Sunteți pe pagina 1din 459

Coperta:

CONSTANTIN I'OIIKIU

Copyright:
© EDITURA GARAMOND, 200»

ISBN: y73-9217-00-1
1UDUKOFK1Ş»

ENCICLOPEDIA
CURIOZITĂŢILOR NATURII
PREFAŢĂ: Proi. univ. cir. ing.
DOLFI DRIMER

EDITURA GARAMOND
BUCl.REŞTI, BULEVARDUL CAROK I, SR. f.X
PREFAŢA

Această lucrare, elaborată de scriitorul şi profesorul Tudor Opriş, autor


multilaureat a peste patruzeci de cărţi cunoscute si îndrăgite la noi şi, în parte,
traduse peste hotare, ne arată că nu suntem singuri pe planetă. Specia „om",
cu peste 5 miliarde de indivizi şi cu perspectiva celor 10 miliarde în anul 2100,
ocupă 99% din preocupările noastre. Dar mai există miliarde de fiinţe vii pe
diferite trepte de evoluţie, care trăiesc cu noi în amplul, variatul şi complexul
decor planetar pe care îl numim „natură". Lor şi acestui cadru material în
care trăim cu toţii, autorul le închină rânduri care se citesc pe nerăsuflate,
ca o carte de nemaipomenite aventuri.
Fiecare specie ne poate învăţa ceva prin exemplul pe care îl dă pentru
supravieţuire şi perpetuare şi, poate dincolo de acestea, prin misterul unei
perfecţiuni greu de explicat şi al unei capacităţi de comunicare pe care încă
n-am reuşit s-o descifrăm şi s-o înţelegem pe deplin. „ Un om nu poate des-
coperi din misterele existenţei decât ceea ce corespunde gradului maturităţii
sale. Din acest motiv el întâlneşte obstacole pe măsură ce avansează spre
niveluri superioare care să-i permită a ŞTI şi a PUTEA." Cuvintele profetice
ale lui Rudolf Steiner anticipează parcă şi dau un conţinut simbolic dezvă-
luirilor din această carte, unică deocamdată la noi şi atât de importantă
pentru educaţia ecologică.
Congresul de la Rio din 1992, de sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite,
lansând ideea biodiversităţii, a relevat că zilnic, din cauza civilizaţiei, mor
câteva zeci de specii şi miliarde de indivizi. Noi, oamenii, ne construim con-
fortul şi fericirea pe mormintele a zeci de fiinţe, fără să ne întrebăm ce
cataclisme îi aşteaptă pe nepoţii noştri când echilibrul planetei va fi adânc
tulburat. Câteva argumente sunt strecurate şi în lucrarea de faţă care aduce
astfel şi un preţios serviciu ideii de ocrotire a naturii. Poate că în urma atâtor
semnale de alarmă, se vor iniţia măsuri care să apere pădurile care ocupă
numai 6% din suprafaţa Terrei dar păstrează 50% din specii, va fi îngrijit
solul care se erodează în medie cu peste 1 t/ha pe oră, se va evita poluarea
apelor curgătoare, a mărilor şi oceanelor. O lume minunată, interconectată
dinamic ne înconjură, ne supraveghează fără îndoială, dispusă să ne ajute
dacă o respectăm şi să ne înveţe atunci când suntem pregătiţi să-i primim
ajutorul.
Enciclopedia curiozităţilor naturii, care se adresează tuturor vârstelor,
este un pas important în această direcţie şi un mesaj convingător pentru
buna convieţuire în biosferă.

Prof.univ.dr.ing. DOLFI DRIMER,


Rectorul Universităţii Ecologice
Partea întai

PLANTE
I. DIMENSIUNI LA ANTIPOD

BALAURII DIN POVESTE valurilor. Probabil că o astfel de imagine a


stârnit fantezia oamenilor din trecui, în-
Legendele chineze şi japoneze vorbesc spăimântaţi de mirajul uriaşului tal unduit
despre „dragonul de mare", un şarpe uriaş de apă şi de flotoarele cărora reflexele ra-
si strălucitor, născut din adâncurile oceanu- zelor de lumină le dădeau strălucirea unor
lui. Aceste poveşti au aprins imaginaţia solzi fabuloşi.
primilor corăbieri. Mărturisind că au văzut
cu propriii lor ochi acest „zmeu", ei n-au
făcut decât să întărească o străveche super- FRÂNGHIILE MAIMUŢELOR
stiţie.
Există oare o urmă de adevăr în această
credinţă greşită? Fără îndoială că da. E Maimuţele sunt gimnaşti neîntrecuţi.
mai puţin probabil ca în oceane să supra- Ele concurează în îndemânare şi perfor-
vieţuiască reptile uriaşe asemănătoare celor manţe pe acrobaţii de circ care îşi desfă-
care odinioară stăpâneau apele. Mai şoară „programul" la trapez şi pe frânghii
degrabă, acest „dragon" înspăimântător la înălţimj de 10-20 m.
este o nevinovată algă brună, unică în felul De altminteri, pădurea ecuatorială, un-
ei, prin lungimea de necrezut a talului. de îşi duc viaţa maimuţele, seamănă cu o
Macrocystis pirifera, aşa se numeşte imensă cupolă alcătuită dintr-un desiş cum-
acest colos al Pacificului, întrece balenele plit de plante între care se dă o luptă apri-
de 10-15 ori în lungime. Ca să-şi menţină gă pentru fiecare colţişor liber. Lumina e
la suprafaţă corpul lung de 400-500 m, alga cucerită deplin doar de copacii falnici. Co-
are pe muche săculeţi de aer (flotoare) în păceii ar fi condamnaţi să moară. Atunci,
formă de pere, iar pentru a rezista furiei adaptându-se la culegerea luminii prin mi-
valurilor, talul nu e întreg, ci împărţit în nu- cile spărturi ale cortului vegetal, trunchiul
meroase panglicuţe. (Fig. 1) lor se preface în coarde. La început, coar-
dele se târăsc zeci de metri pe sol, apoi se
caţără iarăşi zeci de metri până găsesc în
vârful unui copac o poartă liberă spre soa-
re, pe unde îşi scot un pămătuf de frunze şi
un bucheţel de flori. Crescând mai departe,
din lipsă de sprijin, cad pe pământ, unde se
târăsc încolăcindu-se ca un şarpe, pana
când întâlnesc un nou suport.
Aceste plante agăţătoare sunt vestitele lia-
ne tropicale, numite rotang sau calanws, rude
cu palmierii. O astfel de coardă, Demono-
rops, adică „liana diavolului", desfăşurată
bine atinge lungimea de 400 m, cât lungi-
mea pistei de atletism a unui stadion olim-
Fig. 1. Alga Macrocystis întrece de 10-15 ori
lungimea balenelor pic.
Lianele sunt folosite de maimuţele acro-
De departe, pare imensa spinare a unui bate ca un fel de frânghii cu care fac salturi
monstru marin ce se ondulează deasupra mortale de 40-50 m.
MAI ÎNALŢI DECÂT PIRAMIDELE din care s-au încărcat vreo 600 de vagoane
de lemne. Cu asemenea cantitate de che-
() „antenă" vegetală de 150 m nu-i de restea s-ar fi putut construi aproximativ 300
dispreţuit. Ea întrece de peste două ori de case cu pridvor şi două camere.
înălţimea celui mai înalt molid din Europa, S-ar crede, poale, că e vorba de o po-
descoperit în 1945 pe Valea Harţagului din veste vânătorească, dacă această ştire n-ar
iudeţul Buzău, şi stă la acelaşi nivel cu vâr- fi fost strecurată într-un ziar ştiinţific a că-
ful piramidei lui Keops (146 m). rui seriozitate era mai presus de orice bă-
Ca să-i atingem creştetul ne-ar trebui o nuială.
scară cu 900 de trepte sau 130 de copii de Ţinând seama că un vagon poale li încăr-
4-5 ani aşezaţi unul pe umerii celuilalt. cai cu lemnul obţinut cam de la doi brazi
Această „antenă" nu-i altceva decât
bătrâni, nu-i greu de presupus că un astfel
euca-lipiul (Emalyptus anxygdalina),
mândria continentului australian. de copac giganl poale însuma o pădurice
După trestia de bambus, el are cea mai de peste 1 000 de brazi.
rapidă creştere. Anual se lungeşte cu Accsl gigant, urmaş al unor brazi slră-
circa 3 m. Şi acest Păsârilă-Lăţi-Lungilă al vechi, trăieşte la o altitudine de 2 000 m, în
plantelor nu conteneşte să se înalţe timp de platourile Sierrei Nevada din Statele Unite
70-80 de ani, după care se va dezvolta ale Americii. El este cunoscut sub numele
numai în grosime. de Sequoiu gigante a sau arborele-mamut,
Lăcomia de apă a eucaliptului este pro- din cauza ramurilor încovoiate care amin-
verbială. Deşi are frunze puţine, totuşi tran- tesc de colţii mamutului, un slrâmoş al ele-
spiră foarte mult. De aceea, el trebuie să fantului de azi.
pompeze neîncetat apa din jurul rădăci- Denumirea ştiinţifică de Scquoia a fost
nilor sale foarte ramificate. Or, tocmai dată uriaşilor în amintirea conducătorului
această sete, demnă de eroul cel prea sugă- indian George Guess, căruia indienii îi spu-
tor al poveştii lui Creangă, îl face deosebit
neau Sequojah. In 1821, Guess a creat un
de folositor omului. Fiind cultivat în lo-
curile mlăştinoase, el le seacă, făcând să sistem de scriere permiţând compatrioţilor
dispară ţânţarii, cărăuşi ai malariei. Pe de săi indieni să scrie şi să citească în limba
altă parte, datorită evaporării substanţelor lor.
sale uleioase şi aromatice, el Exemplarele vârstnice de Sequoiu pol
îmbălsămează şi curăţă aerul din regiune. atinge 135 m înălţime. Trunchiul arc la bază
Iată de ce eucalipţii se bucură de faima O circumferinţă de 50 m şi poate fi cuprins
unor copaci anli-malarici, care înlătură de 30 de oameni cu braţele deschise. „Colţii
aerul stricat (mal aria în limba italiană). de mamut", ramurile încovoiate de la baza
Din trunchiul său drept şi rezistent la copacului, au dimensiunile unui brad de
putrezire şi foc, se fac cele mai trainice ca- 100-120 de ani, adică 20-30 m lungime şi
large, din lemnul său fin şi dur - aşa-zisul 2 m grosime. (Fig. 2)
lemn de janah - se confecţionează mobilă Pe platforma netezită a unui ciot de Sc-
superioară, iar uleiurile saie servesc la fa-
quoia, cu un diametru de 16 m, pol staţio-
bricarea bomboanelor de eucalipt.
na comod până la 12 limuzine ori se poate
improviza un ring de dans, unde alături de
orchestră încap 30 de perechi de dansatori.
RINGUL DE DANS DIN CALIFORNIA De asemenea, prin tunelul săpat în trun-
chiul unui exemplar aşezai în mijlocul unui
La începutul acestui veac, dincolo de drum de munte, se pot strecura cu uşurinţă
Oceanul Atlantic a fost doborât un copac două autocamioane mergând în sens opus.
Fig. 2. Pe un ciot de Sequnia se poate improviza un ring de dans

COPACUL BĂTRÂN DE 1 000 DE ANI talc, acest „moş" al pădurilor africane tră-
ieşte 5 000-6 000 de ani.
In Senegal şi Tan/ania se cunosc exem-
Aşa esle numii de triburile africane ba- plare - declarate monumente ale naturii
-obabul (Adaiisonia digitala), deşi, în reali- cu diametrul trunchiului de 6-8 m.
Coroana
de 90-100 m în diametru, formată din {Ficus bengalensis) şi e socotit arborele sfânt
rrenri groase, răsucite ca nişte şerpi, aco- al budiştilor.
peră o suprafaţă de 6 000-7 000 metri pă- Numele îi vine de la faptul că uneori pre-
ra
Trunchiul baobabului este învelit într-o oţii, dornici de umbră şi adăpost, îl în-
scoarţă netedă cenuşiu-trandafirie, semă- sămânţează în peretele sau acoperişul de
nând puţin cu pielea elefantului. Frunzele sa- lemn al pagodelor. Fiind un copac nefixat
le aduc cu ale salcâmului, iar florile sale mari în pământ prin rădăcini subterane, sămânţa
f20-25 cm în diametru), deschise doar lui încolţeşte uşor pe acest suport întâm-
noaptea, au o corolă albă, mătăsoasă, cu pe- plător. Dând de umezeală, din sămânţă se
ale între care răsare un mănunchi de sta- naşte o coardă care se dezvoltă rapid, for-
Tiine purpurii. Fructele se formează cam la do- mând din loc în loc rădăcini aeriene. Co-
jâ luni de la înflorire şi au forma unor cas- pacul îşi desfăşoară lateral coroana. Fiecare
raveţi lungi de 0,50 m şi groşi de 15-20 cm. ram dă naştere câtorva rădăcini adventive
Sie formează hrana predilectă a maimuţelor. care îl susţin şi îl hrănesc. Ramurile se lun-
3abuinii fac adevărate expediţii în căutarea gesc treptat şi din loc în loc trimit spre
or, motiv pentru care fructelor li se mai pământ alţi stâlpi, astfel că după 200-300
pune şi „pâinea maimuţelor". Seminţele, de ani, dintr-un singur trunchi ia naştere
>ogate în ulei, de forma boabelor de faso- pe o suprafaţă de 2-4 ha o întreagă pădu-
e, sunt comestibile după ce au fost prăjite. re. Sub cortul ei verde se poate adăposti
' Pentru localnici, baobabul este un arbo-e un sat întreg.
atotfolositor. Din trunchiul lui se fac pi-ogi, Privit de departe, banianul pare un i-
din frunze - o fiertură împotriva fe-irei, mens templu susţinut de sute de coloane
din miezul fructului se prepară o bău-ură de diferite grosimi.
răcoritoare şi un fel de săpun, iar pe
remuri, scorburile acestuia serveau drept
mormânt pentru vraci.
Copacul este în primejdie să dispară. FRUNZE-RECORD
băştinaşii îi transformă trunchiul în adă-
osturi sau chiar în staţii pentru autobuze
e fac curse regulate prin savană. Elefantul Frunzele, acest uimitor laborator al plan-
ste şi el un duşman al baobabului, mai telor unde are loc fotosinteza, capătă, în u-
Ies în sezonul secetos, când nu găseşte nele cazuri, proporţii gigantice. Acest feno-
rană uşor. Atunci îi rupe scoarţa şi ramu- men se petrece mai ales în ţările calde,
le, uneori distrugându-1 complet pentru a . favorizate de căldura tropicală, de ploile
ea apa adunată în „puţurile" trunchiului. bogate şi de solul gras, sau în acele colţuri
ale lumii unde uscăciunea climei obligă
plantele prevăzătoare să-şi prefacă frunzele
în uriaşe burdufuri cu apă.
Pe meleagurile noastre, copiii au obi-
URIAŞUL PAGODELOR
ceiul vara, când soarele e puternic sau
când începe să plouă, să-şi facă umbreluţe
S-ar părea că ne găsim pe tărâmul po- din frunze de brustur sau captalan. Codiţa
eţilor. Un Guliver şugubăţ a luat un co- lor de 30-40 cm, limbul lung adesea de
ic din Ţara uriaşilor şi 1-a transplantat în peste o jumătate de metru dau iluzia unor
ramurile omeneşti... Şi, totuşi, nu-i vorba umbrele adevărate, capabile să protejeze
: nici o poveste. pentru câteva minute capul şi umerii. Sub o
Un astfel de copac creste în realitate, mai astfel de umbrelă în nici un caz nu se pot
ÎS m sud-eslul Asiei. E cunoscut sub nu- adăposti doi copii.
ete de baman sau smochinul pagodelor Şi totuşi există umbrele vegetale care
pot adăposti o întreagă ceată de copii. E
vorba de frunzele unor plante cu aspect de Planta are o tulpină scurtă şi groasă. în
palmier, ce ating lungimea de 5-7 m. Deo- schimb, frunzele se dezvoltă enorm, atin-
sebit de practică e frunza arborelui de ba- gând lungimi de 1-2 m. Ele devin rezer-
nane (Musa paradisiaca), lungă de 5-6 m şi voare de apă bine ceruite pe dinafară şi
lată de 40-50 cm, uşor streşinită de ner- cântăresc, din cauza acumulărilor de lichid,
vura mediană. Desprinsă din plantă şi spri- câte 10-20 kg fiecare.
jinită cu mâinile deasupra capetelor de un Din Agave, mexicanii scot băutura naţio-
grup de 6-7 copii, aşezaţi în şir strâns, ea nală numită puica sau vinul de maguey prin-tr-
devine o adevărată prelată. Datorită încli- un procedeu original. La baza tulpinei se
nării marginilor şi lăţimii îndestulătoare, scobeşte înainte de înflorire o cavitate
frunza este un bun adăpost atât împotriva rotundă cu o capacitate cam de 10 1. Aici
suliţelor fierbinţi ale soarelui, cât şi a ploi- musteşte şi se adună seva plantei, extrasă
lor iuţi de la tropice. în jungla Amazoanelor apoi cu ajutorul unui sifon, numit acocot,
se întâlneşte un copac ale cărui frunze bat care se foloseşte cam în felul furtunurilor
recordul absolut: 10 m lungime. Copacul se cu care scoatem vin dintr-un butoi. Fiecare
numeşte Manicaria saccifer. în serele gră- exemplar de Agave poate da 15-20 1 de
dinilor botanice, frunza sectată a palmierului puica pe zi, timp de 6 luni, după care planta
Arecastmm romanozofianum atinge lungi- se usucă. Puica constituie băutura obişnuită
mea-record de 20 m. a mexicanilor. Lăsată să fermenteze se
Oricine ştie că un copac are rădăcină, preface într-o băutură alcoolică de felul
trunchi şi o coroană cu ramuri şi frunze. ţuicii.
Exact aceeaşi impresie o lasă şi o plantă Se spune că pe o mare furioasă barca e
ierboasă din ţările ecuatoriale, rudă cu ca o frunză pe apă. La temelia acestei com-
băştinaşul „rod al pământului" şi dăruită de paraţii stă faptul că frunza e considerată ca o
oamenii de ştiinţă cu numele răsunător de plută fragilă, gata oricând să fie înghiţită de
Dracontium gigas. Privită de departe, ea adâncuri. Niciodată nu se va spune invers:
poate fi confundată cu un copac, înzestrat cu frunza e ca o barcă.
un trunchi tot aşa de gros ca un om, înalt Şi, totuşi, există o frunză cel puţin la fel
de 3-4 m şi cu o coroană lată de peste 5 m. de trainică şi încăpătoare ca o barcă.
Ceea ce am luat drept trunchi nu este de- Ca s-o admirăm în mediul ei natural va
cât peţiolul frunzei, iar coroana nu-i altceva trebui să facem o călătorie de câteva mii de
decât limbul puternic crestat, cu nume- kilometri până la gura fluviului Amazon.
roase segmente. Ca o astfel de buruiană să Putem tot aşa de bine s-o admirăm în
o putem pune într-un ierbar ne-ar trebui o Grădina Botanică din Cluj-Napoca, şi, de
coală mare cel puţin cât peretele unei câţiva ani, şi în sere ale Grădinii Botanice
camere. din Bucureşti, aclimatizată în bazine cu apă
Seceta pustiurilor obligă plantele să se încălzită.
apere în felurite chipuri împotriva pierde- Aceste frunze-bărci aparţin lotusului a-
rilor de apă sau să lupte pentru înma- mazonic (Victoria amazonica), ale cărui mi-
gazinarea preţioasei licori a vieţii. lioane de flori alb-trandafirii înstelează le-
Organul care ţine balanţa apei este frun- neşele unde dinspre vărsare ale colosului
za. Uneori, când e risipitoare, ea dispare ca de apă din America de Sud. Frunzele, de
la cactuşi, reducându-se la nişte ţepi care formă circulară, colorate în verde aprins pe
apără straşnic tulpina prefăcută într-un re- faţa superioară şi bătând în violaceu pe
zervor de apă. Alteori, frunza însăşi devine faţa interioară, au adeseori un diametru de
Un adevărat rezervor de apă. Aloele şi Aga- 2 m. Marginile lor sunt ridicate 5-6 cm în
vele, plante decorative cultivate în grădini, sus, ca la o tavă de plăcinte, de unde nu-
originare din pustiurile mexicane, sunt un mele de ynipe, care în limba amerindiană
adevărat model în această privinţă. înseamnă „farfurie de apă". Această plai-
a Lncuiara, expusa la soare, unde se un miros respingător, de cadavru. Duhoa-
strânge uneori puţină apă, atrage păsările, rea ca şi culoarea de carne a petalelor sunt
care o folosesc ca scăldătoare. Din această mijloace de atragere a insectelor în vederea
cauză, populaţia băştinaşă o mai numeşte şi polenizării.
apona, adică tigăiţa păsărilor. (Fig. 3) Nu i-a fost greu lui Arnold să-şi dea sea-
ma că planta era parazită, deci trăia pe sea-
ma copacului unde o descoperise. Ea nu
avea clorofilă şi nici frunze, iar rădăcinile
erau înlocuite prinlr-un mănunchi de levi-
şoare înfipt direct în vasele rădăcinilor gaz-
dei pentru a-i suge seva. (Fig. 4)
Când s-a întors în ţară, puţini au dat cre-
zare raportului pe care 1-a încheiat şi citit
savantul olandez. Aparatul fotografic nu
fusese inventat, iar o asemenea floare, care
în condiţiile climei tropicale se prefăcea
după un ceas de la culegere într-o mâzgă
informă, nu putea fi conservată şi nici
Fi«. 3. O frunză de Victoria umazonica [toate (inc transportată. Noroc că raportul a stârnit cu-
un copil. riozitatea câtorva colegi care, urmându-i
itinerarul, au confirmat la înapoiere exis-
Cu asemenea formă şi, mai ales, cu ase- tenţa acestei flori uriaşe cu un diametru de
menea dimensiuni, nu-i de mirare că frunza 1-1,50 m şi o greutate de 10-15 kg. în
de lotus amazonic se poate preschimba cinstea descoperitorului, plantei i s-a dai
într-o plută trainică. Distribuind nisip în numele de Rafflcsia urnoldi.
mod egal pe toată suprafaţa ei, aceasta Tot din Sumatera, insula cu flori uriaşe,
poate să susţină o încărcătură de 60-90 kg. a poposit în Grădina Botanică din New
York, venind de la poalele muntelui Kerin-
tyi, un oaspete neobişnuit care, în luna iunie,
constituie un punct de atracţie pentru zeci
FLORI CARE STÂRNESC UIMIREA de mii de vizitatori.
Dinlr-un tubercul mare, cu diametrul
în 1819, botanistul olandez Arnold, stră- de 50 cm, se ridică o tulpină scurtă, în vâr-
bătând pădurile Sumaterei, a avut prilejul ful căreia se deschide o inflorescenţă ca un
să cunoască o plantă ciudată. Sub coroa- clopot de biserică. Ea e formată dintr-o
nele unui anumit copac se adăposteau flori spată (guler) ca a rodului pământului, pe
mai mari decât o roată de car, întinse la dinafară galbenă şi verde, înăuntru cafenie,
suprafaţa pământului şi înconjurate de bo- înaltă de 1,5 m şi cu diametrul de 1,20 m, din
boci cât capul unui copil. Florile, cu cinci mijlocul căreia ţâşneşte spadkele, o ti jă de
petale cărnoase şi suculente, aveau o cu-! 2,5 m, la baza căreia se găsesc florile ce emil
oare de un roşu viu, străbătut de reţele fine un miros greu, de cadavru, atrăgând astfel
cafenii şi galbene. De partea de sus a muştele pentru polenizare. Numele uimi-
cupei florale, îngroşată ca lin inel, erau prin- torului „fabricant" de clopote este Amor-
se organele de înmulţire. în fundul cupei se phophallus litamts. El e rudă bună cu de-
strângea atâta nectar încât ai fi putut um- licata cală şi cu rodul pământului din pă-
ple o crălicioară. durile noastre.
La dimensiunile neobişnuite şi la aspec- în munţii Kilimandjaro, din estul A-
tul straniu al acestei plante se adaugă încă o fricii, creşte Lobe/ia deckenii, a cărei inflo-
particularitate. Enorma floare răspândeşte rescenţă racemoasă, înaltă de 3-4 m şi groasă
Fig. 4. Enorma Floare de Rafflesia arnoldi

de 30-40 cm, seamănă cu un stâlp acoperit Printre păstăi se detaşează fasolea-de-ma-


cu fire miţoase de lână. Această specie re (Entada scadens), ce creşte pe litoralul mă-
lemnoasă de Lobelia îşi dispută, alături de rilor tropicale. Păstaia ei, lungă de 0,80-1,20 m
Amorphophallus, gloria de a oferi privirilor şi lată de 10-25 cm, este antrenată de cu-
curioase cele mai impozante inflorescenţe renţii marini (în special Golfstream) şi a-
zămislite de lumea vegetală. junge pe ţărmurile Groenlandei şi Scandi-
naviei, de unde a fost recoltată de Karl von
Linne. Nu mai puţin impresionante sunt
păstăile de Cassia grandis, cilindrice, groase de
FRUCTE FABULOASE 2 m şi lungi de 70 cm, de Săraca thalpingen-
sis şi Delonix regia - din Madagascar - am-
bele având păstăi lungi de 60-70 cm şi late
Este greu de stabilit un record absolut, de 4-6 cm.
deoarece fiecare lip de fruct îşi are uriaşii Recordul de volum şi greutate îl deţin
săi. însă cucurbitaceele. Este drept că în India
In Africa, creşte un copac original, Ki- estică şi în Africa tropicală fructele lungi şi
gelia africana, poreclit de localnici „arbo- subţirele de tigvă (Lagenaria siceraria)
rele de cârnaţi", datorită fructelor sale ci- -plantă cultivată şi la noi - ating 1-2 m,
lindrice, asemănătoare unor cârnaţi lungi fiind folositoare, după uscare şi golire, la
de 1 m şi aninaţi prin nişte pedunculi (co- transvazarea lichidelor, mai ales la tragerea
diţe) de 2-3 m, aidoma unor sfori. (Fig. 5) vinului din butoaie, şi că se obţin soiuri de
* &

l'ig. 5. Atractivul „arbore de carnali"


Uni Alriti

Nuca malediva este un uimitor


între navigator solitar. Corăbierii spanioli,
porniţi spre Ţara mirodeniilor,

r culegeau din apele Coceanului Indian


nişte fructe gigantice, plutind
deasupra valurilor asemenea unor
geamanduri verzi. în trecut, oamenii
de cumpărau cu aur şi pietre preţioase
cocos,
ane Setea aceste „nuci de mare", crezându-le
'
soarele tropical. înzestrate cu proprietăţi
miraculoase. Şi azi, în unele muzee
spaniole se mai păstrează „mumiile"
unor astfel de fructe. Un exemplar
poate fi văzut şi la Muzeul Grădinii
Botanice din Bucureşti.
Taina lor a fost dezvăluită atunci când în obişnuit, ating dimensiuni impresionante.
arhipelagul Seychelles din Oceanul Indian Aspectul lor de puieţi este înşelător, deoa-
s-au descoperit două mici insule. Pe ţărmu- rece, de obicei, avem de-a face cu moşnegi
rile ior pietroase creştea un neam de co- seculari.
cotier, înalt de 30 m şi împodobit în vârf cu Secretul grădinarilor niponi a fost divul-
nanaş de frunze. în amintirea acestor insule, gat. Seminţele copacilor falnici sunt intro-
oamenii de ştiinţă l-au botezat Lodoicea duse în ghivece foarte mici, cu puţin pă-
seychellanim sau Lodoicea maledivica. mânt. Pe măsura creşterii, planta este mu-
Vestitele „nuci de mare" sau „cocos de tată de fiecare dată în ghivece numai cu
mare" nu erau altceva decât fructele aces- puţin mai mari. Pentru a aduna coroana, gră-
tui palmier, cu o perioadă de maturaţie de dinarii leagă ramurile de trunchi între ele,
10 ani, impresionante prin dimensiunile lor. sau în formă de şerpi încolăciţi, lăsându-le
într-adevăr, o astfel de minge are un diame- să crească astfel. Prost hrăniţi, împiedicaţi
tru aproximativ de 50 cm şi o greutate până de a-şi întinde rădăcinile şi răsfira ra-
la 25 kg. Din sâmburele fructului se pot murile, aceşti copaci ating, după 100-150
face recipiente pentru apă cu o capacitate de ani, înălţimea de 50-60 cm şi grosimea
j e 7_g i. Unica sămânţă are o greutate de cel mult cât a încheieturii mâinii.
6-7 kg.
Cei mai docili la acest chin s-au dovedit
Răspândirea urmaşilor se face pe calea
coniferele - pinii, chiparoşii, ienuperii o-
apei, fructul transformându-se într-o mică
rientali - şi stejarii asiatici. Pentru a obţine
ambarcaţiune.
astfel de copaci, numiţi de localnici bonsai,
Când nuca se coace, laptele dinăuntrul
este necesară o răbdare de fier, ţinând sea-
ei, pierzându-şi apa, se preface într-un
ma că abia după 15-30 de ani se stabilizea-
miez alb, cu o bogată concentraţie de zahăr
ză statura şi înfăţişarea unor forme atât de
şi grăsimi. Alături de învelişul buretos din
originale şi de preţuite' în Ţara crizante-
afară, miezul pufos şi uşor ajută fructului
melor.
să se menţină deasupra valurilor. In acelaşi
timp, el constituie o preţioasă substanţă de Priceperea şi truda omului pot preface
rezervă pentru embrion. Astfel, plăntuţa de copacii falnici în jucării graţioase şi deli-
Lodoicea, închisă etanş în camera ei cu cate. (Fig. 6)
provizii, poate călători luni întregi, uneori Nici natura nu se lasă mai prejos şi fo-
pe distanţe de 3 000-4 000 km, asemenea a- loseşte aceeaşi asprime pentru a minia-
celor navigatori solitari despre care, din turiza speciile lemnoase. Şi unde pot fi
când în când, amintesc ziarele. condiţii mai grele şi mai neprielnice de viaţă
decât în stepe, în turbării sau pe vârful
munţilor?
Stepele deschise, cu intensa uscăciune a
MINICOPACII solului şi cu pojarul nimicitor al soarelui,
supun copacii la grele încercări. Nu-i de
Ne-am obişnuit cu imaginea unor pini şi mirare deci că rudele sălbatice ale prunului
stejari falnici al căror vârf se înalţă la 20- şi migdalului, arbori care în livezi au trun-
30 m de la pământ. chiuri groase şi coroane de 3-5 m, ajung de
Şi totuşi, dacă am face o plimbare în ar- nerecunoscut în stepe. Porumbarul (Primus
hipelagul japonez, am avea surpriza să în- spinosă) nu-i decât o tufă de 1-1,5 m, cu
tâlnim copaci-miniatură, care împodobesc ramuri ţepoase care-1 apără de animale şi-i
casele şi micile terase din jurul acestora. împiedică transpiraţia, iar migdalul pitic
Copacii-jucării sădiţi în pământ sau în (Amygdalus nana), care îmbracă primăvara
ghivece nu sunt specii anumite, ci doar stepele dobrogene în covorul trandafiriu al
forme pitice ale unor arbori care, în mod florilor sale, se pierde printre buruieni cu
Fig. 6. Bonsai. mândria grădinilor japoneze

trunchiul său subţire cât un deget şi coroa- pe crestele munţilor un prag de netrecut în
na firavă, de 40-60 cm. faţa copacilor falnici.
Turbele îmbibate cu apă, lipsite de sub- Molizii, zadele, zâmbrii abia cutează, sin-
stanţe azoloase atât de necesare creşterii şi guratici, strâmbi şi zdrenţuiţi, să urce până
cu temperaturi scăzute (ele ne amintesc de la înălţimea de 1 800 m. Dincolo de acest
vremea când gheţurile polare coborâseră prag se întinde brâul copăceilor târâtori şi
până aproape de ecuator), sunt neprielnice al copacilor-miniatură. Pinul e înlocuit de
dezvoltării copacilor. Şi lotuşi, două nea-
jneapăn sau jcp (Pinus montana var. inu-
muri de mesteacăn - mesteacănul pitic (Betu-
ghus), tufă scundă şi târâtoare care-şi alătură
la nana), un năpârstoc de copac de 30-40 cm,
şi mestecănaşul (Betula humilis), ceva mai strâmb tulpinile chircite, pentru a rezista a-
răsărit, putând să ne ajungă la umăr - în- saltului necontenit al vijeliilor.
drăznesc să-şi strecoare pâlcurile fragile Sălciile pletoase, în ale căror scorburi
prin pernele de muşchi ale tinoavelor. Ce pot să se ascundă doi copii, îşi trimit printre
deosebire însă între ruda din păduri, care stâncile umede ale înălţimilor neamurile lor
atinge 10-15 m înălţime, şi aceşti copăcei pitice (Sulte herbacea, S. retuşa, S. recticula-
firavi, cu înfăţişare mai degrabă de ramură! ta). Tulpiniţele lor, cu frunze pieloase şi cu
In sfârşit, frigul şi vânturile pustiitoare câte un mâţişor în vârf, se înalţă doar câţiva
ale iernii, secătuitorul văpăiş al verii ridică centimetri de la pământ.
PITICUL PLANTELOR CLJ FLORI Bacteriile sunt înzestrate cu o structură
celulară simplă, sunt lipsite de un nucleu
Apa este leagănul contrastelor vegetale. bine definit şi prezintă o mare varietate de
Aici trăiesc alga-balaur a cărei tulpină forme.
poale înconjura pista unui stadion şi algele Când bacteriile sunt sferice se numesc
microscopice care încap cu miile într-un coci, de unde denumirea microbilor cunos-
degelar de apă. cuţi: streptococi, stafilococi, gonacoci, mc-
Şi tot aici trăieşte şi cea mai mică plan- ningococi, pneumococi ele. Când bacteriile
lâ cu flori de pe glob. au o iormă alungită de bastoane se numesc
Putem face cunoştinţă cu ea în timpul bacili. Uneori bastonaşelc (cu diferite gro-
plimbării prin baltă. Suprafaţa apelor stă- simi şi forme) sunt înconjurate de nişte ticne
tătoare este acoperită cu o pânză verzuie subţiri numite cili, care le servesc la
de lintiţă. De altminteri, în covorul mişcă- mişcare ca nişte vâsle. Cu ajutorul acestor
tor se întâlnesc cinci soiuri din această cili bacteriile realizează o mişcare tic de-
plantă destul de păgubitoare. Dintre aces- plasare superioară omului, ghepardului sau
tea, un interes deosebit îl prezintă Wolffia rândunicii, ţinând seama de proporţiile lor
(Leinnct) arrhiza, socotită cea mai mică la- minuscule. Astfel, pentru a ţine pasul cu o
nerogamă (plantă cu flori) din lume. bacterie în deplasare, un om ar trebui să a-
Coloniile de lintiţă măruntă sunt luate lerge cu 72 km/oră, ghepardul cu 190 km/h
la prima vedere drept semincioarele verzi şi rândunica cu cea 400 km/h.
ale cine ştie cărei plante de baltă. In rea- Formele curbate seamănă cu o virgulă
litate, aceste bobite sunt tulpiniţe cu înfă- sau spirală, purtând numele, în primul caz,
ţişare frunzoasă, uşor bombate pe faţa inte- de vibrioni, şi în cel de al doilea, de spiro-
rioară, nu mai mari de 1,5 mm. De obicei, cliele. In rândul lor se află mulţi agenţi pa-
înmulţirea algei se face prin muguri. Mai togeni (producători de boală).
rar apar şi floricele pe jgheabul de la mar- Bacteriile - adevăraţi spiriduşi ai lumii vii
ginea plutişoarei, formale dintr-un guleraş, - participă la marile cicluri ale materiei din
în care sunt reunite o floare femelă şi două natură (ciclul carbonului, oxigenului, azotu-
mascule. lui, sulfului şi fosforului), altele produc,
Vă închipuiţi ce dimensiuni pot avea spontan (de la sine) sau dirijat, enzime,
florile dacă ne gândim la dimensiunile în- vitamine şi antibiotice. Multe dintre ele re-
tregii plante! Gămălia de ac poate fi luată prezintă agenţi patogeni ai bolilor infecţioase
ca unitate de măsură pentru plantă. îm- ale omului şi animalelor ( infecţii, sep-
părţiţi în patru gămălia şi pătrimea ei vă va ticemii, dizenterie, febră tifoidă, holeră,
da o idee aproximativă asupra proporţiilor
sifilis ctc).
fiorii.
Algele microscopice se recunosc uşor
datorită grăuntelui de clorofilă - cloroplas-
tul - absent în celelalte grupe. Ele sunt răs-
LUMEA NEZĂRITĂ A PLANTELOR pândite atât în sol, cât mai ales în apele
dulci şi în cele sărate, unde alcătuiesc o
vastă asociaţie - fitoplanctonul - necesară
Mult mai cuprinzătoare decât lumea vie existenţei celorlalte vieţuitoare din mediul
vizibilă este lumea invizibilă a microor- acvatic şi - într-un viitor apropiat - şi o-
ganismelor răspândite pretutindeni, des-
mului. Fiind cele mai simple plante, ele
coperite cu ajutorul microscopului şi care
sunt şi cele mai vechi, prezenţa unora din-
au fost aşezate de oamenii de ştiinţă fie în
tre acestea fiind semnalată în depozite fo-
rândul animalelor, fie în rândul plantelor.
sile. Caracteristică pentru alge este pro-
Microorganismele vegetale se împart în
trei categorii: bacterii, alge şi ciuperci mi- prietatea lor de-a folosi energia solară ca
croscopice. sursă de energie, realizând, cu ajutorul
nor mici dinamuri solare (cloroplaste), bera hidrogen sulfurat din sulfaţi, scoţând
complicatele procese ale f'otosintezei. apoi sulful din combinaţia cu hidrogenul.
în sfârşit, pretutindeni ne întâmpină în Marea Neagră, bogată în hidrogen
ciupercile microscopice în care sunt înca - sulfurat, bacterii ca Beggiatoa şiAchroma-
drate microorganismele ce produc muce- tium oxidează şi reduc acest gaz producând
gaiurile, drojdiile (levurile) folosite în in - sulf, apă şi energie. Bacteriile sulfuroase
dustria alimentară la fabricarea berii, vi - acumulează acest element în interiorul sau
nului, oţetului, pâinii etc, sau în industria exteriorul corpului lor. După moartea lor,
chimi'co-farmaceutică, pentru marea capa - sulful se depune formând adeseori impor -
citate de a sintetiza vitamine, ca şi asco- tante zăcăminte. Oamenii de ştiinţă înclină
micetele, din rândul cărora fac parte spe - să aprecieze că cele mai mari rezerve de
ciile de Penicilliwn, importantă sursă de sulf nu sunt rezultatul activităţii vulcanice
antibiotice. -aşa cum s-a crezut până nu demult - ci mai
ales al activităţii microorganismelor.
Cine n-a hoinărit pe lângă gropi în care
un nămol ruginiu acoperă solul şi tulpinile
plantelor cu o pojghiţă strălucitoare? O se -
FĂURARII ZĂCĂMINTELOR
rie de bacterii ca Galionella ferniginea, Spi-
METALIFERE
rophyllum ferniginewn, LeptotrLx longissima
şi altele transformă combinaţiile de fier
Plimbându-ne prin munţii Hâşmaş sau prin bivalent (Fe2) în combinaţii de fier trivalenl
Pădurea Craiului, ori poposind la A- (Fe3), obţinând precipitarea hidratului feric.
zarlâc, ori la Albeşti unde piatra de var Hidratul feric e un fel de rugină prin pro -
este scoasă din coasta dealului, nu ne-ar ducerea căreia microorganismul obţine
trece prin minte că bulzii de rocă pe care îi energia. Fierul e reţinut în învelişurile ex -
contemplăm pot fi darul miliardelor de terioare ale bacteriei, depunându-se o dată
fiinţe nezărite care în urmă cu zeci şi zeci cu moartea acesteia.
de milioane de ani populau apele străvechi. într-un mediu bogat de hidrogen sulfu -
Preţioasele depozite subterane de cal-cită rat, alte bacterii realizează reducerea oxi -
sau aragonită sunt în cea mai mare mă sură dului de fier cu formare de apă, oxigen şi
rezultatul proceselor chimice din zo nele de sulfura de fier (pirită), un mineral de culoa -
fund marin la care au participat imense re aurie care cristalizează de obicei în fru -
populaţii bacteriene, unele cu ca ractere moase cuburi. Zăcăminte importante de pi -
specifice {Bacterium calcis, Bacillus rită - materia primă la fabricarea acidului
precipitam), şi al altor microorganisme an - sulfuric - rezultate din activitatea micro -
grenate în circuitul sărurilor de calciu. organismelor se cunosc în Germania şi
Se ştie că, alături de azot, în organisme Australia.
mai există şi sulf, mai ales ca un component Precipitarea unor compuşi de mangan
al combinaţiilor proteinice. este înfăptuită de Bacillus manganicus şi de
In cursul descompunerilor efectuate de către bacteriile Chapotrix şi Chrenotrix. Oxi-
microbi, sulful este eliberat de cele mai zii sunt depuşi sub formă de concreţiuni în
ttulte ori de hidrogen sulfurat, gaz care are zăcăminte sau roci formate în mări din
r.irosul urât al ouălor stricate. Hidrogenul trecut.
sulfurat poate fi transformat prin oxidare în De procesele de oxido-reducere a unor
■ulfaţi (combinaţii cu SO4) în urma activi- compuşi de fier, cupru şi mangan, sub
ăţn unor bacterii din care o parte fac acţiunea microorganismelor, se leagă şi for -
tre- :erea spre algele albastre. în schimb, marea nodulilor de minereu asemănători
unele genuri de bacterii ca T/iiobacillus, unor mici sfere cu diametrul de 3-10 cm,
Tliiottix, niophysa, Sporavibrio risipite în cantităţi uriaşe pe fundul oceane-
desulfiiricans pot eli-
lor. Aceşti noduli îşi aşteaptă exploatarea, Cercetările care au continuat neîntre-
fiind consideraţi ca o principală resursă de rupt şi în veacul nostru au scos în evidenţă
minereu industrial la începutul mileniului rolul cosmic al acestor bacterii, adevărate
trei. fabrici invizibile de compuşi asimilabili ai
azotului. La scara planetei, cele aproxi-
mativ 120 de milioane de hectare cultivate
cu leguminoase aduc anual în sol, din
PATRONII FABRICILOR DE AZOT atmosferă, peste 10 miliâane tone de azot
fără ca nimeni să prindă de veste.
Aceste laboratoare bacteriene de fixare
Toţi elevii ştiu că în compoziţia aerului şi transformare a azotului se găsesc pe ră-
azotul este preponderent, reprezentând dăcinile leguminoaselor şi au diferite for-
78,08 % faţă de 20,8 procente ale oxige- me. Astfel, la cafeluţă (Lupinus) are o for-
nului şi cele 0,4 procente ale bioxidului de mă încreţită, la fasole, rotundă, iar la trifoi,
carbon şi urmelor de alte gaze inerte. Oxi- ovală. Numărul şi dimensiunile nodozi-
genul este folosit în respiraţia animalelor şi tăţilor sunt foarte variate în funcţie de spe-
plantelor; bioxidul de carbon în fotosin- cie, de „calitatea" bacteriei, de condiţiile
teză. Nici plămânul animalelor, nici frun- de sol.
zele plantelor nu au nevoie însă de prin- Apariţia nodozităţii este un rezultat al
cipala componentă a aerului. S-ar părea că pătrunderii bacteriei în perişorii absorbanţi
imensul „depozit" de azot atmosferic, ai rădăcinii (preinfecţia) şi al invadării ce-
nefiind asimilabil, rămâne total nefolosit, lulelor încorporatoare (infecţia). în clipa
un fel de „stoc supranumerar" al Naturii. când nodozitatea s-a maturizat, ca la un
Aparenţele înşală. Azotul atmosferic semnal celulele infec'ate ale rădăcinii plan-
-deşi gaz inert şi aparent inutil - joacă un rol telor leguminoase încep să sintetizeze un
de frunte, ghicit abia de omul antichităţii din pigment asemănător celui care dă culoarea
ce în ce mai apropiat de pământ prin prac- sângelui, numit leghemoglobină, toată no-
ticarea agriculturii. Naturaliştii romani dozitatea colorându-se în roşu. In timpul
Plinius Secundus şi Varro au consemnat activităţii bacteriile sporesc considerabil în
acum 2 000 de ani, în lucrările lor Historia dimensiuni, devenind bacleroizi. Cu ajuto-
natiiralis şi De re rustica, acţiunea favo- rul unei enzime speciale, nitrigenaza, bacte-
rabilă a leguminoaselor (fasole, mazăre, roizii fixează azotul din atmosferă sub for-
bob, linte, trifoi, lucerna, măzăriche, lupin) mă de amoniac. Amoniacul reprezintă ma-
asupra plantelor ce se cultivau pe locul un- teria primă pe care planta o preia de la
de se dezvoltaseră acestea. bacterie, prelucrând-o la rândul ei şi obţi-
Abia în 1886 doi cercetători germani, nând o gamă bogată de produse cuaternare
Hellriegel şi Wilfarth, cercetând umflă- (în compoziţia cărora intră O, H, C, N),
turile (nodozităţile) de pe rădăcinile de amintite pe larg în cartea mea Uzina Flora.
leguminoase au constatat că bacteriile din In această simbioză, planta-gazdă, după
nodozităţi, trăind într-o strânsă prietenie ce reuşeşte să stabilească un echilibru bio-
-numită simbioză - cu plantele, procură logic, îşi domină partenerul. Când bac-
acestora azotul din aer de care au atâta ne- teriile se înmulţesc peste măsură, produ-
voie pentru a-şi fabrica subs'tanţele de bază când o cantitate prea mare, inutilizabilă, de
ale existenţei lor, proteinele. amoniac şi pretinzând un plus de hidraţi de
Foarte curând, în 1888, Beijerinck a carbon necesari gazdei în perioada înflo-
cultivat şi descris bacteria din nodozităţi şi
ririi, celulele rădăcinii înghit (fagocitează)
a botezat-o Bacillus radicicola, ulterior re-
o parte din bacterii, reglementând astfel
schimbul chimic.
kotezată de 25-30 de ori până s-a ajuns la
denumirea pe care o poartă astăzi: Rhizo- Simbioza dintre leguminoase şi nitro-
biiini legiuninosanun. bacterii are o marc importanţă practică
pentru agricultură, deoarece de pe uima plancton, pajişte vegetală care pluteşte în
acestei convieţuiri solul se îmbogăţeşte în apele mărilor şi oceanelor formând mediul
a/.ot combinat. Semănând cereale după le- de viaţă şi hrana zooplanctonului. într-un
guminoase se obţin recolte de 2-4 ori mai litru de lichid .s-au numărat câteva zeci de
mari economisindu-se astfel importante milioane de astfel de plante microscopice
cantităţi de îngrăşăminte chimice sau evi- care colorează apa mării cu pigmeiilii ei.
tandu-se abuzurile din ce în ce mai mari Se ş t i e încă de la mijlocul secolului
ale folosirii acestor produse industriale, nostru că alga numită ştiinţific Trichodes-
abuz care duce la degradarea solului, la in- inium eiythrolwn dă culoarea caracteristică
toxicarea plantelor şi chiar a acelora ce le Mării Roşii, iar primăvara şi Ia începutul
consumă. toamnei, mările şi oceanele scol la suprafaţă
o apă bogată în elemente nutritive, ceea ce
produce o înmulţire „explozivă" a algelor
ALGELE UCIGAŞE unicelulare.
Se cunoaşte, de asemenea, că pentru a
Spre sfârşitul verii şi mijlocul toamnei, se feri în aceaslă perioadă de înmulţire de
când începe revărsarea fluviului Peak, pe marea lăcomie a peştilor, melcilor şi ailor
coasta Floridei (S.U.A.), apele devin sân- reprezentanţi fitofagi ai zooplanctonului,
gerii, iar acrul se încarcă cu miasme ustu- vreo douăzeci de specii de alge, în specia!
rătoare. Milioane de peşti morţi plutesc din grupul dinoflagclalclor, produc acid as-
deasupra undelor şi acoperă cu un strai corbic (vitamina C) şi o substanţă specială
gros plaja litorală, atrăgând imense roiuri numită substanţă ucigătoare, de curent, sau
de muşte. Vechile populaţii americane nu- rhamnocid - care acţionează ca o otravă
meau acest fenomen „valul roşu" şi, prin extrem de puternică. In 1953, patrii univer-
tradiţie, oamenii erau opriţi să culeagă şi să sităţi americane au iniţiat un studiu asupra
mănânce în această perioadă moluştele co- fenomenului chimic produs de alge pe
mestibile, singurele care rezistau acestui coasta Floridei. După 30 de ani de cer-
val ucigător, dar care provocau îmbolnă- cetări, mai exact în 1983, enigma a fost în
virea şi chiar intoxicarea mortală a con- parte dezvăluită. Pornind de la alga Gym-
sumatorilor. Şi în părţile sudice ale Mării nodiniwn breve, chimiştii au reuşit prin me-
Mediterane au loc astfel de „fluxuri", soco- tode ultramoderne să izoleze 90 de mili-
tite de egiptenii antici ca un flagel trimis grame dintr-o otravă numită brevetoxina B,
de zei. una din substanţele alcătuitoare ale rham-
Analiza microscopică a arătat că „fluxul nocidului, vinovat de declanşarea înspăi-
■oşu" este o uriaşă aglomerare de filo- mântătoarei maree roşii.
II. PLANTE ORIGINALE

PLANTE CU ÎNFĂŢIŞARE ŞI NUME DE post, judecând „logic" că, de vreme ce ele


ANIMALE au provenit din „raţele de mare", iar aces-
tea s-au format din ghinda stejarului, în-
seamnă că raţele şi gâştele sunt de prove-
Din cele mai vechi timpuri oamenii au nienţă vegetală!
constatat că unele plante prezintă asemănări Moda unor explicaţii fanteziste născule
izbitoare cu animalele sau cu părţi ale lor, din insuficienta cunoaştere a organelor şi
dându-le numiri cu rezonanţă zoologică. sistemului de reproducere în lumea vie a
în pădurile tropicale, cu greu se poale bântuit cu furie în tot cuprinsul evului me-
deosebi un şarpe de o liană. Unele caclee diu. Au apărut ca prin minune copaci mi-
(Echinocuctus) din pustiurile mexicane pol raculoşi care dau naştere la miei, la sălbă-
fi confundate cu nişte arici de nisip în poziţie ticiuni şi felurite soiuri de păsări. în cărţile
de apărare. Tulpina cquisetaceelor seamănă unor teologi naturalişti ca Thomas de Can-
cu o coadă de cal. Luxurianta lume a timpre, Michael Scott, Albert de Bollstădt,
orhidaceelor oferă remarcabile corespon- Vincent de Beauvais, Basiliscus şi chiar ale
denţe în ce priveşte forma florilor cu lumea unor naluralişli laici ca Van Helmont ori
insectelor, mai cu seamă cu albinele şi flu- Aldorvandi, care reiau opera lui Aristotel,
turii. Rizomii unor plante pot fi luaţi drept îmbogăţind-o cu poveştile anlice cuprinse
şerpi, viermi, cuiburi de păsări sau chiar în Physiologus şi cu propriile lor observaţii,
corali. Florile de verigei (Orobanchc vul- se vorbeşte cu seriozitate despre asemenea
garis) seamănă cu o gură de lup, iar cele de geneze uluitoare, se întocmesc planşe amă-
Antirrhinum majus cu un cap de leu. nunţite reprezentând diferite faze ale pro-
Desigur că aceste analogii, pur formale cesului naşterii unor animale din plante şi se
şi accidentale, au aţâţat puternic fantezia dau chiar reţete pentru obţinerea lor.
omului din popor şi i-au impresionai pr-o- O dată cu dezvoltarea zoologiei şi bo-
l'und chiar pe primii reprezentanţi ai ştiin- tanicii şi cu dezvăluirea proceselor intime
ţelor naturii. In antichitate, ca şi în evul ale reproducerii, teoria „generaţiei sponta-
mediu, lipsa mijloacelor de cercetare şi pu- nee" şi-a pierdut treptat creditul, fiind
ţinătatea cunoştinţelor de morfologie au definitiv zdrobită de strălucitele experienţe
dat loc unor explicaţii care de care mai ale savantului francez L. Pasteur.
năstruşnice, în ce priveşte modul cum iau Totuşi, „comparatismul anatomic" bazai
naştere animalele. pe analogiile fizionomice dinlre plante şi a-
Astfel, marele învăţat al antichităţii ele- nimale s-a menţinui încă multă vreme. Bo-
ne, Aristotel, ale cărui concepţii erau ridi- tanistul italian Gianbattista Porta, în lu-
cate la rangul de dogme în epoca feudală, crarea sa Phytognomica (1588), face o cla-
socotea că „răţuştile de mare", un neam de sificare originală a plantelor pe bază de
râcuşori, iau naştere din ghindele căzute analogii, introducând printre alte grupe ve-
din stejarii ce cresc pe ţărmurile mării şi că getale şi pe acelea asemănătoare cu diferi-
raţele şi gâştele noastre domestice provin te animale cum ar fi scorpionul, musca,
din raţele de mare care au părăsit apa. şarpele etc. (Fig. 7)
în legătură cu această credinţă greşită, Această tendinţă a manifestat-o şi Karl
K. M. Zawadski relatează un fapt amuzant. Linne atunci când, introducând nomen-
In evul mediu, călugării şireţi foloseau cu clatura ştiinţifică binară, în vederea creării
abilitate această poveste ca să obţină drep- unui sistem universal de denumire a plante-
tul de a mânca gâşte şi raţe în zilele de lor, a atribuit multor genuri şi specii vege-
broasca: Ranwiculus (piciorul-cocoşului);
cu şarpele de pădure: Ophioglosswn (ferică-
şerpească); cu vipera: Echium (ochiul-şarpe-
lui); cu insectele: Ophrys mustifera, O. apifera,
O. aranifera (albina); cu coralii: Corallorhi-
za (bunghişori) etc.
Poate că nu există popor în lume care
să-şi fi pus mai activ la contribuţie spiritul de
observaţie şi fantezia când a fost vorba să
denumească plantele ca poporul nostru. în
cunoscuta carte a lui Zaharia Panţu, Plan-
tele cunoscute de poporul român, ca şi în
voluminosul Dicţionar etnobotanic, elaborat
de Al. Borza, peste 200 de nume se referă
la animale. Cităm la întâmplare: bibilica,
şopârliţa, vulturica, mieluşeii, cocoşeii, pi-
ciorul-cocoşului, unghia-găii, moţul-curca-
nului, albiniţa, peştişoara, măseaua-ciutei,
ochiul-şarpelui, coada-vulpii, ochiul-boului,
gura-leului, piciorul-caprei, pliscul-cu-
coarei, coada-racului, talpa-gâştei.

PLANTE LUMINOASE

l'ig. 7. Analogii fizionomice dintre plante şi animale Pătrunzând într-o noapte de vară în a-
dâncul unei păduri, vom zări pâlpâind nişte
tale numiri zoologice în limba greacă sau luminiţe palide ca de opaiţ, aninate de
latină. Datorită lui şi celor care i-au con- buştenii putrezi sau aprinzându-se ca un
tinuat în acelaşi spirit opera de inventariere vâpăiş de raze, deasupra frunzişului mort.
i naturii, nomenclatura botanică este plină Aceste luminiţe misterioase stârneau
ie numiri care sugerează analogia dintre odinioară fantezia oamenilor simpli care le
)lante şi animale. puneau în legătură cu unele comori ascun-
Vom aminti cu titlu informativ doar câ- se în păduri. Şi nu rareori, la rădăcinile
eva din acestea. în legătură cu calul: Equi- copacilor se întâlneau zeci de gropi, rodul
etwn (coada-calului), Hippuris (brădişor), strădaniilor zadarnice ale superstiţioşilor
tippophae (cătina-albă), Hippocrepis; cu dornici de îmbogăţire.
îul- Leontopodium (floarea-de-colţ, albu- Focurile de „comori" ţâşnite din copaci
nţa), Leonunis (talpa-gâştei), Leontodon nu sunt altceva decât radiaţiile luminoase e-
:apul-călugârului); cu câinele: Cynoglossum manate de nişte ciuperci, rude cu ghebele
imba-câinelui); cu iepurele: Ononis (osul- sau iasca. Cea mai cunoscută, întâlnită şi în
purelui); cu capra: Aegopodiwn (piciorul- ţara noastră, este gheba de copac (Annilla-
iprei); cu ţapul: Tragopogon (barba-ca- ria mellea), o mică ciupercă cu pălărie la
'ei); cu delfinul: Delphinium (nemţişori); care partea luminoasă o formează cordoa-
i şoarecele: Myosotis (nu-mă-uita), Myo- nele ramificate ale miceliului (rizomorfele),
nts (codiţucă); cu ariciul: Echinocactus; cu
dezvoltate între scoarţă şi lemnul copacului
putred. La alte ciuperci, care cresc mai ales
■n regiunile calde, lumina poate fi pojghiţa frunzişului, vom descoperi izvorul
produsă !;i de pălărie. (Fig. 8) acestei lumini în stratul groscior şi presat
de sub crustă, împănat cu nişte pete alb-
galbene. Aceste pete fosforescente sunt
hifele unei ciuperci puţin studiate.
Dacă vom lua cu noi o bucată de lemn şi
o vom pune sub un clopot de sticlă, peste
câteva nopţi vom avea o veioză naturală ca-
re va răspândi în obscuritatea camerei o lu-
mină potolită şi mângâietoare.
Poeţii au cântat totdeauna rouă, modes-
ta picătură de apă căreia razele solare,
străbătând-o, îi dau sclipiri de diamant.
Rouă diamantină se schimbă înlr-un sma-
rald tot atât de strălucitor când se aşază pe
frunzuliţele unor muşchi foarte răspândiţi
din genul Mnium. Frunzuliţele, prin de-
simea lor, reţin numeroase picături de ro-
uă. Lumina soarelui trece prin marginile
frunzelor, suferă o reflecţie totală prin pi-
cături şi iese în exterior după ce a mai tre-
cut o dată prin frunze. Transparentele pa-
ravane îmbracă muşchiul într-o poetică
diademă.
Vestitul muşchi luminos din peşterile de
la Fichtelgebirge (Bavaria), Schistoslega os-
mundacea, descoperit în câteva locuri şi în
ţara noastră (tinovul de la Poiana Stampei,
Munţii Vrancei etc), e şi mai interesant.
Protonema, firişorul subţire ieşit din spor,
mai durabil ca la alte neamuri de muşchi, îşi
semnalează prezenţa de la distanţă. Nu rouă
creează iluzia nestematelor, ci propriile ei
celule a căror membrană, îngroşată, ca o
lupă, concentrează lumina cât de slabă şi o
reflectă asupra grăunţilor de clorofilă care
la rândul lor o răsfrâng în jur, asemenea
sclipirilor unui colier de smaralde.
Primăvara sevele izbucnesc mai puter-
nic în copaci. Dacă am avea o ureche ex-
trem de sensibilă, am percepe şuşotul lor
muzical prin ţevile de orgă ale corpului ve-
getal. Puţini însă ştiu că acest „sânge" al
plantei emite lumină.
Kg. 8. Gheba de copac emite lumină. Să tăiem câteva fragmente din frunzele şi
scoarţa castanului sălbatic (Aesculus hip-
Impresionantă este şi lumina ce vine de pocastanum) sau mojdreanului {Fraxinus
Jos. Parcă sub vatra de frunze uscate a onnts) şi să le introducem într-un pahar cu
Pădurilor de mesteacăn ori stejar mocneşte apă. Vom vedea că seva plantei amestecată
Un foc dulce şi statornic. Dând la o parte cu apă va începe să radieze o lumină al-
uasira care se observa mai bine dacă lăsăm biosistemelor în porţii mai mici. Ajunşi în
să pătrundă în lichid un fascicul de raze sistemele vii, electronii sunt transportaţi
solare, trecut prinlr-o lentilă de ochelari într-un ciclu închis şi necesar ordonat ca
sau de lupă. Fenomenul nu e încă bine lă- sens, iar acest transport de electroni în cir-
murit în ştiinţă. Se pare că pigmenţii gal- cuit este un curent electric. Viaţa apare di-
beni, care absorb cu scop protector razele rijată printr-un curent electric foarte slab,
ultraviolete, reţin aceste radiaţii din fas- întreţinut de radiaţia solară.
ciculul luminos. Jn sevă se găsesc dizolvate Aşadar, un foarte slab curent electric e-
diferite minerale conţinând calciu, sodiu, xistă, firesc, în orice plantă, aflată în plin
fosfor, fior etc. Sub acţiunea ultravioletelor proces de metabolism. Cum e cu putinţă
reţinute de pigmenţii galbeni (flavonc) se însă ca Phytologica să realizeze un poten-
produc tulburări temporare în echilibrul ţial bioelectric atât de ridicai, manifestând
electrostatic al reţelelor lor cristaline, în în acelaşi timp proprietăţi magnetice?
urma cărora lumina invizibilă de unde De aici începe domeniul ipotezelor. Se
scurte se transformă în lumină reflectată, pare că planta reţine în cantităţi mai mari
vizibilă, de raze lungi. Această transfor- decât alte specii din solul pădurilor liliul şi
mare de lumină se numeşte fhiomscenfă. cesiul, clemente care acumulează şi fixează
în lipsa fluorinei cu care demonstrăm în electricitatea produsă prin activitatea foto-
laborator acest interesant fenomen optic, nilor. Asemenea retinei, n-ar fi exclus ca şi
putem folosi în timpul primăverii plantele
mai sus amintite. cloroplastul în prezenţa unui element foto-
electric să acţioneze ca o fotocelulă în care
energia luminoasă - de obicei la plante
transformată în energie chimică - se pre-
PLANTE ELECTRICE face, de data aceasta, şi în energie elec-
trică. Potenţialul bioelectric al plantei spo-
reşte progresiv pe măsură ce creşte inten-
în pădurile tropicale din Nicaragua sitatea radiaţiilor solare, adică spre orele
creşte o plantă denumită Phytologica elec- de prânz.
trica ale cărei proprietăţi stranii continuă Se ştie că între suprafaţa exterioară a
să fie un teren de dispute yitre oamenii de membranei celulare şi suprafaţa interioară
ştiinţă. Influenţa magnetică a acestei ciu- a aceleiaşi membrane cu sarcini negative se
date plante se exercită de la 2,5 m, putând
fi uşor înregistrată cu un galvanometru. află o diferenţă de potenţial electric, denu-
Dacă e atinsă cu mâna, produce amorţeală mit potenţial de repaus. De asemenea, se
şi furnicături. Păsările şi insectele o oco- cunoaşte că între o zonă excitată de radia-
lesc. Intensitatea activităţii electrodinamice ţiile solare intense şi zonele în repaus ale
a plantei nu e constantă; în timp ce noap- membranelor celulare, apare o altă diferenţă
tea e abia perceptibilă, o dată cu apariţia de potenţial, aşa-zisul potenţial în acţiune.
luminii şi curioasa ei proprietate începe să La Phytologica, acest potenţial în acţiune
crească, atingând apogeul în jurul orei 14. este cu mult mai mare faţă de al altor specii
Explicaţia acestui fenomen ciudat e de vegetale din cauza surexcilării „celulelor
domeniul bioenergeticii. fotoelectrice" din frunze.
Pornind de la teoria funcţiei cosmice a întrucât planta este - se pare - şi un
plantei, formulată de A. Timiriazev, Szent strângător de fier, n-ar fi exclus ca micro-
Gyorgyi în vestita sa lucrare Bioenergetica particulele de fier răspândite în toi or-
socoteşte că procesele intime ale vieţii sunt ganismul vegetal să fie supuse activilălii
controlate de energia electronilor care pro- acestor mici folodinami electrici şi să ca-
vin din starea de excitare pe care o intro- pete proprietăţi magnetice la fel cu elec-
duce fotonul în moleculele de clorofilă, tromagneţii şi un câmp magnetic extins pe
energic care ulterior este redistribuită o rază de 2-3 m în jurul axului plantei. Acli-
ac- Astfel, un neam de acaju clin Guyana, Val-
itatea lor slăbeşte spre seară, când şi laba, e un copac „lunatic", deosebit de sen-
,ivHatea solară descreşte. sibil la diversele faze prin care trece Luna.
Seva acestui copac suferă un fel de maree
p care o înalţă periodic spre satelitul nostru
e x p l i c p mai complexe şi mai subtile natural. Fenomenul poale fi observat foarte
noate, pledând pentru ideea existenţei unei uşor dacă vom face o secţiune transversală
noi punţi dintre lumea vegetală şi cea în trunchiul copacului. La toţi copacii, un
Desiiiur, cele expuse mai sus constituie inel înseamnă un an de viaţă. Inelul e for-
ipoteză care nu închide calea spre alte mat din două rânduri alternative: unul, for-
licapi mai complexe şi mai subtile mat din celule largi, parcă umflate de sevă
- lemnul de primăvară - şi altul, alcătuit
din celule strâmte, mai uscate - lemnul de
noi punţ toamnă.
animală.
La Vallaba însă, aceeaşi cronologie este
marcată de 26 de inele, treisprezece ex-
terioare şi treisprezece interioare unei linii
PLANTE LUNATICE mijlocii de demarcaţie. Cele 26 de urcuşuri
şi coborâşuri ale inelelor cuprinse în spa-
ţiul unui an reprezintă cele 26 fluxuri şi
Influenţa Lunii asupra fenomenelor bio-
refluxuri suferite de sevă.
logice era cunoscută încă din antichitate.
Plutarh vorbea despre „lumina umedă şi Tăietorii de lemne de prin părţile locu-
rodnică" a zeiţei Osiris care reprezintă lui cunosc din practică efectele acestui ciu-
Luna în mitologia egipteană şi sub in- dat fenomen. Dacă arborele este tăiat cu
fluenţa căreia plantele creşteau mai repe- câteva nopţi înainte de a fi lună nouă, lem-
de. Aceleaşi însuşiri de favorizare a dez- nul său roşiatic, excelent pentru construcţii,
voltării plantelor erau atribuite de vechii abia poate fi cioplit din cauza tăriei sale,
greci şi zeiţei Arlemis. concurând în aceste privinţe cu celebrul
Ştiinţa a dovedit că vechile credinţe okoume, copacul de oţel din pădurile afri-
despre influenţa Lunii asupra plantelor (ca cane. In această perioadă, seva se găseşte
şi a animalelor) sunt adevărate în esenţa în reflux. Circulaţia ei foarte lentă prin ţe-
lor. în 1961, savantul englez J. Brown a de- suturile trunchiului şi ramurilor favorizează
monstrat că mişcările plantelor şi anima- deshidratarea celulelor, care duce la întă-
lelor pot fi ritmate de nadirul şi zenitul Lu- rirea lemnului. Dacă însă copacul c doborât
nii. Printre exemplele cele mai convingă- în timpul lunii pline, când se exercită din
toare se numără şi curba bioritmică a plin atracţia magnetică a astrului, iar seva
respiraţiei cartofului, mai scăzută când Luna urcă cu putere în ţesuturi, asemenea fluxului,
e la zenit şi mai crescută când astrul nopţii lemnul devine moale şi poale 11 uşor îmbu-
se află la nadir. câtăţit, pierzându-şi din cauza marii canti-
Deşi oamenii de ştiinţă n-au căzut întru tăţi de apă calităţile obişnuite.
totul de acord asupra felului cum acţio- Cercetări recente au pus în evidenţă in-
nează Luna asupra vieţii de pe Pământ, se fluenţa exploziilor stelare în circulaţia sevei
pare că e vorba de o împletire a atracţiei din plante, deci în modificarea ritmului de
magnetice cu gradul de luminozitate al dezvoltare a plantelor. Astfel, trunchiul
astrului nopţii care se schimbă în raport cu secţionat al unui arbore din podişul Pamir,
apropierea Selenei de noi şi cu fazele prin bătrân de peste 800 de ani, confirmă în-
care trece satelitul Terrci. După cum se râurirea pe care o exercită unele fenomene
ştie, cel mai spectaculos fenomen provocat astronomice îndepărtate, ca exploziile
de Lună este mareea, mişcare regulată şi stelelor supernove. La această concluzie a
periodică a apelor mării prin care nivelul ajuns botanistul N. Lovulius din Leningrad,
acestora urcă şi coboară zilnic, în acelaşi
loc şi la aceleaşi ore, mişcările fiind cunos-
cute sub numele de flux şi reflux.
Mareea nu se exercită doar asupra apelor
•"arilor ci şi asupra sângelui animalelor şi
lichidelor din trunchiul unor copaci tropicali.
ruor - trei perioade de încetinire a creşterii In pajiştile din zona montană şi sub
trunchiului, ce coincid cu trei explozii alpină, acelaşi oficiu îl îndeplinesc lucea •apricioase, putem devia fără voie
înregistrate cu prilejul naşterii supernovelor farul (Scorzonera roşea), rudă cu barba- câţiva kilometri.
Tycho Brahe (1572), Kepler (1604) şi caprei din fânefe, de care se deosebeşte fn schimb, plantele-meridian nu se m-
Cassiopeia (1700). prin statura mai scundă şi prin unicul ca- saiă niciodată. Acele lor magnetice le re-
pitul de culoare roză, şi ciurul-zânelor sau orezintă laturile frunzei, iar polii de
turta-vacii (Carlina acaulis), rudă cu ciulinii, atrac-[j e nu sunt decât razele de lumină.
dar al cărei capitul mare, argintiu şi scăios, Spre deosebire de alte plante care cau-
PLANTE-BAROMETRU cu diametrul de 6-20 cm, se întinde dea- tă cu lăcomie razele solare, plantele-meri-
supra pământului din cauza codiţei prea dian, iubitoare de locuri deschise, ocolesc
în lipsa unui barometru, plantele sunt scurte.
capabile să ne vestească la fel de exact lumina prea puternică ce le-ar putea vă-
Când se anunţă o ploaie de munte, lu- tăma. Frunzele celor mai multe plante se
apropierea unei ploi sau furtuni prin unele ceafărul îşi închide bumbul trandafiriu iar aşază orizontal pentru a primi energia so-
semne olfactive şi vizuale pe care oamenii ciurul-zânelor îşi trage repede bracteele
legaţi de natură le cunosc foarte bine. spinoase peste miezul formal din flori tu- lară. Frunzele plantelor-meridian iau o po-
Astfel, aromele şi parfumurile răspândite buloase, încât ia forma unui boboc. După ziţie contrară: ele se situează într-un plan
în aer sunt cu mult mai tari deoarece încetarea ploii, aceste plante îşi reiau în- vertical, primind astfel foarte puţine raze
uleiurile eterice se evaporă mai intens din făţişarea obişnuită. directe şi mai multe radiaţii ale luminii
cauza căldurii puternice. Dar apăsarea ae- In păşunile alpine deschise, situate la difuze.
rului încărcat cu vapori, din preajma ploii, înălţimi de peste 2 000 m, un excelent ba- Cea mai cunoscută busolă vegetală este
împiedică miresmele să se împrăştie, aşa că rometru vegetal este sângele-voinicului un neam de lăptucă sălbatică (Lactuca
ele se menţin într-o concentraţie puternică la (Nigiitella mbra şi N. nigra), orhidee declarată serriola), foarte comună pe câmpuri şi pe
suprafaţa pământului. monument al naturii, uşor de deosebii după marginea drumurilor. Creşte înăltuţă
Tufele şi plantele zac ca ofilite. Crengile inflorescenţa ei ca un cheag de sânge. Când (30-70 cm), purtând numeroase flori
atârnă fără vlagă, iar frunzele se chircesc. vremea este frumoasă şi sunt şanse să se ca de păpădie, dar de un galben mai pal.
Explicaţia e simplă. în mod normal, planta menţină, planta împrăştie pe o rază de zeci şi Frunzele ei lace-rate prezintă zimţi largi
transpiră dând afară surplusul de apă. Or, în chiar sute de metri un pătrunzător parfum de şi curbaţi. De dimineaţă nu constatăm
preajma unei furtuni, atmosfera este vanilie. Când vremea se strică, în preajma nimic deosebit la aceste frunze. Ele au o
suprasaturată de vapori care împiedică unei ploi sau unei furtuni, planta nu-şi mai poziţie naturală. în orele când soarele le
plantele să transpire normal. Atunci o parte din risipeşte parfumul, semn că ar fi bine să ne izbeşte însă direct, prin acţiunea
apă rămâne în corpul plantei. Frunzele şi găsim cât mai repede un adăpost. auxinelor iau o poziţie neobişnuită. Se
mlădiţele îngreunate de prisosul de lichid ridică, dar nu paralel cu tulpina. Dacă
atârnă fără vlagă, dându-ne impresia înşelătoare vom urmări cu ajutorul unei busole
că sunt ofilite. sensul de orientare a frunzelor, vom
La meridianul ţării noastre există câteva observa că muchiile lor urmează
plante-barometru care în mediul lor de PLANTE-BUSOLĂ
viaţă pot da indicaţii la fel de precise asupra perfect linia nord-sud, iar feţele lor
vremii. arată estul şi respectiv vestul. Având
în pădurile de fag, multe specii de fe- muchia în direcţia nord-sud, razele
rigi ne pot preveni cu precizie. Când se a- solare izbesc frunzele în dungă şi doar
nunţă vreme călduroasă, ferigile îşi răsu- Dacă am întreba un excursionist cum se lumina difuză le atinge feţele. La
cesc frunzele în jos, iar înainte de ploaie şi orientează în lipsa busolei, ne-ar înşirui toate răsărit şi la amurg, când puterea de
le desfac. mijloacele clasice învăţate ia geografie, încălzire a razelor este mai mică, frun-
Cel mai desăvârşit barometru al acestor minus unul mai puţin cunoscut - orientarea
păduri e însă măcrişul (Oxalis acetosella), zele iau poziţia de suprafaţă în raport
după plantele-meridian.
uşor de recunoscut după florile sale alb- cu lumina. (Fig. 9)
Muşchiul, despre care se spune că,
roze şi frunzele ca de trifoi. El îşi închide iubind locurile umede şi întunecate, se fi- Cu toate că sunt deosebit de precise,
corola şi-şi strânge frunzele trifoliate în xează totdeauna pe faţa nordică a trun- plantele-busolă au un inconvenient: nu
preajma ploii. pot fi folosite când cerul e întunecat şi
chiurilor de copaci, nu-i un semn tocmai nici în tot timpul zilei.
sigur. Pădurea are curiozităţile şi excepţiile Acest dezavantaj l-au înlăturat bac-
ei. Se întâlnesc adeseori muşchi aşezaţi în teriile, încă din 1975, profesorul Richard
direcţia nord-est, nord-vest şi sud-vest, aşa frankel de la Institutul de Tehnologie din
că, lăsându-ne conduşi de indicatoarele lor Massachussetts, S.U.A., descoperise pro-
prietatea unor bacterii de a se orienta fără
8feş spre nord. în 1978, el a dezlegat
defi-
I'ig. y. O plantă-mcridian: lăptuca sălbalică

nitiv acest mister. Aceste bacterii erau


înzestrate cu un fel de „busolă" naturală
formată din 22-25 particule de magnetită.
Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă a
S.U.A., care a finanţat cercetările, a apre-
ciat că descoperirea ar putea avea rezulta-
te foarte importante sub raport terapeutic.
Folosindu-se modelul bacteriilor, s-ar pu-
tea fixa astfel de particule magnetice pe
medicamente în scopul dirijării lor precise
prin sânge spre o anumită zonă a organis- o flacără, dar nu vătăma ţesuturile deoarc
mu lui, cu ajutorul unui câmp magnetic ce uleiul cu care sunt îmbibate părţile
local. plantei le izolează de nimbul de loc.

PLANTE-ARAGAZ PLANTE-ARTILERJST

în fâneţele umede din partea centrală şi Prin ce emoţii trebuie să treacă un cală-
nordică a ţării, creşte sporadic o plantă tor neavizal când, străbătând pădurile tro-
ciudată căreia, în anumite condiţii, putem picale ale Americii de Sud; este întâmpinai
să-i dăm foc fără să ardă, realizând astfel cu răpăituri asurzitoare! In ambianţa săl-
un număr de scamatorie demn de cei mai batică a unei astfel de păduri, unde ne-am
vestiţi prestidigitatori. Planta este uşor de puica aştepta cel mult la atacul cine şlie cărui
identificat după tulpina sa înaltă, acoperită trib nealins încă de aripile civilizaţiei, ră-
cu punctişoare negre, şi după spicul eu Hori păiala acestor stranii automate aduce o
mari, trandafirii, cu vinişoare întunccale. notă neaşteptată şi uluitoare.
Asemănarea frunzelor ei cu ale frasinului a Este Hura crepitans, un copac din fami-
îndemnat poporul s-o numească frăsincl lia euforbiaceelor, unul dintre „arborii-va-
(Dictainnus albuş). că", din care indigenii scot un fel de lapte
Prezenţa plantei este trădată de departe vegetal, hrănitor şi gustos în stare proas-
de un miros pătrunzător. Strivite între de- pătă. Puşcociul său zgomotos este fructul
gete, frunza sau tulpina frăsinclului lasă o cam de forma şi mărimea unei pătlăgele
substanţă aromatică şi iritantă, excelent mij- roşii, însă lemnos şi cu coaste proeminente.
loc de apărare împotriva animalelor erbi- In perioada coacerii, ţesuturile, scur-
vore. tându-se prin pierderea apei, crapă brusc
Dacă aerul este uscat şi liniştit, dacă ne de-a lungul coastelor, aruncând seminţele
aflăm către amiază, când văpaia soarelui ca pe nişte alice la mari distanţe.
pârjoleşte, sau după o mai îndelungată Deschiderea fructului este însoţită de o
perioadă de secetă, putem face o încercare pocnitură puternică ce se aude până la o
uluitoare. Apropiind de tufa de frăsinei un sută de paşi.
chibrit aprins, vom zări cum dintr-o dată în Atât de mare e forţa dezvoltată de pe-
jurul acesteia se ţese un nimb pâlpâitor. reţi, încât, în clipa diseminării, aceasta pro-
Noaptea am avea imaginea unei torţe în- duce ruperea sârmelor cu care de obicei se
conjurate de o flacără străvezie şi suavă ca leagă fructul din precauţie. Adeseori se
un cearcăn în jurul lunii. produce chiar spargerea vitrinelor de cris-
Aureola durează câteva clipe, .timp sufi- tal sub care esle păstrat în muzee.
cient pentru a aprinde la ea o bucată de Şi în pădurile noastre trăieşte un „prăşli-
hârtie sau o ţigară, ţinute la îndemână. Şi er" mai puţin zgomotos, dar la fel de inven-
apoi, tot aşa de brusc, se stinge fără ca tiv. Este vorba de slăbănog (Impaliens no/i-
planta să fi suferit de pe urma cercului de langere), al cărui nume latinesc s-ar tra-
pară ce i-a înlănţuit toată făptura. duce: „Nerăbdătorule, nu mă atinge!". Este
Nu-i nici o scamatorie la mijloc. Acele uşor de recunoscut, datorită tulpinilor slă-
puncte negre diseminate pe toată tulpina bănoage, florilor singuratice, galbene, de
fabrică un ulei eteric Când aerul esle foar- forma unei trompete şi cu un pinten la spa-
te uscat şi când razele solare ard intens, te. Este suficient să-i atingem fructul copt,
volatilizarea este mai puternică. Lipsa de ea acesta să plesnească, aruncându-ne
vânţ^ face ca vaporii uleiului, mult mai grei drept în obraji seminţele. Ingeniosul sistem
decât aceia de benzină, să se strângă în ju- de aruncare seamănă aidoma cu fâşiile de
rul plantei. Ei iau foc la prima atingere cu piele în care sunt puse pietrele în praştii.
I JL//V11 A XJ

i cându-se, pereţii fructului se subţiază, se Dacă naivele convenţii florale erau ro-
strâng, a^fel că la cea mai mică atingere se dul mentalităţii din acea epocă şi nu aveau
ar„ 'iar benzile, răsucindu-se ca nişte ar nimic de a face cu ştiinţa, cu totul altfel
curi de oţel, proiectează seminţele la stăteau lucrurile cu orologiile florale.
distanţă. .. Măreaţa operă de inventariere a lumii
Dacă ne vom plimba pe malul Mani vii, făcută de Karl Linne, a deschis gustul
Nc«re va li cu neputinţă să nu întâlnim cercetării ştiinţifice şi a dezvoltat pasiunea
plesnitoarea (Ecbalium elaleriiim), numită pentru sistematizarea cunoştinţelor despre
în popor şi dovlecel sau castravete de nisip, natură.
numire nu depărtată de realitate, deoarece Un astfel de ceasornic vegetal în care
planta face parte tot din vestita familie a cadranul era marcat cu diferite plante, iar
cucurbitaceelor, imortalizată de poetul vestirea orelor o dădeau închiderea şi
Topârceanu. deschiderea florilor, exprima o biruinţă a
Plesniloarea are un fruct păros şi gălbui, minţii omeneşti, o sinteză mecanicistă, ce e
asemenea unui butoiaş, susţinut de\) codiţă drept, a cunoaşterii vieţii intime a plan-
în formă de cârjă, care îl ţine îndreptat în telor.
sus. în centrul fructului se află un ţesut In marile grădini botanice europene ale
care înveleşte seminţele, alcătuit din celule vremii (Upsala, Paris, Londra), adevărate
mari, cu pereţi extrem de subţiri şi fără spaţii puncte de atracţie erau astfel de orologii
inlercelulare. Este îndeajuns să-1 atingem originale. (Fig. 10) Construirea ceasurilor
că, desprinzându-se de codiţă, micul vegetale i-a pasionat pe marii bolanişti ai
pepene împroaşcă seminţele cu o forţă ne- timpului: Linne, Jussieu şi De Candotle.
aşteptată prin orificiul deschis, împreună Curioşii puteau să afle ora din zi sau
cu zeama cleioasă, aflată sub fantastica din seară, urmărind care din flori avea co-
presiune osmotică de 27 atmosfere. Forţa rola închisă ori deschisă. Cu oarecare a-
de apăsare a acestui lichid ce s-a adunai proximaţic, orele arătate de plante cores-
treptat în fruct acţionează întocmai ca pre- pundeau orelor indicate de mecanisme. La
siunea gazelor din tun care aruncă proiec- mijloc nu era o scamatorie. Acest ceasor-
tilul afară din ţeava. nic era întocmit după o minuţioasă obser-
vare a lumii vegetale. Florile unui număr
De obicei, prin explozia fructului, se-
destul de mare de plante prezintă folonas-
minţele sunt proiectate la distanţă de plan-
t i i , adică mişcări de închidere sau des-
la-mamă.
chidere a corolei, determinate de variaţia
intensităţii luminii. Fotonastiile se produc
la anumite ore fixe, dependente de longi-
tudine, latitudine, de climă şi regiune. Deci
nu poate fi vorba de un ceas floral univer-
PLANTE-CEASORNIC
sal, ci numai de ceasuri locale. Cunoscând
orele locale putem întocmi un orar cel pu-
Acum două-trei veacuri erau la modă ţin la fel de precis ca şi al bolanişlilor de
ceasurile florale, tot aşa ca şi limbajul flo- acum două secole.
rilor, adică exprimarea unui gând sau a Sub raportul preferinţei pentru o parte
unui sentiment prin intermediul unei anu- sau alta a zilei, putem împărţi florile în trei
mite flori care în codul simbolic al îndră- mari categorii: flori matinale, care înfloresc
gostiţilor avea o semnificaţie precisă. Un dis-de-dimineaţă, flori de amiază, amatoare
buchet de violete comunica sentimente sin- de ore toride, şi flori vesperale, care îşi în-
cer
e şi discrete. Crinul vorbea de o dra- cep activitatea o dată cu amurgul.
goste pură şi mândră, iar un buchet sân- Din prima categorie lac parte florile de
geriu de trandafiri sau garoafe declara o dovleac (Cucuibila pepo), mac (Papavcr
dr
«goste înflăcărată. rhoeas), zorele (Ipomoea caemlea) care se
trezesc la ora 5 dimineaţa, susaiul (Son- lor, plante heliofile care îşi deschid coro];
chus arvensis), păpădia (Taraxacum offi- spre prânz, preferând razele fierbinţi ce u
cinale) şi cicoarea (Cicorium inthybus), care sucă repede săculeţii staminelor,
se deschid la 6, podbealul (Tusilago farfara), asigurau, autopolenizarea.
luceafărul (Scorzonera roşea) şi vulturica Plantele vesperale îşi deschid la merj
(Hieracium pilosella) la 7 şi calea-calului
dianul nostru corolele în următoarea ordi
(Caltha palustris) la ora 8 dimineaţa. Majori-
tatea plantelor matinale îşi închid corola ne: la ora 18, laurul-porcesc (Datura stra
între orele 12-14 deoarece îşi feresc ginga- monium), la ora 19, ospăţelul de noapt s
şele organe de înmulţire de insolaţia prea (Lychnis vespertina), iar la ora 20, regina
puternică ce le-ar veşteji. nopţii (Nicotină alata). Orele târzii de des
Din a doua categorie cităm măcrişul- chidere a florilor sunt în legătură cu adap
de-iarbă-cu-flori-galbene (Oxalis stricta), tarea la oaspeţii nocturni (nişte fluturi cu
veronica (Veronica chamaedrys), care indică trompa lungă), care le ajută la polenizare
ora 10, şi luţa (Ornithog'alum umbellatwn), Cu primele raze ale dimineţii ele îşi strâng
„doamna de la ora unsprezece" a francezi- stindardele parfumate.

