Sunteți pe pagina 1din 63

1

OBSTETRICA GINECOLOGIE

2
TULBURRILE CICLULUI MENSTRUAL

MENSTRUAIA
Sngerarea ciclic la 21-35 zile ce dureaz 3-5 ziledureaz 3-5 zile
Cantitatea fiziologica de snge pierdut== aproximativ 20-60 ml 2-Menstruatia apare in absenta
sarcinii, ca rezultat al necrozei si descuamarii stratului intern al uterului (endometrul), strat care,
sub actiunea stimularii hormonale, creste periodic pregatindu-se pentru o eventuala sarcina.
Daca fecundatia si/sau nidatia nu se produc, are loc o prabusire a secretiei de estrogeni si
progesteron, ceea ce declanseaza ischemia si necroza endometrului, care se elimina sub forma
unei hemoragii.
Tulburri n exces
Menoragia -sngerare ciclic ce dureaz mai mult de 7 zile cu flux sanguin crescutsanguin ,cnd
cantitatea de snge este normal, dar sngerarea dureaz peste 7 zile=menstruaie prelungit
datorat patologiei de corp galben secreiei de progesteronsecreiei de ETIOLOGIE
EndometriozEndometrioz
Boala inflamatorie pelvin(BIP)(BIP)
AdenomiozAdenomioz
Polip endometrialPolip endometrial
Fibrom uterinFibrom uterin
Metroragie-sngerarea cu originea la nivel uterin, ce poate surveni ntre 2 menstruaii normale,
cu cel puin 24 de ore nainte de debutul menstruaiei sau la mai mult de 24 de ore dup ncetarea
ei.
Caracter anormal (neregulat, cu flux sangvin capricios,predominant excesiv)
ETIOLOGIE
Cauze organice de obicei: polipi endometriali
Tratament hormonal nesupravegheat
Boli endocrine endocrine
Polimenoree (tahimenoree)-menstruaii la intervale mai mici de 21 zileM
ETIOLOGIE
De obicei apare n cicluri anovulatoriiDe obicei apare n cicluri anovu
Hipermenoree-menstre regulate, cu durat normal i in cantitate > 60 mli
Menometroragia-sngerarea cu origine uterin neregulat ca frecven,durat (prelungit) i
cantitate (crescut), fr a se putea face distincie net de ultima menstruaie, care nu poate fi
precizat
Literatura anglo-saxon a renunat la acest termen in favoarea celui mai cuprinztor i mai
simplu, de sngerare uterin anormal.
DIAGNOSTIC DIFERENIAL

3
Hematurie
Hemoroizi sngernzi
Varice vulvare vulvare
Tulburri n minus
Hipomenoree-sngerare menstrual regulat cu durat redus (1-2 zile) i cu flux sczut (< 20
ml)i cu flux sczut (< 20ml)
ETIOLOGIE
Congestie pelvin
Sinechii uterine
Tuberculoza endometrial
Anticoncepionale orale progestogenice
Oligomenoree (bradimenoree)-sngerare menstrual cu intervale mai mari de 35 zile cu flux
menstrual redus
ETIOLOGIE
Cicluri anovulatorii; boli sistemice sau endocrine;
Spaniomenoree-cicluri menstruale neregulate, cu durata de aproximativ3 luni
Amenoree
1. CLASIFICARE
Primar
lipsa apariiei menstruaiei dup vrsta de 16 ani
Secundar
oprirea menstruaiei pe o perioad de 3 luni la o femeie cu menstruaie n prealabil prezent
2. ETIOLOGIE
a) Amenoreea utero-vaginal
:factori mecanici:
imperforaia himenal (sngele se acumuleaz n vagin i uter =hematocolpos)
septuri vaginale transversale sau longitudinale complete
atrezia colului uterin
malformaii congenitale: Sindrom Rokitansky (absena uterului) insotita de amenoree primar
ablaia chirurgical a endometrului dupa histerectomie subtotala
simfiza uterin (coalescenta peretilor uterini) Sindrom Asherman (dupa manevre endouterine
- chiuretajul uterin)
b) Amenoree de cauz ovarian
scderea hormonilor ovarieni / creterea hormonilor tropi hipofizari
Cauze:
- anomalii cromozomiale: disgenezie gonadic Sindrom Turner testicul feminizat,
hemafroditism;
- menopauza precocce < 35 ani: cauz genetic i predispoziie familial;
- iatrogene: castrare ( chirurgical, radiologic, chimioterapic);
- tumori ovariene.
c) Amenoree hipofizar
: hormonii ovarieni scad hormonii gonadotropi hipofizari scad.
Cauze
- Sindrom Simonds-Sheehan necroz hipofizar prin oc hemoragic n post partum
(insuficien hipofizar total);
- distrugerea hipofizei n cancere hipofizare sau prin radioterapie;
- compresii hipofizare prin tumori de vecintate;
- Sindrom Chiari-Frommel sindromul amenoree-galactoree datorit microadenoamelor
prolactinosecretante.
d) Amenoree hipotalamic
- tumori cerebrale: craniofaringioame, glioame;
- hidrocefalie, sechelele meningitelor sau traumatismelor craniene;

4
- cauze psihogene anorexia mental a tinerelor fete, pierdere ponderal excesiv (peste 20kg)
insoit de amenoree secundar;
- bulimia;
Sindroame asociate tulburarilor menstruale
Sindromul premenstrual, cunoscut inca din antichitate, este un ansamblu de tulburari
functionale care apar cu 5-6 zile inainte de menstruatie si dispar in prima zi a menstruatiei sau
dupa terminarea acesteia. Factorii favorizanti sunt: varsta (intre 18-35 de ani), sedentarismul,
inflamatii pelvine si factori psihici: emotii puternice, conflicte conjugale sau familiale etc.
Etiologia este inca incomplet cunoscuta, existand diferite teorii: insuficienta progesteronica,
hipersecretie hormonala in hipotalamus si adenohipofiza sau teoria alergica.
Simptomele pot fi grupate astfel:
- mamare: cresterea in volum a sanilor, dureri mamare spontane si accentuate de atingere sau de
miscarea bratelor; la palpare se pot simti noduli fara adenopatie axilara;
- abdomino-pelvine: balonare, senzatie de greutate in pelvis, dureri difuze cu iradiere lombara,
vezicala si rectala, accentuate de efort si ortostatism
- neuro-psihice: iritabilitate, anxietate sau depresie, insomnie sau somnolenta, migrene,
melancolie, astenie etc.
La acestea se adauga simptome neuro-vegetative de intensitate diferita si care pot determina
tulburari la diverse organe:
- aparat cardiovascular: dureri precordiale, palpitatii, extrasistole, edeme
- aparat digestiv: greturi, varsaturi, dischinezie biliara, pusee hemoroidale
- tulburari urinare: polachiurie, disurie, durere vezicala
- tulburari respiratorii (crize de astm, laringita),
- manifestari cutanate:acnee, seboree, herpes, prurit anal sau vulvar
- manifestari alergice: prurit, urticarie, rinita alergica, edem Quincke, crize astmatice.
Tratamentul sindromului premenstrual poate cuprinde: dieta hiposodata, diuretice, tratament
hormonal (contraceptive orale combinate sau progestative de sinteza), antihistaminice
(antialergice), sedative si psihoterapie.
Sindromul intermenstrual este o criza dureroasa de intensitate si durata variabila insotita de o
metroragie redusa, care apare la jumatatea ciclului menstrual, fiind determinat de procesul
ovulatiei: ruptura exploziva a unui folicul ovarian supradestins cu eliberarea ovulului si a unei
mici hemoragii. Apare la femei tinere, varsta medie de aparitie fiind de 30 ani. Durerile pelvine
pot fi acute, de cateva ore sau surde, durand 1-2 zile. Metroragia urmeaza durerii si poate fi sub
forma de secretie vaginala sangvinolenta, cateva picaturi de sange de culoare inchisa sau ca
durata si cantitate asemanatoare menstruatiei. Uneori se pot asocia si alte simptome: greturi,
varsaturi, cefalee, vertij, agitatie, palpitatii, tensiuni mamare etc. Aceste simptome sunt explicate
atat prin iritatia peritoneala provocata de eliminarea in peritoneu a unei mici cantitati de sange
cat si prin congestia si imbibitia apoasa determinata de estrogeni. De asemenea existenta unor
leziuni asociate precum: infectii genitale, tumori benigne (fibromul uterin, polipii cervicali),
endometrioza, retroversia uterina pot favoriza aparitia sindromului intermenstrual.

5
Tratamentul in formele cu simptomatologie discreta se rezuma la repaus fizic; in formele medii
se recomanda antialgice, sedative si mai rar este necesara inhibarea ovulatiei prin administrarea
estro-progestativelor de sinteza. Se vor trata de asemenea leziunile inflamatorii, tumorile si
endometrioza.
Dismenoreea este ansamblul de fenomene locale si generale din timpul menstruatiei,
manifestate in principal prin durere pelvina si lombara. Dismenoreea poate fi primara cand se
instaleaza la pubertate si este de obicei functionala, si secundara cand se instaleaza mai tarziu,
in cursul vietii femeii (25-30 ani), avand frecvent o cauza organica. Etiologia dismenoreei
primare este inca incomplet cunoscuta, fiind implicata si o hiperproductie de prostaglandine
alaturi de factori neuro-psihici si neuro-vegetativi; in dismenoreea secundara este prezenta
frecvent o patologie organica: fibromul uterin, polip cervical, stenoza cervicala, chist ovarian,
retroversie uterina, endometrioza, inflamatie pelvina cronica etc.
Tratamentul simptomatic, care are ca scop reducerea durerii si disconfortului, consta in
administrarea de: antiinflamatoare, antialgice, antispastice. Instituirea unei terapii cu
progestative de sinteza sau estro-progestative poate diminua sau inlatura dismenoreea. In
dismenoreea secundara, tratamentul trebuie sa fie etiologic: extirparea tumorilor, tratamentul
infectiilor, inflamatiilor, endometriozei etc. In plus, psihoterapia, masurile igienice (exercitii
fizice regulate, activitati in aer liber, evitarea fumatului, alcoolului, alimentatia sanatoasa,
evitarea sedentarismului) si administrarea de calciu si vitamine amelioreaza circulatia la nivel
pelvin si ajuta la reducerea dismenoreei.
Investigatii si diagnostic
Pentru tratamentul tulburarilor menstruale, indiferent ca este vorba despre tulburari prin exces
sau deficit al menstruatiei, ca e vorba despre sindroame asociate menstruatiei sau despre
metroragii, este necesara stabilirea cauzelor ce au determinat aceste tulburari.
In acest scop, se incepe prin stabilirea unui diagnostic clinic prin:
- anamneza atenta, care trebuie sa releve circumstantele aparitiei sangerarii, caracterele
sangerarii (durata, culoare, abundenta), sarcini, nasteri, avorturi anterioare, afectiuni
ginecologice in trecut, interventii obstetricale in antecedente sau alte afectiuni generale
- examen clinic general: care poate releva si alte semne clinice determinate de o perturbare a
secretiei hormonale sau semne ale altor afectiuni care pot influenta si functiile organelor sexuale
(hipotiroidism, hipertiroidism)
- examen clinic al aparatului genital: cuprinde inspectia organelor genitale externe, tuseul
vaginal si/sau rectal cat si examenul cu valve.
In functie de datele obtinute astfel, medicul poate selecta care sunt investigatiile paraclinice
necesare in continuare:
- examen cito-bacteriologic al secretiei vaginale
- test Babes-Papanicolau
- ecografie endovaginala

6
- colposcopia, histeroscopia, histerosalpingografia
- biopsia
- testari hormonale
- examenul urinei
- examene hematologice in vederea diagnosticului unei boli generale.
Tratament
Tratamentul tulburarilor menstruale se face in functie de etiologie si variaza de la repaus si
masuri igieno-dietetice, tratament hormonal, antiinfectios si pana la tratament chirurgical.
Formele usoare de dismenoree, sindrom premenstrual si intermenstrual ca si amenoreea sau
oligomenoreea de cauza nervoasa pot necesita doar repaus fizic si emotional, modificarea
regimului de viata, cu includerea exercitiilor fizice regulate, petrecerea timpului in aer liber,
corectarea alimentatiei, mentinerea unei greutati corporale normale, renuntarea la fumat, alcool,
un regim de somn corespunzator etc.
Tratamentul cu preparate hormonale este utilizat in cazul in care cauza tulburarii menstruale este
o afectare a mecanismelor hormonale responsabile de functionarea normala a ciclurilor
menstruale. Afectiunile inflamatorii si infectioase beneficiaza de tratament etiologic.
Chiuretajul cavitatii uterine poate fi necesar atat ca tratament hemostatic, pentru oprirea
hemoragiilor abundente cat si in scop diagnostic, permitand recoltarea de produs patologic
pentru biopsie. Tratamentul chirurgical este necesar pentru extirparea unor tumori, corectarea
unor malformatii sau indepartarea unor aderente (sinechii).
l
Principalele semne si simptome in ginecologie
1.Leucoreea
2.Durerea
3.Hemoragia

Leucoreea
Definiie-Leucoree etimologic = scurgere alba (leukos = alb, rhoia = curgere)
Femeia prezinta o scurgere vaginala fiziologica cu origine dubla: vaginala si cervicala.
Cresterea cantitativa a acesteia sau modificarea ei calitativa definesc leucoreea
Etiologie
Factori endocrini:

hipersecretia glandelor ce^/icale

hiperestrogenia
Factori infectiosi:

vaginite trichomoniazice

vaginite candidozice

vaginite microbiene
Factori reactionali

leucoree determinata de iritatia mucoasei la dezinfectanti, lubrefianti vaginali etc


Din anamneza retinem :

momentul aparitiei leucoreei

in ce perioada a ciclului menstrual apare

daca este sau nu legata de o anumita perioada a ciclului menstrual

daca apare dupa contactul sexual etc

existenta de simptome asociate: o prurit vulvar


o arsuri vaginale o dispareunie
o disurie sau dureri pelvine o polakiurie
Examenul local si de laborator
Se exploreaza:

vulva si regiunea perivulvara (vulvovaginita?)

vaginul si secretia vaginala

colul uterin
Se recolteaza secretie vaginala pt.

examenul bacteriologic (examenul frotiului)

insamantarea pentru culturi cu efectuarea antibiogramei


Diagnostic diferenial
(false leucorei)
Piometria
Incontinenta de urina
Fistule uretro-vaginal
Fistule vezico-vaginale
Leucoreea fiziologica
In stare normala toate segmentele aparatului genital au o oarecare secretie (scurgere), dar nu
abundenta.

Mucoasa labiala se acopera de o seaet^ alba cremoasa.

Glandele Bartholin secreta un mucon incolor, vascos, care se produce mai ales in timpul
excitare sexuale.

Mucoasa vaginului, cu toate ca nu are glande furnizeaza un lichid alb laptos cu un ph


acid; aceasta secretie este provenita din transudatia plasmatica si descumatia epiteliala a
celulelor vaginale.

Glandele colului uterin secreta o substanta vascoasa, alcalina, asemanatoare cu albusul de


ou; aceasta apre numai la femeile adulte intre a 12-a zi s a 16-a zi a ciclului, date intre care colul
este usor intredeschis.

Endometru, fara glande, contine un lichid alburiu, alcalin, apos, putin abundent, care nu
este altceva decat un un filtrat seros cu celule epiteliale.

Trompele sunt umectate de un lichid apos, alcalin rezultat dintr-un transudat tubar
Leucoreea patologica isi schimba caracterele si devine suparatoare; de cele mai mullte ori este
o reactie de aparare contra diferitilor agenti patogeni patrunsi in caile genitale.
1. Leucoreea la femeia adulta
A.
Leucoreea generata de leziuni cervicale:
o leziuni cervicale cronice-toate leziunile cervicale de la cele mai simple (ectopia) pana la
carcinomul in situ, se pot manifesta clinic prin leucoree;
o leziuni cervicale acute-infectii microbiene .ervcale cu germeni banali
B.
Leucoreea generata de leziuni vaginale:
o vaginita trichomoniazica: leucoreea parazitara este aerata cu miros de mucegai, de culoare albverzuie. Mucoasa prezinta puncte hemoragice si bolnava acuza senzatia de prurit si usturime

8
o moniliaza vaginala determinata de Candida albicans; leucoreea micotica este albicioasa cu un
aspect grunjos caracteristic (alba ca vaselina boricata)
o vaginita microbiana

a) negonococica cu colibacih, enterococ, stafilococ; leucoreaa apare de obicei dupa


nasteri,avorturi, traumatisme sau in cazul unor boli generale, cum ar fi diabetul

b) gonococica, care p^ate fi localizata pe oricare dintre segmentele aparatului genital


feminin, determinand vulvovaginita, bartolinita, metroanexita gonococica;
o vaginitele reactionare la corpi straini intravaginali introdusi in scop de masturbare sau la
<o'utii dezinfectante vaginale, lubrifianti vaginali sau anticonceptionale
2.
Leucoreea la femeia gravida

Exista o hidroree fiziologica de sarcina; femeia gravida este predispusa la infectii


vaginale, in special cea candidozica si cea parazitara
3.
Leucoreea la fetita
- vulvovaginite cu germeni banali care apar in general prin contaminare de la parinti, din cauza
folosirii acelorasi obiecte de igiena si a aceleiasi lenjerii.
-in perioada prepubertara poate aparea o leucoree acentuata
4.
Leucoreea la femeia in menopauza
Hipoestrogenia ce caracterizeaza menopauza determina involutia epitelului vaginal cu atrofia
mucoasei, ceea ce predispune la infectii
Hemoragia
Hemoragia in ginecologie reprezinta pierderea de sange pe cale vaginala
A)
Tulburari in exces
Ciclurile menstruale foarte abundente se numesc hipermenoree.
Menoragia reprezinta ciclul menstrual regulat dar prelungit ca durata (peste 5-7 zile); se
datoreste fie unor afectiuni genitale (fibrom uterin, polip uterin, neoplasme), fie unor afectiuni
neuroendocrine
Hipermenoreea poate fi

a) primara - determinata de tulburari de craza sangvina

b) secundara - determinata fie de o descuamare neregulata a endometrului ca urmare a


unei tulburari functiona'e ovariene, fie ca urmare a unei leziuni organice intrauterine (polipi,
hiperplazie de endometru)
B)
Tulburari in minus
1) menstrele rare (oligomenoree, spaniomenoree)

Oligomenoreea reprezinta sangerarea menstruala ce apare la un interval mai mare de 35


de zile

Au drept cauza o insuficienta hormonala si pot determina sterilitate.


