Sunteți pe pagina 1din 3

Aci sosi pe vremuri-ION PILLAT

Ion Pillat este un poet reprezentativ traditionalismului romanesc,


apartinand perioadei interbelice. Opera sa este dominata insa de influente
romantice, parnasiene, simboliste si clasice, fondul ideatic reliefand
recurenta motivelor autohtone. Volumul de versuri cel mai cunoscut al
autorului este Pe Arges in sus, aparut in 1923 , si este alcatuit din
ciclurile Florica , Trecutul viu, Batranii. Poezia Aci sosi pe vremuri
apartine ciclului Trecutul viu, fiind de factura traditionalista.
In primul rand, aceasta se revendica de la universul traditional, prin
cadrul rural idealizat. Cele doua povesti de dragoste relatia bunicilorevocata de memoria subiectivitatii lirice, cat si cea personala descrisa prin
referire la un trecut recent, se pretrec la casa amintirilor cu obloane si
pridvor, unde dupa un tipar similar, cele doua prezente feminine sosesc
fiind intampinate succesiv dupa regulile vremii. In al doilea rand, poetul
dobandeste o constiinta a propriului sau act creator, realizand ca atat
tema rurala si temporala cat si simetriile compozitionale (organizarea in
distihuri , cat si cea a planurilor temporale), sunt optiuni care contureaza
un stil, deci o noua conventie poetica. Povestile sale nu sunt simple
idealizari elegiace, ci sunt profund marcate cultural si traditional, in sensul
ca atat bunicul cat si tanarul indragostit se raporteaza la proprile relatii
printr-un registru poetic.
Tema poeziei o constituie trecerea ireversibila a timpului. Singura
salvare a spiritului confruntat cu perisabilitatea ramane amintirea care
poate invia miraculos orice moment, persoana sau loc care apartine
trecutului. Doua idei care sustin tema si viziunea despre lume sunt cele
doua registre ale comunicarii lirice: lirismul subiectiv si cel obiectiv. Cel
subiectiv este sustinut prin prezenta eului liric prin marci specifice
(pronume personale, adjective posesive si verbe la persoana I si a II-a) si
comunicarea directa a trairilor si a sentimentelor, la persoana I , singular,
in timp ce registrul obiectiv este redat de elementele de naratiune
simbolica si meditatia cu caracter general-uman valabil. Imbinarea
armoniasa a acestora are ca efect ridicarea la grad de generalitate a iubirii
evocate, prin repetabilitatea ei, aceasta apartinand planului trairiilor
subiective.
Semnificative pentru tema si viziunea poetica sunt si elementele de
structura si limbaj. Un prim element, titlul este o sintagma in cadrul careia
se remarca forma populara a adverbului aici, un reper spatial definitoriu,
invocand universul atat de familiar al satului. Verbul la timpul perfect
simplu de provenienta populara-regionala sosi precum si locutiunea
adverbiala de timp pe vremuri sunt repere temporale ale unui trecut
indepartat. Titlul dezvaluie faptul ca locurile natale reprezinta spatiul
eternei reintoarceri, generator de nostalgie dar si de bucurie a sufletului.
In al doilea rand, compozitional , poezia este alcatuita din 19
distihuri si un vers liber final cu rol conclusiv, si poate fi structurata in 4
secvente lirice.