Pig. 10. Un ceas floral


Exceptând plantele nocturne, toate ce- Indiferent însă de aceste variabile, al-
1 -lalte specii care prezintă fotonastii îşi în- gele au o repartizare zonală pe verticală, în
■hid corola cel mai târziu la ora 21, tot la cele mai multe cazuri constantă, datorită
termene lixe, răsucind-o sau acoperind-o clorofilei sau altor pigmenţi, care absorb
cU gluga caliciului pentru a feri organele de radiaţiile predominante la anumite adân-
înmulţire de frigul şi rouă nopţii. cimi şi complementare culorii lor.
Un astfel de ceasornic vegetal este, Astfel, de la suprafaţa apei până la a-
aşadar, o grădină botanică în miniatură. în dâncimea de 6 m, unde proporţia radia-
circumferinţa cadranului său îşi dau în- ţiilor roşii este relativ mai mare, cresc mai
tâlnire plante din familii şi locuri diferite. ales algele verzi, care folosesc în fotosin-
teza, ca şi plantele terestre, aceste radiaţii
mai calde. Intre 6 şi circa 30 m, unde domină
cele galbene, îşi găsesc un optim loc de
PLANTEBATIMETRU dezvoltare algele brune. La adâncimi mai
mari de 35 m cresc algele roşii, la care
-aşa cum au arătat Richter şi Engelmann
Cele mai caracteristice plante autotrofe -optimul de intensitate a fotosintezei are
ale mărilor şi oceanelor sunt algele. Ca să-şi loc la lumina verde. Aceste alge au un
asigure fotosinteza, algele trăiesc numai pigment suplimentar, de culoare roşie,
până la adâncimea la care lumina este în- ficoeritrină, care maschează pigmenţii
destulător de puternică pentru îndeplinirea clorofilieni şi care face posibilă absorbţia
acestui proces fiziologic. în cantitate mai mare a radiaţiilor verzi,
O parte din razele solare sunt reflectate complementare.
de oglinda apei. Pe măsură ce coborâm în
adâncimi, intensitatea luminii scade ca ur- în repartizarea algelor după culoare
mare a absorbirii razelor de către apă şi de există şi unele excepţii. Chiar şi în Marea
către unele corpuri străine ce se găsesc în Neagră, una din cele mai răspândite alge
ea. Din spectrul solar, cel mai repede scad verzi, Cladophora, ale cărei taluri subţiri
în intensitate radiaţiile roşii, apoi cele por- sunt prinse în tufe mici de pietrele de lângă
tocalii, galbene, verzi şi, la urmă, cele al- ţărm, este întâlnită şi la adâncimi de 80 m.
bastre şi indigo. Faptul că pigmenţii clorofilieni sunt mij-
La adâncimea de 34 m, în mod practic loace de adaptare pentru fotosinteza la
nu mai există radiaţii roşii de lumină, în diferite adâncimi a fost dovedit experimen-
timp ce radiaţiile albastre şi violete pot pă- tal. Graţioasa algă Oscillatoria sanda, su-
trunde până la adâncimea de 500 m. pusă unei lumini artificiale roşii, a căpătat
Limitele între care îşi pot duce viaţa al- culoarea verde-albăstruie, datorită pro-
gele sunt cuprinse de obicei între suprafaţă ducerii în cantitate mai mare aficocianinei,
Şi 300 m adâncime. Adâncimea maximă un pigment albastru. Dimpotrivă, lumina
variază de la mare la mare şi de la ocean la verde i-a stimulat formarea unui alt pigment,
ocean, ea depinzând de o serie de factori ficoeritrină, care i-a dat o culoare roşie.
tutn
ar fi: latitudinea, temperatura, canti- R. Harder a dovedit că cianoficeele, algele
tatea de săruri minerale, curenţii, valorile albastre, cultivate în lumină roşie iau o
fluxului şi refluxului etc. De pildă, în Ocea- culoare verde, iar cele expuse la o lumină
nul Pacific, limita este de 300 m, în Ocea- albastră devin cu timpul purpurii, adică iau
nul Atlantic de 200 m, în Marea Medi- o culoare complementară radiaţiilor din
terană 150 m, în Marea Neagră 100 m, iar mediul înconjurător.
ln
Oceanul Arctic, unde lumina cade în un- Datorită acestei interesante forme de
ghiuri mai ascuţite, nu mai pot fi întâlnite adaptare în vederea asigurării fotosintezei
al
ge sub 45 m de la nivelul apei. putem stabili o relaţie destul de edifica-
toare între culoarea algei şi adâncimea
aproximativă la care poate fi întâlnită. Iată cântec indian „Mayamalvagola Ragă", ca-
de ce putem afirma că algele sunt adevăra- racterizat printr-o gingaşă melodicitate, iar
te batimetre vii. ca instrument de interpretare, vioara. Au-
diţiile s-au repetat în fiecare dimineaţă în-
tre orele 6 şi 7, circa 25 de minute. După un
oarecare timp s-a constatat un fenomen
PLANTE MELOMANE surprinzător: plantele „tratate" muzical au
crescut cu circa 50% mai mult faţă de
în timpul primului război mondial şi plantele-martor, prezentând un frunziş mai
după aceea, cunoscutul biolog indian des şi organe mai viguroase.
J. D. Bose a consacrat mulţi ani de cerce- Aceeaşi experienţă au extins-o apoi şi
tare efectului muzicii asupra plantelor, asupra altor plante ca Desmodium, lin-
ajungând, după nenumărate experienţe cu patiens, Tagetes şi altele, obţinându-se re-
aparate fine şi complicate, imaginate de el, zultate asemănătoare. Ce se petrece în
aşa-numitele crescografe, la concluzia că plante nu este încă bine clarificat. Dar nu
unele plante se dovedesc sensibile la încape îndoială că vibraţiile sonore melo-
muzică, reacţionând în mod vizibil la micile dioase între anumite limite de frecvenţă şi
concerte ce le dădea acestora în labora- intensitate produc excitaţii în protoplasma,
torul său. în urma cărora sporeşte simţitor activitatea
Lucrările savantului indian au făcut asimilatoare a cloroplaştilor (grăunţii de
vâlvă un timp, apoi au fost date uitării. clorofilă) şi, în general, întregul metabolism
Abia în 1953, după 20 de ani de tăcere, al plantei.
aceste lucrări au fost reluate de un colectiv Savanţii indieni care şi-au prezentai
de cercetători indieni în frunte cu Sing şi lucrările la Congresul internaţional de
Ponniah. Aceştia au experimentat efectele botanică din 1962 îşi continuă cercetările
muzicii asupra plantelor cu ajutorul unei pe terenuri experimentale largi, comuni-
specii acvatice, Hydrilla verticillata, rudă când zece ani mai târziu rezultate specta-
bună cu ciuma-apei (Eloded) şi cu sârmu- culoase, care au dus la sporirea producţiei
liţa (Vallisneria), care populează bălţile de masă verde cu circa 20-30%.
noastre. Experienţele lor au fost extinse în
Hydriiia are avantajul că frunzele sale S.U.A., Rusia, Germania. Cercetătorii ruşi
prezintă celule transparente, ceea ce a per- Puşkin şi Siniuhin au obţinut rezultate
mis cercetătorilor efectuarea unor expe- similare, iar cercetătoarea americană
rienţe simple dar convingătoare. Au aşezat la Dorothy Reffalck, care a supus, între anii
microscop o frunză care a rămas legată de 1972-1974, loturi diferite de plante la mu-
plantă. Datorită transparenţei peretelui ce- zică clasică şi rock, a constatat influenţa
lular, s-a putut urmări cu uşurinţă deplasa- net favorabilă exercitată asupra lor de cre-
rea grăunciorilor de clorofilă. Sing şi Pon- aţiile lui Haydn, Bach, Beethoven, Brahms.
niah, oferind zilnic plantelor un concert Schubert. Plantele erau chiar înclinate spre
matinal de 25 minute, au avut surpriza să difuzor, în postura unui ascultător vrăjit de
vadă că sub acţiunea muzicii se produce o audiţie, în timp ce plantele supuse la jazz
accelerare a mişcărilor din protoplasma sau mai ales la rock se depărtau în direcţie
celulei, care încetează doar după termi- contrară, ca şi cum ar fi suferit din cauza
narea audiţiei. unei asemenea muzici. Cu ajutorul unui so-
Aceleaşi experienţe au fost repetate cu nofiziograf (aparat care înregistrează re-
vestita senzitivă Mimosa pudica, deosebit acţiile fiziologice produse de sunete), cer-
de sensibilă la atingeri. Programul muzical cetători din Germania au demonstrat că
oferit plantelor a format obiectul unor vii muzica modernă, zgomotoasă din cauza
dezbateri. Până la urmă a fost ales un vechi instrumentelor electrice şi, deci, cu un in-
— —----
dice decibelic ridicat, produce o oprire, acide sau foarte sărace în compuşi azotici,
o ■ hibare a mişcărilor citoplasmatice, deci cum ar fi tinoavele, turbăriile, apele stătă-
o ţie inversă faţă de sistemul nervos al r toare sau lin curgătoare.
mu lui care în situaţii asemănătoare este în astfel de medii mişună însă animalele
biciuit şi reacţionează violent. mici. Turbăriile şi tinoavele adăpostesc
N-ar fi de mirare ca peste câţiva ani, în numeroase neamuri de musculiţe şi ţânţari,
măsura în care se va verifica în practică efi- iar bălţile sunt populate cu milioane de in-
cienţa metodei, să trecem la radioficarea fuzori, ciclopi şi dafnii, al căror corp
ogoarelor, transmiţându-le în fiecare dimi- conţine din belşug substanţe azotoase.
neaţă de primăvară şi vară un concert de Atunci, o serie de plante, printr-un ui-
muzică stimulatoare de creştere. mitor act de adaptare, s-au specializat în
prinderea insectelor, sursă sigură şi îmbel-
şugată de azot, căpătând astfel unele obi-
PLANTE 1NSECTIVORE ceiuri care le diferenţiază considerabil de
restul vegetalelor. Pentru procurarea aces-
Plantele verzi, după cum bine se ştie, îşi tui azot organic, necesar completării hra-
pregătesc singure hrana cu ajutorul fotosin- nei, aceste plante insectivore şi-au modi-
tezei. Bioxidul de carbon şi energia solară ficat puţin înfăţişarea, împrumutând unele
sunt elemente oarecum constante. Com- caractere de la animale. (Fig. 11) Singurul
poziţia solului, prin caracterul său divers şi organ afectat a fost frunza. Ea a trebuit să
variabil, sileşte planta să treacă la o serie devină o capcană ingenioasă care să cheme
de adaptări. insectele, să le apuce, să le imobilizeze şi să
Sunt cazuri când un element de cea mai le digere la fel ca un stomac animal, prin
mare importanţă, şi anume azotul, lipseşte. secretarea unui fel de suc gastric, format
Acest fenomen se petrece în medii prea din acizi şi enzime proteolitice (pepsine).

Fig. 11. Frunze modificate de plante carnivore (Sarracenia, Drosera, Dionaea)


Pentru' a prinde şi reţine insectele, cele conţin proteine, tentaculele au rămas ne
peste 450 de specii carnivore răspândite pe mişcate.
întreg globul şi mai cu seamă în ţările cal- Una din podoabele locurilor umede dij
de sunt înzestrate cu frunze ale căror părţi munţii noştri este şi iarba grasă (Pingiiicu
specializate, formând capcane de tipuri di- la), gen reprezentat prin două specii. Una
ferite, execută o serie de mişcări mai lente mai mare, cu flori albastre (E vulgaris), trâ.
sau mai repezi care pot fi urmărite cu ieste prin locurile umede în regiunea sub-
ochiul liber. alpină; alta, mai măruntă şi cu flori albe, a-
Prin tinoavele de munte întâlnim o burite cu galben (P. alpina), urcă pe cele
plantă gingaşă, cu rădăcini firave şi un mă- mai înalte piscuri la adăpostul crăpăturiJot
nunchi de flori albe sau roze. Ceea ce a- de stânci. Indiferent de specie, ele prezinij
o rozetă de frunze ovale şi cărnoase din
trage la ea sunt rozetele de frunze, nişte ta- mijlocul căreia se ridică un lujer împodobii
leraşe rotunde sau lunguieţe pe care stră- cu o singură floare pintenată, asemănă,
lucesc feeric boabe ca de rouă. Acest toare oarecum cu violeta.
amănunt pitoresc şi izbitor i-a adus numi- Frunzele lor au marginile îndoite, for
rea de roua-cerului (Drosera rotwidifolia). mând un mic jgheb, sunt înzestrate cu două
Frunza de Drosera e împodobită cu un feluri de peri: unii cu picioruşe şi vezicule,
mănunchi de tentacule senzitive, inegale, care varsă din 16 celule secretoare mâzga
mai lungi pe margini, mai scurte la centru, lipicioasă, şi alţii fără picioruşe, cu 8 celule
în vârful lor măciucat, ele sunt înzestrate secretoare, care eliberează un suc digestiv
cu celule care secretă un lichid lipicios. abundent, încărcat de acizi şi fermenţi.
Printre aceste tentacule glanduligere se as- Când insecta poposeşte pe frunză, substan-
cund perişori glandulari de origine epider- ţa cleioasă o înţepeneşte, iar excitaţia
mică, cu rol sanitar. Ei absorb substanţele transmisă marginilor frunzei face ca aceas-
lipicioase ce se preling pe frunză, păstrând ta să se îndoaie şi să se răsucească aseme-
astfel suprafaţa limbului curată, propice nea unei foiţe de ţigară, acoperind prada,
pentru respiraţie. înfăşurarea şi desfăşurarea frunzei se fac
O insectă atrasă de picăturile străluci- atât de încet, încât, ca şi Darwin, trebuie să
toare aterizează pe frunză. Atingând ten- pierdem o zi întreagă pentru a le urmări.
taculele marginale, acestea se îndoaie şi o Ciobanii cunosc şi preţuiesc această
acoperă, imobilizând-o. Excitaţia fizică este plantă pe care o folosesc, datorită fermen-
transmisă şi la tentaculele centrale, care ţilor ei, la închegarea laptelui.
împreună cu celelalte încep să secrete cu Apele Deltei sau ale lacului Snagov as-
putere sucurile digestive. In 1-2 zile insecta cund o delicată plantă carnivoră, Aldrovan-
este complet digerată. Nemaiexistând sub- da vesiculosa.
stanţe organice, deci înlăturându-se exci-
taţia chimică, tentaculele revin la poziţia Ea are înfăţişarea unei mici tufe pluti-
toare cu numeroase frunzuliţe subţiri ce ies
iniţială, iar resturile chitinoase ale insectei, multe din acelaşi nod, ca razele unei stele.
împinse de o boare de vânt, cad de pe Din loc în loc întâlnim şi frunze modificate,
frunză. Planta aşteaptă o nouă pradă. cu două laminc rotunjoare ca două mici
Taina Droserei a fost lămurită de Darwin. scoarţe de carte, deschise în unghi de 90° şi u
Marele savant englez a dovedit că lipsa de nite prin cotorul nervurii principale. Pe mar-
azot a determinat această plantă să devină ginea laminei se găsesc 60-80 de ghimpi
insectivoră. Punând pe frunză bucăţi ex- mititei, iar în mijlocul lor o zonă acoperită
trem de mici de carne sau de albuş de ou, cu numeroase glande digestive şi cu pe-
care conţin substanţe azotoase, el a obţinut rişori sensibili.
aceleaşi reacţii ca mai sus. Inlocuindu-le Când un mic animal acvatic atinge perii
însă cu un bob de nisip, cu o picătură de sensibili, excitaţia se transmite la color
grăsime, cu un cristal de zahăr, care nu care face să se închidă brusc „cartea" prin
ipirea laminelor. Prada prinsă e digerată, insectelor în interior. în partea de jos a
% r substanţele sunt absorbite de glandele cofiţei le aşteaptă lichidul mistuitor, secre-
digestive. tat de pereţii interiori ai urnei. Transparent
La fel procedează şi vestita vânătoare la început, lichidul se colorează brusc în
de muşte Dionaea muscipula, oaspetele pă- gălbui şi capătă o reacţie acidă în contact
durilor mlăştinoase din America de Nord cu trupul micului animal. Celulele din fun-
(statul California), împodobită cu flori ase- dul cofiţei absorb apoi încetul cu încetul
mănătoare cu ale Droserei, dar mai mari. substanţele digerate.
Frunzele ei, aşezate tot în rozete, sunt al- Acelaşi sistem de frunze îl găsim şi Iu
cătuite din două părţL Spre baza frunzei Cephalotiis follicularis, o plantă din lacurile
sunt lăţite ca o lopăţică. în continuarea aces- mlăştinoase ale Australiei, înzestrată cu
tei părţi foliacee se găsesc două valve pe cofiţe roşii, mai scunde, dar cu deschiderea
margine cu dinţi lungi, iar pe faţa inte- mai largă, aşezate strâns una lângă alta în
rioară cu peri rigizi, articulaţi, sensibili, ră- chipul cum fetele de la ţară care au luat
săriţi printre numeroasele glande digestive. apă de la izvor îşi aşază doniţele alăturat,
în clipa când o insectă a coborât pe până ce se vor întoarce de la o scurtă hâr-
frunză şi a izbit unul din cei şase perişori, joană.
cei doi lobi acţionaţi parcă de un buton se La alte plante exotice carnivore, cofiţa
îndoaie cu iuţeală de-a lungul muchiei, este înlocuită prin cornete înalte de 60-
petrecându-şi spinii unul pe lângă altul, aşa 80 cm care ies direct din pământ. Aceste
cum ne încrucişăm degetele pentru a ne cornete aparţin unei plante din mlaştinile
uni mai strâns palmele. Americii de Nord, Sarracenia purpurea.
în pădurile umede din insulele dintre Gura cornetului este păzită de un lob de
Oceanul Indian şi Oceanul Pacific (Kali- culoare roşie aprinsă, care serveşte drept
mantan, Java, Sulawesi, Irian), alături de semafor pentru insecte. Acestea, alunecând
uimitoarele orchidacee, atenţia cercetăto- de pe lobul asemănător unui tobogan, cad
rilor e atrasă de planta cu ulcele (Nepen- în lichidul mistuitor din adânc şi nu se mai
thes distilatoriă), o epifită care trăieşte pe pot întoarce din cauza opreliştii de peri
scoarţa copacilor, unde găseşte prea puţină orientaţi în jos, ce le stau în cale.
hrană. Ceea ce impresionează la această Şi mai interesantă este Darlingtonia ca-
plantă sunt frunzele deosebit de curioase, lifomica, rudă bună cu Sarracenia, desco-
alcătuite din trei părţi: o parte lată, conti- perită în 1851 în mlaştinile din Sierra Ne-
nuată cu un cârcel, cu care se prinde de vada (California). Cornetele sale, care de
suporţii înconjurători. în vârful acestuia asemenea ies din pământ, depăşesc un
atârnă o cupă înzestrată cu un câpăcel, metru înălţime şi sunt acoperite de un că-
aidoma unei cofiţe. păcel în formă de coif împestriţat de cu-
Această cupă, care la unele specii poate lori. La intrarea în capcană atârnă restul
atinge o lungime de o jumătate de metru şi frunzei ca o limbă de şarpe, despicată. In-
un diametru de 15 cm, este o capodoperă sectele atrase de culoarea căştii pătrund în
picturală a naturii, demnă de a inspira pe interiorul cornetului care nu are nici nec-
orice maestru desăvârşit al smălţuirii oale- tar, nici baraje de peri. înapoierea lor este
lor. Cine îşi poate închipui că acest poli- îngreunată de netezimea peretelui şi de
crom vas de catifea este o capcană? Cer- răsucirea cornetului în formă de tirbuşon.
cetarea amănunţită ne va confirma acest Pe apele tuturor bălţilor plutesc în tim-
tapt. La gura cofei se găseşte un guleraş pul verii lujerii cu florile galbene şi buzate
toarte lunecos sub care este secretat un suc ale otrăţelului {Utricularia vulgaiis). Tulpi-
dulce. Atrase de culorile neobişnuit de vii na şi frunzele filiforme stau ascunse în apă.
5* de nectar, muştele se aşază pe guleraş. Trăgându-le la suprafaţă cu ajutorul unei
u
ar acesta fiind neted, umed şi înclinat lopeţi, vom remarca zeci de săculeţi prinşi
Provoacă în mai toate cazurile alunecarea prin picioruşe de ţesătura fină a frunzelor.
Aceşti săculeţi în forma vârşelor de prins Raporturile dintre gazdă şi oaspeţi suni
peşte, nu mai mari de 4-5 mm, sunt părţi unilateral pozitive şi unilateral neutre, o
ale frunzelor transformate în capcane. Ve- formă, deci, de comensalism în care oaspe-
ziculele au în vârf o mică deschidere măr- ţii au indiscutabile avantaje, iar gazdele nu
ginită de perişori şi acoperită dinspre interior sunt în general afectate, întrucât plantele
de un căpăcel care funcţionează ca o su- epifite îşi prepară singure hrana. Doar ra-
papă. Micile animale de apă dulce (dafniile, reori, din cauza prea marii aglomerări de
ciclopii, rotiferele, infuzorii) ating perişorii oaspeţi, gazdele se frâng şi se prăbuşesc
care transmit excitaţia căpăcelului ce se sub greutatea acestora.
deschide, lăsându-le să pătrundă. Chiar Adaptările plantelor epifite pentru o
dacă ar evita acest lucru, ele tot nu reuşesc viaţă simbiotică sunt deosebit de expresive.
să scape - sacii, până atunci goi, se deschid Organul cel mai afectat este rădăcina. în
brusc, absorbind apa cu putere. Ieşirea e general, rădăcinile servesc doar la fixare;
cu neputinţă, deoarece presiunea din inte- ele nu extrag din arborele-suport nici apă.
riorul sacului umplut se echilibrează cu cea nici substanţe organice. La unele epifite
din afară, ţinând închis căpăcelul. După 1- -cum ar fi Tillandsia usneoides - rădăcinile
3 zile micile animale mor de foame şi apoi lipsesc complet, iar tulpina redusă e ase-
sunt digerate de substanţele secretate de mănătoare cu lichenul mătreaţa-bradului
perişorii glandulari din interiorul vârşei. (Usnea barbata), de la care a împrumutat
Cu ajutorul capcanelor sale otrăţelul numele. Planta se fixează pe diferite supor-
prinde până la o mie de astfel de vieţu- turi cu ajutorul unor crampoane.
itoare pe zi. în cele mai multe cazuri, plantele epi-
fite, absorbind apa din atmosferă cu aju-
torul rădăcinilor aeriene adventive, au că-
pătat adaptări speciale pentru procurarea
şi păstrarea acesteia. La numeroase epifite,
PLANTE COCOŢATE rădăcinile sunt înzestrate cu un ţesut
epidermic asemănător unui văl, numit ve-
lamen radicum, care reţine apa din precipitaţii.
în încâlceala înspăimântătoare a pă- Când plouă, apa intră în celule prin
durilor ecuatoriale şi tropicale, lupta pen- nişte pori şi este păstrată aici chiar şi în
tru captarea luminii ia proporţii dramatice. timpul secetos, graţie celulelor periferice
Copacii falnici reuşesc să-şi atingă obiecti- care se umplu cu aer, împiedicând astfel
vul. La fel şi lianele, care îşi răsucesc trun- transpiraţia.
chiurile volubile pe suporţii naturali ai pă-
durii. In schimb, plantele ierboase cu sta- Bromeliaceele - adesea întâlnite prin
tură mijlocie primesc, în condiţii normale, case ca plante ornamentale - păstrează apa
o cantitate insuficientă de lumină. De aceea, de ploaie în nişte pâlnii formate la baza
multe specii înzestrate cu clorofilă s-au plantei prin alăturarea frunzelor, alcătuind
adaptat la un mod de existenţă simbiotic, adevărate rezervoare, cu pereţii adesea
ducându-şi existenţa nu pe sol, cum ar fi coloraţi într-o nuanţă roşie. La exemplarele
firesc, ci pe trunchiul copacilor, la înălţimi mai mari de Bilbergia, Neorelegia sau Vrie-
variabile, acolo unde găsesc „ochiuri" prin sia imperialis, aceste pâlnii, care cuprind
care razele solare se mai pot strecura. Şi apă şi pulberi organice, reprezintă un bio-
cum aceste plante trăiesc în afara mediului top original, aici trăind în asociaţie pro-
obişnuit de viaţă, deci pe alte plante, au tozoare, viermi turbelariaţi, limacşi, insecte,
primit numele de epifite. Printre plantele păianjeni, broscuţe.
epifite se află majoritatea speciilor de or- O asociaţie asemănătoare o întâlnim la
hidee, bromeliacee, peperoniacee, unele asclepiadeea Dischia raflesiana. Frunza ei
ferigi, dar şi o serie de cactuşi. s-a transformat într-o urnă unde se acumu-
za apa Micile animale ce pătrund aici C La unele plante-gazdă apar uneori
ni descompuse de către microorganisme,
U monstruozităţi florale: organele florale se
tur i!e lor formând un mic depozit de e
, transformă în sepale verzi {yirescenţă), ori
sianţe organice. în urne pătrund rădă- nile
bU staminele se prefac în petale (petaloidia).
adventive ale plantei, absorbind atât 01 cât şi Plantele îmbolnăvite au metabolismul
substanţele nutritive. Feriga epifită modificat: o creştere a temperaturii şi o
ptaycerium grandae trăieşte pe copaci scădere a intensităţii lotosintezei.
fi-"ndu-se cu riz0'zu la bifurcaţia ramurilor sau în ţara noastră întâlnim puţini paraziţi
în mici scorburi. Planta are două tipuri de din rândul plantelor superioare.
frunze. Cele late şi aderente, ca nişte îi recunoaştem uşor. Tulpina lor este
ventuze, servesc la protecţia rizoizilor îm- roşcată, galbenă, cafenie ori violetă. Ne-
notriva uscăciunii, la reţinerea umezelii şi având clorofilă, ei nu au frunze. în locul lor
colectarea resturilor organice din care „îşi au apărut nişte solzişori sau nişte zdrenţe
formează" un sol propriu, bogat în humus. ce le apără puţin trupul. în schimb, două
Aşadar, epifitele sunt plante autotrofe, organe li s-au dezvoltat peste măsură: ră-
capabile să realizeze fotosinteza. Substan- dăcinile şi florile. Este şi firesc. Profitoru
ţele minerale şi le obţin prin cumularea nu are decât două preocupări: să acap
prafului atmosferic şi prin descompunerea reze tot mai lacom şi să se înmulţească c
de către microorganisme a diverselor res- mai mult. Rădăcinile lui nu sunt ca cele
turi organice, în diferite formaţiuni (cor- bişnuite. Sunt înzestrate cu nişte organe n
nete, saci, pâlnii) provenite din modificarea mite haustori care servesc drept spăngi
frunzelor. Ca şi muşchii şi lichenii din pă- ventuze în acelaşi timp. Străpung tulpin
durile noastre, epifitele tropicale şi ecuato- sau rădăcina victimei, ajung la vasele pla
riale realizează împreună cu copacii susţi- tei şi sug cu putere seva pregătită. Flori
nători o originală formă de simbioză, au darul de a fabrica un număr uriaş
specifică lumii vegetale. seminţe. Cele mai multe pier. Totuşi, d
puzderia seminţelor, câteva vor avea n
rocul să întâlnească o rădăcină salvatoare
Cea mai cunoscută spermatofită par
PLANTE PARAZITE zită de la noi e torţelul (Cusaita). Pare u
nevinovat fir de borangic alb, roz, galbe
Dar încetăm să-1 judecăm ca atare când îr
Plantele parazite îşi iau substanţele ne- cepe să se înfăşoare în jurul plantei-gazd;
cesare existenţei lor din organismele vii, sugrumând-o aproape şi sugând-o prin m
plante sau animale-gazdă. Cele mai nume- de ventuze, înşiruite pe partea dinăuntn
roase specii de paraziţi fac parte dintre firului. Când firul a crescut, din loc în
bacterii şi dintre ciuperci. Bacteriile pro- apar mănunchiuri de flori strânse laolall
duc boli numite bacterioze - mai răspândite în mici bulgăraşi. Din cutiuţele fructelor
la om şi la animale decât la plante. Bolile răspândesc mii şi mii de seminţe din cai
produse de ciuperci se numesc micoze şi ele vor ieşi tot atâtea firişoare care, împletii
sunt mai răspândite la plante. du-se între ele, fac o reţea deasă. Intrâr
Prezenţa paraziţilor criptogamici se face în câmpurile de trifoi, lucerna sau in,
simţită pe plantele-gazdă prin câteva mo- înăbuşă aproape cu totul.
dificări morfologice. Astfel, unele plante- Tot prin fâneţe şi tot păgubitor câi
gazdă rămân pitice, fenomen cunoscut sub pătrunde în locurile semănate de om este
numele de nanism. în alte cazuri organul in- verigelul sau lupoaia (Orobanche). Este
tectat se măreşte mult. Adesea coroanele plantă frumoasă, cu tulpina viguroasă, g;
unor copaci se ramifică mult formând aşa- ben-roşcată, mai rar violetă, purtând v
Zl
sele „mături de vrăjitoare". mănunchi de flori mari ca o gură de Iu
Aproape că n-ai zice că este o parazită numeroase ramificaţii înzestrate cu ventuze
când stă cuminte lângă planta pe care o ce pătrund în râuleţul de sevă al rădăcinii.
seacă de hrană. Dacă sapi în jurul ei, vezi Solzişorii graşi sunt nişte mărunte pompe
că partea de jos a tulpinii e umflată ca un aspiratoare care înlesnesc urcarea sevei
bulb. Cu el cuprinde rădăcina gazdei. suptă din rădăcinile gazdei. Parazitul creşte
(Fig. 12) încet, solz cu solz. Abia după 10 ani îi dă o

Fig. 12. Muma-pădurii şi lupoaia. două cunoscute plante parazite

La poalele copacilor din mijlocul pă- ramură tot solzoasă, în vârful căreia apare
durii îşi face veacul un alt parazit. Pare un mănunchi de flori alburii, foarte vizitate
coada solzoasă a unui şarpe alburiu odih- de bondari.
nindu-se peste, rădăcinile copacilor. Este In ţările calde numărul paraziţilor este
muma-pădurii (Lathmea squamaria), bine cu mult mai mare şi formele lor devin atât
cunoscută de poporul nostru. Din partea de curioase şi adesea înspăimântătoare în-
de jos a cozii, ascunsă în pământ, apar cât produc o puternică surpriză călătorilor.
PLANTE 41
Sunt paraziţi din familia Balanoforaceelor, Cel mai cunoscut semiparazit este vâs-
fjori ca nişte ciuperci uriaşe sau ca nişte C cul (Viscum), cocoţat ca o tufă rotundă şi
a ji puternici şi ramificaţi, de culoare ° veşnic verde pe crengile unor arbori din
lbenă sau roşie, răspândind un cumplit ^ pădure (stejar, plop, păducel) sau pe co-
ros de mortăciune pentru a atrage insecte paci din grădină (măr, păr).
Altele, din familia Citinaceelor, se în jurul felului său de a se nutri s-au
'trecoară sub scoarţa copacului şi scot afa- emis numeroase teorii, unele susţinând că
ră doar florile despre care poţi jura că sunt între vâsc şi planta-gazdă ar fi raporturi de
florile arborilor-gazdă. Fără tulpină, fără simbioză (R. Hartig). Cercetări recente au
codiţe, aceste flori sunt la început nişte dovedit că vâscul nu e un simbiont şi că el ia
bumbi roşcaţi care deschizându-se lasă să atât vara cât şi iarna o anumită cantitate de
se vadă o floare de aceeaşi culoare, cu pa- substanţe organice de la gazdă.
tru sau cinci petale. Cel mai vestit parazit O familie de plante, răspândită în fâ-
exotic este Rafflesia din insula Sumatera, neţe şi păduri de deal şi de munte, numără
descoperit în 1819 de botanistul Arnold. cei mai mulţi reprezentanţi ai acestui fel de
Din nişte boboci cât un bostan, aşezaţi di- nutriţie. E vorba de familia Scrophu-
rect pe rădăcina copacilor, ies flori roşcate lariaceae. Am putea aminti o buruiană de
cât roata carului, cu cinci petale late şi căr- fâneaţă dar şi de pădure, sor-cu-frate (Me-
noase, prinse la mijloc printr-un inel în- lampyrum), cu ramuri date în lături şi frun-
lăuntrul căruia se găsesc organele de în- ze dinţate aşezate faţă în faţă. Florile gal-
mulţire şi nectar să umpli o cratiţă cu el. bene, ca o cască, stropite cu puţin roşu, sunt
Rafflesia este unul din uriaşii lumii vege- aşezate deasupra unui guleraş (bractee)
tale, iar faptul că întreaga plantă se reduce dinţat şi de culoare violetă. Speciile înru-
doar la floare dovedeşte din plin că para- dite au flori şi bractee de alte culori.
ziţii, scutiţi de grija fabricării mâncării, îşi Mult mai mărunt dar ramificat, cu frun-
îndreaptă toată grija către viitorii urmaşi. ze cât o unghie, dinţate şi străbătute de
nervuri apăsate şi cu un şirag de flori tran-
dafirii, silurul (Euphrasia) se întâlneşte
pretutindeni unde cresc ierburi.
PLANTE SEMIPARAZITE
Deosebit de decorativ e clocoticiul
(Rhinanthus). Creşte înăltuţ şi drept. Are în
După felul hrănirii, mai există şi o altă vârf câteva flori galbene turtite, arcuite ca o
categorie de plante, numite mixotrofe sau creastă de cocoş şi cu un mic cioc. Sub ele
semiparazite. Aceste plante au clorofilă şi, se găseşte o pungă mare a caliciului care,
aparent, nu se deosebesc cu nimic de înfă- când e uscată şi bătută de vânt, „clocoteşte",
ţişarea generală a plantelor autotrofe. Dar cum spune poporul, scoţând un fel de foş-
clorofila lor nu reuşeşte să prepare toate net uscat ce se aude departe. Asemănător
substanţele necesare. Şi atunci, cu ajutorul cu clocoticiul este şi vârtejul-pământului
haustorilor, ele îşi procură o parte din hrană (Pedicularis), cu frunze compuse din aripioa-
de la diverse gazde. re dinţate şi cu flori roşii, foarte răspândit
Profesorul Nicolae Sălâgeanu, printr-o pe pajiştile munţilor, iar unele specii, precum
serie de experienţe spectaculoase, a arătat daria, în turbării. O rudă bună a lor, însă
ca
la plantele semiparazite fotosinteza este mai rară, iarba-gâtului (Tozzia alpina), uşor
normală dar respiraţia lor este intensă, de recunoscut după tulpina fragilă ramifi-
j?stfel încât fotosinteza depăşeşte respiraţia cată şi după florile galbene cu cinci dinţi a-
' r unzelor numai de aproximativ 3 ori, pe dunaţi în două buze puţin conturate, poate
cată vreme la plantele autotrofe ea o de- fi întâlnită în locuri umede din munţi. Pe
P.ăŞeşte de 6-10 ori. De aici rezultă defi- coastele stâncoase înierbate din regiunea al-
Clt
ul de substanţe organice, recuperat pe pină trăieşte bursuca {Bartsia alpina), cu un
s
°coteala plantei-gazdă. caliciu brun închis, cu flori mari (1,8-2 cm)
42 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR INAlUKil
de un violet închis, strânse în raceme folia- nătoare unui coral galben şi ramificat, din
re de 4-6 flori buzate, aşezate pe un pi- care porneşte o delicată tulpină ce poartă
cioruş scurt, semiparazită pe buruienile în vârf câteva floricele alb-gălbui cu puncie
înălţimilor. purpurii. La cuibuşor (Neottia nidus avis)t
ai impresia că te găseşti în faţa unui cuib
de pasăre, cu fire lungi şi încâlcite, din mij.
locul căruia se înalţă o tulpină puternică $j
PLANTE SAPROFITE curioasă, cu un mănunchi bogat de flori
galbene, cu buza de jos prelungă şi împăr-
Dacă plantele parazite trăiesc pe soco- ţită în două.
teala fiinţelor vii, cele saprofite îşi procură Tot un fel de cuib are şi sugătoarea
substanţele nutritive din cadavrele plante- (Monotropa hypopitis) în pământ. Numai că
lor şi animalelor (sapros însemnează în gre- tulpina ei e mai scundă, mai grasă şi înco-
voiată ca o cârjă din locul unde apar florile
ceşte putreziciune). Saprofnele, extrem de
foarte mărunte şi deosebite de cele ale or-
numeroase, se recrutează mai ales din rândul
chidaceelor.
mixomicetelor, bacteriilor şi ciupercilor in-
vizibile şi vizibile (cu pălărie). Acestea ab-
sorb substanţele organice din mediul în-
conjurător, în cazul în care acestea sunt di-
zolvate în apă, ele le absorb sub formă de PLANTE-COMESENI
soluţii. în cazul în care ele sunt insolubile
în apă, unele saprofite, cum ar fi mixomice-
tele, le înglobează cu ajutorul pseudopo- în lumea vegetală există un grup special
delor în protoplasma lor, unde are loc di- de plante cu un loc bine stabilit în siste-
gestia, adică solubilizarea acestor substanţe matică, ai cărui reprezentanţi nu au un or-
cu ajutorul enzimelor. ganism unic, ci mixt. E vorba de licheni,
Din cauza numărului mare de saprofite, răspândiţi în toată lumea, de la câmpie pâ-
mai ales de bacterii şi ciuperci din soluri şi nă în vârf de munte, şi al căror număr atin-
din ape, substanţele organice din cadavrele ge 20 000 de specii. Ei sunt organisme sin-
plantelor şi animalelor sunt consumate des- tetice, realizate prin asocierea unei alge
tul de repede şi reintră în circuitul mate- unicelulare verzi (Pleurococcus) sau al-
riei. Chiar şi substanţele organice relativ bastre (în special Nostoc) cu miceliul unei
rezistente la acţiunea agenţilor chimici, cum ciuperci din clasele Ascomycetes, mai rar
sunt celuloza, lignina, răşinile, cauciucul de Basidiomycetes.
la plante şi dinţii, oasele, părul, unghiile, Plante extrem de rezistente la frig şi
copitele şi chitina animalelor sunt con- uscăciune, lichenii prezintă un tal colorat
sumate de diferite microorganisme. de obicei în alb, roşu, galben-verzui, por-
Variate procese de fermentaţie şi putre- tocaliu, albastru, negru şi cu înfăţişări din
zire din natură ca şi numeroase ramuri ale cele mai variate; în formă de frunze (Lo-
industriei alimentare (cum ar fi industria baria), de cruste, închipuind uneori o ro-
produselor de lapte sau a berii) se bazează zetă (Xanthoria, Pannelia), sub formă de
pe .activitatea microorganismelor saprofite. trompete (Cladonia), ca nişte bărbi (Usnea)
Cormofitele saprofite sunt destul de pu- sau aidoma unor coarne răsucite de elan
ţine şi aparţin aproape în exclusivitate fa- (Cetraria).
miliei orchidaceelor. Cele mai multe dintre Privind un tal la microscop putem uşor
ele trăiesc în păduri, unde există un sol identifica filamentele care alcătuiesc mi-
bogat în humus şi substanţe organice şi, în celiul ciupercii şi sferişoarele, mai rar for-
acelaşi timp, foarte umed. Printre acestea maţiunile verzi sau albăstrui, ce reprezintă
amintim în primul rând burzişorul (Coral- alga. Simbionţii nu sunt aşezaţi totdeauna
lorhiza innata) a cărui rădăcină este asemă-
la fel. Există situaţii când algele sunt repar-
■zaţe în toată grosimea talului sau într-un cauza, nu lai^v... --------
singur strat în talul lichenului, insuliţe de gonidii moar-
Raportul dintre alga şi ciuperca î-a in- te prin istovire.
teresat în cel mai înalt grad pe cercetători.
în 1961, D. C. Smith a demonstrat expe-
rimental rolul algelor în sinteza glucidelor,
PLANTE VW1PARE
în 1970» cercetările efectuate la noi în ţară
izotopi radioactivi de către L. Atanasiu, Q
Fabian-Galan şi N. Sălăgeanu pe lichenii Ne-am obişnuit cu ideea că viviparitatea
Collema sp., Parmelia fuifuracea, Pel- - înmulţirea prin pui vii - este caracte-
tigera polidactyla, Lobaria pulmonaria, ristică seriei animale şi chiar unul din ma-
Usnea darypoga şi Cladonia rangiferina au rile praguri ce despart cele două regnuri
scos în relief transportul de substanţe or- biologice.
ganice din celulele algelor fotosintetizate în Dar cum la orice regulă există şi ex-
cele ale miceliului ciupercii. Ciuperca, la cepţii, viviparitatea se întâlneşte şi în lumea
rândul ei, asigură apa şi sărurile minerale, plantelor.
precum şi protecţie împotriva factorilor de Viviparitatea este o adaptare a plante-
mediu defavorabili, împiedicând deshi- lor, determinată de condiţii deosebit de vi-
dratarea şi efectul negativ al razelor solare trege pentru înmulţire pe care trebuie să le
prea puternice. înfrunte unele specii în mediul lor natural.
Până nu de mult, simbioza lor era soco- Pe ţărmurile mlăştinoase ale fluviilor
tită cea mai perfectă^ asociaţie vegetală, un din regiunile tropicale, în apropiere de văr-
model de acest gen. In bună măsură, cerce- sarea lor în ocean, unde se exercită cu pu-
tătorii aveau dreptate. Alga ia de la ciuper- tere fluxul şi refluxul, în originala vegetaţie
că substanţele minerale şi le sintetizează cu de mangrove creşte un copac cunoscut sub
ajutorul clorofilei, producând printre altele numele de manglier sau copacul-pe-picio-
o substanţă hidrocarbonată specifică, roange (Rhizophora mangle). Din capul
numită lichenina, şi aproape 500 de acizi locului te izbeşte o particularitate în în-
specifici (evernic, lecanoric,cetraric) cu făţişarea lui. Trunchiul este sprijinit de nu-
care lichenii dizolvă substratul şi imprimă meroase rădăcini aeriene groase, asemenea
culoarea talului. Alga oferă ciupercii o par- unor picioroange care îl ţin suspendat dea-
te din hrana elaborată. Simbioza lor este supra apei şi îl fixează în terenul nestator-
atât de profundă şi durabilă, încât însuşi nic.
organismul simbionţilor a suferit modificări Trecând întâmplător pe sub coroanele
considerabile, care le-ar face imposibil unei astfel de păduri, ne va întâmpina o
traiul separat. Dacă miceliul este scos din grindină de „săgeţi" care se înfig cu putere
asociaţie şi cultivat pe un mediu glucozat, în mâlul din jur. Aceste săgeţi nu sunt altceva
ciuperca nu fructifică. Invers, la alga izo decât embrionii, care au o formă curioasă.
lată de miceliu şi transplantată pe un me- Sunt nişte organe lungi, grele, care în par-
diu mineral pur, intensitatea respiraţiei şi tea de sus, unde e despicătura săgeţii.
fotosintezei este mult diminuată. poartă un muguraş, iar în partea de jos,
S-ar părea că echilibrul biologic dintre unde se află vârful săgeţii, prezintă un colţ
cele două vegetale duce la o armonie de- ascuţit din care vor apărea în câteva ore
phnă. Şi, totuşi, cercetări mai noi au scos la rădăcini destul de puternice pentru a fixa
iveală că există un profitor: ciuperca. Un noua plantă.
jnicroscop puternic confirmă acest fapt: Ne găsim, aşadar, în faţa unei plante
n'fele ciupercii se lipesc strâns de gonidii şi care îşi creşte în propriul ei trup embri-
er
mt mici ramificaţii care pătrund în inte- onul, eliberându-1 în mediul înconjurător
riorul algei, absorbind zaharurile sinte- gata încolţit. Ca să putem explica această
tlz
ate, peste „cota" asociatului. Din această excepţie de la modul obişnuit de înmulţire
44

prin seminţe a plantelor, trebuie să ne de acela al sensibilităţii animale. Se ştie azi,


întoarcem cu gândul la locurile neprielnice pe baza unor experienţe simple, care se fac
în care întâlnim acest copac. şi în şcoală, că plantele reacţionează la
Fluxul şi refluxul mătură periodic ţăr- substanţe chimice, la lumină, la atracţia pă-
murile unde trăiesc arborii-cu-picioroange. mântului, la curentul electric şi că aceste
Dacă planta s-ar înmulţi prin seminţe, mişcări lente poartă numele de tropisme.
acestea ar avea nevoie de cel puţin 2-3 zile însă, în câteva cazuri, sensibilitatea
să încolţească şi de cel puţin 5-6 zile pentru plantelor se manifestă neaşteptat: fie într-o
a-şi forma un sistem radicular capabil să re- formă imediată, violentă şi vizibilă, cu totul
ziste deplasărilor apei. în acest timp, însă, contrar imaginii pe care ne-am făcut-o
refluxul ar smulge-o cu uşurinţă şi ar trans- despre lumea vegetală, fie într-un chip
porta-o către largul oceanului, unde s-ar ciudat, care aminteşte mult de sensibi-
pierde. litatea animală şi atât de tainic, încât avem
Viviparitatea este în acest caz un mijloc nevoie de o aparatură specială pentru a
de scurtare la maximum a perioadei de înregistra „spaima" sau „durerea" florii
germinaţie. respective.
Gata formată, planta căzând pe sol îşi Mimosa pudica este popularizată în ori-
dezvoltă cu repeziciune rădăcinile. Să nu ce manual şi tratat de biologie şi răsfăţată
uităm că puiul de Rtiizophora are la în toate grădinile botanice unde constituie
dispoziţie doar cele 12 ore ale perioadei de un principal punct de atracţie. Neam de-al
reflux, când mâlul se descoperă prin re- salcâmului, cu fructe compuse aşezate în
tragerea apelor. Dacă următorul flux l-ar două rânduri de-a lungul peţiolului şi ba-
găsi insuficient de puternic fixat, existenţa lonaşe delicate de flori roz-violete, mimoza
speciei ar putea fi în primejdie. sau sensitiva - cum i se mai spune - for-
Aceleaşi condiţii deosebit de vitrege de mează în Brazilia păduri întregi. Principala
viaţă explică şi viviparitatea unei micuţe ei particularitate este sensibilitatea. E în-
graminee alpine, firuţa-cu-pui-vii (Poa deajuns să atingem frunza şi ea se strânge
vivipara). Vremea la munte este adeseori numaidecât, revenindu-şi la normal după o
neprielnică şi poate întârzia deschiderea bună bucată de timp. (Fig. 13)
seminţelor al căror embrion nu are o viaţă Capacitatea ei de reacţie exterioară se
prea lungă. Atunci planta-mamă îndepli- datoreşte unui mecanism activ de apărare.
neşte pe propriul ei organism ceea ce tre- La subţioara fiecărei frunze şi fiecărei
buie să se întâmple în sol: încolţirea semin- frunzuliţe se găsesc mici umflături elastice,
ţei. In acest fel, aproape formată, plăntuţa pline cu apă, numite pulvinule. Acestea re-
reuşeşte în scurt timp după ce cade pe acţionează prompt la cea mai mică exci-
pământ să se dezvolte fără a mai fi vă- taţie. Călătorii povestesc că trecând prin
tămată de asprimile muntelui. tufişurile de mimoze, numai zgomotul pa-
şilor de cai le face să se strângă ca spe-
riate. De asemenea, zvâcnirea unei raze de
soare sau umbra unui nor produce în frun-
PLANTE SIMŢITOARE zişul lor o vie frământare. Cu atât mai
mult, o atingere uşoară provoacă o adevă-
Suntem înclinaţi să credem că, lipsite rată reacţie în lanţ. Fragilul ţesut al pulvi-
de sistem nervos, plantele nu simt. Ele nu nului se strânge cu putere, împingând rapid
reacţionează în nici un fel dacă le smulgem o bună parte a apei în jos, prin vasele tul-
din pământ, dacă le ciupim frunzele ori le pinii. Umflătura se înmoaie iar frunzuliţele,
tăiem florile. Aparent, aşa se întâmplă. în lipsite de suportul ce le ţinea întinse, ca şi
realitate însă, plantele au o formă de sen- din cauza propriei greutăţi, cad şi se strâng
sibilitate specifică, cel mai adesea ascunsă dintr-o dată, acoperindu-se cu feţele. Exci-
ochiului nostru, de un tip cu totul deosebit taţia este transmisă cu o mare viteză de la
vanic cunoscut ae mima vi^mv, ^
pielea îi trădează omului gândurile.
Eroina lui Backster a fost planta Dracaena
massangeana ale cărei frunze au fost în con-
tact cu un detector de minciuni. Experimen-
tatorul şi-a propus să ardă o frunză a acestei
plante. In clipa când a făcut gestul să scoată
bricheta, planta a reacţionat ca şi cum i-ar fi
„ghicit" gândurile. „Spaima" plantei a fost
înregistrată clar de detector.
Trei exemplare de Philodendron cordatum
au reacţionat la fel de prompt şi când au
fost opăriţi în preajma lor câţiva creveţi,
când a trecut o capră pe lângă ele sau o
maşină care emitea gaze poluante.
Deosebit de impresionantă a fost ur-
mătoarea experienţă: prin faţa unui exem-
plar de Dracaena, conectat la detector, a tre-
cut în şir un grup de studenţi. Unul dintre
aceştia trebuia să distrugă planta în mod
violent, conform unui plan stabilit în pre-
alabil. Planta nu a reacţionat decât în mo-
Fig. 13. Sensitiva este o plantă „originală".
mentul când s-a apropiat de ea studentul
care urma s-o distrugă.
frunză la frunză, astfel că, în câteva clipe,
Generalizând în 1973 numeroasele sale
toată tufa verde şi suculentă ia aspectul experienţe, confirmate în întreaga lume,
unei tufe ofilite, inhibând apetitul anima- Backster aprecia că fiecare celulă, fie ani-
lului şi determinându-1 să se îndepărteze. mală, fie vegetală, e capabilă de percepţii
După circa 30 de minute - timp în care simple, independente de prezenţa siste-
primejdia a trecut - apa este repompată în mului nervos.
vase, mărgeluşele motrice se umflă, iar Ipoteza lui Backster a fost confirmată
frunzele îşi recapătă înfăţişarea lor obişnu- în 1974, cînd Eldon Bird demonstrează în
ită. faţa camerelor de televiziune şi a zeci de
O probă de un excepţional interes ştiin- milioane de telespectatori că planta este sen-
ţific a fost furnizată în 1966 de un aparat sibilă la ameninţările noastre şi la alţi factori
folosit pentru prinderea hoţilor şi de un de stres. Apropierea de plantă a unui pă-
poliţist din New York cu studii ştiinţifice. ianjen declanşează o reacţie la fel de vie ca
Aparatul este vestitul „detector de min- şi amputarea unei frunze. Conectând un
cactus la un poligraf prin intermediul ace-
ciuni". Acesta sesizează cei mai fini curenţi lor de punctură, Ken Hashimoto a obţinut o
bioelectrici care trădează neliniştea ner- „conversaţie" cu plantele prin transformarea
voasă bine stăpânită a unui infractor inte- reacţiei lor de răspuns electric în sunet, fe-
rogat sau pus în faţa unor dovezi. Poliţistul nomen reprodus, în 1980 şi la noi în ţară de
savant este Cleve Backster ale cărui expe- un grup de distinşi cercetători (Marioara
rienţe au primit unanime confirmări şi Godeanu, Dumitru Constantin, Serafima
Prestigioase premii ştiinţifice. Savu, V Boghean, V. Isvoranu) de la Insti-
La baza acestei tehnici folosite în an- tutul de Ştiinţe Biologice din Bucureşti.
chetele judiciare se află observaţia că emo- Ceva mai mult, cercetătorii indieni, so-
ţiile puternice declanşează o scădere a re- vietici, americani şi francezi au probat că
Zl
stenţei cutanate. Este efectul psihogal- plantele pot avea „memorie", reţinând in-
formaţii şi manifestându-se la repetarea lor par a se fi găsit de când hăul pe acele
printr-o reacţie similară oarecum cu refle- meleaguri.
xele condiţionate. De pildă, unui filoden- Plante ruderale (de pe marginea dru
dron i s-a aplicat un impuls electric, de fie- murilor), ca păpădia ori pătlagina („urma
care dată când alături se afla o rocă. Re- lăsată de piciorul feţelor palide", cum o
zultatul era un răspuns din partea plantei. numesc amerindienii), nu sunt originare din
După un timp, planta a început să emită America. Lor li se adaugă pirul (Agropyntni
acest răspuns imediat ce era plasată lângă repens), rocoina (Stellaria media) sau ne-
acea rocă, fără a mai fi stimulată electric. ghina (Agrostema githago), împrăştiată cu
La fel de edificatoare sunt experienţele boabele de grâu. Seminţele lor au fost adu-
cu ciocul-berzei (Gevanium) care reacţio- se în diferite epoci, o dată cu olandezii,
nează net deosebit faţă de o persoană „de- francezii, englezii, germanii care au traver-
licată" şi de alta „agresivă". Şi experienţele sat Atlanticul în căutarea unui destin mai
cercetătorului bulgar Athanas Smilov, din îngăduitor.
1970, constând din disecarea unei broaşte In pragul celui de-al doilea război mon-
în faţa plantelor au obţinut confirmări spec- dial, specialiştii Institutului Smithson es-
taculoase. timau că numărul speciilor de plante im
Bioritmurile circadiene (oscilaţiile meta- portate din Europa în America depăşea
bolismului în cursul unei zile), alternarea cifra de 1 000. Dar botaniştii constatau cu
perioadelor de activitate şi repaus, „surme- regret că doar 10% reprezentau specii
najul", narcotizarea şi hipnotizarea plante- folositoare. Printre acestea se numără gra-
lor sunt fenomene obiective, care de- mineele furajere cum ar fi Poa şi Agroslis,
monstrează rudimentul unei vieţi psihice, atât de puternic răspândite încât au fost in-
deci posibilitatea de „comunicare" a plan- cluse în flora subspontană a Americii de
tei cu lumea vie. Nord.
„Plantele se integrează complet în lu- Nici America n-a rămas datoare Europei.
mea lor - scria cercetătorul român Dumi- Caravelele şi apoi vapoarele cu aburi au
tru Constantin - uzând de toate atributele transportat din coloniile transatlantice pe
unei fiinţe dotate cu un sistem nervos e- ţărmurile Europei, alături de plante folosi-
voluat. Percep sunetul, lumina, frigul, căl- toare ca porumbul sau cartoful, şi o sume-
dura şi chiar durerea. Plantele nu gândesc, denie de oaspeţi nepoftiţi.
dar pot fi influenţate de gândurile noastre." Aşa s-a întâmplat cu bărânişul (Erigeron
Un interesant film, Dincolo de tăcerea canadensis) şi ciuma-grădinii (Galinsoga),
plantelor, realizat în 1981 de dr. Marioara compozite nelipsite azi printre bălăriile
Godeanu, ing. E. Alexandrescu şi medicul maidanelor şi câmpurilor ţării noastre, de
Eugenia Grosu şi prezentat la televiziune, la munte până la mare, cu binecunoscutul
ne-a adus pasionante dovezi ale sensibi- ştir comun (Amaranthus retroflexiis), cu Oe-
lităţii plantelor şi ne-a amintit cât de multe nothera biennis, cu flori galbene, şi bun-
taine îşi aşteaptă în viitor dezlegarea. ghişorul (Erigeron annuus), cu numeroase
flori alb-violete ca de părăluţă, plantă ne-
cunoscută până în 1763 în Europa, iar azi
nelipsită în lunci şi rarişti de pădure, cu
PLANTE PLIMBĂREŢE ciuma-apelor (Elodea canadensis), care a
pus stăpânire pe împărăţia apelor stătătoa-
re, etc.
Emigranţii europeni în America au a- La fel s-a petrecut şi cu oaspeţii din Ex-
dus cu ei voluntar, dar mai ales involuntar, tremul Orient ca laurul-porcesc (Datina
şi seminţele unor plante care, în 300-400 stratnoniwri), adus ca plantă medicinală
de ani, s-au aclimatizat atât de bine şi s-au (seminţele prăjite linişteau durerile de dinţi),
răspândit atât de mult în Lumea Nouă, încât
holera (Xanthium spinosum), transportată tulele sale, cărora le lipsesc cu desăvârşire
din stepele Rusiei pe cozile cailor eăzăeeşti florile marginale, prezente la celelalte rude
- timpul războaielor ruso-turce, sau trestia apropiate. Originar din America de Nord,
irositoare (Acoruus calamus), al cărei el a descins în Europa fiind semnalat în
• om era folosit în farmacie şi parfumerie. anul 1852, lângă Berlin. După 37 de ani ne
MigraUa intercontinentală, declanşată trece hotarele, stabilindu-se la Oraviţa,
în mai toate cazurile de intervenţia indi- unde îl citează Borbâs. Peste patru ani este
rectă a omului, n-a încetat nici azi. Sub la Anina, iar la începutul veacului nostru la
ochii noştri se desfăşoară expansiunea geo- Târgu Mureş. Drumul până la Braşov, un-
grafică a unor specii al căror itinerar poate de Moesz îl pomeneşte ca pe o buruiană, a
fi urmărit pas cu pas şi aproape an cu an. în durat aproape cinci ani.
rândul acestora numărăm în ţara noastră Fiind o plantă „feroviară", o dată cu
câteva specii de laptele-cucului {Euphor- lărgirea continuă a reţelei de căi ferate pe
bia), de ştir (Amarantus), unele compozite, teritoriul ţării, după anii 1900, s-a împrăş-
cum ar fi mărită-mă-mamă (Rubdeckia laci- tiat pretutindeni şi muşeţelul „chel", cum
niata) sau Ambrosia arternisiifolia, plantă se spune pe alocuri, folosit azi pe scară dir
recent poposită, care prin 1965 sufoca bu- ce în ce mai largă în scopuri medicale.
ruienile ruderale autohtone din zona hidro- Nu mai puţin îndrăzneaţă este călători;
centralei Porţile de Fier, spre Gura Văii, ca lentă, dar sigură, a unui mărunt neam di
după 1975 să invadeze Lugojul, zona Ză- alior (Euphorbia nutans), buruiana semă
voiului din oraşul Bistra şi chiar terenuri
ruderale ale Ploieştilor şi capitalei ţării. naturilor de plante furajere din America d<
Nord.
Iată graficul câtorva din cele mai „aven- în al treilea an de la revoluţia francez;
turoase" plante călătoare prin ţara noastră. ea a poposit la Paris, ca un răspuns botani
Ştirul creţ (Amaranthus crispus) este o- al Americii la misiunea istorică a genera
riginar din Argentina, de lângă Buenos lului Lafayette în ţara „tuturor libertăţilor'
Aires. în anul 1859 este descoperit în Peste 35 de ani, botaniştii o găsesc însori
Franţa de Theveneau şi Lepinasse. Peste du-se pe litoralul Mării Adriatice, la Fi
31 de ani, acelaşi ştir poposeşte în Italia, me. După o plimbare de peste 130 de a
unde este semnalat de Terracino. După mai precis în anul 1947, Clujul a numărat
1910 pătrunde prin Iugoslavia în ţara buruiană în plus. Drumul până în împrejur
noastră, fiind găsit pentru prima oară la mile Braşovului (Bodoc, Olteni) a durat vr
Craiova, în 1911, de G. Grinţescu. Pentru a doi ani, iar până la marginea capitalei înc
ajunge la Ploieşti i-au ajuns opt ani şi pen- vreo zece. Fără a fi prea răspândit, ace
tru a lua în primire marginea străzilor din alior răzbate totuşi şi îşi continuă curs
Bucureşti, încă doi. Nici Munţii Carpaţi nu încotro? Până unde? Fiţi siguri că prezen
i-au fost o oprelişte prea grea. în treispre- lui, oricât de modestă, nu va trece neo
zece ani i-a escaladat, şi după încă zece servată.
ani, şi anume în 1943, a fost menţionat la
Vaşcău şi Cluj, iar în 1946 la Sighet şi Iaşi.
Drumul lui spre nord şi est continuă şi în
prezent. în ultimii ani a fost menţionat în în anul 1884, a fost introdusă în Loi
Ucraina subcarpatică şi Republica Mol- siana şi apoi în Florida (1888), pentru c
dova. namentarea bazinelor, o nouă specie
In jurul căilor ferate şi al gărilor, în o- plantă acvatică, cunoscută sub numele
raşele şi satele din apropierea drumurilor zambila-de-apă {Eichhomia crassipes). .
de fier, şi-a căpătat cetăţenie o specie de ceasta plantă monocotiledonată din fami
"luşeţel (Matricaria matricarioides). Ciu- Pontederiaceae, originară din America ti
dăţeniile acestui muşeţel constau în capi- picală (centrele sale de răspândire se a
mai ales în podişul Guyana şi la frontiera cerit aproape totalitatea regiunilor paleo-
Braziliei cu Paraguayul), a reţinut atenţia tropicale. S-a calculat că în Louisiana zece
horticultorilor prin frunzele sale în formă plante-mamâ pot da 655 360 de noi plante
de rozetă cu peţioluri vaziculoase ca nişte în timpul unui sezon de vegetaţie - adică
butoiaşe şi prin spicul cu superbe flori între 15 martie şi 15 noiembrie - iar în re-
violacee sau aburit-purpurii, deosebit de giunile tropicale propriu-zise ea se înmul-
decorative. Zece ani mai târziu, ea inva- ţeşte în tot timpul anului" (Robyns, 1955).
dează toată partea de sud a Statelor Unite, Iubită şi îndrăgită la început, această
îngreunând navigaţia pe Mississippi. frumoasă şi extrem de modestă plantă de-
Cultivată în 1894 în celebra grădină din corativă a început, după anul 1955, să pro-
Bogor, zambila-de-apă s-a răspândit cu ducă îngrijorări serioase şi chiar panică da-
iuţeală în Jawa, apoi în toată Indonezia, în torită rupturilor pe care le producea în e-
Filipine şi în Australia, precum şi în unele chilibrul ecologic, prejudicierii navigaţiei şi
dintre insulele Oceanului Pacific, cum ar fi stânjenirii pescuitului. S-au preconizat fe-
Hawaii şi Fiji. In anul 1902, precizează lurite mijloace de luptă. Astfel, distrugerea
biologul american De Kimpe, planta a fost mecanică, cu ajutorul unor benzi transpor-
adusă în Hanoi, de unde a invadat Indo- toare care antrenează plantele şi le aruncă
china, India, inclusiv Sri Lanka. pe maluri sau le conduc spre tocătoare, a
După anul 1950, Eichhomia a început să produs decepţie - scria De Kimpe (1957).
prolifereze şi să invadeze bazinul fluviului S-a trecut apoi la combaterea chimică prin
Congo (Zair) şi al afluenţilor săi, astu- pulverizare cu ierbicide, în special 2,4 D
pându-1 literalmente şi împiedicând circu- (acid 2,4 diclorfenoxiacetic). După anul
laţia, cu masele sale vegetale mobile şi ma- 1960, s-au obţinut unele rezultate pozitive, cu
sive. După anul 1970, o întâlnim în toată preţul unor uriaşe cheltuieli, ceea ce i-a de-
Africa răsăriteană, după ce a invadat încă terminat pe economişti să supranumească
din 1958 întregul bazin al Nilului. zambila-de-apă „million dollar weed", din
„Datorită uriaşei sale puteri de reprodu- cauza milioanelor care au fost cheltuite pen-
cere prin stolonizare, zambila-de-apă a cu- tru acţiunile de stăvilire a răspândirii ei.
III. AJ_,lfc, vw

ŢEPOASELE PUSTIURILOR ARIDE pepene de 2-3 m înălţime şi 1 m grosime


în vârful căruia străluceşte o floare gălbuie
Colindând drumurile şerpuitoare ce cât o farfurie, cu nenumărate coaste apă-
leagă rarele sate de amerindieni din Arizo- rate de spini lungi şi duri, încâlciţi într-o
i nordul Mexicului, ne va întâmpina o vată mătăsoasă.
vegetaţie stranie. Pe solul uscat, de natură în anul 1863, un eşantion din această
vulcanică, acoperit cu bolovani, se întind specie a fost adus din Mexic cu multe sacri-
naiişti şi pădurici alcătuite din felurite ficii în Anglia. Acest „monstru" vegetal, cân-
soiuri de plante, cu forme care de care mai tărind, cu pământul rădăcinilor, aproape
originale. Indiferent de varietatea înfăţişă- 3 000 kg, a trebuit să fie cărat zeci de kilo-
rii ele au trei trăsături comune: un trunchi metri pe drumurile muntoase ale unei ţări
verde, cărnos, îmbibat cu apă, o haină de lipsite, pe atunci, de căi de comunicaţie,
ţepi deşi şi flori mari ca nişte pâlnii sau ca pentru a putea fi îmbarcat pe un vapor în
nişte steluţe simple sau bătute, viu colorate portul cel mai apropiat. Acest cactus uriaş,
(exceptând culoarea albastră), şi cu un lăudat de toate ziarele timpului, a stârnit
număr mare de stamine. Aceste trăsături vâlvă câtăva vreme. Succesul său nu a du-
comune le reunesc într-o familie mare, rat mult. Sub o scoarţă aparent sănătoasă,
Cactaceae, care numără până în prezent bătrâneţea şi-a spus cuvântul şi, într-o bună
circa 2 500 de specii, grupate în circa 130 zi, „regele cactuşilor", cum era denumit, s-a
de genuri şi trei subfamilii: Peireskioideae, năruit, prefăcându-se într-o masă informă.
Opuntioideae şi Cereoideae. Unele din cacta- Cu toate dimensiunile sale impresio-
cee sunt pitice, cum ar ti Frailea pumila, ce nante, echinocactusul Visnaga este un pitic
nu depăşeşte 1-3 cm; altele gigantice, pre- pe lângă cactusul-lumânare, una dintre cele
cum Camegia gigantea, ating 15-20 m înăl-
ţime. mai stranii plăsmuiri ale naturii. Acolo
unde se întâlnesc 60-70 de exemplare, ai
Să înaintăm cu grijă prin aceste pajişti
ţepoase. impresia că te găseşti într-o pădure de
basm. Direct din piatră seacă răsar coloane
Cei mai mărunţi reprezentanţi ai origi- fantastice, înalte de 10-20 m, ori cande-
nalei familii sunt cactuşii mamilari. Par
nişte mingiuţe formate în mai multe ridi- labre verzi, pe care ard ca nişte beculele
cături - mameloane - asemănătoare unor roşii florile înmiresmate. Pe drept cuvânt,
coaste rotunjite, strâns legate între ele. în aceşti cactuşi - cunoscuţi sub numele
vârful acestor mingiuţe, dintre mameloane, ştiinţific de Cereus, din cauza cerii care îi
apare o floare măruntă, de obicei tran- acoperă - au primit pitorescul nume popu-
dafirie. lar de cactuşi-lumânări. Trunchiul lor
Ceva mai răsăriţi sunt echinocactuşii sau cilindric, gros uneori de un metru, şănţuit
cactuşii-arici. într-adevăr, privindu-i din în lungime, pare o imensă lumânare, mai
depărtare, avem senzaţia unei uriaşe pro- subţire în partea de jos şi mai groasă către
cesiuni de arici care, sub ameninţarea unei mijloc. S-ar crede că aceste lumânări cu o
Pnmejdii, au înţepenit sub platoşa lor bază atât de şubredă pot fi uşor răsturnate.|
gnitnpoasă. Din apropiere, ei au înfăţişarea Totuşi 20-30 de oameni voinici abia pol
unor pepeni cu mii şi mii de ace de-a lun- culca la pământ o astfel de lumânare. Une
gul coastelor proeminente. Uriaşul lor este ori, aceşti cactuşi au ramificaţii laterale al
(>c
'nmocactusul Vwiaga. Are forma unui coloanei, la fel de groase ca şi trunchiul, cee,
ce le dă aspectul unor candelabre cu braţe,
La Cereusul lui Pringle, ramificaţiile maya, au forma unei pere de culoare gal-
pornite în sus din trunchiul comun gros cât ben-verzuie, înarmată cu câteva ace îm-
trunchiul omului dau înfăţişarea unei mâini prăştiate la suprafaţă. Carnea fructului,
cu degete. _ comestibilă, are culoarea cireşei coapte şj
La fel de impresionant este şi Cereusul este înţesată cu rnici seminţe negre. Fruc-
Idria, cu înfăţişarea lui de săgeată lungă tele de pitamaya se usucă pentru iarnă ori
de 20-25 m, împietrită în spaţiu, purtând se păstrează în stare proaspătă multă vre-
în vârf o floare cât o tavă. Dacă s-ar pune me, în ulcele îngropate în pământ. Din car-
sub teasc un astfel de cactus uriaş s-ar pu- nea lor se scoate un sirop de culoare bru-
tea scoate din el 10 vagoane-cisternă cu nă, comercializat sub numele de sistor. Tot
apă (10 000 1). din acest fruct se prepară o băutură învio-
Terenurile mai accidentate sunt luate în rătoare, cu gust de bere, numită tiswein, prin
primire de cactuşii numiţi de popor limba- fermentarea siropului sau a cărnii proaspe-
soacrei (Opuntia), uşor de identificat după te. Amerindienii Papaio folosesc fructele
tulpinile lor ca nişte limbi verzi, articulate unei alte specii de cactus (Cereus thurberi),
între ele şi articulate din loc în loc cu mă- asemănătoare unor ouă, acoperite cu spini
nunchi de ţepi ascuţiţi, ieşind din areolele lungi şi negri, cu o carne mai parfumată,
pufoase, şi cu glohidii, spini mărunţiş foarte
subţiri, proprii acestei subfamilii. In pus-
tiurile mexicane, opunţiile acoperă hectare
întregi. Populaţiile de amerindieni le coc în
spuză fierbinte pentru a le distruge ţepii şi
le consumă cu aceeaşi plăcere cu care noi
mâncă4n dovleac sau mere la cuptor. O
specie de limba-soacrei, Opuntia tomen-
tosa, aclimatizată în Africa de Nord, era
folosită drept garduri vii pentru buburuzele
ce trăiesc pe ele (Caccus cădi) şi din care
se scotea coşenila, o materie roşie, valo-
roasă şi mult căutată.
Pădurile de cactuşi (Fig. 14), ca şi bao-
babii africani, devin un adăpost ideal pen-
tru specii de păsări şi mamifere care nu se
tem de spinii săi, ci dimpotrivă, se simt la
adăpost între aceste reţele de sârmă ghim-
pată. Spinii puternici şi iritanţi desprinşi de
pe tulpini servesc ca materie primă pentru
confecţionarea cuiburilor, plasate cu înde-
mânare în hăţişul aproape de nepătruns al
originalelor păduri zbârlite. Pasărea Heleo-
dyies^ bruneocapillus îşi confecţionează cui-
bul între mingiuţele echinocactuşilor, iar un
■ ozător de pustiu, Neotoma albigula, îşi pune
ostreţe de spini la gura vizuinii, aşezată la
poalele unei opunţii sau a unui cactus ma-
milar.
Şi omul trage foloase de pe urma cactu-
ŞHor o adevărată binefacere pentru popu-
aţllie loca
'e de amerindieni. Fructele lor,
cunoscute sub numele popular de pita- lig . 14. Cactuşii formează o familie numeroasă
mai viu colorată, mai dulce şi mai zemoasă, galele păduchelui molidului (Sacchipantes
jjn care scot aceleaşi produse, însă de o viridis), O insectă mică, cu aripioare trans-
calitate superioară. parente, rudă cu filoxerele. Dacă am sec-
ţiona un astfel de con, am găsi înăuntru nu-
meroase cămăruţe care adăpostesc câte o
larvă.
CIUDATELE „APARIŢII" DIN PĂDURI Coborând în pădurile de fag, un punct
de atracţie îl vor constitui frunzele acestuia
Străbătând pădurile, atenţia noastră e care uneori sunt împodobite cu un număr
atrasă de unele anomalii vegetale care, fără mai mic sau mai mare de mărgeluşe ovoi-
a schimba înfăţişarea generală a copacilor, dale, tari, cu vârf ascuţit, până la un cen-
îi împodobesc cu o seamă de formaţii timetru, la început colorate în verde-pal,
anatomice stranii. apoi în roşu-viu. Aceste mărgeluşe nu sunt
în pădurile de conifere, unele exem- altceva decât galele ţânţarului de frunză al
plare de molizi sau brazi poartă pe ramuri fagului (Makiola fagi), care îşi lasă ouăle pe
mănunchiuri de crenguţe ciudate, numite în mugurii nedeschişi.
popor mături de vrăjitoare, în jurul cărora în lunile de vară, coroanele arinilor ce
s-au ţesut numeroase superstiţii. Aceste însoţesc râurile de munte par stropite cu
formaţii sunt provocate de o ciupercă mi- vopsea roşie. Dacă, mânaţi de curiozitate,
croscopică, Melampsorella, care în stadiul am încerca să ne explicăm acest fenomen,
ecidian infectează mugurii anuali. Aceştia, atenţia noastră ar fi atrasă de unele conuri
sub acţiunea ciupercii, dau naştere la un care au o formă cu totul deosebită de a
sistem bogat de lujeri lungi, verticali şi
celor normale. Anomalia este produsă de o
foarte apropiaţi între ei, formând adevărate
tufe. Din aceşti lujeri pornesc rămurele ciupercă (Taphrina alfii incani), care se in-
scurte, opuse, în verticil sau alterne, care toduce în solzii inflorescenţelor femele.
cresc la întâmplare. Ele nu sunt lipsite de Sub acţiunea ciupercii, solzii se hiper-
frunze, însă acele acestora sunt cu totul trofiază, luând forma de măciucă, şi ies în
deosebite de cele sănătoase prin culoare, afara conurilor. Aceste formaţii de un izbi-
orientare, formă şi număr, fiind mai scurte, tor roşu-carmin, care conţin ascosporii ciu-
aproape rotunde, aşezate mai rar, de jur- percii, se zăresc de departe şi dau o notă
împrejurul axei şi lipsite pe faţa interioară caracteristică arinişurilor.
de dungile alb-cretoase. în timp ce frunzele Nici lunciie cu sălcii nu sunt lipsite de
ramurilor sănătoase de molid sunt persis- surprize. Pe alocuri, elasticele mlădiţe ale
tente, acele măturilor de vrăjitoare se schim- sălciilor apar împodobite cu ciucuri lungi,
bă în fiecare an, asemenea copacilor cu uneori şi de o jumătate de metru, formaţi
frunze căzătoare. Aceste mături cresc an dintr-o serie de bumbi sferici, de dimensiuni
de an, putând atinge o înălţime de un metru, deosebite, înşiraţi ca pe o aţă. Aceşti ciucuri
Şi se menţin 10-20 de ani, fiind apoi smulse sunt gale produse de un neam de ţânţar,
de vânturile mai puternice. Rabdophaga terminalis, şi formate d i n
Tot în pădurile de molid vom remarca Pe numeroase frunzuliţe înghesuite. La înce-
cetini, alături de conurile obişnuite, şi atte put verzui, ciucurii capătă cu timpul o cu-
conuri mai mici, cam cât o alună, cu un loare galbenă-cafenie, iar spre toamnă se
a
spect original, care aduce puţin cu acela desprind şi cad la pământ.
conurilor de tuia orientală din parcuri. Deşi păgubitoare pentru păduri, toate
Aceste conuleţe solzoase, de culoare gal- aceste pitoreşti anomalii nu produc însă
pen-cafenie-roşcată, prinse de o pane a lu- distrugeri masive care ar necesita luarea
J c r l i sau jur-împrejurul acestuia, sunt unor măsuri fitosanitare.
O PLANTĂ CARE NU SE LASĂ le numesc localnicii - apar în dealurile
FOTOGRAFIATĂ Pâclele Mari şi Pâclele Mici.
în acest adevărat „ţinut al morţii", nici
Amerindienii din statul Virginia ţin la o specie lemnoasă nu se încumetă să pă-
mare cinste o plantă pe care o numesc, din trundă. Cei mai curajoşi copăcei s-au oprit
cauza rizomului său de un roşu viu, rădăcina la câteva zeci de metri de liziera imenseli»
sângerie (Sangiiinaria canadensis). Vrăjitorii cruste de argilă uscată.
triburilor o folosesc ca fortifiant general iar Cea mai caracteristică supravieţuitoare a
pe baza principiului signaturii, culoarea acestui pustiu sublunar este o specie halo-
rizomului o recomandă ca pe un leac filă, capabilă să reziste concentraţiei saline
antihemoragic. a solului, cu mult superioară indicelui critic
O ciudăţenie legată de această plantă a de 6 000 mg/ss%. Este vorba de un co-
fost semnalată de biologul american Daniel păcel, de felul acelora cu care se fac gar-
E. Moerman care studiind-o a remarcat că duri vii, din acest motiv numit de localnici
planta nu se lasă fotografiată în culoarea ei gărdurăriţă (Nitraria schoberi). El a fost
reală. în natură are flori aproape albe cu descoperit în ţara noastră, la sfârşitul vea-
nuanţe roz iar frunzele sunt de un verde cului trecut, de botanistul D. Brândza.
deschis. După numeroase fotografii în Pentru a învinge nestatornicia argilelor
culori, fie la lumina solară, fie la lumina mereu frământate de răsuflarea pămân-
artificială, toate clişeele au ieşit supraex- tului, Nitraria se ramifică puternic, înăl-
puse, florile de un alb-transparent, iar ţându-se uneori până la 2 m de la supra-
frunzele cu nuanţe intens verzi, până la faţa pământului. Ramurile sale înţesate cu
brun. De aici, savantul Daniel E. Moerman spini poartă, din loc în loc, smocuri de
a ajuns la concluzia că această plantă con- frunze cărnoase. Florile cu picioruş scurt,
ţine substanţe fluorescente care dena- aşezate în raceme, au 5 sepale şi 5 petale
turează culorile, împiedicând astfel pelicula alb-verzui. Prin august-septembrie apar şi
fotografică să le înregistreze corect. fructele, nişte drupe oval-conice, cam de 1
cm lungime, cu o singură sămânţă. Răspân-
dită, mai ales, in două areale disjuncte, unul
siberian şi altul australian, la noi Nitraria se
găseşte în cea mai apuseană staţiune din
EROINA VULCANILOR NOROIOŞI lume. Iată şi motivul pentru care gărdu-
răriţă este înscrisă pe lista plantelor ocro-
Unul dintre cele mai stranii decoruri din tite din ţara noastră.
peisajul ţării noastre îl oferă regiunea vul-
canilor noroioşi. Străbătând-o, ai senzaţia
că te găseşti pe o altă planetă sau poate pe
un platou cinematografic unde s-au con- POSESOARELE DE PÂRGHII
struit decoruri de carton pentru un film
ştiinţifico-fantastic. Imaginaţi-vă o ciudată Pentru asigurarea polenizării încruci-
insulă pustie de 1000/600 m, acoperită cu o şate, unele plante se slujesc de aplicaţiile
crustă argiloasă gălbui-violaceu-cenuşie, de pârghiilor. Tipul de corolă cel mai bine a-
15-25 m grosime, crăpată prin uscare în daptat pentru a adăposti şi completa a-
forme poligonale şi semănată cu zeci şi sute ceastă maşinărie simplă şi ingenioasă este
de vulcani în miniatură (2-4 m înălţime), cel a unei guri cu două buze (bilabial). A-
pnn craterele cărora se scurge din când în cest tip de corolă constituie un caracter
când bolborosind o masă noroioasă. important al unei întregi familii, binecu-
. Această zonă se află între Valea Buzăului noscută, a labiatelor, dar mai poate fi întâl-
Şi Valea Slănicului, la circa 27 km de Buzău, nit şi la alte familii, cum ar fi a scrofularia-
dnga co
muna Berea. „Fierbătorile" - cum ceelor, din care fac parte linariţa (Linaria)
_leului de grădină {Anhirriiinum ma-
uia lungeşte, se înclină şi poartă în vârf un stig-
jttS\ mat bifurcat, aşa încât împiedică la rândul
ne oprim puţin asupra florii de lui intrarea în cortul albastru. Când insecta
jaleş ia pratensis), o minunată se îndreaptă spre nectar, numai capul ei
îmbinare de trece liber pe sub furca stigmatului. Restul
seamănă cu o corpului este atins de stigmat tocmai în
nârghii. Privită cu atenţie, se locurile unde anterele staminelor florii ve-
ură cu două buze. In fundul gurii se gă- cine îşi descărcaseră sacul cu polen. In
^ ste nectarul. Buza de sus acoperă ca o acest fel se asigură polenizarea încrucişată
togă organele de înmulţire, iar cea de jos şi, prin ea, înmulţirea plantei.
rveşte ca un fel de platformă necesară Drobiţa (Cytisus), un copăcel rudă cu
pentru popasul insectei. salcâmul, foloseşte o altă variantă de pâr-
în căutarea sucului dulce, insecta ate- ghii. Petalele de jos, care ascund staminele,
rizează pe platformă, fără să bănuiască constituie un braţ al pârghiei, iar staminele,
cursa ce i se întinde. Ca să ajungă la nectar prinse în mănunchi, cel de al doilea. Aşe-
ea trebuie să străbată bariera celor două zându-se pe braţul petalelor, acestea se
pârghii paralele, formate din două codiţe, lasă în jos sub greutatea albinei, dezgolind
care au la un cap sacii cu polen şi în partea staminele, care se arcuiesc, împroşcând-o
de jos, drept cumpănă, două mici um- cu polen.
flături. Aceste codiţe sunt prinse atât de
uşor de pedunculii staminelor, încât se pot
mişca. (Fig. 15)

Rg. 15. Floarea de jaleş ascunde un ingenios CAPCANE FLORALE


sistem de pârghii.