2) menstrele cu flux redus (hipomenoree)

Hipomenoreea poate +i:


o a) primara- determinata de o hipoplazie uterina sau de insuficienta ovariana
o b) secundara- postabortum, postpartum sau generata de stress
3) absenta menstruatiei (amenoree)
Amenoreea
primara reprezinta absenta menstruatiei la tinere ~are au depasit varsta pubertatii si este
determinata in general de malformatii genitale, cum ar fi agenezia uterina sau ovariana
secundara consta in absenta menstruatiei pentru o perioada de 6 luni dupa cateva menstruatii
normale si are drept cauza:

b.1 factori uterini:


o -sinechii cervicoistmice
o -atrofii endometriale o -tuberculoza genitala

b.2 factori ovarieni:


o -ablatia chirurgicala o -iradiere
o -hipoplazie ovariana
o -tumori secretan+c ov ^ene ce blocheaza sistemul hipotalamo-hipofizar

b.3 factori hipoialamo-hipofizari:


o -leziuni organice-necroza hipofizara postpartum (sdr Sheehan)
o -sindroan.e endocrinometabolice - sdr Cushing, insuficienta tiroidiana o -amenoreea de stress
Forme clinice
a) metroragia la fetite:

-corpi straini intavaginali ocazionali

-vulvita

-tumori ovariene
b) metroragia aparuta la adolescente si la femeile adulte:

vaginala:
o -hemoragia de desvirginare o -corp straini introdusi in scop de masturb are

cervicala:
o -displazii cevicale o -neoplasm de col

uterina:
o -de cauza endometriala (hip erplazie de endometru, neoplasm de endometru) o -noduli
fibromatosi o -sarcina ectopica o -avort

ovariana-tumori secretante ovariene


c) metroragii aparute in timpul menopauzei, care atrag atentia asupra unui preces malign vaginal,
cervical, de endometru s mai rar asupra unei scleroatrofii senile
d) metroragii determinate de unele afectiuni generale: boala mitrala, hipertensiunea arteriala si
unele discrazii sangvine
Caracterele metroragiilor Aspectul sangelui
- rosu viu in avort, fibrom uterin, polip uterin
- spalacit, apos in neoplasmul de col uterin, fibroame uterine necrozate sau placi necrozate
- rosu inchis negricios in sarcina extrauterina, hematometrie, hematosalpinx
- rosu cremos in procesele inflamatorii
Cantitatea sangelui pierdut
- redusa in cancerul oe col uterin
- abundenta in avorturi, fibrom uterin, traumatisme, plagi ale organelor genitale
- capricioasa in ovarul scleroatrofic si sarcina extrauterina
Caracterele metroragiilor
Fenomene care insotesc hemoragia
- dureri mai mult sau mai putin accentuate survin in hipolplazii uterine, stenoza cervicala, noduli
fibomatosi
-dureri sub forma de colici in avort, polipi endocervicali
- durerea violenta in sarcina extrauterina, torsiuni de organe
- starea de anemie acuta sau cronica in sarcina extrauterina, fibromul uterin, cancerul de col sau
corp uterin
- febra in procefee inflamatorii
Durerea este simpomul care duce de cele mai multe ori femeia la medic; evaluarea durerii este
adesea dificila si greutatea stabilirii diagnosticului se datoreaza atat numeroaselor entitati
patologice si tulburari functionale ca dau acest tablou clinic, cat si raspunsu^'i individual la
durere.

10
Excitantii care produc durerea sunt externi si interni; cei externi actioneaza in principal asupra
tegumentelor organelor genitale iar cei interni actioneaza asupra tesuturnor profunde
Dupa tesutul asupra caruia actioneaza se impart in:

a) excitanti viscerali cu actiune directa asupra organului (metrita, fibrom uterin, chist
ovarian)

b) excitanti peritoneali cu actiune asupra seroasei peritoneale (colectii purulente sau


sangvine in cavitatea peritoneala)

c) excitanti celulari (param etrita, celulite pelvine)

d) excitanti vasculari (tomboze, arterite)

e) excitanti nervosi (leziuni de nevrita secundara)


Acesti excitanti actioneaza asupra tuturor interoceptorilor raspanditi in toate organele genitale.
Caracteristicele generale ale durerii
Debutul durerii:

Debutul brusc sugereaza un eveniment peritoneal acut cum ar fi perforatia, hemoragia,


ruptura sau torsiunea; similar se poate prezenta o colica a tractului urinar sau gastrointestinal.

Debutul progresiv sugereaza inflamatia, obstructia sau un proces cu evolutie lenta


Localizarea durerii:

axa laterala, care reflecta fosele iliace fiind localizarea specifica pentru durerea anexiala

axa mediana reflecta durerile provenite din hipogastru, excavatia pelvina, regiunea
pelviperitoneala, localizarea specifica pentru uter si perineu
Intensitatea durerii este in functie de tipul de sistem nervos; exista unele femei care nu percep
durerea, suportand interventia 'ara nici un fel de anestezie, si altele chiar cu anestezie o percep
(in functie de sensibilitatea individuala)
Caracteristicele generale ale durerii
Peridiocitatea durerii
1)
durerile periodice ritmate de ciclul menstrual

a) dureri intermenstruale, care apar in cea de-a 12-a si a 14-a zi a ciclului

b) dureri premenstruale pot fi datorate unor procese inflamatorii, ovare sclerochistice sau
unor tulburari hormonale, cum este insuficienta progesteronica absoluta sau relativa

c) durerile menstruale (dismenoreea) apar cu putin timp inaintea menstruatiei, dureaza tot
timpul menstruatiei, sau pot ceda in a doua sau in a treia zi de ciclu

d) dureri continue nevralgice

e) dureri discontinue, colici uterine care apar de obicei in avort

f) dureri postmenstruale sunt mai rare si survin in unele procese inflamatorii care au fost
reactivate de menstruatie
Caracteristicele generale ale durerii
Peridiocitatea durerii
2)
durerile neperiodice

a) supraacute, paroxistice de o vclenta extrema care dau stari sincopale; ele reprezinta
tabloul urgentelor ginecologice (abdomenul acut ginecologic) si survin in sarcina extrauterina
rupta, piosalpinx peforat, tumori torsionate, hemoragii

b) acute tradeaza de obicei inflamatiile genitale (metroanexite, pelviperitonite), avort in


curs, sarcina extrauterina

c) dureri subacute, de intensitate mai mica; se instaleaza insidios, progresiv si sunt


caracteristice tumorile uteroanexiale (fibrom, chis) sau procese inflamatorii subacute

d) durerile cronice sunt continue, permanente, se exteriorizeaza la contactul sexual, la


examnul genital, efort, mers, trepidatii, tuse. Sugereaza procese inflamatorii cronice (celulite,
metroanexite), tumori uteroanexiale mai mici, tulburari de statica, plexalgii, retroversii-flexii,
prolaps genital
Caracteristicele generale ale durerii
Iradierea durerii
- in ginecologie aceasta iradiere se face dupa zonele de

11
proiectie Head:

a) pe zona mediana (8-10cm) deasupra simfizei si diminueaza lateral

b) pe jumatatea superioara a sacrului

c) iradieri indepartate spre vezicula biliara, colon, stomac, umar, membrele inferioare si
coccis

d) iradieri profunde, proiectate spre fundurile de sac vaginale Douglas, exacerbate de


tuseul vaginal si defecatie
Caracteristicele generale ale durerii
Simptome asociate

Sangerarea vaginala asociata durerii pelvine in general indica o patologie genitala.

Febra si frisoanele arata o infecie pelvina ce s-a extins sistemic.

Anorexia, greata, varsatirile desi nespecifice indica o patologie a tractusului intestinal,


neoplazie pelvina sau un accident pelvic acut.

Sincopa, colapsul vascular si socul sugereaza o hemoragie intraperitoneala.

Polakiuria, Oisuria, durerea in flanc sau hematuria evoca o patologie a tr actului urinar.

Durerea in umar indica iritatia fetei anterioare a diafragmului produsa Os sange, intalnita
in ruptura unei sarcini ectopice, a unui chist ovarian sau a splinei
Examenul fizic
Examenul general presupune urmar irea semnelor vitale (presiune sangvina, puls, frecventa
respiratorie, temperatura), aspectul general al bolnavei (relaxata, anxioasa, agitata, nivelul
constintei), examnul fizic al aparatului cardiovascular, respirator, digestiv
Examenul abdomenului
- meticulos
- medicul trebuie sa inspecteze abdomenul pentru a evalua Oistensia, conturul si pentru a
determina localizarea durerii.
- ascultatia trebuie realizata cu atentie pentru a evalua zgomotele intestinale hipoactive sau
reactive.
- pecutia ajuta la localizarea zonei Oe sensibilitate si la evaluarea ascitei, distensiei, tumorilor si
dimensiunilor organelor.
- palparea trebuie sa fie blanda, pentru a vedea exact zonele Oe sensibilitate maxima si
localizarea maselor tumorale, precum si apararea si rigiditatea abdomenului.
Examenul de laborator
Date pentru stabilirea diagnosticului pot fi obtinute si prin
urmatoarele teste de laborator:

hemoleucograma si frotiu: o ' testere a numarului de leucocite si in special devierea la


stanga a formulei leucocitare indica un proces inflamator; scaOerea numarului Oe hematii indica
o pierdere de sange

analiza urinii (examen sumar de urina si urocultura):


prezenta bacteriilor, leucocitelor sau a hematiilor sugereaza originea urinara a dureri

tesul de sarcina-', efectuat prin dozarea HCG, este important in evaluarea pacientei ce
poate fi gravida

culturile cevicale pentru gonococ si ChlamyOia sunt indicate daca n.fectia pelvina este
suspecta; daca se suspecteaza o boala cu transmitere sexuala trebuie facut testul HIV
Examenul de laborator

punctia fundului de sac Douglas poate fi utila in stabilirea prezentei Oe sange sau lchid
liber in fundul de sac posterior

radiografia abdominala in clinostatism, supinatie sau Oecubit lateral poate arata:


obstuctie intestinala, aer liber sub Oiafragm-sugeranO perforarea unui oragn plin cu aer, lichid
liber sugerand hemoargie, chist rupt sau calcificari (calculi renali, biliari, mioame calcificate)

ecografia este folositoare in particular in evaluarea pelvisului in veocrea stabilirii


Oiagnosticului, mai ales in sarcina intaruetrina la inceputul evolutiei, sarcina ectopioca sau
masele anexiale

laparascopia

12

Infectiile genitale
Infeciile genitale reprezint una din cele mai frecvente motive de prezentare la medicul
ginecolog. Un diagnostic corect, urmat de un tratament bine ales i corect condus, n paralel cu
explicarea clar a regulilor minime de igien genital i sexual, au consecine favorabile pe
termen lung, n special la segmentul tnr al populaiei feminine, care este de altfel cel mai
afectat de aceast patologie.
n funcie de localizare, infeciile genitale se pot clasifica n infecii de tract genital inferior i de
tract genital superior.
Infeciile genitale joase sunt mprite n vulvovaginite i cervicite. Tractul genital feminin
reprezint un continuum, iar unele din infeciile joase se pot complica relativ uor i rapid,
ducnd la infecii genitale nalte, cu sechele redutabile.
Leucoreea sau scurgerea vaginal reprezint una din principalele simptome ginecologice.
Aceasta poate fi nsoit de disurie, dispareunie superficial, senzaie de arsur vulvar,
mncrimi sau miros neplcut. Leucoreea fiziologic sau secreia vaginal normal este alb,
nemirositoare i este format din ap (produs de secreie a epiteliului vaginal i/sau cervical),
celule epiteliale vaginale i cervicale descuamate, flora bacterian normal, electrolii i ali
compui chimici. Flora bacterian vaginal normal formeaz biocenoza vaginal, considerat
un ecosistem dinamic. Condiiile de dezvoltare a florei normale sunt reprezentate de pH-ul
vaginal normal: 3,8 4,2 i de temperatura normal. n condiiile unei secreii adecvate de
estrogeni (la femeia de vrsta reproductiv), celulele epiteliale vaginale au un coninut
corespunztor de glicogen. Acesta este metabolizat de flora vaginal (n special de bacilii
Doderlein-Lactobacillus acidophilus) n acid lactic, care menine pH-ul vaginal n limite
normale. Aceste valori de pH mpiedic dezvoltarea bacteriilor i protozoarelor patogene. De
asemenea, lactobacilii elibereaz peroxid de hidrogen, care mpiedic dezvoltarea germenilor
anaerobi. Pe lng lactobacili, n secreia vaginal normal mai apar n numr redus bacterii
aerobe de tipul difteroizilor, streptococilor, stafilococilor sau anaerobi (peptococi,
peptostreptococi, Bacteroides speciae), precum i mycoplasme sau tulpini izolate de Candida.
Orice modificare a condiiilor ecologiei vaginale (modificare de pH, temperatur, impregnare
hormonal etc.) poate duce la colonizarea cu germeni condiionat sau real patogeni i la apariia
infeciilor vulvovaginale.
Cele mai frecvente infecii vulvovaginale sunt:
- trichomoniaza vaginal, reprezint 5-10% din infeciile vaginale, este produs de protozoarul
flagelat Trichomonas vaginalis (extrem de sensibil n mediul exterior) i are transmitere aproape
exclusiv sexual; rezervorul este reprezentat n primul rnd de vaginul femeii bolnave sau
purttoare, dar parazitul se mai poate localiza n uretr, glandele Skeene, glandele endocervicale;
~50% din femeile care gzduiesc acest microorganism sunt asimptomatice;
- candidoza vulvovaginal, cea mai frecvent dintre infeciile fungice, care reprezint ~ 30-35%
dintre infeciile vaginale; ntlnit mai frecvent la femei gravide, femei care au diabet, care
utilizeaz DIU, care prezint imunodeficien, postantibioterapie;
- vaginoza bacterian, cu o frecven de 60% din infeciile vulvovaginale, reprezint
dezvoltarea anormal a florei comensuale, condiionat patogene, predominant anaerobe din
vagin (specii de Bacteroides, Peptostreptococcus, Gardenella vaginalis i G. mobiluncus) n
detrimentul lactobacililor i n special a celor productori de peroxid de hidrogen; nu este
determinat de un agent patogen exogen, nu este considerat boal cu transmitere sexual;

13
diverse practici igenice frecvent utilizate sunt incriminate a avea implicaii n patogenie, dar
legatura cauzal nu este bine definit n momentul actual;
- herpesul genital, boal cu transmitere predominant sexual, avnd ca agent patogen de obicei
virusul herpetic de tip 2 ( <10% din cazuri virusul herpetic tip 1);
- infecia cu virusul Papilloma uman, boala cu transmitere aproape exclusiv sexual,
contagiozitate mare; dintre serotipurile virale, tulpinile 6 i 11 au un potenial oncogen sczut i
determin predominant condiloame acuminate/vegetaii veneriene anogenitale, n timp ce
celalate serotipuri virale pot determina modificri displazice la nivel vaginal i cervical, fiind
cert implicate n etiopatogenia leziunilor precanceroase i canceroase ale colului uterin.
Cervicitele. Colul uterin are rolul unei bariere ntre flora bacterian vaginal i mediul steril
endometrial i endotubar. Mucusul cervical constituie nu numai o barier fizic, ci mai ales un
obstacol bacteriostatic, la acest nivel izolndu-se anticorpi i celule inflamatorii. A fost dovedit
tropismul pentru epiteliul columnar al endocolului a unor germeni (N. gonorrhoeae, Chlamydia
trachomatis) considerai ageni patogeni ai endocervicitelor. Importana acestor infecii const n
posibilitatea evolutiv, de cele mai multe ori silenioas, spre boal inflamatorie pelvin cu
sechelele bine cunoscute infertilitate, sarcin ectopica i sindromul algic pelvin.
Infecia cu Neisseria gonorrhoeae, diplococ Gram-negativ, se transmite n principal prin
contact sexual, frecvent este asimptomatic(infecia endocervical asimptomatic n >80% din
cazuri), cronic, cu potenial de reactivare la menstr; uneori simptomele sunt predominant
urinare.
Infecia cu Chlamydia trachomatis, microorganism obligatoriu intracelular (bacterie cu
comportament de virus), ce nu i poate sintetiza ATP-ul. Dintre serotipurile descrise, cele
cuprinse ntre D i K produc o serie de boli cu transmitere sexual. La femeie, Chlamydia se
cantoneaz la nivel uretral, putnd da un sindrom uretral (disurie, urini sterile), la nivelul
endocolului (endocervicita) sau ascensioneaz, de obicei silenios, la nivelul endosalpinxului. La
acest nivel, infecia se poate manifesta ca boal inflamatorie pelvin acut sau cronic, practic
mut clinic (n contextul unei infertiliti).
Infeciile cu Mycoplasma homins i Ureaplasma urealyticum, germeni procarioi, fr perete
celular rigid, ce aparin florei comensuale a tractului genital inferior la femeia activ sexual.
Mecanismul prin care devin patogene nu este bine definit, dar viaa sexual dezordonat,
promiscuitatea, nivelul socio-economic sczut par a fi factori favorizani. Clinic, se pot
manifesta ca uretrite, vulvovaginite, skeenite, bartholinite, cervicite, cu tablou necaracteristic.
Infeciile cronice sau incorect tratate sunt incriminate ca factor de infertilitate feminin. Pe
parcursul sarcinii, mycoplasmele pot favoriza corioamniotitelor, fiind incriminate n patogenia
ameninrilor de avort sau natere prematur.
Boala inflamatorie pelvin este un termen general ce denumete infecia i inflamaia organelor
tractului genital feminin superior (uter, trompe uterine, ovar) i este n general consecina unei
infecii de tract genital inferior, dar poate fi favorizat i de utilizarea DIU, manevrelor
instrumentale ginecologice recente n cavitatea uterin. Germenii implicai cu cea mai mare
frecven n determinismul BIP sunt: Chlamydia trachomatis dup serologie se estimeaz c ~
60% din toate cazurile de endometrit/salpingit se datoreaz C.trachomatis, N.gonorrhoeae,
mycoplasme (M.hominis, Ureaplasma urealyticum), flora aerob i anaerob endogen
(controversate de-a lungul timpului), cele anaerobe fiind rspunztoare de alterri tisulare
marcate, caracteristice infeciilor pelvine severe.
Boala inflamatorie pelvin apare frecvent la femeile < 35 ani i reprezin una din cauzele majore
de morbiditate ginecologic, cum ar fi infertilitatea, sarcina ectopic i durerea cronic pelvin.