Prima secventa (primele 3 distihuri) are ca imagine centrala


metafora casa amintirii, obloanele, pridvorul si hornul fiind puncte
de referinta intr-o georgrafie a satului impletita cu aducerea aminte.
Semnele parasirii sunt evidente, caci hornul nu mai trage alene din
ciubuc, ca pe vremea haiducilor din codru si a poterilor, a bunicului si a
bunicii.
In a doua secventa(urmatoarele 7 distihuri), eul liric imagineaza
romantica intalnire a bunicilor, Calyopi (portretizata succint sari,
subtire, o fata in larga crinolina), soseste cu berlina prin lanuri de
secara. Bunicul intruchipeaza tanarul indragostit care isi asteapta
nerabdador iubita, recitandu-i poezii (Le Lac, Sburatorul). Trecerea
timpului ramane insa implacabila (De mult e mort bunicul, bunica e
batrana), si este redata printr-o imagine auditiva departe un clopot a
sunat vestind un element deosebit de nunta sau de moarte. Turnul
vechi din sat este un alt element semnificativ pt tema, motiv recurent
alaturi de laitmotivul reprezentat de versul final (De nunta sau de moarte
din turnul vechi din sat) , fiind un simbol al permanentei in antiteza cu
perisabilitatea omului. Cei 2 indragostiti traiesc clipa unica a tineretii lor,
caci sentimentul iubirii este capabil sa proiecteze fiinta umana in
eternitate(simteau ca o sa ramana).
A treia secventa (urmatoarele 2 distihuri) cuprinde meditatia
succinta asupra timpului(Ce straniu, lucru: vremea!). Portretele sunt
singurele capabile sa eternizeze clipa, inregistrand imaginea in cel mai
fidel mod posibil; omul este supus schimbarii si traieste cu nostalgie prin
intermediul amintirilor clipele de gratie ale trecutului Te vezi aievea
numai in stersele portrete/ Te recunosti in ele dar nu si-n fata ta/ Caci
trupul tau te uita , dar tu nu-l poti uita.
Ultima secventa (ultimele distihuri si versul liber, conclusiv),
surpinde perpetuarea momentului dragostei juvenile din generatie in
generatie. Prin analogie cu frumoasele clipe petrecute de cei doi bunici ,
este prezentata povestea de iubire dintre nepot si iubita sa. Cadrul natural
ramane acelasi( Lanul de secara, amurgul, luna), ritualul se repeta
(ca ieri sosi bunica, acuma vii si tu, pe urmele berlinei trasura ta
statu), tanarul recitand poeme de asemenea, simboliste in acest caz.
Pe de alta parte, limbajul este un alt element definitoriu pt tema. La
nivel lexical, se remarca prezenta termenilor arhaici haiduc, potera ,
crinolina, aievea, care sustin evocarea trecutului. Din punct de vedere
morfosintactic
, timpurile verbale au rolul de accentua antiteza
planurilor trecut si prezent . Verbele la timpul prezent ilustreaza
permanentizarea sentimentului de iubire(vii, calci), fie insotesc
meditatia cu caracter general (te vezi, te recunosti), in timp ce
perfectul simplu reda rapiditatea gesturilor si narativitatea iubirii,
obiectivizand-o.Stilistic se remarca procedeele de paralelism, simetrie,
antiteza.
Nu in ultimul rand, elementele prozodice reclama o traditie culturala
de a-si construi simetric poezia, muzicalitatea fiind realizata prin

intermediul rimei imperecheata, ritm iambic, masura de 13-14 silabe dar si


de nume sonore (Eliad, Francis James, Ion Heliade Radulescu, Horia
Furtuna).
In concluzie consider ca Poezia Lui Pillat poate fi interpretata la dublu
nivel, atat ca poezie prin excelenta traditionalista, prin tema, cadru si
fondul cultural si traditional, dar si ca arta poetica. In primul rand ,
sugestia mitica a numelui bunicii-Calyopi face trimitere la opera
creatorului, la poezie insasi, intrucat termenul are drept traducere numele
muzei poeziei epice si a elocintei in mitologia greaca. Tanarul, eul,reflexia
textuala a poetului poate lua valenta urmasului zeitei, adept al acesteia,
eternizand-o in creatia sa prin oglindirea de acum a povestii de ieri. In
al doilea rand, textura ideatica dobandeste un caracter profund filosofic in
a treia secventa, adevarat nucleu reflexiv, reprezentativ pentru destinul
creatorului