Insecta, odată pătrunsă în floare, îm- Pentru asigurarea polenizării încruci-


Pinge cele două umflături. Atunci codiţele şate, florile unor specii au suferit o serie de
m
işcătoare se ridică numaidecât, astfel că modificări adaptative menite să atragă şi,
anterele, lăsându-se în jos, se freacă de mai ales, să reţină insectele. Ele au nectar
spatele păros al insectei, pudrând-o cu mirositor, culori vizibile, forma unei pâlnii
Polen. înzestrate la capăt cu un căpăcel şi înăun-
Plin de pulbere aurie, vizitatorul a- tru cu perişori care împiedică ieşirea, în-
(eargă la altă floare. Aici însă, la aterizarea tocmai ca dispozitivele de la unele capcane
ln
sectei, de sub glugă iese stilul, care se de şoareci.
O astfel de plantă este cucurbeţica
(Aristolochia clematis), frecvent întâlnită în
vii, pe lângă garduri, în ochiuri de pădure.
Floarea ei gălbuie, ori tărcată cu roşu, la
unele neamuri mediteraneene ce cresc şi
pe Valea Cernei, are forma unui tubuleţ di-
latat la bază, cu o limbuţă în partea supe-
rioară, vizibilă de la distanţă. Cucurbeţica
este vizitată de insecte mici, care se pot
strecura prin gâtul pâlniei florale. Odată
pătrunse, ele nu mai pot ieşi, din cauza
celor două rânduri de perişori rigizi întorşi
în jos. Prinsă, insecta se zbate în interioru4
florii, descarcă pe stigmate polenul cu care
a intrat, producând polenizarea. Puţin timp
după ce are loc fecundaţia, perii care îm-
piedicau ieşirea insectei din corolă se
noaie, se ornesc şi calea rămâne liberă Insectele, în căutare de hrană şi rebegite
pentru insectă. Aceasta îşi va lua zborul de frig - să nu uităm că în martie-aprilie
spre altă floare, încărcată cu polen de la zilele sunt destul de răcoroase -, dau nă-
staminele care, între timp, ajunse la matu- vală spre cornetul care le ispiteşte cu nec-
ritate, îşi deschid anterele. tarul şi cu adăpostul cald. Nu-i o legendg
Pe acelaşi principiu funcţionează şi cap- că florile de rodul-pământului sunt flori
cana florii de rodul-pământului (Anim „fierbinţi". In perioada polenizării se pro-
rhacutatum), plantă depărtată sub raport ta- duce o sporire considerabilă a metabolis-
xonomic de cucurbeţică, dar asemănătoare mului celular, însoţită de o creştere a tem-
peraturii din interiorul spatului cu 8-10°C
în privinţa formelor de adaptare la acest faţă de temperatura de afară.
sistem de polenizare. Rodul-pământului Dar, pătrunse prin bariera porilor, insec-
este o plantă de primăvară, comună în pă- tele nu se mai pot întoarce. Agitându-se, ele
durile de foioase, unde atrage atenţia prin ating stigmatele florilor femeieşti care le
frunzele sale mari, sagitate, de un verde curăţă de polenul adus de pe o altă floare,
lucios, şi prin spadice, inflorescenţa sa Fecundarea, de altminteri rapidă, are ca
formată din două inele de flori aşezate pe urmare înmuierea perilor şi deci slăbirea
un stâlp cărnos, acoperit cu un cornet de barajului format de aceştia. Insectele îşi
culoare alb-gălbuie, numit spat. Miresmele recâştigă libertatea, nu fără a trece însă
grele, batista catifelată a cornetului şi căl- prin inelul de flori bărbăteşti, care abia
dura din interior invită insectele să po- acum intră în activitate, acoperindu-le cu
posească aici. în partea inferioară, cornetul polen. Istoria se va repeta cu un nou exem-
se strâmtează şi gâtuirea este străjuită de o plar de rodul-pământului.
coleretă de peri. Odată străbătută, pădu-
ricea tysă drum liber spre cămara de nec-
tar, în mijlocul căreia se înalţă stâlpul, pur-
tând, în partea de sus, inelul cu flori băr- UIMITOARELE „MECANISME" ALE
băteşti, înzestrate cu pungi de polen, uşor ORHIDEELOR
de recunoscut după stigmatele lor lungi, şi
mai jos, inelul cu flori femeieşti. (Fig. 16)
Taina „coarnelor" albinei este una din-
tre cele mai pasionante pagini din viaţa flo-
rilor ce se slujesc de insecte pentru în-
făptuirea polenizării. Pentru dezlegarea ei,
acum aproape două veacuri, directorul şco-
lii latineşti din Spandau, Konrad Sprengel,
a cheltuit zece ani de observaţii, a fost des-
tituit din funcţia ce o deţinea, pentru negli-
jarea serviciului, şi a fost luat în râs până la
sfârşitul vieţii de către savanţii de cabinet.
Şaizeci de ani, cartea sa, închinată acestei
taine, a zăcut prăfuită prin biblioteci, până
când Charles Darwin a relevat-o marelui
public, aducând celebritate modestului şi
dispreţuitului ei autor. Cincizeci de ani mai
târziu, marele scriitor belgian Maurice
Maeterlinck, laureat al premiului Nobel, a
scris o poetică şi tulburătoare carte, Inte-
ligenţa florilor, inspirată şi de uimitoarele
pg- lf>. Ciudata floare a rodului-pâmânlului performanţe ale orhideelor.
Povestea începe cu o plantă foarte cunos- rămâne lipite acolo, folosind doar unei sin-
cută la noi, poroinicul (Orchis mono), co- gure flori. Ca să înlăture acest neajuns,
urlj în păduri şi livezi, care înfloreşte în floarea fabrică două gume: una vâscoasă,
a;4unie, făcând nişte flori liliachii, aşezate "n care serveşte doar la agăţarea discului de
ciorchine. Poroinicul este un desăvârşit capul albinei, şi alta apoasă, cu care stigma-
runcător de mine adezive. Floarea lui are tul prinde doar câteva firişoare de pe mă-
în partea de sus o cască, în partea de jos o ciulie, fără s-o reţină cu totul. în acest fel,
buză mai lungă sau mai scurtă, dinţată sau cu aceeaşi pereche de „rriine" pe frunte, o
sfârtecată, albă sau bogat colorată, numită albină poate poleniza zeci de flori.
labei, şi în spate un pinten plin cu nectar. Nu este de mirare că Darwin a apreciat
Casca adăposteşte părţile de înmulţire, şi a dus mai departe descoperirea profe-
care sunt şi ele originale. Pistilul este for- sorului de latină. Perfecţionarea sistemului
mat dintr-un ovar răsucit, de care se prin- folosit de orhidee pentru asigurarea pole-
de direct un stigmat, ca o pată pufoasă şi nizării încrucişate şi deplina adaptare a
lipicioasă. în locul staminelor se găsesc acestuia la particularităţile insectei consti-
poliniile, un fel de măciulii prinse cu un pi- tuie un rezultat de necontestat al selecţiei
cioruş (caudicul) de un mic disc (rostel), cu naturale. (Fig. 17)
ajutorul unor năsturaşi (retinacul). Uneori, sistemul de proiectare a poli-
Să urmărim ce se întâmplă cu o albină niilor suferă mici modificări, astfel că
care a intrat în raza de acţiune a minelor a- aceste „coarne" se lipesc nu de capul, ci de
dezive. corpul sau de picioarele insectelor pole-
Mai întâi, ea se aşază ca pe un balconaş nizatoare.
pe buza liliachie, apoi, atrasă de nectar, îşi Catasetwn tridentatiun, orhidee frecvent
croieşte drum spre pintenul cu suc dulce. întâlnită în pădurile tropicale din Guyana
Trecerea este strâmtă, aşa că insecta loveşte (America de Sud), are rostelul plasat dea-
cu capul bazinaşul care, fiind foarte gingaş,
supra cavităţii stigmatului şi a discului lipi-
se rupe, aruncând cu putere, ca dintr-un
cios cu polinii. Tot aici se află două antere
pistol cu aer comprimat, cele două polinii.
sensibile care, prin atingere, declanşează
Acestea se prind de fruntea albinei cu aju-
torul năsturaşilor cleioşi. Cu cele două explozia şi aruncarea poliniilor. întrucât
„mine" pe frunte, insecta pătrunde în altă rostelul are o poziţie superioară şi anterele
floare. Dacă picioruşele ar fi ţepene, „mi- se declanşează când deja capul albinei este
nele" încărcate cu polen ar izbi doar poli- antrenat în adâncul corolei, poliniile se li-
niile celorlalte flori. Atunci poroinicul a pesc de spatele insectei. Surprinse şi spe-
adus o modificare „minelor", potrivit obi- riate de şoc (poliniile sunt aruncate cu pu-
ceiurilor insectei. O albină are nevoie de o tere până la o distanţă de 0,5-1 m), insec-
jumătate de minut ca să intre, să pompeze tele vor zbura spre o altă floare, unde vor
nectarul şi să treacă la o floare alăturată. efectua polenizarea încrucişată.
Adaptându-se timpului folosit de insecte, Micuţa Henniniwn monorchis, prezentă
planta şi-a alcătuit astfel codiţa ce leagă şi în flora ţării noastre prin locuri umede,
măciulia de năsturaş, încât să se îndoaie de are corole mărunte, cu aspect tiibular şi cu
două ori pe minut. Când ajung pe altă un miros pătrunzător de miere, care atrag
floare, după scurgerea tirrtpului obişnuit, cu precădere insectele mici (0,5 mm).
„minele" iau o poziţie culcată, reuşind ast- Poziţia florii este de aşa natură încât insec-
fel să atingă stigmatul. tele pot să se ospăteze doar stând cu pi-
Dar orhideea a „chibzuit" şi mai bine. ciorul anterior sub stigmatul lipicios. După
^e ce să-şi cheltuiască dintr-o singură în- ce au atins poliniile aşezate în imediata
cercare tot polenul preţios? Dacă stigmatul apropiere a stigmatului, mecanismul se de-
ar
fi tot atât de cleios ca şi măciuliile de clanşează, alipindu-se de picioarele insec-
P°len, acestea s-ar rupe de pe codiţe şi ar tei.
Fig. 17. Corole de orhidee, capodopere ale naturii

Pterostylis longifolia, orhidee originară o jumătate de oră, labelul se lasă în jos,


din Noua Zeelandă şi Australia, este în- reluându-şi poziţia iniţială.
zestrată cu două petale şi o sepală astfel Unele specii de orhidee recurg la mij-
îmbinate încât formează o glugă, unde stau loace şi mai ingenioase. Astfel, Gongora
ascunse poliniile şi stigmatul lipicios. în par- maculata emite un parfum specific femelei
tea de jos a glugii, întocmai ca o treaptă la o albinei Euglossa cordata. Masculul, păcălit
casă, se găseşte labelul foarte sensibil. în de miros, se plimbă prin floare, căutându-şi
clipa când insecta se aşază pe labei, acesta perechea, şi cade în interiorul corolei, um-
se ridică brusc, acoperind gluga ca un capac plându-se de polen. La următoarea floare
p închizând insecta înăuntru. Singura cale de păţeşte la fel, după ce în prealabil s-a atins,
ieşire este spaţiul dintre două scuturi pro- efectuând polenizarea.
eminente de pe lângă polinii. Ieşind afară, în acest gen de „trucuri", şi mai specia-
insecta zboară pe altă floare, unde păţania lizată este Ophrys speculum, originară din
se repetă. în trecere pe lângă stigmatul a- Algeria, ale cărei flori seamănă ca două
cesteia, lasă câteva grăuncioare de polen, picături de apă cu femela insectei Scolia
după care ajunge din nou la polinii, ale- aliata. Masculul, indus în eroare de forma
gandu-se cu o nouă încărcătură. După circa şi coloritul corolei, încearcă să se copuleze
florile, umplându-se de polen. Dându-şi C lăcomie firele vechi de praf auriu, şi mai
ma de greşeală, insecta încărcată de apoi de masele polinice, care încarcă cor-
„(berea fecundată îşi ia zborul pe o altă pul insectei cu o nouă pulbere adezivă.
floare, unde peripeţia o ia de la-nceput. Ştearsă şi apoi pudrată, îşi ia zborul spre o
Poate că cea mai ingenioasă orhidee exo- floare vecină, unde reîncepe şirul de pă-
r'că este Coryanthes macrantha, numită de ţanii....
localnici „masca plângătoare". Floarea ei Un neam de poroinic, cu tulpină înăl-
ascunde o instalaţie hidraulică în miniatură, tuţă şi cu spic piramidal (Anacamptis pyra-
care începe să funcţioneze în perioada po- midalis), oferă, pe meleagurile noastre, una
lenizării. din cele mai strălucite probe de „inteli-
Labelul are înfăţişarea unui bazin de genţă".
catifea cam cât o coajă de ou, în care cade Anacamptis posedă, spre deosebire de
continuu, picătură cu picătură, din două cor-
poroinicul comun, un pinten foarte lung şi
nete situate deasupra lui, un lichid aproape
strâmt. Acest fapt face ca floarea să fie
transparent şi fără gust. Când bazinul s-a
căutată mai ales de fluturi, a căror trompă
umplut cam pe jumătate, lichidul de prisos
se scurge printr-un mic canal, aşezat într-o lungă şi subţire poate ajunge la nectarul as-
parte. Acest lichid nu este - cum s-ar crede cuns în fundul pintenului. Dar o trompă de
- nectar şi nu serveşte pentru atragerea in- fluture nu este un suport destul de larg
sectelor. Menirea lui e cu totul alta. pentru polinii şi pentru năsturaşul cleios
Bazinul se găseşte dedesubtul unei în- aflat la baza acestora. Ele nu se pot fixa de
cântătoare camere de oaspeţi, cu două in- limba insectei. De aceea, natura a suprimai
trări laterale. Aromele îmbătătoare şi mi- aici discul adeziv şi 1-a înlocuit printr-un fel
cile creste cărnoase şi dulci aşezate aici a- de gheară mecanică ce apucă trompa şi o
trag insectele, şi în special un soi de albine, înconjură complet în felul cum ghearele
croite pe măsura acestor saloane enorme şi unei păsări se strâng în jurul unei râmurele.
somptuoase. Această gheară poate fi foarte uşor pusă în
Dacă oaspeţii ar intra unul câte unul, funcţiune, vârând un păr de cal în pintenul
fiecare ar mânca în tihnă şi ar pleca liniştit, florii; îl vom scoate încărcat de polinii.
fără a da plantei vreun ajutor în polenizare. Dar uimitorul mecanism de polenizare
Planta este obişnuită cu cele două mari nă- nu se mărgineşte doar la extraordinarul
ravuri ale tovarăşilor ei de mii de ani : lă- aparat prehensil.
comia şi graba. Şi într-un anumit fel îi con- Corola orhideei prezintă - aşa cum re-
vin şi chiar le provoacă, ţinând deschise marca şi Maeterlinck în Inteligenţa florilor
două uşi la camera de dulciuri.
- două mici excrescenţe, al căror rol este
Şi lucrurile se petrec cam aşa: de obi- să călăuzească trompa fluturelui vizitator
cei, trei-patru himenoptere îşi fac de lucru
spre pinten, astfel încât aceasta să se gă-
cu carunculele dulci. Preocupate să mă-
sească în poziţia cea mai potrivită pentru a
nânce cât mai mult şi mai iute, se ciocnesc
primi poliniile. Vizitatorii aleargă de colo,
Pană când una îşi pierde echilibrul şi alu-
necă pe pardoseala lucioasă şi uşor încli- colo cu trompa înţesată de polinii pe care,
nată, căzând drept în bazinul cu apă, unde din cauza poverii, neputând-o rula o lasă să
f
ace o baie neaşteptată. Nu există decât o atârne, ceea ce i-a făcut pe biologii din tre-
S'ngură cale de ieşire din bazinaş: canalul cut, aşa cum nota cu haz Sprengel, să con-
e scu
rgere, destul de larg pentru a perete sidere astfel de fluturi atinşi de boala „coar-
trecerea insectei. Dar pe acest canal nelor". Ei scapă de această năpastă doar
j"bina este aşteptată mai întâi de puful vizitând florile de Anacamptis, a căror po-
Picios al stigmatului, care îi absoarbe cu lenizare este astfel asigurată.
TAVA CU BUNĂTĂŢI A RORIDULEI de belşugul de nectar secretat de peţiol.
Fiind antagonice, aceste furnici nu trăiesc
în realitate, Roridula nu este o plantă împreună, ci pe exemplare separate de
insectivoră. Botanistul R. Brown, cu puţină copaci.
răbdare, a dezlegat, în 1962, misterul aces- Cu acest soi de copaci, s-a făcut o expe-
tei plante africane. Ea trăieşte în medii rienţă interesantă. Cultivat în grădină, deci
foarte bogate în azot, deci nu are un deficit lipsit de simbiontul său animal, şi-a pierdui
de substanţe proteice. Insă polenizarea ei caracterele câştigate în stare sălbatică. Spi-
n-o pot îndeplini decât acarienii. Iată de ce nii săi au devenit moi şi plini de măduvă,
s-a împrietenit cu câteva neaimri de pă- iar cantitatea de nectar a scăzut considera-
ianjeni fără plasă. Ca să-şi atragă musafirii, bil. N-a fost greu de presupus că forma,
planta le pregăteşte o trataţie îmbelşugată, dimensiunile şi duritatea spinilor depin-
iormată din muşte şi ţânţari. Familiarizaţi deau de simbioza cu furnicile, a căror pre-
cu prânzurile gata întinse, păianjenii se zenţă iritantă îi transformase în nişte or-
hrănesc numai cu insecte prinse de frun- gane redutabile de apărare împotriva erbi-
zele plantei, lăsându-le scheletele pe „faţa vorelor. Profitul plantei de pe urma traiului
de masă". Ei s-au dezobişnuit să-şi mai în comun cu furnicile era evident. Alături
vâneze singuri prada. Târându-se de pe o de spini, mirosul usturător provocat de aci-
plantă pe alta, ei cară şi polenul pe care dul formic, impregnat în frunze şi ramuri,
planta a avut grijă să-1 presare pe corpul contribuie şi el la alungarea duşmanilor,
lor păros, asigurându-şi astfel polenizarea deci la protecţia gazdelor.
încrucişată. In pădurile arhipelagului malaiezian, şi
în special în insulele Moluku, se întâlneşte
o frumoasă euforbiacee, Endospernium
PLANTELE FURNICILOR molucanwn. Tulpina sa este plină de scor-
buri, adăpostul unui neam de furnici care
se hrănesc, de asemenea, cu nectarul pro-
Se pare că, dintre toate animalele, fur- dus de peţioli. Se pare că dimensiunile
nicile sunt cele mai dispuse să ducă un trai considerabile ale acestui copac se datoresc
comun cu plantele, să se folosească din excitaţiei chimice produse de prezenţa fur-
plin de „avantajele" unor spaţii locative nicilor, deoarece atunci când el este culti-
confortabile, înzestrate cu rezervoare de vat în grădinile botanice tropicale, cu toate
dulciuri, dar, într-un anumit fel, să le răs-
pundă cu „contraservicii", apărându-le şi îngrijirile atente ce i se dau, nu atinge nici
chiar procurându-le materia primă. măcar a treia parte din dimensiunile sale
Plantele atrag furnicile prin sucurile obişnuite.
dulci secretate de anumite glande de pe Şi la o verbenacee exotică, Cleroden-
frunze şi tulpini, prin „gogoşile" de pe dron fistulosum, furnicile locuiesc în inte-
frunze, numite corpusculii Miiller, formaţii riorul tulpinii. Internodurile acesteia sunt
sferice bogate în albumină şi perfect adap- foarte umflate şi interiorul lor comunică cu
tate traiului social al furnicilor, din inte- exteriorul printr-un orificiu aşezat dede-
riorul organismului lor. subtul locului de inserţie a frunzei. La a-
Printre cei mai vestiţi simbionţi vegetali ceastă plantă, serviciul adus de furnici este
ai furnicilor se numără salcâmul cornut de altă natură. Este de ajuns ca un animal
(Acacia cornigera), ale cărui frunze sunt să atingă o frunză sau o ramură şi furnicile
înzestrate la bază cu doi spini puternici ce năvălesc asupra oaspetelui nepoftit, alun-
comunică între ei, îndoiţi asemenea unui gându-1 cu muşcături cumplite.
corn de bou. Spaţiul gol din interiorul spi- Cei mai bine studiaţi dintre arborii
nilor este locuit de două specii de furnici, „gazde de furnici" - mirmecofili - sunt Ce-
Pseudomyrex bicolor şi Crematogaster, atrase cropia şi Mynnecodia.
Fig. 18. Mynnecodia, un adăpost ideal pentru furnici

Cecropia - arbore drept şi zvelt, cu frunze gurându-şi drumul spre libertate şi hrânin-
mari, digitiforme, rudă cu urzica noastră du-se în acelaşi timp.
-creşte în America, din Mexic până în Bra- Alături de „creşe", planta pune la dispo-
zilia, în interiorul tulpinilor lor trăiesc u- ziţia furnicilor şi o „sufragerie", unde le
nele din cele mai războinice furnici, Azteca; aşteaptă micile „gogoşi" bogate în albu-
acestea îşi apără cu străşnicie locuinţa de mine şi grăsimi, aflate la baza peţiolilor. Pe
asalturile furnicilor-tăietoare-de-frunze, care măsură ce „gogoşile" sunt consumate de
adeseori năvălesc în mare număr asupra furnici, planta fabrică la iuţeală altele.
acestor copaci. Mynnecodia este o rubiacee epifită, care
Tulpina Cecropiei este goală, ca la bam- trăieşte în vârful copacilor tropicali,
bus, fiind divizată prin despărţituri trans- agăţată de ramuri prin câteva rădăcini ad-
versale între etajele internodurilor. în fie- ventive. La prima vedere seamănă cu un
care internod se află nişte canale care stră- cartof enorm şi ţepos, pe care cresc, din
pung până aproape de exterior tulpina. Ele loc în loc, tulpini cu câteva frunze. Aceste
P°t fi asemănate cu nişte ferestre sau uşi tubercule gigantice sunt străbătute în inte-
acoperite cu o membrană subţire. Matca rior de numeroase galerii comunicante ce
furnicilor roade membrana şi pătrunde se deschid în afară prin mai multe orificii.
asttel în interiorul locuinţei. Aici îşi depune Toate cavităţile sunt locuite de furnici, care
°uăle. Uşa creşte curând la loc, sub forma îşi apără cu furie teritoriul la cel mai mic
unui ţesut verde, ascunzând perfect matca semnal de alarmă. (Fig. 18)
$' Puii. Ca nu cumva uşa să se îngroaşe şi Dacă punem să încolţească o sămânţă
s
"° imobilizeze ca într-o închisoare, matca de Mynnecodia vom observa că planta pre-
r
oade o parte din grosimea acesteia, asi- zintă la bază o umflătură şi un orificiu, aşa
că ele nu pot fi considerate - cum credeau zit-gazdă încă nu este complet limpezită. Nu
unii botanişti - o operă a furnicilor. Nu-i mai puţin interesantă este calea prin car e
mai puţin adevărat că, lipsite de furnici, acesta se răspândeşte.
aceste tubercule prezintă toate particu- Vâscul înfloreşte toamna târziu şi ro-
larităţile amintite, dar dimensiunile lor sunt deşte în miezul iernii, când hrana păsărilor
mai reduse. Aşadar, furnicile favorizează este rară şi săracă. Fructele sale sunt nişi e
puternica dezvoltare a tuberculelor care, boabe alb-gălbui, asemănătoare unor perle
prin natura lor spongioasă, devin preţioase aşezate câte trei la locul de inserţie a frun-
rezervoare de apă pentru restul plantei. zelor.
Totodată, excrementele furnicilor, care se Cărăuşii lor sunt mierlele şi sturzii negri
acumulează în interiorul umflăturii ei, ser- (Turdus viscivorus), care le consumă cu
vesc Myrmecodiei, plantă epifită, să înlo- predilecţie. Dacă boabele vâscului ar fi fost
cuiască sărurile minerale din sol. ca ale celorlalte specii, neamul acestui in-
teresant semiparazit ar fi dispărut de muli.
Seminţele împrăştiate pe pământ, o dată cu
resturile mâncării, nu ar fi putut încolţi,
PLANTA SFÂNTĂ A DRUIZILOR ştiut fiind că vâscul nu poate trăi dacă nu
găseşte o ramură-gazdă de care să se prin-
dă. Şi totuşi el puiază pe ramurile alăturate
Fructele, divers şi viu colorate, solitare şi pe copacii vecini.
când sunt mari, adunate în grape sau cior-
Care este explicaţia acestui fenomen ce
chini, când sunt mai mici, şi păstrate şi peste
i-a frământat multă vreme pe oameni? In-
iarnă, când culoarea lor face un contrast iz-
ventivitatea de chimist a vâscului a asigurai
bitor cu albul imaculat al zăpezii, îşi sem-
continuitatea vieţii lui de semiparazit. Se-
nalizează de la distanţă prezenţa.
minţele sunt îmbrăcate într-o substanţă cle-
Pieliţa colorată, miezul dulce sau făinos
ioasă. Când mierla consumă carnea dulcea-
al fructului reprezintă o momeală irezisti-
gă, seminţele i se încleiază pe cioc. Pasărea
bilă. Ea ascunde sămânţa care asigură per-
nu se suferă murdară şi atunci îşi curăţă
petuarea speciei. Şi această sămânţă tre-
ciocul frecându-1 de o creangă vecină. înve-
buie să fie transportată cât mai departe de
lişul vâscos şi lipicios aderă cu uşurinţă la
părinţi, pentru a evita concurenţa vitală. A-
scoarţă, asigurând astfel seminţei mediul
cest oficiu şi-1 asumă în mod involuntar pă-
de dezvoltare.
sările care, consumând partea cărnoasă a
fructului, răspândesc, fără voia lor, semin-
ţele.
Dintre plantele omitochore (care se fo-
PLANTE CU BILET „OFICIAL" DE
losesc de păsări pentru răspândirea semin-
ţelor) cea mai vestită este vâscul (Viscum
CĂLĂTORIE
album).
La popoarele vechi, şi în special la popu- Australia a dăruit întregii lumi eucaliptul,
laţiile celtice, vâscul era considerat plantă mirtacee vestită prin viteza creşterii, dimen-
sacră. Prezenţa acestei tufe veşnic verzi, siunile, lemnul, substanţele medicinale şi
aninată în copaci, era considerată de pro- capacitatea ei de a asana terenurile mlăşti-
feţii acestora, druizii, ca un semn al zeilor, noase, datorită „setei" nepotolite de apă.
iar pasărea care îi dădea târcoale - un tri- Primele seminţe au sosit la Paris, în anul
mis al cerului. 1804.
Fără îndoială că vâscul prezintă un deo- în preajma anului 1810, eucalipţii pros-
sebit interes ştiinţific. Viaţa lui de semipa- perau la Malmaison. în anul 1857 au fost
razit face în continuare obiectul unor cer- înfiinţate mari plantaţii în Europa sudică şi
cetări ştiinţifice, iar complexa relaţie para- în Africa de Nord. începând din anul 1823,
ti arbori au fost introduşi în Chile, în salcâm, şi mimoza uriaşă (Mimosa invisa),
8 - în Africa de Sud' în 1843 " în India ' considerată greşit la începutul deceniului 4
al secolului nostru ca o leguminoasă fura-
53 _ în Argentina, în 1882 - în Cau-\
jeră de mare valoare.
£) in tre cele 500 de specii ale genului,
ca
^neroase sunt cultivate pe o suprafaţă de "" în schimbul eucaliptului, Australia a pri-
2 400 000 ha în întreg cuprinsul lumii, în mit din America un neam de cactus, cunos-
Brazilia, unde eucaliptul a fost cut la noi sub numele de limba-soacrei
MMtnai (Opuntia), în vederea experimentării unor
trodus între anii 1855 şi 1870, aceste garduri naturale împotriva cangurilor şi ie-
' lantaţii ocupă o suprafaţă de 800 000 ha şi purilor. Un singur fir de Opuntia inermis, im-
P
rezintă un efectiv de 2 miliarde de arbori,
portat în anul 1839 la New South Walcs, a
V [re ca re 1 miliard şi un sfert numai în produs, datorită înmulţirii înspăimân-
siatul Sao Paulo, precizau biologii Penofeld tătoare, o adevărată catastrofă ecologică.
A willis, în anul 1961. La sfârşitul secolului al XlX-lea, amin-
Eucalipţii prezintă avantaje incontes- tea J. Dorst, în cunoscuta sa carte înainte
tabile: ajută la regenerarea solului, procură ca natura să moară, Opuntia acoperea o
datorită creşterii rapide - o cantitate suprafaţă de 4 000 000 ha, iar în anul 1920,
apreciabilă de lemn în termen scurt (aşa- circa 24 000 000 ha şi continua să se extindă
zisul lemn de jarrah), constituind astfel o cu o rată anuală de 4 000 000 ha. Abia
resursă naturală valoroasă în ţările despă- atunci australienii au deschis bătălia asupra
durite. Totuşi, pădurile de eucalipţi sunt intrusului care „înghiţea" cu iuţeală pă-
adevărate deserturi sub raport faunistic, mânturile fertile. încercările de a stârpi re-
aceşti uriaşi ai lumii vegetale fiind arbori zistenţa plantei s-au dovedit zadarnice
fără umbră. până când, în anul 1925, i-a venit cuiva
Anumite plante importate în regiunile ideea să importe din Uruguay şi din nordul
tropicale pentru amenajarea de bariere vii Argentinei micuţul fluture Cactoblastis cac-
în zonele unde se cresc vite au devenit fac- torum, a cărui omidă devorează tulpinile,
tori dăunători, năpădind păşunile. în Noua săpând în ele galerii prin care pătrund
Caledonie s-a preconizat plantarea speciei agenţii de descompunere, bacterii şi ciuperci.
Lantana camera, originară din America Rezultatul a fost spectaculos deoarece acest
tropicală şi introdusă la începutul colo- cactus a dispărut tot atât de repede pe cât
nizării ca plantă ornamentală în mai toate de repede se întinsese. Victoria omizii
ţările calde, în vederea formării unor ba- asupra cactusului a fost celebrată printr-un
riere, ramurile sale lungi şi spinoase con- poem apărut în Cactus and Succulent Jour-
stituind obstacole în calea trecerii vitelor. nal, iar în semn de omagiu, australienii au
In curând însă - precizează biologii fran- înălţat un monument măruntei, dar bine-
cezi Barran şi Devambez - planta s-a în- făcătoarei insecte. Este primul şi unicul
mulţit în mod excesiv, invadând păşuni în- monument pe care omenirea 1-a ridicat în
tregi, împreună cu alte plante tot atât de cinstea unei insecte.
prolifice ca Acacia faniesiana, un neam de
IV. SUPRAVIEŢUITOARELE NE VORBESC

BĂTRÂNELE GLOBULUI telor - de la rudimentarele plăsmuiri năs-


cute în sânul oceanelor primare până lg
perfecţionatele forme actuale.
...Să coborâm într-o mină de huilă.
Lumina stârneşte pe pereţii de un negru S-ar părea că strămoşii plantelor actuale
sticlos jocuri fantastice. Iată că pe parapetul au dispărut din vremuri imemorabile. Şi,
de smoală se descifrează un desen: o frunză totuşi, glasul trecutului nu s-a stins cu totul.
ciudată, aidoma acelora pe care iarna le La fel ca în poveştile populare unde se
plăsmuieşte din gheaţă pe ferestre. Alături, vorbeşte de tinereţe fără bătrâneţe sau, mai
o scoarţă' tot neagră, cu modele rombice în potrivit, de bătrâneţe fără moarte, câteva
relief şi o alta cu urme de sigilii. Ceva mai dintre vetuste, purtând în spate milioane de
departe, trunchiuri întregi ca nişte coloane ani, au supravieţuit timpului, întărind
sau cioturi de catran susţin parcă bolţile dovezile pietrelor, cu martori vii şi im-
galeriei. Aceste resturi sunt mărturiile vân- posibil de contestat.
joaselor păduri de acum sute de milioane Aceşti supravieţuitori ai vremurilor
de ani pe care prăvălirea scoarţei le-a în- străvechi se numesc fosile vii. Ele seamănă
chis ca pe o comoară în inima pământului. ca două picături de apă cu „fotografia" lor
...Trecem din întâmplare pe lângă un mal de pe cărbunii sau argilele scoase la su-
surpat. Ruptura scoate în afară straiuri de prafaţă.
gresie sau argilă. Din joacă luăm o plăcuţă. Multe se găsesc în mediul marin. Faptul
Ii desprindem cu grijă foiţele suprapuse, nu trebuie să ne mire, deoarece dintre toa-
între ele, la 'fel ca într-un medalion desfă- te mediile naturale el este cel mai statornic,
cut ne va zâmbi impresiunea gingaşă şi pre- fiind supus de-a lungul timpului unor
cisă a unei frunze străvechi, căzută din cine variaţii cu mult mai mici decât uscatul.
ştie ce copac, acoperită de mâl şi păstrată Desigur, şi plantele pluricelulare terestre,
milioane de ani în această anvelopă minerală. dezvoltate după migrarea primelor or-
...Maşinile taie felii adânci în exploa- ganisme pe uscat, îşi au reprezentanţii lor
tarea de turbă. Ne oprim în faţa peretelui în această galerie de bătrâni fără moarte.
secţionat. Va fi îndeajuns să-1 cercetăm câ- Fosilele vii sunt supravieţuitori istorici.
teva minute cu o lupă puternică, şi în ţesă- Alte plante sunt supravieţuitori geografici.
tura fină şi zbârcită a muşchilor vom des- Ele au fost numite relicve vegetale. Speciile
coperi grăunţi de polen străvechi. Pentru aşa-zise „relictare" pot fi foarte frecvente
palinolog, turba este o adevărată carte unde în unele colţuri ale globului. în schimb, pre-
de jos în sus poţi citi istoria unei epoci de zenţa lor în alte colţuri pare a fi ceva sur-
sute de mii de ani, cu frământările ei cli- prinzător, în contradicţie cu datele ştiinţei
matice, cu dramele ei vegetale. despre repartiţia geografică actuală a plan-
Din toate aceste urme, risipite în nu- telor.
meroase puncte de pe glob, s-a putut re- Aceste „rămăşiţe" sunt şi ele dovezi pre-
constitui istoria lumii vegetale. Munca sa- ţioase; ele ne ajută să reconstituim „toa-
vanţilor a fost uriaşă şi numai firul călăuzitor nele" climei, când caldă, când rece, când
al concepţiei evoluţioniste, asemenea firului uscată, când umedă, alternanţe care au silit
Ariadnei, i-a ajutat să nu se rătăcească în plantele să facă lungi călătorii în căutarea
labirintul vârstelor geologice şi să ne ofere unor condiţii mai prielnice de viaţă.
azi un tablou clar, logic şi aproape complet Pentru multe specii, schimbările au fost
al lungului drum parcurs de lumea plan- favorabile răspândirii. Migraţia uriaşă a
c jilor stepice din centrul genetic est- telor metalifere, ne indică vechimea lor
'? r j an - leagănul actualei flore europene considerabilă. Nu demult, savantul german
confirmat izbânda plantelor rezistente W. Dombrowski a descoperit în depozite de
" , eC etă. Slăbiciunile plantelor iubitoare sare vechi de peste 150 de milioane de ani
l căldură şi umezeală s-au manifestat în bacterii care, scoase la suprafaţă, s-au re-
Pt-ioada glaciaţiunilor, când au fost nevoi- trezit la viaţă; ele manifestă însă deosebiri
«â se retragă treptat spre sud, părăsind faţă de bacteriile de azi în ce priveşte me-
Tcurile pe care altădată le stăpâneau. tabolismul, neputând, de pildă, inverti za-
Prezenţa „relicvelor" vegetale este legată harurile actuale.
i ultima perioadă din istoria plantelor, Alga colonială Botryococcus brauni este
eolitic> care corespunde unei epoci cu nu- cunoscută din paleozoicul inferior, dăi-
meroase schimbări climatice. nuind până în zilele noastre, fără ca în
morfologia ei să se constate schimbări im-
portante.

FOSILE VII Cele mai vechi ferigi


Cele mai vechi fosile vii din rândul crip-
Algele şi.» secretul veşniciei togamelor superioare (vasculare) aparţin
în depozitele calcaroase din provincia marelui grup al pteridofitelor (ferigilor), şi
Natal, Republica Africa de Sud, numite stro- anume clasei Psilopsida. Din această clasă
matolite, cu o vechime sigură de 3,1 miliar- de ferigi arhaice, mai bine organizate şi
de de ani, s-au descoperit urmele „pionie- capabile să crească şi să evolueze în mediul
rilor" construcţiei litosferei care au fost al- terestru, s-a păstrat până azi un singur gen,
gele coloniale verzi-albastre. aparţinând ordinului Psilotum, cu câteva
Din aceste protoalge s-au dezvoltat al- specii care se întâlnesc în pădurile tropi-
gele verzi-albastre, păstrate până azi dato- cale, umede, din Africa şi Asia. Tulpinile
rită uimitoarei lor rezistenţe şi capacităţi verzi, cilindrice, bogat ramificate dicho-
de adaptare. Astfel, ele se întâlnesc în tomic (cu câte 2 braţe) poartă frunze mici
gheţurile Arcticii, în gheizerii fierbinţi de la şi puţine. în pământ planta este fixată cu
Yellowstone, pe fundul Mării Moarte, în ajutorul unor rizoizi. Tulpinile au o măduvă
zăcămintele de petrol şi în munţi, la înălţimi sclerificată în jurul căreia se dispun fas-
de peste 5 000 m. Acestea sunt singurele cicule lemnoase în alternanţă cu cele li-
organisme vii care au rezistat şi exploziei beriene, reamintind de structura rădăcinii.
bombelor atomice şi cu hidrogen, supra- Sub erjidermă se află o scoarţă asimila-
vieţuind şi în interiorul reactoarelor ato- toare, în partea superioară, ramurile poartă
mice şi în pereţii peşterilor întunecate din sporangi, câte trei, în axila unei frunze
Nevada, unde s-au efectuat explozii nucle- bifurcate.
are subterane. Aceste ferigi, decretate monumente ale
Multe se găsesc în mediul marin. în tul- naturii, ne duc în urmă cu sute de milioane
burătoarea matrice a oceanului, care încă de ani, în perioada devoniană şi apoi per-
n u
. Şi-a dezvăluit toate secretele, supra- miană, când ele cuceriseră uscatul şi se
Vl
eţuiesc flagelatele, alge verzi, fosile. înmulţiseră atât de intens încât au putut da
Pe uscat, algele albastre şi unele dintre naştere unor depozite uriaşe de huilă.
bacterii, datorită adaptării lor la mediul
a
Pelor termale sau la terenuri minerale cu Cycadalele îşi amintesc
sol neformat, îşi dovedesc originea lor ar-
aică. O serie de cercetări recente, care La începutul mezofiticului, s-a născut
c
onduc la concluzia că bacteriile sulfuroase ordinul Cycadales, punte de legătură dintre
au
un rol important în formarea zăcămin- ferigi şi gymnosperme.
UtCll
Răspândite mai ales în regiunea tropi- acoperite în fruct - la angiosperme, undt
cală a Africii răsăritene, a Asiei şi Austra- fructul înveleşte sămânţa.
liei cele circa 100 de specii de cycadale In zona temperată, strămoşul încă în
formează un tezaur de preţ al ştiinţei. La viaţă al angiospermelor, apărute şi răspân.
ele se constată un pas înainte faţă de psilo- dite cu vigoare în ultima perioadă geologică
fitale, şi anume apariţia seminţei. Sămânţa este cârcelul (Ephedra distachyă), un se-
de Cycas revoluta seamănă cu o prună miarboraş dioic, cu flori femeieşti şi bărbă-
lungă de 2-6 cm. teşti separate pe acelaşi exemplar, cu
înfăţişarea cycadalelor aduce cu a fe- trunchi ramificat, noduros şi câteodată
rigilor şi a palmierilor. Frunzele lor mari, târâtor, cu tulpini uscăţive ca nişte beţişoa-
rigide, penate şi aşezate în spirală, formea- re. Frunzele lui sunt doar nişte solzişori u-
ză un mănunchi în vârful tulpinii. Prin niţi doi câte doi ca un tub. Din florile fe-
structura internă a tulpinii ele se apropie meieşti apar la sfârşitul verii nişte bobite
mult de conifere. roşii. Nimeni n-ar bănui că aceste mici tufe
Florile sunt unisexuâte, dispuse pe in- sunt rude cu bradul şi în acelaşi timp stră-
divizi masculi şi femeii. Fiecare floare este moşii unor plante mai evoluate decât coni-
compusă dintr-un ax central în jurul căruia ferele. Florile bărbăteşti şi femeieşti, cu im
se inserează în spirală staminele sau carpe- început de înveliş, şi structura vaselor trun-
lele, după sexul florii. Florile mascule au chiului constituie caractere de superioritate
aspectul unei rozete de frunze staminale faţă de neamurile bradului şi o treaptă de
ascuţite, care prezintă numeroşi saci pole- trecere spre angiosperme.
nici pe faţa lor inferioară. Aceste frunze au Cârcelul e o plantă interesantă nu nu-
aspect solzos şi alcătuiesc conuri mascule mai pentru vechimea şi rolul ei de verigă în
ce pot ajunge până la 20 cm lungime. Florile sistematica vegetală, dar şi pentru preţiosul
femele sunt şinele alcătuite din rozete de
frunze în care alternează frunze sterile cu ajutor pe care îl dă cercetătorilor în stabi-
frunze fertile, cele din urmă purtând ovule pe lirea limitelor paleogeografice dintre uscat
faţa lor interioară. şi ape. Şi pentru frământata hegiră a pă-
mântului românesc, ea constituie un docu-
Polenizarea se face prin intermediul vân-
tului, iar polenul ajuns pe florile femele ment preţios, care dezvăluie o pagină din
germinează dând naştere la doi spermato- străvechea încleştare dintre mări şi uscat.
zoizi ciliaţi, care pătrund până la oosferă, Cârcelul preferă litoralul marin, putând fi
fecundând-o. întâlnit, rar, ce e drept, însă sigur pe lângă
Cycadalele, în locul de baştină, sunt fo- falezele nisipoase şi pe dune. Cu atât mai
losite în scop alimentar (din tulpină se pre- surprinzătoare deci ne apare prezenţa lui
pară o făină sago mult folosită în insulele în Câmpia Transilvaniei, prin părţile Se-
Moluce şi în Japonia) sau terapeutic (sucul beşului, Turdei şi ale Bihorului, la sute de
proaspăt scos din frunzele de Cycas circi- kilometri de litoralul însorit.
nalis e un medicament local mult preţuit), „Misterul" acestei ciudate arii de răs-
iai în alte ţări sunt cultivate ca plante or- pândire a fost dezlegat. Atunci când oa-
namentale. menii de ştiinţă au întocmit cu precizie
harta înfăţişării din trecut a pământului ro-
mânesc, s-a putut constata că Ephedra din
Obârşiile cârcelului Transilvania marchează braţul mării străvechi
__ Cu 50 de milioane de ani în urmă a a- care pătrunsese în arcul carpatic şi se scur-
Pârut un nou ordin vegetal, acela al Gneta- sese apoi, treptat, cam prin Valea Mu-
lelor. El oferă oamenilor de ştiinţă dovada reşului de astăzi. După izbânda deplină a
concretă a etapei de trecere de la gimno- uscatului, ea a rămas pe vechiul litoral al
sperme - plante la care seminţele nu sunt mării panonice, în câteva staţiuni care au
conservat mediul său de viaţă, la fel cu
-trânul care cu greu se desparte de locul sete şi foame care s-au împrăştiat pe nisip.
copilăriei. Planta seamănă CU o apariţie din altă lume.
De un butuc ţepos, nu mai înalt decât un
Uimitorul „toumbo" stal de om, se anină ca două braţe gigan-
prin ţinutul Damara din sud-vestul A- tice o pereche de frun/e persistente, lungi
Iricii, în pustiul Namib şi pe platoul Kao-Ko de 3-8 m, late de 30 cm, zdrenţuite, aspre,
Supravieţuieşte Welwilschia mirabilis, un adesea ondulate. După ce se curbează de
""_ ,ore/entant al ordinului Gnetale care face la tulpină, Irunzele se întind pe sol unde, în
irecerea, ca şi cârcelul (Epliedra), între gim- contact cu nisipul fierbinte, se modifică
nosperme, plantele cu fruct descoperit, şi an- treptat şi sunt rupte în fâşii prin acţiunea
mosperme, plante cu fruct acoperit. Ciudatul vântului. La baza lor se înalţă florile, oare-
arbore a fost zărit întâia oară în 1860 de ex- cum asemănătoare cu ale brazilor, dar care
ploratorul austriac Friedrich Welwitsch în dau naşlere unor seminţe acoperite. S-a
cel mai arid pustiu din lume care e deşertul constatat că planta înfloreşte o dată la 20
Namib, supranumit şi ..Ţărmul scheletelor", de ani şi că atinge vârste matusalemice de
din cauza oaselor de animale moarte de 1 200-2 500 de ani. (Fig. 19)

I'ig. 19. Toumbo, un straniu şi străvechi locuitor al pustiului Namib


în zona neospitalieră în care trăieşte erei secundare, încât paleobotanistul D o
toumbo, unica sursă de umezeală o repre- Scott a numit mezozoicul şi „era gimno-
zintă ceaţa adusă dinspre Oceanul Atlantic spermelor". După cretacicul inferior, spe-
de vânturile de vest, fenomen care are loc cii, genuri şi ordine întregi de gimnosper-
regulat, timp de aproape 300 de zile pe an, me dispar fără urmaşi, lăsând loc exploziei
din zorii zilei până la orele 9,30 dimineaţa. angiospermelor carp inaugurează o erj
Ceaţa echivalează cu 50 mm precipitaţii nouă în flora terestră, ce durează până în
anuale. Se ştie însă că această formă de u- zilele noastre.
mezeală nu' poate fi folosită de orice orga- Printre gimnospermele supravieţuitoare
nism vegetal. Secretul supravieţuirii acestei se află şi ordinul Ginkgoales. In jurasic _
fosile vii este tocmai posibilitatea de a va- perioada sa de apogeu - numără 20 de
lorifica prin adaptări speciale anemica sursă genuri şi circa 100 de specii, păstrându-.se
hidrică. Rădăcinile pătrund până la 3 m în azi doar printr-un singur gen şi o singură
pământ, servind doar pentru fixarea specie, Ginkgo biloba, conservat în formă
plantei, deoarece sursa freatică se găseşte spontană doar în colţul de sud-est al con-
la 30-40 m adâncime. Practic, singura sursă tinentului asiatic, însă cultivat în nenumărate
de apă este firava ceaţă matinală. Pentru a parcuri şi grădini botanice din lume.
o putea absorbi din aer, stomatele frun- Ginkgo e un copac bogat ramificat, cu
zelor se găsesc nu numai pe partea infe- frunze căzătoare peţiolate şi cu un limb
rioară a frunzelor dar şi pe partea superioară foliar format din doi lobi. Florile bărbăteşti
a acestora, putând atinge un număr de au forma unor amenţi iar cele feminine
22 100 pe centimetru pătrat. La scurt timp sunt alcătuite din două ovule situate la ex-
după ridicarea cetii, stomatele se închid er- tremitatea unei rămurele. După fecundare,
metic. Cercetările microscopice ale cuti- ele dau naştere unui fruct asemănător unei
culei au scos în relief existenţa unui strat corcoduşe, cu o parte cărnoasă greu miro-
conţinând cristale de oxalat de calciu, me- sitoare şi o parte scleroasă ca un sâmbure,
nit să reflecte radiaţiile solare şi să înlăture, Un alt conifer-fosilă este Taxodium, care
în acest fel, supraîncălzirea plantei.
în terţiar ocupa o bună parte a emisferei nor-
dice, fiind semnalat şi în ţara noastră. în
Străbunicile coniferelor prezent îl întâlnim spontan doar în mlaşti-
nile din Mexic şi America de Nord (Flo-
Ceva mai târziu, la mijlocul terţiarului, rida şi Virginia), emiţând la suprafaţă nişte
în perioada ridicării masive a continentelor rădăcini aeriene, numite pneumatofori. La
şi retragerii apelor, când clima devine mai noi se găsesc exemplare de Taxodium disti-
uscată, iar solul mai sărac în apă, apar coni- chum (chiparos de baltă) cultivate în grădi-
ferele. nile botanice din Cluj-Napoca şi Bucureşti,
Din sânul acestui ordin s-a păstrat şi ca şi în grădina Cişmigiu. Dimensiunile şi
astăzi un străbun preţios. vârsta unor exemplare pot atinge cifre impre-
Părea un lucru bine stabilit către mijlo- sionante: circumferinţe de 30-40 m ale tul-
cul secolului nostru că Metasequoia fosilis, pinii, o coroană care acoperă o suprafaţă de
strămoşul arborelui-mamut, a dispărut cam 700^900 m2, o longevitate de 2-3 000 de ani.
de 20 milioane de ani. Dar iată că în 1962, un în Mexic, e un arbore celebru, intrat în
student chinez din Nankin, T. Wang, 1-a des- folclorul populaţiilor străvechi de azteci.
coperit vieţuind, asemenea unui sihastru, în Amintim de „chiparosul lui Montezuma"
pădurile virgine din China Centrală. care creşte în Sierra Madre la altitudini de
Impunătoarea, altădată, încrengătură a 1 700-2 000 m sau de taxodiul din cimitirul
gimnospermelor se dovedeşte în lumina Santa-Maria (Oaxaca - Mexic), cu o cir-
cercetărilor paleobotanice a fi în continuu cumferinţă de 33 m şi o înălţime de 50 m,
regres. Ele fuseseră atât de caracteristice vârsta lui. fiind de aproximativ 2 200 de ani.
PLANTE 67

RELICTE început coborârea gheţarilor spre sud,


făcând ca vechea floră şi faună să dispară.
Unicii supravieţuitori ai acestei epoci
lotusul românesc călduroase au fost dreţele. Prin ce miracol
La 2 000 km de Nil, oglinda unui pârâu s-au meţinut aproape un sfert de milion de
,. co lţul nord-vestic al ţării noastre este " ani? (Fig. 20)
'stelată de acelaşi nufăr care a îmbogăţit
wendele din ţara faraonilor şi a eternizat
ornamentele vestitelor piramide.
Prezenţa lui a stârnit cele mai vii contro-
verse ştiinţifice. Botanistul Paul Kitaibel,
care semnalase acest lotus în anul revo-
luţiei franceze, îşi exprima neîncrederea în
caraterul spontan al plantei, considerând-o
adusă aici de un naturalist şi aclimatizată.
Douăzeci de ani mai târziu, datorită în-
delungatelor cercetări ale lui J. Tuzson,
nufărul a căpătat nu numai o descriere
exactă, dar şi un nume ştiinţific: Nymphaea
lotus (L.) var. thermalis (D.C.) Tuzs, care
se adaugă plasticei denumiri populare de
dreţe dată de localnici cu sute de ani în
urmă.
A trebuit să treacă încă 40 ani pentru
ca taina dreţelor să fie pe deplin dezlegată.
Palinologia - ştiinţa care se ocupă şi de
istoria plantelor, stabilindu-le vechimea du-
pă resturile de polen fosil stratificate în di- Fig. 20. Dreţa, un martor al climei calde
verse depozite de turbă - a reuşit să înlă-
ture ultimele dubii. Faptul că seminţele a- Răspunsul îl vom găsi fără greutate
cestei plante au fost descoperite în flora poposind în una din călătoriile noastre în
fosilă de la Ganocz (Slovacia) şi că, ulte- apusul ţării, la vestita staţiune Băile Epis-
rior, s-au găsit impresiuni de frunze şi de copiei, situată nu departe de Oradea, la
boboci de lotus în tufurile calcaroase de la poalele dealului Şimlâu. Celebritatea băilor
Moara Rontăului, nu departe de Oradea, a sale, cunoscute şi atestate documentar de
confirmat indigenatul acestui lotus care, i- peste 750 ani, constă în izvoarele termale
zolat de specia ce creşte şi azi în apele de o ridicată valoare terapeutică. Staţiunea
Nilului, a supravieţuit peste 200 000 ani în Băile Episcopiei şi staţiunea Felix, din ime-
unica staţiune europeană, situată în ţara diata apropiere, sunt aşezate pe depozite
noastră. Ne găsim, aşadar, în faţa unui calcaroase de vârstă mezozoică, în care
supravieţuitor, unei aşa-zise specii relicte, apele termale, de origine vădoasă (din
conservată din vremuri imemoriale pentru precipitaţiile atmosferice), se infiltrează
a
Povesti o pagină din istoria pământului prin fisurile rocilor până la adâncimi de
românesc. Dreţele ne întorc cu 400 000 ani peste 1 000 m, unde se mineralizează, în-
urmă, când domnea peste Europa con- călzindu-se în acelaşi timp, astfel că ajung
m ta ă dec
c .^ ! > i Şi m ţara noastră, o climă £ dă din nou la suprafaţă cu o temperatură între
Şi umedă. Plantele tropicale şi me-.
28 şi 42°C. Izvoare termale asemănătoare
eraneene se întâlneau pretutindeni. a
c ea
. stă epocă nu a durat decât 170 000 '■ alimentează şi pârâul Peţea şi lacul din
după care clima s-a răcit brusc şi a staţiunea Băile Episcopiei, unde se formea-
ză un nămol sapropelic şi depozite de
i^\iu^uiv iyj\i UKH

turbă. Datorită puternicului i/.vor termal, Singurul tovarăş al dreţelor, contem-


izbuc, eu un debit de erupţie de 480 m-Voră poran cu ele, este melcuşo'rul Metanopsi,^
şi o temperatură de 42°C, precum şi altor 17 parreysii, şi el o fosilă vie a bogatei faurii;
izvoare termale (30-36°C) situate pe parcur- de melanopside care populau depresiunea
sul râului Peţea, atât apa lui cât şi a lacului panonică în terţiar. Până la recentele anali.
Ochiul Ţiganului, aflat în apropiere, nu în- ze polinice, argumentul cel mai convingător
gheaţă niciodată, dând astlel aspectul exo- pentru a preciza caracterul relicl al lotu.
t i c de oază subtropicală acestui colţ al sului românesc a fost tocmai aeesl melcii-
staţiunii. Iată deci taina supravieţuirii lotu- şor, care îşi duce viaţa pe fundul mâlos ;(|
sului. In microclimatul cald menţinut de lacului, în vecinătatea izvoarelor calde. \j
caloriferul apelor termale, el a reuşit să în- din ale cărui cochilii, fosile sau mai recen-
te, copiii fac adevărate coliere, ofcrindu-le
vingă intemperiile glacialiunilor cuaternare
vizitatorilor.
şi să-şi prelungească zeci de mii de ani
existenţa, devenind, datorită noilor caractere
dobândite prin adaptarea la mediul apelor Alte relicte ale timpurilor calde
termale, un lotus endemic al ţării noastre.
Drelelc nu sunt numai un obiect de cu- Studiul polenului din depozitele fosile.
riozitate ştiinţifică, dar şi o adevărată mân- cuprinzând r e s t u r i l e vegetale al e unor
drie floristică a ţării noastre. Ambele mo- specii din terţiar, a redus considerabil în
tive le-au dat dreptul să fie înscrise în ultimii 40-50 de ani numărul plantelor con-
rândul monumentelor naturii. siderate drept relicte ale perioadei mai
La prima privire, ele ar putea fi confun- calde, cu mult dinaintea glaciaţiunilor.
date cu nuferii albi, podoabele bălţilor şi In afara dreţelor - lotusul românesc
ale Deltei. încetul cu încetul însă, chiar şi conservat în apele calde ale pârâului Peţea
un ochi neavizat sesizează deosebirile. Dre- - oamenii de ştiinţă au acordat t i t l u l de re-
ţele sunt m%i viguroase; o singură plantă liete terţiare şi altor specii, puţine la nu-
matură ocupă o suprafaţă de 10 m2 şi dă în măr, adevărate străbunici a l e florei ro-
medie 60 de frunze. Cele plutitoare, etalate mâneşti. Unele dintre ele. din cauza su-
în cercuri concentrice, se deosebesc de ale telor de mii sau chiar milioanelor de ani de
nufărului datorită formei lor circulare, bo- vieţuire în anumite colţuri a l e pământului
gatei reţele de nervuri de pe dosul lor şi românesc, au căpătat unele particularităţi
marginilor crestate. Florile, cu un diametru care le deosebesc mult de speciile înrudite
de aproape 20 cm. nu prezintă o culoare alb- şi care au îndreptăţit pe oamenii de ş t i i n ţ a
lăptoasă ea a nufărului, ci o nuanţă gălbuie. să le socotească endemite, adică plante
Sepalele au dosul verde, cu 7-9 nervuri unice ale pământului românesc. Despre
roşii-violete. Vechimea considerabilă a aceste plante şi peripeţiile lor am amintii
speciei este trădată de caracterele de pri- într-o carte intitulată Plante unice în peisajul
mitivitate ale florii, dispoziţia spirociclică şi românesc.
instabilitatea numărului elementelor flo- în jurul rezervaţiei Belioara din Carpa-
rale, precum şi trecerea gradată a înveli- ţii Apuseni, şi anume pe Valea Arieşului şi
şului floral în staminc. apoi pe Valea Dudului, vom avea bucuria
In pofida considerabilei distanţe ce le să ne întâlnim eu liliacul ardelenesc (Syrin-
separă de ruda lor nilotică, dreţele au ga josikaea), numit de localnici scrântea din
cauza ramurilor parcă scrântile. Acest l i -
păstrat aceleaşi obiceiuri. înflorirea lor e
liac românesc, eare a fost luat în cultură
legată de temperatura apei, producându-se
prin grădinile şi parcurile multor ţări d i n
de obicei noaptea sau pe timp de ploaie,
lume, se deosebeşte de toate rudele sale
când se înregistrează circa 27- 30°C. Intre mai ales prin inflorescenţa lui care apare
orele 12 şi 17, când temperatura apei urcă nu din cei doi muguri laterali, ci din mugu-
spre 34°C, florile rămân închise. rul terminal al ramurilor. Liliacul ardelenesc
^ 1

.. mână oarecum cu Syringa emodi din Af- care s-a conservat cu greu pe coastele ari-
<G
ici in si Himalaya şi cu o străveche rudă a de, uscate, calcaroase ale însoritei Dobrogi.
sia şi dovadă f i i n d raritatea populaţiilor care
f (liisita în stare fosilă în Germania, fapt poartă în structura morfologică şi cario-
Jt c onfirniă puternica migrare spre vest
logică (numărul de cromozomi) semnele
*"■ ,„eC iilor central asiatice spre sfârşitul indiscutabile ale vechimii.
• erţiarului.
Munţii Bârsei, Făgăraşului şi Ţarcu-Go- Când boaita atlantică bătea şi pe la noi
dcanu ascund un alt relict terţiar, gingaşa
miliţea alpină (Lychnis dinarica). Se re- Cu frunzele sale veşnic verzi, elegant
marcă uşor prin perniţele lari şi dese pe conturate, laurul ghimpos (numit aşa pen-
care Ic formează în crăpăturile de stânci şi t r u a fi deosebit de dafin, laurul nobil) a
din care se înalţă tulpinile subţiri, pubes- constituit, alături de acant, un model orna-
cente, ce poarta 2-3 fiori ro/.-violete. mentistic mult îndrăgit în antichitate, iar la
£ o specie cosmofită, deci iubeşte fisu- unele popoare a devenit un simbol al vieţii
rile bine însorite ale rocilor cristaline us- şi vigorii, adăugându-se bradului şi vâscului
cate (de aceea preferă pereţii abrupţi), ca- ca emblemă a sărbătorilor de iarnă.
re rezistă bine la diferenţele de tempe- Laurul (Ilex aquifolium) e o specie mc
ratură, ceea ce explică supravieţuirea ei şi diterano-atlantică. în ţinutul lui de baştină
în perioada glaciaţiunilor. creşte sub chipul unui copac falnic, înalt de
Pădurile carpatice adăpostesc o specie 10-15 m.
de crucea-voinicului {Hepatica transilva- Iată însă că o insulă de laur a rămas rălă
nica), net deosebită de ruda ei din pădurile cită pe teritoriul ţării noastre, la sute de kilo
europene (H. nobilis), prin florile albastre, metri depărtare de limita arealului său dt
mult mai mari, prin frunzele cu cei trei lobi răspândire. Oaza de laur e situată la X kn
crenat-dinţaţi şi nu întregi. Singura lui rudă de comuna Zimbru, din judeţul Arad, la (
mai apropiată, H. heniyi, din China, se deo- altitudine de 500 m, în rarişlea unei pădur
sebeşte totuşi destul de sensibil de mult de fag de lângă Valea Luştilor, cunoscută ş
îndepărtata geografic cruce a voinicului din sub numele de Dosul Laurului.
codrii noştri. Fiind o plantă ierboasă şi pe- Din bogaţii arbuşti mediteraneeni, aic
renă, ea a rezistai bine îndelungatei domnii au rămas câteva tufe cât statul unui om voi
a gheţurilor. nic, pe care le recunoaştem uşor dup:
înspre părţile nord-estice ale Măcinului frunzele pieloase, lucitoare, de un verde în
ea şi în podişul Babadagului, considerat o tunecat. pe margini cu o dungă c â r t i
adevărată grădină botanică în miniatură, a lagineu-îngroşată, ondulate şi ghimpos din-
lost descoperită de renumitul botanist ro- ţate, precum şi după fructele ca ni.şte boa
mân D. Brândza, acum aproape 100 de ani, be roşii aşezate la subţioara frunzelor.
0
specie endemică de pesmă, numită în Prezenţa laurului în această enclavă de
c
instea botanistului transilvănean V. Janka, câteva sule de metri pătraţi ridică pasio
Centaurca jankae. nante întrebări în jurul originii sale.
O tulpină muchiată, brăzdată, înaltă de Desigur că în ţara noastră trăiesc destu
'~1,2 m, poartă frunze lung peţiolate, de le specii mediteraneene lemnoase şi erba-
Uouă ori penat-sectate, cu segmente li- cee. Arţarul mediteranean, alunul turcesc
neare, cărnoase, rigide şi păroase. Anto- castanul comestibil, ca să cităm doar câtev;
unj de 2-3 cm cu bractei coriacee, multi- mai reprezentative dintre ele, îşi explic;
e mai târziu, au Hori purpurii. Origi- firesc indigenatul prin apartenenţa lor la i
nalitatea acestei pesme a obligat pe regiune naturală cu climat submedileraneai
redactorii volumului 4 al Florei Europene conservat din vremuri străvechi. Regiune;
7* crceze o secţie nouă în care s-o înca- unde au supravieţuit tufele de laur nu pri-
seze, numită Hyalcoloma. Este o relictă a meşte de nicăieri influenţe mediteraneene
Perioadei uscate, xeroterme a terţiarului,
IN Al URII
sau atlantice şi nici nu se încadrează unui matică a avut repercusiuni importante asu-
microclimat de natură să justifice staţionarea pra vegetaţiei.
lui. De unde dar provin aceste exemplare Plantele arctice, obişnuite cu frigul, s-au
izolate? retras în vârful munţilor, devenind relicte
Popasul lor în ţara noastră este legat de alpine.
perioada post-glaciară, mai caldă, când o Zona alpină a Carpaţilor adăposteşte o
mulţime de arbori şi copăcei atlantico-me- mulţime de copăcei caracteristici.
diteraneeni se instalaseră în câmpiile şi Sălciile îşi trimit printre stâncile umede
pădurile româneşti. După o nouă răcire a ale înălţimilor neamurile lor pitice (Salix
climei, cei mai mulţi au dispărut. Unii herbacea, S. retuşa, S. retiarfata). Tulpinile
dintre ei s-au menţinut în extremităţile mai lor, cu frunze pieloase mai subţirele sau
călduroase ale ţării (colţul nord-estic al Ol- mai rotunjoare şi cu câte un mâţişor în
teniei şi sudul Banatului, Dobrogea con- vârf, se înalţă doar câţiva centimetri de la
tinentală). Laurul însă a dispărut cu desă- pământ.
vârşire, păstrându-se ca prin miracol doar Covoraşe dese şi scunde ţes tulpinile de
în insuliţa de făget de la Zimbru şi rezis- coacăz (Loiseluria procwnbens), cu ramuri
tând condiţiilor destul de neprielnice prin fragile acoperite cu frunze pieloase, rigide,
modificări adaptative, oglindite în special ovale, din vârful cărora apar pe ici, pe colo
într-o înfăţişare mai pipernicită. Aici el se mici flori roze scorţoase, sau cele de ar-
găseşte în cea mai estic europeană staţiune ginţică (Dryas octopetala), cu frunze lobate,
faţă de aria lui atlantică şi în cea mai nor- argintii pe spate, şi cu flori mari, albe, ste-
dic europeană faţă de cea mediteraneană. late, cu opt petale şi numeroase stamine,
Existenţa lui singuratică într-o poiană Coastele pietroase ale munţilor sunt aco-
de făget, aspectul său neobişnuit, dar mai perite în luna august cu jăraticul aromat al
ales utilizarea ramurilor sempervirescente florilor de smârdar sau bujor de munte
la pregătirea coroanelor funerare au rărit {Rliododendron multifolium). Strugurii ur-
din ce în ce mai mult populaţia insulară de sului (Arctostaphyllus uva ursi), rudă cu
la Dosul Laurului. Astăzi copacul inspira- merişorul şi descoperită în mai multe lo-
tor al arhitecţilor antici 8 ocrotit într-o mi- curi, aparţine de asemenea tundrei arctice.
că rezervaţie naturală care atrage anual Printre speciile ierboase relicte amintim
sute de vizitatori. laleţica-de-piatră (Lloydia serotina), plantă
de primăvară, rudă cu laleaua şi scânteioara,
ascunsă prin crăpăturile de stâncă, macul
Rămăşiţele unor epoci glaciare din galben (Papaver corona sancti-stephani) şi
vârfurile munţilor linariţa alpină (Linaria alpina), cu flori li-
liachii, iubitoare de grohotişuri, alături de
Glaciaţiunile care au început în pleis- diferite specii de ochii-păsăruicii {Saxifraga),
tocen şi s-au repetat de 3-4 ori la intervale clopoţei (Campanula) şi ghinţure (Gentia-
destul de scurte au avut o influenţă uriaşă na). Unele din aceste relicte cu actuală
asupra vegetaţiei atât de la şes cât şi de la arie de răspândire alpină s-au adaptat de-a
munte din cauza scăderii apreciabile a lungul a mii de ani de existenţă condiţiilor
temperaturii. în jurul gheţarilor care cobo- specifice de sol şi de climă ale Carpaţilor,
rau uneori sub înălţimea dealurilor s-a dez- devenind endemite alpine carpatice, cum ar
voltat flora specifică, alcătuită din specii al- fi românită carpatică {Anthemis carpatica
pine şi glaciare, sosite de obicei din tundra ssp pyrethrifonnis), pesma carpatică (Cen-
arctică. laurea prinnalifida), drobiţa lui Dorner
( După încetarea glaciaţiunilor, survenite (Draba dorneri), drobiţa lui Haynald (Dra-
in urmă cu 20 000 de ani, a urmat o perioa- ba haynaldi), struna-cocoşului din Carpaţi
a
P° st-glaciară mai călduroasă şi mai (Cerastiiun transsilvanicum), scânteiuţa sau
Jmedă, borealul. Această „revoluţie" cli- garofiţa lui Henter (Dianthus henteri), cim-
,1 românesc (Thymus comosus), firuţa Turbele şi mlaştinile de munte, ascunză-
hcegi că {Festuca bucegiensis), saxifraga tori ale plantelor polare
lânească {Saxifraga mutata ssp demissa) Vremea îngheţurilor polare, cu flora ei
s° multe altele. caracteristică, îşi prelungeşte amintirea în
Alături de aceste rehcte alpine putem cele peste 440 de mlaştini de turbă, răs-
c »za relictele glaciare, printre care amin-jv pândite în depresiunile mai cu seamă mun-
două specii de piciorul-cocoşului cu n toase, stăpâne pe aproape 8 000 ha din te-
ri albe (una mai scundă, cu frunze rotun-• ritoriul ţării noastre.
are crestate - Ranunculus crenatus; alta După încălzirea climei şi topirea ghe-
mai înăltuţă, cu frunze de mai multe feluri, ţarilor, flora arctică s-a retras, supra-
unele divizate mai adânc - Ranunculus gla- vieţuind până azi doar în aceste „frigidere"
■ialis), un neam delicat de soldanelă {Sol- naturale.
danella pussila), cu flori liliachii-deschis, Mlaştinile de turbă sunt insule de vege-
franjurate, şi o specie de ochii-păsăruicii taţie formate dintr-o strânsă împletitură de
cu flori albe mari adunate în cime şi frunze rogozuri şi muşchi, din care cel mai carac-
ca nişte lopăţele dinţate {Saxifraga cy/no- teristic este Sphagnum, aşa-numitul muşchi
sa), micuţa pătlagină alpină {Plantago gen- de turbă. Spre deosebire de alte formaţiuni
tianoides). în Carpaţii noştri (mai ales în vegetale, mlaştina de turbă deţine o dimen-
Retezat), în lipsa gheţarilor, aceste specii siune caracteristică: adâncimea. învelişul viu
însoţesc azi lacurile glaciare ori versanţii de deasupra face corp comun cu zăcământul
umbroşi cu substrat de cuarţ, granit sau de turbă de dedesubt, adânc de câţiva metri,
gnais care păstrează multă vreme zăpada. o imensă aglomerare de mumii conservate
Plantele migrate în estul Siberiei au tre- ale plantelor. Actuala floră vie trăieşte şi se
cut şi ele printr-o perioadă frământată, după dezvoltă peste o adevărată arhivă multimi-
lenară, ale cărei piese reprezintă organisme
încălzirea şi umezirea vremii. Multe din ele,
conservate, cu o putere documentară fără
bine adaptate căldurii şi uscăciunii aerului
greş.
şi solului, s-au statornicit în zonele
în această arhivă, perfect orânduită cro-
colinare deschise şi în stepele actuale, de- nologic, care trebuie citită ca în scrierea chi-
venind chiar specii endemice ale pământului neză, de jos în sus, cel mai valoros document
românesc, cum ar fi unele specii de unghia- este praful de arhivă - amalgamul de polen
găii {Astragalus romeri, A. pseudopurpureus, şi spori, smuls an de an de vânturi de la
A. peterfii), jaleşul transilvan {Salvia trans- plantele mereu schimbătoare din împre-
silvanica), joldeala ardelenească {Jurinea jurimi şi depus în mlaştini. Studiul micro-
transsilvanica), sipica românească {Cepha- stratigrafic-statistic al acestui colb de polen
laria radiata), stânjenelul lui Brândză {Iris şi de spori a lămurit în bună măsură evo-
bmndzae) şi altele. luţia vegetaţiei şi mai ales a pădurilor, din
Altele, însă, cu un regim de viaţă mai ultima perioadă a istoriei plantelor.
deosebit, s-au preschimbat în relicte. Minu- Un merit deosebit în această direcţie
nata albumiţă sau floarea-reginei {Leon- revine unui savant român, academicianul
topodium alpinum), plantă de câmpie, înaltă Emil Pop, care a întreprins vaste cercetări
de peste un metru în centrul Asiei, s-a asupra mlaştinilor de turbă din ţara noastră.
transformat în ţările europene într-o plantă Să vedem cum se explică faptul că
scundă, tipic alpină. Doar la noi în ţară, la mlaştinile au reuşit să conserve de zeci de
Intregalde, în Munţii Sebeş, trăieşte la al- mii de ani speciile care au dispărut după re-
titudini de 500-700 m o formă interme- tragerea gheţarilor din părţile centrale ale
lar
ă a albumiţei (f. intregaldensis), care Asiei, Europei şi Americii de Nord, cum ar
al
ovedeşte originea stepică a acestui relict fi printre cele mai cunoscute: roua-cerului
Pm. {Drosera rotundifolia şi anglica), toporaşii de
tinov (Viola epipsila), şverţia (Swertia mică, localizată exclusiv în complexele mlăşti-
peren-,,/v), bumbăcărita (Eriophomm noase de la Hărman-Prcjmer-Stupinii Prcj.
vaginalwn). răchiţeaua (Vaccinium meruiui. Specia comună (alpina) creşte n,
vxycoccos), rugina-rea (Ândronicda e t a j u l a l p i n din Pirinei, Alpi, Balcani şj
polifolia), vuietoarea (Em-petrum nignun), Carpaţi. Coborârea ei cu peste 1 500 ni sub
broscariţa (Ţriglochin pa-lustris). gălbioara nivelul altitudinal în care obişnuit vegetea-
(Lysimachia ihyrsifloru). E simplu. Dacă ză dovedeşte că mlaştina menţine conditjj
izvoarele termale de la Oradea au întreţinut de temperatură similare piscurilor alpine
o mică oază de climat tropical, mlaştinile, Complexul condiţiilor specifice oferite de
dimpotrivă, au acţionai ca un factor această mlaştină a înzestrat-o însă cu unele
criogenetic (născător de frig). menţinând caracteri.: morfologice deosebite de ale ru-
tot timpul o temperatură scăzută. dei sale alpine. Mai izbitoare este lungimea
A face cunoştinţă cu câteva din plantele codiţei florilor, explicabilă prin regimul de
relicte ale mlaştinilor româneşti este poate umiditate mai pronunţat şi prin concurenţa
un rar şi instructiv prilej de a ne găsi câte- bogatului covor vegetal din jur.
va momente în plină perioadă a glacia- Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Saxifragu
ţiunilor, de a ne întâlni aici. la 1 500 km mulata, întâlnită doar în Alpii Europei şi
distanţă, cu câţiva din reprezentanţii cei descoperită în 1970 de I. Moraru şi 11.
mai caracteristici ai florei arctice şi a des- Negruţ. La Stupini ea găseşte cel mai sudic
coperi câteva creaţii vegetale zămislite de
refugiu mondial, luând o înfăţişare tipică:
pământul românesc.
tulpini înăltuţe de 40 60 mm, slab ramifi-
în apropierea comunei Hărman, situată
cate şi cu flori puţine.
la 30 km de Braşov, la 510 m altitudine,
sub stânca numită Coasta, se află o mlaşti- în mlaştina de la Sâncrâieni-Ciuc, si-
nă-rezervaţie. tuată la 7 km sud de oraşul Miercurea Ciuc,
Printre tufele dese de pipiriguri şi muşchi în afara unor plante rare, printre muşchii
se înalţă daria (Pedicularis sceptmm-caro- abundenţi c l i n j u r u l izvoarelor apare
linum), cea mai impozantă apariţie vege muşchiul Meesea hexaslicha, în cea mai sudi-
tală a mlaştinii. , că localitate a sa din lume. Nu departe de
în mijlocul verii, din rozeta de frunze Sâncrăicni, în mlaştina Valea Mijlocie din
mari şi dantelate se înalţă o tulpină de un apropierea satului Tuşnadul Nou. există o
metru în capătul căreia se găsesc flori zonă cu o importanţă fitogeografică deose-
mari, galbene, ca o gură căscată, decorate bită: ea reprezintă cea mai sudică staţiune
cu câte o pată violetă. întreaga înfăţişare a din lume (latitudinea nordică 46°1P) pen-
plantei lasă impresia mândră a unui scep- tru mestecănaş (Betula humilis) şi pcnlru
tru, imagine ce 1-a izbit şi pe marele Lineu, un neam de ochii-păsăruicii (Saxifragu hir-
naşul florilor, care a dăruit acestei specii de- culus).
numirea de sceptrul carolin, în cinstea lui Mestecănaşul, rudă pipernicită a mes-
Carol al Xll-lea, vestitul rege al Suediei. teacănului de pădure, nu mai înalt de 1,50-
Poporul nostru, în amintirea lui Darius, fă- 1,80 m şi cu trunchiul gros cât încheietura
losul împărat al perşilor, care a cerul fără mâinii, trăieşte îndeobşte în Siberia. In
folos pământ şi apă daco-geţilor, i-a dat nu- Europa îl întâlnim în Fenoscandia (Finlan-
mele de darie. Pedicularis sceplrwn-caroli- da şi peninsula Scandinavia) şi extrem de
num este un veritabil relict glaciar care a- rar în Europa centrală, în mlaştini şi arini-
tmge la Hărman (latitudine nordică 45°43') şuri înmlăştinite.
cel mai sudic punct din lume. Ochii-păsăruicii atrage atenţia prin tul-
Tot aici vom întâlni şi gingaşa Anneria pina ei gracilă, roşcat-păroasă, prin rozetelc
barcensis, care decorează peisajul cu micile de frunze de la bază şi prin cele câteva ste-
ei tufe de frunze şi cu inflorescenţele ca luţe galbene sau portocaliu-punclate ale flo-
balonaşc violete. Este o specie ende- rilor cu 5 petale şi 10 stamine. E o plantă
PLANTE
de rară, în curs de di s pari ţ i e, ° de a tăia frumoasele Chei ale Turenilor. în
-niru care s-au luat măsuri de ocrotire. ' 7 dreptul izvoarelor s-a format o înmlă.ş-
Urcând apoi în Munţii Harghitei, la 080 tinare restrânsă. Procesul ei istoric a fost c-
n> altitudine, în căldarea unui craler tins, lucidat. în albia săpată în depozitele sar-
cuprins între Valea Nagz.os şi Valea maţiene, unde nisipuri şi gresii cu concre-
rănită, se înlinde cel mai mare tinov din ţiuni de Feleac sunt însoţite de intercalaţii
Transilvania, numit de localnici Luci. Aees- turboase, s-au format slrate de argile eo-
constituie un remarcabil monument al cen-oligocene impermeabile care au contri-
naturii- buit la înfiriparea la o altitudine de 660 m
Chiar şi in zonele nun uscate, din cu- a unor ochiuri de mlaştini eutrofe pe panta
nrinsul judeţului Suceava, închise între tinoa- dealului.
[v cu structuri de serpetin şi cu tempera- în aceste ochiuri de mlaştină s-a con-
lurj medii anuale de +5°-6°C, datorită tem- servat gentianaceea Tuficldia calyculata,
peraturilor scăzute se pol conserva relicte uşor de recunoscut după tulpinile şi frunza
glaciare. Aşa se pelrece cu un teritoriu des- ei subţire şi spicuşorul de flori alb-gâbui cu
tul de întins de pe Obcina Mestecănişului, 5 petale. Toficldia e o specie rară nu numai
situai la altitudinea de l 000-1 260 m şi în ţara noastră, dar şi în flora europeană,
mărginii de pâraiele Tălarca Mare şi Tă- unde are o arie nordică şi strict alpină. Pre-
larca Mică, aproape de confluenţa acestora zenţa ei în ţara noastră într-t) regiune de
cu pârâiaşul Dârmoa şi râul Moldova. Aici deal dovedeşte faptul că o c h i u r i l e de
este locul clasic din ţara noastră pentru mlaştină de la Valea Morii oferă suficiente
unul dintre cele mai caracteristice relicte condiţii glaciare.
glaciare, strugurele-ursului, numit de local-
nici şi caminci (Arctostaphyllos uva-ursi), O vulturică ce încurcă ştiinţa
apreciat în ţările nordice ca o valoroasă
plantă alimentară şi medicinală. Menţionat Acum mai bine de 30 de ani, în ierbarul
în amintitul loc in 1859 de către cercetă- studentului clujean Nicolae Tomescu, o-
torul austriac F. Hervich, el a fost identi- chiul ager al profesorului E. Nyarady a
ficat 58 de ani mai târziu de botaniştii clu- descoperit o composită neobişnuită, cu
jeni Alexandru Borza şi Marin Peterfi şi la dată de recoltare 7.VII.1961. Păstrând
Belioara, în Munţii Apuseni. In imediata toate caracterele generale ale familiei pă-
apropiere a rezervaţiei sucevene cu slrugu- pădiei, această plantă, care aducea puţin la
rii-ursului întâlnim un neam de hrean săl- flori cu neamurile de vulturică {Hiera-
batic cu răspândire nordică (Cochlearia pyre- cium), iar la frunze cu un neam de ciucu-
naica), identificai de un pasionat cercetător şoară {Alysswn suxatile var subsinualwn),
al plaiurilor sucevene, profesorul Tr. I. se deosebea de toate vulturicile cunoscute
Ştefureac, iar pe valea pârâului Tătarca îşi
pe glob. Avea o rădăcină puternică, lem-
lace veacul un all relict glaciar, gălbinelele
noasă, frunze groase învelite în straturi
(ugidaria sibirica), o composce uşor de recu-
suprapuse de peri stelaţi, o tulpină scurtă
noscui după statura înaltă şi galbenul a-
P"ns al capiiulelor sale. cu 1-2 frunze bracteiforme, 1-2 flori gal-
bene, mari, cu petale la vârf adânc închise.
^ situaţie asemănătoare o întâlnim în
(Fig. 21) Puţine din xerofilele cunoscute în
Judeţul Cluj, unde în 1974 a luai fiinţă o
ţară şi peste hotare prezentau un înveliş de
rezervaţie de mlaştină situată într-una din
peri stelaţi atât de gros. Acest caracter fra-
*-'e mai pitoreşti zone din împrejurimile
pant, alături de paleile receptacolului, lungi
Uujului, Dealul Feleacului. Din măruntaiele
aces până la jumătatea papusului, şi de achenelc
ţuia ia naşlere un râu, Valea Morii, ca-^
rotunjoare, cu vârf lat, l-au îndreptăţit pe
>SJ poartă apele pe o distanţă de 24 km,
savantul clujean să încadreze această plantă
,arsandu-se în Arieş nu departe de Turda, ce
într-un gen nou pentru ştiinţă, endemic în
a reuşit o ispravă geologică, aceea
ţara noastră. în cinslea muntelui Pietrosul
Broştenilor, unde a fost descoperită planta, insulele Azore. Astfel că Pietrosia levito.
genul a fost numit Pietrosia, iar specia, le- mentosa, alias Hieraciwn levitomentoswn, a
vitomentosa pentru a sugera bogatul ei în- devenit deocamdată Andryalla levitomen-
veliş lânos. Descoperirea acestei plante a tosa, specie endemică pentru România.
stârnit furtunoase dispute în lumea ştiinţi- Această plantă atât de disputată tră-
fică, în volumul al XHI-lea al Florei Repu- ieşte pe muntele Pietrosul Broştenilor, î n
blicii Socialiste România, apărut în 1976, zona numită Pietrosul Bogolin, deasupra
Pietrosia devine o specie endemică a ge- limitei pădurii, la 1 600-1 700 m altitudine
nului Hieraciwn, ca urmare a reviziei făcute pe o suprafaţă stâncoasă de cea 150 mp, cu
de reputatul botanist maghiar Soo, care-i înclinaţie de 30-80°. Este unul dintre cele
propune numele de Hieraciwn levitomento- mai mici areale din lume pentru o specie
sum. Doi ani mai târziu, volumul al IV-lea vegetală. Totuşi, aici planta creşte d i n
d i n Flora Europaea o include sub egida abundenţă, formând mici pâlcuri, ce se
altui gen de composee, Andryalla, gen înmulţesc şi prin seminţe, dar şi pe cale
vegetativă.
mediteranean răspândit din Grecia până în
Plantele însoţitoare - comune prin păr-
ţile locului şi binecunoscute în flora car-
patică - nu ne pot oferi date semnificative
despre prezenţa singulară a acestei eoni-
posite. Enigma originii ei rămâne deocam-
dată greu de descifrat.
Vulturica Pietrosului e un dar uimitor al
Carpaţilor Răsăriteni. E poate o relictă a
climatului tropical uscat, care a supravie-
ţuit doar în acest colţ tainic al tinerilor
munţi Carpaţi, datorită abundentului său
înveliş lânos.