14
Condilomul este o infecie cu HPV (human papilloma virus), transmis pe cale sexual (tipurile
16 i 18 au potential oncogen). HPV d un efect citopatic nuclear incluzionar la nivelul celulelor
epiteliale superficiale si intermediare.Macroscopic poate fi plan sau acuminat - sub forma unor
vegetaii, cu aspect de fire de iarb sau creast de coco, pe vulv, vagin sau col uterin.
Microscopic se caracterizeaz prin:
akantoz,
parakeratoz,
infiltrat inflamator cronic limfo-plasmocitar i
prezena koilocitelor (celule epiteliale infectate cu HPV, care au un nucleu mare, neregulat,
n stafid, cu halou clar perinuclear)
Sntatea feminin ncepe cu sntatea intim.
PROFILAXIE: SFATURIOrganele genitale feminine comunic cu exteriorul prin intermediul vaginului, care este aadar
un mediu nesteril. De sntatea mediului intern vaginal depinde sntatea colului uterin (cervix),
a uterului, a trompelor uterine , a ovarelor. Prin pstrarea sntii vaginului protejm
organismul de aparitia infectiilor abdomenului inferior si mai departe de aparitia infectiilor
generalizate.
In mod normal vaginul este populat de bacili nepatogeni care au rolul de a proteja impotriva
infectiilor. Cand aceasta bariera (a bacililor nepatogeni) este depasita, apar infectiile, de regula
asimptomatice sau cu semne usoare, nealarmante. De la nivelul vaginului, infectia are un traiect
ascendent, cuprinzand colul uterin (determinand asa anumita cervicita, de care sufera
majoritatea femeilor, cel putin intr-o anumita perioada a vietii). Dar lucrurile nu se opresc aici.
Insidios, fara semne clinice majore, infectia urca mai sus, la uter, determinand endometrita
(inflamatia endometrului, stratul care captuseste la interior uterul si locul unde se dezvolta
viitorul copil). Inflamatia si infectia pot urca de aici si afecta trompele uterine, ovarele si
cavitatea peritoneala.
Care pot fi consecintele ?
De la infectii minore, pana la infertilitate, stari septice majore cu internari indelungate si perfuzii
cu antibiotice si pana la cronicizarea acestor afectiuni. Toate acestea avand un impact
semnificativ asupra vietii si al echilibrului psiho-emotional feminin (lipsa graviditatii, boli
cornice genitale, care sunt extrem de greu de tratat si cu rezultate inconstante). O alta
consecinta a mediului septic cronic al organelor genitale feminine este reprezentata de
IMBATRANIREA PREMATURA. Pielea, si mai ales cea de pe fata, reactioneaza foarte repede
prin pierderea elasticitatii si luminozitatii. Apar ridurile si imbatranirea cutanata prematura, sursa
de neliniste interioara si frustrare emotionala.
Ce putem aadar face ?
n primul rnd trebuie s CONTIENTIZM prezena acestor pericole. Dup contientizare,
urmeaz LUAREA MSURILOR. Cea mai la ndemn dar i CEA MAI IMPORTANT este

15
IGIENA INTIM. Un mediu curat la nivelul regiunii intime feminine nu se poate obine fr a
face nimic. S-a observat c purtarea timp ndelungat a lenjeriei intime tanga duce invariabil la
creterea incidenei inflamaiilor i infeciilor tractului genital feminin. De asemena, purttoarele
acestui tip de lenjerie utilizeaz mult mai frecvent tampoanele intravaginale, surse sigure de
colonii microbiene daca ele nu sunt schimbate foarte des (la 2 ore).
Un alt aspect important al echilibrului psiho-emotional feminin este reprezentat de perioada
menstruala. Vulnerabilitatea in fata inflamatiilor si infectiilor este deosebit de mare in cele
cateva zile ale ciclului menstrual. Echilibrul este atat de fragil, incat fara o atentie deosebita
referitoare la igiena intima poate duce la sporirea numarului de bacterii patogene. Tot in aceasta
perioada aparitia infectiilor este favorizata si de o scadere temporara a imunitatii locale si
generale. Grija pentru sanatatea intima trebuie avuta in vedere deci tot timpul, dar mai ales in
perioada ciclului menstrual. Sa vorbim acum putin si despre igiena nocturna, precum si despre
igiena persoanelor care sufera de boli cronice.
Igiena nocturna este la fel de importanta ca si cea din timpul activitatii zilnice. In timpul noptii
se dezvolta la nivelul regiunii vulvo-vaginale colonii de microbi daunatori, favorizate de mediul
inchis si de metabolismul specific al organismului din aceasta perioada. Asadar, dimineata, zona
intima este mai populata de microbi comparativ cu aceeasi zona in seara precedenta. Numarul
acestor microbi creste alarmant dupa o activitate intima de cuplu. De aceea este recomandata
pastrarea igienei intime chiar si pe parcursul noptii, in prezenta sau in lipsa activitatii sexuale.
O alta categorie de persoane la care grija pentru igiena intima tebuie sa fie foarte mare o
reprezinta cea purtatoare de boli cornice. Indiferent daca este vorba de diabet (si mai ales in
aceste cazuri), boli metabolice, genitale sau de alta natura, imunitatea organismului are de
suferit. Metabolismele, aflate in echilibru la persoanele sanatoase, sunt serios perturbate in cazul
bolilor cronice. Igiena intima trebuie sa ocupe un loc primordial, in vederea preventiei acutizarii,
in special a afectiunilor din sfera intima.
Am pomenit putin mai devreme de perioada menopauzei, de linistea de dupa indelungata
perioada de furtuna (hormonala) a femeii. Este perioada cea mai plina de gingasie, caldura si
respect pentru intreaga personalitate manifestata pe tot parcursul vietii. Este un punct de cotitura
din punct de vedere fizic, emotional si sentimental. Metabolismele scad, functiile fiziologice de
asemenea, apar semnele carentei celui mai ravnit hormon cel al frumusetii feminine
estogenul. Sa vedem ce se intampla la nivelul aparatului genital feminin in aceasta perioada.
Scaderea concentratiei de hormoni estrogeni are ca efect subtierea si uscarea mucoaselor de la
nivelul regiunii vulvare si vaginale, scazand astfel imunitatea locala si deci apararea impotriva
infectiilor genitale. In aceasta perioada inflamatiile si infectiile pot aparea mult mai usor in ciuda
unei igiene locale cu apa si sapun de multe ori exagerate. Este nevoie deci si de ALTCEVA.
Altceva care sa fie valabil pentru toate etapele vietii, fie ca este vorba de tineretea timpurie, de
varsta maturitatii sau de cea a menopauzei. Si acest altceva este un lucru pe cat de simplu, pe
atat de important UTILIZAREA ABSORBANTELOR CU IONI NEGATIVI.
Purtate ziua, noaptea, in timpul ciclului menstrual sau in perioada menopauzei, absorbantele cu
ioni negativi asigura protectia optima impotriva inflamatiilor, infectiilor, precum si impotriva
consecintelor grave ale acestora.
Absorbantele patentate reprezinta in acest moment recomandarea medicala certa pentru
preventia bolilor aparatului genital feminin, indiferent de varsta. Functiile antibacteriene precum

16
si cele de eliminare a mirosurilor neplacute sunt realizate prin procedee pur fizice, prin
incorporarea de benzi cu anioni, ce pot fi eliberati cu o densitate mare (5800 ioni negativi pe cm
cub). De asemenea, agentii de absorbtie folositi sunt extrem de eficienti, permitand astfel crearea
unui mediu local curat, aerisit si lipsit de riscuri. Folosirea lor trebuie sa devina un mod de viata,
asa cum mancatul zilnic este la randul lui un mod de viata. Si pentru ca am ajuns la alimentatie,
nu putem avea un corp sanatos fara a adopta un aport nutritiv sanatos legume, fructe, carne
slaba de pui sau peste, lichide necarbogazoase si in cantitate optima. Toate acestea,
condimentate cu putina miscare zilnica sau sport, in functie de disponibilitatea fiecarei
persoane. S-a constatat ca evitarea formarii asa numitei celulite, sau chiar tratamentul ei in
formele incipiente, sunt in mare masura dependente de sanatatea genitala, alimentatia sanatoasa
si miscarea zilnica. Si nu uitati de antioxidante fructe cu coaja inchisa la culoare sau extractele
naturale obtinute din aceste fructe.
Am pomenit ceva mai devreme de consumul zilnic de apa. Fiecare persoana trebuie sa bea atata
apa cat ii este necesar dar daca constatati ca vi se usuca pielea, atunci ar trebui sa mariti
cantitatea. Oricum, cu trecerea anilor, pielea pierde una din capacitatile sale foarte importante si
anume retentia apei. Prin acest fenomen, pielea, si in special cea de pe fata si maini, se usuca si
devine mai flasca. Daca persoana sufera si de afectiuni cronice genitale, semnele cutanate sunt
mai accentuate. Ce puteti face in acest caz ?. Sa va tratati afectiunile din sfera genitala, sa
pastrati o igiena intima zilnica permanenta, sa mancati sanatos si sa beti mai multe lichide zilnic,
iata reteta la indemana, mult mai ieftina si cu rezultate permanente.
Voi incheia cu cateva consideratii de ordin practic referitoare la igiena intima feminina :
Igiena intima sustinuta trebuie sa inceapa odata cu aparitia primelor menstre (mamele fetelor au
un rol esential);
Igiena intima nu trebuie abandonata pe timpul noptii, cand are loc o dezvoltare accentuata a
coloniilor microbiene vulvo-vaginale;
Igiena intima trebuie pastrata indiferent de natura activitatilor zilnice;
In timpul menstruatiilor, igiena locala nu trebuie abandonata ci intensificata;
Igiena intima trebuie sa constituie o regula in cazul persoanelor cu boli cronice, in special diabet
zaharat;
Igiena intima trebuie sa constituie primul gest terapeutic al persoanelor cu imbatranire
prematura;
Igiena intima trebuie continuata cu aceeasi rigurozitate si dupa menopauza, in conditiile in care
in aceasta perioada riscurile infectioase cresc din cauza carentelor hormonale;
IGIENA INTIMA TREBUIE CONTINUATA TOATA VIATA !!!!

17
Endometrite si metroanexite

Endometrita
este o
inflamatie a

endometrului (mucoasa uterina) provocata de catre o infectie. O endometrita, care poate fi


acuta sau cronica, este cauzata de diferiti germeni, adesea cei care se afla la originea bolilor cu
transmisie sexuala, chlamydii, micoplasme. Ea poate sa urmeze unei nasteri sau unui avort
(retentia resturilor placentare) sau chiar sa rezulte din prezenta unui sterilet.
O endometrita acuta se traduce prin dureri pelviene, prin pierderi vaginale, prin metroragii
(sangerari care survin in afara scurgerilor menstruale) si, uneori, prin febra. O endometrita
cronica este descoperita cu ocazia cercetarii unei sterilitati, a tulburarilor menstruale sau a
infectiilor pelviene.
Diagnosticul se bazeaza pe examenul clinic si pe identificarea germenului prin prelevare locala
si cultivare. Dupa caz, un chiuretaj destinat eliminarii ramasitelor a caror prezenta intretine
infectia, indepartarea steriletului raspunzator si, eventual, administrarea de antibiotice asigura
vindecarea.
n funcie de localizare:

la nivelul mucoasei uterine: endometrite

dac inflamaia cuprinde i muchiul uterin: endomiometrite

Infecia acut survine postpartum sau postabortum (vaginoza fiind factor de risc) i dup
explorri sau intervenii endouterine (histerosalpingografie, mplntare sau extragere de sterilet).
Etiologia lor este variat, fiind implicate bacterii aerobe i anaerobe ce fac parte din flor
endogen vaginal: Streptococ grup B, enterococi, Enterobacteriaceae, Gardnerella vaginalis,
bacili Gram negativi anaerobi, Mycoplasma hominis, Ureaplasma parvum / urealyticum,
Clostridium perfringens (n avort septic provocat), Streptococcus pyogenes etc. n 10 - 20% din
cazuri, endometritele acute pot evolua cu bacteriemie.
Endometritele cronice (asociate cu endocervicite i salpingite) pot fi determinate de C.
trachomatis (prin propagare ascendent) sau Mycobacterium tuberculosis (pe cale hematogen).
Inflamaia epiteliului endotubar sau a trompei n general (salpingit) poate fi produs de:

18

M.tuberculosis, N. gonorrhoeae, C.trachomatis - prin propagare intracanaliculara;


flor aero - anaeroba vaginala (n endometrite postabortum sau postpartum);
inflamaia mezosalpinxului i a peritoneului ce acoper ligamentul larg: anexit.

Deoarece localizarea anatomic precis a infeciei este greu de stabilit, se utilizeaz denumirea
de boal inflamatorie pelvin.
Mai mult de o zecime dintre femei au endometrita. Orice tanara femeie ce se plange de dureri
severe in timpul menstruatiei cel mai probabil sufera de aceasta afectiune. Endometrita este si
cauza infertilitatii pentru cel putin o treime dintre femei.
Simptomele endometritei
Menstrele dureroase sunt, asadar, cel mai tipic simptom. Durerea resimtita in cavitatea pelviana
poate aparea inainte sau in ultimele zile ale menstruatiei. Ea apare, de asemenea, in timpul
ovulatiei sau in timpul relatiilor sexuale, in timpul digestiei sau al urinarii.
Alte simptome ale endometritei sunt sangerarile severe, metroragiile (sangerari care survin in
afara scurgerilor menstruale) si uneori febra. Endometrita este cel mai adesea descoperita cu
ocazia diagnosticarii sterilitatii, tulburarilor menstruale sau a infectiilor pelviene.
Tratament pentru endometrita
Hormonii sunt cei care influenteaza dezvoltarea endometritei. Dar medicamentele hormonale,
cum sunt anticonceptionalele, derivati ai hormonilor masculini fara efecte sexuale distinctive,
hormonul sarcinii precum si progesteronul nu fac decat sa imbunatateasca temporar afectiunea.
Endometrita poate sa reaparae in cazul in care tratamentul de acest gen este intrerupt.
Astfel, eliminarea tesutului excesiv este cea mai eficienta terapie. Aceasta procedura poate fi
efectuata prin chiuretaj sau printr-o incizie de dimensiuni mici.
Uneori este insa necesara o taietura mai mare daca medicul chirurg stabileste in timpul operatiei
laparoscopice ca procedura nu este suficienta. Daca interventiile chirurgicale nu provoaca
leziuni asupra sistemului de reproducere, acestea isi pot reintra in rol, indiferent de stadiul bolii.
Astfel, 60% dintre femeile care si-au indepartat cu succes endometrita pot ramane insarcinate
intr-un an sau doi de la operatie.
De ce endometrita duce la infertilitate?
Jumatate din femeile cu endometrita nu au probleme de fertilitate.
Nu cu foarte mult timp in urma femeilor cu endometrita li se indeparta uterul, ceea ce insemna
ca acestea nu mai puteau avea copii.
Astazi, indepartarea uterului si a ovarelor este in continuare o solutie pentru pacientele cu cea
mai grava forma a afectiunii, dar ginecologii spun ca aceasta este ultima solutia la endometrita.
Si totusi, endometrita este detectata la 30% dintre femeile infertile, din cauza ca tesutul
mucoasei uterine obstrueaza (astupa) drumul parcurs de un ovul in mod normal. Doctorii
recomanda femeilor afectate sa se decida cat mai curand posibil asupra eventualitatii unei
sarcini pentru ca endometrita se poate agrava si astfel sansele de conceptie se reduc.
Metroanexite

19
Inflamatia anexelor uterine se numeste anexita. Din motive de localizare a procesului inflamator
se utilizeaza mai frecvent termenul de salpingoovarita. In metroanexita, inflamatia se asociaza
cu hemoragii aciclice, de consistente variabile.
In prezent, cele mai multe boli inflamatorii pelviene sunt cauzate de germeni noi de tipul
chlamydia: garnerella, richetii, ureaplasma, microplasma care sunt greu de depistat si mult mai
greu de tratat deorece sunt rezistenti la medicamente si au urmari periculoase pentru tinerele
femei.
Multe femei care au anexita prefera sa se trateze singure vreme indelungata, cu medicamente
cumparate fara avizul medicului. Amanarea vizitei la specialist poate avea rezultate dramatice
prin cronicizarea infectiei cu afectarea ireversibila a fertilitatii
INFLAMAIILE VULVOVAGINALE
Definiie:
Inflamaiile vulvei sunt, n majoritatea cazurilor, acompaniate de vaginite i au aceeai
etiologic Din acest motiv le vom prezenta mpreun n acest capitol.
Tractul genital feminin (vulva, vaginul, colul, uterul, trompele) reprezint calea ascendent a
infeciei ctre cavitatea peritoneal. Barierele naturale n faa infeciei sunt:
-apoziia pereilor vaginali;
- pH-ul vaginal sczut;
- mucusul cervical.
Etiologie:
Agenii etiologici implicai sunt:
2)1) vulvovaginite bacteriene - determinate de Gardenerella vaginalis, Neisseria
gonorrhoeae, Chlamydia vulvovaginite virale - cel mai frecvent ntlnite sunt virusul herpessimplex, virusul varicelei, virusul herpes zoster i citome-galovirusul;
3)vulvovaginita trichomoniazic - determinat de Trichomonas vagi-nalis,
4)vulvovaginita micotic - dintre speciile de Candida, Candida albicans este cea mai frecvent
ntlnit, aceasta avnd capacitatea de a forma spori;
5)dermatitele vulvare - foliculite, furunculoza vulvar, hidrosadenit, eczeme determinate de
stafilococ, streptococ;
6)corpi strini;
, Diagnostic clinic:
1. Vulvovaginita bacteriana
a. Neisseria gononhoeae. De multe ori - doar leucoree purulenta cu miros fetid.
b. Gardenerella vaginalis este cauza cea mai frecvenii a vaginitei bacteriene la femeia de
vrst reproductiva.
Simptomul principal este prezena unei secreii vulvovaginale abundente, neiritante, de
culoare gri, urt mirositoare i omogen.
Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, bacilul Koch, Trepponema palidum
2. Vulvovaginitele virale
a.Vulvovaginita herpetic - herpesul genital este o afeciune cu transmitere sexual,
determinat de herpes simplex tip 1 sau tip 2 (VHS tip 1-2). 85% dintre cazurile de herpes
genital se datoreaz VHS de tip II, grupa de vrst 15-29 de ani fiind cea mai frecvent afectat.
Vulvovaginita herpetic este o afeciune recurent, iar recurena este de 3-4 ori mai frecvent
dup infecia cu VHS tip 2.
Simptomele pe care le acuz bolnava sunt: febr, dureri intense vulvovaginale, usturimi,
prurit, dispareunie, mialgii, cefalee. Examenul obiectiv pune n eviden:
- vezicule vulvovaginale i cervicale cu coninut clar;
- uneori pot aprea ulceraii superficiale vaginale sau formaiuni exofitice cervicale;
- leucoree abundent;
- eritem vulvovaginal;
b. Vulvovaginita cu papilomavirus

20
Papilomavirusul determin uneori apariia condilomatozei vulvovaginale, care este o boal cu
transmitere sexual, destul de frecvent la femeile tinere i care afecteaz ambii parteneri.
Simptomele acuzate de bolnav nu sunt specifice: prurit, usturimi, dispareunie.
3. Vulvovaginita trichomoniazic
Vulvovaginita trichomoniazic este produs de un parazit, Trichomonas vaginalis, transmis pe
cale sexual.
Simptomele pe care bolnava le acuz sunt:
leucoree persistent, urt mirositoare, glbuie sau galben-verzuie, spumoas, abundent
(acesta este principalul simptom); - prurit; - usturimi; - dispaurenie, - disurie.

21
4. Vulvovaginita micotic
Una dintre cele mai frecvente infecii vulvovaginale este cea micotic. Majoritatea vulvovaginitelor
fungice sunt cauzate de genul Candida, iar n cadrul acestuia, Candida albicans este responsabil de
60-90% dintre cazuri. Pn n prezent au fost identificate peste 200 de tipuri de Candida albicans n
flora vaginal, capabile s produc vulvovaginita. Candida se gsete n fibra saprofita vaginal, iar
transformarea ntr-o form patogen activ este favorizat de unele modificri biochimice locale:
scderea florei saprofite, scderea pH-ului vaginal etc. O serie de factori de risc favorizeaz apariia
vulvovaginitei candidozice: utilizarea recent a antibio-terapiei, sarcin, agenii imunosupresori.
Speciile de Candida se pot transmite i pe cale sexual. Simptomele acuzate de bolnav sunt:
- prurit intens (simptomul principal);
- leucoree albicioas, brnzoas, ader - dispaurenie;
- disurie.
Diagnosticul paraclinic se pune n eviden
- la examenul microscopic.
- realizarea de culturi pe medii specifice agentului etiologic.
- examenul Babe - Papanicolau
Complicaii:
- infertilitate;
- avorturi spontane;
- stare febril n postpartum;
- salpingit;
- abces pelvin.
- recurene;
- infecia nou-nscutului.
- displazii cervicale;
- neoplasm al tractului genital;
- infecia nou-nscutului.
A. Msuri generale
n oricare dintre infeciile vulvovaginale este bine s fie luate urmtoarele msuri:
- evitarea contactului sexual pn cnd are loc vindecarea procesului infecios (eventual poate fi
folosit prezervativul);
- tratarea partenerilor.
- asigurarea unei toalete locale vulvovaginale corespunztoare pe parcursul tratamentului i dup
aceea;
- evitarea lenjeriei sintetice
- toaleta local cu substane antiseptice (Cloramina).
B. Msuri specifice
Msurile specifice constau n:
- tatamentul infeciei cu antibiotice conform antibiogramei
- tratamentul etiologic n funcie de agentul etiologic
- ntreruperea medicaiei dac apar reacii adverse;
-verificarea eficacitii tratamentului prin teste paraclinice.
a)vulvitele rare sunt la rndul lor mprite n: vulvit gonococic, herpetic, impetiginoas,
alergic, foliculit i furunculoz vulvar;
b) vulvitele excepionale sunt zona Zoster vulvar, lichenul scleroatrofic i ancrul vulvar.

