CURS DREPTUL AFACERILOR NR.

2
RAPORTUL JURIDIC DE DREPT AL AFACERILOR
O norma juridica este o regula impusa de autoritatile statului, a carei nerespectare
este sanctionata, la nevoie, cu ajutorul fortei de constrangere a aceluiasi stat. Norma
juridica, reglementand conduita unor persoane fizice sau juridice, reglementeaza in
realitate raporturile dintre persoane, adica relatii sociale, asa incat, putem defini raportul
juridic ca o relatie sociala reglementata de lege.
Specificul raportului juridic de drept al afacerilor consta in obiectul activitatii
desfasurate de oameni, respectiv, este vorba de activitatile cu caracter profesional, mai
putin profesiile functionarilor publici, sau, altfel spus, activitatile liber profesionistilor, si
cele ale entitatilor comerciale (infiintate pentru efectuarea actelor de comert).
Raportul juridic are 4 trasaturi importante: este un raport social(o relatie intre
oameni) , este ca regula un raport volitional(este expresia vointei unei persoane), iar in
dreptul privat, este un raport de egalitate intre parti si (cu aplicatie speciala la dreptul
afacerilor), este un raport patrimonial.
Orice raport juridic are 3 elemente:
subiecte (persoanele, fizice sau juridice),
obiect (pretentiile la care subiectii raportului juridic sunt indreptatiti, conduita pe care
acestia trebuie sa o manifeste in conformitate cu norma care o guverneaza, fie ea
norma conventionala, fie o norma de drept public impusa, obiectul material in
legatura cu care se constituie acea relatie sociala)
Din punct de vedere al perceptiei senzoriale, bunurile se clasifica in corporale si
necorporale (e importanta clasificare deoarece au moduri de transmitere si
regimuri juridice diferite).
Din punct de vedere al posibilitatii indeplinirii unei obligatii prin inlocuirea unui
bun cu altul, se disting bunuri fungibile (cele care pot fi inlocuite pt a se
considera indeplinita obligatia de predare sau obligatia de transfer al dreptului de
proprietate) si bunuri nefungibile (cele care nu pot fi inlocuite..)
Din punctul de vedere al schimbarii proprietatilor fizico-chimice prin folosirea
bunului, distingem bunuri consumptibile (cele a caror substanta se consuma prin
folosire) si neconsumptibile (a caror substanta nu se consuma).
Din punct de vedere al posibilitatii de mentinere al unei utilitati economice prin
divizarea bunului, se disting bunuri divizibile si bunuri indivizibile
Din punctul de vedere al posibilitatii de deplasare in spatiu a bunurilor,
distingem bucuri mobile si bunuri imobile. Dinstingem bunurile imobile prin
natura lor si imobile prin destinatie (acele bunuri atasate unui imobil, iar in
cazulin care ar fi desprinse de acel imobil, si-ar pierde valoarea economica, sau
isi schimba esential destinatia)
Cea mai importanta dinstinctie din punct de vedere al dreptului afacerilor se face
intre bucurile aflate in circuitul civil, si bunurile scoase din circuitul civil
(distinctie dupa criteriul posibilitatii de a circula, de a-si schimba proprietarul).
Toate bunurile sunt in circuitul civil. Sunt scoase din acest circuit bunurile care

sunt proprietatea publica a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale

continut :
1. drepturile =prerogativele unei persoane de a cere si de a obtine de la alte persoane sa
dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sa aiba o anumita conduita. Corelativul dreptului
acesta -subiectiv- este obligatia unui alt participant la raportul juridic de a avea
conduita pretinsa. Cel care are acest drept, este subiectul activ al acestui raport, cel
care are obligatii este subiectul pasiv. Drepturile subiective se clasifica in drepturi
absolute si relative, in functie de modul de determinare a subiectului pasiv, respectiv
-in cazul drepturilor absolute- opozabile tuturor persoanelor [erga omnes], sau -in
cazul drepturilor relative- opozabile unei persoane determinate. Dupa continutul
economic, distingem drepturi patrimoniale (cu continut economic), [care se clasifica
in drepturi reale (dreptul de proprietate si dezmembranintele acestuia = uz, uzufrupt,
superficie), (prerogativele pe care le are o persoane in raport cu toti ceilalti membri ai
societatii in legatura cu un bun) si drepturi de creanta (este si un drept relativ si
constituie prerogativa unei persoane de a cere altei persoane determinate sa faca, sa
nu faca sau sa dea ceva)] si nepatrimoniale.
2. obligatiile participantilor la acel raport = sarcina impusa unei persoane fie prin
conventie, fie prin lege / raport juridic obligational. Dupa obiectul obligatiilor, se
disting obligatii de atac (a transfera proprietatea, nu a preda efectiv un bun), obligatia
de a face (obligatia de a actiona efectiv intr-un anumit sens), prin obligatia de a nu
face se intelege abtinerea , inactiunea. Dupa sanctiunea incalcarii obligatiei,
distingem obligatii civile (cea a caror neindeplinire poate fi sanctionata, subiectul
pasiv deci poate fi silit sa le indeplineasca) si obligatii naturale (cele pentru
indeplinirea carora nu exista mijloace de constrangere). Dupa efectul lor, distingem
obligatii de rezultat (indeplinite cand rezultatul este atins) si obligatii de mijloace (se
considera indeplinite doar daca subiectul pasiv a facut toate demersurile la care il
obliga legea sau conventi, chiar daca rezultatul nu a fost atins). Dupa opozabilitatea
obligatiilor, distingem obligatii obisnuite, obligatii propter-inre (cele care decurg din
natura lucrului) si obligatii scriptae-inre (cele care sunt atasate unui lucru/obiect/bun
ca urmare a unei conventii)