Cea mai disputată cariofilee

* "'■ VU|
H disputata vultuncă t Munţii Rodnei nu sunt doar o zonă de
interferenţă a nordului arctic şi a sudului
mediteranean, ci şi un refugiu al unor specii
endemice, a căror prezenţă singulară se
datoreşte poziţiei izolate şi complexului
caracteristic de condiţii fizice şi climatice.
Din întreaga comoară floristică descoperită,
enumerată şi descrisă cu grijă de marele
botanist năsăudean Porcius, ne vom mărgini
să semnalăm o relictă care şi astăzi dă
naştere la serioase dispute ştiinţifice.
în zona jnepenului şi deasupra acesteia,
la înălţimi cuprinse între 1 850-2 200 m, pe
vârfurile Pietrosul, Rebrea, Puzdrele, Ga-
laţi, Omul şi Inău, privirea ne va fi atrasă
de o măruntă cariofilee alpină, cu frunze
aşezate în rozetă, cu o tulpină laterală pur-
tând 1-3 flori mari, poligamc, cu un caliciu
a Pietrosului
membranos umflat,
neted şi cu o corolă
z ă sau albă ca o pâlnioară. Zadarnic o aceea o considerăm ca o specie-simbol ;i
vom căuta pe alţi munţi. acestei regiuni.
Deşi, în afara unei gingăşii de un mare
f e ct decorativ, prezenţa ei nu ne spune e Taina Pietrei Craiului
lucru, totuşi mai depărtata rudă a ga-fitei Acum mai bine de 120 de ani, doi vaj-
a dat multă bătaie de cap cercetări rilor nici botanişti ardeleni, Schot şi Kotschy,
care nu se hotărăsc încă în care gen străbătând sălbaticele şi prăpăstioasele
0 încadreze. Tabelul sinonimiilor o citează creste ale Pietrei Craiului s-au întors din o-
încadrată de diverşi botanişti în patru nuri bositoarea lor expediţie cu un trofeu rarisim:
înrudite: Lychnis, Viscaria, Silene, o garofiţă nouă pentru ştiinţă, pe care au
tteiandriwn- Fiecare avea motivele sale botezat-o Dianthus callizonus, adică garofiţă
îndreptăţite, deoarece această plantă îm- cu prea frumoase brâuri. Concentratul eti-
bină caractere taxonomice complexe. Până mologic al termenului savant conţine poate
acum câţiva ani izbândise punctul de ve- vibraţia de admiraţie a descoperitorilor
dere după care planta trebuia să fie înca- pentru gingăşia cromatică a florii, dar nu
drată într-un gen nou pentru ştiinţă: Polys- ne sugerează nici pe departe uimitorul joc
chemone, semnificativ pentru ciudăţeniile al penelului naturii. Vom lăsa deci pana de
alcătuirii florii (pofy - schema însemnând literat a savantului Ion Simionescu să facă
în greceşte formaţii numeroase, deci număr portretul acestei neîntrecute garofiţe: „Pe-
variabil al părţilor florale), cu o unică specie, talele răsfrânte larg sunt de un roş de câr-
nivalis, adică iubitoare a locurilor înalte, cu mâz şters. Pe ele sunt trase dungi, în lung,
zăpezi veşnice. Astăzi oamenii de ştiinţă au de un roş mai închis, iar spre lăuntrul florii
integrat cu destule discuţii această plantă o rotiţă de dantelă fină cu ochiuri mici de
ciudată în genul Lychnis, ea purtând astfel aceeaşi culoare mai închisă. Urmează apoi
un cerc alb, cu raze iarăşi roşii, iar în mij-
în nomenclatoarele botanice numele de
loc, un joc de verde şi alb neîntrecut... Mi-
Lychnis nivalis care îi fusese dat iniţial de
cuţa Dianthus cullizonus poate fi luată ca ti-
marele botanist transilvănean Kitaibel. E-
pul artei întrebuinţată de natură pentru pic-
xistă voci care cer să fie restituită genului tarea unei flori".
Viscaria, aşa cum a făcut-o acum mai bine de Garofiţă Pietrei Craiului a produs nu nu-
o sută de ani un alt mare botanist transilvă- mai admiraţie, dar şi nedumerire în rândul
nean, Simonkai. oamenilor de ştiinţă. Lăsând la o parte fap-
Cercetări amănunţite au dovedit că „ofi- tul că n-a mai fost întâlnită în nici un loc
cialul" Lychnis nivalis este un tip vechi, izo- din lume şi nici măcar pe unul din munţii
lat, un relict glaciar. Probabil, din trunchiul vecini cu Piatra Craiului, această garofiţă
comun al unui strămoş cu aceeaşi instabili- nu seamănă cu nici o altă garofiţă cunoscu-
tate morfologică s-au desprins, cu zeci sau tă, reprezentând o unitate izolată din punct
poate sute de mii de ani în urmă, celelalte de vedere sistematic, în care se găsesc
genuri de silenoide. Această plantă s-a întrunite caracterele a două grupe sistema-
Păstrat însă în forma sa primitivă până în tice ale genului: alpini şi glauci. Nici până
zilele noastre, la adăpostul crenelurilor astăzi originea sa n-a fost lămurită. Se pare
muntoase ale Rodnei, devenind astfel do- că Dianthus callizonus reprezintă o specie
cumentul viu al prototipului unor genuri relictă, aparţinând unui trunchi primitiv al
actuale, un caz exemplar de conservatorism genului care mai are un reprezentant oare-
er
editar. Guşa-porumbelului rodneană este cum asemănător doar în Himalaya. Din
unul din cele mai interesante endemite ale acest trunchi s-au desprins în alte părţi ale
Or
ei româneşti. Ea a fost menţionată de Europei speciile actuale de garofiţe alpine.
'ecare dată când s-a invocat specificul N-ar fi exclus ca această specie să fi apărut
or
ei Carpaţilor Orientali din România, de la începutul erei neozoice, în miocen, ca
eiidemism al unei enctave carpatice. în toare a Branului şi apele Văii Bârsei şi ale
care conscrvându-se condiţiile de sol şi de Dâmboviţei. în partea de nord-est se întin-
climă iniţială, planta să se fi menţinut Iară de câmpia Bârsei, în faţa căreia Piatra Cra-
a suferi prefacerile prin care au trecui iului Mică stă ca un puternic contrafort.
străbunele garofiţelor de azi. (Fig. 22) Piatra Craiului Mare, despărţită de avan-
postul ei prinlr-o despicătură adâncă, a.Şa-
numila Curmătură, se leagă, în dreptul vâr-
fului La Om, de Munţii Făgăraş prin cul-
mea Tămaşului. Din acest punct, creasta
Pietrei Craiului se arcuieşte spre sud, pier-
de din înălţime şi sfârşeşte în culmile do-
moale dintre Valea Dâmboviţei şi Valea
Dâmbovicioarei. Po/iţia izolată a acestui
munte, pornindu-şi culmile din plină câm-
pie, strivindu-şi flancul de masivul Făgăraş şi
apoi înfundându-şi lent cealaltă extremitate
în pereţii unor văi cu altitudine din ce în ee
mai joasă, explică în mare măsură supra-
vieţuirea străvechii sale comori floristice.
Ţara Bârsei nu putea fi o cale de acces a
speciilor alpine dinspre munţii Bârsei şi
Bucegi. La rândul lor, munţii Făgăraş,
munţi formaţi din roci cristaline, ca şi cul-
mea le/er-Păpuşa, din apropiere, con-
stituiau bariere edafice în calea migrării
unor specii caracteristice rocilor calca-
roase.
In acest fel, mărunta garofiţa a rămas
prizoniera muntelui care timp de o jumătate
de milion de ani a păstrat-o în sipetele sale
stâncoase. Ea totuşi nu poate fi întâlnită pe
Hg. 22. Garofiţa Pietrei Craiului tot cuprinsul masivului. O vom găsi mai
ales pe versantul vestic al masivului, din-
Urmărind cu atenţie po/iţia geografică spre Valea Dâmboviţei, fie în pajiştile si-
a masivului Piatra Craiului în sistemul oro- tuate la limita dintre etajul subalpin şi /oua
genetic al Carpaţilor Meridionali, vom avea alpină, fie prin slâncăriile înierbate, în-
poate cheia acestei enigme floristice. Masivul sorite din porţiunea inferioară a zonei alpi-
îşi înalţă singuratica şi imensa coamă de pia- ne, în asociaţie eu multe specii comune
tră ca un zid despărţitor între larga trecă- munţilor calcaroşi şi în special Bucegilor.
V. PLANTE DE CARE AZI NU NE PUTEM LIPSI

BUCĂTARII INVIZIBILI AI FLOREI Cel care a reuşit să afle toate tainele le-
vurilor, punând baza unei noi ştiinţe, micro-
biologici (ştiinţa fiinţelor nezărite), a fost
pin vremuri străvechi, încă din faza de marele savant francez Louis Pasteur. El a
■ulegător, omul s-a folosit indirect de mi- dovedit că fiecare produs fermentativ se
croorganismele de fermentaţie pe care Ie-a datoreşte unui microorganism specific, pre-
C
,dus treptat, pe măsură ce a devenit păstor cum şi faptul că anomaliile unei fermentaţii
si agricultor, în gospodăria sa pentru diferite pot sta la baza altei fermentaţii. In prezen-
' eraţii necesare obţinerii unor produse ţa aerului, glucoza (zahăr obţinut în fructe)
alimentare ca pâinea, laptele acru, iaurtul, se transformă în bioxid de carbon şi apă.
brânza, caşcavalul, berea, vinul, oţetul, mu- In lipsa aerului, glucoza dă naştere al-
răturile etc. coolului etilic şi bioxidului de carbon.
Se ştie că pâinea a fost primul aliment. în natură întâlnim alcoolul peste tot unde
La popoarele primitive, cerealele grosolan există zaharuri şi sunt răspândiţi germenii
frământate şi amestecate dădeau un terci. fermentaţiei alcoolice, locul de producere
Cei vechi făceau pâinea nedospită, neafâ- fiind nectarul, sucul fructelor, lichidele ce
nată, ca o turtă. Doar egiptenii cunoşteau se scurg din tulpini sau frunze. încă din
pâinea dospită, adică pâinea afânală prin zorii civilizaţiei, omul s-a folosit de aceste
adăugarea de plămadă. Această plămadă fenomene naturale. Se pare că primul vin
este o bucăţică de aluat pusă deoparte de preparat de om a fost vinul de palmier. Se-
la 0 altă coptură. Ce se întâmplă în timpul va extrasă din palmier este lăsată o noapte
dospirii aluatului? Amidonul din făină este şi a doua zi lichidul este fermentat. Lo-
transformat în malto/ă, apoi în glucoza. In cuitorii insulelor Borneo ca şi alte populaţii
timpul fierberii, glucoza se preface în alcool, din sud-estul Asiei folosesc vinul de orez.
bioxid de carbon şi apă. Bioxidul de carbon însă baza băuturilor scoase din must de
este reţinut de către glulen în găurile ce fructe rămâne tot vinul de struguri, viţa de-
dau pâinii o porozitate caracteristică. In vie {Vitis vini/era) fiind cea mai răspândită
timpul coacerii în cuptor, alcoolul şi apa plantă vinicolă de pe glob.
sunt eliminate, amidonul se gelatinizează şi Mustul obţinut din strugurele strivit în
ia naştere o substanţă plăcut mirositoare, teascuri fierbe în 5-7 zile datorită levurilor
diacetilul, care dă o aromă caracteristică ce prefac glucoza în alcool. Asprirea şi
pâinii. aşezarea lichidului mai durează încă 20 de
zile, lichidul căpătând în final o concen-
Acum un secol, când microscoapcle s-au
traţie alcoolică de circa 10%.
perfecţionat, s-a putut afla care sunt „spiri-
uuşn" care ajută la producerea pâinii. E vor- Cu cât a fost selectată mai bine, tulpina
de drojdie rezistă la un grad mai ridicat de
ba de drojdii sau levuri (de la termenul la-
l alcool. Vinurile cu peste 14% alcool poartă
'n „tevere" - a ridica, deoarece ele elibe- numele de vinuri superioare sau selecţio-
jează bule de bioxid de carbon) care au fost nate. Alături de gradul de alcool, valoarea
nc
adrate în genul Saccharomyces sau „ciu-perca v i n u l u i e s t e dată de „buchet", aroma
zahărului". Levura este o celulă oval- specifică fiecărui soi de struguri.
, d ă cu dimensiuni de 5-7 microni care Alături de vinuri, băutura cea mai răs-
Se
'nmulţeşte fie prin înmugurire -
ţ când condiţii] e de viaţă sunt pândită este berea. Ea nu se obţine din suc
dulce de fructe, ci din amidon. în ariile de
;exUal,
; p n S p or j rezistenţi când droj malţ ale fabricilor moderne de bere, orzul
"Uneşte condiţii defavorabile de viaţă'. este făcut să încolţească, ceea ce duce la
favorabile - fie e x l
p r i n S p or j rezistenţi - când drojdia
t '
IUIUK ;< I im. „iviai^uiui unţuiui 1 se aaau- gă temperatură de 13-21°C. Dacă nu sunt
hamei (plantă care conţine o substanţă conservate corect, murăturile pot suferi 0
amară, lupulina) şi i se inoculează levuri serie de boli ca înmuierea, înnegrirea sau
selecţionate. Fermentaţia se face în două băloşirea.
etape: fermentaţia primară de 5-8°C, cu o Tot bacteriile ne ajută la preparare
durată de 7-8 zile, urmată de fermentaţia se- borşului, a furajelor murate - valoros nu-
auidam ce se desfăşoară între 2° şi 5°C, cu treţ de iarnă pentru vite - ca şi la murart^
o durată de 35 până la 90 de zile. In final măslinelor, fructe mediteraneene care nu-
produsul este filtrat, îmbuteliat, capsulat. mai astfel pot fi consumate de milioane de
O boală a vinului, şi anume înflorirea şi amatori, devenind la un moment dat chiar
acrirea lui, a dat naştere unui alt valoros o hrană nelipsită, aşa cum spune un vechi
produs alimentar: oţetul. Tot Pasteur a lămu- joc de copii: „— Ce-ai mâncat, vecine? _
rit acest proces. El a stabilit că agenţii bolii Pâine cu măsline! — Ia-te după mine!"
sunt o ciupercă microscopică, Mycoderma
aceti, şi o bacterie în formă de bastonaş,
Acetobacter, care se dezvoltă de minune în
vinurile slabe, cu un procent de 8-10°, intro- MICROBI PUŞI LA TREABĂ
duse în sticle, damigene sau butoaie incom-
plet umplute. Mycoderma transformă în In pofida microdimensiunilor, bacteriile
câteva zile alcoolul etilic din vin în acid sunt cele mai active fiinţe de pe faţa Terrei.
acetic. Pentru a creşte şi a se reproduce, ele au ne-
După numele produsului obţinut, acidul voie de o sursă care este un hidrat de car-
acetic, fermentaţia a fost numită acetică. bon, glucoza. La făpturile mărunte, această
Tot lui Pasteur îi datorăm descoperirea sursă este de-a dreptul impresionantă.
în 1856 a fermentaţiei lactice, care stă la Astfel: o bacterie lactică poate folosi într-o
baza industriei produselor lactate. Fer- oră o cantitate de lactoză mai mare de
mentaţia lactică produsă de bacteriile Lac- 10 000 de ori decât greutatea proprie.
tobacillus sau Streptococcus lactis repre- O asemenea proprietate a atras atenţia
zintă un proces.simplu (poate primul pro- biologilor care se ocupă de procesul repro-
ces de fermentaţie apărut în evoluţie) prin ducerii (geneticienii) şi a inginerilor
care glucoza se transformă în acid lactic. genetişti care intervin direct, prin mijloa-
Microorganismele lactice sunt autorii cele tehnice, asupra genelor (părţile mici
unei game largi de produse de lapte mult ale nucleului care deţin codul ereditar, deci
folosite astăzi în alimentaţie: lapte acru acele caractere care se moştenesc şi se
(covăsit), lapte acidofil, iaurt, kefir, kumâs. transmit). Aceştia au mânuit (manipulat) şi
Ultimele două reprezintă în Orient băuturi au valorificat acest fomidabil potenţial me-
naţionale. tabolic al bacteriilor pentru cele mai fe-
Insă uriaşa activitate a bacteriilor lac- lurite scopuri: medicale, industriale, agricole
tice se desfăşoară în domeniul industriei etc. Se folosesc procedee tehnice de mare'
brânzeturilor, unde azi se cunosc aproape fineţe, obţinându-se ameliorarea activităţii
500 de sortimente din care unele, cum ar fi unor bacterii pentru a da un randament su-
şvaiţerul, caddarul, roquefortul, camember- perior.
tul; brânza de Olanda, telemeaua, trapistul, Aplicând astfel de procedee s-au ob-
brânza de burduf, caşcavalul afumat, se ţinut rezultate spectaculoase. De pildă, în
găsesc în vitrinele magazinelor alimentare 1939, prima sursă de Penicillum, folosit de
din aproape întreaga lume. Fleming, producea doar 2 unităţi de peni-
Părăsind lumea brânzeturilor, să ne amin- cilină pe ml, în timp ce în 1972, sursele co-
tim că şi murăturile sunt produsele fermen- mercializate produceau peste 15 000 uni-
taţiei lactice. Atât castraveţii cât şi varza su- tăţi/ml, deci o creştere de peste 7 000 de
feră acţiunea bacteriei Lactobacillus ori a productivităţii microorganismului care
plan-'arum care în 3-4 săptămâni le a salvat atâtea vieţi omeneşti.
acreşte la o
Vestita bacterie Escherichia coli, care ventată" se reproduce normal. însă, intro-
produce suferinţe intestinale, uneori nt dusă într-un mediu cu petrol, ea consumă
y!> a fost îmblânzită şi pusă la treabă. cu viteză şi lăcomie hidrocarburile, repro-
Având peste 2 000 de enzime, ea poate ducându-se intens. în felul acesta s-a găsit
roduce între 3 000 şi 6 000 de diverse mo-f un remediu eficace împotriva „mareelor
ule de substanţe. Inginerii genetişti au negre", petrol scăpat în largul mării de
ientat de o asemenea manieră, prin ma- petrolierele sfărâmate sau eşuate ori de
°ipulări genetice, proprietăţile Escherichiei. vapoarele care îşi spală rezervoarele. Se
"ncât aceasta să producă anumite substanţe ştie că „mareea neagră" e considerată una
' e care uzinele chimice şi fabricile de din calamităţile civilizaţiei, vinovată de po-
Medicamente le obţin cu mare greutate, în luarea mărilor şi oceanelor Terrei, de uci-
cantităţi foarte mici şi la preţuri extrem de derea a milioane de păsări şi peşti, de mur-
ridicate. O astfel de substanţă este un dărirea plajelor şi pontoanelor pescăreşti.
medicament miraculos, interferonul, folosit
în combaterea virozelor grave şi a can-
cerului. El nu atacă microbii, ci stimulează CEA MAI RĂSPÂNDITA CEREALA
în organism naşterea substanţelor de apă-
rare. Obţinut în cantităţi extrem de mici,
interferonul costă enorm (un gram atingea, Cereala care hrăneşte pe cei mai mulţi
prin 1980, 1 miliard de lei). în 1979, Ch. oameni de pe glob este orezul. Nu trebuie
Weissman, profesor la Universitatea din să ne mire acest lucru deoarece originea
Zurich (Elveţia), a reuşit să obţină interfe- orezului se găseşte în ţările din sud-estul
ron cu ajutorul manipulaţiilor genetice. Asiei (China, India, Pakistan, Birmania,
Astfel, el a introdus genele interferonului Coreea, Vietnam, Thailanda, Laos, Indo-
din globulele albe, stimulate viral, la bac- nezia etc.) care numără laolaltă mai bine
teria Escherichia. In acest fel, el a reuşit să de două miliarde de locuitori. Se spune
sintetizeze 1-2 molecule de interferon pe despre orez că este un produs al muso-
bacterie. In 1982, cercetătorul japonez P. nului. Vânturile constante de sud-vest care
Taniguschi a reuşit să amelioreze produc- bat peste Oceanul Indian aduc pe con-
ţia de interferon, obţinând la fiecare or- tinentul asiatic uriaşe cantităţi de umidi-
ganism bacterian circa 10 000 molecule de tate. De aceea, în ţările musonului,.pe-
substanţă antivirală. rioada căldurii de vară coincide cu sezonul
In curând se va trece la producerea in- de ploi, ceea ce prieşte de minune ore-
dustrială a interferonului, ceea ce va aduce zului. El a devenit plantă de cultură în
o scădere simţitoare a preţului şi va face ca China tropicală şi subtropicală cu câteva
acest medicament al viitorului să devină milenii în urmă. împăratul Ching-Nung a
din ce în ce mai accesibil bolnavilor. instituit o ceremonie în onoarea culturii
In agricultură, transferarea unor gene orezului acum aproape 5 000 de ani.
ameliorate ale nitrobacteriilor care trăiesc Europenii au cunoscut orezul cu prilejul
lr
J mod obişnuit pe leguminoase, în celulele expediţiei lui Alexandru Macedon în India.
din rădăcinile cerealelor, va aduce în viitor Câteva secole mai târziu, orezul este men-
un imens avantaj: acela al economisirii în- ţionat de naturalistul grec Teofrast. însă nu
grăşămintelor chimice. grecii, ci arabii au adus orezul în Europa,
In sfârşit, şi în industrie, aceste „maşi- abia în timpul evului mediu. El cucereşte
nării vii" care sunt bacteriile pot efectua cu sudul Spaniei, Italia, Peninsula Balcanică,
Vlte
ză, acurateţe şi productivitate maximă o în secolul al XVII-lea englezii îl aclimatizează
serie de operaţii. Geneticianul indian în Lumea Nouă. Dacă sacul de orez dăruit
y ş p p în 1679 guvernatorului statului american
8enetice să facă din bacteria Virginia, Thomas Smith, n-ar fi fost însoţit şi
Pseudomo- ° »rnâncătoare" de petrol. de un „transport" de sclavi negri, speciali-
anda
Bacteria
Chakrabarty
„in- a reuşit prin manipu-
8ei
as
UKli

/aţi în cultura orezului, această cereală n-ar una din principalele surse de hrană pentru
li pătruns în continentul lui Cristofor Co- aztecii din Mexic, mayaşii cl in Americei
lumb. . Centrală, incaşii din Peru şi chibhaşii d i n
Orezul este foarte pretenţios cu solu- Columbia. Zeiţa Chicome Couad, echiva-
rile; cele mai prielnice locuri de cultură lentul zeiţei romane Ceres, era reprezen-
sunt ţărmurile fluviilor, mai ales din zona tată purtând ştiuleţi de porumb în mâini
deltelor, unde aluviunile depuse de inun- iar în Hiawalha, cea mai Inimoasă legendă
daţii primenesc constant terenul, consti- a triburilor indiene, este înfăţişat sub chipul
luind un fel de îngrăşământ natural. viteazului Mondamin pe care Hiawuthci
Cultivatorii de orez obişnuiesc să spună
trebuie să-1 învingă, smulgându-i veşmântul
că plantei îi place să stea cu picioarele în
galben-verde, precum şi podoaba de pe
apă şi cu capul în soare. E într-adevăr con-
diţia' întâlnită în toate regiunile unde cul- cap, acoperindu-i trupul cu pământ.
tura orezului prosperă. Şi nu trebuie uitat In anul 1948, la Bat Cave (New Mexico),
că orezul este cultura agricolă care cere Herbert Dick descoperă într-un strat gros
munca cea mai intensă. Două luni pe an, de gunoaie, la diferite niveluri, ştiuleţi de
cât durează lucrările agricole, oamenii stau porumb. Pe măsură ce săpăturile mergeau
toată ziua vârâţi în apă şi noroi până la ge- mai adânc, ştiuleţii deveneau tot mai mici.
nunchi. Mai mult decât atât, fiecare răsad In fundul gropii, unde carbonul radioacliv
trebuie îngrijit individual şi tot aşa la ridica- indica o vechime de 5 600 ani, ştiuleţii a-
rea recoltei, fiecare fir se taie sub spic, pa- veau doar 1,8-2,5 cm lungime. Şase ani mai
iele fiind apoi secerate separat. Pentru a-şi târziu, în oraşul Mexico, în timpul unor să-
semăna câmpul cu orez, ţăranul trebuie să pături efectuate la 70 m adâncime, s-a consta-
aibă o familie numeroasă. De aceea, tat prezenţa ştiuletelui fosil de porumb
regiunile cu cele mai mari densităţi de sălbatic, a cărui vârstă a fost estimată la
populaţie corespund cu zonele de cultură 60 000 de ani. In acea perioadă nu numai cu
intensă a orezului. China şi India deţin îm- nu exista porumb cultivat, dar oamenii încă
preună mai mult de jumătate din suprafaţa nu ajunseseră din Asia în continentul ame-
şi din producţia de orez a întregii lumi. rican. Aceasta înseamnă că sălbaticul Mon-
In ţara noastră, orezul a fost introdus damin - maisul - creştea clin cele mai vechi
relativ recent. Primele culturi datează de la timpuri pe teritoriul Mexicului. (Fig. 23)
sfârşitul secolului al XVlII-lea, însă pe su-
prafeţe restrânse. în ultimul sfert de veac
;e constată o creştere a suprafeţelor culti-
vate în Câmpia Dunării, cu deosebire în
Lun-;a Dunării şi a principalilor săi
afluenţi.

VICTORIA CUCURUZULUI

Creşterea treptată a suprafeţei culturii de


• orumb de pe glob îşi are explicaţia în
•roductivitatea sa la hectar, care depăşeşte
>e aceea a tuturor cerealelor.
Se pare că patria porumbului este Me-
>cuL de unde el s-a răspândit mai întâi în ?
ate ţinuturile în care europenii au pus p:-
10
rul, după călătoria lui Columb. El a fost Fiy. 23. Mondaminul apare şi pe vasele aztece
PLANTE
în Europa, porumbul se pare că a fost conservat. în ultimii ani el este utilizat ca
în anul 1519, de căire conchistadorul materie primă pentru o serie de ramuri
îid Cortez, deoarece în 1525 el era cul-SP tehnice ale industriei. Amilaza obţinută din
U
t j n Spania şi Portugalia. în Italia, el \.pc boabele de porumb s-a dovedit a li un
lC
să fie cultivat pe la 1532. Veneţienii -| luc foarte bun material pentru producţia de
în Orientul Apropiat, de unde revi-' î n pelicule fotografice şi cinematografice, ori
Lumea Veche sub numele de granco n&fC0 ţesături sintetice. Unele soiuri sunt lolosite
(grâu turcesc). Apoi, din Europa po-mbul penlru industria maselor plastice, a foliilor
trece în Asia (Java în 1496, China " sintetice, a celofanului. Pănuşele sunt folo-
1.570) şi apoi în Africa (Guineea) cu aju- site pentru fabricarea hârtiei, a pălăriilor, a
t'orul portughezilor. coşurilor ete.
în ţara noastră el pătrunde în anul 1625 In ţara noastră, porumbul reprezintă cea
;n Muntenia şi în anul 1673, în Moldova, ca mai răspândită cultură de cereale.
urmare a legăturilor cu Turcia, iar în Transil- O exepediţie ştiinţifică a descoperii, cu
vania în timpul domniei lui (Iheoghe Ra- ani în urmă, într-o regiune muntoasă din
koc/i 1 (1630-1648), probabil din Italia. în Mexic, Sierra de Mazallan, o plantă perenă
Principatele Române, această plantă a tost cu însuşiri deosebite. Este vorba de o va-
repede acceptată de agricultori, deoarece rietate de leosinl, plantă presupusă a li
condiţiile pedoclimatice îi erau favorabile, strămoşul porumbului. Specia descoperită,
gustul era plăcut, utilizările mai largi, iar
numită de oamenii de ş t i i n ţ ă Zea diplo-
Poarta Otomană nu impunea restricţii ca la
perenis, preferă soluri umede şi răcoroase.
grâu, care era un monopol turcesc.
urcând până la altitudini de 4 (XX) m şi rezis-
Utilizarea porumbului este variată. La în-
ceput se folosea mai mult ca aliment, la pre- tând celor mai puternice geruri. Noua spe-
pararea unor mâncăruri naţionale (polenta cie poate fi încrucişată cu porumbul o-
italiană, tortila spaniolă, mămăliga româ- bişnuit, rezuitând un hibrid cu o robusteţe
nească, muceadi gruzină etc). Treptat, el a deosebită, care moşteneşte şi perenitatea
ajuns o plantă universală, la fel ca şi bana- tcosinlului, ceea ce ar înlătura costisitoarele
nierul, de la care orice parte este folosită. lucrări de arat şi semănat. Se pare că noul
Indienii fac din polenul de porumb o supă hibrid se va impune la un loc de frunte în
gustoasă, iar din paniculele fragede ale in- agricultura începutului de nou mileniu.
florescenţei o salată specială. Boabele sunt
lolosite întregi, sub formă de crupe (flo-
ricele), sau măcinate (mălai). Din ele se
prepară fulgi de porumb, amidon, glucoza AVENTURA KLORI1-SOARLLUI
cristalizată, melasă, alcool, bere, ulei vege-
tal, înzestrat cu proprietatea de a reduce
Pe piaţa noastră întâlnim: ulei de soia,
colesterolul din sânge, ceea ce îl recoman-
de arahide, de dovleac şi de porumb, apoi
dă ca un produs curativ în tratamentul ale-
rosclerozei. De altfel, mătasea de porumb uleiul verde de cânepă din care se face să-
este folosită atât în medicina empirică (popu- punul, precum şi universalul ulei de in, fo-
Jară) cât şi în cea ştiinţifică, sub formă de cea- losit în farmacie (leac suveran la arsurile
IUl
"i, prafuri, tablete şi chiar sub formă de mai uşoare, provocale mai cu seamă de
cx
traclc injectabile, cu proprietăţi soare) şi în industiia vopselurilor, fiind cel
coagu-'ante, datorită marii cantităţi de mai bun sicativ.
vitamină K Pe care o conţine. Insă uleiul care şi-a câştigat în ţara noastră
Porumbul este şi o valoroasă plantă de cel mai generos drept de folosinţă este
cultură furajeră şi tehnică. Tulpinile sale, ca uleiul de floarea-soarelui.
y cocenii, se însilozează şi constituie un Helianllius annuus - floarea-soarelui
°arte bun nutreţ, consumai proaspăt sau -care-şi plimbă uriaşu-i taler după soare, îşi
are originea în ambele Americi (în cea de
Nord cresc 50 de specii, iar în cea de Sud, poartă şi azi. Prima ilustrare a acestei plan-
17) în depozitele preistorice de la Castle te ne-a parvenit prin intermediul xilogry.
Park (Colorado) s-au găsit seminţe de floa- vurii lui Dodanaeus din anul 1586. (Fig. 24)
rea-soarelui sălbatică, aducând o confirma-
re a ipotezei că originea acestei plante se
află în America. Prima informaţie despre
cultura florii-soarelui o deţinem din anul
1588, de la colonistul din Virginia, Thomas
Hariot, care descrie destul de exact „planta
solis", cultivată printre rândurile de po-
rumb, din ale cărei seminţe indienii prepa-
rau pâine şi supă. în anul 1615, Champlain
o întâlneşte la indienii canadieni de lângă
Lacul Simkoe (Ontario), care obţineau din
seminţe un ulei cu care se ungeau pe cap,
în timp ce indienii apaşi, după relatările lui
Cremony, foloseau infuziile făcute din flo-
rile tubuloase ale calatidiilor la tratarea bo-
lilor de piept, iar indienii zuni amestecau
rădăcinile de Helianthus cu alte rădăcini
pentru obţinerea unui antidot la veninul
muşcăturilor de şarpe.
Etnologii care au studiat folclorul ame-
rindian au constatat prezenţa acestei plante
- socotită sacră - în legendele şi cere-
moniile diverselor populaţii de piei-roşii.
Astfel, indienii hopi, din estul Arizonei, îşi
împodobeau capetele cu inflorescenţe de
floarea-soarelui în timpul dansurilor rituale
sau le aşterneau de-a lungul drumului pro-
cesiunii. Petalele uscate şi măcinate erau
folosite în vopsitul negru al păsărilor artifi-
ciale. Colibele rotunde „Kiva", construite
pentru ceremoniile închinate spiritului Ka-
china, erau împodobite cu desene murale
ce reprezentau o plantă de floarea-soarelui Fig. 24. Floarea-soarelui fn xilogravura lui
Dodanaeus (1586)
cu o inflorescenţă (calatidiu) mare, eu flori
ligulate galbene, conturate în negru, cu flori La noi în ţară, ea a fost introdusă la în-
tubulare negre şi cu tulpinile şi frunzele ceputul veacului trecut. Prima ei atestare;
colorate în albastru-închis. La triburile se- este... tabloul pictorului ieşean Ludovic
iene, floarea-soarelui era folosită în „dansul Stavski, „laşul în 1842", care o include în-
bizonului" sau „dansul nebunesc", în anti- tr-un peisaj. De altfel, şi marele pictor o-
teză cu inflorescenţele de scaiete care în- landez Vincent van Gogh (1853-1890) a
truchipau inamicii din triburile vecine. imortalizat această plantă în celebrele sale
In Europa ea a fost cultivată pentru pri- pânze.
ma dată în anul 1510, în grădina regală din
Madrid, din seminţe aduse din Mexic. în Timp de aproape 200 de ani, floarea-
soarelui a fost considerată în Europa ca o
anul 1576, botanismul belgian Lobelius o
plantă ornamentală (era numită „crizan-
botează cu numele ştiinţific pe care îl tema din Peru") şi meliferă, iar uleiul ei a
t doar o destinaţie industrială (fabrica-
u faimoasa blocadă navală care, împiedicând
aV
vopselei01" pentru pictură şi prelucrarea rt? comerţul Europei cu ţările calde, i-a privat
jor). Abia în anul 1830 s-a făcut prima P1 pe locuitorii continentului de zahărul de
tracţie a uleiului din seminţe de floarea-
eX
eju| trestie, atât de solicitat. în această situaţie
de către ţăranul iobag Bocorev, din S°tul disperată, oamenii şi-au adus aminte că în
Alexeeva, gubernia Voronej. La noi, s f ■ [ a urmă cu circa 60 de ani, mai exact în anul
începutul secolului începe cultura a. 1747, chimistul german A. S. Marggraf a
t6matică a florii-soarelui. Prima uleiniţă prezentat Academiei din Berlin un raport
(presă de ulei) este amintită, pe lângă Vas- în care demonstra posibilitatea extragerii
lui în jurul anului 1870. Suprafaţa de cultu- zahărului dintr-o plantă europeană comu-
a 'a acestei plante se extinde de la 672 ha nă, raport care n-a stârnit atunci cine ştie
în 1910, la peste 500 000 ha în 1985. ce ecou. Cu acest prilej s-a mai aflat că
planta se bucură de o deosebită atenţie, Franz KarI Achard realizase în anul 1786
deoarece aduce bune servicii omului chiar primele culturi de sfeclă de zahăr, iar în
în afara uleiului comestibil, deosebit de 1802, în Silezia, construise prima fabrică de
apreciat. Astfel, turtele oleaginoase servesc zahăr din lume. Scoaterea de la arhivă a
a fabricarea de halva, iar cojile, rezultate raportului lui Marggraf şi folosirea expe-
din decorticarea seminţelor, sunt folosite rienţei lui Achard au dat posibilitatea lui
drept combustibil, material de construcţie Napoleon să răsufle uşurat, iar europenilor
în plăcile fibro-lemnoase şi la obţinerea să nu mai jinduiască după zahărul colonial.
drojdiei furajere, a furfurolului şi a altor într-adevăr, planta care a salvat atunci
produse chimice. Europa a fost sfecla {Beta), plantă de origi-
ne atlantico-mediteraneană, cultivată de
3 000-4 000 de ani ca plantă furajeră, pen-
tru frunzele ei dulci şi .uneori ca specie de-
DULCIURILE ŞI BLOCADA MARITIMĂ corativă ori medicinală.
O dată cu cercetările lui Marggraf, sfe-
cla pentru frunze (aşa-zisa mangold), încru-
în evul mediu, arabii, mari amatori de cişată cu sfecla maritimă {Beta maritima),
dulciuri (de la ei ne vine cuvântul zahăr), in- bogată în zahăr, a dat un hibrid {Beta vulga-
troduc trestia de zahăr în ţinuturile ce le ris) intrat în rândul plantelor industriale.
ocupau în jurul Mediteranei. Din insulele Blocada engleză 1-a determinat pe Na-
Canare, caravanele lui Cristofor Columb duc
poleon să organizeze rapid şi pe scară în-
trestia de zahăr mai întâi în Anttle şi apoi în
tinsă (32 000 ha) primele culturi de sfeclă
America. Prima menţiune despre introdu-
albă de zahăr. S-au construit primele fa-
cerea şi cultivarea trestiei de zahăr în Lumea
Nouă datează din anul 1523 şi se referă la brici de mare capacitate, care să satisfacă
Cuba. nevoile populaţiei, luându-se măsuri de
ameliorare continuă a plantei.
Transportul de zahăr spre Europa spo-
în ţara noastră, sfecla de zahăr a fost
reşte extraordinar în momentul în care con-
introdusă, între anii 1870-1873, pe circa
sumul de ceai, cafea şi cacao capătă o lar-
14 000 ha, primele fabrici fiind construite,
gă răspândire, când cofeturile devin tot mai
cer în anul 1875, la Sascut şi, în anul 1876, la
ute de europeni. Secolul al XVIII-lea
cu Chitila. Dacă pe vremea lui Marggraf şi
noaşte o puternică înflorire a comerţului
Achard conţinutul de zahăr al sfeclei era
<ju zahăr, principalele centre fiind Amster-
am de 3-5%, la o producţie de 20 de tone la
> Hamburg, Dresda, Orleans şi Rouen.
hectar, astăzi, prin ameliorări succesive, s-a
rul • P^ rea că PretuI acce Ptabil aI zaha - ajuns la o sporire de trei ori a masei vege-
Ul
^ obţinut din trestie îi mulţumea pe eu- tale şi a conţinutului de zahăr.
^ Peru. Dar au început războaiele napoleo- în prezent, omenirea consumă în jur de
ne
> iar Anglia a instituit timp de 4 ani 100 milioane tone de za-hăr anual. Din
această producţie, circa trei cincimi provin Insă cauciucul cel mai valoros se cxlr.i
din trestia de zahăr. Nu trebuie să ne mire ge din Hevea. Latexul se obţine prin rezinaj
faptul că zahărul din trestie domină piaţa Se lac tăieturi în scoarţă, prin care se scurg
mondială, f i i n d mai rentabil, s el ecţ i i l e 3-4 kg de lichid pe an. Latexul este con.
îndelungate ale plantei asigură un randa- densat prin diferite procedee. în vechile
ment de~ zahăr la hectar dublu faţă de cel plantaţii se foloseşte alumarea. Latexul
al sfeclei. strâns în căldări este amestecat bine cu
ajutorul unei lopeţi, încălzindu-se la luni
Latexul de culoare albă se condensează
devine brun, obţinându-se astlel un fel de
EPOPEEA CAUCIUCULUI l u r l e stratificate, găsite în comerţ sub de-
numirea de cauciuc de Para. Metoda chi-
mică de coagulare constă în colectarea la-
Puţine produse vegetale au cunoscut o texului în bazine, diluarea lui cu apă şi apoi
istorie atât de agitată ca mult disputatul coagularea lui cu un acid organic. Chea-
cauciuc, produs în diferite colţuri ale lumii gurile de cauciuc strânse la fundul bazinu-
de un număr de specii, unele erbaeee, al- lui se vălţuiesc în formă de foi subţiri nu-
tele copăcei sau chiar copaci lainici. mite crep. Foile se usucă, în care caz îşi
Cea mai cunoscută plantă de cauciuc păstrează culoarea albă (de unde aşa-nu-
e s t e Hcvca brusilliensis, care furnizează milele tălpi de crep la pantofi), sau se afu-
cauciucul de Para, nu numai cel mai răs- mă şi atunci devin brune.
pândit, dar şi cel mai apreciat. Tot în Ame- Toate populaţiile din zonele unde există
rica de Sud mai există speciile de Hevea de plante de cauciuc îl foloseau într-un fel sau
Guyana, Hcvca de Spnice, Hcvca discolor, ca altul. Astfel, unele triburi din Africa Cen-
şi Hancomia, care dă cauciucul de Pernam- trală îl folosesc la săgeţi pentru fixarea
buco sau „mangabeira". în Madagascar creş- otrăvii în vârful lor. Hinduşii ung cu cau-
te, de asemenea, un arbore producător de ciuc coşurile în care transportă mierea.
cauciuc, Euphorbia inlisy. aproape dispărut Kirghizii folosesc din timpuri imemoriale
azi, din cauza exploatării intense. cauciucul pentru mestecat. (Fig. 25)
Insă cauciucul african este furnizat mai Amerindienii din bazinul Amazonului
ales de specii ale genului Landolphia, re- cunoşteau încă din perioada prccolumbiană
prezentat de liane subţiri, lungi de zeci de proprietăţile cauciucului, pe care-1 aplicau ca
metri. pe un lac, pentru a face impermeabile pân-
în fostele ţări ale URSS din jurul Cau- zeturile groase cu care se apărau de ploaie.
cazului, plantele care conţin cauciuc suni Cuvântul caucho, în limba amerindienilor,
mici, ierboase, cu rădăcini mari, din familia înseamnă lacrimi de arbore sau lacrimi de
compozite. Ele se numesc coc-sagâz şi lau- lemn, indicând astfel secreţiile care ţâşneau
sagâz. Coc-sagâzul (Taraxacum koksaghiz) din coaja înţepată. Şi indienii d i n Antile
c o păpădie cu rădăcini doldora de cauciuc, cunoşteau cauciucul. Columb şi însoţitorii
iar tau-sagâzul (Chondrilla gommifera) for- săi au observat că indienii se distrau lovind
mează desişuri în pustiurile nisipoase ale o minge confecţionată dintr-o substanţă
Asiei Centrale, care consolidează dunele neagră. Când era izbită, mingea sărea ca şi
de nisip mişcătoare. Cauciucul formează cum ar fi fost vie. Columb n-a acordat in-
depozite mari pe rădăcini, dar inconve- teres acestui joc. Abia peste două secole,
nientul îl constituie greutatea de a-l separa aceste mingi au atras atenţia francezului La
<-lt nisip şi cantitatea mare de răşină cu Condamine, plecat în anul 1743 într-o aven-
care este amestecat. turoasă călătorie prin ţinuturile Anzilor şi
Dintre plantele erbacee din nordul A- Amazoanelor. In rapoartele şi apoi în me-
mencii care conţin cauciuc amintim o altă moriile sale, el a descris acest material, in-
«>mpozită, gaiula {Pariheniuin argentewn). dicând si felul cum era obţinut. Meşterii in-
Irig. 25. Arborele de cauciuc
dieni - scria La Condamine - obţineau din turieri, avizi după o îmbogăţire rapidă,
frământarea acestuia o masă elastică din pornesc spre pădurile Amazonului. Băţ,.,
care confecţionau sticle incasabile şi încăl- tinaşii sunt goniţi sau devin „seringueiros"
ţăminte impermeabilă, de mare folos în pă- (culegători de cauciuc). înfundarea în pg.
durile lor mlăştinoase, apoi clistire - un fel durea uriaşă îi decimează pe băştinaşi. Vjc.
de pere goale înăuntru, înzestrate cu un tu- timele sunt înlocuite cu ţărani peoni, aşa cj
buleţ (canule), oferite oaspeţilor înaintea tragedia Amazoniei continuă. Munca epui-
unor ceremonii. zantă şi alimentaţia săracă, la care se adău.
Cauciucul adus de La Condamine în gau malaria şi cumplita boală „beri-beri"
Franţa nu prea a fost luat în seamă. Abia în provocată de lipsa vitaminei B, săgeţile in-
anul 1770, chimistul englez Priestley a des- dienilor şi fatala îmbrăţişare a şarpelui ana-
coperit că, frecând cauciucul de o hârtie conda au răpus sute de mii de „seringuei-
scrisă, semnele de creion dispar. Aşa s-a ros" şi peoni.
născut guma de şters, prima aplicaţie euro- Lăcomia de câştig a exploatatorilor l 0.
peană a cauciucului. caii, care urcaseră vertiginos preţul sucului
O jumătate de veac mai târziu, un in- de Hevea, a pus capăt monopolului bra-
dustriaş scoţian a primit între alte produse zilian. Un naturalist englez, Wîckliam, a reu-
o soluţie de cauciuc care, din greşeală, i s-a şit, în anul 1871, să treacă prin vamă în mod
vărsat pe haină. Cu acest prilej el a obser- clandestin seminţe de Hevea, sădindu-le
vat că stofa a devenit impermeabilă. Şi cum apoi în Grădina Botanică Kew, din Lon-
în Anglia ploua mult, ingeniosul industriaş dra. După 5 ani tinerii arbori au fost răsă-
s-a gândit să îmbibe stofele cu această diţi în coloniile britanice din Asia musonică
substanţă, realizând primele pelerine im- (Singapore, Ceylon). In anul 1905 Anglia
permeabile, care, din nenorocire, iarna se produsese primele 174 tone de cauciuc de
întăreau ca o scoarţă iar vara se muiau, de- pe plantaţiile proprii. La rândul lor, olan-
venind lipicioase şi mirositoare. Aceste de- dezii şi apoi francezii au aclimatizat Hevea
fecte au fost înlăturate în anul 1840, când în coloniile asiatice.
americanul Charles Goodyear a descoperit In anul 1930 producţia mondială de cau-
- tot printr-o întâmplare - procesul vul- ciuc a atins 800 000 de tone. însă cauciucul
canizării - metodă care transforma cauciu- natural nu reuşea să satisfacă cerinţele din
cul în gumă elastică şi rezistentă. încercând ce în ce mai ridicate ale industriei şi pro-
acţiunea sulfului asupra cauciucului, pasta voca numeroase perturbaţii economice.
rezultată din acest amestec a luat foc. Pen- Progresele chimiei au permis obţinerea
tru a împiedica un incendiu, Goodyear a a- cauciucului sintetic, prin polimerizarea
runcat-o pe fereastră în zăpadă. A doua zi butadienei, mai întâi în Germania, apoi în
cercetătorul a fost uimit constatând că acest S.U.A., procesele perfecţionându-se conti-
amestec aruncat în curte îşi schimbase pro- nuu, în anul 1959 producţia de cauciuc sin-
prietăţile, pierzându-şi vâscozitatea, cel tetic a întrecut producţia de cauciuc natu-
mai mare neajuns. Procedeul a fost bre- ral şi această situaţie se menţine şi azi.
vetat de american şi apoi perfecţionat de
englezul Hancock.
„Nebunia" cauciucului a început abia la
sfârşitul secolului al XlX-lea, când auto- ATRACŢIA MIRODENIILOR
mobilul şi bicicleta au cucerit lumea şi ce-
rerea de cauciuc pentru pneurile roţilor a Mâncărurile n-au nici un haz dacă nu li
atins cote nemaiîntâlnite. Arborii de pe A- se pun şi ceva condimente care le dau gust
mazon au deveni insuficienţi. A început cău- delicios, stârnind pofta de mâncare. Unele
tarea şi folosirea altor plante de cauciuc. sunt produse de plante care cresc şi în ţara
Cauciucul n-a generat numai o epopee noastră: mărarul, pătrunjelul, leuşteanuK
industrială ci şi una socială. Mii de aven- tarhonul, anasonul, chimionul sau secărica,
PLANTE
riandrul, enibaharul, cimbrul - plante ale apoi în Grecia antică. Indienii l-au numii
°- or virtuţi aromatice se datoresc unor pippali, persanii i-au spus pippari, iar grecii
„leiuri eterice. . , . , . „ - peperi, nume sub care l-au preluat ro-
Cele mai apreciate se aduc insa din ţa-.. manii.
ca lde. Bunicii şi străbunicii noştri le
fl Vanilia (Vanilia planifoliă), plantă agă-
mpărau cu mulţi ani în urmă din magaziile ţătoare din familia orhidee, originară din
„coloniale", adică din magazine care pădurile mexicane, a ajuns în Europa după
"'nde'au mărfuri sosite din coloniile diferi- ce soldaţii lui Cortez se ospătaseră din ves-
telor puteri europene. Azi, numele de „co- tita „chocolatl" a aztecilor, mai gustoasă
loniale" este învechit din motive lesne de prin adăugire de vanilie. Fructele de vanilie
"nteles, colonialismul fiind un cuvânt intrat recoltate înainte de coacere şi supuse unei
în istorie. Dar aceste ingrediente, produse maturizări forţate au forma unor păstăi ne-
ale plantelor tropicale aromatice, continuă gre, zbârcite, puse în comerţ sub formă de
să ofere artei culinare un ajutor de neînlo- „batoane". (Fig. 26)
cuit.
Patria celor mai multe plante aromatice
este Asia musonică, numită pe drept cu-
vânt de primii călători „Ţara mirodeniilor".
Din vremurile antichităţii greco-romane
şi-au găsit mirodeniile drumul lor din India
spre Europa. Ele veneau pe mare până în
regatul legendar Saba, care azi se numeşte
Yemen, iar de acolo, cu caravanele, prin
pustiurile Arabiei, la Alexandria. în evul
mediu, Veneţia a luat locul Alexandriei.
In Europa, produsele aromatice deve-
niseră atât de preţuite încât ele se plăteau
cu aur. Şi, pentru că arabii controlau calea
cunoscută de pătrundere spre India, euro-
penii au căutat altă cale de acces. Columb a
pornit să străbată Atlanticul şi, debarcând
în Lumea Nouă, a crezut că a ajuns în India.
Un vestit geograf afirmase că „goana după Fig. 26. Vanilia, mirodenie mult căinată
mirodenii" a stat la temelia descoperirii lu-
milor noi. Din prima sa călătorie, Vasco da Nu mai puţin celebră şi căutată este
Gama a adus la Lisabona, în anul 1499, o scorţişoara, scoarţa aromatică, roşcat-cenu-
mare încărcătură de aromate şi a câştigat şie, rasă de pe ramurile mai multor specii
cu ele de şase ori mai mulţi bani decât de arbori şi arbuşti din genul Cinnamo-
cheltuise cu toată expediţia. mum. Patria scorţişoarei este Ceylonul
Care sunt principalele plante aromatice (Sri-Lanka).
de
Provenienţă exotică? In insulele Moluce, portughezii au în-
Prima care a aţâţat imaginaţia şi dorinţa tâlnit arborele-de-cuişoare (Eugenia caryo-
ae îmbogăţire a conchistadorilor a fost fără phyllata), arbore veşnic verde, rudă cu mir-
|naoială piperul {Piper nignun), o liană târâ- tul. Florile au un caliciu cilindric, de cu-
are ale
u° cărei fructe - drupe de mărimea loare roşie purpurie, cu 4 lobi şi o corolă
Ul
. ^ob de mazăre - grupate în ciorchini, roz-albă, care cade în timpul recoltării.
rzi la început, roşii la maturitate, se înne- Mugurii florali se usucă şi se valorifică sub
yes
c prin uscare. numele de cuişoare, nume perfect justificai
atria piperului este India, mai exact de înfăţişarea acestora. Cuişoarele s-au
' a sta Malabar. De aici a trecut în Persia, bucurat de o deosebită atenţie încă din an-
88 r>i>i.-iv. LUI ^uuiu/,11A11LOR
NATURII
tichitate. Mumiile vechilor egipteni erau sau rănite, fapte relatate de numeroşi m e.
împodobite cu mărgele de cuişoare. în Chi- dici ai antichităţii, dar şi din evul mediu şj
na, eticheta cerea ca oricine se adresa prin epoca modernă. Astfel, uliul, când îşi sirn^
viu strai împăratului să mestece mai întâi cui- privirea slăbită, îşi umezeşte ochii cu se-
soare. în secolul al Vl-lea, Alexandru din creţia unui neam de lăptucă sălbatică; n c,
Talles şi alţi medici romani prescriau ca me- văstuicile se imunizează împotriva muşeîi-
dicament câte 5-8 cuişoare. Bunicii noştri turii şerpilor veninoşi mâncând virnani sau
le foloseau împotriva durerilor de dinţi. rută; cerbii răniţi de săgeţi rumegă frăsinel-
Azi, uleiul eteric de cuişoare, conţinând cocoşii de munte înghit mâţişori (amenţi)
eugenot, este folosit în practica dentară. de mesteacăn, pentru a-şi curăţa stomacul
Nu putem trece eu vederea peste şo- de viermi intestinali; câinii, când au dureri
l'ran, ghimbir şi kardamon. interne, consumă o graminee numită iarba-
Stigmatele uscate galben-portocalii ale câinelui; iar pisicile, în situaţii asemă-
sofranului cultivat (Crocus sativus) - rudă nătoare, se tăvălesc peste cătuşnică, o rudă
bună cu brânduşa-de-câmp - uscate, dau bună cu salvia şi cimbrul.
preparatelor (mai ales, cozonacului) o fru- Se pare că încă de acum 50 000 de ani oa-
moasă culoare galben-portocalie şi o aro- menii au reuşit să deosebească plantele
mă plăcută. medicinale de restul florei, să le stabilească
Ghimbirul (Zingiher officinalc) e s t e o proprietăţile şi modul de întrebuinţare, sa
plantă ierboasă din pădurile tropicale ume- creeze o terminologie etnobotanicâ. plantele
de din Asia de Sud, ai cărei rizomi aro- au fost folosite sub formă de fierturi (de-
matici sunt folosiţi atât în alimentaţie, cât cocturi), infuzii, băuturi (sucuri), prafuri,
şi în medicină. Aceleaşi întrebuinţări le au bolusuri, inhalaţii, fumigaţii.
şi rizomii de galanga şi zcdoaria. Omul primitiv cunoştea 10-15 plante de
în sfârşit, kardamonul sau cardama (Ellei- leac, iar strămoşii noştri, geto-dacii. foloseau
laria caniamomwn), din familia cruciferelor, curent 40-50 de specii locale de plante; marii
comun în India şi Sri-Lanka, produce se- savanţi ai antichităţii pomenesc de 200-300
minţe aromatice şi cu gust picant, folosite de buruieni de leac. Spre sfârşitul evului
ca şi piperul şi cuişoarele. mediu, când marile descoperiri geografice
au relevat Europei medicina empirică a A-
fricii, Americii, Indiei şi Chinei, precum şi
bogata floră exotică a acestora, numărul
LEACURI NEDESPĂRŢITE leacurilor vegetale şi al mirodeniilor folo-
site şi în scop medical a sporii aproape la
Peste 20 000 plante de pe întregul glob o mie.
au proprietăţi medicinale sau aromatice, La plantele binecunoscute pentru efec-
chiar dacă numai o zecime din ele sunt fo- tul lor terapeutic, precum macul, măsela-
losite în mod curent. riţa, pelinul, mătrăguna, izmă, pătlagina,
în ultimii ani, interesul pentru plantele spânzul, românită, coada-şoricelului, ghin-
de leac a sporit enorm, datorită în primul ţura, sunătoarea, omeagul, sovârvul, frigu-
rând problemelor grave pe care le ridică rica, nalba, angelica, cruşinul etc, vin să st'
goana după medicamente şi folosirea abu- adauge „achiziţiile" exotice cum ar fi: ipe-
zivă de către un număr tot mai mare de su- ca. guiacul, sena, ginscngul, arborele de
ferinzi a unor produse ale chimiei farma- stricnina, de chinină, de cola şi scorţişoară,
ceutice, care dau obişnuinţă şi nu rareori iarba-cobrei (Rauwolfia), arborii de cacao,
intoxicaţii grave. cafea şi altele.
Din cele mai vechi timpuri, plantele Ce este drept, medicii timpului, ca Şi
medicinale erau cunoscute de om. Se pare vracii, cunoşteau efectele tămăduitoare ale
j^ primii „dascăli" au fost animalele, care plantelor şi ades le foloseau cu multă înde-
e f
°l°seau instinctiv, când erau bolnave mânare, însă proprietăţile lor vindecătoare
arnâncau pentru ei un mister. încă din Populaţiile africane de vânători loloscau
' •hime s-au încercat explicaţii, fie naive, o otravă redutabilă, curara, scoasă de vrâ-
V, je-a dreptul fanteziste. jilori iniţiaţi dintr-o specie de Sliyclinos, nu
Astfel, populaţiile primitive de la în- numai Ia vânătoare, dar şi în ceremonialuri
uiul istoriei le socoteau înzestrate cu religioase, iar populaţiile oceanice consu-
Qprietăţi miraculoase, supranaturale, mau kawa-kawu, extrasă dinlr-un neam de
[—eau din ele creaţii ale zeilor sau piper {Piper melhysticum), care produce
chiar :'|)li care luau înfăţişări vegetale. beţii colective şi o scufundare în lumea
Este foarte adevărat că, datorită unor somnului, numite, în insula Samoa, alouas.
jroprietăţi speciale, acelea de a da veselie, Pe vremuri. în folclorul nostru, la marc
cinste se găsea mătrăguna (Atropa bclla-
[ jsteţe, halucinaţii, diverse forme de nebu-
doua), care a dat naştere unui adevărat
nie, o seamă de specii vegetale au intrai în cult, legat de culegerea şi de lolosirea ei în
•irs'enalul vrăjitorilor şi al oracolelor gre- diverse boli, dar şt la descântece erotice.
ceşti sau romane, al preoţilor tibetani, ca
La fel s-a întâmplat cu iarba-fiarelor (Cy-
nlanie de cult şi ceremonie. Erau folosite
nanchium acutum), plantă medicinală a-
în aşa-numilele „ordalii", probe divine de
proape ieşită din uz astăzi, dar care odini-
încercare a vinovăţiei, practicate de triburi
oară constituia, alături de mătrăgună şi boz.
indoneziene, dar şi în Europa (cucuta, boa-
una din principalele buruieni de farmec.
bele de Calabar), ori erau mânuite alâl în
Ea era iarba hoţilor, care. chipurile, des-
antichitate cât şi în evul mediu de către
chidea Iacalele, şi a voinicilor, care i r e -
vrăjitoare stăpânite de demoni, ceea ce a
buia să fie feriţi de fier (glonţ). Eroul po-
provocat vânarea şi arderea lor pe rug.
pular Pintea din Maramureş a făcui apel la
Astfel, cânepa indiană, plantă cu pro-
„maştera" lui spre a-1 fermeca şi a-i da iar-
prietăţi halucinogene, numită şi haşiş, era
ba-fiarelor, ca să nu se prindă glonţul de el.
bine cunoscută în Orient, o sectă religioasă
Foarte târziu. în Renaştere, alchimiştii,
împrumutându-i numele (haşişini), din care
căutând zadarnic să transforme metale în
a derivai mai târziu cuvântul asasini, din
aur, au dezvoltai ideea obţinerii „chintesen-
cauza agitaţiei şi marşurilor sângeroase ale
ţei" leacurilor prin extracle şi distilări, ri-
membrilor ei, sub acţiunea fumului ame-
dicând problema „principiilor vindecă-
ţitor.
toare" ale plantelor medicinale. Extractele
Din capsulele de mac, populaţiile orien- din plante obţinute de Paracelsus - marele
tale scoteau opiul, care, fumat, dădea vi- alchimist al timpului - erau însă foarte de-
ziunea paradisiacă de care vorbea Budha, parte de principiile active pure, în sensul
iar ciuperca muscărila (Amanila inuscaria) actual al cuvântului.
provoca adevărate exaltări colective (stare Abia în secolul a XlX-lea t a i n a pro-
de amok) la vechile populaţii siberiene, prietăţilor miraculoase va li pe deplin des-
i'ind mânuite de vrăjitorii lor, şamanii, pen- cifrată.
tru
a intra în legătură cu lumea spiritelor. C) descoperire epocală s-a produs în
Pţ'zotl-u\, un cactus mărunt, întâlnii în anul 1804, când Friedrich Setiirner, farma-
Mexic şi Texas, era folosit de „curanderos", cist belgian, a izolat morfina, principiul activ
vrăjitorii triburilor de indieni, în ciudate al capsulelor de mac, creând astfel o nouă
r
'lualuri tribale, pentru a da credincioşilor grupă în chimia organică, aceea a alcaloizi-
^an de euforie şi viziuni colorate, care îi lor, substanţe care vor face o adevărată re-
Iau în lumea fericită a zeilor lor. Toi voluţie în medicină şi în farmaceutica mo-
consumau, în acelaşi scop, şi ciu- dernă.
halucinogenă nanacatl (Psilocyba), a tost Pe calea deschisă de Setiirner s-au des-
şi zeificată, imaginea ei în piatră u lri lrescă coperit în prima jumătate a acestui secol şi
fiind întâlnită adesea în arta PoP«larâ alţi alcaloizi importanţi: stricnina, coichici-
mexicană. na, emetina, chinina, piperidina, cafeina, Io-
belina, atropină, codeina, acontina, hioscia- trei primind premiul Nobel. Produsul din
nina - din plante toxice mult folosite în an- anul 1941 era de 1500 de ori mai acti v
tichitate şi evul mediu. decât cel din anul 1929.
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea Un alt antibiotic, extras de data aceasta
a continuat cu aceeaşi înfrigurare izolarea şi dintr-o ciupercă ascomicetă (Streptomyces
obţinerea în stare pură a unor „principii griseus) de către S. Waksman în anul 1943
active" ale plantelor: glicozizii, vitaminele, a fost streptomicina. Micoprodusul a con-
hormonii. tribuit substanţial la înfrângerea tuber-
Primul glicozid a fost digitalina, extras culozei.
din digitală (Digitalis), care va sta la baza Streptomicina a stârnit o adevărată „ne-
unora d'in cele mai importante medica- bunie" a descoperirilor, comparată cu gog.
mente în bolile de inimă, folosit şi astăzi cu na după aur. Astfel, în solul Venezuelei a fost
aceleaşi bune rezultate. descoperită o specie nouă - Streptomyces
Cantităţile de „principii" pure extrase din venezuelis - din care J. Burkholder a izolai
plante erau mici şi ele nu acopereau cererile în anul 1947 şi a sintetizat în 1949 cel de-al
tot mai mari de medicamente vegetale. treilea antibiotic celebru, doramicentina
O realizare excepţională, care a rezol- {cloramfenicolul) care a fost folosit cu succes
vat această dilemă, a fost sinteza organică, în boli grave ca: tifosul exantematic, febra
obţinută, pentru prima oară în anul 1828, Q, febra tifoidă, bruceloza, dizenteria. A
de Friedrich Woler. Un fenomen specific urmat epoca antibioticelor „aurii" (aureomi-
celei de a doua jumătăţi a secolului al cină, tetramicină, tetraciclină) şi a eritromicinei
XlX-lea este trecerea la marea producţie a (numită aşa, deoarece s-a extras dintr-un
medicamentelor, ceea ce a dus la dezvol- Streptomyces găsit în Eritrea, ţinut din Afri-
tarea marilor întreprinderi chimico-far- ca răsăriteană). în deceniile 6 şi 7 s-au năs-
maceutice sau exclusiv farmaceutice. cut antibioticele care combat ciuperci mi-
Chimioterapia, adică tratarea bolilor prin croscopice parazite, cum ar fi griseofulvina,
medicamente produse chimic, înlocuieşte nistatina, stamicina şi antibioticele de na-
treptat fitoterapia, adică tratarea bolilor cu tură microbiană - aşa-numitele bacterocine
produse naturale, extrase direct din plante. (colimina, piocianina, magacina şi, în pre-
In secolul nostru au loc două evenimente zent, polimixina B), printre puţinele leacuri
de mare importanţă în istoria leacurilor de împotriva infecţiilor piocianice, frecvente
origine vegetală: revoluţia produsă de des- în interiorul spitalelor.
coperirea antibioticelor şi întoarcerea trep- La ora actuală se poate aprecia că, în
tată către medicamentele naturale, adică re- mod practic, pentru majoritatea agenţilor
punerea în drepturi a fitoterapiei, a medi- patogeni, există un „glonţ" fabricat de mi-
camentului natural, acolo unde el poate croorganisme, în numeroasele laboratoare,
înlocui cu succes şi cu un risc infinit mai
în decursul cercetărilor, pentru a izola noi
mic un produs chimic.
antibiotice au fost întâlnite peste 10 000 de
în anul 1928, savantul englez Alexander
substanţe active, dar, din cauza toxicităţii
Fleming a constatat că un mucegai verde
foarte ridicate, doar 70-80 din acestea au
{Penicillum notatum) a căzut întâmplător pe
intrat în practica antibioterapiei.
nişte plăci Petri, unde se dezvoltau culturi
de stafilococ auriu, şi a produs distrugerea în ultima vremea se aduc critici tot mai
acestora. La 13 februarie 1929, Fleming a vii medicamentelor de sinteză - mai greu
susţinut comunicarea despre acţiunea „pe- asimilate de orgnism - şi se recomandă
nicilinei". Abia după 10-12 ani, Fleming medicamentul natural, care este recunoscut
alături de Florey şi Chain au reuşit să dea şi acceptat mult mai firesc şi uşor de cor-
Pnma şarjă de penicilină din istorie, toţi pul nostru.
VI. PLANTELE VIITORULUI

LANURILE SUBMARINE servesc zeci de feluri de mâncare pre-


parate exclusiv sau în combinaţie cu algele.
In meniuri se înscriu produse vestite ca: no-
Neobositul oceanolog, comandantul J.Y. ricu sushi (chifteluţe de alge Porphyra cu orez
Cousteau, scria într-o vestită carte a sa, şi peşte), kombu - friptură de alge Laminariu,
Tainele adâncurilor. „Viitorul omului de- sandvişuri help, supă de wakame, litnu luau,
pinde de felul în care el va şti să valorifice mâncare fină, rezervată odinioară aristo-
marea". într-adevăr, astăzi, când populaţia craţiei, şi multe altele. Chiar şi ciupercile
globului creşte într-un ritm ameţitor (în sunt conservate cu ajutorul algelor. în bu-
următorii cincizeci de ani ea se va dubla), toaie se aşazâ un strat de ciuperci, apoi un
pământul ca sursă de hrană devine neîn- strat de alege „matsumo". în întregul Ex-
destulător. Şansa de supravieţuire a speciei trem Orient, în Statele Unite, în Mexic şi în
umane peste 100-200 de ani va atârna, în Irlanda algele roşii Porphyra şi Phyllophora
bună măsură, şi de valorificarea imenselor ori alga verde Ulva (sălâţica de mare) sunt
resurse vegetale pe care le ascund apele consumate crude, sub formă de salate şi
mărilor şi oceanelor, de nemărginitele garnituri.
lanuri de alge roşii, verzi şi brune, care un- Valoarea nutritivă a algelor a fost de
duiesc în apele platformelor continentale mult stabilită. De pildă, Laminaria - o algă
până la 200 m adâncime ori plutesc, pre- brună - conţine de 30 000 de ori mai mult
cum sargasele, la suprafaţa oceanelor. iod decât apa marină, cupru de 300 de ori,
După unele calcule, rezerva mondială iar fosfor de circa 500 de ori, fier cel puţin
de alge este de 200 milioane de tone, din cât în lapte şi spanac şi, bineînţeles, între-
care noi valorificăm industrial doar maxi- gul complex vitaminic.
mum 1% din fondul de creştere, deci circa Nu numai oamenii, dar şi animalele şi
două milioane de tone. Zonele cele mai plantele terestre beneficiază de valoarea
bogate le reprezintă Oceanul Pacific şi mă- nutritivă a algelor. Tomatele, ardeii şi pe-
rile înconjurătoare (2/3 din producţia mon- penii fructifică mai repede şi mai bine dacă
dială), însumând mai ales coastele Rusiei, îi pulverizăm cu făină de alge brune, iar
Chinei, Japoniei, Coreei de Sud, şi Ocea- vacile şi găinile devin mai productive dacă
nul Altantic cu Marea Nordului şi Baltica le introducem în hrană concentrate de
(coastele Islandei, Irlandei, Scoţiei, Norve- alge.
giei, Danemarcei, ţărilor baltice), ca şi Folosirea algelor marine ca îngrăşământ
coastele estice ale Argentinei. Marea Nea- era menţionată încă din secolul al Xll-lea.
gră ascunde cel mai important stoc din îngrăşarea terenurilor agricole de pe lito-
lume de alge roşii Phylophora (aşa-numitul ralul nord-vestic al Franţei cu goemoni (al-
"c âmp al lui Zernov"), cifrat la 2 milione ge) explică remarcabila producţie de le-
de tone. gume obţinută, ceea ce i-a adus acestei
ia sau acvicultura - ramură regiuni renumele de „ceinture d'or" (cen-
n
°uă a agriculturii - a început să dea re-, tura de aur).
hectar tate îmbucurătoare în multe ţări; în multe regiuni ale Indiei se econo-
al: mii de misesc circa 40% din îngrăşămintele chi-
subacvatice sunt însămânţate mice prin folosirea cu succes a cenuşii de
cu alge.
ge. Bucătăria japoneză foloseşte extrase Din mucilagiul (substanţă gelatinoasă)
I ,8 e la prepararea pâinii şi prăjiturilor, algelor se obţin, de asemenea, o seamă de
bu
ni d>nci şi îngheţate. în marile oraşe
P° n e s-au deschis algobaruri, unde se
NATURII
produse industriale ca agarul (Anhfeltiu şi uşor şi să-1 folosească în fertilizarea păniân
Geliitin), carragenul (Chondnis şi Grigarti- tului pentru germinarea grânelor.
na) si alginaţii (Macmcystis, Lumina/ia), co-
loi/i cu o largă arie de aplicare industrială.
Ei sunt folosiţi la fabricare jeleurilor, cre-
melor, dulceţurilor, îngheţatei, pastei de NOI PAVEZE ÎMPOTRIVA FOAMETEI
dinţi, a produselor cosmetice, la apretarea
pânzeturilor, fibrelor textile, ca materie pri- Explozia demografică impune, alăiu rj
mă la producerea peliculei fotosensibile, la de extinderea zonelor agricole şi de cresta
fabricarea hârtiei de alge şi a zahărului pen- rea productivităţii acestora, reintroducere;
tru diabetici (manitol), în farmaceutică etc. în marea cultură a unor plante locale, nuili
După calculele unor specialişti, un hec- apreciate în trecut penlru ridicata lor va-
tar de păşune submarină poate hrăni un an loare proleinică.
întreg 50 de vaci şi, valorificând anual doar
Se ştie că, de mii de ani, populaţiile a.
6% din resursele de alge ale planetei, am
merindienc foloseau - pentru a substitui
putea asigura cel puţin o treime din hrana
cerealele în zonele înalte sau cu soluri să-
necesară unui număr de 10 miliarde de
race şi uscate, improprii cultivării lor u
oameni.
rudă a lobodei noastre, numită „quinona"
N-ar fi exclus ca, la începutul mileniului
(Chenopodium quinona). Planta - foarte
viitor, agricultura să schimbe tractorul cu
modestă în pretenţii - creşte bine în regiu-
barca cu motor, plugul, cu draga, pălăria
nile alpine (2 000-4 000 m altitudine) şi în
de soare, cu labele de gâscă.
pustiuri, fiind rezistentă la îngheţ şi capa-
De un mare viitor pare să se bucure un
bilă să se dezvolte pe soluri sărace, cu indi-
nou produs din alge, Seagel.
ce de umiditate deşertică (300-400 ml/an).
Doctorul Robert Morison, cercetător la
S-a constatat că această lobodă este bogată
Lawrcnce Livermore National Laborator)
în proteine (14%), în vitamina C şi în com-
din California, care a studiat în 1992 a-
plexul B. Quinona poate deveni în acest
ceastă substanţă gelatinoasă extrasă dinlr-o
colţ al lumii una din cele mai valoroase
algă roşie pe care a botezat-o ca atare {Safe
specii de cultură. In câteva state sud-anic-
emulsion agar gel), i-a atribuit o mulţime
ricane este deja introdusă în alimentaţie sub
de proprietăţi aproape miraculoase.
formă de supe, salate, pâine, dulciuri şi
Ecologic vorbind, Seagel este un produs
băuturi.
perfect biodegradabil şi în acelaşi timp co-
O altă plantă folosită de multă vreme de
mestibil, ceea ce îl indică drept un ambalaj
populaţiile asiatice şi care va intra într-un
ideal, în locul ambalajelor de plastic, po-
circuit mai larg este leguminoasa Psopho-
luante prin faptul că se distrug foarte greu.
earpus letragonolobus, cunoscută de local-
Seagel promite a fi de asemenea şi un re-
nici sub numele de „mazăre pătrată", clin
marcabil izolator termic şi fonic, graţie struc-
cauza celor patru muchii proeminente ale
turii sale bogate în bule de aer, fiind astfel
păstăii sale, asemănătoare unor aripioare.
capabil să absoarbă vibraţiile. Totodată,
Aproape toate părţile plantei sunt comes-
poate servi ca un excelent amortizator. In-
tibile. Păstăile şi boabele fierte, sau numai
dustria farmaceutică vede în Seagel un mijloc
opărite, capătă un delicios gust de ciuper-
de a revoluţiona fabricarea casetelor (care
că. Frunzele şi tulpinile reprezintă un exce-
devin rapid dizolvabile), iar medicii preco-
lent nutreţ, iar tuberculii, bogaţi în amidon,
nizează bureţii impregnaţi cu Seagel care se
echivalează valoarea nutritivă a cartofului-
pol aplica pe epidermă, în scopul difuzării
Criza de zahăr din lume îi solicită pc
substanţelor active medicamentoase prin
cercetători să descopere noi surse de zahăr-
piele. La rândul lor, cercetătorii în agrono-
Astfel, după 1970, atenţia acestora s-a în-
mie speră să satureze cu apă acest material
dreptat către plantele Richardella dulci/citi
PLANTE
ca de vest şi Stcvia reboudiana din Păstăile ei verzi, la fel ca şi cele de lasole,
se pot găti, oferind chiar celor mai rafinaţi
a gurmanzi o mâncare excelentă. Şi mai
l t ,uay, care conţin o substanţă mai i
valoroase sunt seminţele coapte, din care
Ice decât zahărul, Glucozida scoasă din se extrage un ulei de folosinţă industrială,
Cl
'ctul de Richardcl/a, numit de localnici f dar şi cu deosebite calităţi nutritive (mult
ictul minunat", dă o senzaţie de dulce
consumat la noi în amestec eu uleiul de
" A câteva sute de ori mai intensă şi de
floarea-soarelui). Din seminţele degresate
•teva zeci de ori mai persistentă decât
se prepară făina de soia - utilizată pentru
° barul. Totuşi va trece o bună bucată de
^mp P âna canc ' acestc P lanle vor '' acli " atizate şi fabricarea unei foarte gustoase pâini, ea si
vor intra în marea cultură. pentru fabricarea c i o c o l a t e i . F i e r t e şi
în ţara noastră creşte topinamburul măcinate, grăunţele de s o i a au un gust
(Helicinthus tuberosiis) - ai cărui tuberculi asemănător cărnii de miel sau de porc
un! cunoscuţi sub numele de napi şi ser- vcsc -putând să le înlocuiască în unele mâncăruri
ca un excelent aliment şi un valoros sau mezeluri. în Anglia şi S.U.A. există res-
producător de alcool. taurante specializate care prepară biltecuri
De asemenea, soia (Glycine hispida) a din soia. Când grăunţele plantei se macină
intrat în atenţia fitotehnicienilor, datorită ex- şi se udă cu apă, din el e se obţine un lapte
cepţionalelor ei calităţi nutritive, ceea ce i-a de culoare şi gust ce nu se deosebesc prea
adus porecla de „vaca verde"'. In stare săl- mult de laptele de vacă. In ţ ă r i l e de ori-
batică, soia nu se mai găseşte şi se pare că gine, din boabele încolţite se face salată, iar
provenea din Glycine soia, specie originară din „laptele" fermentat, diverse brânzeturi
din Manciuria. Documentele o atestă ai plantă vegetale. „Praful" de soia se foloseşte îm-
de cultură de circa 5 000 de ani, fiind potriva neurasteniilor datorită acidului Ic-
întâlnită pentru prima oară într-un ma- cilino-fosforic pe care îl conţine. Pe lângă
nuscris rămas de la împăratul Seng-Hung faptul că este o bună plantă alimentară, ea
(2898 Î.Chr.). In Europa şi în Lumea Nouă reprezintă un important îngrăşământ verde,
a pătruns cu greu şi foarte târziu. Data a- datorită nodozitâţilor cu bacterii fixatoare
pariţiei ei - anul 17.39 - o aflăm într-un ca- de azot.
talog de seminţe al (irădinii Botanice din
In Asia, mai precis în China, există o
Paris, unde era prezentată ca o plantă rară.
liană al cărei fruct este cunoscut sub nu-
Este menţionată, în anul 1800, ca balast în
mele dcyang-tao. Fructul, având o masă de
calele unor vapoare ce veneau din China,
50-120 g, arc aspectul unui cartof de cu-
iar ca plantă agricolă, bună pentru fân şi
loare brun-închisă. Miezul verde, apos, cu
îngrăşăminte verzi, este semnalată în jurul
anului 1840. aspect radiar şi extrem de gustos, repre-
zintă cel mai valoros fruct cunoscut în pre-
Cel care o popularizează şi îi subliniază
zent. El conţine 100-300 mg de vitamina C
valoarea nutritivă, atrăgând atenţia asupra
la 100 g, deci de două ori mai mult decât
nenumăratelor ei folosinţe, este botanistul
citricele. Este de patru ori mai bogat în
austriac I. Haberlandt, cu ocazia expoziţiei
proteine şi fosfor decât un măr şi posedă
agricole deschise în anul 1873 la Vicna.
r de zece ori mai mult calciu. De asemenea,
'mele culturi în ţara noastră sunt
el conţine o enzimă care are facultatea de a
semna-'jile "n anul 1876 în Transilvania.
dizolva mielina din carne. Yang-tao s-a do-
Dincolo *■ munţi începe să fie cultivată după
vedit uşor de aclimatizat în ţările cu climă tem-
primul razboi mondial, ca urmare a
perată. Dovadă că neozeelandezii au expor-
popularizării pe
tat în 1980 numai în Europa 2 800 de tone
are i-0 { dcc ^ mlr_0 broşură, doctorul Ur-
ea din acest fruct pe care ei îl numesc kiwi,
»u. Ea a intrat pe teritoriul ţării noastre
numele de „fasole soia", nume care vine din cauza asemănării cu pasărea naţională.
b Azi, sucurile răcoritoare de kiwi, de o fra-
ba japoneză, unde sho-iau înseamnă
l
° l e \ Soia este o plantă „universală".
i JK INATURII
pantă culoare verde, se vând şi pe la noi la
toace chioşcurile, iar fructele proaspete au
devenit populare prin toate pieţele.

COMBUSTIBILII VEGETALI AI
VIITORULUI

Nu numai plantele fosile (care stau la


temelia cărbunilor de pământ şi petrolului)
sunt materii prime energetice.
Criza mondială de combustibili din ul-
timele două decenii a determinat începerea
unor febrile cercetări pentru descoperirea
plantelor energetice capabile să producă
combustibil lichid.
Melvin Calvin, laureat al premiului No-
bel, a stabilit, încă din anul 1973, că unele
specii de laptele-câinelui (Euphorbia tiri-
culli, E. lathyris, E. maracias, E abyssinica)
sunt adevărate „uzine vii", din latexul (lap- Fig. 27. Zambila de apă, plantă energetică
tele) speciei putându-se obţine, printr-un
procedeu de cracare catalitică, o gamă Chiar şi plantele oleaginoase încep să
largă de produse industriale şi, în primul fie utilizate ca plante bioenergetice. în A-
rând, benzina. Se estimează că randamen- frica de Sud, uleiul de floarea-soarelui este
tul dat de E. lathyris şi E. tiriculli oscilează utilizat, deocamdată, la motoarele Diesel-
între 3 şi 15 barili petrol pe an la hectar. Prin industriale. Se apreciază chiar că, dacă s-ar
îmbunătăţirea mediului de cultură, prin îm- spori cu 1/10 terenul cultivat la ora actuală
bunătăţirea unor genotipuri cu randament cu floarea-soarelui pe întreaga planetă, s-ar
mai mare, laptele-câinelui poate produce putea asigura, la nivelul oricărei ţări, can-
până la 75 barili/hectar, la un preţ de 20 de titatea de carburant necesară tractoarelor.
dolari barilul, deci cu 25-30% mai ieftin Se ştie că alcoolul {metanolul) este fo-
decât preţul oficial actual al petrolului pe losit şi ca substanţă energetică şi că el este
piaţa mondială. produs prin fermentare, de obicei, din car-
Din alge se extrage, de asemenea, un tof, porumb, sfeclă de zahăr, sorg, manioc,
combustibil lichid. Se consideră că o cul- trestie de zahăr. Aceste plante au o deo-
tură intensivă de alge este uşor de realizat, sebită valoare alimentară, folosirea lor
este ieftină şi ar putea mări „depozitul" de pentru fabricarea spirtului fiind astfel li-
combustibil lichid. mitată. S-a descoperit însă, nu de multă
Şi vestita zambilă de apă {Eicchomia), vreme, că plante fără valoare alimentară,
folosită în S.U.A. pentru epurarea apelor, a precum dalia şi napul (topinamburul), sunt
început să fie exploatată şi ca plantă preţioase specii alcooligene. Ultima plantă,
energetică. Astfel, în California, din Eic- în special, este o excelentă sursă de alcool
chomia se scot 300 tone substanţă uscată la şi se estimează că 75 000 ha de topinanv
un hectar pe an, ceea ce reprezintă echi- bur, cultivat în condiţiile climatice şi de sol
valentul energetic a 120 de tone de petrol. asemănătoare celor de la noi din ţară, pot
(Fig. 27) produce 340 000 tone de etanol.
O POSIBILĂ HRANĂ A monaut se elimină integral. Adunând-o în
COSMONAUŢILOR rezervoare speciale, ea poate fi folosită din
nou, după o prealabilă purificare chimică,
care îi redă proprietăţile iniţiale.
Astă/i, în epoca zborurilor cosmice, când
Cât priveşte asigurarea hranei, a sursei
u l a pus piciorul pe Lună, se pregăteşte
0 de oxigen şi purificarea aerului de bioxid
jgbarce pe Marte şi, într-un viitor mai de carbon, soluţia cea mai nimerită ar fi fo-
HI cartat, să iscodească planeta Venus, cea losirea algelor verzi care pot rezolva prin
i grea problemă este aceea a asigurării fotosinteză o circulaţie a materiei vii în in-
m
ui regim normal de hrană a cosmonauţilor teriorul navei, asemănătoare aceleia din
-^timpul unui zbor de lungă durată. în natură. Având la dispoziţie lumina naturală
ata-'" condiţii s-a calculat că unui sau artificială şi bioxidul de carbon prove-
cosmonaut îi runt strict necesare zilnic: 640 g nit din respiraţia cosmonauţilor, ele vor de-
substanţă uscată perfect asimilabilă, 2 200 gaja oxigen, asigurând astfel purificarea ae-
ml apă şi gg2 g oxigen. Admiţând că un rului, şi vor sintetiza substanţele organice
grup de şase cosmonauţi efectuează un care vor constitui hrana cosmonautului.
zbor cu durata de 5 ani, rezerva totală de După numeroase cercetări de laborator
hrană, apă şi o-xisen, excluzând şi după ce a fost „plimbată" în unul din sate-
rezervoarele şi ambalajele, atinge în liţi împreună cu câinii Belka şi Strelka, s-a
greutate 40 de tone. ajuns la concluzia că cea mai potrivită plantă
Deocamdată, este practic de neconceput în acest scop este alga verde, unicelulară,
încorporarea unei asemenea „magazii" într-o Chlorella. Ea are nete avantaje faţă de celelalte
navă cosmică. Rachetele nu se pot dispensa specii vegetale: produce o mare cantitate de
totuşi de ele atât timp cât uriaşele staţiuni oxigen, acumulează substanţe organice, fo-
de alimentare „montate" în Cosmos aparţin losind un volum mic de suspensie (deci ba-
unui viitor îndepărtat. Iată de ce oamenii zine reduse), are o perioadă scurtă de vege-
de ştiinţă se străduiesc să imagineze soluţii taţie, se înmulţeşte foarte repede, iar întreaga
cât mai simple şi ingenioase pentru a biomasă a algei poate fi folosită ca hrană.
micşora la maximum „magazia" cu aer, Valoarea ei nutritivă este cea mai ridicată din
combustibil şi alimente a unor nave cosmice regnul vegetal, conţinutul ei de proteine
care trebuie să călătorească în sistemul solar atingând 50% din greutatea uscată şi cu-
un an sau poate mai mult de un an, asigu- prinzând toţi cei 8 aminoacizi esenţiali pen-
rând cosmonauţilor condiţii cât mai apro- tru viaţa omului, ca şi toate vitaminele.
piate de cele de pe Terra, adică o presiune
Verificarea practică a acestor observaţii
atmosferică de 760 mm, temperatura de
a făcut-o cercetătorul rus V. E. Denileiko
18-20°C, hrană completă, apă şi aer respi-
care timp de o săptămână s-a izolat într-o
rabil în care concentraţia oxigenului să se
cabină ermetic închisă, alimentându-se cu
menţină constantă în jurul procentului de
alge şi respirând în cea mai mare parte o-
21%, iar a bioxidului de carbon să nu de-
xigenul produs de cultura respectivă în
Păşească limita vitală de 0,4%.
procesul fotosintezei.
■ "entru menţinerea presiunii şi tempe-
în tot acest timp, experimentatorul s-a
raturii constante există mecanisme regula-
simţit bine. Experienţele au fost reluate şi
toare destul de bine puse la punct, dovadă
într-un centru de cercetare din Siberia, un-
condiţiile excelente în care s-au desfăşurat
de o fată a trăit 30 de zile într-o cabină er-
T°rurile de până acum. Combustibilul cla- metic închisă şi alimentată cu aerul, apa şi
este înlocuit cu bateriile solare care cap- substanţele furnizate de Chlorella.
za energia solară şi se încarcă singure în
Experienţele amintite au îndreptăţit
soluPUl zborurilor- Problema apei poate fi iţit
folosirea acestui sistem în laboratoarele
-Onal:^ Prm realizarea unui circuit al ei în
e ri
°rul navei. Apa consumată de cos-
ruseşti care, în W5 şi 1976, au „lucrat" în tclc efectuate în deceniul opt sub conduce-
cosmos timp mai îndelungat. rea cosmobiologului american Cari Say;il|
Mu ştim cum vor evolua în viitor condi- au confirmat acest lucru,
[iile /borului cosmic, însă modesta algă Chlo- Poate că o algă va fi acea floare a lui GopQ
rella s-a dovedit nu numai o hrană ideală, dar cu care omuleţul său aduce mesajul de p a.
si un bun material de însămânţare a unor ce şi viaţă al planetei noastre în Univers.
aslre pustii cu germenii vieţii terestre, Tes-
VII. PATENTE VEGETALE