INFECTIILE COLULUI
Definiie:
Infectia cervicala (cervicita) acuta sau cronica este probabil cea mai frecventa afectiune
ginecologica, intalnindu-se la mai mult de 50% din femei in cursul vietii.
Etiologie:
- in principal Chlamidia trachomatis,Neissaeria gonorrhoeae si Virusul Herpes Simplex tip 2 (de
retinut VHS tip 1 afecteaza predominant orofaringele, in comparative cu VHS tip 2 genitourinar) de
regula cu transmitere sexuala.
- La acestia se mai adauga Trichomonas vaginalis si Candida albicans.
- Deasemena Papilomavirusul (HPV tip 6 si 11), agentul etiolog.al condiloamelor acuminate vulvare,
vaginale sau perineale, desi nu produce direct cervicita, poate determina si infectia colului, jucand un
rol in patogenia neo de col uterin.

22
- Rareori colul poate fi afectat de sifilis, tuberculoza,granulomul inghinal,actinomicoza.
- Enterococul, stafilococul si streptococul sunt microorganisme care se gasesc in flora vaginala
saprofita si pot fi responsabile de aparitia infectiilor pelviene postpartum.
Factori favorizanti:
-raportul sexual prin traumatismul local lezeaza mucoasa cervicala,
-dispozitivele intrauterine DIU
-menstruatia si torsoanele endovaginale folosite necorespunzator,
-manevre diagnostice si terapeutice:chiuretajul,histeroscopia,
-leziuni traumatice secundare nasterii,
-hipertrofia colului
Tablou clinic:
Cervicita acut asociaz: - leucoreea, durere locala, discomfort pelviperineal (datorat usturimi si
pruritului vulvar), dispareunie (contact sexual dureros), infertilitate uneori.
Cervicita cronica - simptomul principal este leucoreea mucopurulenta sau purulenta determin
iritaie vulvovaginal.
Paraclinic:
1.colposcopia evidentiaza cresterea vascularizatiei, Col edematos, hiperemic, eritem periorificial,
zone de granulatie
2.Examenul citologic Babes-Papamicolau reflect modificrile patologice celulare din infeciile
cervicale, cu multiple leucocite pe frotiu
3. Examenul bacteriologic al secretiei identific agentul etiologic responsabil de apariia cervicitei.
Complicatiile cervicitei:
-stenoza cervicala urmata de infertilitate
-salpingita (inflamatia trompei uterine)
-infectii tract urinar ITU
-cancerul de col uterin
Tratament:
- in cervicita acuta cu Trichomonas - Metronidazol tablete.Se vor aplica intravaginal ovule
Tricomicon sau Clotrimazol seara inainte de culcare.
- in cervicita candidozica - Miconazol sau Clotrimazol ovule, -Nistatin(Stamicin) ovule
-in cervicita cu Gardnerella - Metronidazol sau Augmentin sau Cefalex
- in cervicita cu Chlamidia se administreaza Doxicilina. Tratamentul partenerilor este indicat.
-in cervicita cu Micoplasma trat. cu Eritromicina sau Tetraciclina
- in cervicita herpetica - Aciclovirul (Zovirax) unguent sau oral tablete.
- in cervicita cu Papilomavirus - unguent cu 5- fluorouracil, electrocauterizarea sau crioterapia
Cervicita cronica, in absenta identificarii gonococului sau a altui agent etiologic, tratamentul se face
pentru Chlamidia tr. Cu Doxicilina. Daca dupa doua luni de tratament medicamentos nu se constata
disparitia simptomelor, atunci este indicat tratamentul chirurgical. Tratamentul chirurgical nu trebuie
efectuat premenstrual din cauza pericolului de infectii ascendente. Consta in electrocauterizare,
crioterapie. Cicatrizarea completa se incheie dupa 5-6 sapt.

23
Fibrom Uterin Simptome, Cauze, Factori De Risc

Fibromul uterin este o excrescenta benigna a uterului, care apare adesea la femeile de varsta fertila.
Fibromul uterin nu este asociat cu un risc crescut de cancer uterin si aproape niciodata nu se
transforma in cancer.
De regula 3 din 4 femei dezvolta fibroame uterine candva pe parcursul vietii, dar majoritatea nu sunt
constiente de prezenta lor, deoarece fibroamele uterine nu provoaca, de multe ori, vreun simptom.
Medicul poate descoperi fibroame intamplator in timpul unui examen pelvin sau in urma unei
ecografii de rutina.
In general, fibromul uterin necesita rar tratament. Terapia medicala si procedurile chirurgicale pot
micsora sau elimina fibroame daca acestea genereaza disconfort sau simptome suparatoare. Rar,
fibroamele pot necesita tratament de urgenta in cazul in care provoca durere brusca, sau sangerari
menstruale foarte abundente.
Simptome ale fibromului uterin
La femeile care prezinta simptome, cele mai frecvent reprezentate simptome de fibrom uterin
includ:

24

Sangerari menstruale abundente, cu cheaguri

Sangerari intermenstruale

Durere la nivelul abdomenului inferior

Senzatia de presiune la nivelul vezicii urinare, mictiuni frecvente

Senzatia de balonare abdominala, de presiune rectala

Rar, un fibrom poate cauza durere acuta atunci cand irigatia cu sange este depasita. Lipsit de
nutrienti, fibromul incepe sa moara. Resturile fibromului degenereaza si pot infiltra tesuturile
inconjuratoare, cauzand durere si febra. Un fibrom care atarna de un pedicul in interiorul sau in afara
uterului (fibrom pediculat) poate determina dureri prin rasucirea pediculului (strangulare) si
oprirea irigarii cu sange.
Localizarea fibromului influenteaza in mod direct semnele si simptomele:

Fibrom submucos. Fibroamele care se dezvolta in cavitatea interiora a uterului (fibroame


submucose) sunt considerate a fi responsabile in primul rand de sangerarile prelungite,
menstruatiile dificile si sunt o problema pentru femeile care isi doresc o sarcina.
Fibrom subseros. Fibroamele care se proiecteza la exteriorul uterului (fibroame subseroase) pot,
uneori sa genereze compresiune pe vezica urinara, rezultatul fiind simptome urinare suparatoare. Daca
fibroamele se dezvolta in partea din spate a uterului, pot apasa fie pe rect, cauzand constipatie, sau pe
nervii coloanei vertebrale, cauzand dureri de spate.

25

Localizarile fibromului uterin


Cauzele fibromului uterin
Fibromul uterin se dezvolta din tesutul muscular neted al uterului numit in termeni medicali
miometru. O singura celula se reproduce in mod repetat, creand in cele din urma o masa distincta de
tesuturile vecine. Modurile de crestere a unui fibrom uterin variaza:
- Unele fibroame uterine pot continua si creasca lent
- Fibroame uterine pot ramane de aceeasi marime
- Se pot micsora pe cont propriu de-a lungul timpului.

26
Fibroamele variaza extrem de mult si in ceea ce priveste dimensiunea, de la nedetectabila de catre
ochiul uman, la mase voluminoase care pot denatura si mari uterul. Ele pot fi unice sau multiple, in
cazuri extreme, extinzand uterul atat de mult incat acesta ajunge pana la coaste.
Cauza fibromului uterin nu este inca pe deplin cunoscuta, dar umatorii factori sunt favorizanti:
Modificari genetice. Fibroamele au numeroase modificari genetice, fiind astfel foarte diferite de
celulele normale ale muschiul uterin.
Hormoni. Estrogenii si progesteronul, doi hormoni care stimuleaza dezvoltarea mucoasei uterine in
timpul fiecarui ciclu menstrual si pregatirea sarcinii, par sa determine si sa promoveze cresterea de
fibroame. Fibroamele contin numerosi receptori pentru estrogen si progesteron intr-un numar mai
mare decat celulele normale ale muschiului uterin.
Alte substante chimice. Substantele care ajuta organismul sa mentin tesuturi, cum ar fi factorii de
crestere, poate afecta cresterea fibromului.
Factori de risc pentru fibrom uterin
Sunt putini factori de risc cunoscuti pentru fibrom uterin, altii inafara de a fi o femeie de varsta
reproductiva. Alti factori care pot avea un impact asupra dezvoltarii fibromul uterin includ:
Ereditatea. Daca mama sau sora dumneavoastra a avut fibroame uterine, aveti un risc crescut de
asemenea de a dezvolta fibroame uterine.
Rasa. Femeile de culoare sunt mai susceptibile de a dezvolta fibroame uterine decat femeile din alte
grupuri rasiale. In plus, femeile de culoare dezvolta fibrome la varste mai tinere, si sunt, de asemenea,
susceptibile de a prezenta fibroame de dimensiuni mai mari.
Sarcina si nasterea copilului. Sarcina si nasterea par sa aiba un efect de protectie si pot scadea riscul
de a dezvolta fibrome uterine.
Diagnosticul de fibrom uterin se realizeaz printr-un simplu examen ginecologic. Examenul
ecografic efectuat frecvent pentru aprecierea cu exactitate a numrului i dimensiunilor nodulilor
fibromatoi vine s ntreasc diagnosticul.
Alegerea alternativei terapeutice aparine medicului ginecolog tinnd seama de numrul i
localizarea fibroamelor, severitatea simptomelor, vrsta pacientei i dorina acesteia de a mai avea
copii. Femeile cu fibrom uterin ce nu prezint nici un simptom (durere sau sngerare) nu necesit
tratament, este necesar doar o urmrire periodic examen ginecologic i ecografic.
n prezent medicului ginecolog are mai multe opiuni de tratament al femeilor cu fibrom uterin:

tratamentul medicamentos;

excizia chirurgical a nodulilor fibromatoi- miomectomie;

excizia parial sau total a uterului transformat tumoral de ctre nodulii fibromatoihisterectomie subtotal sau total.

Tratmentul medicamentos se adreseaz preponderent pacientelor cu fibroame uterine de mici


dimensiuni, simptomatice, aflate spre sfritul perioadei reproducroare, aproape de menopauz,

27
perioad n care datorit nivelelor hormonale foarte sczute aceste fibroame scad semnificativ n
dimensiuni.
Tot din aceast grup terapeutic fac parte agonitii de GnRH i modulatorii de receptori
progesteronici, medicamente ce realizeaz supresia indirect a funciei ovariene realiznd astfel un
profil hormonal de pseudomenopauz cu efect de scdere pn la 50%, respectiv 25% a dimensiunilor
fibromului. Aceste medicamente se folosesc preoperator la pacientele ce vor s-i conserve funcia
fertil, dup urmarea acestui tratament timp de 3 luni putndu-se realiza o operaie miniminvaziv de
extirpare doar a nodulilor fibromatoi i conservarea uterului.
Tehnicile moderne de distrugere intrauterin a nodulilor fibromatoi prin mioliz laparoscopic
sau prin embolizare a arterei uterine dei promitore din punct de vedere al caracterului lor minim
invaziv, sunt grevate de complicaii i o rat sczut de obinere a sarcinilor (aproximativ 30%).
Extirparea nodulilor fibromatoi la pacientele ce vor s-i pastreze capacitatea de procreere se
poate realiza pe cale histeroscopic, laparoscopic, pe cale vaginal sau abdominal. Alegerea uneia
din cile de abord depinde n primul rnd de localizarea nodulilor fibromatoi i de numrul acestora.
Abordarea histeroscopic, laparoscopic sau vaginal reprezint pentru pacient cea mai bun alegere,
necesitnd spitalizare pe o perioad scurt 2-3 zile i recuperare rapid a pacientei.
Extirparea uterului transformat tumoral de ctre fibroame se poate realiza prin abordare minim
invaziv pentru pacient pe cale vaginal sau laparoscopic, sau n cazul uterelor de mari dimensiuni
prin incizie abdominal. Extirparea total sau subtotal a uterului pe cale vaginal reprezint cea mai
bun alternativ pentru aceste paciente, fiind lipsit de orice cicatrice vizibil, iar recuperarea
pacientei se face extrem de rapid.

Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin este principala cauz de deces n rndul romncelor cu vrste ntre 15 si 44 de
ani. Datele Organizaiei Mondiale a Sntii arat c Romnia se afla pe primul loc n Europa, ca rata
a mortalitatii provocat de aceast boala, riscul fiind de trei ori mai mare la noi n ar fa de media
european.
Jumtate din femeile diagnosticate cu cancer de col uterin au vrste cuprinse ntre 35 i 55 de ani.
Asimptomatic, cancerul e col este greu de depistat n stadiu incipient cnd se soluioneaz cu o rat de
supravieuire de aproape 100%. Dac stadiul de cancer este unul mai avansat, rspndit n ganglionii
limfatici, dar neextins n alte locuri, rata de supravieuire este de 92%. De aceea, diagnosticul precoce
este cel mai important atu al unei persoane care sufer de cancer. Diagnosticarea precoce se poate face
prin teste regulate Papanicolau i prin acordarea ateniei la semne i simptome.
Medicii spun c aceast boal poate aprea att n urma unei infectri cu virusul HPV, dar i din cauza
unei diete dezechilibrate. Specialitii au realizat o list cu principali factori care duc la apariia acestei
boli.
Infecia cu Papiloma virus uman (HPV) este factorul de risc cel mai important pentru cancerul de
col uterin. HPV este considerat a fi aproape o necesitate pentru dezvoltarea cancerului de col uterin.
Unele forme de comportament sexual cresc riscul unei femei de a avea infecia cu HPV, printre

28
acestea numrndu-se att nceperea vieii sexuale de la o vrst fraged, dar i prezena a numeroi
parteneri sexuali. Poi fi purttor de HPV timp de muli ani fr nici un simptom sau condiloame. Din
acest motiv, partenerul sexual, fr a fi contient, poate transmite cu uurin virusul HPV. Studii
recente au artat c utilizarea prezervativului nu este foarte eficient n prevenirea transmiterii HPV.
Motivul este c prezervativul nu acoper toate zonele genitale n care este localizat virusul.
Fumatul joac i el un rol important n apariia acestei afeciuni. Femeile fumtoare au un risc de
dou ori mai mare de a se mbolnvi, spre deosebire de cele care nu au acest viciu. Specialitii sunt de
prere c fumul de igar are un efect cancerigen nu numai asupra plmnilor, dar i asupra multor
altor organe, printre acestea numrndu-se i colul uterin. Aceste substane duntoare absorbite prin
plmni se trasport prin snge ctre diferite organe. n secreiile cervicale ale fumtorilor au fost
depistate multe substane duntoare care provin de la igri, care afecteaz grav celulele cervicale
prin schimbarea ADN-ului i contribuie la apariia cancerului.
Infecia cu Chlamydia este la fel de duntoare ca i virusul HPV. Chlamydia este o bacterie relativ
frecvent, care se transmite pe cale sexual i care poate infecta sistemul genital feminin. n multe
cazuri infecia nu d simptome i poate fi detectat doar n timpul controalelor de rutin.
Infecia cu HIV se numr i ea printre principalii factori de apariie a cancerului de col uterin.
Acest virus slbete sistemul imunitar, n consecin, crete riscul de infecie cu HPV. Un sistem
imunitar puternic ar ajuta la ncetinirea dezvoltrii i rspndirii celulelor canceroase pe cnd un
organism infectat cu HIV este un mediu propice de trasformare a precancerului n cancer.
Dieta srac n fructe i legume crete riscul de cancer de col uterin. Studiile au artat c cele mai
multe cazuri au fost depistate n rndul femeilor cu excese de greutate.
Anticoncepionalele utilizarea pe termen lung duce la creterea riscului de apariie a cancerului de
col. Unele studii au artat un risc crescut la femeile care au utilizat 5 ani sau mai mult aceste pilule
contraceptive. Atunci cnd se analizeaz posibilitatea de a alege utilizarea anticoncepionalelor,
trebuie discutat mai nti cu medicul.
Femeile care au un istoric de sarcini multiple au un risc mai mare de cancer de col uterin.
Statutul socio-economic sczut are un impact puternic asupra predispoziiei cancerului de col uterin.
Femeile cu un nivel socio-economic sczut nu au posibilitatea de a face regulat un test Papanicolau i
nici acces la tratamentul preinvaziv al cancerului de col uterin. Aceste femei deseori sufer de
malnutriie, factor care sporete riscul mbolnvirii.
Istoricul familial este i el pe lista factorilor care duc la apariia cancerului de col uterin. Studiile
recente au demonstrat creterea riscului de mbolnvire de cancer de col uterin la femeile ale cror
mame sau surori sufer de aceast boal. Unele studii arat c problema este lupta cu infecia cu HPV
care duce la o afeciune ereditar.

29

Simptomele asociate aparitiei cancerului cervical


La inceput, afectiunea este asimptomatica, fiid cel mai usor de analizat cu ajutorul testului
Papanicolau. Odata instalat procesul canceros, exista o serie de simptome. Iata cateva dintre cele mai
importante:
- durere in timpul actului sexual (dispareunia)
- secretie vaginala anormala, prezenta in cantitate mare si uneori amestecata cu mici cantitati de sange
- sangerari vaginale anormale, sau modificari notabile in aparitia ciclului menstrual
- sangerari la nivelul cervixului in timpul contactului sexual sau in momentul inserarii diafragmei
In cazul cancerului avansat de col uterin, simptomele se modifica, astfel:
- apare anemia datorata pierderilor necontrolabile de sange
- survine durerea pelviana, a membrelor inferioare sau lombara
- comunicarea anormala dintre vagin si rect, afectiune numita "fistula vaginala". Aceasta apare din
cazua extinderii procesului canceros la nivelul tesuturilor alaturate.
- scadere in greutate (mai multe kilograme in cateva saptamani, luni)
Evolutia cancerului de col se poate solda cu afectarea tesuturilor si organelor invecinate. Odata cu
instalarea metastazelor, se pot identifica tumori si la nivelul plamanilor, stomacului, rinichilor,
intestinelor, ficatului. Unoeri poate degenera in metastaze osoase. Medicul este singurul capabil sa
analizeze extensia sau generalizarea acestei boli mortale si sa decida apoi modalitatea de abordare
profilactica a acesteia.
Programul National de Screening pentru Cancerul de Col Uterin
In cursul lunii august a demarat programul Ministerului Sanatatii de screening pentru cancerul de col
uterin. Programul se va desfasura la nivel national pe o perioada de 5 ani.

30
Obiectivul principal al programului este reducerea incidentei formelor invazive ale cancerului de col
uterin si mortalitatii specifice prin cancer de col uterin.
Obiectivele specifice sunt:
a) depistarea cancerului de col uterin in stadii precoce;
b) indrumarea pacientelor cu leziuni precursoare sau incipiente catre servicii medicale specializate de
diagnostic si tratament;
c) cresterea gradului de informare a populatiei, pentru utilizarea serviciilor de screening ca metoda de
depistare precoce a cancerului de col uterin la persoane asimptomatice.
Pentru indeplinirea acestor obiective programul oferi testarea gratuita a tuturor femeilor din grupa de
varsta 25-64 ani pe o perioada de 5 ani.

Screeningul pentru depistarea precoce activa a cancerului de col uterin consta in testarea prin
metoda frotiului cervical Babes-Papanicolaou a populatiei feminine;

Sunt incluse in program persoanele de sex feminin in varsta de peste 25 de ani, indiferent de
calitatea de asigurat a acestora, care nu au un diagnostic confirmat de cancer de col uterin,
asimptomatice sau fara antecedente sugestive pentru patologia de cancer de col uterin;

Testarea in cadrul programului se va opri la femeile care au implinit vrsta de 64 de ani, numai
daca acestea au ultimele 3 frotiuri cervicale Babes-Papanicolaou normale;

Nu sunt eligibile femeile care prezinta absenta congenitala a colului uterin sau histerectomie
totala pentru afectiuni benigne si femeile carora li s-a stabilit diagnosticul de cancer de col
uterin sau alte forme de cancer genital.
Cancerul de col uterin este cancerul cel mai uor de prevenit la femei.

Exist dou tipuri de teste simple i nedurerose care pot preveni cancerul de col sau l pot depista la
timp:
1. Testul Papanicolau depisteaz celulele anormale de la nivelul colului uterin care se pot
transforma canceros;
2. Testul HPV depisteaz infecia cu virusul HPV care poate cauza modificrile celulelor.
Se recomand ca toate femeile cu vrste cuprinse ntre 25 i 65 de ani s fie testate cu testul
Papanicolau cel puin o dat la 5 ani.
Ce se ntmpl dup testare?
Marea majoritate a rezultatelor la testul Papanicolau sunt normale.
Dac au fost identificate celule anormale, de obicei acestea sunt modificri uoare i nu nseman
cancer. n aceste cazuri nici nu este nevoie de tratament, ci doar de controale regulate pentru a urmri
evulouia acestora i interveia rapid i la timp dac este cazul.
Dac rezultatele arat modificri severe ale celulelor, atunci trebuie luata urgent legtura cu un medic
specialist n ginecologie, pentru intervenie i tratament.

31
Infectia cu papiloma virus ( HPV ) :

Infectia cu papiloma virus ( HPV este abrevierea pentru Human Papilloma Virus.)
Acesta este unul dintre cele mai comune virusuri transmise pe cale sexuala. Un foarte mare procent
din populatie este infectat cu HPV.
Pana acum sunt cunoscute cca 250 de tipuri de papiloma virusuri umane dar mai bine studiate sunt in
jur de 80, iar dintre acestea doar 10-15 sunt implicate in patologia canceroasa a colului uterin
In categoria infectiilor cutanate date de HPV (human papilloma virus) intra: verucile vulgare,
verucile plantare, verucile plane, verucile ano-genitale (condiloma acuminata), papiloamele si alte
tipuri de leziuni.
Verucile sunt proliferari ale celulelor epiteliale ca rezultat al infectarii lor cu papiloma virusuri umane
si de obicei sunt nedureroase (exceptie pot face cele localizate la nivel plantar (pe talpa piciorului).
Papiloma Uman este un virus comun (frecvent intalnit) care cauzeaza anormalitati ale celulelor sau
tumori la nivelul pielii. HPV poate determina modificari ale tesuturilor de la nivelul membrelor
superioare si inferioare, corzilor vocale, gurii si organelor genitale. Pana acum au fost identificate mai
mult de 60 de tipuri de HPV, fiecare tip infectand o anumita parte a corpului
Infectarea se produce prin contactul cu suprafete sau cu personae infectate si se realizeaza la nivelul
zonelor cutanate (micro)traumatizate (un tegument absolut intact nu permite infectarea). Pot aparea
frecvent la cei care frecventeaza piscine (favorizata de macerarea tegumentelor) sau la unele profesii
(de exemplu macelari). In cazul prezentei leziunilor genitale (condiloamele acuminate) pacientii
trebuie investigati suplimentar pentru excluderea altor afectiuni cu transmitere sexuala. Prezenta
verucilor ano-genitale la copii trebuie investigata atent pentru excluderea unui abuz sexual.
De cand se produce infectarea si pana la exprimarea clinica (adica pana la aparitia leziunilor) pot trece
intre 2-9 luni, timp in care persoana infectata desi nu are manifestari clinice poate infecta alte
persoane. Leziunile produse de HPV pot regresa spontan intr-un interval variabil de timp sau se pot
inmulti (autoinoculare). Verucile "in mozaic" situate superficial pe o suprafata plantara mai intinsa
sunt mai rezistente la tratament si pot avea o evolutie prelungita. De asemenea, o evolutie prelungita
poate fi intalnita la persoanele imunocompromise.
Complicatii:

32
1. Durerea (in special prin prezenta verucilor plantare)
2. Transformarea maligna - este demonstrata si probata experimental doar pentru unele tipuri de
HPV. Poate aparea in cazul infectarii cu tipurile: 16,18,31, 33-35, 39-40, 51-60 - sunt tipuri cu risc
crescut ce pot duce la aparitia unor carcinoame de col uterin sau peniene; 5 si 8 - sunt tipuri virale care
se gasesc in leziunile din epidermodisplazia veruciforma (o afectiune genetica in care exista un defect
al imunitatii celulare), leziuni ce se pot transforma sub influenta radiatiilor solare in carcinoame
spinocelulare.
Virusul Papiloma Uman este important deoarece modificarile tesuturilor determinate de anumite tipuri
de HPV se pot transforma in cancere ale organelor genitale feminine. Diagnosticarea si tratamentul
adecvat ale acesor modificari pot preveni cancerele.
Tratament
Inainte de inceperea oricarui tratament trebuie sa tinem seama ca verucile se pot vindeca si spontan.
Cea mai mare rata de vindecare o prezinta pacientii tineri recent infectati.
Acizii organici in concentratii mari si foarte mari se utilizeaza pe scara larga in tratamentul infectiei
cu HPV formele verucoase, de ex. Acidul salicilic - in concentratii variate intre 11-25%, singur sau
asociat cu acidul lactic se foloseste pentru tratarea verucilor palmo-plantare, glutaraldehida (solutie de
10%s mai mare) sau formaldehida (solutie 3%) folosite in special pentru tratarea verucilor plantare.
Podofilina (10-25%), acidul tricloracetic (75%), podofilotaxina (0,5%), imiquimod (5% crema) se
folosesc pentru tratarea verucilor ano-genitale.
Pot aparea complicatii si/sau reactii adverse in timpul si imediat dupa tratament, si de aceea
tratamentul trebuie supravegheat de medic! Retinoizii - 0,05% tretinoin crema sunt indicati pentru
tratarea verucilor plane faciale sau pentru verucile intinse, rezistente, la pacientii imunodeprimati.
Crioterapia consta in aplicarea locala a azotului lichid sau de zapada carbonica avand ca urmare
formarea unei mici zone de degeratura controlata, in plafonul bulei formate celulele infectate fiind
indepartate.
Metodele chirurgicale (electrocauterizarea, tratamentul laser: CO2, cu lumina intense pulsata, cu
Argon) pot fi utilizate pentru tratarea oricarui tip de leziuni produse de HPV.
Tratamente adjuvante - de stimulare a imunitatii.
Unde poate creste HPV?
HPV poate creste la nivelul colului uterin - cervix (orificiul de deschidere al uterului), vagin, vulva
(labii), uretra (orificiul urinar) perineu si anus.
Ce fel de modificari tisulare determina HPV?
HPV determina doua tipuri de modificari tisulare :
-

condiloame (negi, veruci)

displazii (tesuturi precanceroase)

cancer genital (la femeie de col, de vulva, de vagin, iar la barbat de penis)

33
Medicii depisteaza prezenta acestor modificari tisulare prin examinarea vulvei si vaginului si prin
examenul Papanicolau (mai nou, sitemul Bethesda). Condiloamele (negii genitali) sunt niste
tumori asemanatoare negilor, localizate in aria genitala, cel mai frecvent la exteriorul vulvei. De
obicei, sunt nedureroase, dar pot determina prurit (mancarimi), arsuri sau sangerari usoare. Pot fi
localizate, de asemenea, in jurul uretrei sau anusului.
Cele din interiorul vaginului sau de pe cervix, de obicei, sunt plate si sunt descoperite prin intermediul
examenului Papanicolau.
Prin displazie se intelege prezenta unor celule anormale la nivelul pielii. Displazia nu este similara
cancerului dar de poate transforma in cancer dupa mai multi ani daca nu este tratata.Prin tratament,
displazia este vindecata, astfel ca posibilitatea transformarii in cancer dispare.
Singurul mod de a depista displazia este examenul Papanicolau sau biposia (prelevarea si
examinarea unei parti de tesut), urmata de examen histopatologic.
Displazia poate fi evaluata cu ajutorul colposcopiei, dar diagnosticul final este pus prin biopsie. Este
localizata cel mai frecvent la nivelul cervixului, dar poate apare, de asemenea, la nivelul vaginui si
vulvei.
Cum se transmite HPV?
In momentul de fata se stiu foarte putine despre cum sau cand ne putem infecta cu HPV.Transmiterea
se face indeosebi prin contact sexual cu o persoana infectata. Femeile pot fi expuse infectiei cu HPV
si sa nu prezinte displazie sau condiloame timp de multi ani. Femeile si barbatii pot fi ,de asemenea,
infectati cu HPV fara sa stie acest lucru, neprezentand nici un fel se semn sau simptom.
In timpul sarcinii, la gravidele cu HPV poate surveni o accentuare a infectiei, iar daca localizarea
condiloamelor este preponderent la nivelul colului uterin si/sau a perineului, acet lucru poate permite
transmiterea infectiei mai departe pe verticala, la nou nascut, in cazul unei nasteri normale. De aceea
se impun masuri radicale de prevenire si oprire a infectiei cu HPV din timp, prin screening inainte de
sarcina, vaccinare cu SILGARD, eventual tratament medicamentos si/sau chirurgical, si daca acest
lucru nu este posibil, se impune nasterea pe cale inalta, prin operatie cezariana.

Cancerul ovarian

Cancerul ovarian (de ovar) reprezinta una din cele mai frecvente neoplazii care afecteaza femeile. El
apare cand celulele din epiteliul sau stroma ovariana incep sa se divida haotic, sa scape de sub
controlul mecanismelor imune ale organismului si sa capete caractere de agresivitate. Este un cancer
cu o mortalitate mare, deoarece simptomele lui sunt foarte nespecifice si este diagnosticat intr-un
stadiu foarte tardiv, cand tumora deja a evolut si a metastazat. Prognosticul pacientelor ramane
nefavorabil, indiferent de agresivitatea tratamentului.
Daca diagnosticul surprinde cancerul intr-un stadiu incipient, sansele de supravietuire sunt mai mari.
Din pacate insa, doar 45% dintre femeile diagnosticate cu cancer de ovar supravietuiesc la 5 ani.
Specialistii estimeaza ca 1 din 70 de femei dezvolta cancer ovarian de-a lungul vietii. Comparativ cu
alte cancere genitale, procentul poate parea scazut, insa agresivitatea lui il face sa ramana una din

34
principalele cauze de mortalitate prin neoplazii la femei. Exista o mare varietate de tumori ovariene,
insa peste 90% dintre cele maligne sunt de tip epitelial. Cancerul ovarian este diagnosticat mai ales la
pacientele de peste 40 de ani, varful maxim al incidentei afectiunii fiind in decada a sasea de varsta.
Despre cancerul ovarian
Cauza exacta de aparitie a cancerului ovarian nu este deocamdata cunoscuta in totalitate. Ca in cazul
multor astfel de afectiuni, s-au putut identifica factori de risc si factori asociati aparitiei lui, insa
factorul etiologic principal ramane necunoscut. Ereditatea are un rol controversat, deoarece datele
prezentate de studiile clinice sunt impartite: unele sugereaza ca un astfel de cancer are tendinta la
agregare familiala, in timp ce alte studii infirma aceasta ipoteza. Printre factorii de risc identificati
pana in prezent si corelati mai frecvent cu aparitia acestui tip de cancer se numara: statusul
postmenopauza, nuliparitatea (femei care nu au fost insarcinate).
Motivul principal pentru care un astfel de cancer are o mortalitate atat de mare este faptul ca mult
timp evolueaza insidios, nu determina un tablou clinic agresiv, care sa alerteze pacienta si sa o
determine sa se prezinte cat mai grabnic la medic. Cancerul ovarian se manifesta doar in putine cazuri
printr- o stare generala alterata, prin aparitia modificarilor de tranzit intestinal, aparitia senzatiei de
balonare, a flatulentei. In unele situatii astfel de simptome sunt resimtite pentru o perioada de 6- 12
luni anterior diagnosticarii de certitudine a cancerului.
Doar in cazuri rare diagnosticul de cancer de ovar este stabilit inca de la prima prezentare a femeii la
doctor. Datorita nespecificitatii simptomelor, medicul este inclinat mai degraba sa investigheze
probleme de tract digestiv si nu o neoplazie genitala. Investigarea pacientelor trebuie facuta, din acest
motiv, cu foarte mare seriozitate si cat mai complet posibil.
Uneori, pot fi obtinute date foarte importante chiar la examenul fizic general, examinarea regiunii
pelvine evidentiind o masa tumorala in una din fosele iliace. Aceste mase tumorale vor fi ulterior
investigate suplimentar, atat radiologic cat si ecografic, pentru a se stabili dimensiunile, localizarea si
aspectelul lor. Ulterior masa tumorala va fi biopsiata, examenul anatomopatologic fiind cel care poate
stabili cu precizie diagnosticul de certitudine. Fragmentul tisular poate fi extras in timpul unei
interventii chirurgicale mai laborioase, in care se inspecteaza intreaga cavitate pelvina in vederea
stabilirii exacte a extensiei cancerului sau prin biopsie percutana ghidata ecografic.
In cazul pacientelor cu risc crescut pentru cancer ovarian specialistii pot recomanda efectuarea unei
investigatii suplimentare, prin care se determina existenta sau nu a antigenului neoplazic 125. Desi
inca nu s- a stabilit daca o astfel de testare poate fi inclusa in testele pentru screeningul cancerului
ovarian, el poate avea valoare importanta daca exista si alte semne si simptome sugestive pentru
cancerul ovarian. Totusi, el apare pozitiv si in endometrioza, in diverse faze ale ciclului menstrual, in
fibroza uterina sau in alte tipuri de cancer.
Cancerul ovarian se prefera a fi rezolvat, daca situatia o permite, prin interventie chirurgicala. Adesea
interventia este radicala si implica excizia tumorii dar si a celor doua ovare. Daca neoplazia este
extinsa, medicul poate considera necesara si indepartarea tubelor uterine si a uterului. O astfel de
varianta terapeutica trebuie intotdeauna discutata cu pacienta iar chirurgul trebuie sa aiba
consimtamantul acesteia anterior efectuarii procedurii.
Pacientei trebuie sa ii fie explicat in amanunt ce presupune o astfel de interventie si care va fi

35
prognosticul dar si evolutia ulterioara. Tratamentul trebuie adaptat si dorintelor de procreere ale
pacientei, nu doar situatiei clinice, daca neoplazia apare la o femeie aflata la varsta reproductiva.
Tratamentul chirurgical este adesea urmat de un tratament de consolidare a rezultatelor obtinute.
Acesta presupune radioterapie sau/si chimioterapie.
Din pacate, in ciuda terapiei, cancerul de ovar are tendinta la recurenta in foarte multe dintre cazuri.
De aceea pacienta va fi nevoita sa se prezinte regulat la controale pentru a se stabili care este evolutia
dupa tratament si daca exista riscul de reaparitie al cancerului. Daca neoplazia reapare, tratamentul nu
isi mai propune sa vindece afectiunea, ci doar sa amelioreze calitatea vietii pacientei si sa ii
prelungeasca supravietuirea.
Cancerul ovarian ramane o problema foarte importanta de sanatate, cu un prognostic rezervat, insa
diagnosticarea lui nu semnifica decesul pacientei. Factorii de care depinde supravietuirea sunt foarte
numerosi si includ starea de sanatate a pacientei, existenta altor afectiuni cronice consumptive, stadiul
in care a fost surprins cancerul, eventualele metastaze si evolutia postratament. Specialistii sunt de
parere ca participarea la grupuri de suport reciproc, organizate de alte femei cu cancer de ovar, care au
supravietuit bolii, poate ajuta pacientelor. Astfel se pot incuraja reciproc, si starea psihica se va
imbunatati.
Cancerul ovarian apare in special la femeile care au trecut in menopauza, specialistii fiind de parere ca
dereglarile hormonale care caracterizeaza aceasta perioada au un important rol in promovarea
carcinogenezei. In cazul in care in antecedentele familiale exista astfel de afectiuni, sansele de aparitie
a cancerului sunt si ele mult mai crescute comparativ cu populatia generala. Se pare ca si cancerul de
san poate influenta aparitia consecutiva a cancerului ovarian, aceasta agregare neoplazica fiind
observata la din ce in ce mai multe paciente.
Alti factori de risc importanti, de care specialistii insista sa tinem cont sunt:
- Nuliparitatea;
- Aparitia menarhai la o varsta mai mica de 12 ani si intrarea la menopauza dupa 50 de ani;
- Imposibilitatea de a ramane insarcinata sau de a duce o sarcina la bun sfarsit;
- Administrarea de terapie hormonala de substitutie pentru simptome ale menopauzei.
Cancerul ovarin se poate extinde si metastaza atat pe caile clasice hematogene si limfatice, cat si prin
diseminare peritoneala sau pasaj transdiafragmatic. Diseminarea intraperitoneala reprezinta una din
cele mai caracteristice cai de extindere a cancerului ovarian. O data ce au rupt capsula ovarului,
celulele sunt preluate de lichidul peritoneal si se pot implanta ulterior oriunde in interiorul cavitatii
abdominale, ducand la aparitia multiplelor metastaze. Cel mai adesea zonele predilecte de implantare
sunt cele aflate pe traiectul fluxului lichidului peritoneal, acest fluid urmand o anume directie in
cavitate, el necirculand haotic.
Ulterior, indiferent unde au ajuns, celulele vor da nastere unor alte tumori. In cazurile avansate,
cancerul poate infiltra si ganglionii locoregionali. Metastazele abdominale sunt deosebit de
periculoase deoarece pot influenta foarte mult sansele de vindecare ale pacientei. Simptomele induse
de existenta lor afecteaza si scad semnificativ calitatea vietii si pot fi raspunzatoare de afectiuni
renale, intestinale, hepatice. Datorita faptului ca nu exista o inchidere etansa intre cavitatea
abdominala si cea toracica, riscul ca un cancer diseminat in peritoneu sa ajunga in torace este foarte
crescut. Exista numeroase orificii prin care celulele neoplazice vehiculate prin fluidul peritoneal pot sa

36
strabata diafragma si sa contamineze plamanii, mediastinul.
Ovarele pot fi locul initial de aparitie a cancerului insa pot sa fie si locuri in care metastazeaza alte
neoplazii. Cele mai frecvente metastaze cu o astfel de localizare apartin cancerelor de san, colon,
stomac, endometru. Diagnosticarea rapida a cancerului ovarian este destul de rara, acesta neoplazie
fiind foarte mult timp muta din punct de vedre clinic. Cand simptomele apar, ele sunt foarte
nespecifice. In vederea stabilirii cu exactitate a diagnosticului, medicul poate alege efectuarea unei
interventii exploratorii numite laparotomie. In cadrul acesteia pot fi recoltate si fragmente tisulare si se
pot exciza ganglioni pentru realizarea biopsiilor, pot fi recoltate mostre din fluidul peritoneal.
Prognosticul pe termen lung depinde de stadiul in care a fost diagnosticat cancerul.