MODELUL INDUSTRIAL AL până la obţinerea zahărului, a amidonului


FOTOSINTEZEI şi grăsimilor în industrie pe cale sintetică
mai este încă o cale lungă.
în deceniul trecut, cercetătorii japonezi
Botanistul rus K.A. Timiriazev a studiat Henicki Honda şi A. Fujishima au imaginat
activitatea plantelor verzi şi a pus în evi- un model experimental pentru fotosinteza
dentă rolul cosmic al fotosintezei - unicul artificială, ceea ce le-a permis să realizeze
fenomen prin care se fixează energia solară fotoliza apei, reproducând procesele elec-
pe planeta noastră. trochimice efectuate de clorofila plantelor.
Laboratorul plantei este frunza, fotodi- Experienţele au fost duse mai departe du-
namisul acesteia este cloroplastid, iar sub- pă 1980, în S.U.A., de Gabor Somorjai din
stanţa miraculoasă - bucătăria lumii vege- California şi John Bockriss de la Universi-
tale - este clorofila, un pigment compus, de tatea din Texas, şi în Franţa, de Jean-Marie
culoare verde, a cărui principală proprie- Lehn.
tate este de a reţine anumite radiaţii lumi- Fotoliza, adică descompunerea mole-
noase (roşii şi albastre), deci absorbţia e- culelor de apă cu ajutorul luminii solare,
nergiei luminoase şi fixarea cu ajutorul a- eliberează hidrogenul, excelent combus-
cesteia a unor elemente din apă şi din aer, tibil, nepoluant şi cu o înaltă putere ener-
în urma căreia iau naştere o infinitate de getică; acesta, produs pe scară industrială
compuşi organici. Se ştie că fotosinteza se şi apoi stocat, poate înlocui cu succes căr-
desfăşoară în două etape: faza de lumină, bunele şi petrolul, fiind, în opoziţie cu
în care clorofila captează particule ale ra- combustibilii clasici, o sursă practic ine-
diaţiilor luminoase (cuante şi fotoni) şi are puizabilă de energie.
loc fotoliza apei, şi faza de întuneric sau Deocamdată, randamentul şi produc-
fotochimică, în care se produc integrarea tivitatea procedeelor propuse sunt prea
CO2 absorbit din aer în substanţe deja exis- scăzute faţă de fotoliza naturală enzimatică
tente în cloroplaste şi sinteza noilor com- realizată de plante. însă, pentru anii 2020-
puşi organici (glucide, lipide, proteine). 2050 se prevede intrarea în funcţiune a
Desigur, ar fi un imens câştig pentru unor mari fabrici de hidrogen, bazate pe
omenire dacă am reuşi să realizăm fabri- fotoliza, care vor asigura cel puţin 30% din
carea artificială a alimentelor, reproducând necesarul energetic al omenirii.
mecanismele şi operaţiile fotosintezei. O
Pnmă victorie a fost realizată în 1960, când
R
-B. Woodard a obţinut în laborator sin-
teza clorofilei. în 1979, profesorul Allen J. PLANOARE, PARAŞUTE, DELTAPLANE
Bi
»rd, de la Universitatea din Texas, a re- ŞI AVIOANE VEGETALE
constituit parţial, în condiţii de laborator,
Pe cale nebiologică, fotosinteza, sintetizând
ln a
ri . ° cizi, componenţi esenţiali ai mate- sf.' Aripile primilor zburători temerari ai
Vu
; El a pornit de la trei elemente con-am mitologiei şi apoi planoarele izvodite de
Ut 1Ve a e
- ' atmosferei primare: apa, minţile geniale ale oamenilor Renaşterii îşi
° UaCU' ^ metanul; soluţia respectivă a ţă cu au modelul şi în sistemul de răspândire a
ox z
i i de titan, care conţineau seminţelor, folosite de plantele anemo-
şi it te foarte mică de
? P latină > a P oi acţiunii
razelor solare. însă de aici chore (care se slujesc de vânt în această
importantă acţiune biologică).
98 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
în marea lor grijă pentru păstrarea spe- Aceste aripi se pot preschimba în eliCe
ciei, plantele care fac multă umbră sau care cât ai clipi. Cele două pale reprezintă ari.
trăiesc în mari aglomeraţii caută să-şi tri- pioarele, iar axul, codiţa fructului. Axul
mită „copiii" cât mai departe de ele. De susţinut de greutatea seminţelor, ţine direc!
aceea', ele au construit pentru pruncii lor ţia, în timp ce aripioarele izbite de vânt $ e
planoare sau paraşute. rotesc cu iuţeală în jurul axului şi împi^
Suprafaţa mare şi greutatea mică fac ca această maşinărie simplă dar ingenioasă pe
sămânţa să plutească în aer - conform prin- distanţe de zeci de metri. Un mecanis^
cipiului lui Arhimede. în acelaşi timp, ele similar acestor aripi-elice ar putea fi u
n
opun rezistenţă vântului, la fel ca o pânză avion-elicopter, Ia care aripile, în anumite
de corabie, reuşind astfel să fie împinse o
condiţii, s-ar putea transforma în elice
dată cu sămânţa, cu atât mai departe, cu
cât rafala este mai puternică. substituind motorul în cazul defecţiunii
Mari maeştri în fabricarea planoarelor acestuia.
sunt mai cu seamă copacii pădurilor. Pla- Marele etnolog german I. E. Lips crede
noarele lor sunt foarte simple: o frunzuliţă că aceste „sfârleze" vegetale au sugerat
subţire şi uscată care poartă ca o nacelă prin simplitatea şi eficienţa lor, atât aripile
sămânţa prefăcută în aeronaut. Uneori, morilor de vânt, cât şi elicea - realizarea
spiritul de economie al plantelor e împins tehnică devenind posibilă atunci când forţa
atât de departe încât aripioara seminţelor vântului a fost înlocuită cu forţa unui mo-
nu e altceva decât bracteea care susţine tor. Construirea elicei a permis ridicarea
inflorescenţa. de pe pământ a aparatelor de zburat mai
Aceste aripi zburătoare au diferite for- grele decât aerul.
me după care putem deosebi planta. La La începutul aviaţiei, fructul aripat al
ulm (Ulmus foliacea) au forma unei capse lianei tropicale Macrozanonia a inspirat
de hârtie, aproape rotundă. Miezul umplut construirea unui planor „numai aripă" din
cu praf de puşcă al capsei îl reprezintă să- care, în anii noştri, au luat naştere planoa-
mânţa. Carpenul {Carpinus betulus) îşi tri- rele triunghiulare, cunoscute sub numele
mite puiul pe o aripioară cu trei degete, de „deltaplanoare" sau „deltaplane".
asemenea unei ciudate rachete cu trei tu- Aceste plante folosesc pentru lunga că-
buri de reacţie. lătorie a urmaşilor paraşute în locul ari-
Neamurile arţarului au scos cele mai ciu- pioarelor. Există chiar şi o familie care s-a spe-
date tipuri de planoare din împreunarea, cializat în această direcţie, aceea a compo-
cap la cap, a două seminţe cu aripioare. seelor, din care fac parte păpădia, lăptuca,
Parcă un iscoditor constructor a încercat
susaiul, barba-caprei, pălămida şi altele.
diferite forme de aripi, mărind sau micşo-
rând unghiul dintre ele. La jugastru {Acer Umbreluţele composeelor au inspirat
campestre), aripile sunt mai mici şi mai construirea paraşutelor. Acestea s-au năs-
drepte, situate aproape în prelungire; la ar- cut ca un mijloc de salvare. Proiectul lor se
ţar {Acer platanoides) sunt scurte şi puter- afla cu patru sute şi ceva de ani în urmă în
nic îndoite, la fel ca la avioanele cu reacţie. mapele cu desene ale lui Leonardo da
Bioniştii americani, englezi şi germani Vinci.
au dovedit că profilele acestor aripi res- în ultimii douăzeci de ani, umbrelei
pectă cele mai subtile legi ale aerodina- unor composee, care se transformă în băr-
micii şi că particularităţile lor sunt în strânsă cuţe atunci când sămânţa a poposit pe su-
legătură cu forma, volumul şi greutatea prafaţa unei ape, stau la baza perfecţi"'
seminţei, cu gradul de densitate a masei nărilor aduse paraşutei pentru aviatorii ce
fohare pe care trebuie s-o străbată fructul survolează oceanele, asigurându-le, în c
antrenat de vânt, parametri variabili de la ventualitatea unei aterizări forţate, posibilitate8
">ecie la specie de a pluti până la sosirea ajutoarelor
PRINCIPIUL LUI ARHIMEDE ŞI în cazul plantelor fixate sau natante, la
PLANTELE ACVATICE care fotosinteza e activă, menţinerea frun-
zelor deasupra apei se face prin mărirea
suprafeţei de plutire a acestora. Frunzele
Cine nu cunoaşte principiul lui Arhime- unor specii acvatice sunt veritabile plute.
I c g ru i enunţ, la fel ca şi tabla înmul- Tigăiţele lotusului amazonic (Victoria ama-
•" ne-a rămas statornic întipărit în min- zonica) ating diametrul unei roţi de moară.
^9 Un corp scufundat într-un lichid este Deşi sunt mult mai mici, frunzele de nufăr,
ie pins de Jos în sus cu ° for*a egală cu '"eutatea de plutică sau de iarba-broaştei exemplifică
volumului de apă dislocuit. Când ^ tatea
vo i umu l u i de apă dislocuit este şi ele această formă de adaptare.
g
ai niare sau ega'ă cu Sreutatea corpului, cesta Remarcabilă este în acest sens peşti-
pluteşte; când este mai mică, corpul şoara (Salvinia natans), o criptogamă de apă;
scufundă. Aşadar, ca un corp cu densi- ea are plute perechi, pentru a face faţă
tatea mai mare decât a apei să poată pluti,
greutăţii suplimentare a celei de-a treia, ie-
trebuie cel puţin să-şi egalizeze propria
şită din acelaşi nod, dar care s-a transfor-
greutate cu greutatea volumului de apă dis-
mat într-un fel de rădăcină submersă şi în
locuit. Practic, acest lucru se realizează pe
acelaşi timp suport şi adăpost pentru spo-
două căi: ori prin micşorarea greutăţii, ori
prin mărirea volumului. rocarpi.
Am amintit aceste elementare noţiuni Chiar şi la mărunta lintiţă (Lemna), plu-
de fizică pentru că ele ne explică adap- tişoara ovală este îndestulătoare pentru po-
tările deosebit de interesante ale plantelor vara rădăcinii firave.
la mediul acvatic. Mărirea suprafeţei de plutire o întâlnim
Unele din plantele tipic acvatice sunt şi la unele alge marine. La ulvacee, de pil-
submerse, ca otrăţelul (Utricularia) şi coso- dă, talul ia forma unei panglici de culoare
rul (Ceratophyllum). Lipsite de rădăcini, verde. La algele microscopice marine, mă-
ele plutesc libere în masa apei. Altele au rirea suprafeţei se realizează prin schim-
frunze plutitoare. Din această categorie fac barea formei corpului care devine inelar, în
parte plantele fixate prin rădăcini de fun- formă de S sau şurub (cianoficee, diatomee)
dul apei, cum ar fi nuferii albi şi galbeni sau ca o lamă răsucită helicoidal (desmi-
{Nymphaea şi Nuphar), cornacii (Trapa), plu- diacee).
tica (Nytnphoides), şi cele natante la faţa apei, Şi mai interesantă este asigurarea plu-
ca neamuri de-ale lintiţei (Lemna) sau iar- tirii prin micşorarea greutăţii corpului.
ba-broaştei (Hydrocharis). La plantele superioare, principalul mijloc
Densitatea corpului lor este întotdea- îl formează reducerea la maximum a ţe-
una mai mare decât a mediului lichid. A- sutului conducător şi mecanic. Această a-
cest fapt constituie un dezavantaj pentru daptare prezintă un inedit avantaj: asigură
toate grupele de plante acvatice. Cele fi- o mai rapidă circulaţie a apei cu substanţe
Xa
te, care îşi trag hrana din mâl, nu şi-ar nutritive, absorbită din mediul înconjurător
Puţea îndeplini fotosinteza din cauză că lu-
prin toată suprafaţa corpului, şi, în acelaşi
jCr.U ?' frunzele mai grele decât apa s-ar în-^01
timp, uşurează planta.
ŞJ scufunda. Cele submerse ar cădea pe
und, nemaiputând astfel absorbi prin e- Reprezentantele mediului acvatic au
P , nia suprafeţei corpului soluţiile mi- numeroase spaţii aeriene şi goluri intrace-
trale nutritive din apă. lulare care, la unele genuri cum ar fi Vallisne-
a s f ^tare s'Setuat'i> corpul care platelor acvatice ria, Hydrilla, Myriophyllwn sau Oiara, ating şi
' ° " e d e m ocu fic ări sa le a u
J - se menţină 70% din volumul lor. Acest caracter adap-
te fie Ia suprafaţa apei, fie la ite tativ, determinat de cantitatea neîndestu-
adâncimi în interiorul apei. lătoare de oxigen din apă, serveşte în a-
ceeaşi măsură şi la reducerea densităţii
plantei.
Nici sacii cu aer nu lipsesc din arsenalul înconjurător sodiu, cu greutatea atomic >
plutitor al acestor plante, în căutarea veşnică 23, în loc de potasiu, care are greutate,
de oxigen. 'Decorativa zambilă de apă (Eic- atomică 39.
chomia), pacostea apelor tropicale, ne-
lipsită din bazinele parcurilor şi grădinilor
botanice, poartă sub limbul frunzei căr-
noase o umflătură alungită, plină cu aer. O PLUTĂ IDEALĂ PENTRU CALĂTORr,
LUNGI
Algele marine, în special cele brune,
sunt înzestrate cu flotoare de diferite forme
şi dimensiuni. Vestita Mare a Sargaselor e Din când în când citim în presă despre
înţesată de alge din genul Sargasswn care, originalii curajoşi care au făcut ocolul Uni
l j în
rupte din adânc, plutesc aproape de supra- barcă. Şi plantele fac din puii lor ori.
faţa apei cu ajutorul unor plutitori, prinşi ginali navigatori care, folosind calea apei şj
cu codiţe de corpul talului. transformându-se mai mult sau mai puţin
O atenţie deosebită merită una din cele îndemânatic în plute, au simţit şi
mai vaste asociaţii vegetale, fitoplanctonul fierbinţeala ecuatorului şi mângâierile de
marin, format din fiinţele mărunte ce tră- gheată ale polului.
iesc în apa sărată. Ele alcătuiesc o masă Nu o dată, Linne a găsit lângă fiordurile
aproape compactă, trăind în colonii întinse scandinavice seminţe de Ipomoea, volbura
şi stratificate în trei etaje, după nevoile mai mexicană, sau fragmente de alge din Ma -
mari sau mai mici de lumină (epiplancton, rea Sargaselor. Recent s-au descoperit pe
mezoplancton, hipoplancton). ţărmul Oceanului îngheţat de Nord păstăile
Această impresionantă masă vegetală uriaşe ale lianei tropicaleEntada.
este admirabil adaptată plutirii, împiedi- Prezenţa călătorilor exotici ar da naştere
cându-şi căderea la fund prin diferite mij- la explicaţii fantastice dacă n-am şti nimic
loace. Cele mai multe alge marine au formă despre binefăcătorul Curent al Golfului,
de disc. Pentru a se menţine la suprafaţă, ele care transportă apele calde din golful
nu se aşază niciodată pe muchie, poziţie în Mexic spre nordul Europei, îndulcind re-
care căderea ar fi mai accelerată, ci numai marcabil clima unor regiuni situate în jurul
pe partea lăţită. Diviziunea extraordinar de Cercului Polar. Pe spinarea caldă de apă
rapidă le micşorează greutatea şi le mă- călătoresc fructele unor plante a căror re -
reşte suprafaţa de plutire. Multe dintre zistenţă la apa sărată a oceanului durează
speciile de plancton au diferite apendice, 3-4 luni; în acest timp ele pot străbate fără
cum ar fi biciul flagelatelor, a căror mişcare riscul distrugerii embrionului distanţe con-
face să se disloce un volum mai mare de siderabile. Cei mai mulţi navigatori călă-
apă. însăşi staţiunea lor colonială, orga- toresc datorită întâmplării sau înarmaţi cu
nism lângă organism, face să se extindă mijloace rudimentare. Nucile de cocos re-
apreciabil suprafaţa de plutire, împiedi- prezintă faţă de aceştia diferenţa dintre un
când astfel scufundarea. vapor bine echipat pentru o lungă călătorie
Pentru uşurarea corpului, multe din a- şi o simplă barcă cu o pânză şi un sac de
ceste fiinţe mărunte sunt înzestrate cu sub- merinde.
stanţe gelatinoase {galeHă) care unesc indi- Cocotierii sunt plantele terestre cel mai
vizii sau cu substanţe uleioase fie în inte- bine adaptate răspândirii fructelor pe cale a

rior, fie la exterior, sub forma unei pelicule, apei. De altminteri, ei trăiesc la ţărmul o-
ca la diatomee sau heterocante. ceanelor sau al fluviilor din regiunile cald&
Algele cu celulele mai mari de un cen- Fructele lor aproape sferice au dimefl'
timetru, ca Valonia macriphysa ori Halicys- siuni impresionante pentru a disloca un
tis osterhonti, pot ajunge să aibă un suc volum cât mai mare de apă. Uriaşul lor est e

celular mai uşor decât apa (1,0250 faţă de cocosul de apă sau nuca malediva, fructă
1,0277), datorită faptului că iau din mediul unui neam de cocotier cunoscut în ştiinţă
TLAINTE 101

numele de Lodoicea malediva sau Lo- astăzi, în unele muzee spaniole se mai păs-S u "
seychellarum. Al doilea nume se lea- trează mumiile unor astfel de fructe. Un ■
—«> lor de origine: două insuliţe ale exemplar poate fi admirat şi la Muzeul
ga elagului Seychelles şi Oceanul Indian.
Grădinii Botanice din Bucureşti. Pentru bionisti, ambarcaţiunea vegetală
a
IQI
Pentru bionisti, ambarcaţiune;
(Fig- ^

Fig. 28. Lodoicea ţi fructul său navigator

Nuca malediva este un uimitor naviga- este un adevărat... model de „cunoaştere"


r
solitar. Corăbierii spanioli, porniţi spre a legilor fizice ale plutirii şi a „înţelepciu-
, . a mirodeniilor, insula Ceylon, numită nii" gospodăreşti.
l
^n-Lanka, culegeau din apele Ocea- După un timp, laptele de cocos dinăun-
, * Indian aceste fructe gigantice, plutind trul containerului, pierzându-şi apa, se pre-
Î ?te geamanduri verzi deasupra valurilor. face într-un miez alb, cu o bogată concen-
Dr t' CU^' oamen^ cumpărau cu aur şi pietre traţie de zahăr, cunoscut sub numele de
în^e C aceste „nuci de mare", crezându-le copra. Alături de învelişul buretos din afa-
es t
rate cu proprietăţi miraculoase. Şi ră, miezul pufos şi uşor ajută fructului să se
IVi

menţină deasupra valurilor. în acelaşi timp, Un submarin sau mai degrabă un batis.
el constituie o hrănitoare substanţă de re- caf vegetal nu mai puţin interesant este Şj
zervă pentru embrion. Astfel, plăntuţa de castana de apă, numită şi ciulinul de apj
Lodoicea, închisă etanş în camera ei cu (Trapa natans). Ambele numiri, apare^
provizii, poate călători luni întregi, uneori contradictorii, sunt perfect justificate, fie
pe distanţe de 3 000-4 000 kilometri. care pentru o etapă din evoluţia fructului. K
început, acoperit de un înveliş verde destu]
de gros, fructul pare o castană. învelişul fi
SUBMARINELE VEGETALE serveşte ca un colac de salvare: îl uşurează
cât timp se dezvoltă sămânţa, verde, legatg
de planta-mamâ. Când fructul s-a copt
Plantele de apă cu flori au fost nevoite frânghia de legătură se rupe, iar învelisuj
să rezolve în mediul lor natural o foarte verde, descompus de apă, se desprind
grea problemă de hidrotehnică, şi anume scoţând la iveală partea lemnoasă, neagră
deplasarea în sens vertical a întregului or- ca abanosul, cu patru ghimpi ascuţiţi şi CL un
ganism sau a unor părţi din el în anumite mic chepeng. îngreunat de miezul compact
perioade ale vieţii. Astfel, polenizarea nu şi hrănitor, fructul cade pe fundul bălţii
poate avea loc decât la suprafaţa apei, iar unde ancorele ghimpilor îl fixează trainic,
fructul trebuie să-şi petreacă perioada de păzindu-1 în acelaşi timp de gura peşti-lor.
repaus pe fundul mlaştinii. Batiscaful iernează în adâncuri. Primă-
Scufundarea şi ridicarea la suprafaţa vara, rădăcina împinge chepengul şi se
apei sunt realizate de animale cu ajutorul prinde de mâl. Când plăntuţa a consumat
mişcărilor unor organe speciale sau al întreaga substanţă de rezervă, batislera se
membrelor. Plantele n-au astfel de organe. uşurează şi începe să se înalţe, permiţând
Ele trebuie să procedeze asemenea unui frunzuliţelor să scape din închisoarea de
mecanism omenesc - respectiv ca un sub- abanos prin deschizătura chepengului aşe-
marin - folosind însă energia şi reacţia lor zat astfel într-o poziţie mai favorabilă.
vitală. Scufundarea submarinului se reali- Ieşit la suprafaţa apei, batiscaful lemnos
zează prin umplerea tancurilor de balast cu se lasă purtat de curenţi şi călătoreşte ca o
apă, iar ridicarea la suprafaţă prin elimi- epavă, eşuând uneori la ţărmul mării.
narea apei din aceste încăperi speciale cu
ajutorul pompelor. Ca să vedem în acţiune
principiul submarinului aplicat de o plantă,
nu avem decât să privim ostrăţelul de baltă PLANTA, O UIMITOARE POMPĂ
(Utricularia vulgaris), plantă carnivoră în- VEGETALĂ
zestrată cu o uimitoare plasă cu capcane.
Aceste capcane nu servesc doar la prin-
derea prăzii, ele au şi rolul tancurilor de Se ştie prea bine că apa este un element
balast ale submarinului. de bază al vieţii. Rolul ei este multipli;
Când planta a fructificat, capcanele îşi furnizează laboratorului verde al frunzei
încetează menirea. Căpăcelele lor înţepe- hidrogenul care intră în molecula tuturo'
nesc, iar pereţii sensibili îşi pierd proprie- compuşilor organici fotosintetici, transpof'
tatea contractilităţii, lăsând apa să pătrun- tă seva brută şi elaborată, reglează temp£'
dă în voie în interiorul utriculelor. îngreu- ratura internă a organismului vegetal, me"'
nată, planta se scufundă. Periscopul luje- ţine prospeţimea şi elasticitatea ţesuturilor
rului floral, care în mod obişnuit se înalţă Exceptând unele cazuri (plantele »""
deasupra apei, dispare brusc, trăgând spre ventive care captează apa atmosferică C
adânc micile cămăruţe cu seminţe care îşi ajutorul rădăcinilor aeriene ori plante' 1 '
vor face somnul de iarnă pe fundul mlaş- care reţin în căuşele frunzelor rouă sau apa
tinii. de ploaie), acest esenţial element es' e
FLANTE 103
■urat din pământ, cu ajutorul rădăcini- fere. Dacă se adaugă şi alţi factori care se
°care acţionează ca o adevărată pompă opun ridicării apei (cum ar fi frecarea apei
oiratoare. r>e altfel, acum mai bine de de pereţii vaselor), presiunea se dublează şi
un veac,
chiar se triplează.
* d tainele fiziologiei plantelor începeau să
Unii oameni de ştiinţă cred că forţa
(^descifrate, era la modă imaginea meca-
■ 'stă a unei plante comparate cu o pom-m- capilarităţii ajută avansarea verticală a apei
C1
hidraulică de mare precizie şi randa-^ â f prin lumenul vaselor de lemn. Apa s-ar
Sistemul de acţionare părea primilor ridica la o înălţime cu atât mai mare cu cât
aari fiziologi ai lumii simplu şi ingenios, diametrul capilarului este mai mic. Teoria
prin transpiraţie, planta pierdea apa, for- s-a dovedit nesatisfăcătoare, deoarece me-
mându-se în vasele tulpinii un fel de vid. Şi
niscurile concave (căpăcelele de apă), for-
Toricelli afirmase că natura nu acceptă mate prin presiune, împiedică înălţarea
vidul, n-a fost greu de presupus că formarea apei dincolo de 1-2 m.
vidului de apă în ţevăria plantei va atrage S-a recurs atunci la o altă teorie, a im-
automat rapida lui înlăturare prin bibiţiei. Această forţă ia naştere din afini-
umplerea spaţiilor goale cu apa provenită tatea pentru apă a unor substanţe coloidale
din sol. Rolul ridicării apei, deci al înfrân- ca de exemplu geloza, gelatina, celuloza. în
gerii gravitaţiei, îl juca rădăcina, uimitor de contact cu apa, acestea se îmbibă, făcând
asemănătoare cu pompele concepute de să se înalţe apa de-a lungul vaselor. Dar şi
om. aici intervine inhibarea, un punct de oprire
Cu timpul însă, s-a constatat că lucru-
care nu permite apei să circule decât pe
rile nu sunt aşa de simple, atât de schema-
distanţe scurte.
tice, că în sistemul circularii apei în plante
intervin o serie de forţe şi principii care Se pare că teoria care dă o explicaţie
dau un caracter mult mai complex acestor mai completă a mişcării lichidelor în plante
procese biomecanice. este teoria coeziunii. După această teorie,
S-a aflat de pildă că la îndeplinirea fe- apa este condusă în corpul plantelor prin
nomenelor fiziologice participă doar apa lumenul vaselor de lemn, ea fiind pusă în
liberă şi nu cea legată (intrată deci în com- mişcare de forţa de sucţiune a celulelor
poziţia celulelor şi ţesuturilor) şi că, de la frunzelor şi de presiunea radiculară (a ră-
celulele care o absorb şi până la cele care o dăcinii). Apa este „suptă" de frunze prin
folosesc ori o elimină prin transpiraţie, apa vasele de lemn în care curentul de apă nu
este condusă în tot corpul plantei cu viteze se întrerupe la presiuni de opunere oricât
destul de mari. Astfel, la plantele volubile de înalte, deoarece forţa de sucţiune ajun-
din pădurile ecuatoriale viteza de curgere ge uneori până la 30 de atmosfere. Dintre
atinge 150 m pe oră; iar aceasta creşte o acestea, 20 de atmosfere sunt folosite
pli cu creşterea intensităţii transpiraţiei, pentru învingerea frecării sevei brute la
"na roai mică noaptea şi mai mare ziua.
conducerea ei prin vase şi 10 atmosfere ca
Există şi câteva ipoteze asupra forţelor
r să învingă presiunea hidrostatică.
e pun în mişcare apa din plante şi care
re
uie să fie suficient de mari ca să ridice Iată deci că extraordinara „sete" de apă
a
z P de l a vârful rădăcinilor până la frun-
a celulelor, intensitatea cu care acestea sug
e
copacilor celor mai înalţi care devin preţiosul lichid ajută pompa rădăcinii să o
- SC ^ m ' ^ >entru aceasta trebuie în- a t ridice la înălţimi considerabile (100-200 m
P r esiunea hidrostatică în jur de o înălţime), performanţă pe care tehnica o
Pentr P . entm înăl Umea de 10 m. Deci, hâtra realizează dificil chiar în condiţiile pro-
a a un e n
J S ' vârful unui eucalipt n> aPa gresului contemporan, prin puternice staţii
învinge o presiune de 16 atmos- intermediare de pompare.
INAl'UKll
FORŢE EXPLOZIVE PRODUSE DE - unul din vestiţii arbori-vacă, ale c;lrUt
„JOCUL" LICHIDELOR fructe, cam cât o pătlăgică roşie, cu coys(
proeminente, „explodează" la uscăciu^
cu presiune şi zgomot, proiectânj
Nici un specialist în detonări n-ar avea seminţele pe mari întinderi. în pădurile
curajul să afirme că a obţinut o „explozie" unde creşte Hura, călătorul neavizat are tn„C
cu ajutorul apei. Plantelor le aparţine în tive de spaimă. La vremea coacerii s-a
exclusivitate acest brevet. părea că o ceată de vânători se distreaj
Pentru împrăştierea seminţelor la o dis- pe seama timidului explorato^
tanţă cât mai mare de tulpina maternă, fruc- descărcându-şi armele de foc în toat'
tele dehiscente ale unor plante au o structură direcţiile. în ambianţa sălbatică a un e
specială pentru a executa felurite tipuri de astfel de păduri, unde ne-am putea aştept;
mişcări violente cu ajutorul „jocului" lichi- cel mult la atacul cine ştie cărui trib
delor interne şi externe. neatins încă de aripile civilizaţiei, răpăiala
Sunt „explozii" ale fructului provocate acestor stranii automate aduce o notă
fie prin pierderea lichidelor, fie prin spo- neaşteptată şi uluitoare. Atât de mare c
rirea lichidelor şi deci a presiunii mai mari forţa dezvoltată de pereţi, încât în clipa di-
exercitate asupra pereţilor fructului sau a seminării se produce ruperea sârmuliţelor
organelor ce le protejează. cu care de obicei se leagă fructul din pre-
Slăbănogul (Impatiens noli-tangere), co- cauţie şi, câteodată, chiar spargerea vitri-
mun prin pădurile umede şi umbroase, e nelor de sticlă sub care e păstrat în muzee.
lesne de recunoscut după tulpinile slă- în alte cazuri, fenomenul de deschidere
bănoage şi florile singuratice, galbene, de a fructului are loc pe timp umed şi atunci
forma unei trompete şi cu un pinten la spa- poartă numele de hidrochasie. Astfel, prin
te. Fructele sale sunt alcătuite din 5 cap- pădurile noastre de fag se aud pocnituri
sule alungite, concrescute, cu pereţi subţiri, mult mai slabe decât ale Hurei, însoţite de
formând un ţesut de umflătură care, prin împroşcarea pe o rază de 1-2 m a unor
absorbţie de apă, întinde celulele de pe faţa grăuncioare negre care sar asemenea unor
internă a fructului înzestrate cu pereţi saltimbanci.
îngroşaţi şi volum mic. Seminţele sunt Aceste seminţe aparţin măcrişului iepu-
fixate pe o plăcuţă în formă de coloană în resc (Oxalis acetosella), cu frunze ca de tri-
jumătatea superioară a fructului. foi şi floricele alb-roze pe tipul 5. Ele sunt
Când fructul se coace, apa se pierde in- învelite într-o membrană elastică numită
tens, iar pereţii se strâng brusc. La cea mai arii. Fiind higroscopică, această cămaşă
mică atingere şi chiar în mod spontan car- vegetală se îmbibă cu apă, se întinde cu
pelele se desprind de peretele separator, putere şi plesneşte, răsucindu-se brusc şi
se sucesc şi aruncă, Ia fel ca nişte praştii, aruncând ca din praştie seminţele.
seminţele la mare distanţă. Dacă vom aşeza măruntele şi negricioa-
Xerochasia, deci deschiderea bruscă a sele seminţe pe o coală albă şi le vom stro-
fructului pe timp uscat, e larg răspândită. pi cu apă, vom obţine imaginea amuzantă a
La săpunariţă (Saponaria) şi la spânz (Hel- unor purici care, cu un uşor plesnet, saltă
lebonis) fructele se deschid prin desfacere sprinteni, pierzându-se în cine ştie ce colţ
laterală. Fructul de ciocul-berzei (Gera- al odăii.
nium) se curbează în fâşii de jos în sus Uneori presiunea este exercitată chia'
asemănătoare unor praştii, iar păstăile de de lichidele ce se acumulează peste măsură
mâzăriche (Orobus vemus), uscându-se, se în interiorul fructului.
răsucesc brusc după o spirală interioară. în Dacă ne vom plimba pe ţărmul Măr"
toate cazurile, aceste mecanisme proiec- Negre va fi cu neputinţă să nu întâlnim pl^S"
tează cu putere seminţele în spaţiu. nitoarea (Ecbalium elateriwn), numită •"
Dintre speciile exotice, cea mai celebră popor şi dovlecel sau castravete de nisip'
este o euforbiacee lemnoasă, Hura crepitans numire nu depărtată de realitate, deoarec 6
ra face parte tot din vestita familie a predilecţie radiaţiile aflate pe lungimile de
pl
ibitaceelor. undă de 440 şi 460 milimicroni, cele mai
plesnitoarea are un fruct păros şi găl- frecvent folosite de plantă în fotosinteză.
asemenea unui butoiaş, aninat de o Aiixinele sporesc şi descresc sub acţiunea
b
*jjtă în formă de cârjă, care îl ţine în- C fotosensibilizatoare a carotinei, producând
tat î n sus - * n centriJ l f ructulu i se af lă ^ ţesut după nevoie curburi fototropice ale pe-
care înveleşte seminţele, alcătuit 1? lceiule ţiolilor (codiţelor) florii sau frunzelor.
mari, cu pereţii extrem de subţiri Datorită acestui mecanism deosebit de
fără spaţu intercelulare. E îndeajuns să-1 ingenios şi de simplu al plantei, deşi imo-
Ş1
ro gem că, desprinzându-se de codiţă, bilă, ea poate executa o serie de mişcări de
icul pepene împroaşcă seminţele cu o natură să mărească ori să diminueze efec-
j^rţă neaşteptată prin orificiul deschis, tele sursei helioenergetice. Această teorie
- nreună cu zeama cleioasă, aflată sub formulată de Holodnâi, Went şi Boysen-
fntastica presiune de 27 de atmosfere. Jousen rămâne încă valabilă pentru expli-
por ţa de apăsare a acestui lichid ce s-a carea mişcărilor de rotire în jurul Soarelui
adunat treptat în fruct acţionează întocmai a corolelor unor plante (lieliotropismul) ca
ca presiunea gazelor din tun care aruncă şi în poziţionarea frunzelor la plantele-
proiectilul afară din ţeava. meridian sau în mozaicul foliar al pădurii.
Nu degeaba Helianthus anuus a fost nu-
mită floarea-soarelui. Capitulul impozant al
FOTOMECANICA VEGETALĂ acestei plante cu ligule aurii închipuind i-
maginea infantilă a unei aure dinţate execută
o mişcare lentă şi neîntreruptă în direcţia
Toate plantele verzi depind de lumină; deplasării aparente a Soarelui pe boltă de la
fără aceasta nu poate avea loc funcţia vi- est spre vest. De acest fototropism deosebit
tală, fotosinţeza, de o importanţă covârşitoare de spectaculos au fost legate o mulţime de
pentru viaţa întregii planete. Principalul lor legende şi poveşti.
izvor luminos e soarele, izvor mobil din Mişcările ei semicirculare în direcţia
cauza mişcării de rotaţie şi de revoluţie a razelor solare îşi găsesc o explicaţie destul
Terrei. Planta, fixată de substrat prin rizoizi de limpede în lumina teoriei Went-Ho-
sau rădăcini, e nevoită, în condiţii de imo- lodnâi. Pe partea expusă a tulpinii se pro-
bilitate, să urmărească „crugul" soarelui în duce inactivarea auxinei. In cazul florii-soa-
orele de lumină ale zilei astronomice. în relui, această regiune se găseşte imediat
unele situaţii planta imobilizată e nevoită sub capitul. Curbarea părţii terminale a
să suporte asaltul arzătorului flux al razelor tulpinii produce aplecarea în acelaşi sens a
solare, riscând să se ofilească din cauza capitulului. O dată cu deplasarea izvorului
pierderilor prea mari de apă, deci a trans- luminos, o altă zonă a tulpinii este luminată.
piraţiei, funcţie prin care organismul în- In partea anterior expusă, auxina se reface
cearcă să menţină un regim termic normal, relativ uşor, aşa încât curbura tulpinii şi
n acest caz ea trebuie să găsească cea mai deci aplecarea talerului se mută uşurel de
^â şi ingenioasă soluţie pentru a reduce la stânga la dreapta. Succesiunea acestor
suprafaţa expusă solarizării fără să-şi mo- mişcări se face lent şi continuu de la
1 lc
e forma şi structura morfologică. s . răsăritul soarelui până aproape de amurg.
P a
f ntele au găsit o foarte interesantă Un fapt analog se petrece cu plantele-
suh^1C C^mică- Vectorii chimici^unt două . meridian, numite şi plante-busolă.
st
anţe nelipsite din organismul vegetal: Acele lor magnetice le reprezintă la-
gmentul galben, carotina, şi hormonul de turile frunzelor, iar polii de atracţie nu sunt
re ter
* e, amina. decât razele de lumină. Plantele-busolă
ul e ' Qro . tina este ° substanţă portocalie, asâ, sunt de obicei plante de stepă supuse unei
sensibilizatoare, care absoarbe cu însoriri continue şi puternice. Ca să se fe-
rească de explozia solară, frunzele lor iau o mişcare fototropic-negativă, neobişn U j ţ J
poziţie deosebită de a celorlalte plante: ea pentru pedunculul floral.
se situează într-un plan vertical, primind Pe zidurile de piatră vechi şi umbroase
astfel foarte puţine raze directe şi mai multe prin stâncăriile parcurilor se cultivă o de]'
radiaţii ale luminii difuze. cată linariţă (Linaria cymbalaria) care ere,
Cea mai cunoscută plantă-meridian este te în stare sălbatică în ţările medite r
un neam de lăptucă sălbatică (Lactuca ser- neene, împărţind cu feriguţele şi muşci,'
riola) întâlnită pe maidane şi pe marginea adăpostul crăpăturilor răcoroase de pi atr'
drumurilor. înăltuţă (60-70 cm), ea poartă Se deosebeşte de neamurile ei prin tuln|n
numeroase flori ca de păpădie dar de un târâtoare şi gracilă, fără un perişor, p rj
galben mai pal. Frunzele ei lacerate prezin- frunzele ei rotunde cu lobi rari şi prin fl0
tă zimţi lungi şi curbaţi. De dimineaţă nu rile violete, ca o gură de leu, câte una n
observăm nimic deosebit la aceste frunze.
un picioruş subţire.
Ele au o poziţie naturală. Insă în orele când
soarele le izbeşte direct, prin acţiunea auxi- Ca orice plantă cu clorofilă, tulpina ei
nelor iau o poziţie neobişnuită. Se ridică, caută lumină, este pozitiv-fototropă. Pe .
dar nu paralel cu tulpina. Dacă vom urmări dunculul floral îndreaptă spre lumină de
cu ajutorul unei busole sensul de orientare licatul ametist al corolei.
a frunzelor, vom observa că muchiile lor Iată însă că floarea şi-a făcut datoria. în.
urmează perfect linia nord-sud, iar feţele velişul colorat s-a desprins, descoperind o
arată estul şi, respectiv, vestul. Având mu- capsulă mărunţică. In momentul când fruc-
chia în direcţia nord-sud, razele solare iz- tul s-a copt deplin, picioruşul îşi schimbă
besc frunzele în dungă şi doar lumina difu- brusc poziţia, întoarce cutiuţa cu seminţe
ză le atinge feţele. La răsărit şi la amurg, spre locurile întunecate şi adăpostite ale
când puterea de încălzire a razelor e mai
crăpăturii de stâncă şi-şi împrăştie urmaşii
mică, frunzele iau poziţie de suprafaţă în
raport cu lumina. în tainiţa de unde a apărut planta-mamă.
Când e vorba de un copac impozant, Prin ce ciudat mecanism această tul-
mare consumator de apă, iar însorirea este piniţă pozitiv-fototropă reacţionează în cli-
extrem de puternică, acesta îşi fereşte toată pa răspândirii seminţelor negativ-fototrope,
masa frunzoasă, reuşind cu ajutorul auxi- la fel ca rădăcina?
nelor să-şi poziţioneze astfel frunzele, încât Nici lentilele microscoapelor, nici sub-
lumina să se scurgă fără oprelişti pe pă- tilele experienţe ale fiziologilor n-au da!
mânt. Aşezându-ne sub coroana lui vom încă un răspuns răspicat. S-a demonstrat că
constata că suntem la fel de expuşi insola- la energii ale excitantului luminos, între
ţiei ca într-un câmp deschis. E vorba de eu- 6 000 şi 20 000 lucşi/sec şi apoi între
calipt, supranumit şi „copacul fără umbră". 760 000 şi 2200 000 lucşi/sec, coleoptilul
Prin procesul de inactivare a auxinelor
(colţul) plantei îşi schimbă sensul fo-
conţinute în peţioli, frunzele eucaliptului îşi
îndreaptă muchia spre pământ iar razele totropismului. E greu de presupus că toc-
din miezul zilei care cad perpendicular pe mai în clipa desfacerii seminţei radiaţii
suprafaţa pământului trec nestingherite solare ar putea prezenta acele intensităt 1
printre ele, spre marea surpriză şi neplă- favorabile. Mai curând, scăderea bruscă •
cere a drumeţilor. cantităţii de auxină în momentul maturaţi
Există şi specii vegetale la care auxinele depline a fructului şi apoi tot atât de bm s'
joacă un rol diametral opus. E vorba de a- ca ei inactivare (prin mecanisme hidraul^
cele plante care, căutând întunericul pen- specifice plantelor) produc înclinarea cf
tru a îndeplini actul reproducerii, prin me- diţei în sens opus, poziţie ireversibilă **
canisme încă puţin cunoscute, îşi inacti- cauză că planta nu-şi mai reface horm"1"1
vează brusc auxinele, obţinând astfel o de creştere în această porţiune.
rOjVSTRUCŢIILE AEROSTATICE ŞI proiect, deocamdată nerealizabil, dar care,
TURGESCENŢA pus în practică, ar putea accelera conside-
piatră rabil lucrările pământului. Este vorba de
un imens şasiu în formă de arc, întins de la
Multă lume e uimită de formidabila un capăt la altul al ogorului. La fiecare din
ta cu care lăstarul rădăcinii unui copac extremităţile acestui arc mobil s-ar ataşa
carcasa de asfalt a trotuarului, groa- un tractor puternic, în timp ce câteva zeci
sparg' de pluguri ar fi ataşate pe toată lungimea.
-- de 3-4 cm> ° tulPină de păpădie saltă o
de
- j„ câteva
/.âfp kilograme
u-j Vilrvfrr^mf 1
Qsau
an r.ncu
r.arp.care
fra- fra- Pentru un asemenea dispozitiv ar fi, evi-
dent, imposibil să se folosească o structură
rigidă, rapid dezorganizată sub efectul
edul mugur de ghiocel împinge primăvara solicitărilor. Dar dacă arcul purtător ar fi
Opreliştea de frunze uscate şi de gheaţă, format dintr-un material pneumatic, imi-
- sternută în calea ascensiunii sale spre lu- tând structurile turgescente ale plantelor,
mină. neregularităţile ar fi absorbite de la sine.
Această forţă este provocată de tur-
gescenţa, adică de întărirea celulelor prin
apăsarea membranei asupra conţinutului
[or. Ea se realizează în acelaşi fel cum, în ARHITECTURA ŞI PLANTELE
roţile automobilului, camera interioară um-
plută cu aer apasă asupra anvelopei exte-
rioare. Structurile vegetale simple şi extrem Sub diferite forme, conştient sau nu,
de rezistente permit, în cazul turgescenţei, omul a apelat la ajutorul naturii. Aşezând
dezvoltarea unor presiuni de zeci de at- în poziţie verticală prima piatră - menhirul
mosfere în interiorul tulpinilor, uneori su- - oamenii preistorici au confirmat logica
perioare presiunii aerului din cazanele ma- stabilităţii arborelui, care a inspirat ulterior
rilor centrale termice. forma şi poziţia coloanelor, templelor egip-
Turgescenţa plantelor, acţionată de pre- tene, greceşti şi mai apoi structura spaţială
siunea radiculară şi de forţa de sucţiune a a catedralelor gotice.
apei, a sugerat construcţiile aerostatice, un- Folosirea plantelor ca model analogic
de volumul se constituie graţie unei creş- pentru constructori, utilizarea creatoare în
teri a presiunii interne, superioară celei din arhitectură a structurilor şi principiilor ce
atmosfera exterioară. între o jucărie de stau la baza organismelor vegetale au găsit
cauciuc care se umple cu aer şi o plantă încă din antichitate iniţiatori şi apărători ca
există o asemănare izbitoare: turgescenţa Eschil, Democrit, Lucreţiu, Vitruviu.
asigură ţesuturilor vegetale presiunea şi
rigiditatea, aşa cum şi aerul asigură jucăriei
în evul mediu ideea este preluată de
forma şi volumul. Când apa lipseşte din Leonardo da Vinci, Alberto, Palladio, Per-
ţesuturi, turgescenţa atinge un nivel minim rault, iar la începutul secolului al XlX-lea
Ş1 planta pare ofilită. La fel se petrece cu de arhitectul rus F. Karjovin.
jucăriile de cauciuc. Informe când sunt Continuând împrăştiatele cercetări şi
dezumflate, ele capătă cele mai variate încercări bionice din prima jumătate a
torme atunci când sunt umplute cu aer. secolului al XlX-lea, arhitectul spaniol An-
Construcţiile aerostatice îşi găsesc în- tonio Gaudi şi inginerul rus, pasionat de
^ebuinţare la teatrele de vară, circuri, silo- biologie, Vladimir Razdovski au încercat
n
> corturi, garaje, antene. Totuşi, ele se să revoluţioneze arhitectura, pornind de la
găsesc departe de perfecţiune, fiind ame- plante.
ric 1 - e scur § eri ?i de ° instabilitate pe-(jj , După Gaudi, arhitectura trebuie să se
Oas
ă- Plantele şi mai ales cele din me-fect- ridice de la sol spre soare după modelul
acva
tic, unde adaptările au atins per- arborilor, inspirându-se din formele create
\ Unea, ne vor veni şi aici în ajutor. uj a • de natură. Coloanele caselor pe care le
Ş lne rii specialişti în construcţia de contruia semănau cu nişte palmieri de pia-
Şlni a
g"cole păstrează în mapele lor un
tră ale căror frunze se terminau în bolţi. tulpinii plantei, a propus o formulă de ca),
El ridica biserici şi catedrale cu turnuri în- cui static al barelor, folosită de ingineri p^
clinate, asemenea copacilor îndoiţi de vânt la jumătatea secolului trecut.
sau reproducând ştiuleţi de porumb cu Arhitectura actuală este îmbinarea a
forme gigantice. Aceste bioforme care tind două calităţi aparent antagonice: zvelteţe;,
spre reproducerea naturalistă a formelor verticală, silueta sprinţară, dar şi marea
vegetale în piatră sau cărămidă se întâlnesc rezistenţă. Zgârie-norii moderni, imensele
în celebrele sale construcţii: palatul Giiell turnuri de televiziune, giganticele coşuri
sau biserica Sagrada Familia. antipoluante ale fabricilor se supun astăzi
Vladimir Razdovski şi-a propus să tra- acestor cerinţe.
teze plantele ca pe nişte grinzi. Le-a în- în cadrul creşterii rapide a populaţiei
cercat rezistenţa la flexiune şi la torsiune, deci a exploziei demografice prevăzute la
le-a testat tulpinile şi frunzele, construind începutul mileniului trei, o atenţie deose-
dispozitive ingenioase pentru a supune bită va trebui acordată construirii clădirilor
plantele la diferite eforturi. în lucrarea sa de locuit înalte şi supraînalte, de tip turn
Arhitectura plantelor el face o paralelă între care vor ocupa relativ o mică suprafaţă de
principiile botanicii şi cele ale rezistenţei teren şi vor crea condiţii pentru gruparea
materialelor, unindu-le într-un studiu gene- mai compactă a populaţiei în oraşele mari.
ral despre mecanica biologică. Dacă observăm cu atenţie o casă şi o
Şi unul şi altul s-au izbit de rezistenţa plantă, ele posedă trăsături asemănătoare.
contemporanilor, au fost întâmpinaţi de Casa se sprijină pe fundaţii, copacul pe
coruri de proteste. rădăcini. Trunchiul evocă o coloană, iar
Totuşi, ideile lor au început să fie luate coroana lui, acoperişul şi suprastructura
în seamă mai ales după 1950, când arhitec- scheletului unei case.
tura urbanistică a cunoscut o revoluţionare, Rădăcinile, care au uneori, puse cap la
prin adoptarea unor soluţii bionice îndrăz- cap, lungimi de zeci şi chiar sute de kilo-
neţe. metri, joacă rolul unor armături fine înglo-
Astfel, structurarea spaţiului, un mijloc bate în sol şi menite să ancoreze tulpina.
indispensabil de existenţă şi dezvoltare a Nu s-ar putea oare executa, după acelaşi
plantelor, a fost recent preluată de arhi- model, fundaţii pentru antenele staţiilor de
tecţi sub forma principiului numit „ladă în emisie, economisindu-se în acest fel uriaşa
ladă" sau „spaţiu în spaţiu". în acest mod, cantitate de cabluri care menţin antena în
sub conducerea arhitectului F. Oho a fost starea de întindere? încercările de până
proiectată Academia de Medicină din Ulm acum au dat rezultate excelente. Un dis-
şi s-a realizat proiectul „oraşelor de sub cipol al lui Gaudi, arhitectul Frank LIoyd
cupolă" dincolo de Cercul Polar sau din Wright, a hotărât să studieze fundaţii iden-
zonele pustiurilor fierbinţi. tice pentru un zgârie-nori de 1 500 m înăl-
Amintim, de asemenea, şcoala marelui ţime. De altfel, nu de mult, la construirea
arhitect francez Le Corbusier. Ea a creat un turnului de televiziune din Ostankino (Ru-
simbol care stă la baza multor construcţii sia) s-a ţinut seama de aceste consideraţii-
moderne răspândite în multe colţuri ale Tulpina este construită tn întregime din
lumii: copacul şi soarele. celule cu menirea specială de a suporta
totalitatea efortului. Celulele care îşi asumă
funcţia de rezistenţă poartă numele de
RĂDĂCINILE ŞI TULPINILE ATRAG sclerenchim. Ele sunt îngrămădite într-un
ATENŢIA ţesut prevăzut cu vacuole pline cu aer. Sunt
celule care se sacrifică, dându-şi viaţa
încă din secolul al XVII-lea, Galileo pentru a se pietrifica, garantând astfel soli-
l«lei, cercetând mecanismul funcţional al ditatea plantei. Reţeaua compactă a scle-
renchiinului aminteşte, din toate punctele de
fiere, armătura de oţel a betonului. FRUNZA, SURSĂ DE INSPIRAŢIE
v6
jpuse din apă şi din celuloză, aceste
^°,Rie depăşesc în multe privinţe rezistenţa
ce U
. ma i bune oţeluri de construcţie. La ° 6 Cine studiază cu atenţie alcătuirea frun-
°aci predomină forma conului gravi- C°t zei rămâne uimit de grija pe care plantele
onal (cu vârful în sus), optim pentru re- ta Ln ţa au acordat-o consolidării acestui organ e-
la vânt şi gravitaţie. Acest lucru a ■' s t senţial ce îndeplineşte fotosinteza. O reţea
respectat şi la construcţia vestitului de nervuri fine, prin care circulă seva, ser-
n Eiffel şi a turnului de televiziune de la veşte drept armături, mărindu-i astfel re-
Moscova. zistenţa la acţiunea distructivă a factorilor
Să mergem mai departe. Tulpina şi naturali: vânt, ploaie, grindină.
trunchiul constituie structuri care reprezin- Cu un veac înainte de „epoca bionică",
iă funcţiile grinzii flexibile şi ale stâlpului între anii 1850-1851, arhitectul englez sir
de sprijin. Tulpina de secară şi de grâu Joseph Paxton construise vestitul Palat de
poate atinge înălţimea de 2 m, păstrând gro- Cristal de la Londra, luând drept model
simea de 2-3 mm. Dacă am putea păstra frunza uriaşă a lotusului amazonic (Victoria
aceleaşi proporţii la construcţia unei antene amazonica), a cărei nervaţie caracteristică
de emisie, având înălţimea de 300 m, dia- şi ale cărei margini ridicate ca ale unei ti-
metrul ei n-ar depăşi 1,5 m - în timp ce lu- găi îi dădeau o mare rezistenţă şi portantă.
crările construite în momentul de faţă par Structura uimitor de economicoasă şi
nişte mastodonţi disproporţionaţi. Compa- solidă a frunzei 1-a inspirat pe arhitectul
rând secţiunea unei tulpini de rogoz cu Pier Luigi Nervi, creatorul celebrului prin-
aceea a unui coş de uzină, din beton armat, cipiu arhitectonic „lucrul după formă". El
calculat după toate regulile artei, Igor e autorul imensului Palat al Expoziţiilor de
Guberman, un cunoscut bionist rus, des- la Torino, al cărui planşeu este format din
coperă lucruri uimitoare: atât armătura uriaşe dale cu o deschidere de 100 m, aco-
longitudinală şi transversală, cât şi cavi- perite cu o pânză de beton armat, care nu
tatea de evacuare erau dispuse absolut depăşeşte nicăieri 4 centimetri grosime,
identic. Coşul fabricii fusese construit după întreaga structură este străbătută de fasci-
calcule, în timp ce rogozul a crescut după cule evocând aşezarea exactă a nervurilor
propriile-i legi organice. Şi unul şi altul într-o frunză. De altminteri, Nervi nu a as-
aveau de rezolvat aceeaşi problemă: să se cuns niciodată faptul că a consacrat mulţi ani
menţină pe verticală, rogozul pentru cap- de cercetare formelor vegetale. Acoperişul
tarea luminii soarelui, iar coşul pentru asi- Stadionului Olimpic de la Munchen a fost
gurarea unui bun tiraj şi pentru a rămâne şi el conceput după modelul unei frunze.
stabil. De altfel, încă din 1925, arhitectul K.
Laboratorul de arhitectură bionică de Melnikov a folosit practic un principiu
pe lângă Institutul central de cercetări bionic în construcţia acoperişului pentru
Ştiinţifice în domeniul teoriei şi istoriei ar- galeria pavilionului sovietic la expoziţia
, lte_cturii din Moscova a realizat o locuinţă internaţională de la Paris. El a proiectat o
mcălzită pentru şase persoane, destinată construcţie din plăci sub formă de frunze,
explorărilor polare. Drept carcasă a fost care protejează de ploaie, dar totodată
I sit un sistem de bare articulate, ca la permite accesul liber al aerului şi soarelui.
P antele a căror tulpină se poate plia şi Uneori, în căutarea unei forme cât mai
e
stinde. Asemenea construcţii portante rezistente, frunzele unor arbuşti se în-
zistă la sarcini care depăşesc de zece ori colăcesc sub cele mai variate chipuri. Por-
| asa lor proprie. Originala căsuţă se poate nind de la aceste forme simple, elegante şi
ans 0
m P «a în formă pliată până la locul de
ultrarezistente, arhitecţii brazilieni au con-
4n 1 e> 'ar instalarea ei se face în numai struit un pod a cărui rezistenţă este asigurată
^ de minute. de curbura marginilor: podul respectiv
oferă o replică exactă a unei frunze pe ju- de rotaţie a Pământului; blocul parale^
mătate încolăcite. Lecţia dată de natură a pipedic cu apartamente înzestrate cu f e _
conferit acestei construcţii solare, solide şi restre mari doar pe o latură şi plasat pe
viguroase, frumuseţea şi remarcabila eco- role care ii permit o rotire continuă; clăd^
nomie de material a frunzei. Un oraş ultra- cu bază mobilă, a căror mişcare rotatorj e
modern, ca Brasilia, perla de cleştar şi beton în jurul izvorului de .lumină este asigura;-
a Braziliei, ne pare de la distanţă o uluitoa- de celule fotoelectrice.
re simfonie de forme vegetale. In toată lumea au fost create şcoli ^
arhitectură care valorifică heliotropismul
în Italia, arhitectul Camparelli împru.
HELIOTROPISMUL VEGETAL ŞI CON- mută principiul însoririi prin distribuţia
STRUCŢIILE spiralată a apartamentelor, aplicându-1 la 0
clădire de 13 etaje în Complexul Santa Mă-
rinella din Roma.
Arhitecţii au studiat cu atenţie mişcarea
Arhitectul sârb A. Mutniacovici a pro-
heliotropică a florii-soarelui (Helianthm
annuus), care asigură o solarizare egală a iectat şi executat la Hollywood un pavilion
capitulului, cu scopul găsirii unei soluţii în forma unei flori lamelare ale cărei „pe-
pentru iluminarea naturală a tuturor apar- tale" se ridică şi coboară automat în func-
tamentelor unui bloc, în tot cursul zilei. ţie şi de acţiunea soarelui.
în acest caz, natura nu poate fi copiată. în sfârşit, în proiectele arhitectului
Trebuia găsit un echivalent tehnic al helio- polonez J. Lubiecz-Nyez clădirile sunt dis-
tropismului. tribuite în spaţiu în aşa fel încât soarele să
Primul care deschide campania con- pătrundă în fiecare apartament. Această
struirii unor locuinţe care să urmărească rezolvare a primit denumirea de „arhitec-
mişcarea aparentă a Soarelui a fost marele tura crinului alb".
arhitect francez Le Corbusier. El a creat o Le Corbusier îşi manifesta speranţa că
adevărată şcoală care a adus cele mai în- în cursul secolului al XXI-lea construcţiile
drăzneţe soluţii: construcţii pedunculate, cu vor beneficia, în tot timpul zilelor însorite,
apartamente dispuse în formă de corole, atât de lumina solară, cât şi de helioenergia
cărora li se imprimă pe cale mecanică o care va înlocui treptat combustibilii clasici
mişcare circulară perfect sincronizată cu cea în gospodărie şi în încălzirea caselor.
Partea a doua

ANIMALE
I. PROTOZOARE

PUNTEA DINTRE REGNURI subtili biologi evită s-o aşeze în chip hotă-
rât printre plante sau animale. (Fig. 1)

Când între lumea animalelor şi plante-


1 t există atâtea asemănări în ce priveşte
componenţii chimici, structura şi funcţiu-
nile, Prm ce *e Putem diferenţia categoric?
ţj n'răspuns hotărât la o asemenea proble-
mă este greu de dat. S-a convenit că modul
de nutriţie constituie criteriul principal de
deosebire dintre cele două regnuri.
Plantele au o nutriţie anorganică, în timp
ce animalele se hrănesc cu substanţe orga-
nice pe care le procură fie de la plante (er-
bivorele), fie de la alte animale (carnivo-
rele).
Desigur, sunt excepţii şi de o parte şi
de alta. Animalele folosesc şi substanţe
anorganice cum ar fi sarea sau apa, dar a-
cestea nu formează partea principală a ali-
mentaţiei. Există şi unele grupuri de plante
care se hrănesc ca şi animalele, exclusiv sau
parţial, cu substanţe organice, cum ar fi
plantele saprofite, parazite şi cele carnivo-
re, însă tipice pentru lumea vegetală rămân
plantele verzi, cu hrănire autotrofă.
Pentru realizarea unui astfel de tip de
nutriţie, plantele au absolută nevoie de clo-
rofilă. Putem afirma aşadar că prezenţa
clorofilei şi fotosinteza deosebesc în princi-
piu regnul vegetal de cel animal. , Cât
priveşte plantele şi animalele
plu-"celulare, criteriul este foarte sigur şi
nu jjă loc la nici un dubiu. Pe treapta cea
mai j e jos a celor două regnuri, Fig. 1. Diferite specii de Euglena
e
reprezentată dintele unicelulare,
diferenţele încep să se Şteargă, iar hotarul Prea măruntă pentru a fi văzută cu ochiul
aşezat cu atâta mi- 8 ă de sistematicieni liber, Euglena prezintă la microscop forma
devine nesigur. unui fus turtit, purtând în vârf un bici (fla-
gel) cu care bate cu putere apa pentru a îna-
Undeva şi prin ceva aceste inta mai rapid. Corpul ei unicelular conţine
"ascute două lumi granule verzi de clorofilă, ceea ce ne-o ara-
împreună şi desfăcute apoi ca do- tă capabilă să îndeplinească funcţia com-
oraţe în direcţii deosebite trebuie să se plexă a fotosintezei.
dtln
8ă şi să se întrepătrundă. l e jj c e s t Datorită mişcărilor ei independente şi
„undeva" este lumea acvatică, fetii, iar vioaie, ajutate de micul organ de locomo-
acel „ceva" este o plantă , Euglena, pe
care cei mai
ţie, ea ne sugerează mai mult lumea ani- Numuliţii (aşa-numiţii „bănuţei"), uriaşi \\
mală, ceea ce i-a determinat pe unii zoologi lumea foraminiferelor, ţinând seama ^
s-o aşeze în rândul protozoarelor. diametrul lor de 2-3 cm, au jucat un rol i^
Marea ciudăţenie a acestei plante o portant în perioada cretacică la formar e ,
constituie modul ei de hrănire: când animal, imenselor depozite de calcar numulitj
când vegetal. folosit ca piatră de construcţie.
Aşezând o Euglena la întuneric şi a- Spre deosebire de foraminifere, radin
dâugând în mediul ei de viaţă substanţe or- larii prezintă în protoplasma unicei lor c
ganice, ea îşi pierde culoarea verde, devine lule un fel de capsulă formată din matei-'-
aproape străvezie şi începe să se hrănească organică şi străbătută de un por. Aceast*
la fel ca un animal. Adusă din nou la lumi- capsulă înconjură endoplasma care conţii
nă, îşi recâştigă grăunţii de clorofilă şi revi- nucleul şi o serie de sferule de ulei menite «
ne la modul vegetal de hrănire. scadă greutatea specifică a animalului, în]es
In ce regn putem încadra această fiinţă nindu-i plutirea. Radiolarii îşi datoresc faj.
uimitoare? Dacă pentru stabilirea filiaţiei ma scheletului lor delicat, clădit din bioxid 4
ei va trebui să-i urmărim rudele apropiate, siliciu (silice sau cuarţ) sau sulfat de stronţiu
ne vom încurca şi mai rău. Unele neamuri (celestină), care întrece sub raport arhitecto-
se hrănesc cu substanţe minerale şi nu-şi nic tot ceea ce fantezia dezlănţuită a unui pjc.
schimbă niciodată culoarea verde; altele, tor sau sculptor ar concepe în cele mai 1%
dimpotrivă, lipsite de clorofilă, se hrănesc truşnice viziuni. Bogăţia inepuizabilă de for-
saprofit ca orice animal. între sutele de mii me - stele cu raze multiple, sfere cu grilaj de
de fiinţe microscopice care populează ape- dantelă, colivii fine, coifuri şi alte forma-
le, multe, şi dintr-un regn, şi din altul, pre- ţiuni - i-a uimit pe cercetătorii din veacul
zintă asemănări şi grade de trecere spre trecut. (Fig. 2) Marele biolog evoluţionist
Euglena. Ea face parte dintre acele nume-
roase vieţuitoare în care se şterg parcă
deosebirile dintre animale şi plante şi care
constituie un fel de punte directă între
unele şi altele.

ARMURI FEUDALE

în muzeele de istorie sau în vechile cas-


tele feudale, o dată cu panopliile de arme,
atenţia ne este atrasă de armuri, acele sche-
lete de oţel care-1 apărau pe luptătorul
pedestru sau călare de loviturile de spadă
sau de suliţă, de săgeţile arbaletelor, de iz-
biturile năprasnice ale ghioagelor şi buzdu-
ganelor ghintuite. Astfel de „armuri" intră
şi în arsenalul de apărare al multor specii
de animale, începând chiar cu primele
trepte ale scării zoologice.
Deşi fac parte dintre protozoare, deci
dintre cele mai simple fiinţe de pe Pământ,
foraminiferele şi radiolarii au un schelet deo-
sebit de complex. Armura foraminiferelor
are forma fie a unui cilindru alungit, fie a
unei mici sfere sau a unei cochilii de melc. Fig. 2. Uimitoarea arhitectură a radiolarilof
le-a considerat „forme măiestre ale preferat: maşina pneumatică. Introducând
turii"- Ele continuă să-i uimească pe sub recipient o bucată de lemn fosforescent
11
ol°g" contemporani, care an de an şi rarefiind aerul a remarcat că strălucirea a
1
mpletează „atlasul" formelor geometrice scăzut progresiv şi a dispărut după un scurt
armurii" acestor fiinţe microscopice. timp. în momentul când aerul era lăsat din
Toate aceste structuri spaţiale, de o ma- nou să pătrundă sub recipient, lumina îşi
rigoare şi varietate, ţintind la sporirea recăpăta intensitatea. Se demonstra încă de
zistenţei scheletului, formează obiectul f acum aproape 400 de ani că bioluminiscenţa
or cercetări minuţioase în multe ţări ale este în strânsă legătură cu reacţiile chimice
lumii- Nu este exclus ca numeroase cons- care încetează în absenţa oxigenului şi că
ucţii a'e viitorului să folosească câte ceva superstiţiile şi eresurile zămislite de acest
din uimitoarea geometrie a radiolarilor. fenomen deosebit nu-şi găseau justificarea.
Abia în 1885, zoologul francez Raphael
Dubois a descoperit cele două substanţe
din corpul plantelor şi animalelor care dau
FOCUL MĂRILOR
naştere la lumină printr-o reacţie chimică.
La ora actuală se ştie că fenomenul de
La 12 octombrie 1492, la orele 10 seara, bioluminiscenţa este destul de răspândit în
caravela lui Cristofor Columb se afla cam natură, fiind întâlnit la plantele inferioare,
de 150 km de uscat când marinarul de cart la toate nevertebratele, iar dintre vertebra-
anunţa că observase focuri tremurând pe te, la peşti.
faţa apei, asemenea unui imens dans de lu- însă cele mai spectaculoase manifestări
mânări. Toată lumea a ieşit pe punte. Dar ale bioluminiscenţei le întâlnim la suprafaţa
după câteva minute lumina s-a stins aşa mării. Cine se plimbă pe litoral poate asista
cum se aprinsese. Marinarii au rămas cu la un spectacol într-adevăr uimitor. Milioa-
convingerea că era vorba de focurile Infer- ne de luminiţe galbene inundă cu lumina
nului, de lumina lui Lucifer. lor fiecare val ce se apropie de ţărm. Apa
Deşi oamenilor lui Cristofor Columb mării în aceste momente pare că „ia foc".
acest dans de lumini peste suprafaţa valu- Această dâră de lumină asemănătoare
rilor li s-a părut un miracol, fenomenul era „căii laptelui" este produsă de nişte or-
cunoscut încă din antichitate. Plinius cel Bă- ganisme unicelulare cunoscute sub numele
trân, în una din cele 37 de cărţi ale Istoriei de noctiluci care cuprind protozoare din
naturale, prezintă câteva vieţuitoare lumi- grupa flagelatelor, cum ar fi lumânările de
noase şi chiar încearcă să explice fenome- mare (Noctiluca miliaris sau Gonyaulax
nul punându-1 pe seama ciocnirii dintre polyedra), sau a radiolarilor (Tlialssicola,
valuri şi corpul acestor fiinţe, ceva asemă- Cytocladus, Sphaerozoum etc).
nător scânteilor ce iau naştere din izbirea Lumina animală este o lumină rece care
oţelului de cremene. nu conţine radiaţii infraroşii şi ultraviolete.
Paracelsus, părintele alchimiei, care con- Lumina emisă de noctiluci îşi are originea
viaţa ca rezultat al unui proces chi-!mc în nişte „sfere" microscopice - microsurse
complicat, întrevedea în lumina ascunse în protoplasma periferică ce func-
vieţu-"Qarelor un semn al activităţii lor ţionează din plin atunci când şocul meca-
vitale. nic produs de mişcarea apei excită organis-
Cel care pentru prima oară va da o ex-P mul, în astfel de situaţii se produc 20-30 de
'caţie ştiinţifică luminiscenţei, luminii scântei punctiforme (flaşuri) pe secundă.
«cute de organismele vii, va fi cunoscutul în 1970 s-a dat o explicaţie şi acelor
lz
«:ian Robert Boyle. Intrigat de lumina misterioase globuri ce vin din adâncul mă-
■ajată în întuneric de un cotlet de viţel rii şi se sparg la suprafaţa apei, împrăştiind
rat
, el s-a apucat să cerceteze legătura ,. pe zeci şi sute de metri ciudate radiaţii.
e
fenomenul observat şi lumina caldă, ă, Biologul german Kurt Kalle a arătat că a-
recurgând tot la instrumentul său
ceste globuri sunt formate din uriaşe aglo- performanţele tigrilor, lupilor sau şerpilOr
merări de protozoare marine, provocate de giganţi.
undele seismice care se propagă vertical. Unii dintre ei sunt bursarii (Bursaria)
Bioluminiscenţa este un fenomen pasio- cu o gură mare semănând cu un vintir (coş
nant (şi încă puţin cunoscut) care nu inte- de prins peşte), prădători mofturoşi care
resează doar biologia, ci şi anumite ramuri preferă paramoecii, cunoscuţi sub numele de
tehnice. Randamentul extrem de ridicat al pantofiori. Cercetătorul englez J.O. Cor.
acestei iluminaţii reci (98-99%) faţă de cel liss aprecia, în 1959, că „un bursar aflat
al surselor de lumină caldă (35-45%) într-un mediu cu hrană abundentă consu-
indică bioluminiscenţa ca pe o probabilă mă zilnic circa 3 000 de microorganisme".
sursă de iluminare în viitor. Climatostomele {Clirnatostoma) atacă
spirostomele a căror lungime o depăşeşte
pe a lor.
Privită la microscop, lupta dintre aceşti
TIGRII LUMII INVIZIBILE doi infuzori de forţe aproape egale con-
stituie un spectacol puţin obişnuit. Înhăţat
de protozoarul carnivor, Spirostonnun se
Privind la microscop o picătură de apă
contractă şi se dilată târându-şi astfel ase-
luată dintr-o baltă în care au căzut frunze
diatorul după el, în timp ce acesta din ur-
(mediu preferat al protozoarelor) vom avea
mă, ţinându-şi bine prada cu gura, încearcă
prilejul să cunoaştem nu numai uimitoarea
s-o aspire cât mai adânc în gâtlejul său.
varietate a lumii făpturilor invizibile, dar
Din când în când, câte o victimă mai pu-
să-i studiem pas cu pas viaţa şi obiceiurile.
ternică reuşeşte să scape. Câteodată se
Şi această lume nezărită cu ochiul liber
întâmplă ca două exemplare de Clitnatostp-
îşi are prădătorii ei care fac parte din clasa
ma să atace concomitent aceeaşi pradă. în-
ciliatelor care numără peste 8 000 de spe-
vingătorul înghite victima în întregime, iar
cii. O trăsătură comună a acestora este pre-
protozoarul, lung şi subţire, se strânge ghe-
zenţa cililor, perişori răspândiţi în şiruri uni-
motoc în interiorul animalului carnivor.
forme pe întreaga suprafaţă a corpului. Ci-
Observaţiile efectuate au permis să se sta-
lii nu se mişcă la întâmplare; mişcarea lor
bilească faptul că în tubul digestiv al aces-
este perfect regulată. Ei bat apa metacrom,
tui adevărat „şarpe boa" al regatului fiin-
aşa cum se unduie un lan de grâu în bătaia
ţelor microscopice prada este digerată în
vântului.
15-20 de ore.
Hrănirea ciliatelor este spectaculoasă şi
poate fi urmărită şi filmată la microscop. Vânătoarea întreprinsă de Dileptus, altă
Coroana de cili în veşnică agitaţie goneşte specie de ciliate carnivore, este complet
prada spre gura animalului, numită în ştiinţă diferită: aceasta îşi atacă prada cu ajutorul
citofaringe. Aici, cu ajutorul unor pseu- unei trompe lungi, înarmată cu organe ur-
dopole, ea este îndreptată spre vacuolele ticante minuscule numite tricocişti. în timp
digestive care, datorită curenţilor interiori ce înoată încet în picătura de apă şi îşi agită
ai protoplasmei, circulă în tot corpul pro- trompa în toate direcţiile, Dileptus îşi lo-
tozoarului. în acest timp are loc digestia, la veşte prada cu acest organ. Paralizată şi o-
început intrând în funcţiune sucurile diges- morâtă de tricocişti, prada este apucată de
tive acide ce ucid prin oxidare organismele atacator cu gura larg căscată.
vii ingerate, apoi cele alcaline care digeră „Hiena" regnului animal microscopic
substanţele proteice. După digestie, produ- -Ophryoglene - s-a specializat în consuma-
sele de excreţie sunt eliminate cu ajutorul rea cadavrelor de dafnii (minuscule crus-
«Jcuolelor pulsatile. tacee de apă dulce). în momentul în care a
In pasionanta lume a acestor prădători descoperit cadavrul unei dafnii, acest in-
^ezănţi se desprind câţiva „căpcăuni" care, fuzor agil intră de îndată în interiorul lui ş1
aportaţi la proporţiile lor, întrec cu mult începe să-i devasteze măruntaiele. După ce
s
a săturat, protozoarul se strânge de obi- zuri, talul algei formează în interiorul anima-
■ sU b forma unei sfere şi, protejat de o lului un ghem, pe care acesta fl digeră treptat.
glicu subţire secretată de stratul extern Ciliatele răpitoare menţin un bun echilibru
I protoplasmei, începe să se dividă. al apelor stătătoare, fiind cunoscută viteza
Alături de ciliatele a căror hrană e de fantastică cu care se înmulţesc micro-
rigine animală, există numeroase ciliate fi- organismele şi în special bacteriile. „Dacă
tnfage, consumatoare de vegetale. Para- în apele noastre n-ar exista microorganis-
meciul Stilanichia, frumosul ciliat albastru mele unicelulare ca Vorticella, Paramoecium,
- formă de trompetă, Stentor se hrănesc cu Stentor, Chiledon, Balantidium şi multe al-
bacterii, în timp ce altele, cum ar fi marile tele, apele ar fi culturi pure de bacterii.
masule şi Frontonia, mănâncă taluri subţiri Dacă nimic nu ar opri dezvoltarea lor, în
de spirogiră (mătasea broaştei) a căror lun- câteva zeci de zile ele ar putea ocupa în-
irime o depăşeşte adesea de mai multe ori treg volumul mărilor şi oceanelor." (Eugen
pe aceea a corpului infuzorului. în aceste ca- Pora)
II. METAZOARE

BUREŢII, FIINŢE MISTERIOASE neregulate, sau de cupe, coşuleţul Venerej


(Euplectella), spongier silicios din apele Fj '
lipinelor care se remarcă prin împletitura
Acum o jumătate de secol, bureţii na- foarte fină a scheletului, buretele sulfuros
turali se vindeau pretutindeni. Erau folosiţi (Geodia gigas), cu formă sferică, buretele
la baie, pentru masaje, în gospodărie şi cei sfredelitor (Clione ocellata), care perforează
mai mulţi intrau în inventarul şcolar: bureţi pietrele, şi vestitul burete de şters (Eu-
mari pentru tabla clasei, bureţi mici, legaţi spongia), cu schelet cornos.
cu sfoară, pentru tăbliţele de ardezie pe Prin structura sa calcaroasă silicioasă şi
care şcolarii din primele clase le purtau în spongioasă, buretele de mare nu este con-
ghiozdane. sumat de nici un animal acvatic, scheletul
Aceşti bureţi - înlocuiţi azi cu masele său neputând fi digerat. Din această cauză
plastice - reprezintă scheletul cornos al bureţii s-au putut conserva de zeci de mi-
unor spongieri care secretă în pereţii cor- lioane de ani şi o dată cu ei şi o faună mă-
pului spicuşoare cornoase ori minerale, fie runtă, de obicei străveche, bine adăpostită
de origine calcaroasă, fie de natură sili- şi ascunsă în ţesătura de canale a spongie-
cioasă. Spiculeţele formează nişte stâlpi de rului, unde formează un adevărat biotop, o
sprijin care susţin pe verticală aceste ani- asociaţie caracteristică, pe care a studiat-o
male întotdeauna fixate pe fundul apelor ani în şir savantul român Mihai Băcescu.
sau pe diverşi suporţi existenţi la adâncimi Pentru a ne da seama de populaţia bo-
sub 50 metri. De obicei, au forme de bu- gată a acestei pensiuni submarine trebuie
toiaş ori de cupe cu pereţii ciuruiţi de pori, ca înainte de a o desprinde de suport s-o
continuaţi prin canale ce se ramifică şi introducem într-un sac de material plastic,
conduc într-o cavitate centrală care comu- legat bine în partea de jos.
nică cu exteriorul prin oscul. Pătura in- Surprizele n-au fost din cele mici. Ast-
ternă a peretului corpului este alcătuită de fel, în această „închisoare" consimţită au fost
celule cu bici (flagelate) care în dreptul descoperite zeci şi chiar sute de specii de
flagelului au un fel de gulcraş protoplas- animalcule, animale mici (răcuşori, viermi
matic. Datorită mişcării flagelilor, apa etc), unele total necunoscute pentru ştiin-
pătrunde prin pori în canalele pereţilor şi ţă, altele considerate până atunci extrem
de aici în cavitatea centrală de unde iese de rare (se cunoşteau doar puţinele exem-
cu aerul. Are loc deci o circulaţie neîntre- plare scăpate întâmplător din pensiune şi
ruptă de apă care aduce oxigen şi particule prinse în traulere). De o mare valoare ştiin-
de hrană la toate celulele care, prin mişcări ţifică sunt acele specii străvechi (relicte)
ale protoplasmei (ameboidale), le înglo- care au supravieţuit în aceste refugii natu-
bează în stomacuri primitive, numite va- rale.
cuole digestive. Mai plutesc încă destule taine asupra
De obicei, spongierii trăiesc în mare, de-a biocenozei adăpostite de bureţi. Marele
lungul coastelor sau în apropierea lor. Cei biolog român Eugen Pora se întreba, de
mai mulţi preferă întunericul şi cresc de a- pildă, de ce în unele specii de spongief
ceea în peşterile şi gropile submarine, în trăieşte doar o singură specie de crustace11
crăpăturile stâncilor, pe partea inferioară a sau de vierme. Oare spongierul secretă °
pietrelor sau în desişurile de alge. Cei mai anumită substanţă care permite unei sin' j
cunoscuţi sunt Sycon, Ascon şi Leucon gure specii să trăiască în interior şi împiedi' că
-spongieri calcaroşi cu forme intrarea ori vieţuirea altor specii? Câfl"
cilindrice,
^ 1

misterele spongierilor vor fi pe deplin lă- muguri la dezoxigenare şi apoi la reoxi-


nurite vom putea înţelege mai bine lanţu- genare, se pot obţine hidre duble în formă
■j e trofice ale vieţii marine şi vom putea de Y sau T. Alţi factori, ca frigul şi lipsa de
acţiona în viitor asupra lor. hrană (inaniţia), pot determina stări de re-
gresie, apoi regenerări, obţinându-se însă
forme curioase de hidre fără braţe, forme
sferice sau duble.
O HIDRĂ CARE NU ÎNSPĂIMÂNTĂ Aceste particularităţi fac din micuţa
hidră-de-apă-dulce unul dintre animalele
în mitologie ori în poveştile populare stranii ale Terrei, care a atras şi continuă să
hidra este o înspăimântătoare fiinţă fabu- atragă interesul oamenilor de ştiinţă.
loasă. De obicei înzestrată cu şapte capete,
ea are proprietatea de a-şi reface căpă-
tânile tăiate, uciderea ei fiind o sarcină ex-
trem de grea pentru voinicii porniţi s-o URIAŞELE CLOPOTE DE GELATINĂ
înfrunte.
Hidra reală, foarte comună în apele stă-
Meduza uriaşă a mărilor nordice (Cya-
tătoare, este o fiinţă măruntă, un mic polip
nea capillata arctica), rudă cu galera portu-
solitar când fix, când liber, nu mai mare de
gheză, deţine recordul în rândul celentera-
2 mm, cu structură simplă. Partea supe-
rioară a animalului, asemănătoare unui mic telor. Umbrela numită şi cupolă sau clopot
cap, este înzestrată în jurul orificiului bucal are dimensiunea de 2 m, iar fasciculele de
cu o cununiţă de tentacule. tentacule care atârnă de ea măsoară 20-
Ceea ce apropie aceste inofensive fiinţe 30 m, atingând deci lungimea corpului unei
de fabuloasele lor omonime este proprieta- balene mari. Un exemplar eşuat în golful
tea regenerării. Polipii de hidre secţionaţi au Massachusetts avea un clopot cu diametrul
o mare putere de regenerare. O hidră îşi de 2,28 m şi tentacule întinse pe 36,5 m.
repară rănile oricât de grave ar fi. Dacă se Umbrela cu margini franjurate, de culoare
taie în mai multe bucăţi, fiecare segment va roză sau albastră-roşiatică, este fluores-
reconstitui un nou individ; un fragment mai centă, scânteind în lumini de un verde pal.
lung va regenera la o extremitate gura, pre- Această coloraţie a umbrelei, ca şi ten-
văzută cu tentacule, şi la cea opusă - discul taculele lungi, veşnic în mişcare, dau aces-
bazai. Experienţe efectuate cu hidra, sub tui animal o neobişnuită frumuseţe. (Fig. 3)
acţiunea curentului electric sau a oxigenu- Ca şi în cazul altor meduze, tentaculele
lui, au scos în relief anumite particularităţi sale sunt acoperite de celule urticante din
senzaţionale ale regenerării hidrei. care ţâşnesc filamentele secretoare de sub-
Dacă se supune un fragment de hidră stanţe iritante. Meduza se serveşte de ele pen-
acţiunii unui curent electric, regenerarea tru a-şi omorî duşmanii. Arsurile provocate
braţelor se face în sensul curentului (de la de ea sunt extrem de dureroase atât pentru
~ la +), fie la extremitatea apicală (cap), peştii mari, cât şi pentru om. Studierea
"e la cea bazală (picior), după poziţia frag- toxinei fabricate de meduze (hipnotoxina) a
mentului faţă de electrozi. Corpul hidrei dus la explicarea fenomenului de anafi-
P r ezintă astfel o polaritate electrică ce laxie. Prima injecţie făcută cu venin a fost
P°ate fi răsturnată prin schimbarea elec- suportată relativ uşor. A doua, făcută după
trozilor. un interval de două săptămâni, deşi mult
. Dacă se pune o hidră într-un mediu lip- mai slabă, a avut efecte mortale. Prima in-
Slt
de oxigen, ea pierde polul apical; dim- jecţie a provocat sensibilizarea organismu-
P°trivă, introdusă în apă cu oxigen, are loc lui care n-a mai suportat-o pe a doua.
generarea polului apical cu un număr Prin mişcările regulate ale umbrelei lor,
mai
mare de braţe. Supunând hidra cu meduzele au trezit totdeauna interesul oa-
menilor de ştiinţă. Contracţia lor poate fi
mai subţire la marginea externă, altul rriuj
gros la marginea internă a umbrelei, undL.
se află şi statociste, organe de echilibru.
Celulele nervoase din inele sunt de do-
uă tipuri: unele mici, cu rol sensitiv; altele
mari, cărora li se atribuie un rol motor. L e.
gătura dintre ele se face cu ajutorul unor
sinapse al căror rol nu este încă bine cu-
noscut.
Experienţele cu bulă de aer injectată în
pălărie, efectuate de către savanţii români
menite să deregleze echilibrul meduzei, au
evidenţiat reacţia de echilibrare a animalu-
lui. Mişcările de contracţie au fost dirijate
de inele nervoase care joacă rolul unor
centre de coordonare a întregii activităţi
motorii a meduzei. Tot acest sistem nervos
primitiv dar foarte eficace le permite să se-
sizeze şi să prevină creşterea sau scăderea
salinităţii şi modificările produse în acţiu-
nea mecanică a valurilor.
Nu-i de mirare că, în ultimii 30-40 ani,
bioniştii, cei care studiază brevetele naturii
care pot fi aplicate în tehnică, au constatat
că tocmai datorită acestei particularităţi a
sistemului nervos, meduza reprezintă cel
mai sensibil barometru natural.
Când o furtună e anunţată de o mişcare
puternică a vântului meduzele coboară la
20-50 m adâncime, unde ondulaţiile valuri-
lor se simt mult atenuate.
Fig. 3. Eleganta meduză Cyanea
Barometrele clasice cu arc sau cu mercur
ne previn doar cu 10-15 minute înainte de
comparată cu a inimii: are un anumit ritm furtună, când începe brusca scădere a
şi o anumită frecvenţă, elimină la fiecare presiunii atmosferice. Dispozitivele bionice
pulsaţie o anumită cantitate de lichid şi inspirate de meduze şi formate dintr-un cor-
este determinată de anumite impulsuri, im- net de captare a infrasunetelor, un rezona-
puse de unele condiţii de mediu. tor, un cristal piezoelectric cu rol de trans-
Deşi celenteratele sunt socotite fiinţe formator, un amplificator şi un înregistra-
primitive, totuşi sistemul lor nervos este tor anunţă furtunile cu 15 ore înainte de
foarte eficace, permiţând meduzelor să se dezlănţuirea lor.
adapteze perfect mediului marin şi să su-
pravieţuiască de sute de milioane de ani.
Cercetările academicienilor români Eugen
Pora şi Petru Jitariu, care au injectat bule NAVIGATORI TEMERARI
je aer în pălăriile meduzei Aurelia, au
a-"uncat noi lumini asupra vieţii acestui clo- Mările calde sunt populate cu milioane
3ot rătăcitor al mării. de sifonofore, mărunte animale marine de
Sistemul nervos al meduzei, în formă de culoarea smaraldului sau albastre-azurii,
se concentrează în două inele: unul care formează hrana favorită a cetaceelor.
121

principalele specii de sifonofore - ani-


male carnivore - sunt Velella şi Physalia.
Velella arethusa, de culoare albastră-au-
■ sau verzuie, seamănă cu o perniţă cornoa-
X
f care înconjură o perniţă cu aer, prevă-
S
ută la partea inferioară cu tentacule scurte
'e prind cu putere peştii ce se aventurează
~n apropierea lor. Physalia spirans, la fel de
-olorată şi numită popular „galeră" prin a-
nalogie cu „galerele" - corăbiile antichităţii
• evului mediu - e alcătuită tot dintr-o ve-
ziculă de sustentaţie, înconjurată însă de o
dantelă de tentacule, dintre care se deta-
şează unul foarte lung (aproape 20 m) care
JJ serveşte de cârmă, cât şi ca momeală, în-
trucât este dotat cu croşete percutante, pu-
se în legătură cu mici rezervoare de venin,
periculos şi pentru om.
Atât Velella cât şi Physalia sunt înzes-
trate cu mai multe dispozitive de securi-
tate. Cel mai ciudat este un văl înalt şi sub-
ţire, format din chitină, care barează oblic
vezica înotătoare. Vălul are forma unui S
foarte alungit. El le permite să navigheze
împotriva vântului, iar Velella poate chiar
să-şi schimbe direcţia cu vântul în faţă.
(Fig. 4)
Rătăcitoarea lor existenţă cu „pânzele"
desfăcute se desfăşoară în largul mării; ele
nu eşuează niciodată pe plajă. Deşi sunt în-
grămădite din cauza furtunilor pe suprafeţe
mici, ele nu sunt supuse la înfometare,
deoarece se împrăştie luând direcţii dife-
rite după configuraţia vălurilor, care le orien-
tează fie spre dreapta, fie spre stânga. La
capătul acestei navigaţii şi unele şi altele se
regăsesc la bariera vânturilor.
In emisfera nordică, în care bat alizee
dinspre NE spre SV, Physalia navighează
spre nord şi spre nord-est; în emisfera su-
dlc
ă, în care bat vânturi dinspre SE şi NV, ea Fig. 4. Galera portugheză şi însoţitorii ei
navighează spre est şi sud-est.
Se spune pe drept cuvânt că navigaţia om, aceştia declanşează reacţii puternice
"cu Pânze" a sifonoforelor este cu milioane manifestate prin dureri, roşeaţă şi amorţeli.
e an
. i anterioară aceleia a primilor naviga- Peştii, păsările şi micile mamifere sunt imo-
bilizate şi chiar ucise.
Faima Physaliei a fost adusă de
tele S-a constatat că substanţa toxică a fila-
■ e ei uricante care au în lungul lor baterii
e mentelor este alcătuită.din două compo-
'lemtociste. Din acestea ies ţepi fini (ciri-
c
"0 care injectează o toxină puternică, nente la fel de eficace: actino-congestina
1Za
ntă. Atunci când ating pielea unui care produce paralizii şi thalassina care
filamen- produce alergii şi mâncărimi.
122 KjNClClAJrmjlA CUK1UZ.11 Aţ ILOR NATURII
Orice animal este supus acţiunii toxice a Cefalopodul Tremoctopus poartă în lun,
galerei, cu excepţia a doi peştişori, Nomeiis gul braţelor sale un fel de pungă-canal, pij.
şi Peprilus, care, la cel mai mic semn de nă cu nematociste, din care varsă câte pu,
pericol, se refugiază printre filamentele ur- ţin în ventuzele braţelor care astfel imobili,
ticante, unde se află la adăpost de orice ata- zeazâ imediat prada ce se mai zbate. Vier.
cator. Se pare că aceştia au în mucusul pie- mele Aeolis poartă pe spate nişte vezicula
lii nişte substanţe care inhibă de la început pline cu nematociste, astfel că nimeni nu îi
declanşarea nematocistelor sau neutralizea- atacă, cu toate că nu are nici o cochilie de
ză chimic toxinele inoculate. Descoperirea apărare. Chiar dacă nu se ştie cu precizie
acestei substanţe ar fi de mare folos medi- cum ajung nematocistele celenteratelor în
cinii, deoarece în largul mărilor calde ac- rezervoarele organice ale altor animale
cidentele produse pescarilor şi înotătorilor cert este că ele reprezintă un minunat in-
strument de apărare sau de prindere a
de nematocistele Physaliei sunt foarte frec-
prăzii în imensitatea apelor marine.
vente.
Physalia a fost primul animal care a
permis biologilor francezi Paul Porties şi
Charles Richet să descopere în 1901 fe-
nomenul de anafilaxie. Se ştie că dacă se CRÂNGURILE SUBACVATICE
injectează în doze mici o otravă sau se a-
plicâ un vaccin cu microbi atenuaţi se pro- Au trecut mai bine de două veacuri de
duce fenomenul de imunizare, organismul când un naturalist elveţian, A. Tremblay,
fabricând rapid anticorpi care îl vor apăra publica la Haga prima lucrare în care se
în cazul unei viitoare intoxicări sau infec- combătea ideea greşită că minunatele fiinţe
tări. ce trăiesc fixate pe fundul mărilor şi ocea-
în cazul toxinei Physaliei se produce un fe- nelor ar fi plante, cu toate dovezile (puţine,
nomen straniu şi extrem de periculos. Pri- dar destul de concludente pentru acea vre-
ma injectare era suportată uşor, în schimb me) că, prin felul lor de viaţă, ele se apropie
a doua inoculare, făcută după un timp, pro- mai mult de animale. într-adevăr, coralii
ducea efecte teribile, cunoscute sub numele semănau cu nişte pomişori pietroşi cu ramuri
de şoc anafilactic. Acest lucru dovedea că şi flori. Bureţii codaţi aduceau cu nişte imen-
animalul sau omul erau sensibilizaţi faţă de se ciuperci acvatice. Alte fiinţe aminteau
actinotoxină şi nicidecum imunizaţi. In dediţeii din grădină, cu variate corole stră-
următorii 40-50 de ani s-a descoperit că lucitoare. Unele păreau nişte crini, înzestraţi
multe substanţe organice sau minerale, na- cu tulpiniţă fragilă şi un sac cu o cupă lilială.
turale sau sintetice produc oamenilor şo- Câte o dată se scoteau la suprafaţă tubuleţe
curi anafilactice, fenomen care stă la baza din care se desfăceau frunze în evantai, în-
alergiilor atât de variate şi frecvente în zile- tocmai ca la ferigi ori papirus, şi chiar holo-
le noastre. turii cu ciudate forme de castraveţi. (Fig. 5)-
Un extrem de interesant fenomen bio- împotriva tuturor aparenţelor, Trein-
logic a fost descoperit nu de multă vreme. blay, ocupându-se în special de polipi, a de-
Unele animale marine de pradă (cara- monstrat că anthozoarele - aşa-numitele a-
catiţe) sau inofensive (viermi) conţin în or- nimale-plante - n-au comun cu lumea veg£;
ganismul lor nematociste. Provenienţa a- tală decât imobilitatea, ciudatele asemănăn
cestora a rămas până în 1960 o taină. După exterioare şi proprietatea lor de a forma •'
această dată s-a putut da o explicaţie aces- mense colonii, care amintesc de nişte crân-
tui fenomen tulburător. Savantul român guri multicolore, strămutate în împărat' 3
Eugen Pora presupune că aceste animale lui Poseidon.
ingerează sub o formă sau alta nemato- Aceşti harnici constructori de păduf
ciste. subacvatice fac parte din încrengătura &'
Fig. 5. „Grădina botanică" dn fundul mării

'enteratelor, care numără peste 9 000 de spe- MADREPORARII, ARHITECŢI AI


ŞJ reuneşte animale de o uimitoare di- SCOARŢEI PĂMÂNTEŞTI
e
rsitate, de la măruntele hidre-de-
apă- :e Şi coloraţii dediţei de mare, până
la
gelatinoase care-şi plimbă prin va- Coralii formează grupul cel mai bogat
did ?riaşele cloPote sau Pălării, ori splen- fri
mărgean roşu, cules cu atâta specii şi cel mai important dintre toate
trudă adâncul Mării Mediterane. celenteratele, prin participarea lui
masivă la formarea scoarţei terestre.
11A1 U1<J1

Scheletul coralilor este produs de celule bire de terminologia ştiinţifică obişnuitj


secretoare, numite scleroblaste. Acestea fa- cuvântul atol nu e luat nici din vechea greacă'
brică spicuşoare de calcar, numite sclerite, nici din latină, ci direct de la băştinaşii in'
care dau naştere scheletului rigid al poli- sulelor din Oceanul Indian. Sensul exact 9|
pului. Scheletul polipilor coralieri diferă de cuvântului este: insulă-lagună.
la grup la grup. Unele au formă de orgă, ca Madreporarii, constructori principali ai
la coralii stoloniferi {Tubipora musica), al- recifelor, necesită condiţii speciale pentru
tele au formă de copăcei cu flori, cum ar fi co- a se dezvolta: apă limpede, mult oxigen, sa
ralul sau mărgeanul roşu {Corallium ru- Unitate mare, lumină puternică, tempera-
bmm), de uriaşe evantaie dantelate - gorgo- tură de cel puţin 20°C şi hrană din belşug
narii (Gorgonia cavolini) - sau de fantastice De aceea, recifele coraliere nu se pot dez-
armături, stele ciuruite şi planşee ţesute în volta decât pe o zonă din jurul Pământului
jurul unor coloane care cresc neîncetat ver-
cuprinsă între 32° latitudine nordică şi 32o
tical, cum se întâmplă cu madreporarii.
latitudine sudică şi numai de la suprafaţa
De altfel, madreporarii - hexacorali care
cresc treptat în sus, formând cu scheletele apei până la cel mult 10 m adâncime, căci
lor adevărate temple de piatră - formează numai în aceste locuri se găsesc întrunite
nu numai cel mai numeros dar şi cel mai toate condiţiile. Or, aceste locuri coincid
important grup de coralieri din cauză că cu întinderea oceanelor Indian şi Pacific,
alcătuiesc recife care schimbă configuraţia bogat presărate cu asemenea recife, care
geografică a unor bazine marine şi nasc au fost împărţite de oamenii de ştiinţă în
formaţii geologice caracteristice, cunoscute trei categorii: marginale, de barieră şi ine-
sub numele de atoli. (Fig. 6) Spre deose- lare (atolii).