Cauze
In mod clasic, se considera ca malignitatile ovariene au origine in celulele din seroasa ovarului.
Totusi, unii autori sugereaza si alte origini ale acestui cancer. Cauzele exacte ale cancerului ovarian
raman deocamdata insuficient cunoscute. Desi unele femei au cazuri de cancer ovarian in familie,
factorul genetic nu este constant asociat cu aparitia cancerului ovarian. Se pare ca doar 10- 20% dintre
paciente au un istoric familial pozitiv de cancer de ovar. Specialistii aproximeaza ca 2 din 100 femei
au risc de a dezvolta cancer de ovar pe durata vietii. Acest risc creste insa la 5 din 100 daca exista
istoric pozitiv (un caz) si la 7 din 100 daca exista mai mult de doua cazuri ca cancer ovarian in
familie. Daca insa pacienta are o ruda de gradul intai cu cancer ovarian (indiferent ca este vorba de
mama, fiica, sora), riscul de aparitie a cancerului este intre 25- 50%.
Femeile care mostenesc o mutatie genetica in genele BRCA1 si BRCA2 au un risc mult mai crescut
de aparitie a cancerului ovarian si mamar. Pacientele cu mutatii in gena BRCA1 au un risc de 20- 60%
de a face cancer, in timp ce pacientele cu mutatie pe gena BRCA2 au un risc de 10- 35%. Totusi,
trebuie precizat faptul ca mai putin de 5% din femeile din populatia generala au o predispozitie
ereditara pentru cancerul ovarian.
Pe langa factorii genetici, exista si alti factori care influenteaza riscul de aparitie a cancerului de
ovar, printre care:
- Infertilitatea;
- Nuliparitatea;
- Neutilizarea unei metode contraceptive hormonale.
Factorii reproductivi par a fi importanti, deoarece s-a observat ca femeile care au avut o sarcina, au un
risc de 50% mai scazut de a face cancer de ovar comparativ cu femeile nulipare (care nu au avut o
sarcina). Sarcinile multiple ofera un rol protector suplimentar. De asemenea, utilizarea
contraceptivelor orale poate sa descreasca semnificativ riscul de aparitie a cancerului de ovar.
Influenta acestor factori si importanta lor sustine teoria conform careia riscul de aparitie a cancerului
ovarian este corelat cu ovulatia si orice stimul care suprima ciclul ovulator pare a avea un rol
protector. Cancerul de ovar apare si in cadrul unui sindrom genetic, numit Lynch II sau cancerul
colorectal nonpolipos ereditar. Astfel de afectiuni au agregare familiala iar membrii au un risc crescut
de aparitie a mai multor neoplazii, printre care: cancer colorectal, endometrial, gastric, de intestin
subtire, de san, de pancreas si de ovar.

37
De retinut!
In cazul in care aveti un istoric familial de cancere multiple, in special de colon si san, ar fi bine sa
discutati cu medicul o posibila investigare a profilului genetic pentru a se stabili daca exista mutatii
ale genelor BRCA1 sau 2. In cazul in care astfel de mutatii sunt prezente, veti putea fi inclusa in
programe de screening pentru diagnosticarea rapida, precoce a unui eventual cancer. Prognosticul
cancerului, chiar si al celui de ovar, este cu atat mai favorabil cu cat afectiunea este diagnosticata cat
mai timpuriu.
Factori de risc
Desi cauzele exacte nu sunt inca stabilite, specialistii au reusit sa identifice o parte dintre factorii de
risc care conduc la aparitia acestei afectiuni. Cei mai importanti factori de risc ai cancerului de
ovar sunt:
- Antecedentele familiale: intre 10- 20% dintre femeile cu cancer ovarian au o ruda de grad apropiat
care a fost diagnosticata cu cancer mamar sau cancer de ovar. Femeile cu istoric familial pozitiv au un
risc mai crescut de a dezvolta cancer ovarian la varste mai tinere, sub 40 de ani, ceea ce este totusi
neobisnuit pentru epidemiologia acestui tip de cancer (el aparand de obicei la femeile trecute de 50 de
ani). In plus, ereditatea poate si ea sa influenteze riscul, fiind demonstrat faptul ca mutatiile genelor
BRCA 1 si 2 se coreleaza in mod direct cu un risc mult crescut de aparitie a cancerelor mamare si
ovariene. Femeile cu astfel de mutatii genice au un risc de 16- 60% de a fi diagnosticate cu cancer
ovarian;
- Varsta inaintata: cancerul de ovar apare mai frecvent la femeile trecute de 50 ani, aflate la
menopauza;
- Nuliparitatea;
- Debutul precoce al menarhai (sub 12 ani) si instalarea tardiva a menopauzei. Cu cat femeia are
mai multe cicluri menstruale, cu atat si riscul creste semnificativ;
- Infertilitatea: femeile active sexual, care nu folosesc metode contraceptive dar care nu raman
insarcinate au un risc crescut de a fi diagnosticate cu cancer de ovar;
- Administrarea terapiei hormonale de substitutie sau a estrogenilor: exista studii care au
demonstrat ca femeile aflate in tratament de substitutie hormonala au un risc mai crescut de cancer
ovarian, insa rezultatele acestea par a fi contrazise de alte date clinice. Rolul unor astfel de terapii
ramane deci controversat si din acest motiv si specialistii recomanda femeilor care trebuie sa
primeasca hormoni dupa menopauza sa ia dozele minim active si eficiente, pentru a nu se spori
reactiile neplacute ale unui astfel de tratament. Terapia hormonala ar trebui administrata in doze cat
mai scazute si pe perioade cat mai scurte;
- Sindromul ovarelor polichistice: poate fi un factor de risc prin secretia crescuta de hormoni
androgeni care caracterizeaza aceasta afectiune;
- Antecedente familiale de cancer mamar: antecedentele pot fi un risc pentru cancerul de ovar, atat
daca respectivul cancer a aparut in familie sau chiar la pacienta respectiva.
In prezent specialistii investigheaza si alti factori care pot influenta negativ riscul de aparitie al
cancerului ovarian, printre acestia aflandu-se:
- Expunerea la azbest;
- Istoric personal de endometrioza si chisturi ovariene;
- Fumatul;
- Dieta alimentara bogata in lactoza.
Preventie

38
Sus
Cancerul ovarian nu poate fi prevenit, insa riscul de aparitie al lui poate fi redus prin modificarea unor
factori si comportamente cu risc. Numeroase studii au demonstrat faptul ca riscul de aparitie al
cancerului ovarian poate fi redus prin administrarea de pilule contraceptive (continand estrogeni si
progesteron) pentru o perioada de minim 5 ani.
Unul din aceste studii a aratat chiar ca dozele cele mai eficiente in vederea manifestarii unui astfel de
efect sunt dozele mai reduse de hormoni, si ca efectul protector se mentine chiar si mai multi ani dupa
ce femeia a sistat administrarea contraceptivelor. Riscul poate fi redus astfel chiar si in cazul femeilor
care au antecedente familiale patologice (cazuri de cancer de ovar sau san). Influentarea prin
contraceptive nu pare a fi posibila insa in situatia in care exista mutatii genice de tipul celor de la
nivelul genelor BRCA1 si 2.
O alta modalitate de reducere a riscului de cancer, insa extrema, si uneori dramatica (daca femeia este
la varsta reproductiva si isi doreste sa aiba copii) este ligatura bilaterala a trompelor uterine. O astfel
de metoda nu este recomandata decat in cazurile periculoase, cand riscurile de cancer sunt foarte mari
si doar daca femeia o considera necesara si nu isi mai doreste copii. Procedura nu este reversibila, deci
o astfel de decizie trebuie luata cu foarte multa chibzuinta.
Cel putin o sarcina dusa la bun sfarsit poate proteja o femeie de cancerul de ovar, iar alaptarea
bebelusului pare a avea aceleasi efecte protectoare. Un procent relativ redus din femei au in familie o
ruda de gradul I (mama, sora, fiica) sau de gardul II (matusa sau bunica) diagnosticate cu cancer
mamar sau chiar cu cancer de ovar. Specialistii au analizat astfel de familii si au concluzionat faptul
ca exista o agregare familiala genetica, datorata unei mutatii in genele BRCA, mutatie care va favoriza
in timp aparitia cancerului ovarian. In astfel de situatii, in vederea cuantificarii cat mai exacte a
riscului, pot fi indicate teste genetice care sa stabileasca daca pacienta are sau nu respectiva mutatie.
Specialistii recomanda, in general, ca daca femeile au astfel de mutatii genetice sa accepte, pentru
siguranta sanatatii lor, operatia de indepartare a tubelor uterine, uterului si ovarelor, cat timp acestea
sunt inca sanatoase si nu a aparut cancerul. Aceasta este singura metoda care poate proteja femeia de
un eventual cancer ovarian aparut pe fondul mutatiilor genetice pe care le are mostenite. Din pacate,
femeia nu va mai putea avea copii, insa riscul de aparitie a unui cancer agresiv precum este cel de
ovar este scazut cu peste 95%.
Trebuie precizat insa ca exista o sansa mica (insa exista) ca pacienta sa faca o neoplazie de ovar chiar
daca i se scot ovarele, dupa ce cancerul a debutat. Chiar daca un astfel de cancer este diagnosticat intrun stadiu incipient, si este ulterior tratat chirurgical, exista posibilitatea ca de fapt, contaminarea
neoplazica a altor tesuturi si a peritoneului sa existe, chiar daca ea nu este vizibila. Celulele
canceroase care au metastazat isi vor continua apoi dezvoltarea, si dupa interventie, la un anumit timp,
pacienta poate fi diagnosticata cu cancer peritoneal.
Dieta sanatoasa si stilul de viata activ si fara comportamente de risc nu va preveni cancerul in sine, ci
va stimula organismul sa lupte impotriva eventualelor modificari ce apar. Celulele competente ale
sistemului imunitar au capacitatea de a supraveghea si a distruge celulele care incep sa se divida
anarhic, care incep sa isi modifice caracteristicile functionale.
Simptomatologie

39
Cancerul de ovar este o afectiune cu evolutie lenta, pauci sau chiar asimptomatic la debut. Acesta este
si motivul pentru care ii este permis sa evolueze, pacienta neprezentandu-se la medic caci simptomele
sunt generale si nespecifice. Abia in stadiile tardive, cand cancerul este deja extins, apar si acuze mai
grave, iar pacienta se prezinta pentru investigarea starii de sanatate. In general, cancerul ovarian este
diagnosticat la aproximativ un an de la debut. Simptomele care apar in stadiile tardive sunt
determinate in principal de efectul compresiv pe care incepe sa il aibe tumora asupra structurilor din
jur.
Tabloul clinic al cancerului ovarian include:
- Crampe abdominale cu intensitate crescanda;
- Durere lombara sau abdomino-pelvina;
- Hemoragii vaginale anormale, in special dupa menopauza;
- Aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente;
- Durere in timpul actului sexual (dispareunie);
- Greata, pierderea apetitului, indigestie;
- Senzatie permaneta de balonare, flatulenta care nu se amelioreaza prin tratamentul la domiciliu;
- Marirea in dimensiuni a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale la acest nivel;
- Astenie;
- Modificarea tranzitului intestinal, indiferent ca este vorba de constipatie sau diaree;
- Modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a poliuriei;
- Scadere neintentionala in greutate;
- Dispnee;
- Menstre neregulate.
Femeile cu cancer ovarian acuza astfel de simptome o perioada indelungta inainte ca diagnosticul sa
fie stabilit. Factori cheie in diagnosticarea cancerului ovarian sunt frecventa si numarul acestor
simptome. Unele studii au aratat ca si in stadii incipiente, daca pacienta este vigilenta, astfel de semne
si simptome pot fi prezente. Specialistii insista ca femeile care au astfel de acuze zilnic, timp de mai
multe saptamani la rand, ar trebui sa se adreseze unui medic, de preferat unui ginecolog.

Investigatii paraclinice
Nu exista teste de screening pentru cancerul ovarin, cel putin nu deocamdata si nu unele care sa aiba si
rezultate semnificative si sa poata fi aplicate unui numar crescut de femei. Testele pentru screening
trebuie sa fie nu numai sensibile si specifice pentru afectiunea investigata, dar trebuie sa fie si sigure,
si ieftine. Cancerul ovarian ajunge din acest motiv sa fie descoperit tardiv, uneori cand mai sunt putine
metode terapeutice aplicabile si eficiente. Cancerul ovarian este de cele mai multe ori confirmat si
stadializat dupa efectuarea si interpretarea biopsiei de ovar. Chiar si in cazul cancerului ovarian,
etapele care preced stablirea diagnosticului sunt similare cu ale altor boli: anamneza, examen fizic
general, investigatii paraclinice specifice.
Investigatiile de specialitate includ:
- Hemograma: pacienta poate avea anemie cronica (stare caracteristica afectiunilor cronice
consumptive, cum este cancerul);
- Investigarea tabloului biochimic: in vederea stabilirii functiei hepatice si renale. O astfel de

40
investigatie este utila atat pentru realizarea profilului general al pacientei cat si pentru aprecierea
tipului de terapie care poate fi suportat mai usor de organism;
- Determinarea nivelului gonadotropinei corionice umane (hCG): sunt utile in vederea excluderii
unei sarcini normale sau unei sarcini ectopice;
- Determinarea nivelului de antigen CA 125: acesta masoara concentratia unei proteine de la
suprafata celulelor neoplazice ovariene. Trebuie precizat faptul ca antigenul CA 125 poate sa apara in
limite normale la peste 50% din femeile care au cancer ovarian, deci daca acesta nu are un nivel
crescut peste normal nu infirma cancerul de ovar.
Investigatiile imagistice pot include:
- Ecografii abdomino-pelvine;
- Ecografii transvaginale;
- Radiografii toracice: se efectueaza de rutina;
- Tomografii computerizate: mai ales ale regiunii pelvine. CT- urile toracice sunt doar rar
recomandate.
Investigatii suplimentare sunt recomandate in cazul pacientilor cu semne si simptome sugestive pentru
o afectare digestiva.
In astfel de situatii se pot realiza:
- Endoscopii, colonoscopii, rectosigmoidoscopii;
- Radiografii cu substanta de contrast.
Biopsia percutana cu ac fin este una din cele mai utile proceduri prin care se poate stabili cu
certitudine diagnosticul de cancer de ovar. Ea nu este insa recomandata a se efectua de rutina. In urma
analizei fragmentelor tisulare sau a celularitatii lichidului de ascita, specialistii au stabilit ca cele mai
frecvente tumori sunt cancerele de origine epiteliala (90%), tumorile cu potential malign scazut sau
tumorile ovariene borderline, tumorile cu celule germinale, carcinoamele peritoneale primare.
Detectarea din timp a cancerului de ovar
`Pana in prezent nu exista o metoda de screening care poate fi recomandata tuturor pacientelor. Nu
exista dovezi clinice care sa sustina necesita efectuarii ecografiilor transvaginale regulate si nici a
testarilor imunologice pentru antigenul CA 125. Specialistii sunt insa de parere ca pacientele cu
antecedente familiale de cancer de san sau ovar ar trebui evaluate periodic si in plus ar trebuie sa li se
faca si profilul genetic pentru stabilirea existentei sau nu a mutatiei genelor BRCA 1 si 2.
In cazul in care femeile au mostenit astfel de mutatii, specialistii recomanda, ca de la varsta de 35 de
ani, acestora sa li se efectueze ultrasonografii si a testarii pentru CA 125 anual. Recomandarea se
adreseaza tuturor femeilor care nu au suferit o indepartare chirurgicala a ovarelor (procedura
recomandata in astfel de situatii). Daca este vorba de o mutatie exclusiv pe gena BRCA 1, astfel de
investigatii ar trebui incepute inca de la varsta de 25 de ani, pentru ca orice modificare sa poata fi
detectata din timp.
Stadializarea cancerului de ovar
Stadializarea cancerului de ovar este foarte importanta deoarece in functie de aceasta se poate stabili
prognosticul pacientei si tratamentul viitor.
Stadiul I reprezinta cancer limitat la ovare. Acest stadiu are la randul sau mai multe etape, in
functie de afectarea particulara a ovarelor, astfel:

41
Stadiul II descrie cancerul localizat la unul sau ambele ovare, dar care are si extensie pelvina.
La randul sau, si acest stadiu contine:
Stadiul III descrie tumora care se localizeaza la ambele ovare, cu extindere in pelvis, in
ganglionii limfatici pelvini, cu metastaze hepatice superficiale. In functie de afectarea limfatica,
exista stadiile:
Stadiul IV semnifica deja existenta metastazelor la distanta, a revarsatelor pleurale cu celule
neoplazice si a metastazelor hepatice.
Tratament
Optiunile terapeutice, dar si prognosticul in cazul pacientelor diagnosticate cu cancer ovarian depind
de stadiul evolutiv in care s-a descoperit cancerul. Alti factori importanti care trebuie luati in
considerare includ: varsta, starea reproductiva, dorinta de a avea copii, fertilitatea, starea generala de
sanatate, factori de risc si comportamente periculoase pentru sanatate, eventuale boli si afectiuni
cronice.
In prezent, optiunile terapeutice includ chirurgia, chimioterapia si eventual radioterapia. De asemenea,
tratamentul psihologic, suportiv si paleativ sunt si ele importante, tinand cont de faptul ca anumite
cazuri nu pot fi tratate curativ, cancerul fiind deja foarte extins inca de la diagnostic. Procedurile
chirurgicale se realizeaza atat in scop curativ cat si pentru a stabili extinderea cancerului si pentru a se
determina tipul histopatologic special. In cadrul procedurilor chirurgicale se pot recolta fragmente de
tesut pentru biopsie, care vor fi ulterior analizate de catre un medic anatomopatolog in vederea
stabilirii particularitatilor histologice.
Sperante la inceputul tratamentului
La aproximativ 70% dintre femei, cancerul este deja foarte extins in momentul diagnosticarii initiale.
Cu alte cuvinte, chiar daca pacienta se prezinta la medic de indata ce starea de sanatate pare a fi
afectata, cancerul poate fi descoperit intr-o etapa tardiva, datorita evolutiei asimptomatice.
Metastazele sunt si ele prezente inca de la momentul diagnosticarii, deci si modalitatile terapeutice
sunt foarte mult limitate.
Chirurgia este deja depasita, pacientei fiindu-i recomandata doar chimioterapia, care poate incetini
rata progresiei cancerului, poate ameliora simptomele si poate reduce durerile. Cel mai adesea,
cancerul se extinde prin contiguitate catre peretele abdominal, si catre peritoneu. O data ce au invadat
lichidul peritoneal, celulele neoplazice libere pot fi vehiculate in intreaga cavitate peritoneala si se vor
cantona la suprafata altor tesuturi si organe, determinand insamantari metastatice. Prognosticul pe
termen lung (supravietuirea pacientei, cel mai adesea calculata la o durata medie de 5 ani) este
influentat de varsta, de starea de sanatate, de gradul de extensie al bolii si de alte afectiuni cronice.
Recurenta cancerului ovarian este ridicata: chiar si in absenta vreunui semn sugestiv de cancer,
acesta reapare la 30- 50% dintre paciente in urmatorii 5 ani post- tratament. Cu cat recurentele
apar mai precoce, cu atat se considera ca sansele ca respectivul cancer sa raspunda la tratament sunt
mai mici. Cele mai putine sanse de supravietuire, datorita faptului ca neoplazia nu mai raspunde la
tratament, le au femeile care sunt rediagnosticate cu cancer de ovar in primele 6 luni de la finalizarea
schemelor terapeutice. In incercarea de a induce o noua remitere a bolii, vor fi incercate alte
combinatii de chimioterapie, aceasta fiind singura metoda terapeutica ce mai poate fi administrata
pacientelor.

42
Tratamentul chirurgical pentru prevenirea aparitiei cancerului de ovar
In cazul in care pacienta are un risc crescut pentru a dezvolta in viitor cancer ovarian, exista o serie de
proceduri care pot reduce semnificativ acest risc. Este insa foarte important, anterior luarii deciziei de
interventie chirurgicala, ca medicul sa aprecieze in mod obiectiv si foarte corect acest risc. Una din
optiunile chirurgicale este reprezentata de ligatura trompelor uterine. In ciuda avantajului de a reduce
riscul de cancer, acesta procedura are si un mare dezavantaj, mai ales pentru femeile tinere, aflate la
varsta reproductiva, anume acela de a nu mai permite pacientei sa aibe copii. Este o procedura
definitiva, de aceea medicul si pacienta trebuie sa analizeze cu foarte mare atentie aceasta decizie.
Procedurile chirurgicale aplicate in scop preventiv sunt recomandate pacientelor care au in
antecedentele familiale cazuri de rude de gradul I sau II care au fost diagnosticate cu cancer de san sau
cu cancer de ovar. Este vorba de mame, fiice, sore, matusi, bunici. Intr- o astfel de situatie, primul pas
este determinarea riscului real si pentru pacienta in cauza. Se vor efectua analize imunologice si
genetice, pentru a se stabili existenta unor mutatii ale genelor BRCA 1 si 2, mutatii care sunt inalt
sugestive pentru cancerul de san si de ovar.
Majoritatea specialistilor recomanda femeilor cu mutatii ale acestor gene sa accepte, chiar daca
implicatiile sunt majore, interventia chirurgicala pentru indepartarea organelor reproductive (ovare,
tube uterine, uter), cat timp acestea sunt inca neafectate de procesul malign. Studiile demonstreza ca
riscul este scazut cu peste 95% daca interventiile au loc in timp util. Daca se temporizeaza si cancerul
incepe sa se dezvolte, chiar daca ele vor fi scoase, riscul ca neoplazia sa se fi extins deja, si celulele
maligne sa se cantoneze si in alte structuri, aparent sanatoase, este crescut.
Ingrijirile paleative
Tratamentul paleativ reprezinta o etapa foarte importanta in terapia tuturor cancerelor, mai ales a celor
in stadii terminale. Daca neoplazia se agraveaza, iar simptomele afecteaza grav viata pacientei, ar
trebui ca un astfel de tratament sa constituie de fapt baza terapeutica. El este recomandat in special
pacientelor care nu mai au sanse de vindecare, si isi propune sa creasca mai ales calitatea vietii, dar sa
si amelioreaza tonusul psihic al pacientei. Exista diferente intre tratamentul curativ si tratamentul
paleativ, in special in ceea ce priveste scopurile fiecaruia in parte dar si modalitatile terapeutice.
Uneori tratamentul paleativ poate fi adaugat schemelor terapeutice inca din perioada in care se
incearca vindecarea neoplaziei.
Chiar si unele tratamente mai agresive sunt considerate ca fiind tot in cadrul terapiei paleative, anume
radioterapia si chimioterapia, cand deja scopul acestora s-a modificat, datorita evolutiei bolii, din
curativ, in suportiv sau simptomatic. In ultima instanta medicul nu mai recomanda chimiostatice in
speranta ca acestea vor putea vindeca de fapt cancerul, ci in speranta ca vor ameliora simptomele, vor
reduce durerile si vor spori in ansamblu, confortul pacientei.
Pe langa ameliorarea starii fizice, tratamentul paleativ poate sa imbunateasca si starea emotionala si
spirituala a pacientei. Prin discutii cu personalul specializat in acordarea unor astfel de ingrijiri
pacienta poate face fata mai bine tuturor acestor sentimente cu care trebuie sa se confrunte.
Diagnosticul de cancer, indiferent de prognosticul pe care acesta il are, poate solicita foarte mult
starea de spirit a pacientei si uneori chiar si cele mai puternice femei se pot simti descurajate si
deznadajduite. Prin consultarea unui specialist, astfel de sentimente vor fi in timp depasite, iar
atitudinea se va schimba. In cazul in care pacienta doreste sa afle mai multe despre terapia paleativa,

43
este sfatuita sa isi intrebe medicul, acesta putandu-i da informatii utile si ii poate recomanda chiar si
un centru specializat in oferirea de astfel de ingrijiri.
Prognostic
Prognosticul pacientelor, apreciat prin supravietuirea la 5 ani variaza in functie de stadiul in care a fost
surprins cancerul la momentul diagnosticului:
- Stadiul I: 73%
- Stadiul II: 45%
- Stadiul III: 21%
- Stadiul IV:sub 5%.

EXPLORARI PARACLINICE SI DE LABORATOR IN GINECOLOGIE


Histerometria masoara cavitatea uterina si precizeaza pozitia uterului. Este o tehnica care nu se
efectueaza in sarcina.
Colpopunctia este punctia fundului de sac Douglas, se efectueaza pentru precizarea
diagnosticului de sarcina extrauterina, in caz de pioxalpinx (care reprezinta colectiapurulenta din
trompe).
Examenul secretiei vaginale: pentru efectuarea acestuia, inainte cu 48 ore este interzis contactul
sexual, introducerea de ovule si efectuarea de spalaturi vaginale.
Examenul bacteriologic al secretiei vaginale
Examenul parazitologic al secretiei vaginale
Testul Papanicolau efectuat pt depistarea cancerului de col si corp uterin
Colposcopia este examenul endoscopic al colului uterin care se efectueaza pt detectare leziunilor
exocervicale.
Celioscopia este examenul endoscopic al cavitatii pelviene efectuat pentru punctia unor
formatiuni chistice ovariene.
HISTEROMETRIA
Histerometria reprezinta masurarea profunzimii cavitatii uterine. O histerometrie este indicata in
cursul oricarei boli care modifica dimensiunile uterului (fibrom uterin, cancer uterin) si inaintea unor
interventii intrauterine, ca punerea unui sterilet. Se efectueaza cu ajutorul unei tije gradate histerometrul -din metal sau din material plastic, introdusa prin colul uterin pana in fundul uterului.

44

45

COLPOPUNCTIA

46

Testul Babes Papanicolau


Generalitati
Testul Papanicolau (care se mai numeste si frotiul Papanicolau) face parte din examenul
ginecologic de rutina. Testul Papanicolau este folosit cu scopul identificarii modificarilor celulare
anormale de la nivelul cervixului si pentru screeningul cancerului de col uterin.
Un test Papanicolau anormal arata ca celulele din cervix sunt modificate. Un rezultat anormal
la acest test nu este neobisnuit, intrucat in mod normal celulele din cervix sufera in permanenta
modificari.
Aproximativ 5% pana la 10% din femeile care fac anual un test Papanicolauau un rezultat
anormal, dar numai un mic procent din aceste rezultate anormale arata modificari care ar putea evolua
spre cancer de col uterin.
Cauze

47
Multe teste Papanicolau anormale sunt cauzate de infectii virale, cum ar fi infectia cu
papilomavirusul uman (HPV) sau alte tipuri de infectie, precum cele determinate de bacterii, fungi sau
protozoare (Trichomonas). Cea mai frecventa cauza este infectia cu HPV.
Modificarile naturale ale celulelor din colul uterin (vaginita atrofica) aparute la menopauza pot
si ele da un test Papanicolau anormal. De regula modificarile celulare revin la normal in mod spontan
sau dupa ce infectia s-a vindecat de la sine sau in urma tratamentului.
In unele cazuri, modificarile celulelor cervicale (din colul uterin) care dau un test Papanicolau
anormal si care nu sunt tratate pot evolua spre stadii precanceroase sau canceroase.
Anumite tipuri de HPV care au un risc crescut, in special tipurile 16 si 18, au fost asociate cu
dezvoltarea cancerului de col uterin.
Totusi, de obicei, modificarile celulelor cervicale progreseaza lent si este nevoie de multi ani
pentru a deveni celule canceroase.
Celulele din colul uterin au o probabilitate mai mare decat majoritatea celulelor din organismul
uman de a suferi modificari deoarece, in mod normal, celulele cervicale trec constant prin modificari.
Colul uterin are doua tipuri de celule:
- celule columnare cu forma rectangulara in profunzimea colului uterin si
- celule plate, scuamoase la suprafata colului
- celulele columnare se transforma in permanenta in celule scuamoase intr-o zona a colului denumita
zona de transformare.
Deoarece celulele din aceasta zona a colului sunt in permanenta schimbare, ele au un risc
crescut de a avea modificari anormale. Majoritatea modificarilor celulare anormale gasite la un test
Papanicolau provin din zona de transformare.
Localizarea zonei de transformare variaza de la o femeie la alta. Ea poate fi la suprafata externa a
colului uterin, care poate fi vazuta in timpul unui test Papanicolau, sau in interiorul colului uterin, care
nu poate fi vazuta la test.
Factori de risc
Majoritatea modificarilor celulare cervicale sunt rezultatul comportamentelor sexuale cu risc
crescut, ale pacientei sau ale partenerului sau sexual, avute in prezent sau candva, posibil chiar si cu
multi ani in urma.
Aceste comportamente cresc riscul de infectii si de a face o boala cu transmitere sexuala (BTS). La
femeile care au o relatie monogama (cu un singur partener sexual), un rezultat anormal la testul
Papanicolau datorat virusului HPV nu indica neaparat un comportament cu risc crescut in prezent. De
vreme ce virusul HPV ramane in celulele corpului timp de multi ani, modificarile celulelor cervicale
pot fi consecinta unei infectii cu HPV dobandita cu cativa ani inainte.
Fumatul sau slabirea sistemului imun pot de asemenea sa creasca riscul de aparitie a
modificarilor celulelor cervicale.
Efectuarea regulata de teste Papanicolau pentru screening si evaluarea oricarui rezultat
anormal poate reduce riscul de a se dezvolta un cancer de col uterin.
Comportamentele sexuale cu risc crescut includ:
- inceperea vietii sexuale la o varsta mica (inainte de varsta de 18 ani)
- contactul sexual neprotejat, care creste riscul de infectie cu tipuri de papilomavirus uman
(HPV), Chlamydia, virusul imunodeficientei umane (HIV)
- trei sau mai multi parteneri sexuali de-a lungul vietii
- contact sexual cu cineva care a avut multipli parteneri sexuali
Numai un mic procent din testele Papanicolau anormale indica prezenta unor modificari
celulare cervicale care ar putea evolua spre cancer de col uterin.
Mecanism fiziopatologic
Rezultatele anormale la testul Papanicolau pot fi datorate modificarilor naturale ale celulelor
din zona de transformare din colul uterin sau infectiilor.
De obicei rezultatele testului Papanicolau revin la normal atunci cand celulele reincep sa aiba o
crestere normala sau dupa ce infectia a fost tratata sau s-a vindecat in mod spontan.

48
In unele cazuri, modificarile celulelor cervicale care nu au fost tratate si care determina un test
Papanicolau anormal ar putea progresa catre un stadiu precanceros sau canceros. Anumite tipuri de
papilomavirus (HPV) cu risc crescut au fost asociate cu dezvoltarea cancerului cervical. Totusi,
modificarile celulelor colului uterin progreseaza lent si este nevoie de multi ani ca sa se transforme in
celule canceroase. Tratamentul poate inlatura sau distruge aceste celule inainte de a deveni
canceroase.
Societatea Americana a Cancerului a raportat urmatoarele statistici:
- la femeile cu varsta intre 13 si 21 ani, modificarile minore ale celulelor colului uterin dispar in mod
spontan, de la sine, in curs de 3 ani, in aproximativ 90% din cazuri
- la femeile cu varsta peste 21 ani, modificarile minore ale celulelor colului uterin dispar in mod
spontan, de la sine, in curs de 3 ani, in aproximativ 50% pana la 80% din cazuri.
Screeningul prin testul Papanicolau facut cu regularitate poate detecta din timp aceste
modificari celulare. Detectarea precoce a modificarilor celulare precanceroase sau a cancerului de col
uterin de obicei duce la vindecarea completa
In cazul in care este diagnosticat un tip de HPV cu risc crescut, poate fi nevoie de efectuarea altor
teste Papanicolau, mai frecvent si ocazional a altor teste, pentru continuarea evaluarii.
Polipii cervicali nu au legatura cu cancerul de col uterin, dar ei pot fi gasiti si inlaturati in
momentul efectuarii unei examinari pelviene si a unui test Papanicolau.

Interpretarea si explicarea unor rezultate de la testul Babes-Papanicolau,


Cateva date despre un frotiu citovaginal normal
Tipuri de celule prezente in mod normal intr-un frotiu citovaginal
1. celule pavimentoase
- superficiale
- intermediare
- bazale
- parabazale
2. celule endocervicale
3. celule metaplazice
4. celule endometriale
Alte elemente care mai pot aparea in mod normal pe un frotiu sunt: leucocite, hematii, spermatozoizi
etc. In functie de varsta se disting niste particularitati in ceea ce priveste prezenta anumitor celule:
1. inainte de pubertate vom intalni: celule intermediare, bazale si parabazale
2. dupa pubertate vor fi prezente celule superficiale si intermediare
3. la menopauza vor fi prezente celule intermediare, bazale, parabazale
Putem afirma ca avem un frotiu normal daca nu sunt prezente modificari in ceea ce priveste structura
celulara (nucleara), chiar daca frotiul este unul inflamator (prezente polimorfonuceate fractiuni
leucocitare).
Modificarile care pot aparea pe un frotiu pot fi impartite in modificari benigne si modificari
precursoare canceroase.
A. Modificarile benigne la testul Papanicolau
1. Modificari datorate infectiilor:
- Micoze de tip candidozic
- Trichomonas vaginalis
- Cocobacili

49
- Gardenerella vaginalis
- Actinomyces
- Virusul Herpes simplex
- Chlamydia
2. Modificari reactive la testul Papanicolau
- Modificari datoare atrofiei (frotiu atrofic)
- Modificari datorate inflamatiei si reparatiei
- Modificari datorate dispozitivelor intrauterine (sterilet)
- Modificari datorare contraceptivelor orale (cresteri usoare are volumului nuclear si prezente
modificari atrofice)
- Modificari datorare radioterapiei
B. Modificari precursoare canceroase la testul Papanicolau
Clasificare leziuni premaligne ale colului uterin
Pentru diagnostiucl histologic s-a intordus conceptual de CIN (cervical intraepithelial neoplasia
neoplazie intraepiteliala cervicala).
CIN I leziuni interesand o treime din grosimea epiteliului.
CIN II leziuni interesand doua treimi din grosimea epiteliului.
CIN III leziuni interesand toata grosimea epiteliului.
Pentru diagnosticul citologic s-a introdus termenul de SIL (squamos intraepithelial lesion leziune
intraepiteliala scuamoasa). In functie de severitate au fost impartite in 2 clase:
LSIL leziune de grad redus corespund cu CIN I
HSIL leziune de grad inalt corespunzand CIN II si CIN III
Papanicolau LSIL leziune intraepiteliala scuamoasa de risc scazut
Include toate modificarile datorate HPV, precum si modificarile de CIN I.
Criteriile pentru care putem afirma ca avem LSIL: celulele intermediare au un nucleu de 2-3 ori
marit de volum, conturul nuclear este neregulat.
Koilocitul este o celula de tip intermediar cu modificari nucleare si care ne sugereaza o infectie
cu HPV (interpretare clinica: daca avem prezente koilocite inseamna ca avem infectie HPV, daca nu
avem koilocite prezente pe un frotiu citovaginal nu putem afirma absenta infectiei HPV).
Conduita terapeutica in LSIL
Avand in vedera ca peste 80% din leziuni remit spontan conduita terapeutica corecta ar fi urmarirea
pacintei din 6 in 6 luni si bineinteles tratarea patologiei asociate daca ea exista).
Daca timp de 2 ani leziune persista atunci se va trece la distrugerea ei prin electrocauterizare,
crioterapie sau conizatie indicate daca leziunea a evoluat.
Papanicolau HSIL leziune intraepiteliala scuamoasa de risc inalt
Nucleul este marit de peste 3 ori, iar raportul nucleu citoplasma este intotdeuna marit, conturul este
neregulat, cromatina este granulara, iar nucleolul este in general absent.
In acest caz conduita terapeutica este colposcopie cu biopsie, iar in functie de rezultat se va decide
asupra urmatorului pas care poate fi conizatie sau histerectomie daca leziunea se dovedeste a fi
un cancer de col uterin intr-un stadiu mai avansat decat FIGO O sau daca varsta pacientei este peste
45 de ani si are trecut obstetrical (sarcini).
Celulele scuamoase atipice: ASC
Clasificarea ASC
- ASC-US cuprinde modificarile sugestive dar insuficiente pentru LSIL (risc redus de HSIL 5-15%)
- ASC-H cuprinde modificari sugestive dar insuficiente pentru HSIL (risc crescut de HSIL)
Conduita terapeutica:
- Daca ASC-US: repetare la 6 luni pana la obtinerea a 2 rezultate consecutive negative
- Daca ASC-H: colposcopie cu biopsie.
Celulele glandulare atipice: AGC
- AGC-NOS (fara alta specificatie) prezinta o usoara variabilitate in ceea ce priveste volulmul si
conturul nucleului.
- AGC-FN (in favoarea neoplaziei) atipii sugesive dar insuficiente pentru diagnosticul de

50
adenocarcinom.
- Adenocarcinom in situ
Echivalenta intre sistemul BETHESDA si vechea clasificare a frotiului citovaginal BabesPapanicolau
Pap Clase
Descriere
Bethesda 2001
I

Normal

Normal

Modificari reactive

Modificari reactive

Atipii

ASC, AGC

II

Koilocitoza

LSIL

III CIN I

Displazie usoara

LSIL

III CIN II

Displazie moderata

HSIL

III CIN III

Displazie severa

HSIL

IV

Leziuni suspecte

HSIL

Carcinom in situ

Microinvzie (<
3mm)
Invazive (> 3mm)

Principalele semne/simptome la nivelul glandei mamare


Afectiunile mamare pot avea simptome discrete, greu sesizabile de femeie sau simptome pe
care aceasta adesea le neglijeaza evitand sa se prezinte la medic. Afectiunile mamare pot sa apara de
asemenea si la barbati, acestia cu precadere neluandu-le in seama. Desi la barbati afectiunile mamare
apar mai rar, sunt insa mult mai agresive. Cele mai importante simptome care ascund afectiuni
mamare sunt:

Asimetria mamara

Asimetria mamara este normala atunci cand diferenta dintre cei doi sani nu depaseste o cupa, nu pot fi
identici ambii sani si acest fapt este cel mai evident la varsta pubertatii cand incepe intai un san sa
creasca si diferenta intre cei doi este evidenta. Insa daca femeia adulta observa ca in ultima perioada sa modificat raportul dintre cei doi sani, atunci cu siguranta este de vina o patologie mamara. Poate un
chist, cel mai frecvent, sau mai multe, modifica volumul unui san. Insa trebuie investigat.
2. Durerea mamara
Durerea usoara in sani si senzatia de tensine este firesca in apropierea menstruatiei, insa aceasta
durere nu este isnuportabila. Insa cand aceasta durere este mare si femeia o resimte ca o greutate,
adesea comparand-o cu senzatia de pietre de moara si sanii sunt usor tumefiati, umflati, atunci cel mai

51
probabil este vorba de o mastoza fibrochistica. Aceasta apare in special la femeile tinere si trebuie
investigata, cel mai adesea se foloseste echografia mamara pentru punerea diagnosticului.