Fig. 6. Un recif marginal


Recifele marginale se întâlnesc sub for-a direa pe care o construieşte sub el. în ca-
de brâie strâmte în lungul ţărmului, fiind zul scufundării ţărmului, la baza recifului
o perite de apele fluxului şi rămânând rămâne scheletul mort, partea vie a acestu-
descoperite în timpul refluxului. ia deplasându-se spre stratele superioare
Recifele-barieră apar sub formă de ale apei, în care colonia poate găsi con-
j pra- o distanţă mai mare de litoral, diţiile propice de viaţă.
â for-d între ele şi ţărm o întindere de După Darwin, toate recifele s-au format
apă mai liniştită, mai puţin agitată de în timpul ultimilor 20 000-30 000 de ani şi
valuri, numită lagună. Uneori întinderea continuă a se forma şi azi.
acestor recife este colosală. Recifele coraliere, impozante formaţii
în sfârşit, unele apar ca nişte insule ine- biogene, reprezintă prin ele însele o lume
lare în largul oceanului, departe de ţărm. stranie, un mediu de viaţă aparte şi origi-
Atolii au aspectul unor inele, uneori cu 70- nal, care a stârnit pasiunea unui mare nu-
80 km diametru, care închid în mijlocul lor măr de cercetători.
lagune adânci şi de 100 m ce comunică cu
oceanul prin câteva canale.
Cel care a studiat cu ceva mai mare a-
tenţie recifele de corali, dând cea mai lim- MIRAJUL MĂRGEANULUI
pede explicaţie dinamicii lor, a fost marele
savant englez Ch. Darwin în cursul vestitei Cine nu cunoaşte mărgeanul, faimoasa
sale călătorii în jurul lumii. piatră organică semipreţioasă, de un roşu
Pentru explicarea formării celor trei ca- caracteristic - numit roşu-coral - care, şle-
tegorii de recife, Darwin a pornit de la fuită, tăiată în cele mai variate forme, ser-
substratul pe care acestea se pot dezvolta. veşte la podoabe sau la diferite obiecte me-
Pe coastele insulelor şi ale continentelor nite să ne înfrumuseţeze interiorul caselor!
din zona tropicală, în apele puţin adânci, Mai puţini ştiu că mărgeanul, atât de
se formează recife marginale. Dacă ţărmul cântat de poeţi, este un coral din grupul
se scufundă lent, reciful creşte treptat în octocoralierilor, adică al polipilor cu opt
înălţime (cu o viteză de 1-20 cm pe an), raze, numit în ştiinţă Coralliwn nibm/n.
linia ţărmului se depărtează de el, formând Trăieşte în mari colonii pe fundul mări-
un canal-lagună, iar reciful devine barieră. lor. Axa.de care se fixează e în întregime
Atolul reprezintă o fază mai avansată de din piatră calcaroasă şi formată din nume-
scufundare, pornind de la o insulă (de roase straturi calcaroase, microscopice, fi-
obicei vulcanică) înconjurată de recife- ne şi atât de regulate, încât cunoscătorul
barieră. Treptat, insula dispare sub apele poate să verifice cu uşurinţă, atunci când
mării prin scufundare, în timp ce reciful se are în faţă o astfel de piatră, dacă este na-
înalţă mereu, ajungând sub forma unui turală sau contrafăcută.
inel. Reciful ia această formă deoarece în Aria de răspândire a mărgeanului roşu
a
pele calme ale lagunei, cuprinse în inel, sau nobil se limitează la Marea Mediterană
oxigenarea este slabă, depunerea sedimen- şi la Marea Adriatică. Uriaşe colonii de
telor e intensă şi astfel coloniile nu-şi pot corali le găsim în special pe recifele coas-
duce existenţa. Faptul că se întâlnesc recife telor algeriene şi tunisiene. în această zonă,
la
adâncimi de peste 30 m, acolo unde mărgeanul poate fi găsit pe o distanţă ce
Practic polipii nu pot trăi, nu ne mai poate ajunge până la câteva mile de ţărm şi la
SUr
prinde, ţinând seama de modul cum iau adâncimi de 70-180 m.
a
Ştere uriaşele brâuri calcaroase ale colo-!|
Pescuitul se face cu ambarcaţiuni de di-
or. Scheletele cresc vertical şi partea ° a le
ferite mărimi şi, în raport cu mărimea aces-
este şi ea ridicată spre suprafaţa a-Pei Pe
tora, se fixează şi dimensiunile instalaţiei şi
măsură ce produce schelet, întocmai
Zl
darul care se urcă tot mai sus pe clă- ale plasei care servesc scoaterii mărgeanu-
lui de pe fund. Unealta de pescuit constă
n două prăjini de lemn aşezate cruciş şi încrucişate ale uneltei, aceasta se prinde
jate strâns. Aceste prăjini, lungi de 3 m adesea de pietre, constituind o complicatje
'ambarcaţiunile mari, sunt îngreunate la apărută în timpul muncii pescuitorilor. pes.
jloc printr-o piatră sau o bucată masivă de cuitul este foarte obositor şi cere un mar£
;r . De ele atârnă 24-38 de mănunchiuri consum de energie, mai ales că se practică
plase cu ochiuri mari, în formă de pungi. fără întrerupere în anotimpul cald.
;eastă unealtă, legată de un odgon puter- Ramurile de coral se taie, se fasonează
;, este trasă pe fundul apei, fie cu mâna, se şlefuiesc la polizoare speciale şi apoi se
că este mică, fie cu un scripete, aflat la montează în funcţie de obiectul de podoa
pă. Dar, fiindcă mărgeanul trăieşte pe bă la care vor folosi. Pescuirea şi prelucra-
îduri stâncoase, accidentate şi chiar sub rea mărgeanului constituie în Algeria şi Tu-
inci, unde trebuie să pătrundă braţele nisia meserii străvechi.
III. VIERMI

UN DEMIURG AL SOLULUI mare a prezenţei oxigenului în adâncul so-


lului, o mulţime de substanţe organice pot
fi mineralizate. S-a calculat că pe un hec-
Cine nu cunoaşte râma (Lumbricus ter- tar, în timp de un an, datorită activităţii râ-
■estris), viermele inelat ce se zvârcoleşte în melor se pot antrena spre adâncuri peste
brazdele de pământ proaspăt răsturnat, 60 kg de sodiu, 30 kg de fosfor, 5 kg pota-
căutând o scăpare? Nimeni nu i-a dat vreo siu, 70 kg calciu.
importanţă până în 1881, când într-una din Pe de altă parte, excrementele râmelor
lucrările sale, marele savant Ch. Darwin a depuse pe pereţii galeriilor sau scoase la
reliefat lumii uimite rolul extraordinar pe suprafaţă alcătuiesc un îngrăşământ de cea
care îl joacă râmele în formarea pământu- mai bună calitate pe care Darwin 1-a numit
lui animal, uriaşul ajutor pe care acestea îl „pământ animal". Se apreciază că, anual, pe
dau agriculturii. un hectar pot depune circa 120 tone de ex-
Râmele au o răspândire aproape uni- cremente.
versală. Se găsesc în regiunile temperate şi
Acţiunea binefăcătoare a râmelor la îm-
tropicale, însă lipsesc în cele nordice, unde
bogăţirea şi aerisirea solului este evidentă
frigul şi îngheţul solului le împiedică activi-
în humificarea şi structurarea acestuia. Ele
tatea. Ele sunt viermi de pământ saprofagi,
nu acţionează direct asupra creşterii plan-
adică se hrănesc cu substanţe organice în
telor, ca îngrăşămintele chimice. In schimb,
descompunere. Un individ consumă în me-
ele întreţin o îngrăşare mai lentă, dar per-
die 80 mg frunze uscate, ceea ce revine a-
manentă a solului, menţin structura aces-
nual la circa 200 kg/hectar. Ţinându-se sea-
tuia şi aerisirea lui, asigurând o producţie
ma că într-un hectar de pajişte pot exista
constantă.
•ntre 100 000-150 000 râme, cantitatea de
substanţe organice recuperate de sol se ri- Omul, însă, dorind să-şi asigure o pro-
dică la 17-20 tone anual pe hectar. (Fig. 7) ducţie cât mai mare, a introdus metode
Să nu uităm însă că râmele în căutare tehnice (arătură adâncă, îngrăşăminte chi-
de hrană înghit pământ săpând galerii, cu mice şi pesticide) care, necontrolate, ucid
atât mai numeroase, cu cât solul este mai fauna din sol şi distrug structura microgra-
sărac în substanţe organice. Prin aceste nulară a acestuia. Câţiva ani sau zeci de ani
galerii, contactul solului cu aerul creşte se obţin culturi intensive şi producţii-re-
considerabil, deoarece într-o pajişte se pot cord, dar apoi produsele chimice, acumu-
găsi până la 1 400 galerii pe metrul pătrat. lându-se, devin toxice, solul se degradează
In felul acesta solul este aerisit până la şi producţia începe să scadă. Este necesară
adâncimi variind între 40-120 cm. Ca ur- găsirea unei căi înţelepte de a combina me-
i.odele intensive cu cele tradiţionale.
Râma este şi un model bionic, pentru
forezele viitorului, capabile să sape tranşee
- subterane sub clădiri, pavaje, şosele sau
alte obiective care nu vor fi cu nimic de-
ranjate de lucrări. Cum reuşeşte râma să
sape galeriile? La început îşi contractă la
maximum musculatura inelară a primului
segment cefalic, transformându-1 într-o sulă
ascuţită cu care caută cea mai mică fisură
a. 7. Râma. un harnic agricultor în structura solului. Dacă acest lucru nu-
i A 11LQR NATURII

reuşeşte, râma începe să înfigă în sol ex- Primii colonişti veniţi în Australia ail
tremitatea anterioară, lovind din interior cu crezut că au de-a face cu un şarpe. Abj^
faringele, ce este acţionat prin intermediul după ce zoologii de la Muzeul din Mei.
unui dispozitiv hidrodinamic. Creşterea bourne au examinat aceşti „şerpi" s-a cor,.
presiunii de la 2 la 14 mm coloană de apă statat că e vorba de nişte viermi inelaţi, rj'.
permite aplicarea unei lovituri cu o forţă de bune cu râmele. înfundându-se în nj
de 8,5 kg. Reuşind să facă o breşă în sol, mânt cu capătul lor anterior, ei sapă galerj 1
râma îşi măreşte presiunea la extremitatea adânci şi sinuoase. Dimineaţa devreme Sc(u pe
anterioară a corpului, care se lărgeşte, con- vreme ploioasă ei apar la suprafaţa pj.
comitent cu orificiul practicat. Repetând mântului la fel ca râmele. Sunt greu d e
de nenumărate ori mişcările descrise, râma prins, deoarece sunt foarte sensibili la cea
mai uşoară vibrare a solului.
dispare sub ochii noştri.
Digasterul reprezintă o momeală ideală
pentru pescuitul la cârlig. Mulţi naturalist;
îl caută spre a-1 studia. In sfârşit, unele p'ă.
RÂMA GIGANTICĂ sări australiene reuşesc să-1 captureze chiar
din locuinţa lui subpământeană. Iată de ce
acest vierme a fost decretat monument al
în solurile din sudul statului australian Vic- naturii şi e ocrotit pe tot teritoriul Austra-
toria şi în Queensland trăiesc viermii uriaşi liei.
de pământ, numiţi şi digaster (Megascolex
enormis). Ei ating 3 m lungime, o grosime
de 2 degete şi cântăresc 700-800 grame.
(Fig. 8) TUBURILE VIERMILOR

Fig. 8. Megascolex. uriaşul australian al râmelor în fundul mărilor trăiesc polichetele


fabricante de tuburi, aşa-numiţii viermi
tubicoli, fiinţe sedentare care îşi con-
struiesc tuburi unde se retrag în caz de
pericol. Capul lor este înzestrat cu o
coroană bogată de tentacule prevăzută cu
cili. Când aceasta se desfăşoară în exterior,
produce un curent de apă, care aduce la
gură cele mai fine substanţe suspendate.
Acestui grup îi aparţiune aşa-numitul
vierme-de-nisip (Sabellaris spinulosa),
polichet colonial din Marea Nordului, a
cărui coroană de tentacule aminteşte o ac-
tinie ca şi frumoasa Spirographis spallazanl
din Mediterana, asemănătoare cu o floare
deschisă. Evantaiele sale de tentacule, ce
împodobesc de obicei partea peretelui
litoral scufundată în apă, dispar la cea
mai mică agitaţie, rămânând vizibile
numai tuburile care aduc cu nişte ţevi
de cauciuc, elastice şi cu aspect de
piele. Viermii tubicoli din genul
Terebella sunt deosebit de răspândiţi în
Marea Nordului. Cu mobil 3 lor cunună
de tentacule mătură fundul mării de
unde îşi strâng hrana. Printre terebŞ' le
se mai numără şi un alt vierme-de-
nisip
ANIMALE 129
,.r0xicolu marina), foarte frecvent la ţărmul Pentru aceste polichete sedentare tu-
.'iii Nordului, momeală de undiţă mult burile joacă un rol nu numai în protecţie,
eciiită de pescarii localnici, ori Şerpuia, cafti dar şi în nutriţie. între corp şi tub, parapo-
construieşte tuburi dure din carbonat T dele secretă la multe specii (de pildă,
calciu, înzestrate cu un opercul (căpă-i) Chaeptoptenis) un fel de plasă. Mişcând din
ce acoperă deschiderea tubului când C parapode, animalul creează un curent de
malul se retrage în interiorul acestuia. a apă care trece prin plasă şi aduce acolo or-
Munca viermilor tubulari a fost studiată c u ganisme mărunte şi fragmente de mâl.
pas, prin geamurile acvariilor, în a doua Când plasa s-a umplut, animalul o înghite,
jumătate a veacului trecut, apoi cu apoi îşi construieşte alta.
naratul de filmat subacvatic, chiar la „lo-
cul de producţie", după 1950.
Terebelele, de pildă, îşi făuresc iniţial
tubul sub nisip, împlântându-1 bine ca pe CEL CARE DERETICĂ
un stâlp- Activitatea lor poate fi mai lesne APARTAMENTUL
urmărită din clipa când tubul se înalţă în
apă. Animalul se găseşte înfipt în substrat, Nu rareori, la mica publicitate citim ar-
scoţându-şi doar antenele şi tentaculele din ticole cam de acest fel: „Fac curăţenia şi
prima porţiune a tecii de nisip care de-abia menajul casei contra cameră gratuită". Şi în
s-a conturat. Materialul de construcţie îl natură - păstrând proporţiile - se întâmplă
constituie grăunţele de nisip, iar cimentul o astfel de situaţii. Unele animale (de obicei
materie vâscoasă, de culoare galben-ver- nevolnice) îşi oferă serviciile de „menaje-
zuie, care se întăreşte foarte repede, secre- ră" pentru a obţine un adăpost. Aşa proce-
tată de glandele sale tegumentare. Cu aju- dează viermele marin Nereis. Proprietarul,
torul tentaculelor, viermele „pipăie" mate- sensibil la propunerile lui, este vestitul rac
rialele de construcţie. în clipa când mate- Prido, locatarul unor încăpătoare cochilii
rialul îi pare convenabil, cu ajutorul para- de melci, împodobite cu actinii.
podelor (picioruşelor) acoperite cu smo- Viermele, adaptat acestui mod de viaţă,
curi de cheţi (perişori), el agită cu putere nu părăseşte niciodată gazda: e ceea ce
apa. Câteva particule fie de nisip, fie de zoologii numesc un „inquillo", adică un
mâl, fie de cochilii sunt antrenate de cu- chiriaş perpetuu.
rent. Tentaculele sale le prind la iuţeală şi Proprietarul se poartă foarte gingaş şi
le aşază ca o cărămidă deasupra zidului tu- grijuliu cu chiriaşul. Intră cu atenţie în co-
bular. La unele specii, fragmentele sunt chilie, să nu-1 strivească. Când se ospătează
apucate de gură, îmbibate cu materie vâs- îl lasă să „şterpelească" fărâmiturile cele
coasă care se strânge într-un guleraş situat mai gustoase.
'n jurul ei şi lipite de tub, cum lipim noi Ce foloase trage Prido de pe urma aces-
fragmentele unui vas spart. La alte specii, tui locatar? Oamenii de ştiinţă au presupus
<juPă ce tentaculele fac să adere particule că Nereis „deretică" întreaga locuinţă de
e
nisip la perete, capul le „unge" cu se- resturi şi fiinţe microscopice şi chiar curăţă
cre
ţ« adezive şi le potriveşte, ciocnindu-le abdomenul racului de eventualii paraziţi ce
5° r pentru a da netezime peretului şi a-i se aciuiesc pe el.
S1
gura grosimea necesară pentru a-şi stre-f a
tubul prin el. Pectinariile, ale căror g suje
sunt aruncate cu miile pe plaja de la Iar?
ne
' c o n s t r u i e s c tuburi de o regu-si * u PANGLICILE URIAŞE
ex raor
^ dinară: grăunţele sunt egale fată
_>Uc„ate atat de bine încât dau o supra-
Printre miile de specii de viermi care
grăuperfect netedă. Sub lupă, structura lor .
n 9 populează apele şi pământul se numără şi
ţoasă ne duce cu gândul la o frumoa- câteva sute care parazitează organsimele
m;
*chetărie.
130 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
vegetale şi animale, adaptându-şi alcătuirea ajuns, cestodul produce o cantitate de
şi obişnuinţele acestui mod de existenţă ouă. Fiecare proglotă conţine mii u ouă,
spoliatoare. iar aceste proglote iau naştere , j bandă
Viemii paraziţi se împart în două mari rulantă" în cei 30-35 de ani q poate
categorii: viermi laţi (Plathelminthes) şi trăi o tenie în intestinul omului.
viermi cilindrici (Nemathelminthes). Viermii laţi care ne pot parazita sun ■
Uriaşii helminţilor paraziţi sunt viermii panglica solitară (Taenia solum), tenia mJ
laţi, numiţi popular tenii. Ei sunt alcătuiţi (Taenia saginata) şi botriocefalul (Dip/J
din trei părţi: scolexid sau capul viermelui, în- lobothrium la turn), cel mai mare cestod n
zestrat cu organe de fixare, o zonă de creş- razit care poate atinge 20 m lungime.
tere, „gâtul" şi apoi strobilul format dintr-un Toţi aceşti viermi se dezvoltă cu aju
lanţ de segmente ce poartă numele de pro- torul gazdelor intermediare. Aşadar, ca $•'
glote. ajungă la om ei trebuie să mai treacă prj„.
Scolexul e prevăzut cu ventuze - organe tr-o gazdă. Astfel, panglica solitară are
de fixare prin care toată colonia e ataşată drept gazdă intermediară porcul, tenia mică
de peretele intestinal. în cazul teniei peş- ne e transmisă de vacă, iar botriocefalul îşi
telui (botriocefalul), ventuzele sunt înlocuite face stagiul în diferite specii de peşti.
cu două şanţuri adânci numite botridii. în Omul se infectează cu tenie mâncând
afară de rolul de ataşare a parazitului de carne de porc, vită şi peşte cuprinzând lar-
mucoasa intestinală, scolexul serveşte ca ve. Când larva ajunge în intestin, scolexul
organ de proliferare, dând naştere pro-
iese din vezicula (băşica) în care e adă-'
glotelor. Strobilul, lung de 2-8 m, are forma
postit şi se prinde cu cârligele de pereţii
de panglică (de unde îi vine şi numele
maţelor. Ouăle cu coajă ale viermilor (em-
popular) şi e format din câteva sute de seg-
mente; cele mai tinere proglote se găsesc brioforii) eliminate de om ajung într-o for-
în partea anterioară, spre scolex, iar cele mă sau alta pe pământ, de unde sunt inge-
bătrâne în partea posterioară. rate, după caz, de vacă sau*de porc, care
Pe măsura maturizării, acestea se des- devin gazde. Embrionii intră în circulaţia
generală a animalului şi se fixează într-un
prind şi se elimină o dată cu materiile fe-
cale, iar prin diviziunea repetată a primului organ (de obicei muşchi), devenind cisticerd
Consumând carne insuficient fiartă sau
segment de lângă scolex se adaugă mereu
noi proglote. friptă, omul înghite cisticercii şi ciclul de e-
voluţie al viermelui se continuă.
Teniile sunt admirabil adaptate vieţii
Mai complicat este ciclul evolutiv al bo-,
parazite. Trăind pe socoteala gazdei ele nu
au nevoie de aparat respirator şi digestiv. triocefalului care parcurge două gazde w
Ele obţin hrana direct de la animalul sau termediare până ajunge la om. Să urmării»
omul parazitat, prin resorbirea lichidelor drumul plin de peripeţii al acestui uriaş»
intestinale. în schimb, singurul aparat bine viermilor laţi. Eliminate de om, ouăle ajWd
reprezentat şi dezvoltat este aparatul re- în apă. După deplina dezvoltare, embrion»1
producător. Fiecare proglotă conţine orga- se transformă iniţial într-o larvă ciliată cart
ne reproducătoare mascule şi femele, dar pluteşte în apă la fel ca un infuzor, primi"1
primele se maturizează înaintea celorlalte, din această cauză numele de larvă f'ip'
astfel că proglotele tinere sunt mascule, iar formă. Ea este înghiţită de unele crusta**
cele bătrâne sunt femele. Astfel, viermele mici care se găsesc în apă (ciclopi, dai" 1
îşi poate fecunda propriile ovule, fiind un etc.) şi care vor servi ca primă gazdă inte
animal hermafrodit. Fiecare proglotă mediarâ. în capul crustaceelor, larvele >■
matură care se desprinde este o adevărată pierd cilii, prefăcându-se într-o larva
„fabrică" de ouă. formă de vierme, numită larvă procerco..
Şansele ca un ou să întâlnească o gazdă După cum se ştie, peştii consumă m 1 ''
su
nt minime. Pentru a preveni acest ne- crustacee. în, viscerele acestora larva P i

k
ANIMALE 131
idă se transformă într-un nou tip de
cO diferite căi în grădinile de zarzavat, pe pă-
C6
C
ă cunoscută sub numele de larvă plero- şuni sau în livezi, iar de aici în stomacul ce-
rvă. coidă- Ea prezintă forme care lor care consumă legume, salate, fructe, fă-
infectează
ră să le spele.
° La n0' ' n *ară ' P e $ l" ce i ma i des infecţi cu Larvele străbat peretele intestinal şi,
această larvă sunt ştiuca, bibanul şi pătrunzând în circulaţia portală, vor ajunge
haitul- Populaţia se contaminează mai în ficat. Aici rămân circa 4 zile, interval în
"Jes cu icre de ştiucă. care continuă să crească, atingând 400 de
Ţinând cont că, după ultimele statistici, microni. Apoi ajung în mica circulaţie, po-
„lob numărul oamenilor infestaţi cu te-- posesc în alveolele pulmonare, unde fac al
atinge 80 de milioane, nu-i greu de pre-n us doilea stagiu, de 5-7 zile, continuând să
primejdia pe care o reprezintă aceşti S'ermi crească până la lungimea de 1-2 mm. Urcă
care, parazitându-ne, hrănindu-se cu ucurile apoi pe bronhii şi trahee până în laringe şi
intestinale şi supravieţuind adesea oeste 30 în fundul gâtului, de unde sunt înghiţite o
de ani, produc grave tulburări organice, de dată cu saliva, pornind de data aceasta de-
la anemie şi ameţeli până la boli de stomac scendent pe traseul digestiv, de la faringe
şi de nervi. până în intestinul subţire. Aici larvele devin
Carnea bine fiartă sau friptă, legumele adulţi, cele două sexe se acuplează, iar fe-
îndelung spălate, mâinile săpunite cu gri- mela începe să depună ouă. Toată această
jă înainte de masă sunt măsuri obligatorii „epopee" a limbricului, de la ou la vierme
de igienă pentru a scăpa de efectele nedo- adult, durează aproximativ două luni şi ju-
rite şi adesea periculoase ale infestării cu mătate.
viermi intestinali. Purtătorii de limbrici se plâng, în gene-
ral, de dureri abdominale, greaţă, tulburări
digestive, mâncărimi la nas şi la anus, salivă
abundentă, insomnie, cefalee.
PRIMEJDIILE VIERMILOR CILINDRICI Nu numai larvele, dar şi viermii maturi
au obiceiul de a migra. Tendinţa ascarizilor
de a-şi modifica habitatul, de a rătăci, este
Viermii cilindrici sunt dioici, deci pre- cunoscută sub numele de „eratism" A-
zintă dimorfism sexual (sexe separate). Fe- ceastă tendinţă este provocată de o iritare
melele au de obicei dimensiuni mai mari cu origine necunoscută. Atunci când o por-
decât masculii. Ei se înmulţesc fie prin ouă nesc în jos prin intestinul gros şi rect, vor fi
(Ascaridae, Strongylide), fie prin ouă cu- eliminaţi prin fecale. Când însă migrează în
Pnnzând un embrion în dezvoltare - aşa- direcţie contrară ajung, prin canalul cole-
numiţii viermi ovovivipari (Spiruridae), fie doc, în ficat sau în plămâni, provocând le-
y iv ipar, prin aşa-numitele larve-viermi ziuni grave.
Wariidae). La antipodul limbricilor se află, ca di-
t-el mai răspândit vierme parazit al o- mensiuni, viermuşii - strongilii şi oxiurii.
Pi i este limbricul (Ascaris lumbricoides). Strongilii (Strongyloides), oaspeţi ai in-
' este atât de frecvent în Asia, încât greu- testinului subţire, nu depăşesc 2-3 mm în
j., aat etotală
S e d i c ăala exemplarelor
c ir c a1 8 0 0 t o n e -F epuse anual în lungime şi 0,06 mm în lăţime. Ei se deo-
m e h " ° ~ 17 sebesc de toţi ceilalţi nematozi deoarece au
•păsoară 20-25 cm, iar masculii 15-
Ţ . ^- "* mod obişnuit, el trăieşte izolat.
Q două generaţii adulte. Una îşi duce viaţa în
"iii H S-C c^eaz^ aglomerări de sute şi chiar mucoasa intestinului. O altă generaţie este
e
indivizi, formând adevărate gheme. legată de larvele de strongili care sunt eva-
2QQ J?ţe'ele de limbric elimină zilnic între cuate în mediul extern o dată cu materiile
tejjţ. | ~250 000 de ouă, extrem de rezis- fecale. Ajunse pe sol, larvele eliminate
' a uscăciune şi frig. Ele ajung pe continuă să crească, năpârlesc şi se trans-
formă în adulţi. Această generaţie adultă
JNA1 UK11
liberă va da, la rândul ei, naştere la ouă, "Americii de Sud, Indonezia şi Austral^ .
din care vor apărea adulţi liberi. După un nord, numită elefantiază sau boala picj0 e
k
număr de generaţii dezvoltate pe sol, viaţa relor de elefant.
liberă încetează, deoarece vor produce Cumplita suferinţă este provocată de u
larve infestante, introducându-se prin piele vierme foarte subţire, o filarie,
în mod activ, în organismul uman. După ce
au străbătut pielea, ele intră în circulaţie, ^
ştiinţă Wuchereria bancrofti. Transmiţat0 1!
urmând aceeaşi cale ca şi limbricii. Ajun- bolii sunt unele neamuri de ţânţari (Cui
gând în intestin, ele reîncep viaţa parazită. Aedes). Atât larvele cât şi adulţii filării]
Oxiurii (Enterobus vennicularis) care, (masculii au 4 cm, iar femelele, 10 cm) *
alături de Giardia, sunt cei mai frecvenţi duc cu precădere viaţa în vasele limfatice'
paraziţi intestinali, au dimensiuni ceva mai se acumulează în mari aglomerări l a ,
mari decât strongilii (masculul măsoară 3- trarea în ganglionii limfatici, blocând astf i
5 mm, iar femela 10-13 mm). Ei trăiesc în circulaţia limfei. Ca urmare, în locul re s
primele faze de viaţă în intestinul subţire, pectiv se produce o dilatare tot mai mare
stabilindu-se apoi în cavitatea cecală. Ca- vaselor limfatice şi deci o umflare a orga*
racterul biologic cel mai deosebit al oxiu- nului respectiv (picior, sân etc). în locuri]e
rului îl constituie faptul că femela nu de- de mare presiune limfatică, vasele se rup sj
pune ouăle unul câte unul, pe măsura for- din interior ţâşnesc în afară, o dată cu lj.
mării lor, ci le reţine în uterele sale, care chidul, sute de viermişori subţiri ca aţa.
se dilată considerabil pentru a le putea cu-
prinde. O femelă lungă de 13 mm poate Dacă se ia noaptea o picătură de sânge
conţine 20 000 de ouă. Când toate ouăle din vârful degetului se pot găsi până la 400
sale au ajuns la acelaşi stadiu de dezvol- microfilarii (larve), ceea ce face ca în cei 5
tare, femela de oxiur migrează spre orifi- litri de sânge ai unui om matur să existe
ciul anal, unde le depune pe toate deodată. peste 20 000 000 de indivizi. Aceeaşi ope-
Acest lucru se petrece de obicei seara, raţie repetată în cursul zilei va releva un
când omul se culcă. Chinuit de insuporta- lucru senzaţional. Pe lamele microscopului
bilul prurit (mâncărime), omul e nevoit să nu se zăreşte nici urmă de filării. Ce s-a în-
se scarpine, luând pe unghii şi degete ouăle tâmplat cu puzderia de larve? Ca la un or-
parazitului. Introduse din neatenţie sau din parcă, acestea s-au retras în lichidul
neglijenţă în tubul digestiv, aceste ouă vor limfatic, concentrat în ţesutul organelor e-
produce noi infestări, care se vor adăuga la lefantine. Mult timp nu s-a putut explica
cele vechi. acest du-te-vino al microfilariilor de Wu-
chereria. Când s-a studiat mai bine rolul
agenţilor vectori, adică al ţânţarilor, s-a
putut da o explicaţie acestui circuit diurn. ^
FILARIILE - VIERMI PE MOSORELE Microfilariile s-au adaptat la modul de
viaţă al vectorului. Ele pătrund noaptea fo
sânge deoarece în acest timp ţânţarii înţeapă
In ţările tropicale ale Extremului Orient oamenii. Există şi alte cicluri ale fi' a' riilor.
se pot întâlni mulţi cerşetori şi cerşetoare Astfel, filaria africană loa loa are u» ciclu
care expun milei trecătorilor nişte picioare invers decât al Wuchereriei, deoare^ agentul
imense, ca nişte butuci, pline de plăgi urât ei vector este musca mangrovel"'
mirositoare, în jurul cărora se îmbulzesc (Chrysops) care pişcă doar în timpul Alte
muştele, sau sâni monstruoşi de 15-20 kg, filării din zona Pacificului îşi fac ziua
pe care îi ţin proptiţi de un suport pe ro- simţită prezenţa în sânge, deoarece f
tile. insulele unde trăiesc există şi specii de {&»'
Aceşti indivizi sunt atinşi de o boală care ţari care înţeapă ziua şi alte specii care st
mai infectează şi astăzi peste 200 de mi- hrănesc noaptea.
lioane de oameni în Asia şi Africa, nordul Printre filării trebuie să amintim şi veS
titul vierme-dragon (Dracunculus
ANIMALE 133
\ a cărui femelă subţire ca un fir de aţă Acest „soroc" este legat de un obicei
■ t ,e 1 m lungime. Masculul, mult mai • extrem de curios al acestui vierme. Toam-
nu depăşeşte 4 cm. Viermele trăieşte na, spre sfârşitul lunii octombrie sau înce-
"",'pj e lea omului. Când atinge maturita- putul lui noiembrie, la opt zile după luna
sU
femela perforează pielea, eliminând plină şi la două ore după miezul nopţii, a-
te
^'de larve la suprafaţa ei. Prin spălarea par la suprafaţa mării un fel de saci lungi,
10
mâini şi pe corp, ca şi prin transpor- părţi terminale ale viermelui, desprinse
P 6 a a pei dintr-un loc în altul de către a din corpul acestuia, care îşi continuă viaţa
menii infestaţi (în unele ţări înapoiate ° în galeriile submarine săpate în bancurile
i există sacagii, cărători de apă cu şa- de corali. (Fig. 9) Aceşti saci, adevărate
ua), larvele ajung într-o sursă de apă depozite de ouă, sunt eliberaţi la date as-
Hulce'de unde sunt mâncate de răcuşori tronomice fixe ce se repetă an după an
p e p O zi. O apă infestată cu copepode exact la 8 zile după luna plină de la înce-
oroduce şi infestarea băutorului. putul toamnei şi la ora 2 noaptea. Fenome-
Apele tropicale prin care se transmite nul se numeşte epitocie şi cauzele lui sunt
viermele seacă în perioada de uscăciune a încă necunoscute. S-a constatat că nu lumina
anului. Viermii însă sunt admirabil adaptaţi lunii este cea care produce fenomenul,
la acest ritm climatic şi dezvoltarea lor se deoarece epitocia se manifestă chiar atunci
desfăşoară într-o perioadă care durează de când luna este acoperită cu nori. Nici ma-
la trei sferturi de an până la un an întreg. reea nu poate fi învinovăţită, deoarece în
Astfel, sacagiul care s-a infestat când a
Pacific şi Atlantic, ieşirea viermelui la su-
băut apă reinfestează apa respectivă după
prafaţă se face fie în timpul fluxului, fie al
un an de zile, aproximativ la aceeaşi dată.
refluxului în largul mării unde variaţiiile de
Pentru a îndepărta viermele care a stră-
bătut prin piele până în exterior, băştinaşii nivel de la ţărm nu se resimt.
folosesc o metodă originală. Viermele este Introduşi în camere frigorifice, viermii
apucat şi înfăşurat în jurul unui mosor, o- s-au dovedit insensibili la variaţiile de tem-
peraţie care durează câteva zile; dacă este peratură, epitocia producându-se la rece, cu
întreruptă prin ruperea viermelui, se vor respectarea strictă a termenelor obişnuite.
produce inflamaţii foarte grave. Datorită acestei precizii astronomice a
Viermele-dragon infestează şi el circa viermelui, pescarii se pot pregăti din timp.
50 de milioane de oameni, mai ales în Câţiva ies în larg şi pândesc apariţia sacilor
ţările lumii a treia. cu ouă. Când se aude semnalul: „Ua la pa-
lolo", însoţit de sunete de scoici şi buccin

O DELICATESĂ GASTRONOMICĂ

din cele mai preţuite delicatese ce


o Ppate oferi bucătăria extrem orientală
este Praful „palolo", o fiertură de orez
ameste-41 c u mirodenii exotice şi cu
produsele n °r viermi marini cunoscuţi
sub numele ae Eunice viridis.
Pescuirea acestor produse este legată
îm ma " ser bări tradiţionale. Oamenii se
^ Podpbesc cu cununi de flori, execută
n
suri rituale atunci când se apropie so-
jv "' Pescuitului care are loc la aceeaşi da-
Pe întregul ţărm asiatic al Pacificului. Fig. 9. Ciudatul şi gustosul vierme Eunice viridis
(o cochilie de melc), zeci de ambarcaţiuni glucide, vitamine, săruri minerale. în plUs
o pornesc în larg. are un gust foarte bun şi foarte fin, ceea ce
Interesul acordat acestui produs de ouă face ca pilaful de palolo să fie întâlnit î n
este îndreptăţit. Palolo constituie un aii- meniul restaurantelor chinezeşti din toat e
ment complet: conţine proteine, grăsimi, marile oraşe ale lumii.
IV. MELCI ŞI SCOICI

MOLUŞTE CURIOASE ŞI RARE în apele din apropierea ţărmurilor Afri-


cii de vest trăieşte cel mai mare melc din
lume, Cymbiiim proboscidalis, numit de că-
pintre scoici, pieptenul (Pecten jaco- tre senegalezi „melcul yeti". El atinge o
h'us) se bucură de cea mai veche celebri- greutate de 7-8 kg. El creşte atât de mult,
* Risipită pe plajele Mediteranei şi pe încât la un moment dat nu mai încape în
astele europene şi africane ale Atlanti- propria lui cochilie care rămâne ca o tichie
cului, scoica atrage atenţia localnicilor. pe imensul corp, revărsat pe nisip. Mân-
Rotundă, cu două urechiuşe laterale şi cu carea tradiţională a băştinaşilor, numită
coaste radiare pronunţate, este adesea tibuden, cuprinde mai totdeauna carne să-
folosită drept farfurie sau scrumieră. rată de yeti la care ce adaugă orez şi peşte.
în antichitate era socotită regina mo- Cei care se plimbă pe Marea Meditera-
luştelor. Săpăturile arheologice din Ana- nă au prilejul să observe deasupra apelor
tolia şi Grecia au dat la iveală statuete ale unele fiinţe ca nişte fluturaşi ce bat zglobii
Afrod'itei, care o reprezentau născându-se valurile cu aripioarele. Pescarii şi localnicii
din spuma mării în interiorul acestei scoici. au botezat aceste ciudate fiinţe farfalle di
Acest simbol a fost preluat de altfel în în- mare (fluturi-de-mare), nume poetic dar
treaga artă antică. El poate fi văzut pe zi- inexact, deoarece este vorba de Pteropodes,
durile grădinilor din Pompei, pe mozaicu- melci-vâslaşi,din ordinul Opistobranchia,
rile de la Herculanum, în temple, pe sarco- admirabil adaptaţi la viaţa de înotător. Cu
fagele de plumb din Bretania romană sau ajutorul unor apendice laterale în formă de
pe cele de marmură din Asia Mică. Renaş- aripioare, ei execută mişcări graţioase, a-
terea înviază acest simbol. Mulţi sculptori mintind perfect delicata vâslire aeriană a
şi pictori, printre care vestitul Boticelli, fluturilor.
„mult întristatul florentin" amintit de Emi-
O formă cu totul aberantă este melcul-
nescu, au reluat imaginea Venerei înăl-
vierme (Vennehis), întâlnit şi în Marea Me-
lându-se goală dintr-o cochilie de Pecten.
diterană. Melcul stă fixat cu baza cochiliei
Scoica, la fel ca sepia, reprezintă pentru de substratul stâncos. Primele ture de spire
constructorii bionişti un model de folosire sunt regulate, dar apoi cochilia se alungeşte
a principiului reacţiei pentru înaintarea în şi se lărgeşte neregulat, luând forma u-nui
a
Pă (hidroreacţia). Ea face salturi de a- tub calcaros de polichet. Fiind fixat şi
proape un metru cu ajutorul mişcării rapi- având sexe separate, înmulţirea lui se face
de
şi energice a valvelor. în mod original. Apa îi serveşte ca mediu
înfăţişarea originală a scoicii se dato- intermediar. Ea colcăie de milioane de sper-
re
Şte şi ochilor ei supraetajaţi. Mai exact, matozoizi eliberaţi de melcii masculi. E im-
^re două rânduri de ochi formaţi din sute posibil ca unii din ei să nu ajungă la ouăle
c
puncte de un albastru intens şi de di- aflate în tuburile melcilor femele. Din ne-
nsiuni diferite. în clipele de primejdie, fericire, femelele fiind şi ele fixate de su-
îşi închide cele două valve, lăsând port, nu-şi pot depune ouăle fecundate
'' ° .cr^P^tură îngustă prin care privesc într-un loc propice. Atunci ele fabrică un
" Plini de o strălucire bizară. fel de recipiente în formă de vezicule, fi-
!ntre me'cn „originali" amintim regele xate de cochilie prin pedunculi scurţi. A-
re sau melcul-elefant, fluturai de ma- cestea conţin 10-30 de ouă. Având în drep-
'^ c a t în atâtea canţonete napoli- tul gurii un lob circular tivit cu cili lungi,
ell şi melcul-pantof. asemănător unei vele de barcă, larvele mei-

.
cilor, numite din această cauză larve-ve- titul melc, dar în împrejurări ieşite $
liere, părăsind recipientele, înoată în apă şi comun: un infractor neidentificat a sp;(r(
se pot fixa în locurile cele mai prielnice. vitrină a Muzeului de Istorie Naturală ■!
Melcul-pantof (Crepidula fomicata), ori- S.U.A. şi a sustras un superb exemplar.
ginar din America, are o cochilie de 4-5 cm, La fel de celebri sunt şi melcii QUli.
foarte plată. Prezenţa lui se datoreşte cypraea - cu desene şi culori atrăgătoa r'
transportării sale întâmplătoare în 1880 cu din care se cunosc doar trei exempl^'
stridiile americane în Anglia şi rapidei lui Două din ele sunt păstrate în două celeb
aclimatizări. în 1910 a apărut pe coastele muzee din Anglia şi al treilea e propriei^
olandeze, iar în 1934 pe coastele germane, particulară.
continuându-şi călătoria şi devenind în
curând un duşman al cultivatorilor de stri-
dii, din cauza concurenţei la hrană pe care
o fac acestora. MELCUL PLIMBĂREŢ
Fiind un melc fixat de substrat ca şi mel-
cul-vierme, Crepidula a adoptat acelaşi sis- Melcul Achantina fulica, originar dij
tem de reproducere, „fabricând" larve-ve- Africa răsăriteană, înrudit cu melcii d e
liere. Numai că atunci când larvele, trans- grădină, se remarcă nu numai prin dimen-
formate în melci tineri, se prind de substrat, siunile sale impresionante (20-30 cm lun-
în procesul fixării, încep să se deosebească gime), dar şi prin performanţele sale „tu-
de rubedenia lor. Fixarea definitivă se face ristice". Plecat în 1847 din Africa orientală,
de preferinţă pe partea dreaptă a unui in- în o sută de ani, gasteropodul a parcurs" o
divid fixat, aşa că iau naştere lanţuri răsu- jumătate de glob. (Fig. 10)
cite în spirală care numără uneori până la Nimeni nu ştie cum au ajuns aceste
12 indivizi. O altă caracteristică a crepidu- moluşte în Madagascar. Se ştie doar că în
lei este hermafroditismul. întâi se maturea- 1803 ele trăiau în insulele Mascarene, la .
ză organele reproducătoare mascule, apoi şapte sute de mile de Madagascar. Guver-
cele femele. „Dat fiind că în acest lanţ se natorul insulelor franceze Reunion, aflând
află întotdeauna indivizi mai tineri aşezaţi de la un medic că soliei sale, bolnavă de tu-
peste indivizi mai bătrâni şi că există o al- berculoză, i-ar face bine o supă zilnică cu
ternanţă între un individ aflat în faza mas- melci din aceasă specie, îi transbordase în
culină şi un individ aflat în faza feminină şi insula sa de reşedinţă. în 1847, aceşti melci
totodată, dat fiind că fixarea animalelor u- aduşi din insula Mauriciu i-au plăcui şi gu-
nele faţă de altele are loc într-un punct fix, vernatorului Indiei, mare amator de deli-
copulaţia poate avea loc. Ulterior masculul catese, care a poruncit să fie puşi în libertate
devine femelă, pentru ca să fie la rândul ei în grădina Bengal Asiatic Society, unde şi-au
fecundată de melcul de deasupra care este continuat, fără grabă, cursa intercontinentală.
în fază masculină. în acest caz, problema în jurul anului 1850 au fost semnalaţi în
fecundării şi-a găsit o cu totul altă rezolvare împrejurimile insulelor Seychelle, în 1860
decât la Vermetus." (A.E. Brehm) în insulele Comore, în 1900 în Ceylon, '&'
In sfârşit, vom cita pe cea mai „aleasă în 1928 devorau plantaţiile de cauciuc din
varietate" din lumea melcilor, preţuită de Malayzia. în 1931 îşi fac apariţia în Chin;1
marii colecţionari de scoici, melcul „gloria meridională, în 1935 în Djawa, în 1936 'n
mărilor" {Comis gloria maris). Până în 1837 Sumatera şi Hawaii şi în 1937 în Sia*
au fost cunoscute numai şase exemplare. în unde crengile pădurilor se frângeau sun
acel an, colecţionarul englez H. Cumming greutatea lor.
a descoperit în Filipine încă două exem- A urmat apoi cel de-al doilea ră/t>°!
Plare. In total există azi în colecţii 68 de mondial. Comandanţii militari japorţ efl ,
exemplare din „gloria mării". în 1951, ome- gândeau că melcii cu o asemenea măriiflt/ ,
m
rea a auzit din nou vorbindu-se de ves-

i
1JV

o excelentă hrană pentru trupele în faţa gravei ameninţări pe care o re-


pot
si au lor. ordin ca mii de melci să fie prezentau aceşti melci au fost' preconizate
trans- mai multe metode de combatere, cea mai
. dat ord as simplă fiind colectarea sistematică a achan-
etăţi în insulele Mariane, unde se găsea tinelor în vederea valorificării lor. Astfel,
P° u] de operaţiuni al armatelor mikado-l peste 500 000 de adulţi şi circa 20 de mi-
' din Pacific. Melcii mâncau plantele, iar lioane de ouă au fost recoltate la Singa-
ezii mâncau melcii... restabilind echi- pore, fără ca specia să dispară de pe insu-
one lă.
^h ui ecologic. Când americanii au debar- Uşurinţa cu care acest melc se adap-
în insule, la sfârşitul războiului, goliaţii tează şi extraordinara sa capacitate de re-
' trup moale care mişunau prin plantaţiile producere (un singur exemplar ar putea da
,. s a ian şi Guam erau la fel de prezenţi
în trei ani aproximativ 8 milioane de ur-
- alte insule ale Pacificului, ca Hawaii de
maşi) cereau alte mijloace de exterminare.
îldă. în insulele Mariane aceşti melci de-
veniseră atât de numeroşi, încât provocau S-a ales atunci metoda biologică. Cunos-
ccidente de automobil, maşinile derapând cându-se că, în ţinutul de origine, cei mai
din cauza exemplarelor strivite pe şosele. puternici duşmani naturali ai achantinelor
Zoologii nu s-au mai minunat când, sunt melcii carnivori din genul Gonaxis, s-a
într-o bună zi, melcii uriaşi strângeau o experimentat după 1950 în zonele pericli-
groază de gură-cască în grădinile de la San tate această metodă care se pare că a dat
Pedro din California. Ajunşi pe uscat, după rezultate bune. Astfel, în insulele Hawaii,
ce străbătuseră un nou ocean, lipiţi pe ve- în 15 ani numărul moluştelor dăunătoare a
hiculele de luptă ale Statelor Unite ce se scăzut cu 80%.
întorceau din insulele Pacificului, ei şi-au
început irezistibilul marş pe continentul
american.

Fig. 10. Globtrottcrul Achantina


PAZNICUL MARII BARIERE DE cifelor. Fenomenul constatat după ace^l
CORALI dată a apărut ca rezultat al unui dezechilijj r
produs în viaţa armonioasă a organisme| 0
din recife.
O adevărată minune a naturii o repre- Singurul duşman al acestei stele de m, I
zintă recifele coraliere, uriaşe lanţuri mun- re este un melc carnivor, Charonia tntoi/, '
toase ieşind din ape lângă ţărmul mărilor Cochiliile sale mari (30-40 cm), aproape "
calde şi născute din scheletele coralilor. lindrice şi cu irizaţii frumoase de porţelan ■
Aşa cum am amintit în primul fascicul atras atenţia vizitatorilor, tot mai numeiv
al enciclopediei, există trei tipuri de astfel după 1950, dornici de trofee zoologice.
de formaţii create din roci biogene: recife Dezvoltarea turismului a contribuit asi I
marginale, de barieră şi inelare (atolii). fel la rărirea exemplarelor de melci şi c .
Cele mai impresionante dintre acestea sunt urmare a acestui fapt, la dezvoltarea exce '
recifele de barieră care apar sub formă de sivă a stelelor de mare. Numai în anul 19501
praguri la o distanţă mai mare de litoral, s-au comercializat mai bine de un milion 4
formând între ele şi ţărm o întindere de cochilii de Charonia. Iată, deci, cum inter-
apă mai liniştită, mai puţin agitată de va- venţia omului, aparent de mică importanta
luri, numită lagună. Uneori întinderea a- pentru organismele din recife, a periclitat
cestor recife este colosală, atingând lun- totuşi viaţa acestora. Nu-i de mirare că, în
gimi de peste 2 400 km, cum este marele Australia, Charonia a fost decretat monu-
recif-barieră, situat la 30-150 km pe coasta ment al naturii şi s-au luat măsuri pentru
de nord-est a Australiei, între insulele No- ocrotirea recifelor, aceşti meşteri Manole
ua Guinee şi mica insulă Sandy, format din ai naturii, care înfruntă monotonia ocea- j
circa 2 500 de recife. nelor calde cu uimitoarele plăsmuiri de
piatră ale propriilor lor trupuri, zidite lao-
Datorită măreţiei sale şi formelor origi-
laltă şi durate pentru veşnicie în miezul I
nale de viaţă marină - care se desfăşoară
nestatornicelor ape.
în acest mediu subacvatic (biocenoză reci-
fală), marele recif-barieră figurează printre
rezervaţiile cosmice la Terrei.
Dar, în 1962, autorităţile australiene au MOLUŞTE CARE NE ÎMBRACĂ
fost sesizate de distrugerea masivă a circa
120 de recife, reprezentând cam 1% din
întreaga barieră, fără o cauză naturală sau Dacă în trecut coloranţii extraşi di»
umană aperentă, cum ar fi un cutremur pu- plante erau folosiţi în gospodării sau«
ternic sau o experienţă atomică. Oamenii postăvarii pentru oamenii de rând, veşti"11 tele
de ştiinţă trimişi la faţa locului au constatat regale sau toga demnitarilor antici căpătau
că vina o poartă o specie de stea de mare, frumoasa culoare a purpurii datorit» unor
numită Acanthaster plancii, ai cărei indivizi, specii de melci, ale căror cochilii pes-triţe şi
destul de viguroşi (50-70 cm), se fixează pe ţepoase fac mândria colecţionai* şi sunt
recif, îşi întorc stomacul pe dos ca pe o folosite ca bibelouri atractive ' c multe
case. Melcul poartă numele de *ţ rex
mănuşă, învăluind polipii coralieri pe care îi
brandaris. Din această moluscă, meşte";
digeră. Această stea de mare are o prolifi-
fenicieni din oraşele Tir şi Sidon extrag6
citate foarte ridicată, fiecare individ putând
purpura, culoarea care a devenit sirnb°
depune în medie 200 de milioane de ouă regalităţii. Legenda spune că această Pft(
pe an şi dispunând de o crescută putere de prietate a melcului ar fi descoperit- 0
regenerare (fiecare din cele 15-17 braţe păstor care şi-ar fi pătat tunica strivind
ale stelei dând naştere unui nou organism). chilia unui Murex. încântat de noutate3
Cu toată extraordinara ei capacitate de în- lorii, vrând să-şi cucerească iubita, '' a jl
mulţire, Acanthaster n-a constituit înainte ruit o tunică vopsită cu acest colo r 3 j

I
de 1950 o primejdie pentru existenţa re-
, cre tul de fabricaţie a ajuns până la noi: ' iesc pe ţărmul Mării Mediterane şi al altor
jienii extrăgeau partea cărnoasă din in- mări calde şi se remarcă prin dimensiunile
iorul cochiliei, o sărau şi o lăsau în bă-. lor impresionante (50-80 cm lungime) şi
sO arelui. După două-trei zile o puneau -
a prin valvele lor ascuţite anterior. E vorba
cazane mari şi o fierbeau zece zile înoate de vestita scoică Pinna, căreia Linne, care
răstimp în care lichidul din cazane a botezat toate plantele şi animalele, i-a a-
colora succesiv in galben, in verde, apoi dăugat şi titlul de nobilis în amintirea glo-
albastru şi în cele din urmă în roşu- riei de care se bucura în antichitate. într-ade-
pur-"\ r i u . O fâşie de ţesătură de circa 3 văr, din firele byssus-ului ei, lungi, rezis-
m tente şi de o frumoasă culoare aurie, se fa-
«cită cu acest colorant costa cam cât o bricau în vechime ţesături scumpe şi foarte
maşină de lux astăzi. (Fig. 11) căutate. Istoricul Procopius scria că împă-
ratul Justinian a trimis în dar satrapilor
(conducătorilor) Armeniei astfel de veş-
minte. Şi astăzi în sudul Italiei există, în
satele de la ţărmul mării, o industrie încă
înfloritoare de ţesături din byssus de Pinna.

PLUTELE MELCILOR ALBAŞTRI

Fig. 11. Vestitul melc de purpură La suprafaţa mărilor se văd nu rareori


plutind mici ambarcaţiuni formate dintr-o
Ca structură chimică, purpura tireniană corăbioară care trage după ea o mică plută
este un derivat al indigoului. Structura sa a cartilaginoasă. E vorba de melcii albaştri
fost stabilită în 1908 de chimistul german (Janthina), gasteropode prădătoare cu o
Friedlănder, care a reuşit să obţină din 12 mii cochilie foarte subţire, umflată şi albăs-
de moluşte doar 1,4 g de pigment. truie. Atunci când atacă sau sunt atacate,
Coloraţia care se obţinea cu acest colo- animalele elimină un lichid purpuriu care
rant nu era însă pe măsura faimei sale. Pen- tulbură apa. Dar elementul cel mai caracte-
7p.u nuanţare se foloseau uneori şi mordanţi ristic în alcătuirea lor este flotorul, aglome-
Uixatori) de plumb, care dădeau o culoare rare de băşici fixate de picior, cu ajutorul că-
P^Purie-roşcată, sau de cupru, cu tente mai rora plutesc pe suprafaţa apelor.
iolete. In prezent se folosesc o serie de Datorită zoologului francez Henri de
°ranţi sintetici cu proprietăţi superioare, Lacaze-Duthier, care la sfârşitul secolului
um sunt Brillant-indigo sau Albastru de trecut a studiat alcătuirea şi funcţionarea
acestui organ plutitor, suntem în măsură să
re? e n t ce scoici
e < Sşi acare
*stânci u nf e ld esecretă
b a r bc ău c anişte
poartă numele de
r see f i fire lungi şi
~ by ^e
Ss
cunoaştem un mod original de valorificare
a propriilor produse organice.
1
c j / Unele, ca midia, trăiesc în mari Se ştie că piciorul melcului secretă un mu-
st
ân i fixate de diguri sau de pereţii cus folosit de obicei ca substanţă adezivă la
al es„ Or de pe litoralul Mării Negre, mai căţărare sau ca materie primă pentru oblo-
m
Preajma Capului Midia. Altele tră- nul (operculul) cu care melcul îşi închide
căsuţa în perioada somnului de iarnă.
De data aceasta secreţiile piciorului au
cu totul altă destinaţie. Partea anterioară a
piciorului Janthinei, mobilă, este aceea care
fabrică flotorul, format din celule poliedrice
la centru, sferice pe margini, pline cu aer.
Urmărind cu atenţie deplasarea mel- greutate, soica este înzestrată cu un i nge-
cului, vom remarca cum din când în când nios mecanism optic. Astfel, părţile revâr.
partea mobilă a piciorului efectuează o sate în afară ale mantalei sunt înzestrate Cl|
manevră ciudată. Alungindu-se, el se înalţă numeroşi corpusculi, formaţi din celu] e
ca o măciucă strălucitoare deasupra floto- transparente. Acestea alcătuiesc un con j e
rului, îşi îndoieşte marginile şi-şi încovoaie refracţie a luminii, cu rolul de a colecta ra
vârful, retrăgându-1 cu iuţeală. Aceste miş- diaţiile şi a le conduce în ţesuturile mai a
cări se succed fără întrerupere. In timp ce danci, populate de micii oaspeţi care în
iese deasupra apei şi se repliază, piciorul schimb greoaielor gazde oxigenul
închide o bulă de aer în jurul căreia secretă sar vieţii. Avem de-a face în acest caz cu
un înveliş de mucus. Indreptându-se spre ade;
flotor, piciorul împinge această băşică spre simbioză, o formă de „prietenie'
extremitatea anterioară. Mişcările se repetă s m-
tâlnită în natură.
în aceeaşi ordine şi micile vezicule încep să
Tridacnele reprezintă un adevărat perj.
se strângă, făcând să sporească dimen-
col pentru culegătorii de perle.
siunile flotorului, a cărui masă spumoasă se
întăreşte, luând aspectul unei mici plute Dacă întâmplător piciorul nimereşte
cartilaginoase. între valvele deschise ale scoicii, acestea se
SCOICA-LIGHEAN închid brusc, imobilizându-1 pe scafandru
Populaţiile indigene folosesc cochiliile
bombate ale acestor scoici, ca şi sculul
Ne-am obişnuit cu imaginea măruntelor broaştelor ţestoase, drept vase, ligheane,
scoici de pe litoralul Mării Negre, din care copăiţe de scăldat copiii.
facem coliere sau cu care ornamentăm cu- Datorită dimensiunilor impresionante,
tiuţe ori rame pentru fotografii. Rareori
valvele de tridacne sunt folosite de aseme-
câte un pieptănuş sau câte o midie ori
nea ca bazine cu apă sfinţită în catedralele
stridie se apropie de mărimea podului pal-
mei. catolice. Două valve aparţinând unei tri-
Şi totuşi, în Oceanul Indian trăiesc nişte dacne uriaşe (1,5 m diametru) sunt expuse
scoici uriaşe, numite Tridacna gigas sau în sălile Muzeului de Istorie Naturală „Gri-
scoica-lighean. gore Antipa" din Bucureşti.
Cochilia lor, cu diametrul de 1-1,8 m,
de culoare alb-murdar, are şanţuri şi coaste
pronunţate şi pe margini neregulat on-
dulate şi ascuţite. Soicile au o greutate de
100-250 kg, din care numai 10-15 kg re-
prezintă greutatea animalului propriu-zis.
(Fig. 12)
Aceste scoici uriaşe trăiesc în bună to-
vărăşie cu nişte plante unicelulare, numite
în ştiinţă alge zooxanthele, pe care le adă-
postesc în spaţiile intracelulare ale man-
talei. Sub acest acoperământ semitranspa-
rent, asemănător cu sticla mată, algele gă-
sesc o protecţie perfectă împotriva razelor
solare prea puternice.
Ca să asigure lumina necesară fotosin-
tezei algelor găzduite în ţesuturile mai pro-
funde, unde razele străbat cu mai multă

Fig. 12. Gigantul actual al scoicilor


CUIBUL MOLUSTELOR gaura căscată, năvălesc apele înspumate
ale oceanului. Comenzile căpitanului suni
{n apele mărilor şi oceanelor se îniâl- acoperite de strigătele echipajului. în câ-
eS c moluşte cu cochilii care, pentru a se teva clipe, cutezătorul vas este înghiţit de
n
rOteja mai bine, se ascund sub o armură valuri, purtând cu el în adâncuri taina de-
râunţoasă sau se înconjură de „plăci aglo- zastrului. Dacă agerul căpitan ar fi avui
erate", compuse din cele mai variate ma- inspiraţia să cerceteze fundul încercatei sa-
riale ale mediului înconjurător. le caravele, ar fi avut motive de îngrijorare
Aşa procedează, de pildă, melcul Gas- şi şi-ar fi amânat plecarea. Lemnul vasului
och'ena modiolina care adună în jurul cor- scufundat ani în şir în apa mării era ciuruil
u lui o teacă de pietricele, asemănătoare
de sute şi mii de canale, încât oricând o iz-
Lei sticle, foarte zgrunţuroasă la suprafaţă bitură mai puternică de val l-ar fi sfărâmai
• jeschisă doar la extremitatea gâtului. în bucăţele.
Zidari originali sunt şi scoicile nidifian- Corăbierii din vechime puneau aseme-
te scoicile făuritoare de cuiburi, cum ar fi
nea naufragii pe socoteala monştrilor ma-
lima, înzestrată ca şi midia cu o „barbă" de rini sau a unor fiinţe supranaturale care se
firişoare numită byssus, cu ajutorul cărora mâniau că nu li se aduc jertfe, sau care pe-
moluscă se prinde de stânci. Numai că la depseau cine ştie ce fărădelege a echipa-
Lima byssusul are o altă funcţie. El serveş- jului. Nimănui nu-i trecea prin minte că
le ca materie adezivă pentru a cimenta un bătrânele vase purtau în fibra lemnului ger-
fel de cuib format din fire de nisip, bucăţi menul morţii sub forma unor mărunte
de alge sau corali, ţăndări de scoici sau fiinţe marine.
pietricele, cuib în care scoica stă ascunsă In cea de-a patra călătorie între Europa
tot timpul vieţii pe fundul mării, fără să se şi Lumea Nouă pe care o descoperise, Cris-
deplaseze. tofor Columb şi-a pierdut toate corăbiile şi
Din acest culcuş, grosolan la suprafaţă, a trebuit să ceară ajutor locuitorilor insulei
dar neted înăuntru ca un cuib de pasăre, cu Jamaica. Cu acest prilej s-a aflat, în sfârşit,
diametrul de 10-15 cm, ea îşi scoate lungile că vinovat de acest dezastru n-a fost vreun
franjuri portocalii ale mantalei cu care uragan, ci o mică scoică, tarelui sau vier-
siârneşte curenţii de apă aducători de sus- mele-de-corăbii, care „ciuruia" la fel ca şi
pensii organice microscopice şi de oxigen. cariul coca de lemn a navelor, slăbind-o
Din nenorocire, cuiburile lor nu se pot atât de tare încât nu mai rezista la izbirea
conserva în muzee, deoarece după un timp valurilor. In 1730 moluscă a fost învino-
firele de byssus, uscându-se, devin sfărâ- văţită de o eventuală distrugere a Olandei,
micioase, ceea ce contribuie la rapida des- când a atacat grinzile şi armăturile digu-
compunere a căsuţei, primitivă, dar care rilor. Trista ei faimă 1-a îndemnat pe mare-
salvează scoica de gurile lacome ale prădă- le Linne, creatorul „nomenclaturii binare",
torilor marini. deci „naşul" plantelor şi animalelor, să-i
adauge la numele ştiinţific de Tercdo na-
valis şi porecla de „Calamitas marium", a-
dică „Năpasta mărilor".
DUŞMANII NEZĂRIŢI AI LUI
Tareţii seamănă mai degrabă cu nişte
CRISTOFOR COLUMB
viermi, având trup lung de 5-25 cm, subţire
şi cilindric, cu cap acoperit de piele aspră
( "Strana caravelă spaniolă porneşte cu ca o râzătoare şi o coadă bifurcată. Cochi-
t°ate pânzele sus spre bogatele Indii. O-anul lia lor, prea puţin dezvoltată, e în formă de
e liniştit. Nici o geană de nor nu a- şa, terminată cu o teslă uşor îndoită spre
- ochiul albastru al cerului. Deodată, p interior.
Par
âitură asurzitoare zguduie corabia. O e Apa mării înmoaie lemnul, oricât de re-
din carena de lemn se rupe şi, prin zistent ar fi el, ajutând scoicii să-şi constru-
iască micile sale galerii. Tareţii îşi lucrează
canalele ca un dulgher. Capul lor, primind
un aflux de sânge, se umflă şi acţionează ca
un ciocan asupra micuţei tesle a cochiliei
care scobeşte lemnul. Pe măsură ce anima-
lul înaintează, răzătoarea de pe cap lărgeşte
şi netezeşte căsuţa, iar pielea sa secretă un
lichid care se întăreşte formând un fel de
tubuleţ folosit ca armătură a galeriei. A-
nimalul are un instinct deosebit de ascuţit
care îl avertizează de prezenţa în apropiere
a unei căsuţe locuite sau chiar a unui vechi
tub părăsit. De aceea, galeriile lor nu se
întâlnesc niciodată, ci merg totdeauna pa-
ralel.
Organismul scoicii este un adevărat de-
pozit de substanţe hrănitoare. De aceea
moluştele pot supravieţui mult timp când Hg. 13. Boarţa depune icrele în valvele SCOICII Ue râu
sunt scoase din apă. Pescarii şi navigatorii
care vor să scape de ele trebuie să-şi tragă Scoicilor de râu şi de mlaştină le dă târ-
pe uscat cel puţin o lună ambarcaţiunea şi coale un peştişor din familia crapului, nu-
să-i injecteze lemnul cu catran. mit boarţă (Rhodeus amanis), răspândit în
Pescarii şi în general întreprinderile pis- toată Europa centrală şi răsăriteană ca şi
cicole au de suferit de pe urma „dulghe- în Asia Mică. Deosebit de interesantă este
rilor" marini nu numai datorită distrugerii reproducerea acestui peştişor. Primăvara,
bărcilor dar şi a compromiterii construc- când se apropie timpul de depunere a icre-
ţiilor de sub apă, vechilor cherhanale, pilo- lor, din orificiul genital al femelei ia naştere
nilor de susţinere, pontoanelor unde se un tub tegumentar lung şi subţire, tubul de
descarcă peştele sau stâlpilor de lemn de ouat. Masculul "capătă în acest timp un
care se fixează plasele de pescuit. colorit splendid şi porneşte în căutarea u-
Dacă la ţărmul mării veţi întâlni ase- nei scoici vii. (Fig. 13) îşi alege una şi nu
menea frânturi de lemn, ciuruite de galerii, lasă nici un adversar să se apropie de ea,
fiţi siguri că ele sunt opera micilor scoici... în afară de femela care, cu ajutorul tubului
de ouat, începe să vâre cele aproape 40 de
ouă între valvele scoicii atunci când acestea
se deschid pentru respiraţie şi hrănire.
DOICA PEŞTILOR Masculul îşi revarsă aproape în acelaşi
timp lapţii până când toate ouăle sunt fe-
cundate. Puii de peşte, alevinele, îşi găsesc
Cele mai mari scoici din ţara noastră un adăpost viu în camera branhială a scoi-
sunt scoicile care trăiesc în râuri (Unio pic-
cii, o adevărată vatră ca o rulotă. Peştişori'
tonim), cu valve ovale, gălbui, groase, de
se dezvoltă în voie, având şi oxigen şi h raria
5-6 cm lungime, şi rudele lor bune care îşi
duc viaţa în mlaştini {Anodonta cygnea), cu puse la dispoziţie de scoică, în lunile mai Şj
valve mai mari (17-20 cm), mai subţiri şi iunie aceasta se deplaseză şi ea de la ma
de o culoare mai întunecată, brun-maronie, spre mijlocul gârlei. E perioada când p e*'
adesea folosite la confecţionarea de scru- tişorii părăsesc adăpostul, învăţând să în°a'
miere sau obiecte de artă (cutii, rame etc). te, nu înainte însă de a face şi scoicii-^01 un
In unele locuri carnea lor se consumă ca şi mic „serviciu", acela de a transporta P
cea a stridiilor. branhiile lor glochidiile, micile larve a '

.
coîci'> care vor călători împreună cu oas-S ţ j i smulgem din adăpost. Intrarea în galerie a
sate de metri, asigurându-şi astfel îm- ii rămas prea strâmtă. La început scoica a stră-
speciei. puns un orificiu pe dimensiunile ei, apoi,
UN INDICATOR AL MIŞCĂRII crescând, a rămas prizoniera propriei sale
SCOARŢEI PĂMÂNTEŞTI locuinţe.
Foladele îşi desăvârşesc opera în cea
mai deplină taină.
în Italia, pe ţărmul mării, la Pozzuoli,
Aşa cum s-a crezut şi despre rădăcinile
există un străvechi templu înălţat pe vre- brazilor ce sfredelesc colţii de stâncă, s-a
mea romanilor în cinstea lui Serapis. S-au
presupus şi despre scoici că ar secreta un
oâstrat neatinse doar trei coloane de mar- acid, de felul apei tari cu care se fac în-
mură albă, înalte de 13 m, ciuruite pe o zo- crustaţii pe metal. Presupunerea nu s-a pu-
nă cuprinsă între 2,70 şi 6,30 m de la pă- tut adeveri. Foladele îşi caută adăpost şi în
mânt. Această zonă perforată a atras aten- rocile silicoase, cum ar fi cremenea, care
ţia oamenilor de ştiinţă şi datorită ei s-a nu sunt atacate de astfel de substanţe.
putut reconstitui cu precizie ce s-a petrecut Oamenii de ştiinţă s-au dus atunci cu
în timp. gândul la munca tăietorilor şi cioplitorilor
Fără îndoială, templul a fost construit în piatră ca să-şi poată explica felul în care
iniţial pe un teren situat deasupra apei. Dar acţionează animalul. Ceea ce ne izbeşte la
o coborâre a ţărmului, petrecută prin vea- folade sunt zimţii ascuţiţi de pe cochilia
cul al IV-lea, a scufundat treptat edificiul dură ca fonta. Pentru a respira şi a se hrăni
până la limita superioară de 6,30 m a zonei scoica îşi contractează sifonul şi îşi înde-
ciuruite. Peste vreo mie de ani, mai precis părtează ritmic valvele, producând astfel un
în 1538, documentele amintesc de reapari- mic curent de apă. Orificiul fiind strâmt,
ţia templului. E vorba de o nouă mişcare a feţele spinoase ale valvelor se freacă de
pământului, de data aceasta de ridicare, ce piatră. După mii şi mii de astfel de mişcări,
a scos din adâncul apelor resturile vestitei rezistenţa pietrei este înfrântă.
construcţii romane.
Interesul geologilor pentru o astfel de
dovadă certă şi strălucită a mişcării lente a
scoarţei (mişcare epirogenetică) s-a dublat cu NESTEMATELE MĂRII
interesul zoologilor curioşi sâ-i cunoască
pe autorii „semnelor de nivel". Şi nu mică De-a lungul coastei răsăritene a Peninsu-
Ie-a fost mirarea când în adâncul alveolelor lei Arabice, pe o lungime de 50 km, se în-
Pietrei au găsit cochiliile unei scoici. Este şiruie peste două sute de bancuri de scoici
v
orba de scoica perforantă, folada (Pholas producătoare de perle. Zeci de mii de lo-
"octylus), ale cărei cochilii, desprinse din cuitori - arabi şi negri - se îndeletnicesc cu
îăndările de piatră, le găsim şi la ţărmul primejdioasa şi istovitoarea meserie de
Mării Negre, aruncate. Unele specii ajung pescuitori de perle, care se desfăşoară la
a
15 cm lungime şi-şi sapă galerii de 30-40 20-25 m adâncime. Aceeaşi imagine o în-
jj- Ca s-o cunoaştem mai bine, trebuie s-o tâlnim în golful Mexic, în golful Panama şi
pe pereţii de stânci ai ţărmului l| daţi pe ţărmurile Oceanului Indian.
fără încetare de apele sărate ale iilor şi De sute, poate de mii de ani, oamenii
oceanelor. Roca este ciuruită de j1 p mii cunosc preţul mărgăritarelor. Din antichi-
de găuri, adăpost sigur al anima-Ul- Scoica, tate până în prezent ele şi-au păstrat repu-
cu înfăţişarea unei sticluţe, îşi aţe printre taţia de a fi micile pietre preţioase de ori-
cele două valve ale cochiliei Sl'on lung. gine organică şi, alături de diamante, poate
Zadarnic ne vom strădui s-o cele mai căutate şi scumpe ca valoare.
„Fabricantul" lor este o scoică modestă,
Pteria margaritifera, aducând la înfăţişare
cu stridiile. Are o cochilie groasă ca o far- zător de melci şi scoici. Descoperind secre.
furioară meşterită neîndemânatic şi străbă- tul folosit de scoică pentru a fabrica perl;,
tută de coaste proeminente, între valvele el a imaginat un procedeu pe cât de sim-
căreia se adăposteşte „lacrima mării", cum plu, pe atât de ingenios: însămânţarea scoi-
frumos o numea un mare poet oriental. cilor de perle japoneze (Pinctada ni ar
(Fig. 14) teusii).
La obţinerea perlelor de cultură se în..
cepe cu scoaterea unui fragment din man-
taua unei scoici perliere, care este grefai ne
un alt individ din aceeaşi specie. Celulele
epiteliului intern al grefonului degenerează
iar ţesutul conjunctiv se uneşte cu cel ai
gazdei. Epiteliul extern, la rândul său, pro-
liferează în formă de sac. Dacă acest sac
rămâne fără nici un suport, el se defor-
mează. Pentru a evita acest lucru se intro-
duce în grefon un corp străin care s-. rveşte
de suport sacului epitelial, menţinându-i 0
formă rotundă. După ce s-au încercat dife-
rite materiale, de la grăunţele de argint,
până la o mică bilă din substanţă plastică,
s-a ajuns la fragmente din cochilia unei
scoici americane din Mississippi, care a dat
rezultatele cele mai bune. De asemenea,
prin schimbarea gradului de salinitate al
Fig. 14. Scoica de mărgăritar
apei s-a putut modifica culoarea perlelor,
ajungându-se la forme şi nuanţe care le de-
La obârşia mult cantatei perle stă un mă- păşesc în frumuseţe pe cele naturale.
runt corp străin, un grăunte de nisip ori un Un rol însemnat în această operaţie îl
viermişor - rudă cu tenia, numit Tylodepha- joacă femeile scufundătoare, aşa-numitele
lum margaritiferae, strecurat din întâmplare Ama, după numele japonez al zeiţei mării,
între corpul şi mantaua scoicii atunci când care-şi transmit meşteşugul din mamă în
valvele se deschid pentru a îngădui curen- fiică. Ele se îmbracă cu un pantalon şi o
cămaşă albă, culoare puţin agreată de re-
tului proaspăt de apă să aducă hrana mo-
chini. Antrenate de la 12-13 ani cu scufun-
luştei. Pentru a se apăra, scoica secretă
dările, ele ajung la 16-18 ani să stea 2-3
treptat, în jurul oaspetelui nedorit, o sume- minute la o adâncime de 15-20 ni sub apă,
denie de învelişuri concentrice, asemenea timp în care caută şi desprind de pe fundul
foiţelor de ceapă, închizându-1 pentru vecie mării scoicile.
într-o rotundă închisoare de sidef. Din 1896 până în 1954, când a murit la
Până la sfârşitul veacului trecut, pe piaţa vârsta de 96 de ani, Mikimoto a dus o
mondială a pietrelor preţioase circulau luptă perseverentă pentru extinderea fer-
doar mărgăritare naturale, scoase din a- mei sale de perle, perfecţionarea proce-
dâncul oceanului de pescuitorii de perle. deelor de fabricaţie şi transformarea „creş-
Dar pentru satisfacerea unei cereri de „fru- terii" perlelor într-o industrie naţională
mos" din ce în ce mai mari, japonezii au prosperă şi rentabilă. După o serie de eşe-
inventat acum aproape o sută de ani „perla curi care nu l-au dezarmat (a pierdut i"
veritabilă", cultivată aşa cum se cultivă câteva rânduri întreaga recoltă de perle),
'lorile. Eroul acestei realizări extraordinare el a cunoscut un triumf deplin. încă di"
a
fost Kokichi Mikimoto, un modest vân- 1931, marii bijutieri europeni îi căutau per'
j e iar în 1939, la o expoziţie din New Bay poseda un miliard şi jumătate de scoici
York, a eta ' at ° reproducere a clopotului pcrlifere, cu o producţie anuală de 10
fihertăţii, formată din 12 250 de perle şi milioane de perle. Industria perlelor cul-
Lj6 diamante, în valoare de un milion de tivate aducea Japoniei în 1962 un venit
A lari- în anul morţii, ferma sa de la Toba anual de 40 de milioane de dolari.
V. CEFALOPODE

UN ANIMAL FABULOS sunt înzestrate cu dimensiuni şi arme Ue te


mut, aceste animale au duşmani redutabil
cum sunt caşaloţii, delfinii, peştii-spadă c!
Ne-au rămas numeroase poveşti ma- care duc adevărate lupte homerice.
rinăreşti despre caracatiţe gigantice, ale O pagină antologică despre „talentul" c.
căror braţe de zeci de metri lungime apu- racatiţei de a-şi schimba culoarea corpuln1
cau corăbiile şi le zdrobeau ca pe o coajă de ne-o oferă Darwin în pasionantele sale însem
nucă. Victor Hugo, ca şi Jules Verne, des- nări făcute în cursul călătoriei întreprinse
criu în cărţile lor luptele duse de marinari în jurul lumii la bordul vasului „Beagle".
cu aceşti monştri ce au înfierbântat imagi- „Am urmărit de mai multe ori cu interes obi
naţia atâtor generaţii de navigatori. ceiurile unui Octopus sau caracatiţă. Deşi
Cefalopodele uriaşe nu sunt totuşi o foarte numeroase în băltoacele lăsate de
scornire. reflux, aceste vietăţi nu puteau fi prinse aşa
încă pe vremea romanilor, Pliniu scria uşor. Cu ajutorul braţelor lungi şi al ventu
despre un exemplar de caracatiţă al cărui zelor cu care sunt înzestrate, ele pot să se
cap avea mărimea unui butoi de 15 amfore ascundă în crăpăturile cele mai înguste;
(500 1). apoi, odată fixate acolo, e necesară o mare
în anul 1745, episcopul norvegian Pon- putere pentru a le smulge... Aceste vietăţi
topiddan scria despre o sepie uriaşă, al că- mai scapă de urmăritori printr-o extraor
rei corp, ieşind din apă ca o insulă, ar fi a- dinară putere cameleonică de a-şi schimba
vut un diametru de 2,5 km. culoarea. Ele se dovedesc în stare sâ-şi ia
Mai aproape de adevăr de găseşte natu- coloraţia după natura fundului apei peste
ralistul francez Bulion, care, în vestita sa care trec; în apa adâncă, coloritul lor gene
carte Istoria naturală, relata o întâmplare ral este purpuriu-închis, însă când se află
petrecută cu o sepie care, eşuând pe un pe uscat sau în apă mică, această culoare
ţărm stâncos de pe coasta Scandinaviei, în întunecată se schimbă într-alta galben-ver-
apropierea comunei norvegiene Asahong, zuie. Coloritul lor, cercetat mai în amă
„a trebuit să piară acolo, după ce cu braţe- nunt, este de fapt cenuşiu, cu numeroase
le ei aproape că a dezrădăcinat câţiva co- pete mărunte de un galben viu; unele din
paci de pe mal". ele variază în intensitate, altele dispar tu
Faptul că în ultimii 70-80 de ani s-au totul şi apoi reapar alternativ. Schimbările
semnalat monştri cu lungime totală de 15- se produc în aşa fel, încât un val de nori,
20 m (se include aici şi lungimea braţelor) variind culoarea de la roşu-hiacint la casta-
nu trebuie să ne mire. La muzeul din New niu-închis, trece neîncetat peste corpul lor
York este expus un exemplar de Architheu- Orice parte a corpului supusă unei uşoare
tis princeps, cu braţe lungi de 13 m, având descărcări galvanice devine aproape nea'
diametrul de mai bine de o jumătate de gră; un efect asemănător, însă într-un gratl
metru. Secţiunea maximă a corpului acestui mai mic, se produce zgâriindu-i pielea cU
monstru depăşeşte 2,60 m. în muzeul din un ac. Aceşti nori sau boare colorată, cum a
Miami este conservat un braţ de 23 m lun- putea fi ei numiţi, se crede că sunt produ?
gime, aruncat de valuri în anul 1897 pe ţăr- de expansiunea şi contracţia alternativ»
mul peninsulei Florida. unei vezicule care conţine fluide <Ji ve
Caracatiţele gigantice trăiesc şi pândesc colorate".
prada, ascunse în crăpăturile stâncilor sau în ,
adăposturi de forma unui dig circular. Deşi Pe drept cuvânt bioniştii socotesc căc ^
mai perfect ş i mai economi cos fa r
.^paşilor marini este ochiul telescopic al tite cefalopode menţionăm caracatiţa {Oc-
ra catiţei (Octopus). El are aspectul unui topus vulgaris), calmarul (Loligo vulgaris) şi
l lP i i sepia (Sepia vulgaris), asemănătoare prin
oval. Partea anterioară, orientată cele 8 sau 10 braţe, lungi de 10-14 m la exem-
o ţc exterior, este transparentă, semănând plarele gigantice, înzestrate cu un rând sau
cristalinul uman, şi cuprinde cromatofori J P două rânduri de ventuze. Se ştie că, în caz
culori deosebite: eritrofori, xantofori, de primejdie, cerneala, eliberată de glanda
glanofori, care emit o lumină roşie, gal- cu acelaşi nume, este împrăştiată în mediul
benă, brună etc. Partea posterioară cuprin- înconjurător. La adăpostul acestei perdele
A6 un înveliş negru, format din celule pig- de camuflaj, cefalopodul se face nevăzut,
mentate, sub care sunt aşezate în şiruri ce- înainte ca apa să se limpezească. De la
lule argintii, acoperind la rândul lor celule această proprietate de a păstra cerneala vi-
u formă complicată, de tipul celulei ner- ne numele de calmar, dat uneia din cele
voase, retiniene, care căptuşesc partea in- mai cunoscute cefalopode (calmaio în ita-
ternă a acestui original far. Pe lângă fiecare liană însemnând călimară). (Fig. 15)
asemenea corpuscul se înalţă ceva asemă- Cercetătorul român M. Băcescu, în Che-
„jtor unei oglinzi concave sau unui reflec- marea apelor, relatează faptul că o specie de
tor. Fiecare „oglindă" este constituită, la sepie (Ommastreph.es pteropus), când este
rândul ei, din două feluri de celule: celule urmărită, aruncă cerneala în aşa fel, încât,
pigmentare întunecate, opace, în faţa căro- coagulând în contact cu apa, formează un
ra sunt aşezate în şiruri celule argintii ce soi de cilindri cam de lungimea şi diame-
reflectă lumina. trul corpului indivizilor din cârdul urmărit,
Aşadar, „becul" cefalopodului este con- fără a se împrăştia imediat în apă. Apare
stituit din straturi deosebite. Lumina este deci un număr de umbre de sepii - un soi
produsă de celulele stratului intern, unde de „fantome" ale acestora - care se clatină
sunt adăpostite bateriile luminoase. Fiind încet în apă, înşelându-1 pe urmăritor exact
reflectată de celulele argintii ale stratului în clipa necesară ca să se îndepărteze de
mijlociu, ea traversează capătul transparent locul primejdios.
al becului şi iese afară. „Oglinda", plasată
lângă bec, dirijează lumina asemenea unui
far, în direcţia dorită.
întrucât micelomul (sacul cu baterii)
comunică direct cu apa marină prin inter-
mediul unor mici canale, este evident că ea
îşi procură direct din mare rezervele de ge-
neratori de lumină necesari „felinarului".
^ drept cuvânt, se spune că lanternele ca-
r
acatiţei sunt cele mai economicoase din
lume.