Tulburari ale ciclului menstrual

Femeile cu tulburari ale ciclului menstrual pe baza unor fluctuatii de estrogeni pot suferi de afectiuni
mamare fiindca glanda mamara este foarte sensibila la biciuirea estrogenilor. De aceea de fiecare
data cand apar tulburari menstruale trebuie investigati si sanii.

Protuberantele si nodulii

Daca la autopalpare se simte o formatiune noduloasa trebuie urgent contactat medicul fiindca in
glanda mamara nu trebuie sa existe astfel de formatiuni. Uneori, chisturile si in special fibroadenomul,
un tip de tumora mamara, apare ca un nodul mobil care la palpare are tendinta de a iesi sub piele. De
aceea autopalparea sanilor este o foarte buna metoda de prevenire a afectiunilor mamare. Nu se
recomanda autopalparea in saptamana dinaintea ciclului si nici in timpul menstruatiei fiindca variatiile
hormonale din aceasta perioada modifica mult consistenta sanului si induce adesea in eroare medicul
sau femeia.

Umflarea si colorarea sanilor

Tumefierea sanilor (umflarea lor) poate fi normala inainte de menstruatie, insa daca apare durerea,
usoara inrosire a acestora, chiar si cresterea temperaturii sanilor, atunci cu siguranta nu mai vorbim
despre normalitate. Poate fi vorba chiar de o afectiune inflamatorie a sanilor sau de carcinom mamar
inflamator, un alt tip de cancer mamar. Desigur, se recomanda consultul medicului de specialitate.

Aspectul de coaja de portocala

Pielea sanilor trebuie sa fie neteda si usor mobila fata de glanda, insa atunci cand devine mai fixa fata
de tesuturile subiacente si ia aspectul tractionat ca de coaja de portocala cu siguranta exista in sanul
respectiv o patologie care tractioneaza pielea, o patologie infiltrativa, aderenta. Din pacate vestile nu
sunt chiar imbucuratoare, caci in marea majoritate a cazurilor aceasta patologie este in cadrul unui
process tumoral malign.

Mamelonul inversat

52
Mamelonul inversat este acela care in loc sa proemine in afara, este infundat in glanda, luand aspectul
de ombilic, de unde si o alta denumire de mamelon ombilicat. Sunt persoane care se nasc deja cu
mamelonul inversat si in aceste situatii nu prezinta risc de ingrijorare, doar ca trebuie sa acorde o
atentie speciala igienei si probabil alaptarea va prezenta probleme. Insa daca persoana respectiva s-a
nascut cu mamelon normal si la un moment dat acesta se infunda, atunci este vorba de patologii
mamare care necesita examen de specialitate.

Pruritul mamelonar

Indiferent de cauza, acesta nu este normal daca dureaza mai multe zile. Poate fi o banala infectie
fungica, dar totodata poate ascunde un cancer foarte agresiv, cum este boala Paget a sanului.

Mamelonul scuamos

Pielea mamelonului si a areolei mamare, adica zona pigmentata ce inconjoara mamelonul, trebuie sa
fie fina si neteda. Atunci cand aceasta se usuca si se descuameaza, adesea atribuind si pruritul
(mancarimile), poate fi vorba despre o infectie la nivelul pielii sau de boala Paget a sanului.

Scurgerile mamelonare

Scurgerile mamelonare pot fi fiziologice in special daca sunt lactice si pot sa apara pe fond de stres, de
efort intent, de sarcina etc. Insa cel mai indicat este un consult medical daca sunt fiziologice sau nu. In
cazul celor non-lactice, in marea lor majoritate sunt patologice.

Afectiuni inflamatorii ale sanilor

Mastita acuta este o infectie a snului, frecvent ntlnita. Apare cu predilecie la femeile
tinere, n circumstane legate de procesul de alptare. Mastitele acute apar datorit lipsei de
igien local a snului sau glosita ( leziuni inflamatorii ale limbii) sugarului.

53

Inflamatii acute ale sanului -abcese: 1-subcutanat, 2-periareolar, 3 - intraglandular fistulizat, 4retromamar
Germenii patogeni incriminai n etiologia acestei afeciuni sunt, de obicei, stafilococul i
streptococul.
Poarta de intrare o reprezint mamelonul, care prezint o fisur suprainfectat. De la nivelul
mamelonului germenii ajung la nivelul canalelor galactofore ( canale care transport secreia lactat a
lobilor mamari i care se deschid la nivelul mamelonului ) unde vor declana un proces inflamator
( galactoforit acut), acesta fiind stadiul iniial al unei mastite.
Din punct de vedere clinic, mastita acut mbrac forme variate dintre care cea mai frecvent este
abcesul acut al snului. O alt form clinic a mastitei acute este flegmonul lemnos al snului cu o
gland mamar tumefiat( umflat) i dur. Deasemenea se poate ntlni i o form de mastit
supraacut( flegmonul difuz al snului), n care lipsete stadiul de colecie.
Debutul afeciunii este, de obicei, insidios, dar poate fi i brusc cu febr i frison. Glanda mamar
este mrit de volum, dureroas ntr-o anumit zon. Tegumentele supraiacente ( situat deasupra)
acestei zone sunt calde i congestionate ( nroite).
n urmtoarele zile se constituie o colecie ( abcesul mamar) care este situat n dreptul unei zone de
maxim fluctuen (semn ce se deceleaz prin palapare i d senzaia palprii unei formaiuni cu
lichid).
n ceea ce privete evoluia mastitelor acute, dac nu sunt tratate evolueaz spre fistulizare spontan
la peretele abcesului constituit. Evacuarea incomplet a puroiului duce la recidive. Dup vindecare,
esutul mamar normal este nlocuit de un esut cicatricial care ulterior va determina dezvoltarea unor
sechele locale ca nodulii fibroi, cicatrici vicioase sau retracii ale mamelonului.
Din punct de vedere al tratamentului mastitelor acute, este foarte important tratamentul profilactic
care se bazeaz pe reguli de igien riguroas a snului att nainte ct i dup alptare( mamelonul
trebuie splat cu ap i spun att nainte ct i dup supt).
Dac au aprut fisuri la nivelul mamelonului acestea trebuie urmrite atent i tratate cu soluii
antiseptice aplicate local; lapteleva fi aspirat cu pompepentru a evitastaza.
Dac infecia s-a declanat se impune ntreruperea alptrii i se aplic comprese cu soluii
antiseptice i se administreaz antibiotice.

54
n momentul n care colecia este constituit ea trebuie evacuat prin incizie urmat de drenarea
cavitii abcesului.
Mastitele cronice
Se impart, din punct de vedere etiologic in 5 categorii:
1) mastite cronice nespecifice;
2) mastite cronice specifice (tbc, lues);
3) micoze mamare;
4) parazitoze;
5) mastita cu celule gigante.
1) Mastite cronice nespecifice. Se prezinta sub forma abcesului cronic si galactocelului.
- Abcesul cronic apare de obicei ca rezultat al unei mastite acute nerezolvate, dupa tratamente
insuficiente.
Clinic se constata durere si impastare locala. Se palpeaza o zona dureroasa, nodulara, care la
exprimare poate da o secretie, purulenta mamelonara. Uneori apare adenopatie axilara cu caracter
inflamator. Punctia extrage puroi din care se fac culturi pentru germeni aerobi, anaerobi sau fungi. in
jurul catatii purulente exista o zona de infiltratie dura, scleroasa, uneori cu depuneri calcare, mai ales
cand timpul scurs de la debut este lung.
Tratamentul consta in incizii repetate cu debri-dari largi, la care se adauga antibiotice pentru pe-riode
mai lungi. in cazuri extreme este necesara mastectomia simpla pentru a eradica o infectie severa
cronica.
- Galactocelul este un abces cronic care contine lapte alterat si apare tardiv dupa intreruperea lactatiei.
Este format dintr-o cavitate cu peretele format din tesut fibros ce contine leucocite, in care se deschid
mai multe canale galactofore.
Clinic se prezinta ca o tumora circumscrisa, mobila, renitenta sau fluctuenta, la exprimare se scurge
lapte alterat prin mamelon. Sanul creste in volum, fara semne inflamatorii bine exprimate. "Semnul
gropitei\", caracteristic pentru aceasta afectiune, consta in pastrarea impresiunii digitale din cauza
continutului pastos.
Tratamentul consta in incizia colectiei si uneori excizia ei in totalitate.

55

- Hidrosadenita supurata. Reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee mari (glandele


apocrine Montgomery) ce sunt localizate in epiteliul de suprafata al areolei. Bolnavii cu acnee cronica
au o predispozitie in a dezvolta hidrosadenita. Cand e localizata la nivelul complexului areolamamelon, ea poate mima carcinomul invaziv, boala Paget sau alte inflamatii cronice benigne. Daca
este interesat mamelonul, parenchimul sanului este indemn, fara leziuni care sa fie zibile pe
mamografie.
Clinic se prezinta ca o tumefactie la niveluj complexului areola-mamelon, cu toate caracterele
inflamatorii, foarte dureroasa la atingere. Uneori apare microadenopatia axilara reactiva.
Tratamentul consta in incizia colectiei, evacuarea puroiului si aplicarea de pansamente umede
antiseptice, sub anestezie generala sau locala.
2. Mastitele cronice specifice
Tuberculoza mamara este rara, apare de obicei in perioda de activitate genitala, in sarcina si alaptare
sau chiar la nulipare. Clinic bolnava cu antecedente tuberculoase, prezinta la nivelul sanului multiplii
noduli mici, bine delimitati, situati perima-melonar sau profund, uneori ulcerati. Examenul puroiului
sau biopsia silesc diagnosticul.
Tratamentul consta in administrarea de chimio-terapice antituberculoase la care se adauga incizia sau
excizia leziunilor.
Sifilisul mamar se intalneste rar, sub forma sancrului sanului, la mamele care isi alapteaza copilul
bolnav de sifilis ereditar sau ca manifestari sifilitice secundare sau ca mastita sifilitica tertiara, aceasta
sub forma nodulara (goma) sau pseudotumorala.
Tratamentul sifilisului mamar se incadreaza in tratamentul general al sifilisului.
3. Micoze mamare superficiale si profunde. Infectia fungica a parenchimului de san este rara.
Parenchimul sanului este inoculat prin suptul copilului cu fungi din cavitatea bucala.
Clinic se prezinta sub forma unor abcese recidivate de san, localizate la nivelul areolei si
mamelonului. La exprimare se elimina puroi din duetele sinuoase de langa mamelon, uneori amestecat
cu sange.
Candida. Localizarea infectiilor cu Candida albicans la nivelul sanului apare in cadrul micozelor

56
sistemice. Bolnavii prezinta mari cantitati de fungi in secretiile de la nivelul leziunilor sau in
scurgerile purulente, care se prezinta sub forma unor filamente sau grunji celulari. Testele cutanate
sau reactiile serologice sunt de valoare mica.
Tratamentul consta in administrarea de combinatii solubile de nystatin sau clotrimazol. Vor fi etate
antibacterienele si steroizii.
4. Parazitoze. Chistul hidatic al sanului reprezinta o localizare extrem de rara a afectiunii, in special
la femeile tinere in perioda de actitate genitala sau
de alaptare. Diagnosticul poate fi banuit in prezenta antecedentelor echinococozei, la bolnavele care
au prezentat accidente serologice ale acestei boli.
Tratamentul consta in extirparea chistului printr-o rezectie cuneiforma a mamelei, la care se impune si
tratamentul focarului primitiv.
5. Mastita granulomatoasa cu celule gigante se caracterizeaza printr-un proces tumoral mamar cu
caractere inflamatorii acute sau cronice, cu evolutie trenanta, recidivanta. Clinic, tumora are caractere
inflamatorii, cu adenopatie prezenta, in special la femei sub 45 ani. Dupa un debut inflamafor acut, in
evolutie inflamatia se cronicizeaza, apar fistulizari, fara a duce la vindecare.
Tratamentul acestor forme de inflamatie cronica este sectorectomia larga cu biopsie extemporanee,
urmata de examenul histologic la parafina.

Cancerul de san

Cancerul de san este cel mai frecvent tip de cancer la femei, incidenta sa fiind in crestere. In
fiecare an sunt diagnosticate peste 250.000 de cazuri noi in Europa si aproximativ 175.000 in Statele
Unite ale Americii, cu o rata anuala de deces de aproximativ 165.000 de paciente in Europa si 44.000
in Statele Unite ale Americii. Anual, in intreaga lume, mai mult de 700.000 de femei mor din cauza
acestei boli si se estimeaza ca 8-9% din femei vor dezvolta cancer de san pe parcursul vietii.Tendinte:
- apare la fete din ce n ce mai tinere;
- n ultimii ani, numrul deceselor a sczut simitor;

57
- apariia unui nodul nu este ntotdeauna un semn de cancer, dar trebuie investigat. 8 din 10 noduli la
sn sunt de obicei benigni;
- de cele mai multe ori simptomele apar n stadiul destul de avansat al bolii;
- 70% din cazurile de cancer de sn sunt descoperite prin autoexaminare;
- femeile cu implant cu silicon nu sunt mai expuse riscului de cancer mamar, dar trebuie s efectueze
anual o mamografie pentru c este foarte dificil de depistat o eventual transformare a celulelor;
- cancerul la sn n stadiu 1 sau 2 nu mai are recidiv dect n sub 10% din cazuri.
- Daca este diagnosticat precoce, inaintea raspandirii in organism, femeile cu acest tip de cancer au o
rata de supravietuire la 5 ani in mai mult de 95% dintre cazuri.
Totusi, in pofida progreselor in diagnosticare si tratament, cancerul de san reprezinta
principala cauza de deces la femei si a treia cauza de mortalitate in Europa si Statele Unite ale
Americii. Dupa tratamentul primar, aproximativ 50% dintre paciente vor dezvolta cancer de san
metastatic (avansat). Din momentul diagnosticarii, perioada medie de supravietuire a acestor paciente
este de 18 - 30 luni.
Diagnosticarea cancerului de san

Formatiunile tumorale sau modificarile tesutului glandei mamare pot fi detectate prin autoexaminarea
perioadica a sanului.Este sarcina medicului si a asistentei de a explica cum sa procedeze pacienta.
Majoritatea formatiunilor tumorale mamare (noduli) sunt benigne (necanceroase) si pot fi indepartate
fara nicio problema. Totusi, cel putin unul din 10 noduli va fi de natura neoplazica.
Pentru a stabili natura exacta a formatiunii tumorale, medicul poate efectua una sau mai multe
din urmatoarele proceduri:

Mamografie - radiografie a glandei mamare.

Ecografie - folosirea de ultrasunete pentru a genera o imagine a glandei mamare.

Biopsie - prelevarea si examinarea sub microscop a unei probe de tesut pentru a se depista
existenta celulelor canceroase.

Rezonanta magnetica nucleara (RMN) - Aceasta tehnica, ce nu foloseste radiatii, ofera o


imagine tridimensionala a glandei mamare si poate fi mai exacta decat mamografia in
detectarea anumitor anomalii ale tesuturilor moi.

Daca se identifica un cancer de san, se vor efectua mai multe teste pentru a stabili daca acesta s-a
raspandit si in alte parti ale corpului (a metastazat).
Tratamentul standard

58
In trecut, tratamentul cancerului de san se facea prin diferite metode care includeau chimioterapie,
radioterapie, chirurgie si terapii hormonale. Aceste tratamente sunt administrate cu scopul de a
vindeca aceasta maladie si/sau de a-i limita raspandirea, asigurand ameliorarea simptomelor.
Optiuni terapeutice inovatoare
Chimioterapia si radioterapia au reprezentat mult timp principalele arme ale pacientilor si medicilor in
lupta impotriva cancerului, insa acestea pot afecta negativ organismul datorita reactiilor adverse.
Chimioterapia actioneaza nediferentiat, atat asupra celulelor maligne, cat si asupra celor normale. In
prezent sunt disponibile noi terapii, cu mecanisme de actiune inovatoare. Aceste medicamente
elibereaza tintit agentii antineoplazici direct la nivelul celulelor canceroase. Noile medicamente pot
oferi beneficii semnificative pacientilor, protejand in acelasi timp restul organismului de efectele
adverse, uneori devastatoare, asociate tratamentelor standard.
Simptome alarmante
n majoritatea cazurilor, femeile se impacienteaz atunci cnd simt prezena unui nodul la sn. Pe
lng acest simptom, pot s apar altele care necesit de urgen prezentarea la ginecolog, deoarece
pot s anune dezvoltarea unor formaiuni canceroase la nivelul snului: durere, scurgeri mamelonare
(mai ales dac sunt prezente la un singur sn), nroirea sau inflamarea unui sn, ulceraie
tegumentar, mncrime.
Metode de prevenire
1. Prima sarcin nainte de 30 de ani
Prima sarcin i natere trebuie s aib loc nainte de mplinirea vrstei de 30 de ani. Femeile care
nasc dup 30 de ani au un risc mult mai mare de a dezvolta cancer de sn
2. Alptarea pe o perioad ct mai lung
nainte, femeile alptau pn la 3-6 ani, iar incidena cancerului la sn era mult mai sczut datorit
acestui obicei.
3. Prezint-te n fiecare an la ginecolog
Pe lng examenul ginecologic pe care trebuie facut n fiecare an, pacienta trebuie sa solicite
medicului ginecolog un control al snilor. n restul anului, femeia isi face autopalpare pentru a depista
la timp eventualele probleme.
4. Exercitiul fizic
Efectuarea exerciiilor fizice n mod regulat, activitatea fizic ajuta nu doar la meninerea unei greutati
normale, ci i la prevenirea cancerului de sn.
5. Consumul de alimente
Consumul zilnic de legume i fructe (2, maxim 3) i limiteaz consumul de alimente grase si prevn
cancerul de san.
6. Renun la igri i evit s faci exces de alcool!

59
7. Stai la soare cu cap!
Evitarea expunerii la soare ntre orele 11:00-16:00, aplicarea unei creme cu factor de protecie ct mai
ridicat previne aparitia cancerului de san.
8. Alege cu grij sutienele
Alegerea unor sutiene de calitate, care s menin poziia snilor fr a face presiune asupra lor.
Femeile care au snii mari trebuie s foloseasc ncepnd din adolescen sutiene de susinere, astfel
nct s nu permit lsarea snilor. Materialul din care este confecionat sutienul trebuie s aib o
textur (bumbac) moale, iar balenele inserate pe banda lateral a cupei trebuie s fie bine prinse
ca s se evite rnirea s

60

61

61

62

62

S-ar putea să vă placă și