CERNEALA CEFALOPODELOR

Să facem un scurt popas în adâncurile


"binarine. Printre numeroasele animale
e
îşi duc viaţa aici, cefalopodele ocupă
1 loc aparte, datorită legendelor ce s-au
*^tt în jurul lor şi unor particularităţi ana-
care au atras atenţia omului din ce-
vechi timpuri. Printre cele mai ves- Fig. 15. Sepia emiţând „cerneală"

1
Sunt amintite şi alte sprcii care aruncă marul poate să dispară fulgerător, cu o vit pe
umbre atât de înşelătoare, încât urmărito- care n-ar permite-o mişcarea de vâsi^ sau
rii, „ciupindu-le", se trezesc într-o „baltă" şerpuire. Pentru aceasta, animalul f0
de cerneală ce-i învăluie într-un nor întu- loseşte un mijloc de deplasare cu t 0lu ,
necat. deosebit: forţa apei ţâşnite brusc din co r
pul lui. „Motorul", extrem de simplu, est
alcătuit din două piese: mantaua şi sitonul
aflat în partea posterioară. Când doreşte s~
CALMARUL ŞI EJECTOARELE LUI fugă, calmarul (ca şi sepia) îşi umple runjj
COUSTEAU teaca mantalei cu apă şi apoi o evacuea/-
cu forţă prin tubul sifonului. Jetul subţire s'
Omenirea a străbătut un drum lung pâ- puternic de apă ajută animalul să facă ur
nă a ajuns la complexele laboratoare subma- spectaculos salt înapoi. Un asemenea f e [
de înot, sistem rachetă (asemănător zbo-
rine, situate uneori la câteva sute de metri
rului avioanelor cu reacţie), constituie un
adâncime, unde echipe de oceanologi rea-
excelent mijloc de deplasare şi apărare.
lizează vaste programe de cercetare. Astfel
de staţiuni sunt înzestrate cu aparate mo-
bile de explorare a abisurilor marine. Un
merit deosebit în perfecţionarea acestor a- UN SUBMARIN A STRĂBĂTUT
parate, ca şi a tehnicilor de filmare subac- VEACURILE
vatică revine comandantului Jacques Yves
Cousteau, a cărui echipă de cercetători de
pe vasul „Calypso" a descifrat multe taine In zona tropicală a oceanului Pacific şi
din viaţa fiinţelor subacvatice, folosind fai- Indian îşi duce viaţa cefalopodul Nautilus
moasele „farfurii submarine", aparate cu care a inspirat numele submersibilului con-
autopropulsie prin reacţie. De formă ro- ceput de căpitanul Nemo, eroul lui Jules
tundă, cu diametrul de 3 m şi înălţimea de Verne.
3,5 m, ele sunt prevăzute cu două feres- Mult timp s-a crezut că este un animal
truici de formă circulară şi alţi „ochi" mici, rar, pe cale de dispariţie. De fapt, este greu
care permit echipajului să vadă în toate di- de observat în mediul său natural, deoare-
recţiile şi sub toate unghiurile. In fiecare ce el trăieşte la o adâncime de 300-600 m,
„farfurioară" iau loc doi oameni dotaţi cu rezistând la presiuni enorme şi hrănindu-se
aparate fotografice şi de filmat, magneto- cu diverse crustacee.
foane şi un braţ articulat pentru colectarea Până la ora actuală au fost studiate patru
probelor biologice. Alături de farfurii, sunt specii de nautili. Ei au între 15 şi 25 cm în
folosiţi şi scafandri independenţi, a căror diametru, iar masa lor la vârsta adultă este j în
deplasare este asigurată prin mecanisme ce medie de 800 g. Cel mai obişnuit este
aplică principiul propulsării prin reacţie. Nautilus pompilius pe care-1 găsim în Fib-
Astfel, scafandrii, pentru deplasări de 1-2 pine, în Papua-Noua Guinee, în insulele
ore, sunt înzestraţi cu autopropulsoare re- Fiji şi în Melanezia. N. macrophalus este
active, un fel de ejectoare cu gaze, uşor de spcific Noii Caledonii, iar N. microrbkult-tus
mânuit. S-ar părea că aceste ejectoare re- este întâlnit în insulele Fiji şi în zona Marii
prezintă un monopol al tehnicii. In reali- bariere australiene de corali. ^ a despre N.
tate, de sute de mii de ani, unele vietăţi belanensis, acesta a fost descoperit în anul
marine aplică ingenios şi elegant principiul 1981 în Micronezia.
propulsării prin reacţie. Una din cele mai Rudă cu sepia şi caracatiţa, nautilulsU
cunoscute este calmarul (Loligo vulgaris), gerează mai degrabă un melc. Cochilia »r o
rudă cu sepia şi caracatiţa. El înoată încet, formă de spirală, răsucită într-un sing u. |
prin mişcări de şerpuire a unor părţi ale plan. Ea este o veritabilă minune a naturj
corpului. La apariţia vreunui duşman, cal-
sidef de culoare crem, brăzdat cu dungi I'
c
hrun-roşcate. In epoca Renaşterii, aceste altor cefalopode printr-o mărime deosebi-
' hil" conslituiau
conslituiau ununimportant
importantmaterial
material tă: 2-3 cm în diametru. Ele sunt închise
ch J lucru pentru bijutierii într-o capsulă mică cu perete dublu./ în
vremii. timpul împerecherii, femela se apropie de
jn interior, cochilia este divizată în „că- cochilia masculului şi se lipeşte de aceasta.
îruţe" etanşe, separate printr-o mem-
Ea va rămâne astfel timp de circa 30 de
fLg de sidef subţire, dar foarte rezisten-
ore. Cu ajutorul unui tentacul specializat,
^ pe măsură ce creşte, nautilul se
depla-' ază trecând de la o „locuinţă" la masculul depune spermatoforii în cavitatea
alta. ^l di nt re vol um ul N al unei paleală a femelei. 'Mai târziu, aceasta va
cam er e depune ouăle într-o crăpătură de stâncă. O
■ cel la camerei următoare este N + 1/2. adaptare demnă de menţionat a nautililor
Animalul trăieşte în camera terminală şi se la viaţa abisală o constituie faptul că repro-
flă în legătură cu celelalte, umplute cu aer, ducţia se produce la presiuni ridicate, esti-
,rintr-un apendice lung, numit sifon. Nau- mate la 50 de bari.
ilul îşi scoate din cochilie o regiune cefa- Când cercetările arheologice din seco-
lică distinctă, înconjurată de numeroase lul trecut au scos la iveală în multe colţuri
braţe ce se târăsc pe fundul oceanului. Sub ale lumii fosile care semănau foarte bine cu
Nautilus, n-a fost greu de dedus caracterul
L.ap se află un organ musculos în formă de
pâlnie, care prin apa aruncată înainte şi cu relict, de fosilă vie, al acestui cefalopod ce
forţă din camera paleală împinge animalul stăpânea împreună cu numeroasele specii
în sens opus, conform principiului reacţiei. de Ammonites întinderile mărilor mezozo-
în anul 1987, cercetătorul american ice. Datorită condiţiilor conservative ale
John Arnold a descoperit şapte embrioa- mediului de viaţă în care s-a refugiat, Nau-
ne de nautil, ceea ce a permis ridicarea vă- tilus a supravieţuit totalei dispariţii a rude-
lului de pe o taină mult timp lăcătuită. lor sale din trecut.
Ouăle nautilului se diferenţiază de cele ale
VI. CRABI, RACI, SCORPIONI

UN RĂCUŞOR CARE A MÂNIAT Numirea lor de scoici-răţuşte se ira„


PAPALITATEA dintr-o veche credinţă anglo-saxonă ce prT
tinde că aceste animale ar reprezenta sta
diile tinere, crescute din lemn, ale gâştel0
Ciripedele sunt nişte răcuşori de mare Bernikel. Cel mai vechi document în aceas
străvechi, care îşi trag numele de la prelun- tă privinţă esre Topographia Hibemia a 1U'
girile picioarelor în formă de ciri. Acope- Giraldus Gambrensis, din a doua jumătat
rite de o carapace formată din mai multe a secolului al XH-lea. Pornind de la aceas^
plăci calcaroase, ele stau fixate pe un su- tă legendă, naturalistul medieval a dedus o-
port (stânci, soici, carapace de crabi, pon- riginea vegetală a scoicilor-răţuşte ca şi a
toane, fundul corăbiilor) printr-un pedun- gâştelor, ceea ce a convenit de minune e-
cul. Dintre ciripezii fără picioruş, cunoscute piscopilor, popilor şi călugărilor care au a-
sunt bubuliţele-de-mare (Balanus), care se vut astfel dezlegarea autorităţii ştiinţifice de
prind de cochiliile scoicilor şi melcilor. a consuma fără grijă palmipede în timpul
Căsuţele lor aşezate una lângă alta par nişte postului. Atât de mult s-a întins această
faguri calcaroşi. Dintre ciripedele pe- credinţă, atât de adânc s-a înrădăcinat a-
dunculate, aşa-zisele răţuşte-de-mare sau cest obicei în lumea catolicismului, încât
scoici-răţuşte (Anatife), care stau de obicei Papa Inocenţiu al III-lea s-a văzut nevoit,
fixate pe lemne cărate de ape, au inspirat, în 1215, să dea o bulă papală de combatere
datorită ciudatei lor forme, una din cele
mai vestite şi amuzante superstiţii din evul a acestei erezii şi de interzicere a con-
mediu, legată de concepţia de largă circu- sumului de gâşte şi de raţe în timpul postu-
laţie pe atunci, a generaţiei spontanee. rilor religioase.
(Fig. 16) Iată cum un răcuşor a reuşit să tulbure
profund autoritatea celei mai temute insti-
tuţii a evului mediu.

Concha amtiftra «jc a DETECTORUL DE APĂ


'St2ufi.beln.fo tfndtn ttytn

Mărunta faună psamofilă, prezentă m


nisipul umed şi mişcător al plajelor, are un
mod de viaţă încă puţin cunoscut de oame-
nii de ştiinţă, deşi inventarul ei a fost u>'
cheiat încă de la începutul acestui veac
Cel mai tipic locatar al acestui mediu d£
viaţă este puricele-de-mare (Talitnis st''
lator), un răcuşor din neamul amfipodelor
El îşi duce viaţa printre cochilii goale fl,
C onedaJuna/iotifertijcmki scoici şi de melci, sub resturile de alge $
sub cadavrele de animale aruncate de
luri la ţărm. Puricii de mare ies la supra ţâ
Kig. 16. Reprezentare medievală din 1492 a naşterii pentru a se hrăni cu resturile de subsţa ţă
raţelor din răcuşorii Anatife
organică moartă - şi apoi se refugia 2^
nisip. Aici, ei se mişcă cu uşurinţă, '
• n gând granulele de nisip din curentul „CÂRTIŢA" DE SUB PIELE
nei, cu ajutorul cozii şi picioarelor.
Ţalitnis saltutor prezintă o curiozitate Parazitul care provoacă raia la om (Sar-
greia oamenii de ştiinţă nu i-au putut da coptes scabiae) a fost descoperit abia în se-
• că ° explicaţie. Se ştia că puricele-de-ma- colul trecut, deşi existenţa lui era afirmată
poate trăi într-o atmosferă umedă câte- încă din secolul al XH-lea de medicul arab
ore, iar în una complet uscată circa 30- Averzoar. Acesta scria că raia se datoreşte
40 de minute, ceea ce a permis cercetători- unui animal care trăieşte în pielea omului.
l0f scoaterea pentru un timp a răcuşorului Nereuşind să descopere misteriosul agent
al râiei, sute de ani medicii i-au negat exis-
din mediul său de viaţă. Dus la 200-300 m
tenţa, considerându-1 născocire a natura-
de ţărm, el se poate orienta fără greş spre liştilor. Această credinţă s-a menţinut până
direcţia apei mării. în anul 1834, când studentul corsican P.
Câţiva cercetători, printre care şi biolo- Renucci a făcut dovada existenţei lui pe
gul român Eugen Pora, au căutat să dea o baza unui procedeu folosit în mod curent de
explicaţie acestui fenomen de orientare corsicani, adică scoţându-1 cu acul din pie-
numit „thalasotaxie". S-a presupus că briza lea unui om râios.
mării ar fi factorul de orientare al răcuşo- Sarcopţii râiei sunt nişte păienjenaşi (a-
rului. Din experienţele făcute s-a putut ob- carieni) de dimensiuni mici, 0,15-0,80 mm,
serva că el se orienta tot aşa de bine şi cu corpul globulos sau oval, având patru
noaptea, când briza bătea dinspre uscat perechi de picioare şi striaţii transversale
înspre mare. S-a mai crezut că spargerea sau circulare pe cuticula moale.
In general, paraziţii ce produc raia, in-
valurilor şi sunetele sau infrasunetele ce le diferent de animalul pe care trăiesc, se lo-
produc acestea ar fi o sursă de orientare. calizează la suprafaţa pielii sau în galerii
Duşi la circa 300 m de ţărm şi supuşi unor ale acesteia, în care pătrund în special fe-
surse sonore care imitau perfect zgomotele melele pentru a-şi depune ouăle; ele mor
mării, dar care veneau din sens invers, de îndată ce şi-au asigurat progenitura.
aceşti purici nu s-au lăsat păcăliţi, dirijân- Din cele 30^40 de ouă depuse de fiecare
du-se cu exactitate în direcţia plajei. femelă, după o săptămână ies larvele. A-
Recentele experienţe efectuate cu al- cestea părăsesc galeriile în care au prins
binele de Karl von Frisch şi de o serie de viaţă, venind spre suprafaţa pielii, unde
cercetători americani în legătură cu orien- invadează noi regiuni.
După două-trei năpârliri succesive, lar-
tarea păsărilor în migraţie au sugerat unor
vele se transformă în nimfe, iar în interval
cercetători elveţieni şi francezi (J. Pain, de 7-8 zile în femele şi masculi adulţi. In
Kemy Chauvin) ideea că şi puricii-de-mare acesta fază paraziţii circulă foarte mult
s
~ar orienta după unghiul format de razele prin piele, hrănindu-se, de obicei, cu celu-
de soare cu orizontul plajei. Dar şi această lele din stratul profund al pielii şi cu limfă,
teză a fost infirmată prin experienţe sim- adică cu lichidul transparent, incolor sau
ple. gălbui, care se găseşte în spaţiile dintre ce-
Mecanismul care reglează thalasotaxia lule. Saliva secretată de paraziţi ajută la di-
u e gerarea hranei, dar tot ea este aceea care
ste încă cunoscut. Pentru bionişti, des- produce mâncărimea specifică râiei.
°Perirea acestui mecanism de percepere a Boala parazitară este extrem de răspân-
lre
cţiei sursei de apă ar putea fi o fertilă dită şi la oi, cai, vaci, porci, iepuri de casă,
s<
> ae inspiraţie pentru construirea unor găini etc. Raia face ca pielea acestor ani-
, te1 ^°are pe care geologii le-ar putea fo- male să devină groasă, aspră şi uscată. Ea
Jn prospectarea unor izvoare de apă în produce o cădere a lânii, a părului şi a pe--
st s t j nelor din părţile atacate ale corpului, fiind
m rj şi pe munţii C u reţea
astfel o boală păgubitoare.
hidrografică
â
RĂCUŞORUL-SAC crabului mascul trăsături feminine. Femin
zarea nu este doar morfologică, ci apare Şj
în compoziţia chimică a diferitelor struc.
Prin plasele pescarilor se încurcă ade- turi. De asemenea, crabul capătă instin Cte
seori crabi care, întorşi cu pântecele în sus, materne. El apără parazitul ca şi cum ar a
prezintă o particularitate demnă de atenţie. para propriile lui ouă. S-au emis multe in 0
Sub abdomenul crabului stă atârnat un ani- teze în această privinţă. Cea mai recentă
mal straniu, redus la un sac bilobat plin de din 1983, a lui Hans Fuchs, presupune c
ouă. Datorită formei sale specifice şi gaz- parazitul emite anumiţi hormoni sexual'
dei de care se prinde a fost numit Sacculi- capabili să orienteze şi să definitiveze sexul
na carcini, deci „desaga racului". crabului tânăr.
Multă vreme oamenii de ştiinţă consi-
derau Sacculina drept un vierme parazit şi
zoologiile de acum un veac îl plasau la a-
cest capitol. Abia când cercetările au do- GALERIA UNOR RACI VESTIŢI
vedit că larva acestei fiinţe de tip nauplius
prezintă caracteristicile crustaceelor, poziţia Cel mai mare şi cel mai gustos dintre raci
lui sistematică a trebuit să fie radical mo- este homarul (Homanis vulgans), frecvent
dificată. Cunoscutul zoolog francez Yves în apele nordice ale oceanelor.
Delage a studiat şi descris, la sfârşitul se- Acest uriaş al racilor, care atinge 40-50 cm
colului trecut, istoria dezvoltării extrem de lungime şi 5 kg greutate şi este îmbrăcat
curioase a acestui crustaceu. într-o frumoasă armură de un albastru-mar-
Din oul ajuns în apă iese larva liberă nau- morat, posedă un cleşte mai mare şi altul
pliană, cu trei perechi de picioare, care, du- mai mic. Se pescuieşte ca şi peştii, cu câr-
pă ce ajunge în faza cyptis, cu şapte perechi lige, la adâncimea de 50-60 m, mai ales în
de picioare, caută un crab tânăr înainte de Marea Nordului, lângă Helgoland şi pe
năpârlire şi se agaţă de un păr chitinos al coastele Norvegiei şi ale Angliei. Numai pe
acestuia prin antena a doua. Aceasta, după coastele Atlanticului de nord se pescuiesc
ce se răsuceşte, se transformă într-un or- peste 6 milioane de exemplare anual.
gan de tipul unei canule de seringă care in- (Fig. 17)
tră în corpul crabului. Concomitent, toate Printre crabi (raci lătăreţi) cel mai voi-
organele parazitului se resorb şi formează nic este Macrocheira kaempaeri sau crabul
o aglomerare de celule. Prin mişcări de tip uriaş japonez, cu corpul de dimensiunile
amiboidal, acest germen înaintează în lun-
gul intestinului crabului şi ajunge la limita
toracelui cu abdomenul. Aici îşi începe ac-
tivitatea, formând o tumoare care după un
timp iese la suprafaţă. Parazitul creşte în a-
lară, formând un sac, dar creşte şi în inte-
rior, formând o reţea de rădăcini care pă-
trund în tot corpul crabului, până şi în pi-
cioare. Prin această reţea de rădăcini, para-
zitul absoarbe sucurile gazdei ca şi o plan-
tă, dar organele vitale ale crabului nu sunt
atacate. Ajuns la maturitate, parazitul se
reduce anatomic la un sac cu ouă.
O excepţional de interesantă formă de
adaptare la viaţa parazită o constituie fap-
tul că Sacculina este capabilă să modifice
caracterele sexuale ale gazdei, conferind Fig. 17. Homarul, campionul racilor
ne] farfurii şi cu picioarele lungi de 1 m.
njstanţa dintre cleştii labelor în plină
des-«jurare poate atinge 5 m. Pe fundurile
liniş-,ite, mâloase, se mişcă greu, ca un
păianjen riaş. Cu toată talia lui uriaşă, în
apele agi-te ale ţărmului sau pe uscat
devine in-fensiv. Este pescuit pentru carnea
labelor, nult apreciată; restul se foloseşte la
prepa-area făinii furajere, introdusă în hrana
pairilor. Ceva mai mic este crabul de Kam-
•iatka (Paralithodes), în greutate de 7 kg,
pescuit de-a lungul costei de vest a penin-
sulei Kamciatka şi prelucrat sub formă de
conserve la locul de pescuit, în uzine plu-
titoare, înzestate cu bărci cu motor care insta-
lează plasele şi transportă pe vas prada
capturată.
De un interes deosebit în rândul natu-
raliştilor dar şi de o proastă reputaţie în rân-
dul băştinaşilor se bucură racii căţărători 18. Crabul ..hor al nucilor de cocos
(Birgiis latro). Ei nu se mulţumesc cu hrana
săracă din apele litorale. Lacomi şi curioşi, comparaţi cu nişte poliţişti care dirijează
ei fac excursii pe uscat unde se găseşte o circulaţia purtând mănuşi albe.
hrană mai abundentă şi sigură. Aceste in- Aceste semnalizări par a avea scopul să
cursiuni au devenit posibile datorită modi- descurajeze şi să îndepărteze rivalii care ar
ficărilor organice corespunzătoare pe care intenţiona să pătrundă în mica zonă din ju-
le-au suferit: pliurile branhiale închid bine rul vizuinii crabului semnalizator.
cavitatea respiratorie, unde se păstrează u- In anumite împrejurări pot avea loc şi
mezeala. Cavitatea este plisată şi bine vas- lupte corp la corp. Cei doi adversari se a-
cularizată, ca şi un plămân. Modul său de propie unul de altul cu picioarele ţepene şi
hrănire se deosebeşte radical de al celor- lovind terenul cu cleştii. Se îmbrâncesc
lalţi crabi. El se caţără cu uşurinţă pe pal- unul pe celălalt, iar cleştii, care s-au încru-
mierii înalţi, ca să culeagă nucile de cocos, cişat un timp zăngănind ca nişte florete, se
din care cauză a fost numit crabul-hoţ, de- strâng reciproc. Crabul cel mai puternic îl
oarece fură din hrana băştinaşilor. Mai în- împinge pe cel mai slab dincolo de „teri-
tâi înlătură fibrele cu ajutorul foarfecelor toriu", iar acesta părăseşte lupta care du-
voluminoase. Tot cu acestea sparge nucile rează câteva secunde.
S1 consumă conţinutul. Crabul-hoţ nu se în- învinsul nu se potoleşte. îşi reia în fie-
toarce în apă decât pentru a depune ouăle.
care dimineaţă lupta, după ce s-a curăţat şi
(pig. 18)
s-a hrănit. Mulţi observatori sunt ispitiţi să
Şă ne deplasăm acum pe litoralul sta-
ulu asemene şi chiar să considere acest „pu-
i Panama. Acolo trăiesc crabii din ge-
gilat" zilnic al cleştilor un sport sau un joc
^' Uca, numiţi de localnici crabi-violonişti.
care depăşeşte sfera activităţilor necesare
asculul are un cleşte uriaş. în ape scăzu-
> 'a lumina zilei, aceste animale ies din pentru supravieţuirea speciei.
° Jţfile lor de nisip pentru a se hrăni. Mas- Şi pentru că a venit vorba de această
" se avertizează unii pe alţii printr-o ne-,j lege fundamentală a vieţii, în lupta pentru
^.atâ agitarea a cleştelui lor hipertrofiat supravieţuire, atât de acerbă în fundul mă-
arborarea de semne colorate pe ce- rii, crabii folosesc tactica soldaţilor, care ca
apendiec. Din această cauză au fost să înainteze fără să atragă atenţia duşma-
nului, îşi acoperă căştile şi umerii cu ra-
muri, spice, frunze, pentru a fi luaţi drept Pagurul (Eupagunis prideauxi) e dit în
tufe. De pildă, crabul Dromia vulgaris prin- numeroase mări şi oceane. A fost ^ tezat
de bureţii de mare din genul Suberites pe rac pustnic, sau Diogene, din cau/ I unui
care, cu ajutorul cleştilor, şi-i înfige direct comportament neobişnuit: asemeti !
în ţepii chitinoşi de pe spate. înţeleptului din vechime, care filozofa î "*
Alte specii de crabi precum Oxyrhin- chis într-un butoi, el trăieşte în cochilii?
chus şi Hyas îşi cară pe corpul lor alge, po- goale ale unor melci. Nu-1 interesează a c C
lipi, spongieri şi briozoare, crusta lor fiind este casa: important e să-i fie pe măsură, o!
o adevărată grădină marină. Originalul aco- aceea Eupagunis a fost găsit în cochiliile
perământ viu îi maschează perfect faţă de douăzeci şi cinci de genuri diferite. Goan-
duşmani. Ceva mai mult. Un crab, numit după cochilii se explică uşor: racul are u
păianjenul-de-mare (Maja vernicosa), nu se abdomen moale, un adevărat călcâi al \ v -
mulţumeşte să-şi aranjeze un camuflaj pe Achile care îl face vulnerabil faţă de dus '
spate, ci, pentru a nu fi nevoit să şi-1 îm- mani. Cochilia îi serveşte drept scut. Dar l
prospăteze căutând în împrejurimi „mate- un astfel de cavaler cuirasat, chiar dacă se I
ria" vie, la fel ca un grădinar, îşi „butăşeş- poate deplasa cu armura în spinare, cu
te" algele pe care şi le cultivă pe spate, asi- greu poate să-şi procure hrana; îi lipseşte I
gurându-şi acoperământul fără prea mare mobilitatea. Nu există decât o soluţie sal- I
efort şi fără a se deplasa în mod special. vatoare: să-şi găsească un asociat, aşa după j
S-a dovedit printr-o experienţă că adap- cum în poveştile populare ologul se însoţea !
tarea crustaceelor la mediul înconjurător nu cu orbul, făcând o fiinţă întreagă. (Fig. 19)
este doar instinctivă, oarbă, cum s-a crezut. Acest asociat este actinia, numită anemonă
Ei au capacitatea de a distinge culorile. sau dediţel-de-mare, datorită aspectului ei
Marele naturalist german Brehm, autorul floral. Până la începutul secolului al XlX-lea,
celebrei cărţi Lumea animalelor, ne vorbeşte actiniile se găseau orânduite prin- I tre plante.
de o „probă" convingătoare în această însuşi marele Linne, creatorul nomenclaturii
privinţă. Un număr de crabi au fost vârâţi binare, le încadrase într-o I grupă specială, a
într-un acvariu alb în care se găseau flu- zoofitelor, a florilor-ani-male. Abia Lamark, în
turaşi de hârtie albă şi roşie. Unii dintre ei vestitul său tratat de zoologie din 1809, le-a
şi-au înfipt pe spinare bucăţi roşii, alţii bu- aşezat acolo unde trebuie, adică în clasa
căţi albe. Apoi ei au fost strămutaţi într-un Hydrozoarelor, alături de hidre de baltă,
acvariu vopsit jumătate în alb, jumătate în' meduze şi corali.
roşu. Spre marea surpriză a cercetătorilor, înfăţişarea paşnică a actiniilor este înşe-
crabii au ales compartimentul alb sau roşu lătoare. Sub splendoarea de forme şi culori
al acvariului după culoarea hârtiuţelor cu a corolelor se ascunde un prădător lacom.
care îşi camuflaseră spatele. Tentaculele actiniei, asemănătoare unor pe-
tale, sunt presărate cu celule urzicătoare,
iar din gură şi din nenumăraţii pori ai cor-
pului animalelt aruncă filamente lung'
O UIMITOARE PRIETENIE (acontii) înarmate la vârf cu săgeţi otrăvite
Veninul lor e temut de toţi locuitorii mă-
rilor.
Toate manualele de biologie din lume
pomenesc la capitolul „simbioză" de stră- De un astfel de asociat are nevoie pa'
vechea şi tradiţionala prietenie dintre crabi gurul. Braţele otrăvite ale acestuia îl pot f
şi actinii, prietenie care a atins cote atât de para şi, în acelaşi timp, sunt arme de vână'
înalte de perfecţiune încât poate fi luată toare care nu dau greş, procurând o hrar>a
drept model în această privinţă. Cu peste îmbelşugată.
2 000 de ani în urmă, marele naturalist al E drept, racul are o armă de apăra^ 1
antichităţii, Aristotel, o amintea ca pe o cu- cleştele, bună pentru anumiţi prădăto^
riozitate a naturii. dar total ineficace faţă de musculoas

L
a ţ C ale caracatiţelor, de pildă. Şi, ca să chid uşa. Crabii-de-mare, frecvenţi pe reci-
„ne de tâlhari, racul şi-a luat prieten şi fele de corali din Oceanul Indian, numiţi
S
oc' at actm ' a - Sunt cazuri când actinia de ştiinţă Libia tesselata, poartă în fiecare
2
ută prietenia racului. Aşa se întâmplă cu cleşte câte o actinie. în momentul în care
° 'cuta actinie Antoloba, care trăieşte pe spi- răpitorul cască botul ca să-1 înghită, crabul
111
rea lată a racului Hepatus. Smulsă de pe îi oferă o „floricică" de mare, usturătoare.
inarea acestuia şi aşezată pe o piatră, ac- Alţi paguri (E. excavatiis) caută cochilii
ia ia ° P oz 't*e inversă: cu tentaculele în gata înarmate cu actinii. De îndată ce le
s şi cu discul adeziv al piciorului în sus.
găsesc ei se instalează în ele. Când pagurul
In clipa când din întâmplare un Hepatiis îşi schimbă locuinţa în care nu mai încape,
ce pe acolo, ea se aruncă cu discul ade-
nu-şi ia cu sine şi actinia. El o părăseşte o
ziv înainte şi se prinde de asociat.
dată cu cochilia şi îşi caută o casă nouă, de
în prezent se cunosc peste 400 de specii preferinţă având o actinie gata instalată pe
de crabi care se asociază cu actiniile. Oa- acoperiş.
menii de ştiinţă au descoperit diferite gra- Aceasta este forma cea mai simplă şi,
de de specialitate în cadrul acestei sim- se pare, cea mai primitivă a simbiozei din-
bioze. tre pagur şi actinie.
Unii crabi folosesc doar ocazional ac- O formă mai evoluată o reprezintă rela-
tinia. Când vor să doarmă sau când se află ţia dintre racul Pagums arossor şi actinia Cal-
la pândă, ei prind o actinie cu care îşi în- liactis parasitica. De îndată ce simte prezen-

Fig. 19. Pagurul şi partenerii lui


130 NATUK1
1
ţa actiniei, racul se apropie de ea şi, după CĂLĂTORIILE MISTERIOASE ALE
un ritual făcut din mişcări de mângâiere a pi- RACILOR
ciorului şi de atingere a discului adeziv, ac-
tinia se desprinde şi i se urcă pe cochilie.
Racul poate să şi-o schimbe după voie. p.
Deşi la prima înfăţişare crustacee] e
Cea mai evoluată formă a acestei sim- l
bioze 0 constituie însă prietenia dintre racul p ţş
Prido şi actinia Adamsia palliata. Racul caută strâns legate de locul unde trăiesc, totir
numai această actinie pe care o recunoaşte atât în rândul crabilor cât şi al racilor întâi
după miros. El nu-şi aşază actinia chiar pe nim unele specii care înfăptuiesc fără o
„acoperişul" casei, ci jos, pe „prag", aproape numită rânduială călătorii neaşteptate
de orificiul cochiliei. Neavând distanţe de sute de kilometri sau realize a2-
posibilitatea să se dezvolte decât într-o migraţii subacvatice regulate.
singură direcţie, actinia va înfăşură cu un inel Crabul olandez, pe numele lui ştiinţjfi
larg ca un manşon aproape toată cochilia ra- Rithropanopeus harisii tridentatus, parc un
cului, devenind astfel un meterez de apărare paşnic şi sedentar locuitor al apelor de pe
inexpugnabil. ţărmul Ţărilor de Jos. Foarte comun î n
scrădărişurile şi nisipurile litorale acoperite
Orificiul bucal al actiniei este aşezat de ape sălcii, el este uşor de recunoscut
chiar în spatele gurii racului şi, când acesta datorită carapacei hexagonale, cu trei dinţi
se hrăneşte, actinia ia şi ea parte la ospăţ, în partea antero-laterală, jgheabul mărginit
apucând cu tentaculele bucăţi de mâncare de două creste chitinoase zgrunţuroase si
scăpate de rac. culoarea maronie a carapacei contrastând
Dar racul crescând, gura i se depărtează puternic cu albul strălucitor al penselor
de marginea cochiliei şi deci şi de orificiul sale ascuţite.
bucal al actiniei. Ca să nu rămână mai în 1950, cu prilejul pescuitului cu nă-
departe de gura racului, actinia îşi constru- voadele, pescarii de pe Razelm au observat
agăţate de sforile acestora nişte crabi mici,
ieşte un gen de pod suspendat, secretând necunoscuţi până atunci în ţara noastră.
la marginea cochiliei o substanţă care se Erau tocmai plimbăreţii crabi Rithropanopeus
întăreşte repede, acoperind partea dinainte care, răspândiţi iniţial în apele interioare
a capului racului cu o membrană cornoasă (lacuri şi râuri) din Olanda, s-au întins treptat
subţire, dar rezistentă. In acest fel actinia şi în ţările vecine datorită intervenţiei
supraetajează cochilia, mutându-se de pe involuntare a omului. în felul acesta. ei au
locul vechi pe cel nou. pătruns, după 1947, în limanurile Bu-«gului şi
Avantajele acestui mic artificiu arhitec- Niprului şi de aici, probabil, în 1950, aceşti
crabi au fost observaţi pe canalul E-nisala şi
tonic al Adainsiei privesc ambele părţi. Pe
din nou în Razelm, unde într-un an se
de o parte, actinia se găseşte mereu aproape înmulţiseră atât de masiv, încât pe lângă
de gura comeseanului. Pe de alta, racul are importante cantităţi ce au fost scuturate pe
asigurată apărarea şi, datorită „geniului" fiecare crilă de năvod (1-2 baniţe), I s-a putut
constructiv al tovarăşei sale, îşi lărgeşte culege, printre peştele prins Şj adus la
cochilia pe măsură ce creşte, fără a mai fi ne- cherhana, cel puţin un coş de crabi de fiecare
voit - cum fac alţi paguri - s-o abandone- caic.
ze, cărând şi actinia pe noua locuinţă, mai Mult mai pasionantă este migraţia uni"
spaţioasă. Aşadar, racul Prido n-are nevoie neam de langustă (Palinurus argus), filmată
să-şi schimbe casa. El îşi petrece o mare subacvatic de neastâmpăratul comandau 1 J.
Y. Cousteau, căruia îi datorăm cele mal .
parte din viaţă în aceeaşi cochilie, aflată în frumoase pelicule despre viaţa animale' 01 j
permanentă „autoconstrucţie", conserva- marine.
torism care îi convine de minune şi actiniei. Langusta străbate anual un impresi"'
nant drum submarin prin canalul Yucata"
pentru a-şi depune ouăle.
AJNIMALE ÎS/

Aparatele de filmare au surprins ceea ce Contactul între şiruri, deci unitatea co-
meni nu putea vedea de la suprafaţa a- 0 loanei, este asigurat cu ajutorul cozilor şi an-
■. [nărşăluirea pe fundul oceanului a unor P tenelor. Rândul din spate pipăie în perma-
Ioane de sute de mii de languste care, la nenţă cu antenele cozile celor din faţă. A-
jjpostul întunericului, înaintau ca o uria-a riergarda coloanei, formată din exemplare
armată, pe tăcute şi într-o ordine desă- viguroase şi experimentate, are grijă să adu-
vârşii- ne şi să readucă în coloană pe cei rătăciţi.
privită de la o anumită distanţă, această Atunci când sunt atacate, langustele se
iasă mişcătoare putea fi asemuită cu o i- aşază în cerc şi îndreaptă antenele amenin-
mensă pădure de antene agitate în toate ţătoare ca nişte suliţe spre duşman. Pierde-
rile sunt mari, langustele având destui duş-
direcţiile- . . . . , , . mani: peştii răpitori şi mai ales omul. Indi-
Coloanele cuprind şiruri pertect sincro- ferent de masacrele ce pot avea loc, supra-
nizate, formate din 2, 3 până la 200 de exem- vieţuitorii merg mai departe şi fără şovăire
plare, având în frunte un conducător. A- spre ţintă, înaintând cu o regularitate aproa-
c6Sta deschide drumul, iar după ce oboseşte pe de metronom 8 km pe zi.
este imediat înlocuit.
VII. PĂIANJENI ŞI MIRIAPOZI

PLASELE ADUCĂTOARE DE MOARTE vesc la formarea unui cocon de ouă. SuK


protecţia coconului, se maturează ouăle sj
tot aici stau câtva timp şi păianjenii du'pj
Se spune că, în mitologica Lidie, trăia A- ieşirea lor din ouă. Sunt cunoscuţi coconii
rachne, o tânără ţesătoare, fiica lui Idmon rotunzi pe care, încă din luna mai, femelele
din Colophon, vestită pentru măiestria cu păianjenilor-lupi (Lycosa) le târâie dupj
care ţesea pânzele. Sfidând-o cu îndemâna- ele prin frunzarul pădurii. Coconul cu picior
rea ei pe zeiţa Atena, patroana ţesătoarelor al genului Agroteca are, în prima dimineaţă
si a torcătoarelor, zeiţa însăşi ar fi coborât după formarea sa, aspectul unei cupe de vin
din Olimp, pentru a-i vedea pânzele. între atârnate, iar a doua zi se transformă într-un
zeiţă şi muritoare s-a încins o aprigă întrece- bulgăre neînsemnat de pământ. Această
re. Mâniată de a fi fost întrecută în măies- transformare se datoreşte faptului că, în a
trie, Atena i-a sfâşiat pânzele. De disperare, doua noapte, femela-mamă transportă ne-
Arachne s-a spânzurat. Atena n-a lăsat-o încetat bucăţele de pământ la formaţia sus-
însă să moară ci, cuprinsă în ultima clipă pendată cam la o jumătate de metru dea-
de milă, a transformat-o într-un păianjen supra solului, ca în felul acesta s-o masche-
sortit de atunci să-şi ţeasă pânzele la in- ze. Coconii păianjenului-viespe (Argiope
finit. bmenichi) au aspect de baloane: sunt mari,
Legenda antică sugerează admiraţia pe iar la exterior sunt acoperiţi cu un glob de
care omul o acorda încă din vechime artei hârtie.
de ţesător a păianjenului. într-adevăr, puţi- ""* Uneori firul îl ajută - precum o frân-
ne dintre animalele inferioare prezintă o ghie pe alpinist - la trecerea unor „pră-
specializare atât de înaltă pentru produ- păstii". Alteori, cu ele păianjenii îşi con-
cerea de fire şi dovedesc un meşteşug atât struiesc locuinţe temporare sau definitive,
de variat în folosirea acestora. de obicei în pământ (Atypus mygala).
Mătasea este secretată de glandele seri- Plasele au diferite forme. Păianjenul-
gene, care se deschid prin aşa-numitele pa- de-casă (Tegenaria domestica) îşi constru-
pile filifere; fiecare segment posedă patru ieşte pla?ele, atât de neplăcute pentru gos-
perechi de papile. Substanţa iese prin nişte podine, pe tavan, sub formă de pâlnie. Pă-
orificii situate pe o placă de chitină, care ianjenul-de-casă stă pe suprafaţa acestei
poartă numele de cribelum. Pe penultimul formaţiuni, pe când păianjenii-de-balda-
articol al ultimei perechi de picioare se gă- chin (Linyphia), ale căror plase lucesc în
seşte un pieptene numit calainistrum, format
dimineţile de vară pe tufişurile cu rouă,
din peri încovoiaţi, cu care păianjenul
stau pe partea inferioară a plasei. Ei întind
scoate firele lipicioase din cribelum. Firele
peste plasă fire de cursă şi ucid prin plasă
trase sub pântece sunt luate în mandibule fie
pentru a fi tăiate, fie pentru a fi făcute ghem, insectele ce se împiedică de fire. Păianjen»
fie pentru a fi prinse de un substrat. sferici (Tlieridiie) îşi construiesc o plasă de
vânătoare sub formă de acoperiş, de J a
Uimitoare la păianjen e capacitatea lui de
care atârnă o mulţime de fire de prehensi e
a produce fără încetare fire şi de a le da o
foarte slab fixate de sol şi prevăzute cu p1'
mulţime de destinaţii: capcane pentru cap-
caturi de lipici. O gânganie care, fugind fe
turarea insectelor, adăposturi, pungi pentru
Ou pământ, se lipeşte de aceste fire poate "
_ă, clopote pentru imersiune în apă sau
trasă în sus de către păianjen, ce o ţintuieŞ"
™lci „aerostate" pentru lungi deplasări în
az te pe acoperiş, imobilizând-o printr-un J e
uuh. In cele mai multe cazuri, firele ser-
de lichid cleios. Fixarea victimei este o 6 '
* — ^ ---------------------------------.
Cjiitivă atunci când, în urma mişcărilor sale te dintr-o mătase care rămâne destulă vreme
ie apărare, lipiciul se întinde sub formă de lipicioasă, proprietate preţioasă, căci ea
rre şi apoi se întăreşte. permite firului să contracteze o aderenţă
La cea mai înaltă perfecţiune ajung tor- completă cu spiţele".
siunile de păienjeniş ce servesc ca plase în Madagascar trăieşte o specie de pă-
ij/prins insecte. Sunt binecunoscute plaje ianjen care i-a intrigat mult timp pe natu-
artistice, ca nişte voaluri întinse în aer, ralişti. Pânza sa este destul de asemănă-
s
on f ec ţionate de păianjenii cu reţea în for- a toare cu aceea a păianjenului-cu-cruce, nu-
de roată (Argiopidae), al căror reprezentant mai că în mijlocul ei este întins un fir gros,
tipic este păianjenul-cu-cruce (Aranea argintiu, un adevărat cablu în formă de zig-
diademata). (Fig. 20) zag. Utilitatea lui n-a putut fi lesne lămu-
rită. Abia după îndelungi observaţii, pe la
începutul acestui veac, doctorul Vinson a
dezlegat misterul. I-a venit în ajutor o lă-
custă uriaşă, care s-a năpustit din greşeală
în plasă. Spre surprinderea medicului-na-
turalist din Antanarive, plasa nu s-a rupt.
Ameţit de şoc, orthopterul a rămas o clipă
prins în plasă, timp suficient pentru păian-
jen pentru a „lega" la iuţeală cosaşul cu a-
cest cablu. Prada era prea voluminoasă
pentru a fi imobilizată cu fire simple: ca-
blul era plasat acolo nu numai pentru a con-
solida plasa, ci şi pentru a înfăşură prăzile
cu... gabarit depăşit.
Primul studiu complex despre arta cu
care păianjenii îşi construiesc capcanele a
fost scris în anul 1940 de profesorul Hans
Peters, de la Universitatea din Tiibingen.
In anul 1968, monografia lui Witt, Reed şi
Peakall menţionează 280 de studii şi lucrări
pe această temă, în întreaga lume.
Astăzi se ştie că păianjenii sunt sensibili
Fig. 20. Păianjenul-cu-cruce. autorul celei mai la vibraţii (mai ales la acelea provocate ex-
perfecte plase perimental de nota „la" scoasă de un dia-
pazon). Cu cât păianjenii sunt mai mari şi,
Deşi pare confecţionată cu elegantă deci, prăzile mai voluminoase, gradul lor
u
ŞUrinţă şi rapiditate, capcana păianjenului de sensibilitate descreşte. în schimb, păian-
e
$te o operă complicată şi migăloasă. Henri jenii mici, care capturează insecte mărunte
'-oupin relatează că „o pânză cu diametrul şi delicate (unii ţânţari bat din aripi de 700
e
36-39 cm cuprinde, după calcule apro- de ori pe secundă), sunt sensibili la frec-
bative, 120 000 de noduri". Tot venţele înalte. Cercetările efectuate în anul
naturalis-'rancez precizează că firele care 1983 de H. Deek au demonstrat că păianje-
intră în ftstrucţia pânzei nu sunt de nii recunosc natura victimei după numărul
acelaşi fel. " ""ele care constituie marea de vibraţii ce le transmit pânzei, vibrosen-
frânghie trans-s ală, coarda verticală şi sibilitatea fiind una din cele mai intere-
razele sunt fă- e dintr-o mătase uscată. sante adaptări ale păianjenului la activita-
Dimpotrivă, a- tea prădătoare.
care formează cercurile sunt fabrica-
NATUK11
CONCURENŢII lectricitate - cu electricitate negativă, j}
FRAŢILOR MONTGOLFIER aceea aparatele păianjenilor se îndeng'
tează unul de altul de câte ori se aprţw
în anul 1783, când toată lumea sărbăto- prea mult.
rea uimitoarea performanţă a fraţilor După prânz, pe măsură ce aerul se r-
Joseph şi Etienne Montgolfier, de a se înălţa ceste, micile aparate coboară spre pârnâ
într-un balon umplut cu aer cald, aducând aterizând din întâmplare în părul şi p e h"1
astfel o strălucită confirmare a legilor plu- nele noastre. Alteori, păianjenii grăbesc11';
tirii în oceanul aerian, nimeni nu gândea, înşişi aterizarea, strângând sub ei firul '
poate, că o performanţă similară, de pro- pe un ghemotoc, cu ajutorul picioarelor "
porţii mult mai reduse însă, realizau nişte pă- Micii călători aerieni sunt foarte cu r
ienjenaşi nebăgaţi în seamă. Nimănui nu-i joşi. Povestesc aviatorii că i-au întâlnit |
trecea prin minte să facă atunci o legătură înălţimi de peste două mii de metri, j a
între impresionantele aerostate care vor marele naturalist Danvin i-a surprins cobo
deschide era zborurilor şi firişoarele argin- rând pe coverta vasului „Beagle", la o dis-
tii care plutesc în aer în după-amiezile se- tanţă de 96 de kilometri de ţărm. Se citea-
nine de toamnă. Pentru aceste destrămări ză cazuri când în 5-6 ore, ajutaţi de curenţi
ca de borangic, poporul nostru a găsit nu- puternici, navigatorii aerieni au străbătu
mirea gingaşă de funigei şi a ţesut în jurul peste 200 de kilometri, ceea ce, trebuie să
lor minunate legende. recunoaştem, la proporţiile lor şi la fragili-
In realitate, firişoarele argintii nu sunt tatea aparatelor folosite, constituie o per-
decât originalele aparate de navigaţie ae- formanţă uimitoare.
riană ale unor păianjeni cât o gămălie de De ce pornesc în asemenea expediţii
ac, cunoscuţi sub numele ştiinţific de Epi- micii păianjeni aeronauţi?
bleinum scenicum. Lunga lor călătorie nu este un simplu
Noaptea dorm pe sub frunze. Dis-de-di- voiaj de plăcere. Ea le ajută să-şi împrăştie
mineaţă încep să furnice neastâmpăraţi îm- cât mai departe neamul, prin locuri unde
prejurimile. Ca la o comandă se opresc, îşi hrana este mai lesne de găsit, iar încărca-
întind şi îşi înţepenesc bine picioruşele, rea firelor prin frecarea tuburilor filifere cu
apoi îşi lasă capul în jos şi-şi înalţă abdo- acelaşi fel de electricitate este un fenomen
menul spre cer. Din tubuleţele pântecelui de adaptare. Respingerea electrică înlătură
încep să izvorască cu iuţeală firişoarele. In primejdia aglomerării prin aterizarea unui
câteva clipe ele ating un metru lungime. , mare număr de zburători în acelaşi loc.
Când animalul socoteşte că a fabricat
fire îndeajuns şi când acestea iau o poziţie
perfect verticală, se dă comanda de pleca
re. Picioruşele se strâng sub abdomen şi LOCATARII CHESOANELOR ARGINTII
dintr-o dată sute de „aparate" se îndreaptă
spre cer. Ca şi primele aerostate construite Omul coboară sub apă nu numai pentru
de om, micuţele aparate vor fi înălţate prin a cerceta adâncul mărilor şi oceanelor, &'
forţa ascensională a coloanelor de aer cald şi pentru a lucra. Să ne gândim numai 1»
de la suprafaţa pământului. < munca scafandrilor cufundaţi în adânciM1
Dacă pe vremea fraţilor Montgolfier ar pentru a planta pilonii unui pod peste u"
fi pornit în acelaşi timp şi aproape de pe fluviu ori pentru a scoate la suprafaţă vase
acelaşi loc atâtea baloane, am fi asistat la o le scufundate, care conţin încărcături prL
cumplită catastrofă aeriană. Şi, totuşi, mi-
ţioase sau care blochează intrarea p° r j
cile aparate ale fabricanţilor de funigei nu
rilor. îmbrăcaţi în costume speciale, e1
se ciocnesc niciodată între ele. Ce taină as-
crează ore în şir la adăpostul chesoane'
cund ele oare? Nimic mai simplu şi mai in-
genios! Prin frecarea de tuburile filifere, nişte clopote scufundate în apă.
toate firele se încarcă cu acelaşi fel de e- în lumea animalelor, o fiinţă zglop '
mai mică decât o alună, foloseşte niij'
ANIMALE 161
[e moderne ale scafandrilor şi reuşeşte, plante acvatice şi îşi ţese micul clopot cu
c
, l fiinţă terestră, să stea ore întregi sub gura în jos, dându-i forma şi mărimea unui
g ba chiar bâ-şi petreacă aici somnul de degetar, din fire fine, rezistente şi aşa de
nă- bine încrucişate între ele, încât apa nu le
plicul scafandru este un păianjen de "i poate răzbate.
â negricios, numit Argyroneta aquatica. â S După ce şi-a isprăvit construcţia, păian-
cap a re °P l o c m extrem de mici, iar rpul " jenul iese la suprafaţa apei. Aşezându-şi
este
îmbrăcat într-o catifea de pe-fisori pântecele în sus, îşi încrucişează ultima pe-
foarte fini şi deşi. reche de picioruşe, prinzând câteva băşi-
Cu toate că îşi duce viaţa prin bălţi, pa- cuţe de aer între ele şi perişorii foarte deşi
injenul nu respiră ca peştii prin branhii, ci din vârful pântecelui. Apoi se avântă spre
-: nrocură oxigenul din atmosferă. Ar în- casă purtând cu el bobitele de argint, de
l Sl \ r ■ i* î r -- *
unde i s-a tras şi numele ştiinţific. Cu o miş-
emna să se ridice mereu la suprafaţa. A-cest
care îndemânatică a picioruşelor, Argyro-
lucru n-ar folosi păianjenului; şi-ar întrerupe
neta desprinde la gura clopotului băşicu-
mereu pânda şi ieşirile lui prea de-se ar
ţele. în felul acesta face zeci de transpor-
atrage atenţia prăzii. De aceea, el a găsit
turi până când, dislocată de aer, apa din
mijlocul de a „căra" aerul în apă şi a izbutit
clopot scade până la nivelul deschizăturii.
să ducă la capăt această minunăţie.
Clopotul impermeabil plin cu aer deve-
(Fig. 21) nind uşor se poate desprinde, ţâşnind spre
Păianjenii sunt buni ţesători. Spre deo- faţa apei. Ca să înălture această neplăcere,
sebire de rudele care îşi prefac plasele în păianjenul îl priponeşte de ierburile din jur
capcane de prins, Argyroneta îşi foloseşte cu numeroase fire, la fel cum aerostatele
firele pentru a confecţiona un sac unde să sunt fixate cu odgoane puternice, pentru a
strângă aer. Această operaţie nu se efec- nu-şi lua zborul.
tuează însă pe uscat. Mai practică şi mai Când, după un timp, aerul din clopot s-a
uşoară este confecţionarea plasei sub apă. viciat, animalul sfâşie balonul cu o tăietură
în acest scop el prinde câteva tulpiniţe de

Fig. 21. Argyrotiela. hidrotehnician priceput


162 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
de foarfecă., Băşicuţele de aer viciat ies la Muşcătura femelei este extrem de
suprafaţa apei bolborosind. Cu răbdare, culoasă; chelicerele - organele de re a
Argyroneta îşi cârpeşte clopotul şi din nou otrăvii - în formă de cleşte sunt în i gătură
îl umple cu aer curat. cu glande speciale, ce ocupă o m^ parte
Având o căsuţă şi aer la îndemână, pă- din spaţiul cefalotoracelui, avân^
ianjenul se aşază la pândă, cu pântecele vârât capacitate de 3-5 mg de venin neurotox °
în casă - căci organele sale de respiraţie de Veninul văduvei negre, similar cu acela \
găsesc în această parte a corpului -şi viperei, cobrei, crotalului, produce o Se • de
jumătatea dinainte a trupului scoasă afară, simptome foarte grave chiar pentru oa
pentru a înhăţa micile animale ce se abat în cunoscute sub numele de latrodeaisni ei
jurul acestei ciudate plăsmuiri de mătase. conţine circa 12 aminoaeizi şi câteva fra
Micul animal mănâncă fel de fel de vietăţi ţiuni proteice, din care una are efecte tox;
acvatice: larve, dafnii, ciclopi. Din clopot ce extrem de puternice. Noroc că, prin mj
pornesc numeroase fire de alarmă. cile chelicere, păianjenul nu injectează de
Păianjenul stă liniştit în foişorul de pândă, cât o cantitate foarte mică de venin, sufi.
cu picioarele sprijinite pe aceste fire. îndată cientă totuşi pentru a produce celui muscai
ce o dafnie a atins un fir, el se repede dureri puternice, nelinişte, grimase ale fe-
fulgerător şi o prinde, o paralizează cu cheli- ţei, puls neregulat, hipertensiune arterial»
cerele, apoi o aduce în clopotul cu aer pentru a abdomen acut, greţuri şi vărsături.
o mânca. Aici se petrece ceva curios: pă- Deşi se credea că văduva neagră nu e-
ianjenul începe să se ospăteze culcat pe spate. xistă în ţara noastră, ea a fost descoperită, în
Oare de ce a adoptat această poziţie anul 1961, la Sulina, şi apoi, în 1971, în insula
stranie? Digestia se produce în afara corpului, Popina din lacul Razim.
ca şi la larvele de Dytiscus sau buhai-de-baltă Păianjenii din restul ţării noastre - ex-
{Hydrous piceus). Aceste larve carnivore ceptând poate pe Chiricanthus punctontm,
mănâncă într-un mod aparte: ele nu au gură, păianjenul verde de pajişti, cu muşcătura
ci sug hrana lichidă cu ajutori fălcilor, mai dureroasă - sunt aproape inofensivi
străbătute de la bază spre vârf de un şanţ pentru om.
adânc, cu marginile atât de apropiate, încât Alături de văduva neagră mai există do-
sunt de fapt transformate în canale care uă specii de păianjeni a căror muşcătură re-
comunică cu tubul digestiv. Când larvele îşi prezintă un pericol nu numai pentru ani-
înfig fălcile în pradă, prin canale este împins malele mici, dar şi pentru om. Astfel, în su-
în corpul prăzii sucul di- , gestiv care dizolvă dul Italiei trăieşte păianjenul păros (Lycosa
ţesuturile victimei. Urmează o operaţie în tarentula), lung de 4 cm, a cărui muşcătură.
sens invers: tubul digestiv este dilatat cu spun legendele locale, i-ar fi determinat pe
ajutorul unor muşchi speciali şi ţesuturile oameni să danseze, din cauza spasmelor
dizolvate ale prăzii sunt pompate între dansul „tarantela". în regiunile tropicak
lichidele din corpul prădătorului. ale Americii şi Indiei se întâlneşte uriaşul
păianjenilor, păianjenul păsărar (Aviculo*®
avicularia), lung de 8-9 cm, a cărui muş<#
tură poate ucide păsările şi rozătoare^
mici. (Fig. 22)
VĂDUVA NEAGRĂ

TI , • • f« . . .-, f -i CIANURA, ARMĂ DE LUPTĂ


Un „chimist redutabil este şi văduva '
neagră, păianjenul Latrodectus din familia .j
Tliesidiidae, de mărime mijlocie, negru ca înspăimântătorul şi totuşi inofe nSlN j
smoala, cu pete roşii pe abdomen, trăind miriapod, micul „agregat cu o mic de P
într-o pânză în formă de pâlnie, sub pietre, cioare", oaspete neobosit al furnicare' '
printre buruieni sau adâncimi ale solului. este un surprinzător chimist. Când cd 0
ANIMALE 163
c
furni ' a fost înştiinţată de apariţia unui pode, Apheloria corntugata, lungi de 5 cm,
• ria pod, asupra intrusului se năpusteşte " cu capul cafeniu stropit cu galben, uneori
detaşament de indivizi războinici. Fur- u. cu roz, răspândite în frunzişul putred din
-je atacă miriapodul cu înverşunare. Dar, 11 păduri sau sub pietre. Apheloria este înar-
bit lucrurile iau o întorsătură neaştepta-- mată cu numeroase glande secretoare de
Cup r i nse ^ e P an i c ă, furnicile încep să ' cianură de potasiu, câte una deasupra
retragă în dezordine, nesigure pe picioa-S fiecărui picior.
ie lor, ca şi cum ar fi bete. Din când în Insecta este însă precaută: nu-şi iroseşte
f
"nd 'Şi freacă mandibulele de pământ, în- otrava. Cantitatea de substanţă secretată este
ecând parcă să le cureţe. proporţională cu dimensiunile inamicului.
în tot acest timp, miriapodul nu a schiţat Când este atacată, de pildă, de o broască, ea
j c i o mişcare pentru a se apăra. Dar tru-ul se apără cu doze mari, secretate de toate
iui devine lucios, de parcă s-ar fi aco-nerit glandele simultan. Entomologii au asistat la
cu un lichid. Spre surprinderea oamenilor spectacole uimitoare: o broască o urmă-
de ştiinţă, s-a constatat că acest lichid nU-i reşte pe Apheloria, o prinde cu limba ei lipi-
nici mai mult, nici mai puţin decât cianura de cioasă. In clipa următoare însă o scuipă şi,
potasiu, cea mai puternică otravă cu mişcări caraghioase, se şterge grăbită pe
cunoscută, şi că singurul animal capabil s-o limbă. Până şi unele păsări şi mamifere (gai-
fabrice în corpul lui este o specie de miria- ţa, oposumul, sconcsul) manifestă o grăbită

Fig. 22. Păianjenul păsărar în acţiune


ţ 1LQR IN Al
repulsie faţă de miriapod. Interesant este Oamenii de ştiinţă cercetca/ă la ora ac.
că Apheloria, efectiv învelită în emanaţiile de tuală cu toajă atenţia explicaţia misteri 0
cianură, timp de circa douăzeci de minute, sului fenomen, care ar dezvălui aniid O t u î
cât durează vaporizarea, nu este vătămată. acestei otrăvi fără scăpare pentru om.

,
VIII. INSECTE SOCIALE

FURNICILE ŞI MEŞTEŞUGURILE LOR pe alte ramuri sau pomi. Pentru a le păzi


de numeroşii duşmani, mai ales de larvele
Măruntele eroine ale lui La Fontaine de- de buburuze, de căpuşe şi de hemerobide
itn câteva recorduri originale în lumea ani- şi a le feri de prădălniciile altor neamuri
malelor: sunt cei mai buni crescători de vite, de furnici, „văcarii" fac cordoane în jurul lor
cei mai pricepuţi cultivatori de ciuperci, cei şi încing uneori bătălii aprige. Ca să-şi apere
şi mai bine vacile, furnicile le construiesc
mai versaţi apicultori şi, în sfârşit, cei mai
îndemânatici constructori de... grădini din ţărână fină, întărită, nişte staule cocoţate
suspendare. pe tulpini. în aceste mici pavilioane de
forma unei gogoşi de fluture cu diametrul de
* doi centimetri, furnicile îşi închid „vacile",
Toate coloniile de insecte cu membri lăsând o deschizătură prin care doar cres-
specializaţi sunt preocupate de aprovizio- cătorul poate trece. Intre furnicar şi „staul"
nare. Nu-i prea uşor să asiguri hrana zil- se stabileşte o strânsă comunicaţie. Pentru
nică unui număr de câteva zeci sau sute de a ajunge mai degrabă şi mai de-a dreptul la
mii de indivizi. fermă, furnicile construiesc mici şosele late
Ingenioasele furnici şi-au asigurat o de 1-2 cm şi lungi de 4-15 cm, din pământ
sursă constantă de hrană proaspătă din bătătorit, câteodată boltite ca un tunel.
simbioza lor cu păduchii-de-frunze, home- Drumurile duc până la piciorul plantei, unde
optere din subordinul Aphidina. Afidele, se găsesc staulele. Alteori, în loc de drumuri,
cum mai sunt numiţi păduchii-de-frunze, ele construiesc canale de comunicaţie,
au o capacitate fantastică de înmulţire. Ur- legate direct de pavilioane. (Fig. 23)
maşii unui singur afid ar putea să acopere
într-un an întreaga suprafaţă a Pământului
cu o peliculă de păduchi de plante. Noroc că
aceste insecte au nenumăraţi duşmani, care
acţionează ca un regulator biologic. Natu-
ralistul german F. Huber, care le-a studiat
prin 1961-1965, afirmă însă că la nivelul în
care sunt consumaţi de duşmani, păduchii de
plante ar fi trebuit să dispară de mult, dacă
"■ar fi fost furnicile să-i ia sub ocrotirea lor.
Afirmaţia părea cel puţin stranie, deşi încă
jfc pe vremea lui Linne se ştia despre sim-
bioza dintre furnici şi afide. Cercetările ul-
ş
(care se continuă şi astăzi) au
con-'"nat justeţea punctului de vedere
al lui
uber. Furnicile acordă o îngrijire extra-
lnar
v , ă acestor purici, numiţi în popor sac 'le
furnicilor. Eroinele lui La Fontaine
dovedesc a fi nişte „văcari" calificaţi.
va S^ ^ strunească bine cirezile. Primă-
ra
le mână la păşune, deoarece mugurii
se "î1"01" încep să se deschidă. Când afidele
pg ninulţesc prea mult şi nu mai încap pe Fig. 23. Staule pentru vacile furnicilor
* Ulle , furnicile le iau în fălci şi le mută

i
Când afidele se hrănesc cu seva rădă- re raţionalizează hrana de iarnă a furniC;)
cinilor, furnicile le construiesc staule sub- rului. „Constructorii" furnicarelor zide s "
pământene. Aşa se întâmplă cu micile fur- staule, fac şosele, sapă galerii printre r g C
nici galbene (Lasius) din pădurile noastre. dăcinile copacilor sau prin trunchiurile a
Ele aduc sub pământ „vacile" aripate. Aici cestora. Prin perfecţionarea „mulsului" ■■
le rup aripile, le apără de duşmani şi le naştere afide mai bine adaptate convieţui,;'
răspândesc în subterane. cu furnicile, se obţin producţii mai mari d
Chiar şi arta de „mulgător" a furnicilor suc dulce.
este uimitoare. Afidele Stomaphis dau tai- Alături de păduchii-de-frunze, şi omizii
nul de „lapte" doar la masajul special al unor fluturi sunt folosite ca „vaci", din can
antenelor neamului de furnici care le mulg, za sucului dulce, secretat în regiunea celn'
dovedind că sunt bine dresate. Ceva mai de-al zecelea segment. Acest suc nu repre
mult, micii crescători nu le mulg la întâm- zintă excremente ca la păduchi, ci o secre
plare. Repetarea vizitelor se face cu o anu- ţie specială produsă de larvă numai la me.
mită ordine şi după o anume perioadă de sajele codificate ale antenelor furnicilor-
timp. S-a constatat că „domesticiţi", bine mulgătoare. Oricare altă excitare artificială
hrăniţi şi obişnuiţi cu „mulgerea" regulată, a omizii, oricât de bine ar imita semnalele
păduchii-de-frunze dau o „producţie" spo- simbiontului, nu dă rezultate. Bine adap-
rită. Astfel, păduchii care trăiesc pe tei pro- tate convieţuirii cu furnicile, omizile îşi cu-
duc zilnic 25 mg de sirop dulce, când sunt nosc prea bine prietenul şi ocrotitorul pen-
dresaţi, ceea ce reprezintă o cantitate echi- tru a se lăsa păcălite.
valentă cu de 3-4 ori greutatea corpului lor.
Se estimează că un furnicar (unde de obi- *
cei 15-20% din lucrătoare s-au specializat Prin preriile americane trăieşte vestita
în muls) poate recolta 10 kg pe sezon. furnică-agricultor (Pogqmyrex), rudă cu fur-
Care e oare miza acestei griji deosebite nicile noastre negre. In jurul furnicarului,
arătate de furnici păduchilor de plante? A- asemănător unei cupole, se întinde o tarla
fidele sunt mici „fabrici" de substanţe za- pe care creşte o graminee specifică ţinutu-
harate, eliminate prin capătul posterior al lui, Aristida stricta, numită de localnici „o-
abdomenului. De fapt, acestea sunt excre- rezul funicilor". E o plantă înaltă cam de un
mentele afidelor, formate din seva plante- metru, cu un spic mustăcios care, spre mie-
lor transformată în sirop de zahăr (sub ac- zul verii, este încărcat cu seminţe mici/tari
ţiunea fermentului diastazic) pe care insec- şi alburii, asemănătoare oarecum cu boa-
tele îl sug în cantitate atât de mare, încât nu bele de orez. (Fig. 24)
au timp să-1 digere complet şi să-1 asimi- Decenii întregi, savanţii au studiat a-
leze. Din timp în timp, la capătul abdome- ceasta simbioză care a prilejuit furnicilor câ-
nului afidelor apare o lacrimă de miere pe teva adaptări etologice, deci de comporta-
care insecta, când nu e crescută de furnici,
ment, într-adevăr senzaţionale. Aristida
o aruncă cu ajutorul picioruşelor dinapoi.
-ca plantă, are o calitate şi un defect. Calita-
Aceste picături cad de obicei pe frunzele
plantelor, acoperindu-le cu un lac dulce, pe- tea o reprezintă boabele ei bogate în ami-
riculos prin faptul că astupă stomatele îm- don şi greu atacate de ciuperci, iar defectul'
piedicând transpiraţia şi schimbul de gaze. slaba ei apărare la concurenţa speciilor dm
covorul vegetal din care face parte şi l*ţa'
După această picătură dulce se dau în tacul plantelor parazite şi semiparazitţ
vânt furnicile şi datorită ei şi-au organizat
Şansele ei de supravieţuire ar fi fost nji*"
un mod de viaţă „păstoresc". Aproape un
me dacă nu intra în asociaţie cu furnic" 6
sfert din populaţia oricărui furnicar se ocu-
Pogomyrex.
Pă de „zootehnie". Există furnici-păstori,
care păzesc şi mulg laptele, furnici-cără- în raza micului ogor nu mai creşte n' c o
ton, care transportă în guşuliţe sucul dulce, altă plantă. Faptul i-a uimit la început P
furnici-rezervor, adevărate bidoane vii, ca- naturalişti. Mai apoi, studiindu-se viaţa fufj
nicilor-agricultori, s-a văzut că ele au un f
ATN UV1 ALJi 10 /

mmms
culesului. Furnicile scot din spic cam 70%
din boabe, lăsând restul să refacă ogorul.
Recolta este strânsă în magaziile subpă-
mântene, unde grăunţele sunt despărţite de

ă
pleavă.
Pentru a feri boabele să nu încolţească în
hambarele subpământene, calde şi umede,
Pogomyrex foloseşte un procedeu care a
dat naştere la diverse ipoteze. S-a crezut la
început că furnicile secretă un lichid care
Fig. 24. Cuibul şi lanul furnicilor-agricultori împiedică încolţirea seminţelor. Experien-
ţele au înlăturat această presupunere. Ceva
hotărâtor în dispariţia celorlalte soiuri de bu- mai mult, s-a dovedit că, în mod intenţio-
ruieni. Pentru a da posibilitatea „cerealei" nat, furnicile lasă boabele să încolţească
până la un anumit punct. In timpul încolţi-
lor preferate să se dezvolte din plin, furni- rii, înăuntrul bobului are loc o schimbare
cile „plivesc" lanul. S-a crezut la început că însemnată: amidonul se preface în zahăr,
ele folosesc pentru acest lucru fălcile ca să substanţa care ajută la hrănirea plăntuţei.
poată reteza tulpinile şi rădăcinile Or, furnicile se dau în vânt tocmai după
plante-'or străine. Cercetări recente au această substanţă dulce. Dacă plăntuţa va
dovedit că iurnicile folosesc plivirea fi lăsată să crească în voie, ea va consuma
„chimică", îm-Pr°şcând substanţe rezervele din sămânţă şi se va transforma
hormonale care opresc de zvoltarea altei într-o plantă cu totul nefolositoare pentru
buruieni, fără să vatăme germenii de insectă. Atunci, ca să-şi aibă asigurată re-
Aristida. Ceva mai mult, când Ş°nil este zerva dulce, furnicile retează rădăcina ie-
prea rar, furnicile iau grăunţe ln şită din sămânţă, oprindu-i astfel dezvol-
câmpurile vecine şi le seamănă în jurul 1 tarea.
ului. De aceea, întotdeauna în preajma Seminţele „tratate" sunt scoase apoi la
^carului se găsesc insule dese ca peria, soare pentru a fi uscate. Abia după această
. a proape că îl ascund de privirea oa- operaţie grăunţele sunt definitiv înmaga-
l zinate, servind ca hrană în anotimpul rece.
n Sa
Ce ^ d spicele s-au copt, furnicarele în-
freamăte. Este vremea secerişului şi
Acum aproape 100 de ani, doi cercetă-
tori sudamericani, J. Belt şi F. Miiller, s-au
preocupat mai atent de o specie de furnici
roşii, foarte păgubitoare, pe care brazilienii
le numesc „sauba" sau „furnicile cu umbre-
lă".
Când uriaşele lor coloane (lungi uneori
de 30-40 m) se pun în mişcare ai impresia
că un imens şarpe verde se ondulează pe
pământ. Această senzaţie e dată de faptul
că fiecare furnică poartă în mandibulele
ţinute în sus o tăietură de frunză, asemenea
unei umbrele.
Ajunsă în dreptul unui copac, coloana se
împarte în trei. „Tăietoarele" se caţără prin-
tre ramuri, tăind la iuţeală peţiolul frun-
zelor care cad de sus ca o adevărată ploaie
verde. Jos, sub pom, aşteaptă „croitore-
10» LUKIU/yllAIILOR NAI UKU
sele", mai mărunte decât „tăietoarele". A- tul gata pregătit. Curând după aceea, m as.
cestea croiesc din frunze cercuri şi semi- de frunziş îngrăşat se acoperă cu hife, fjj
cercuri care sunt imediat înhăţate de furni- alburii şi brune de ciuperci. Acum grărjf
cile „cărătoare" (care sunt şi mai mici narii au o altă grijă: cu ajutorul foarfece^
decât „croitoresele") şi târâte până la cuib. ascuţite ale mandibulelor taie lăstarii mic '
într-o noapte, o coloană de „sauba" poate liilor, ca nu cumva pe aceştia să creas s
dezgoli 2-3 copaci. (Fig. 25) ciuperci cu pălărie, de care colonia nu J1
Oare de ce au nevoie de frunze? In 1893, nevoie. La capătul firelor muşcate astfel C
pentru a da un răspuns la această întreba- formează nişte umflături bogate în prote'
re, zoologul Alfred Meller a dezgropat fur- ne, numite „gulii" ale furnicilor, uimitoar
nicarele de „sauba", făcând descoperiri „legume" cu care se hrănesc insectele t1
senzaţionale privind simbioza dintre furnici larvele lor.
şi ciuperci. In interiorul „ciupercăriilor" se menţin?
din cauza procesului de fermenta'ie bine
dirijat de furnici o temperatură constantă
de +23°C şi o umiditate oscilând între
50%-60%. Pe drept cuvânt, aceste crescă-
torii de ciuperci au fost comparate cu un
termohidrostat ideal.
„Ele au mult de lucru - scrie Igor Aki-
muşkin. In afară de îngrăşăminte şi tăierea
rufelor, trebuie plivite buruienile (ciuper-
cile necomestibile), trebuie aleasă cultura
inferioară, slab productivă, de cultura de
calitate superioară, trebuie sortate hifele
epuizate de cele cu rod bogat. Fragmentele
de cultură rebutate sunt luate de furnici şi
duse în încăperile cele mai îndepărtate,
unde sunt depozitate."
Din timp în timp, când pământul din
„ciupercării" s-a epuizai, furnicile mută
grădinile în locuri noi, în pământ „nedesţe-
Fig. 25. Sauba fn acţiune; a) furnici croitoresei b) lenit", în cealaltă pare a cuibului, iar încă-
furnici cărătoare perile părăsite sunt umplute cu pământ şi
cu resturi.
Cuibul furnicilor tăietoare de frunze Oare ce fel de ciuperci cresc în fui»
este o fantastică metropolă subpământeană, care: nişte soiuri deosebite sau ciupercile
întinsă pe zeci de metri pătraţi şi coborând obişnuite de pădure?
uneori până la 10 m adâncime. în etajele Când, la sfârşitul secolului trecut, M«ller a
superioare ale acestei uriaşe „pivniţe" sub- dezgropat furnicarele speciilor tocătoare;
pământene se află taina furnicilor „sauba". de-frunze a găsit în toate cuiburile aceeaş1
Aici transportă cărâtorii încărcătura de ciupercă, Rosites gongyliphoiu (Fig. 26), c011'
frunze şi o predau altor furnici - cele mai siderând că furnicile cultivă doar această <*
mici din comunitate - numite „tocătoare". percă. Aproape 60 de ani mai târziu, doi V
Acestea mărunţesc rapid frunzele şi le aş- cetâtori germani, Hoesch şi Gruger, au L
tern pe fundul subteranei, după care fieca- re vedit că furnicile cultivă şi alte soiuri v
varsă picături de excremente peste acest Pat cjjiperci. Cele cu pălărie apar întâmp'a!c
de verdeaţă. După „îngrăşarea" solului, Cilre însă principala cultură o reprezintă <-juPey
ţine câteva zile, furnicile-grădinari a-'eargă cile inferioare - mucegaiuri, ca Fusariu'1''
după răsaduri de ciuperci aflate în a'te Hipomyces. Răzoarele furnicilor sunt •
încăperi şi le însămânţează pe compos- mate dintr-un amestec de diferite spec"
ria, care leagă puternic cuiburile de pă-
mânt între ele, iar perimetrul acestei aso-
ciaţii de plante îl reprezintă lujerii lungi de
Peperonia, care asigură balansul şi buna a-
dcziune de copaci a acestei „minuni", gră-
dinăreşti.
Furnicile amenajează aceste uluitoare
grădini cu un deosebit talent horticol. La
început, ele cară pământ fertil, formând
ghemotoace la bifurcaţia crăcilor. In acest
pământ ele înfig seminţe de plante epifite
(cu rădăcini aeriene), foarte frecvente în
pădurile ecuatoriale. Pe măsură ce plantele
cresc, furnicile aduc noi cantităţi de humus,
aşa că în jurul rădăcinilor acestora se for-
mează curând mari bulgări de ţărână. In a-
ceşti bulgări, furnicile au săpat treceri, ga-
lerii, camere, prefăcându-i în cuiburi. Plan-
Fig. 26. Micelii de Rosites gongş<liphora. cultivate cu
tele, împletindu-şi rădăcinile, le consoli-
predilecţie de furnici dează pereţii şi apără furnicarul de razele
solare şi de ploile tropicale, atât de violen-
mucegai şi ciuperci cu pălărie. Furnicile te, încât ar putea ciurui şi spăla uşor pă-
mântul „grădinilor".
care „plivesc" păstrează ciupercile din ge-
Şi plantele au avantajele lor. „Horticul-
nul Hipomyces; saliva lor stimulează creşte-
torii" le îngrijesc, le acoperă rădăcinile cu
rea ciupercilor folositoare şi inhibă pe cele
pământ, le asigură înmulţirea. In perioa-
mai puţin agreate. dele căldurii toride, când plantele epifite
s-au uscat în majoritate, pe copacii pe care
Arheologul german Robert Koldewei, se află furnicare, „grădinile" suspendate îşi
făcând săpături pe malurile Eufratului, pe păstrează încă prospeţimea şi culoarea
locul anticului Babilon, a reuşit să desco- verde.
pere ruinele acoperite de nisip ale grădini-
lor suspendate care au stârnit o asemenea
admiraţie, încât oamenii au apreciat această TERMITELE, CONSTRUCTORI
grandioasă operă a arhitecturii antice ca a
UIMITORI
doua minune a lumii.
Păstrând proporţiile, ceva în felul vesti-
telor grădini ale Semiramidei realizează în Termitele sunt flagelul ţărilor tropicale. în
Pădurile Amazoniei specia de furnici din stomacul lor nesăţios dispar tone de lemn
genurile Azteca şi Componotiis. Grădinile de construcţie. în junglă, numeroase sate
s s
" pendate ale furnicilor se înalţă pe ramu- ale băştinaşilor sau bungalouri ale europe-
^'e copacilor tropicali, semănând cu nişte nilor cad pradă anual fălcilor lor necruţă-
tt bu
\ n uriaşe de păsări. înlănţuite de toare. Ele nu numai că pot distruge oraşe
plan-"jpodobitc cu flori. -cum se anticipa în unele romane ştiinţifico-
, Grădina are un anumit plan al aşezării fantastice care tratau despre domnia termi-
tul - centrul ei se află o viguroasă telor - dar pot paraliza transporturile fero-
sul , ^e B''OfneHa> asemănătoare cu anana- viare rozând traversele de cale ferată, aşa
îtiz'g °^re* frunze lungi de 3 m, cărnoase, £ a cum s-a întâmplat în S.U.A. prin 1935-1936.
lr
ate cu ghimpi, atârnă spre pământ. %t A Viaţa lor colonială - spre deosebire de a
■ Un P'v«t al grădinii suspendate. Pe 81111 se furnicilor, e mai puţin cunoscută. Termitele
găsesc specii de Ficus şi Gesne- sunt de altfel şi nişte fiinţe ciudate, închise
în colonii foarte bine organizate. Corpul Zoologul francez F. Houssay scrie că ter,
lor, lipsit de pigmenţi, e alb: de aceea sunt mitele întrec mult performanţele omeneşţj
numite incorect furnici albe, deoarece ele Turnul Eiffel întrece doar de 188 de Or |
nu sunt nici pe departe rude cu furnicile. talia medie a constructorilor. Ca să eg a |g
Termitele sunt cei mai importanţi şi in- îndrăzneala termitelor ar fi trebuit ca tUr
genioşi constructori de tumuli - aşa-numi- nul Eiffel să-şi înalţe vârful la înălţimea H
tele termitiere - folosind ca materii prime circa 1 800 m.
pământul şi saliva. Termitierele au o formă
Plasate în centrul terenului pe care -i
de catedrală, ajungând până la 6 m înălţi-
me şi 15-20 m diametru la bază, cu o masă explorează fiecare colonie, termitierele par
de zidărie de 1 000 t deasupra pământului. asemănătoare unor metropole omeneşti; ail
Aceste construcţii care rezistă la cele mai străzi şi pieţe publice cu circulaţie inte nSj
violente ploi torenţiale, chiar şi la prăbuşi- şi neîntreruptă, cu magazine totdeauna p[j.
rea unui copac bătrân peste ele, se reali- ne de provizii, cu creşe pentru tinerele »e.
zează cu munca celor un milion de lucră- neraţii, cu palatul suveranilor, care în rea.
toare oarbe ale coloniei. (Fig. 27) litate sunt părinţii slujitorilor lor.

Fig. 27. Termitiera, o ingenioasă cetate de Iul


prin pereţii groşi şi duri ai cetăţii, admişii galeriile sau coridoarele de comunicare,
orientată pentru o bună solarizare, sunt "te plasate între cupola de aer din vârf şi nao-
galerii cilindrice care spre bază se es c, sul sprijinit pe coloane, aflat sub creşă, în-
atingând 30-35 cm în diametru şi afundă truneşte astfel condiţii optime de aerisire şi
sub pământ la o adâncime de un metru şi temperatură constantă, dovedind o surprin-
jumătate. Alte galerii, ce şerpuiesc • . jj c în zătoare artă inginerească.
toate sensurile, se ramifică şi se
încrucişează între ele, duc spre cupolă sau
' pr e tunelele mai mici, servind drept „şo-
S
L e " miilor de termite oarbe, care zidesc ALBINA, CAPODOPERĂ A NATURII
Creţii termitierei. Doar în vârful acestei u-
riaşe construcţii există un mare spaţiu liber, Nici o insectă n-a fost mai de folos o-
aproape cât o treime din volumul termitie- mului, nu i-a inspirat mai multe poezii şi
rei. El joacă rolul unei camere cu aer izo- învăţături morale şi nu a făcut obiectul atâ-
lator cars menţine constantă temperatura tor cărţi de specialitate ca albina.
din interiorul metropolei atât ziua, când Ea merită din plin şi atenţia enciclope-
soarele arde, cât şi seara, când răcoarea ar diei noastre. Spaţiul restrâns ne obligă să ne
putea dăuna larvelor. La nivelul solului, în mărginim însă doar la două lucruri extra-
centrul parterului, se găseşte palatul suve- ordinare legate de această insectă şi anu-
ranilor. Este o încăpere lunguiaţă, cu po- me, la arta de geometru a albinei, demnă de
deaua plată şi tavanul rotunjit, de aproxi- admiraţia şi preţuirea celor mai vestiţi ma-
mativ 25 cm. Pereţii foarte groşi sunt stră- tematicieni, şi la sistemul ingenios şi expre-
bătuţi de uşi şi ferestre rotunde, aşezate la siv de comunicare, ceea ce explică ordinea,
distanţe egale. Jur împrejurul acestui sanc- disciplina, munca coordonată din stup, a-
tuar, pe o rază de circa 35 cm, se întinde devărat exemplu de precizie şi eficacitate.
un adevărat labirint de camere boltite, tot- Aşa cum bine se ştie, casa albinelor
deauna rotunde sau ovale, dând una într- este fagurele, un mic castel de ceară, for-
alta sau comunicând prin largi coridoare. mat din sute de celule regulate. Zoologii şi
Sunt săli de serviciu rezervate exclusiv apicultorii au studiat cu atenţie procesul de
muncitoarelor şi soldaţilor care au în grijă
construcţie al acestor locuinţe colective,
perechea regală. Pe margini se înalţă până
depozite de alimente şi creşe în acelaşi
în planşeul acoperişului camere neregulate
timp. Se ştie, de pildă, că albinele îşi fa-
- magazii pline cu clei şi alte sucuri de
plante solidificate şi fărâmiţate în particule brică singure materialul de construcţie. Sub
fine. Celula matcei şi dependinţele sale inelele pântecelui se găsesc mici plăcuţe de
sunt protejate de o boltă groasă, a cărei ceară, secretată de unele glande speciale.
Parte superioară serveşte de planşeu unui Materia fagurilor este mai sfărâmicioasă şi
"jare spaţiu cu aer. In interiorul lui se înal-a mai întunecată la culoare. Cu ajutorul pi-
stâlpi masivi, mai înalţi de un metru, ca-e cioruşelor, insecta desprinde aceste lame şi
Q
au vastei săli aspectul unui naos de le amestecă bine între fălci, înmuindu-le cu
ia
jedrală şi sprijină în acelaşi timp cuiba- salivă. In acest fel, ceara prelucrată devine
e e
) - Acestea diferă de restul termitierei mai deschisă la culoare, mai maleabilă.
Pr.m structură şi destinaţie. Pereţii cuibaru-rj. Se cunosc operaţiile de construcţie a fa-
Su
nt formaţi din argilă, dar despărţitu-e gurelui, la care participă zeci de lucrătoa-
c
reşei, formate din numeroase cămăru-^de re. La început, se formează peretele de
sunt aşezaţi puii în diferite stadii de susţinere a fagurelui şi scheletul său, albi-
ar
norfoză, sunt în întregime construite nele depunând ceara rând pe rând. Abia
dl ^ după ce stâlpişorii pereţilor sunt încleiaţi,
,etnn îmbibat cu substanţe lipicioase. -| începe modelarea fagurelui, acţiune într-
IItre u
8 ' cuibar, înconjurat de o coajă adevăr colectivă, la care albinele folosesc
° a să, perforată de uşile care dau în ca „instrumente" buza inferioară, fălcile şi
,e
VII JNA1
picioruşele. Pereţii interiori ai celulelor, la rea problemă: „Dintre toate celulele ht^,
început rotunzi, sunt scobiţi în unghiuri de gonale cu fundul alcătuit din trei rombUr'
60°, iar fundul lor îşi schimbă forma emis- egale, să se determine cea care se poate con
fericâ într-una piramidală. După ce încăpe- strui cu cel mai puţin material". Konig a re;^ •
rile sunt umplute cu miere, albinele le vat problema cu ajutorul calculului ditere
acoperă cu o foiţă transparentă de ceară ţial, găsind valorile: pentru unghiul m a de
-le căpăcesc, cum spun stuparii. (Fig. 28) 109°26' şi pentru unghiul mic de 70°;ty
Ceea ce de multă vreme a rămas însă Rezultatul dovedea instinctul constrn tor al
un mister a fost preferinţa acordată de al- albinelor care, printr-o îndelungat adaptare
bine formei hexagonale, sau mai degrabă la mediu, atinseseră limitele pera fecţiunii.
de prismă hexagonală a căsuţelor. Totuşi, oamenii de ştiinţă erau in trigaţi de
mica diferenţă de două minu ie de arc
Acest lucru fusese remarcat din antichi-
dintre calculele lui Maraldi şi cIj, ale lui
tate; Aristotel îl citează în Istoria animale- Konig. Din două, una: ori măsurâto rile lui
lor, mai târziu şi Pliniu cel Bătrân. Din Maraldi nu erau exacte, ori rezulta. tele lui
punct de vedere matematic, această pro- Konig erau greşite. In fond, dife-renta nu
blemă a fost abordată de geometricianul era prea mare, dar pentru rigurozitatea
grec Pappus din Alexandria în lucrarea ştiinţifică situaţia nu era în ordine Patru ani
Colecţii matematice. Forma triromboidală a mai târziu, matematicianul englez Mac
fundului celulelor a fost descoperită în 1712 Laurin a refăcut calculele lui Konig şi a
de către astronomul P. Maraldi care, de ajuns la rezultatele obţinute de Maraldi în
altfel, a măsurat şi unghiurile romburilor; 1712. Prin urmare, măsurătorile lui Ma-
cel mare de 109°26', cel mic de 70°32'. Fi- raldi erau corecte, dar tot atât de corecie
zicianul Reaumur, presupunând că albinele şi raţionamentele lui Konig. Numai că re-
vor să facă economie de ceară, i-a propus ma- zultatele erau diferite. Analizându-se mai
tematicianului Konig să rezolve următoa- îndeaproape întreaga situaţie, s-a stabilit că

Fig. 28. Fagurele albinelor, o capodoperă geometrică


„forîlf lui Konig se datorau greşelilor cu- mente hexagonale. Aceste elemente alveo-
orinst; în tabelele de logaritmi pe care le lare se dovedesc foarte avantajoase pentru
folosise- Iată deci că albinele, acum 270 de construcţiile demontabile: sunt uşoare şi
- a u contribuit indirect la corectarea ta-, rezistente. în ce priveşte trăinicia, con-
e ielor de logaritmi ale matematicienilor. structorii, arhitecţii şi matematicienii sunt
pentru albine s-a pus problema urmă- unanim de acord că figura hexagonală se
toare: ce formă geometrică trebuie să aibă identifică cu funcţia de rezistenţă.
•âsuţele pentru ca toate celulele să fie per-
fect unite între ele, astfel ca nimfele să fo-
losească cât mai mult din spaţiul căsuţei, Până acum 50 de ani nu se cunoştea o
unde îşi petrec perioada de metamorfoză, altă mare taină a albinelor, şi anume cum
j sg se realizeze o cât mai mare economie je reuşesc ele să se înţeleagă în foarte com-
material. plexa muncă a depistării abundenţei şi ca-
Spaţiul cel mai mare de folosire îl dă, lităţii surselor de hrană - aflate uneori la
fără îndoială, cercul. Dar dacă fagurele al- kilometri de stup - a transmiterii ştirilor, a
binei ar fi fost construit din celule cilindri- organizării şi asigurării ritmicităţii trans-
ce, acestea nu s-ar fi prins decât prin punc- porturilor, a condiţiilor de muncă şi de via-
tul' de tangenţă şi-ar fi lăsat multe spaţii în- ţă în acea extraordinară „metropolă" care
tre ele. Pe deasupra, această formă este şi e stupul.
neeconomică, deoarece fiecare căsuţă tre- Pentru meritul de a fi descifrat acest uimi-
buie construită independent de celelalte. tor cod al albinelor, marele biolog austriac
Legătura cea mai bună o dau căsuţele Karl von Frisch a primit Premiul Nobel,
prismatice cu bazele triunghiurilor echila- împărţind cu elevii săi Harald Esch şi
terale, pătrate sau hexagonal regulate. Fe- Adrian Wenner gloria de a fi dat răspuns u-
ţele lor se suprapun perfect, nelăsând nici nei întrebări care de sute de ani frământa
un spaţiu gol. Toate fac economie de spa- mintea oamenilor.
ţiu, deoarece pereţii unei celule servesc la Ca şi ţânţarii, albinele nu zumzăie tot-
acelaşi scop celulelor vecine. Dar primele deauna la fel. Când zboară colindând din
două figuri, triunghiul şi pătratul, prezintă floare în floare, aripile lor se mişcă într-un
spaţii „moarte", cuprinse între vârfurile un- anumit ritm. Dar atunci când se întorc la
ghiurilor, pe care nimfa nu le poate folosi, cuib cu o încărcătură grea, ele îşi ambalea-
fiind prea strâmte. în acest caz, nimfa ar ză motorul şi acesta „urlă" pe cele mai
trebui să se mulţumească doar cu spaţiul înalte note. De aceea, albinele care străju-
delimitat de cercul înscris în triunghi sau iesc intrările în stup, auzind de departe a-
Pătrat. ceastă sirenă, lasă să intre albinele-culegă-
Cea mai practică formă de căsuţă o repre- toare fără să mai facă verificarea obişnuită.
Z1
ntă prisma cu secţiune formată dintr-un Albinele neliniştite bâzâie cu totul altfel
hexagon regulat. în primul rând, sunt mai decât cele din stupii paşnici. Şi acesta este
mu
lţ' pereţi comuni, prilej deci j>entru o e- tot un semnal de alarmă şi de mobilizare
c
ţ>nomie serioasă de material. In al doilea generală.
rând, conturul hexagonului se apropie de Lucrătoarele-mesagere întoarse la stup
Cerc
> dând posibilitatea nimfei să transmit „colegelor" de muncă informaţii
folo-,e.ască cea mai mare parte din spaţiul asupra distanţei la care se găseşte sursa de
celu-,ei- Şi iată cum albinele, după hrană, asupra cantităţii şi calităţii mierii, a-
îndelungate °ercâri, au ales forma care tât prin intermediul dansurilor, cât şi al sem-
prezintă cele ai mari avantaje. nalelor sonore codificate în durata emisiunii
Pe h cercetători au demonstrat, şi numărul de impulsuri sonore pe unitatea
"Şză de calcule, că hexagonul este fi- de timp. Harald Esch a descoperit sem-
îu ,a 'deală când e vorba de a se completa nalele sonore pentru distanţă. Ele seamănă
mtregime o suprafaţă plană. Există un cu „uruitul unui motor de bicicletă" şi, în
e
număr de construcţii făcute din ele- funcţie de durată, ele exprimă cu exactitate
distanţa până la sursa de hrană. Astfel,
dacă motorul bâzâie o jumătate de se-
cundă, înseamnă că până la florile bogate
în nectar trebuie străbătută în zbor o dis-
tanţă de 200 m. Adrian Wenner, la rândul
său, a arătat că numărul de impulsuri ale
aripilor informează cu exactitate asupra
concentraţiei în zahăr a hranei. Astfel, o
soluţie zaharată de 0,3 M este comunicată
prin 20-26 pulsaţii/s, una de 1,5 M, prin
32-48 pulsaţii/s, iar una de 2,5 M, prin 56-
72 pulsaţii/s. Deci, cu cât albinele-mesage-
re bâzâie mai tare, cu atât este mai bună
calitatea hranei.
în coloniile de albine se pot înregistra şi
alte semnale sonore. în perioada roirii, in-
sectele părăsesc stupul în urma unei co-
menzi sonore transmise de la una la alta.
Ele se deplasează în stup, emiţând un su-
net distinct de acela produs în timpul dan-
surilor cu mesaj. Semnalul de roire durea-
ză circa 5 secunde. Fig. 29. Faimosul dans al albinelor
Strângerea hranei şi umplerea fagurilor
sunt operaţii care cer în permanenţă nu este sporit, dansul este amplu şi vioi; când
îumai o bună coordonare a acţiunii, dar şi este scăzut, dansul este strâns şi lent).
) informaţie corectă asupra surselor de Dansul albinei-mesager este molipsitor
iprovizionare. şi albinele din apropiere încep să ţopăie
Această informare surprinzător de exac- după ea, căutând cu antenele întinse să ţină
ă o realizează albinele cu ajutorul contactul cu abdomenul dansatoarei.
dansului :odificat. Von Frisch a stabilit că Fiecare mişcare a acestei „învârtite" ameţi-
albinele lomestice (Apis melifera) execută toare este urmată de celelalte albine, ca o
două fe-uri de dans: o „rondă", deci un coadă de cometă, timp de 5-50 de secun-
dans circu-ar, şi un dans cu formă de 8, de, până când iniţiatoarea dansului se o-
reprezentând •arcă semnul matematic al
preşte brusc. După „captarea" informaţiei,
infinitului (oo) ie verticală, înăuntrul
albinele o pornesc spre sursa indicată. A-
stupului, şi pe ori-ontală, deci pe prispa
junse în stup, ele transmit prin acelaşi dans
stupului, la lumina oarelui. (Fig. 29)
circular informaţia şi altor albine, şi aşa mai
Dansul în „rondă" este efectuat atunci
departe, până când toată suflarea albinelor
ând sursa de hrană se găseşte mai aproa-
lucrătoare se pune în mişcare. Pe măsură
e de 100 de metri de stup. El presupune
ce sursa de nectar şi de polen se epuizea-
deplasare în direcţia acelor de ceasornic,
ză, dansul albinelor scade în intensitate,
rmată - fără pauză - de o a doua în sens
până la oprirea lui. Este reluat atunci când
ivers. Aceste deplasări alternative durează
un mesager anunţă descoperirea unei noi
proximativ o jumătate de minut. Dansul
surse de aprovizionare.
ircular conţine un mesaj întreit: existenţa
Când distanţa de sursă depăşeşte 100 ni,
nei surse îndestulătoare de hrană (când
locul dansului în horă sau în „rondă" îl ia
«sa este săracă, albina nu dansează); dis-
in dansul în formă de 8.
ţa sursei de stup este mică (dacă e
Albina efectuează mişcări semicirculare
ma-;> atunci albinele folosesc alt sistem
reunite pe linia diametrului corespunzător:
de în s); conţinutul în zahăr al hranei
o deplasare în semicerc spre stânga, în di-
(când
cecfiii opusă acelor de ceasornic, apoi un este capabil de nişte performanţe extraor-
traseu mai mult sau mai puţin rectiliniu, dinare care au atras din cele mai vechi tim-
urmat de a doua deplasare în semicerc, în puri atenţia şi admiraţia omului. Dar viaţa
direcţia acelor de ceas, spre dreapta. Ciclul colonială şi mai ales isprăvile viespilor au
s e încheie prin parcurgerea încă o dată a început să fie mai bine şi mai amănunţit
liniei de separare a celor două jumătăţi de cunoscute o dată cu cercetările şi observa-
cerc. La fiecare deplasare în linie dreaptă ţiile lui Reaumur şi Fabre cuprinse în ves-
,jc-a lungul diametrului, abdomenul insectei titele şi nemuritoarele lor cărţi închinate
care execută dansul vibrează puternic. insectelor. Viespile şi-au cucerit pe drept o
Acest ansamblu complex de secvenţe celebritate mondială în mai multe direcţii
comunică cu precizie informaţii cu privire ca fabricanţi de carton, ca zidari, ca neîn-
la distanţa sursei faţă de stup, la cantitatea trecuţi fabricanţi de conserve vii vegetale şi
si conţiirutul în zahăr al hranei, precum şi animale.
ia direcţia pe care albinele trebuie s-o ur-
meze.
Distanţele dintre stup şi sursa de hrană întrucâtva munca unor neamuri de viespi
neindicată de dansurile în „rondă", care aminteşte de fabricarea hârtiei. Materia
sunt folosite doar pentru distanţe mici, este primă o reprezintă de obicei scoarţa co-
aici comunicată prin două sisteme de in- pacilor bătrâni, muiată de ploi. Cu fălcile
formaţii: puternice, care se petrec una peste alta,
— numărul de cicluri (deci de opturi) viespea smulge fibre de lemn lungi cam de
executate în unitatea de timp. Ele sunt in 2-3 mm, le desface în firişoare subţiri şi le
vers proporţionale cu distanţa. Cu cât dis amestecă încet cu salivă, obţinând un co-
tanţa este mai mare, dansul este mai lent, coloş, pe care îl transportă în viespar. A-
deci numărul de rotiri este mai redus. Da colo, cocoloşul este presat de fălci, netezit
că la 100 m se înregistrează circa 35-40, la şi transformat într-o foaie de carton sau
1 km scad la aproximativ 4-5, la 2 km la 5, hârtie, aşa cum pasta de lemn este trecută
iar la 10 km se reduc la 1,2 rotiri pe minut; la fabrică printre doi cilindri. Aceste lame
- durata emisiei sonore pe timpul par de carton sunt lipite unele de altele şi unse
curgerii traseului în linie dreaptă dintre cu ajutorul limbii cu un lac izolator. Şi în
cele două semicercuri, timp în care abdo industrie, hârtiei veline i se aplică un strat
menul vibrează. Durata emisiei ca şi numă de clei, ca să nu sugă, iar cartonul folosit la
rul de oscilaţii pe unitatea de timp sunt acoperirea caselor se gudronează pentru ca
direct proporţionale cu distanţa de la sursă ploaia să nu treacă prin el.
la stup. Un singur lucru nu ştiu viespile: să al-
Cantitatea de hrană şi conţinutul în za- bească hârtia. De altfel, această operaţie
hăr sunt indicate asemănător dansului în nu le este cu nimic folositoare. Iată pentru
cerc. Există în plus o proporţionalitate în- ce „cartoanele" lor sunt cenuşii, gălbui-cas-
tre conţinutul de zahăr şi frecvenţa oscila- tanii, în orice caz, de o culoare murdară.
ţiilor abdominale. Cât priveşte indicarea Viesparul aerian sau subteran se deose-
direcţiei, aceasta relevă posibilităţi senzo- beşte într-o oarecare măsură de fagurele
riale cu totul remarcabile la insecte. albinei. Această impresionantă construcţie
nu este în permanenţă o operă colectivă,
ci, la început, produsul activităţii viespii-
mamă - care pune temelia casei - com-
ISPRĂVILE VIESPILOR pletarea locuinţei fiind făcută mai târziu de
generaţiile de viespi-lucrătoare.
Neamul bogat al viespilor, răspândite Construirea viesparului începe prin
P e tot globul, deşi nu întrece capacităţile confecţionarea unui picioruş înalt, care, în
e organizare ale furnicilor, termitelor şi partea superioară, se lărgeşte ca o umbrelă
doinelor şi marele lor talent gospodăresc, de 1-2 cm pătraţi şi în care viespea-mamă
construieşte 8-10 celule hexagonale. Ne- Rămânem nedumeriţi în faţa unei a.; e .
existând iniţial decât un singur plan de ce- menea rămăşiţe dintr-o străveche rochie (j
lule, acestea n-au fundul piramidal, ci ro- bal şi curiozitatea ne îndeamnă să o culegeni
tunjit ca o farfurie puţin adâncă ale cărei de pe jos. Desfăcând petalele uscate a ] p
margini poartă şase feţe de prismă hexago- trandafirului, vom avea surpriza să găsim j
nală mai mult sau mai puţin regulată, for- mijlocul lor, în loc de stamine, zeci de ca
mând fiecare un perete al celulei alipite. sute hexagonale, asemănătoare cu ale alb'
Acoperişul este sporit şi modificat pe mă- nei şi lăsate în paragină. Ne-am dumerit p,
sură ce creşte viesparul. De altfel, femela dată că în mână ţinem un viespar părăsii
măreşte viesparul în mai multe reprize, a- Meşterul lor este bărzăunul (Vespa crabro)
dăugând circular căsuţe ca o rozetă în jurul o viespe mare, cu aripi gălbui şi cu brâi'
celulei centrale. Viespile lucrătoare com- portocalii peste trupul ce pare tăvălit în ru
pletează viesparul, adăugând noi celule, gină. Acul lui de temut lasă o otravă puter-
consolidând peţiolul de suspensie, prelun- nică. Se spune că opt înţepături d; bărzâun
gind coloanele de susţinere pentru a con- lasă în trup tot atâta venin cât cel al unei
strui noi etaje. Etajele superioare, operă a muşcături de viperă.
mai multor generaţii, au celule mai mici ca La început, casa este opera unei sin-
dimensiuni, destinate doar larvelor de gure viespi, şi matcă şi lucrătoare în acelaşi
lucrătoare. Dimpotrivă, etajele inferioare timp.
conţin celule destinate larvelor de masculi Insecta construieşte întâi acoperişul ca
şi de femele fecundate, ultimele primind, un clopot şi prima celulă cu gura în jos. în
se parc, o hrană specială. ea aşază un ou. Larva nu-i hrănită cu miere
Indiferent de specie şi de locul unde este şi polen ca la albine, ci cu muşte, pe care
construit, viesparul se compune, aşadar,
viespea le prinde din zbor şi le taie în do-
din trei părţi:
uă, ducând puiului doar abdomenul moale
unul sau mai mulţi faguri formaţi din
şi hrănitor.
reunirea alveolelor;
Matca continuă să construiască primul
stâlpi columnari destinaţi să fixeze fa
fagure care formează un fel de etaj. Intre
gurele de boltă sau să lege etajele
timp, încheindu-şi metamorfoza, larvele
hexago
preschimbate în viespi dau o mână de aju-
nale pe un singur rând, având
tor mamei lor, curăţând vechile celule şi
deschiderea
construind alte etaje legate prin câte un
în partea de jos;
stâlp central. Deasupra acestora întind noi
un înveliş alcătuit din foi de „carton"
învelişuri care sporesc neîncetat bobocul
cu formă concoidală, cu convexitatea în
de trandafir artificial. Matca, obosită de
ex
muncă, se mărgineşte să depună câte un ou
terior.
în căsuţele făcute de lucrătoare.
Nu întâmplător viespile folosesc „car-
Asemenea viespare, dar de alte forme,
tonul" la învelirea locuinţelor şi, de aseme-
vom întâlni în pământ, în scorburi, P e
nea, nu întâmplător viesparele sunt acope-
crengi, sub streaşină caselor de ţară.
rite de câteva straturi concentrice de „car-
Viesparele construite de viespea rnij-
ton". Intre ele se aştern pături de aer izola-
locie (Vespa media) au forma unui lamp'°n
tor, la fel ca între ferestrele duble. Datorită
chinezesc plămădit din solzi uscaţi, man Ş1
măsurilor de prevedere ale constructorilor,
rotunzi ca nişte foi de plăcintă, şi ternii1141
temperatura din viespar este de 14-15°C,
printr-un tub care este portiţa insectele
mai ridicată decât temperatura de afară.
(Fig. 30) ^
Căldura este necesară dezvoltării larvelor.
Locuinţele viespilor-de-pădure (H-'-'f _
Astfel, plimbându-ne prin pădure, vom
sylvatica) seamănă cu un turban cu trei în^*
zări pe crengi ori în scorburi vălătuci mari,
tituri concentrice, deschis în partea dej0 "
care par nişte boboci de trandafiri artifi-
ciali, confecţionaţi din foiţe de carton răsu-
cite cu destulă stângăcie.
apofize de carton; ele corespund etajelor
fagurelui şi sunt formate din mai multe foi
papiracee foarte compacte, care le sporesc
considerabil rezistenţa. Aceste creste apără
cuibul de atacul diverselor feline, în special
jaguarii, care reuşesc adesea să le doboare
din copaci şi apoi să le sfărâme, pentru a
devora mierea după care râvnesc. Faţa in-
ferioară a cuibului este, de asemenea, aco-
perită cu spini.
La Polybia liliaccea, frecventă în împre-
jurimile oraşului Caycnne, din America de
Sud, cuibul este şi mai mare (1,25 m lun-
gime, 1,20 m circumferinţă), dar mai puţin
îngrijit la exterior. Viespea-de-Bahia (Bra-
zilia), numită Polybia sedula, confecţionea-
ză un carton lemnos, foarte rezistent. Cui-
bul ei are ceea ce am putea numi „geome-
trie variabilă", adaptându-şi forma tipului
de frunze pe care este construit. Astfel, pe
frunzele lanceolate de papură sau de alte
Fi». 30. Lampionul chinezesc al viespii mijlocii monocotiledonate, viesparul are o formă
lunguiaţă, în timp ce pe frunzele late ale
Alte viespi (Polystes) îşi fac un cuib fără dicotiledonatelor devine aproape circular.
înveliş. Tipsia fagurelui, rotundă sau ovală, Cel mai remarcabil viespar este opera
cu 20-150 de celule, are un picioruş de 1-2 cm viespii Chartergiis chartanus, frecventă în
şi un crampon cu care se fixează de ra- Mexic şi Brazilia. (Fig. 31) Cartonul al-
muri. Privite de departe, aceste viespare buriu, elastic, rezistent şi foarte fin poate
dau impresia unor bureţi plini de găurele, rivaliza cu cele mai bune produse ale fa-
pe care o toană a naturii le-a mutat din bricilor de hârtie. Este un cuib neregulat,
fundul mărilor pe crenguţele copacilor sau de formă cilindro-conică, lărgindu-se trep-
pe tulpinile mai vânjoase ale plantelor er- tat spre bază, agăţat în partea de sus de o
bacee. ramură cu ajutorul unui inel de carton. Pe-
In America de Sud trăiesc câteva specii
^ viespi din genul Polybia care înalţă casc
* carton deosebite de ale viespilor noas-
tre
i atât prin dimensiuni, cât şi prin unele
Particularităţi de construcţie.
In Uruguay şi Argentina se întâlneşte
otybia scutellaris, ale cărei cuiburi pot a-
8e 75 cm lungime şi o circumferinţă de
,. ' fiecare având o singură ieşire. Sunt o-
de
> câteodată alungite, uşor gâtuite la
Pe cartonul lor brun, bine încheiat, , vi
dur se poate scrie cu uşurinţă. Lo-;r ICu
afirmă că ar fi confecţionate din-Pir
f31116^^ de lemn cu excremente de ta-t^'
n
velişUi acestor căsuţe este poate par-)tL ea
mai originală. Printre învelişurile nta le se Fig. 3t. Viespea Chartcrgus, fabricanta celor mu
ivesc puternice şi numeroase fine cartoane
reţii despărţitori, concavi, prezintă un sin- Când construcţia celulelor este ..
gur plan de celule cu deschidere în partea iată, viespea le acoperă cu o tencuială J
de jos, îndoindu-se spre mijloc. Orificiul solană de noroi, care face ca locuinţa ei
inferior de ieşire şi orificiile de trecere de semene cu un bulgăre de pământ azvârlii
la o cameră la alta sunt subcentrale şi stră- un zid. -
n
bătute la vârf de conuri suprapuse. * '-
Larvele de viespe-sfârlează {Bembcx r
Fiecare specie de viespe-zidar îşi zideşte trata) trăiesc în soluri nisipoase şi, pentru
într-un alt chip cuibul. Ne vom opri deo- nu fi recunoscute, îşi construiesc un coc "*
camdată la himenoptcrele care folosesc ex- din firişoare de nisip aglutinate cu mătas
clusiv lutul. Una din acestea este viespea- lor. Coconul, la exterior uşor zgrunţuros
strungar (Pelopeea). Două lucruri atrag aten- putea fi luat foarte bine drept miezul ta
ţia asupra acestei viespi suple şi harnice. în- al unei seminţe, atât este de compact si 1
tâi grija ei de a nu se murdări. „Cu aripile rezistent, dar în interior peretele lui eu
fremătătoare - scrie Fabre - cu picioruşele acoperit cu un lac fin.
ţinute sus şi abdomenul negru înălţat, ele Alte himenoptere împing meşteşugul :
răzuiesc cu vârful fălcilor suprafaţa lucitoa- mai departe. Căsuţele lor sunt făcute din
re a lutului, luându-i caimacul. Gospodină mortar atât de trainic, încât nu pot fi sfărâ-
simpatică, se arată grijulie să nu se murdă- mate nici cu ciocanul.
rească deoarece ţine foarte mult la curăţe- Nu rareori pe bolovani şi pe zidurile a-
nia veşmintelor. Aceşti cărăuşi de glod n-au şczate spre miazăzi întâlnim un fel de go-
nici o urmă de murdărie pe ei. Transpor- goşi de piatră. Ele sunt opera albinelor zi-
tând cu atenţie mica bilă de lut pe care o ditoare (Chalicodoma muraria), frumos în-
fixează între mandibule şi o sprijină cu pi- veşmântate. Femelele, ceva mai mari ca o
cioarele din faţă, ei ţin corpul în sus pentru albină obişnuită, au un surtuc de catifea nea-
a nu se atinge cumva de încărcătura de gră cu franjuri ruginii pe pântece şi aripi
pământ." negru-violet; masculii, mai mărunţi, au pân-
Referitor la iuţeala cu care lucrează a- tecele roşcat, cu vârf negricios, şi aripi mai
cestc viespi, Fabre povesteşte că, în timp deschise la culoare.
ce un grup de muncitori prânzeau într-un Trântorii mor curând după roitul din
han, pelopeele au fabricat cuiburi înăuntrul primăvară, iar femeleleyse aştern la lucru,
pălăriilor şi chiar în cutele bluzelor lăsate Materialul de construcţie este ţărâna u-
la cuier. şoară şi firişoarele de nisip. Ele se feresc
Viespea este operativă. După ce culege să lucreze cu pământ moale, aşa cum zida-
un bulgăraş de lut umed de mărimea unui rii se feresc să-şi facă mortarul cu nisip ud
bob de mazăre, îl duce la locul destinat cui- şi cu var stins de prea multă vreme, deoa-
bului şi amestecându-1 cu salivă îl aplică di- rece priza s-ar face foarte greu. Pulberea
rect pe substrat, modelându-1 grosolan cu uscată se întăreşte foarte repede.
lovituri de mistrie date de mandibule. Mai Ca să economisească mortarul, albina
întâi fabrică o celulă ovoidă, lungă de 3 cm şi ziditoare strânge pietricele cu colţuri ascu-
goală pe dinăuntru: peretele interior este ne- ţite, pe care Ie înfige în pasta moale şi le""'
ted, în timp ce învelişul exterior este zgrun- bina cu îndemânare pentru a da construc-
ţuros. Alături de prima încăpere, viespea ţiei mai multă soliditate.
construieşte o a doua, apoi o a treia şi încă
altele, toate orânduite în acelaşi plan. Une- p
ori îşi supraetajează construcţia. în interio- schimb, interiorul căsuţei, unde va
rul fiecărei încăperi, viespea depune un ou l i"
şi unul sau mai mulţi păianjeni paralizaţi de Peretele dinafară al căsuţei arc un^
veninul acului său, rezervă de hrană pentru pect zgrunţuros ca şi la viespea-sfârlează>
viitoarele larve.
l°c
, ţ,
larva, este netezit cu grijă şi „văruit" t'u
strat fin de mortar. înainte de a încheia W> .
căsuţei, albina ziditoare strânge P° !L

p , ş ş
acoperişului cu înveliş subţire de m°
miere, le amestecă şi, după ce punu_ j
supra merindei un ou, zideşte şi căPăCta
r

d mr °
l/f

rulata construită prima încăpere, mere uscate, ciorchini de coacăze, capsule


Chalico-. ma zideşte în contiuare încă 5-6, de mac, cap de meduză etc), apărute de o-
lipin-li-lo str^ns urc'c de altele. Deşi bicei pe funze, ori pe muguri. Făptaşele lor
încăperile sunt mărunţelele şi gheboasele viespi Cyni-
uit închise din toate părţile, ele se pot u- pidae, foarte răspândite mai ales în pădurile
5
ezi 'n t'mP c'e furtună» se P°t încinge sub de stejar. (Fig. 32)
, e )e toride sau se pot sfărâma la îngheţ, Marea artă a viespilor constă în aceea
că parazitează plantele fără a le periclita e-
' jjjjejduind viaţa urmaşilor. Pentru a-şi lua
xistenţa, obligându-le să construiască un a-
''iia, Chalicodoma acoperă toate încăperile
dăpost pentru larve, bun, călduros şi trainic,
o cupolă de mortar groasă de 1 cm prin
şi să le aducă zilnic mâncare proaspătă.
r e nici apa, nici căldura, nici frigul nu
Lucrul ciudat este că şi plantele trag foloa-
o t pătrunde. In acest zid de cetate, Chali-
se din această simbioză. Copacii încărcaţi
■odoma iasă câteva portiţe dosnice, pe de gale sunt mai puţin atacaţi sau chiar o-
unde îşi iau zborul tinerele albine. * coliţi de omizile procesionare şi de alţi pră-
Galele, cunoscute încă din vechime şi dători din cauza cantităţii mari de tanin şi
folosite până nu de mult în industria tanan- oxalat de calciu din frunze.
lilor şi cernelurilor, sunt formaţiuni cu în- Studiul galelor - aşa-numita cecidologic
făţişare foarte variată (bile, taleraşe, bănuţi, - i-a pasionat pe cercetători. Unii afirmau

Fig. 32. Galele, produse originale ale viespilor Cynipidae


că gala reprezintă o reacţie a organismului parţial paralizate, omizile viguroase ar D
vegetal împotriva insectei şi de izolare a lar- tea vătăma cu mişcările lor sacadate mic
vei. O a doua categorie de oameni de ştiin- ţul şi delicatul ou, dacă viespea l-ar pj.U"
ţă pretindeau că femela de cinipid lasă pe lângă victimă. Numai că viespea dă doVa^
frunze o secreţie în timpul depunerii oului, de o uimitoare prudenţă şi ingenios
în sfârşit, o a treia grupă de savanţi susţi- pentru a nu pune în primejdie viaţa pro,
neau că aceste gale sunt rezultatul acţiunii niturii. Oul nu este depus peste conse
mecanice a larvei asupra ţesutului vegetal. „vie", ci acoperit cu un tubuleţ de mât ^
S-a dovedit că nici una din aceste pre- şi suspendat de vârful încăperii print r . St
supuneri nu se apropie de adevăr. fir pendulând desupra hranei. Când oul"
Singura ipoteză plauzibilă, susţinută i l
încă din anul 1891 de P. Kieffer şi confir- p
mată în anul 1960 de Ch. Sinnott, este devenit larvă, firul extensibil
aceea că larva secretă anumite substanţe chi-
mice. După anul 1970, s-a izolat hormonul anp
care produce gale. Această substanţă enzi- viermele, aşezat cu capul în jos, spre nâ
matică are un dublu rol: să favorieze cuti- tecele victimei, din care se ospătează. Câni
nizarea (întărirea) învelişului exterior şi să larva se zbate, puiul de viespe se retrag
stimuleze în ţesuturile vegetale din jurul brusc printr-un mic culoar spre vârful înej
larvei o depunere masivă de substanţe nu- perii; acest culoar de refugiu nu-i altceva
tritive. decât vechiul înveliş al oului, pe care puiu]
însăşi structura galei probează convin- 1-a modificat şi adaptat nevoilor sale.
gător acest lucru. în mijlocul galei, în con- Un fir suspensor, asemănător celui al
tact cu larva, se găseşte ţesutul alimentar Eumenei, se întâlneşte la Odyrera mitro-
sau nutritiv, format din celule cu perete mm, viespe care îşi construieşte cuiburi în
foarte subţire şi moale. Pătura protectoare nisip, acoperind intrarea cu un tubuleţ o-
este reprezentată printr-un înveliş format blic de 3-4 cm. în aceste cuiburi aduce lar-
din celule cu pereţii groşi şi tari, încărcaţi ve paralizate de nasicorni. Numai că larva
cu substanţe de protecţie. viespii nu mai are acel tub de refugiu, ci UD
fel de lanţ de ancoră pe care coboară până
la hrana vie.
Un mare număr de viespi parazite, gru- Ichneumonidele, ce fac parte din cate-
pate în familiile Ichneumonidae, Braconi- goria viespilor care nu-rşi construiesc căsu-
dae, Chalcididae ori Proctotnipidae, veşnic ţe, dau dovadă de un meşteşug dus pe o
călătoare şi lipsite de viaţă socială, asigură treaptă şi mai înaltă de perfecţiune. Ichneu-
existenţa progeniturii într-un mod original. monidul planează deasupra cetei de omizi.
Viespile care sapă căsuţe în pământ sau Cu o iuţeală ameţitoare se năpusteşte asu-
construiesc cuibul pe ziduri aşază o con- pra celei alese, îşi înfige tariera şi depune UB
servă „vie" lângă ou, după care căpăcesc ou. Celelalte omizi sunt atacate la fel, una
locuinţa. Altele, care nu sunt înzestrate cu câte una, până când ichneumonidul şi-«
instinctul constructiv, îşi introduc pur şi terminat ponta.
simplu ouăle într-o conservă „vie", unde
Omizile înţepate îşi continuă activitatea.
larva îşi va duce viaţa ca într-o adevărată
înţepătura nu este nici otrăvitoare, nic
pensiune.
prea dureroasă. Totul pare normal câteva
Să urmărim activitatea viespilor din pri- zile, atâta vreme cât ouăle nu s-au descW
ma categorie. Eumena pomiforma, de pil- încă. Apoi omizile încep să dea semne &[
dă, construieşte cuiburi din pământ de nelinişte. Eclozate, micile larve ale viesp1
forma unor mere pitice şi adună aici larve, încep să consume măruntaiele omizii- L>e'
în mare parte imobilizate prin lovituri de parazitate, gazdele supravieţuiesc 12'
lanţetă în centrii nervoşi. Nefiind decât zile; alteori omida, cruţată mai multă v^
me, ajunge să devină crisalidă. în felul
cesta, fără nici o muncă din partea lor, |'
vele care o locuiesc au un adăpost trai ^
pentru iarnă. Din aceste crisalide, f° a
'na la piele, ies primăvara ichneumonide ? în schimb, viespea Sphex, după o luptă
ou fluturi dramatică cu un greiere voinic, îl răstoarnă
pacă studiem cu atenţie viespile parade şi îl înţeapă de trei ori: o dată sub cap, a
observăm că unele sunt înzestrate cu ' J doua oară în articulaţia celor două segmente
âc veninos, iar altele cu o tarieră, când " anterioare ale toracelui şi a treia oară în
aS
cunsă într-o cută a pielii, când ieşită în a- fa abdomen. Această particularitate a „anes-
13
in toată lumgimea ei, cu ajutorul câre- 6ie teziei" se explică foarte simplu prin aceea că
introduc ouăle în corpul unor larve 1 greierele are trei centri motori, distanţaţi
insecte. „în mod obişnuit, putem apre-ja unul de altul. Şi în acest caz, viespile dau
adâncimea la care este depus oul după dovadă de uimitoare cunoştinţe de anatomie.
hjogimea tarierei. Viespile parazite cu ta- în ce priveşte modul cum larvele de
ieră lungă îşi depun ouăle în corpul lar- viespi reuşesc să conserve cât mai multă
elor pe care le ocroteşte o pătură groasă vreme hrana vie, ipoteza lui J.H. Fabre ră-
je scoarţă de lemn, de pământ sau de alte mâne şi astăzi valabilă. „In corpul oricărei
materiale; cele cu tarierâ scurtă sunt atrase vieţuitoare se află unele organe mai de tre-
je larvele care trăiesc în aer liber, ca - de buinţă decât altele la menţinerea vieţii. Aşa
pildă - omizile. Cu toate acestea, dacă o- sunt inima şi creierul la animalele superioa-
mida este acoperită cu peri lungi, care ţin re; la omizi nu se află - ce-i drept - o inimă
viespea parazită departe de pielea victimei, şi un creier la fel cu cele ale animalelor supe-
sonda alungită este din nou necesară spre rioare; există însă organe asemănătoare, tot
a vârî ouăle înăuntrul cărnii. Pentru omizile atât de necesare pentru viaţă. Dacă larvele
cu piele netedă, lipsite de orice apărare, hi- iehneumonidului, scotocind prin măruntaiele
menoptera este înarmată cu o tarieră foar- victimei lor, ar răni cumva aceste organe e-
te scurtă. Pentru a face să iasă afară lan- senţiale, omida ar muri curând; larvele ar
ţeta, ferăstrăul, tarieră subţire sau altă u- muri şi ele, căci au nevoie de alimente
nealtă de acest fel, folosită la ouat, trebuie
proaspete şi nu de carne stricată. Dacă
să apeşi la capătul pântecelui insectei."
viermişorii sfâşie cumva ceea ce nu trebuie,
(J.H. Fabre)
s-a terminat cu viaţa lor. Pentru a le da pu-
Dacă viespile cu tarieră rezolvă mai
tinţa să trăiască, omida trebuie şi ea să tră-
uşor problema achiziţionării conservei vii,
iască; ea trebuie să-şi prelungească dure-
lăsând în sarcina larvei modul cum trebuie
s-o păstreze cât mai mult timp, viespile cu roasa existenţă până când ei vor fi gata să
ac veninos trebuie să împlinească un se metamorfozeze. Viermii care rod mă-
adevărat tur de forţă „chirurgicală" pentru runtaiele omizii respectă, deci, cu nespusă
a imobiliza conserva „vie" pe care o vor grijă fiecare organ trebuincios pentru men-
transporta la cuib. ţinerea vieţii şi se hrănesc cu restul; ei deo-
Viespea Cerceris manifestă predilecţie sebesc de minune ceea ce pot ataca de
Pentru cleoni, aşa-numiţii gândaci cu rât, ceea ce trebuie, cruţat."
Pe care îi imobilizează cu o singură înţepară Pe drept cuvânt Henri Coupin, în Les
paralizantă aplicată exact în unicul gan-^'°n arts et les meliers chez les animaux, scria:
al insectei, care comandă mişcările. „Nu găsiţi că ucigând un biet iepuraş cu un
f
udă bună a sa preferă buprestizii, gân- glonţ de puşcă sau sucind gâtul unei ne-
aci cu luciu metalic multicolor. Indiferent fericite prepeliţe noi acţionăm ca nişte pri-
gândacii preferaţi de fiecare specie de mitivi în comparaţie cu aceste mici insecte
er
cerist ei au o particularitate comună: nu £ care, fără a şti nici anatomie, nici fiziologie,
Se
dă decât un ganglion nervos. Genul îşi tratează prăzile atât de ştiinţific, încât
C nu are a
' dispoziţie decât o singură ură ele se conservă intacte şi suculente săptă-
otrăvită pentru a-şi imobiliza mâni întregi şi chiar ştiu să Ie mănânce
timp de cincisprezece zile fără să le afecte-
ze prospeţimea?"
182 liLQR
NATUK11
Metoda de combatere biologică a dău- că aici toate categoriile muncesc, indiferent
nătorilor care, în urma riscurilor multiple de sex, ceea ce dovedeşte o mai slabă org a.
legate de folosirea procedeelor chimice, a nizare a vieţii sociale. în schimb, se pare câ
început să fie aplicată pe scară din ce în ce bărzăunii sunt mai „inteligenţi" decât albi
mai largă în toate ţările lumii, exploatează nele. Acest lucru se evidenţiază mai ales
în folosul omului parazitismul din lumea prin modul cum bondarii construiesc n
vie Se ştie că insectele fitofage au ca anta- adăpost pentru ciudaţii lor faguri. I>
eonişti naturali diferiţi zoofagi numiţi ento- obicei, îşi confecţionează printre tulpinile
mofâgi, al căror număr depăşeşte 50 000 de de plante adăposturi de forma unor cuiburi
specii. Zoofagii sunt crescuţi artificial în răsturnate sau a unor mici colibe rotunde
camere climatice şi apoi lansaţi în agro- Ele sunt formate exclusiv din fragmente de
biocenoze în momentul în care dăunătorii muşchi uscat, neaderente între ele, dar bine
s-au înmulţit în aşa măsură, încât pot pro- împletite. La baza lor se găseşte un orificiu
voca grave pierderi pădurilor ori chiar cul- care permite bondarilor să intre şi sg iasă în
turilor de legume, fructe şi cereale. voie. Adesea remarcăm cum, de la uşiţa de
intrare, pleacă un culoar format tot din
muşchi, care duce destul de departe de
NICI BONDARII NU SE LASĂ MAI cuib; în acest fel gazdele pot intra în casă
fără să fie văzute. Pentru un iubitor al
PREJOS
naturii, înarmat cu răbdarea de a observa
lumea măruntă a insectelor, sistemul de lu-
Albina este poate cel mai perfect mo- cru al bondarilor este o excelentă ilustrare
delator de ceară, un uimitor geometru, ca- a unei „benzi rulante" vii. întâi insectele taie
re nu-şi greşeşte niciodată măsurătorile şi cu ajutorul fălcilor bucăţi de muşchi din
tiparele. Insă nu unicul. Pădurile şi fâneţele apropiere; niciodată nu le cară în zbor din
ţării noastre dau adăpost bondarilor (Bom- altă parte, ceea ce înseamnă o mare econo-
bus), himenoptere masive, greoaie, aparent mie de timp şi energie. Apoi ele se aşază în
leneşe. în realitate ei sunt neaşteptat de şir indian, unele în spatele altora, totdea-
harnici. una cu capul întors în partea opusă cui-
Fagurii lor sunt cu mult deosebiţi de cei bului. Bondarul din fruntea rândului strânge
ai albinelor. Au forma unor grămezi de go- muşchiul cu fălcile şi îl „greblează" cu
goşi ovoide, de culoare gălbuie sau albi- picioarele anterioare. De aici materialul
cioasă, sau a unor ouă de pasăre. Unele trece la perechea de picioare mijlocie, apoi
sunt goale şi deschise la un capăt; sunt cele la cea posterioară. Grămăjoara de muşchi
din care bondarii şi-au luat zborul. La su- este pasată următorului bondar care, efec-
prafaţa grămezii, umplând intervalul dintre tuând aceleaşi operaţii, o împinge lucră-
gogoşi, apar nişte excrescenţe negricioase, torului din spate şi tot aşa până când muş-
neregulate, asemănătoare cu trufele şi care chiul ajunge la cuib. Aici este luat în pri-
ar putea fi luate drept excrementele bon- mire de „arhitect", bondarul însărcinat cu
darilor. Deschizându-le cu un briceag, vom operaţia de a întreţese frânturile de muşchi
avea surpriza să găsim în mijlocul lor o transmise de „banda rulantă" şi de a fasona
boltă umplută cu 15-20 de ouă lunguieţe, cuibul în formă de cupolă.
de un alb-albăstrui. Din aceste ouă vor lua Nu rareori, mânaţi de fantezie, capriciu
naştere larvele. Acestea se vor hrăni cu ma- sau necesitate, bondarii nu mai folosesc rnuş-
teria ce le înconjură, o substanţă întune- chiul de pământ ca material de construcţii
cată, formată din ceară, polen şi sucuri Adesea ei construiesc exact în aceeaşi tai-
vegetale întărite. în mijlocul gogoşilor sunt nieră cuiburi confecţionate din păr de cal,
risipite, de asemenea, ulcele de ceară con- destrămaturi de stofă sau fâşioare de hâr-
ţinând miere, rezerva de hrană a bonda- tie. Stricându-li-se cuiburile începute, ei nU le
rilor maturi. Ca şi la albine, la bondari în- mai reiau, ci construiesc în altă parte no>
tâlnim masculi, femele şi lucrătoare. Numai adăposturi.
IX. FLUTURI

URIAŞII FLUTURILOR reproducându-se. Larvele lui trăiesc pe frun-


ze de cartof, laur porcesc şi cătină de gard
(Lyciitm). Are un obicei ciudat. Fiind la-
Alături de miile de specii de microle- com de dulciuri, pătrunde în stupii de albi-
pidoptere, molii şi fluturaşi de noapte care ne pentru a suge miere, dar adeseori albi-
dansează în nopţile senine de vară în jurul nele îl înţeapă şi-1 ucid, stuparul găsind du-
becurilor şi lămpilor, lumea „petalelor zbu- pă luni şi luni mumia lui impregnată cu
rătoare" numără şi câţiva giganţi care aţâţă chit şi răşină.
imaginaţia colecţionarilor şi alcătuiesc Uriaşii fluturilor din zona temperată par
mândria celor mai vestite muzee de ştiinţe mărunţi faţă de rudele lor exotice. Campio-
naturale din lume. nii acestora aparţin tot categoriei fluturilor
în ţara noastră, a cărei faună este deo- nocturni. Recordmanul acestora este flutu-
sebit de bogată mai ales în fluturi apar- rele Agrippina {Thysania agrippina), adesea
ţinând zonei temperate, uriaşul este flu- întâlnit în pădurile tropicale ale Braziliei,
turele de noapte ochi-de-păun (Salumia lipit în timpul zilei de trunchiul copacilor.
pyri). Este o apariţie impresionantă. Pata Agrippina are o culoare cenuşie mată, de
întunecată, mare cât o palmă deschisă (15- unde vechiul său nume Agrippina giisens.
20 cm), taie razele lunii, se izbeşte de gea- Cu aripile întinse măsoară 28-32 cm, aco-
muri şi uneori pătrunde în case lipindu-se perind singur o supfafaţă pe care ar putea
de un perete; ziua, în plină lumină, cu pu- sta cu aripile deschise 8-10 albiliţe, fluturi
ţină grijă îl putem captura. Puternicul flu- albi de rapiţă. (Fig. 33)
ture are aripi brune, de culoarea căprioa- Alături de Agrippina poate sta un fluture
rei, în jumătatea externă gri-brune-întune- de mătase cunoscut în regiunea indoma-
cate, cu o linie transversală dublă, zimţată, laieză sub numele de fluturele cap-de-co-
şi alta transversală; între aceste linii se află bră (Attacus atlas). într-adevăr, vârfurile a-
pe fiecare aripă câte un „ochi" - o pată o- ripilor sale anterioare imită perfect, prin
culară, asemănător cu ochiul de pe aripile desenul lor, capul acestei periculoase rep-
păunului. Celebritatea fluturelui constă în
faptul că exemplarele fiind extrem de
împrăştiate, masculii reuşesc să descopere
femelele la distanţe de kilometri cu aju-
torul simţului olfactiv, extrem de dezvoltat.
Al doilea uriaş este tot un fluture nocturn.
Spre deosebire de ochiul-de-păun, mai
masiv, el are aripi suple de 10-12 cm
lungime, cele anterioare brune-negre, cu
dungi transversale negre. O caracteristică a
'Ul este desenul de pe to'race care imită
Perfect un cap de mort. De aici i se trage
Şf numele popular (cap-de-mort) şi cel ştiin-
•lllc (Acherontia atropos). Fluturele prins
Sc
oate un chiţăit caracteristic provocat de
§°lirea rapidă a sacilor aeriferi, menit să
Perie atacatorii. Originar din sud, din
na
mediteraneană, el poposeşte şi la noi, Fig. 33. Agrippina în raport cu albiliţa
1LUK

tile. Fluturele adult poate fi uşor obţinut prin coperit în 1952 la o altitudine de 1 500 Q,
creşterea larvelor care sunt hrănite cu frun- doborând cu o ploaie de alice un lruni''
ze de oţetar (Ailanlhus) sau lemn-câinesc exemplar femei cu o anvergură a aripil Or ^
(Ligustrurn), 32 cm. Cercetări ulterioare făcute de
Deşi ceva mai mici, uriaşii fluturilor de mologul R. Stratman au constatat că terit
zi sunt infinit mai frumos coloraţi. Noaptea, riul acestui uriaş al fluturilor de zi se măr '"
culorile vii nu se văd şi acestea, oricum, n-ar neşte la o mică suprafaţă de junglă în car'
servi la nimic, întrucât fluturii nocturni stau trăieşte planta gazdă Aiislolchia schkchtef
ascunşi în timpul zilei. în schimb fluturii Masculul, ceva mai mic, are culoarea ver'
diurni oferă ochiului încântat o paletă ui- de-smarald, străbătută de vine şi zone ne
mitor de bogată de culori şi nuanţe, de to- gre şi de o dâră transversală azurie, iar fe,
nuri şterse sau metalizate, concurând în ţi- mela are un veşmânt cafeniu-maroniu c,
nuturile calde veşmântul policolor al orhi- pete albe ca nişte săgeţi; cele de pe aripi] e
deelor şi păsărilor colibri. posterioare, mai mari, au în mijlocul lOr
Cel mai mare fluture sud-american (18- puncte întunecate. Larva roşie, cu o dâră
29 cm), Morpho liecuba obidona, trăieşte galbenă pe segmentul 4 şi acoperita cu tu-
prin jungla Cordilierilor. Faţa dorsală este berculi cărnoşi negri, iar pupa, brună stră-
roşcal-maronie cu perechi de ochişori pe lucitoare, cu pterotfecile (apărătoarele) ari-
margine, cu două dungi aproape negre pe pilor galbene, întrece 10 cm. Ne vom opri
marginea aripilor anterioare şi o pată de aici cu prezentarea acestor bijuterii ale na-
alb în jurul corpului. Faţa ventrală gălbui- turii. Ele merită să li se închine o cuprinză-
maronie are desene tigrate, câte 3 ochi pe toare carte care să le descrie splendoarea
aripile anterioare şi câte 4 pe cele poste- aripilor, ciudăţenia obiceiurilor dar şi des-
rioare, din care una se evidenţiază prin di- tinul trist care le aşteaptă, dacă vom conti-
mensiuni. nua să poluăm vegetaţia, să tăiem pădurile
Masculii sunt atraşi de la mari distanţe ecuatoriale, să le vânăm fără cruţare pen-
de culoarea albastră a veşmintelor. De a- tru egoista plăcere de a le închide într-un
ceea capturarea lor se face cu ajutorul u- insectar sau a le expune într-o vitrină cu
nor steguleţe colorate care sunt agitate de trofee.
colecţionari.
Deasupra luxuriantei vegetaţii din jun-
gla regiunii australiene, la înălţimi de peste
50 m zboară splendidele ornitoptere, cu- CĂLĂTORI PESTE MUNŢI ŞI MĂRI
noscute sub numele de fluturi-păsări (Or-
nithoptera). Patria lor este Noua Guinee şi Se ştie că fluturii sunt cele mai „plira-
arhipelagurile învecinate. băreţe" insecte şi nu pe nedrept unii din ei
Există un mare număr de rase, deose- au fost comparaţi cu păsările călătoare. De
bite prin desene şi culori variate, mergând altfel, prima menţiune despre o vastă m>-
de la azuriu strălucitor până la roşu cardi- graţie de fluturi din Saxonia în Bavana
nal sau verde antic. Toate au dimensiuni (două provincii germane) este făcută in
impresionante (15-30 cm). Băştinaşii dor- anul 1100. Apoi, în 1104 - spun cronic^
nici de câştig prind mai ales masculii aces- timpului - fluturii au eclipsat Soarele dea-
tor specii, cu ajutorul unor săgeţi minus- supra unui oraş al Franţei, semănând p a'
cule, şi-i expun spre vânzare în pitoreştile nică. Lui Cristofor Columb, descoperitor11!
lor bazare. Americii, îi datorăm prima relatare a uf>el
Cel mai impozant ornitopter, deci cel invazii de fluturi, când se găsea cu carav^'
mai mare fluture diurn din lume, este Omi- lele în apropiere de Cuba: „A doua zi apa'
thoptera alexandrae care trăieşte în coroa- rură o mulţime de fluturi uriaşi, frumos CO
nele uriaşilor copaci din pădurea primitivă loraţi şi atât de numeroşi încât cerul s"a '".
a văii subalpine Popondetta din nord-estul lunecat". în ultimii trei sute de ani au ţ0*,
Noii Guinee. Zoologul A.S. Meek 1-a des- semnalate zeci de migraţii în diferite pâf!
AJN1MALE 185
, j e Europei, Asiei, Americii. Fluturii din copii ce dorm. Numai regina-nopţii (Nico-
e r>ul Phoebis zboară în masă, depăşind liana aliata) şi-a deschis abia acum corole-
fastele braziliene, şi se îneacă cu miile în le, răspândind peste grădină o mireasmă
pele oceanului. Prin trecătorile munţilor îmbătătoare.
tjirnalaia, Alpi şi uneori în Carpaţi, alpiniş- Deodată un bâzâit înfundat tulbură li-
iii descoperă zone întregi semănate cu ca- niştea nopţii. O nălucă negricioasă, cu zbo-
javre de fluturi surprinşi de vreme rea sau rul frânt, se năpusteşte de cine ştie unde în
d e î g t grădină. Sub razele lunii, trupul ei iute şi
par cea mai uimitoare călătorie o sa- agil scapără ca o piatră scumpă. După o scur-
v£rşeşte fluturele-monarh (Danaus plexip- tă căutare se opreşte lângă stratul cu regina-
mis) î11 America. De două ori pe an, pri- nopţii. Nu aterizează, ci mai degrabă stă
măvara şi toamna, cu o regularitate mate- atârnată ca un helicopter, bătând aerul pe
matică, acest frumos şi impunător fluture loc, cu aripile-i iuţi. Se apropie de fiecare
pleacă în migraţie. floare, zăboveşte asupra ei o clipă, ca şi cum
Toamna, fluturii-monarhi din întreaga i-ar spune ceva, şi cu o smucire nervoasă
Americă se îndreaptă pe un front larg spre părăseşte grădina tot aşa de grăbită, tot
sud, zburând mai bine de 3 000 km pentru atât de năucă precum venise.
a petrece iarna în Mexic, în Florida, în Cuba Cine este acest oaspete zvânturat?
şi în insulele Bahamas. Un mare număr se Ne potolim curiozitatea doar a doua
îndreaptă şi spre California. Acolo cresc seară, când îl vom prinde cu o plasă de ti-
arbori pe care fluturii-monarhi se aşază cu fon. Năluca nu-i decât un fluture nocturn
miile. An după an ei petrec iarna pe ace-
cu trup gros şi aripi scurte, numit Sphyixx,
iaşi copaci, acoperind în întregime ramu-
din cauza desenului straniu pe care îl poar-
rile şi frunzişul cu masa lor compactă. Un
tă, asemănător puţin cu imaginea sfinxului
curios a numărat peste 100 de exemplare
pe o ramură lungă de 30 de centimetri. în mitologic. Sub cap ţine înfăşurată trompa
California, ei constituie o curiozitate turis- ca un colac de sfoară. Desfăşurând-o încet
tică. Se aplică amenzi de 500 de dolari ace- cu un ac, vom rămâne uimiţi de lungimea ei.
lora care îi tulbură sau îi vatămă. O dată cu (Fig. 34) Acum ne-am dumerit ce caută el
venirea primăverii se însufleţesc, încep să vi-
ziteze florile, deplasând-se încetul cu înce-
tul spre nord şi înmulţindu-se pe drum.
După ce şi-au lăsat ouăle pe tulpinile de
^clepias cwassavica mor. Tânăra generata
continuă să înainteze spre nord, spre
ţara strămoşilor lor. Toamna monarhii ti-
neri se întorc spre sud, unde se instalează
ln
aceiaşi copaci unde au poposit şi părinţii
S1 Părinţii părinţilor lor.

NĂLUCILE NOPŢII

S-a lăsat noaptea. Grădina luminată de j.


e e
J tremurătoare ale lunii visează. TVifo-jjj
$j-a strâns frunzuliţele pentru somn. Al-ay e'e
Şi-au încetat activitatea şi, dacă am re a
Urechi de căprioară, am simţi răsufla- Fig. 34. Fluturele nocturn Sphytix, adaptai
u
Şoară şi regulată a florilor ca a unor corolelor cu aât lung
186 KINCICmi'KLJIA CUKUXfcll A T1LOR NAI UHU
în grădină. îl atrag florile de regina-nopţii, african. Desenul ventral al speciei Pana :e
al căror tub lung e făcut parcă pe măsura prola imită perfect nuanţele corolei din ca
trompei lui. Nici o insectă de zi n-are re culege nectarul. în sfârşit, linia aripj] Q
trompă atât de lungă şi deci toate ar ocoli şi desenul acestora la fluturele brazi]j a
o asemenea floare care-şi păstrează nec- Coenochlebia archidona evocă două frnn?
tarul într-un puţ fără fund. Şi atunci floa- cu peţiol, stropite cu pete de mucegai. ,
rea, găsindu-şi oaspetele potrivit, care s-o Insă meşterul-meşterilor în arta jamu
ajute la polenizare, a luat obiceiul să înflo- flajului, dat ca exemplu în toate manualei
rească o dată cu lăsarea întunericului, che- de biologie din lume, este fluturele-frunz-
mându-1 cu parfumuri ameţitoare. {Kallima inachus), frecvent în pădurile us.
Ca nu cumva oaspetele, care e cam ză- cate şi tufişurile din regiunea indo-austra-
natic, să n-o observe din cauza întuneri- liană. Prin felul cum îşi ţine aripile perfec
cului, floarea s-a îmbrăcat în culori des- suprapuse, ca şi prin desenul copiant, for'
chise. Leagănul alb al corolei se zăreşte de ma foliacee cu nervaţie conturată cu codita
departe, deoarece ea face un izbitor con- imitând peţiolul şi culoarea cafenie sau gal-
trast cu perdeaua neagră a nopţii. ben-ocru de pe faţa inferioară a lor, Kal-
lima imită perfept, până la cele mai mici
detalii, frunza uscată. (Fig. 35) în Enciclo-
pedia ilustrată a fluturilor lumii, apărută în
MEŞTERII CAMUFLAJULUI 1975 la Londra, se relatează observaţia ma-
relui savant englez A.R. Wallace: „Deşi am
Homocromia copiantă, arta de a imita observat locul exact unde s-a aşezat flu-
perfect mediul înconjurător în scopul asi- turele, el semăna atât de bine în poziţia de
gurării prin camuflaj a unei perfecte pro-
tecţii împotriva duşmanilor, este adesea
întâlnită în lumea insectelor, atât la fluturi,
cât şi la lăcuste.
Fluturii care trăiesc în livezi, parcuri, fâ-
neţe şi-au modificat forma aripilor şi şi-au
făurit desene şi culori atât de apropiate de
ale frunzelor, crengilor, scoarţelor de co-
pac şi chiar florilor pe care zăbovesc cu pre-
dilecţie, încât se confundă uşor cu acestea,
reuşind uneori să păcălească păsările, prin-
cipalii lor consumatori, cât şi pe oamenii
porniţi în căutarea şi prinderea lor.
Amazonia reprezintă jungla clocotitoa-
re, care adăposteşte minunaţii fluturi din fa-
milia Nymphalidae, din rândul căreia lac parte
specii deosebit de intersante ca Anaea,
Baeotiis, Colobura, Panacea. Compoziţia co-
loristică de pe spate (dorsală), dar mai ales
cea ventrală (de pe burtă), pe care o arată
atunci când se lipesc de copac şi-şi strâng
aripile, surprinde prin originalitatea ei, do-
vedind o uluitoare şi, adesea, greu explica-
bilă perfecţiune a artei camuflajului. Astfel,
specia Colobura Circe, numită şi fluturele
-zebră, prezintă un desen ventral care imită
Fig. 35. Fluturele Kallima se confundă
perfect „costumul" cunoscutului mamifer frunză.
S cu o frunză aflată la câţiva centi- pereţilor sau perdelelor, unde, obosiţi de
i atâta rătăcire nocturnă, se odihnesc, încer-
e tri de ochii mei, încât oricât l-aş fi privit când să-şi facă somnul de zi.
ie fix nu l-aş fi putut deosebi, dacă nu şi-ar
fi luat zborul'.
Dovezi ale artei camuflajului se întâl-
eSC şi la fluturii din ţara noastră.
BOMBICOLUL, PARFUMUL CE
în pădurile de foioase trăiesc omizile STRĂBATE DISTANŢELE
fluturilor numiţi cotari sau geometride.
Aceste omizi au în apropierea capului trei Gândiţi-vă însă la o femelă de fluture
6 rechi de picioare adevărate, iar spre ex-j pierdută singură într-o câmpie fără mar-
m ita.ea posterioară două perechi de pi- gini. Masculul cel mai apropiat, atât de ar-
cioare false, numite pedespuri, ceea ce le-a zător dorit, aşteaptă un semn la 11 km de-
jbligat să se adapteze unui mod specific de părtare. Cum ar putea femela să se facă re-
deplasare. Mai întâi se proptesc de suport marcată într-o astfel de situaţie fără ieşire?
cU picioarele dinainte, apoi, îndoindu-şi ca- Lansând un semnal? Imposibil! Nici un
pul ca o potcoavă, apropie pedespurile de strigăt nu străbate 11 km. Făcând semnale
picioarele din faţă. In acest fel, corpul a- optice? De neconceput. Ochiul cu faţete al
cestor omizi se întinde cu un pas egal cu insectelor nu distinge imagini decât până la
lungimea corpului, lăsând impresia că mă- o sută de metri. Degajând o substanţă mi-
soară drumul pe care îl parcurg, de unde rositoare? Inutil, deoarece nici chiar cel
le vine numele de cotari (măsurători cu co- mai înzestrat câine de vânătoare, capabil
tul) sau geometride (măsurători de teren). de a urma o pistă, nu poate şi nu ar putea
Cotarii sunt foarte sensibili. La cel mai niciodată adulmeca de la 11 km mirosul
mic pericol iau o poziţie ciudată. Rămân fi- respectivei fiinţe.
xaţi de suport doar cu picioarele false, iar Şi totuşi fluturii „se simt" la această dis-
corpul, devenit rigid, ia diferite poziţii în tanţă. Descifrarea misterului i-a adus lui
raport cu crenguţa, lăsând impresia unei Adolph Butenandt şi colegilor săi Erich
ramificaţii a acesteia, ceea ce-i păcăleşte a- Hecker, R. Beckman şi Danewart Stamm,
proape întotdeauna pe atacatori. după un sfert de veac de cercetări, mult
Fluturii nocturni, care ziua, de obicei, râvnitul Premiu Nobel.
trăiesc lipiţi de scoarţa copacilor, folosesc Se ştia încă de acum 30-40 de ani că
pentru camuflaj culoarea de dezagregare. organismul animal emite substanţe chimice
Ea se obţine prin alternarea unor dungi şi asemănătoare hormonilor, menite să le ajute
pete contrastante şi intens colorate supra- să comunice între ele, numite mai întâi
puse peste tonalitatea cromatică similară a ectohonnoni şi apoi, în 1959, fermoni de că-
mediului înconjurător. In acest fel, corpul tre profesorul Peter Karlson de la Univer-
a
nunalului îşi pierde linia lui de contur şi sitatea din Marburg.
a
Pare defalcat pe porţiuni, am putea spune într-adevăr, concluziile cercetătorilor
Pulverizat, ceea ce îngreuneză considerabil par de necrezut. Femela de Bombyx pose-
rec
pnstituirea lui şi deci recunoaşterea victi-mei dă zece miimi de miligram dintr-un fermon
de către prădător. Ca şi uriaşul Agrippi- special, numit de Butenandt bombicol, se-
la la' "^eln camuflat de culoarea sa cenuşie cretat de sacii laterali, glande perechi si-
cu e desene negre care-i topesc tuate pe ultimul segment abdominal. Ea
conturul pe °arţa Uncje se ascunde) specii de vaporizează în aer bombicolul cu ajutorul
noapte {Octlfiidae) de la noi, cum sunt marii unor mişcări ritmice de pompare, adevă-
flu-triunghiulari Catocala, care ating 7-8 cm, rate pulsaţii abdominale. Aceste minuscule
Un
cj înveliş gri-gălbui-brun, cu desene ne- şi insesizabile urme sunt înregistrate de un
re
() , > străbătute de linii drepte, zimţate, mascul situat la kilometri distanţă cu ajuto-
Pa -| e care"' fac invizibili pe scoarţa co-Or > rul antenelor. Acest organ receptor extrem
dar uşor de descoperit pe albeaţa
de sensibil, asemănător cu o frunză de pal- tatorii au tras concluzia că fluturii mascu]'
mier, e înzestrai cu mai bine de 40 000 de au un fel de „detector de radiaţii i n f r
celule nervoase senzoriale. îndată ce a roşii" în vârful antenelor, ce devine sen.sib;i
primit „mesajul oflactiv", masculul o por- în perioada de împerechere, atunci cân ]
neşte la drum. Ca atras de fire nezîrite, el corpul femelei emite o căldură superioar'
se grăbeşte spre locul chemării de dra- celei obişnuite, din cauza arderilor mai in
goste. Cum va reuşi el să repereze femela tense. Să nu ne mire că mecanismele atât j
aflată atât de departe? Nu-i stau la înde- minuscule, bazate pe celule termoelectrice6
mână decât două posibilităţi de a localiza permiţând descoperirea obiectelor la dis-
sursa mirosului. Una ar fi urmărirea dârei de tanţe de zeci de kilometri, pot interesa în
parfum în raport cu variaţia creşterii inten- cel mai înalt grad bionica şi progresul teh-
sităţii sale. în acest caz, masculul îşi folo- nicii detectării cu ajutorul radiaţiilor i n .
seşte antenele drept indicatori de direcţie. fraroşii. La aceste capitole, tehnica mai
Dacă percepţia este mai puternică în an- poate învăţa încă de la natură.
tena stângă, o porneşte în partea stângă;
dacă, dimpotrivă, antena dreaptă este mai
solicitată, sensul zborului va fi orientat în VICLENELE^MOLII ANTI RADAR
partea opusă.
A doua cale este fantasticul grad de se-
lectivitate a mirosurilor. Pentru a fi recu- Se ştie că succesele vânătoreşti ale li-
noscută de la mai mulţi kilometri, substan- liecilor se datoresc sistemului lor radar, cu
ţa sexuală a femelei se compune dintr-un care reperează şi apoi interceptează vic-
singur tip de molecule. La rândul său, mas- timele în aer. Despre acest sistem ingenios
culul posedă pe antenele sale celule sen- şi eficace vom discuta pe larg când vom
zoriale olfactive care nu reacţionează decât vorbi despre chiroptere.
la acest singur tip de molecule. Am putea Şi totuşi, chiar şi în natură nimic nu este
spune că antenele Bombyx-ului constituie un perfect. Există victime care scapă de rada-
„nas" special rezervat unui singur parfum. rul necruţător al liliacului, cum ar fi moliile
Iată avantajul fluturelui faţă de câine care, de noapte. Ele aparţin unei familii foarte
deşi are un organ olfactiv mult mai com- bogate şi incomplet inventariate cuprin-
plex, nu are capacitatea de a recepta selec- zând 15 000 de specii. Dacă fluturaşii de
tiv, el primind de-a valma toţi stimulii ol- noapte, firavi şi lenţi, au supravieţuit vână-
factivi din afară. torii sistematice a chiropterelor, acest lucru
s-a datorat unui mijloc foarte ingenios de a
le „păcăli" radarele foarte precise.
Sa ne întoarcem la o seară din vara a-
DETECTORII DE CĂLDURĂ nului 1956, când pe terasa grădinii sale, cu-
noscutul zoolog american profesorul Ken-
neth D. Roeder dădea o recepţie spre
In S.U.A. se fac cercetări intense pentru miezul nopţii. Când ambianţa era plăcuţă,
lămurirea uimitoarei taine a fluturilor de unul dintre invitaţi avu ideea, după obiceiul
noapte ochi-de-păun (Salurnia pavonia). petrecerilor, să răsucească un dop umed
Masculii acestora pot descoperi femela de pe marginea unui pahar ca să producă un
la o distanţă de 10 km. Cercetătorii au sunet ascuţit. Atunci s-a petrecut un lucru
închis femela sub un geam. Fluturii masculi extraordinar. Ca lovite de trăsnet, larnpi rl'
au continuat să zboare spre femelă. Nici dele, fluturii care cu câteva clipe zburau
aşezarea femelei după o plasă metalică nu voioşi în jurul lampioanelor, s-au prăvălit iş
Ie-a stânjenit zborul. Doar atunci când în pământ. Toţi au crezut că insectele fusese^
jaţa femelei a fost aşezat un ecran care nu paralizate sau ucise de ascuţimea sun<^
'asă să treacă radiaţiile infraroşii, fluturii telor. Spre surprinderea invitaţilor. d u P a
masculi nu s-au putut orienta. Experimen-
mai puţin de un minut fluturii căzuţi se în- vibraţiilor sonore ale motorului vor -on-
ufleţiră, se târâră câteva clipe pe sol şi îşi tribui încetul cu încetul la apariţia unor
e luară zborul. Acelaşi lucru se petrecu mijloace mai silenţioase de transport
>upă reluarea experienţei. aerian.
intrigat de acest comportament al mi- Tot fluturii de noapte mai reţin, în două
•rolepidopterelor, Roeder împreună cu co- direcţii, cercetările bioniştilor. Familia
borâtorul său, dr. Asher E. Treat, au de- Arctiidae deţine şi un alt sistem de a con-
is să dezlege taina. Cercetările lor au fost tracara radarul liliecilor: un sistem tot ul-
"ncununate de succes. Asistând la vânăto- trasonic de bruiere a emisiunilor acestuia.
r ile nocturne ale liliecilor, au constatat că Acest procedeu fusese introdus inde-
c6 i mai mulţi fluturaşi scapă din plasa pendent de cercetările biologice încă din
ultrasunetelor prin nişte manevre aparent timpul celui de-al doilea război mondial,
ciudate. fiind folosit în bruierea posturilor de radio
Iată ce se petrece. In timp ce un liliac inamice sau în derutarea unui radar care a
se apropie la mai puţin de 30 m de flutu- surprins un bombardier în aer. în 1965,
raş, acesta, ca şi cum ar fi avertizat, face deci la 15 ani de la aplicarea lui în tehnica
stânga împrejur. Dacă e atacat de jos, se militară, Dorothy Duuning 1-a identificat la
înalţă puţin,, ieşind din conul de reperare al fluturaşii de noapte din genurile Arctia,
radarului. Îndârjit, chiropterul reia vână- Paraseinia, Epicallia, Callimorpha.
toarea. El nu mai zboară de data aceasta în „Aparatele de bruiaj", formate dintr-o
linie dreaptă, ci se clatină de parcă ar fi placă de chitină flexibilă şi striată, care a-
beat. Aceste schimbări bruşte de direcţie coperă o cutie de rezonanţă, se găsesc de o
nu sunt întâmplătoare, ci calculate la mili- parte şi de alta a corpului, în jurul celei de
metru pentru a pune în cea mai bună pozi- a treia perechi de picioare. Când insecta îşi
ţie aparatul de reperaj. Când insecta care contractă şi destinde cu iuţeală muşchii
zboară încet se pomeneşte, datorită acestor picioarelor, placa este supusă unor vibraţii
manevre tactice, cu liliacul la mai puţin de ultrasonice pe lungimea de undă a lilie-
6 m de ea, distanţa fiind prea scurtă pentru cilor. Aceste bruiaje derutează liliecii care,
a mai fugi, ea îşi strânge brusc aripile şi se în cele mai multe cazuri, scapă prada.
prăvăleşte la pământ, salvându-se de dinţii S-a constatat însă că multe specii de
devoratori ai liliacului. fluturi de noapte înzestrate cu sisteme de
Cercetările au fost mutate apoi în la- bruiaj, deci cu capacitatea de a recepţiona
borator, sub lamelele microscopului care au şi reproduce sonarul liliacului, sunt specii
relevat simpla şi ingenioasa „armă" de apă- periculoase pentru agricultură şi silvicul-
rare a fluturaşului: „urechile" sale de o ma- tură.
re simplitate anatomică, dar şi de o maxi- Bioacusticienii din Franţa, Germania şi
mă eficienţă, şi zborul „tăcut", realizat da- S.U.A, în colaborare cu inginerii, au ima-
torită franjurilor de peri lungi de 2 mm şi ginat radaruri pe lungimea de undă a lilie-
situaţi în zona de turbulenţă a aripilor. Bio- cilor cu care sunt goniţi aceşti fluturaşi
mstul german Heinrich Hertel a arătat im- stricători de pe terenurile invadate.
Portanţa pentru aerotehnică a acestui ca-
jacter adaptativ al insectei la zborul „mut". a
turboreactoare, unde zgomotul nu este
Produs de baterea aripilor ca la fluture, ci UN FLĂMÂNZILĂ AL INSECTELOR
ai
ales de vibraţiile sonore ale motorului,
^preconizează alte sisteme de reducere şi Nici elefantul dintre animalele terestre
s
orbţie a zgomotului, care încă nu sunt şi nici balena, dintre cele marine, nu deţin
e
'a punct. Dar, asociate cu un sistem recordul de a fi cele mai mari consumatoare
, . Ca Ptatoare ale turbulenţei aripilor la de hrană. In acest caz, pentru a nu-i ne-
ln
tare, aceste sisteme de reducere a dreptăţi pe cei care n-au norocul să se nu-
IN Al UIV11

mere printre uriaşi, s-a convenit să se ţină mente de lemn tăiate cu ajutorul fălcil Or
seama de raportul dintre greutatea cor- Omizile fluturelui de stup îşi consolidează
porală a animalului şi cantitatea de hrană coconii de mătase albă ascunşi printre f a
îngurgitată. gurii de miere cu plăcuţe de ceară. Omij,
După acest cntenu, intr-adevar echita- fluturelui Gonoptera libatrix leagă cu firj
bil, cel mai mare mâncău din lume - un fel soare frunzele plantei pe care a trăit şi s
de'Flămânzilă al lumii animale - îl repre- schimbă în crisalidă în interiorul acestui
zintă larva moliei Polifonus (Antheraea dăpost. La fel procedează larvele flutuiilo
potyphonus) din America de Nord. Ea con- tortricieni, care rulează ca pe un cornet
sumă în 48 de ore de viaţă o cantitate de ma- frunzele, ori larvele unor fluturi de noapte
să vegetală egală cu de 86 000 ori propria care se dezvoltă în pernele de muşchi sau
greutate la naştere. în echivalent uman, a- licheni.
ceasta ar însemna că un prunc de 3,17 kg Un desăvârşit sarcofag îl realizează însă
ar înghiţi o cantitate de 273 tone de hrană. fluturele-de-mătase (Bombyx mori), care a
atras atenţia oamenilor încă din antichitate
Se presupune că sericicultura a început să
fie practicată acum circa 5 000 de ani, în
„FABRICILE" DE MĂTASE NATURALĂ China, de unde s-a răspândit în India şi a-
poi, mult mai târziu, în Europa, deoarece
Când omizilor le vine timpul să se crescătorii de viermi de mătase din Extre-
transforme îri crisalide, cele mai multe din mul Orient păstrau în mare secret această
ele îşi fabrică din mătase un adăpost închis, îndeletnicire rentabilă. Poveştile spun că
ca o mică bombonieră, numită cocon. Mă- nişte călugări i-au adus în dar împăratului
tasea este secretată de glandele interne, ex- bizantin Justinian câteva bastoane de bam-
istente la baza gurii. bus în interiorul cărora erau ascunse ouă de
Aceşti coconi au forme, culori şi siste- viermi de mătase. Acelaşi vicleşug, zice-se,
me de inserţie foarte felurite. Ca format, l-ar fi folosit şi marele explorator Marco
gogoşile pot fi: ovoide, elipsoide, cilindroi- Polo, care ar fi pus în felul acesta bazele
de, cu un cap sau amândouă capetele ar- înfloritoarei industrii italiene de mătase
cuite sau emisferice; nu rareori întâlnim naturală.
gogoşi îndoite sau de forma unui fus alun- Femela fluturelui-de-mătase depune o
git, ca la cei mai mulţi fluturi din genul mare cantitate de ouă (300-600) pe care
Zygaena. De obicei, gogoşile crisalidelor sericicultorul le adună în săculeţe speciale
femele sunt mai mari decât coconii mascu- de tifon şi - la timpul potrivit - le împrăş-
lilor, care, cel mai adesea, par sugrumaţi la tie pe nişte rafturi speciale, într-o încăpere
mijloc. Coloritul lor variază de la alb stră- curată, în care aerul este călduţ. După 8-10
lucitor la cenuşiu închis, de la auriu până zile încep să apară omizile: mici, de cu-
la cafeniu-roşcat. loare brun-roşcată, cu căpşorul negru şi
Unele specii de fluturi, cu omizi mai ex- corpul acoperit de smocuri lungi de per-
puse atacurilor, construiesc un sarcofag în indată ce se pot deplasa încep să consume
întregime de mătase şi bine închis. La alte cu lăcomie frunzele de dud aşternute pe e"
specii de fluturi cu omizi păroase, cum ar tajerele de alimentare. In a cincea zi, om1"
fi Chelonia, gogoaşa este mai subţire şi a- zile se opresc, îşi înalţă partea dinainte a
tunci larva o fortifică cu propriii peri pe corpului şi încremenesc în această poziţ' e;
care îi taie cu ajutorul mandibulelor. Lar- Se zice că „au adormit". Somnul durează
vele altor fluturi, neavând suficientă „rezer- 24—36 ore. Apoi omizile se trezesc şi încep
vă" de mătase ca să se învelească în cocon, să se deplaseze, făcând mişcări ca şi curn ar
adaugă materii străine. Stricătorul fluture dori să se elibereze de ceva. Acel cev a este
Cossus devine crisalidă într-un cocon de vechea piele pe care omida, lepăda 11 d-o,
mătase gri-negricioasă, „parcelată" cu frag- îşi continuă ospăţul exact aceeaşi p 6 '
ANIMALE 191

rioadă de timp. Urmează apoi al doilea teste cu repeziciune capul, eliminând firul
, după care are loc a doua năpârlire.
oini) de mătase. Firul se înfăşoară în inele în ju-
După a cincea năpârlire ia naştere omi-ja rul trupului său. Un inel se alătură strâns
golaşă, albă, lungă de 6-8 cm, de 9 000 J £ altuia. Munca progresează repede. încă
ori mai grea decât viermele abia ieşit ,Jin puţin şi gogoaşa este aproape gata. Dar pe-
ou- Aceasta nu-şi prelungeşte prea mUlt reţii săi sunt deocamdată subţiri. Prin ei se
plimbările. Glandele ei secretoare de mătase poate distinge cum omida îşi continuă ne-
sunt pline până la refuz cu lichid se-ricigen. întrerupt lucrul. Apoi pereţii gogoşii devin
Dintr-un tub lug şi răsucit în spirale, din ce în ce mai groşi. Un strat de ochiuri
acesta se scurge spre o parte lărgită, un fel de mătase se aşază sub altul. Lucrătorul nu
de bazin de acumulare. Rezervorul fiecărei mai poate fi văzut. Au trecut trei zile şi trei
glande se prelungeşte într-un canal subţire. nopţi de când lucrează fără o clipă de ră-
Canalele se întâlneasc în zona capului gaz; mai trec o zi şi o noapte. Gogoaşa este
omizii şi se deschid printr-un orificiu pe terminată. Atunci viermele doarme. Acesta
buza inferioară. Când vine vremea „ţe- este ultimul lui somn.
sutului", omida elimină lichidul sub forma Gogoaşa nu este doar o „capodoperă
a două şuvoaie care se scurg prin ambele textilă", dar, într-un fel, reprezintă şi o per-
zone secretoare; ies afară, se întind şi apoi formanţă demnă de o veritabilă maşină in-
se încheagă; din ele se formează un fir de dustrială. Firul din care este alcătuită go-
mătase subţire. (Fig. 36) goaşa are în jur de un kilometru lungime şi
cuprinde 24 000 de „ochiuri" de 4 cm lun-
în acest moment omida se târăşte ne-
gime, care au necesitat 24 000 de mişcări
liniştită pe raft şi se suie pe stelaj, căutând
de „suveică" ale capului omizii.
mânunchiurile de nuiele aşezate special de
sericicultor. După ce-şi găseşte locul, înce- Culoarea gogoşii (albă, citron, aurie,
galben-roşiatică sau galben-verzuie) variază
pe să lucreze. Agăţându-se cât mai solid cu
în raport cu specia fluturelui. Aşa, de pildă,
picioruşele abdominale de una din nuiele,
specia vărgată a viermelui-de-mătase dă
ea îşi duce capul când spre dreapta, când gogoşi albe, în timp ce specia fără dungi,
spre stânga şi când spre spate, atingând cu gogoşi de un galben-auriu.
buza inferioară diferite puncte ale stela-
jului. După scurt timp în jurul omizii se Ca să poată ieşi dintr-o asemenea în-
formează o ţesătură destul de deasă cu chisoare, fluturele uzează de o mică strata-
firele de mătase pe care le secretă conti- gemă, în timpul cât stă în gogoaşă, în cor-
nuu. Dar aceasta nu este decât baza con- pul său se formează un lichid corosiv care
strucţiei. Omida se instalează în mijlocul umectează pe dinăuntru vârful gogoşii; fi-
acestei baze. Firele de mătase o menţin rele de mătase umezite se destramă în
suspendată în aer; ele reprezintă punctul acest loc, unde se formează o fereastră.
de care se va fixa gogoaşa. Mai întâi îşi ro- Prin ea prizonierul îşi recapătă libertatea.
Nu vom insista asupra unor aspecte
tehnice ale sericiculturii, îndeletnicire fru-
moasă, productivă, dar şi dificilă din cauza
sensibilităţii larvelor de Bombyx la boli. Pe-
brina, „misteriosul flagel", era pe punctul
să compromită, în veacul trecut, sericicul-
tura europeană, dacă n-ar fi intervenit stră-
lucita descoperire a lui Pasteur. Alături
de aceasta, mari pagube produce muscar-
dina sau împietrirea, provocată de sporii
unei ciuperci parazite răspândiţi în corpul
viermelui.
Mătasea scoasă din gogoşile de Bombyx
- 36. Fluturele de mătase (evoluţie) mori continuă să fie cea mai preţioasă
materie textilă. Firele de mătase reprezintă, clipă într-alta. Când se urnesc mai mU|,
tuburi extrem de subţiri umplute cu aer; de coloane, iar procesiunile lor se îniâ[ ne,
aceea borangicul este uşor şi conservă per- spectacolul capătă aspecte inedite, ţyp
fect căldura. în acelaşi timp, el se distinge ritelc ghirlande vii se încrucişează, se înc^
prin frumuseţea, rezistenţa şi capacitatea cesc, se descâlcesc, se înnoadă, se H
lui de a fi colorat omogen. noadă, dar până la urmă fiecare îşi vede Hi
în Extremul Orient, fluturele-alb-de- drum. Când ajung la ţintă, omizile . C
mătase este înlocuit cu fluturele-de-mătase prese ca la o comandă. Tot ca o trupa b'°
al stejarului (Anlherea pernui), evidenţiat instruită, o purced înapoi parcă la semn]C
prin aripile alb-cafenii, împodobite cu pa- Deşi se depărtează zeci şi chiar sute '
iru pete înconjurate de un chenar. Omizile
metri de cuib, ele găsesc totdeauna cale^
lui - aşa cum le arată şi numele - se hră-
nesc de preferinţă cu frunze de stejar. Go- de întoarcere. Ce lainic instinct Ie dirijea
ijoşile acestui fluture dau o mătase mai gro- ză? Să fie înzestrate oare omizile cu meniu
solană, dar mai rezistentă, utilizată la fa- rie vizuală sau olfactivă? Cercetările rna'
bricarea şantungului. In ţara noastră a fost vechi, confirmate de altele, recente, au de-
aclimatizat din Extremul Orient şi flutu- monstrat mijlocul ingenios prin care omi-
rele-de-mălase Eri (Phyllosamia ricini) ca- zile [ţrocesionare reuşesc să se întoarcă la
re se hrăneşte cu frunze de ricin. copacul lor. Iată cum descrie această pro-
cesiune marele naturalist francez J.H. Fabrţ
în celebra sa carte Viaţa insectelor. „Ele
aştern pe jos un covor de mătase pe tot în-
PROCESIUNILE DIN PĂDURE tinsul drumului. De altfel, se şi poate vedea
cum fiecare omidă din procesiune îşi a-
pleacă şi-şi saltă capul întruna. în prima
E greu de închipuit că omizile, depen-
mişcare, filiera, aflată la baza inferioară, li-
dente de copacii unde se hrănesc şi-şi ţes
peşte firul pe calea urmată de procesiune;
corturile de mătase, ar putea porni în mar-
şuri prădalnice. Şi, totuşi, ele fac expediţii în a doua mişcare, filiera lasă să se scurgă
nu în mod haotic, cum s-a întâmplat în A- firul, în timp ce omida face câţiva paşi. Ca-
merica, cu larvele de inelar, înmulţite peste pul se apleacă atunci din nou, apoi se ri-
măsură, ci în mod organizat, după un „ca- dică şi a doua porţiune de fir este aşezată
lendar" pe care niciodată năvălitorii bar- pe drum. Fiecare omidă din procesiune
bari nu l-au respectat. merge pe firele aşezate de cele care merg
Omida procesionară a pinului (Tliama- în faţa ei şi adaugă pe drum propriul său
topaea pinivora), mai rară la noi, mai frec- fir, aşa încât drumul străbătut este marcat
ventă în regiunea mediteraneană, are obi- treptat pe toată lungimea sa cu o panglică
ceiul ca de dimineaţă să iasă din cuibul de de mătase. Numai urmând acest fir con-
mătase şi s-o pornească în căutare de hra- ducător omizile procesionare pot să revină
nă. Nu marşul în sine aduce un element de la adăpostul lor, fără a se rătăci niciodată,
pitoresc sau de interes ştiinţific, ci modul oricât de întortocheată ar fi calea urmată."
cum aceste omizi se deplasează. La fel procedează şi omida procesiona-ră a
Prima omidă care iese din domul de stejarului (Thawnatopaea proces.sioneci),
mătase îndeplineşte funcţia de căpetenie a foarte cunoscută în ţara noastră. Omizile
expediţiei. După ea se înşiruie în monom sunt negre pe spinare, cenuşii pe laturi şi
continuu toate celelalte omizi. Procesiunea, gălbui pe pântece, având pielea acopeni a
numărând câteva sute de omizi, se depla- de mici tubercule roşcate, purtând fiecare
sează lent, cu pas egal, omida din spate un smoc de fire lungi şi albe, terminate cu
păstrându-şi parcă pasul după cea cârlig. Cuibul lor e un sac cenuşiu, lung "e
Pe sol. din faţă. 0,80-1 m şi lat de 0,2-0,3 m, lipit pe trun-
procesiunea s