NOTIUNEA DE CONSTITUTIE

Incepand cu sec. XVIII, constitutia s-a impus cu alte institutii juridice pentru
a sublinia evolutiile politice, social culturale, etc. din statele de la acel
moment. Adoptarea unei constitutii a devenit in timp un eveniment deosebit
de important intr-un stat, Constitutia nefiind doar legea fundamentala a unui
stat ci si o realitate politica si statala ce se identifica chiar cu realitatea
sociala de la un momentdat dintr-un stat.
O constitutie consacra principiile fundamentale ale vietii economice, scoiale ,
culturale, juridice si politice conforme cu valorile fundamentale pe care un
stat le promoveaza si le apara. Unele dintre aceste valori au fost exprimate
in acte constitutionale ce au precedat constitutiile moderne (ex.: Declaratia
Drepturilor Omului si Cetateanului adoptata in 1789 in timpul revolutiei
franceze, prevedea ca o societate in care nu este asigurata garantia
drepturilor si nu este asigurata separatia puterilor nu poate avea o
constitutie).
Etimologic, termenul de constitutie provine de la lat. constitutio =
asezare cu temei sau starea unui lucru.
Constitutiile adoptate in perioada romana, desi sunt constitutii imperiale nu
aveau valoarea juridica pe care o au constitutiile moderne, nefiind diferite de
orice alta lege sau act cu valoare de lege adoptat. In conceptia moderna a
acestui termen, constitutia devine legea fundamentala a unui stat, care din
punct de vedere istoric apare in momentul in care se trece de la societatea
feudala la societatea de tip burghez, la epoca moderna.
Initial, constitutiile au fost concepute ca ansamblu de norme juridice ce
aveau ca scop limitarea puterii guvernantilor si garantarea drepturilor
fundamentale ale omului. Cu timpul, la aceasta conceptie, s-a adaugat faptul
ca normele constitutionale trebuie sa fie cuprinse intr-o lege sistematica si
faptul ca aceste norme au o forta juridica superioara legii.
Elementele definitorii ale oricarei constitutii sunt:
1. Caracterul de lege: constitutia cuprinde si ea norme juridice care
exprima vointa celor care detin puterea.
2. Este lege fundamentala: aspect ce rezulta din continutul si calitatea
reglementarii

3. Reprezinta baza organizarii statului dar si baza intregii legislatii:

aceasta cuprinde principiile fundamentale, normele general aplicabile
pentru toate domeniile vietii.
4. Puterea de stat: o constitutie nu exista decat intr-un stat
5. Relatiile sociale fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea,
mentinerea si exercitarea puterii de stat: acestea reprezinta obiectul
de reglementare al unei constitutii si cele care ii dau in acelasi timp
caracterul de lege fundamentala constitutiei
6. Forta juridica suprema: o constitutie se afla in varful ierarhiei izvoarelor
formale ale dreptului, intregul drept trebuind sa fie conform cu
prevederile constitutiei
7. Forma scrisa: incepand cu sec. XVIII, forma scrisa a constitutiilor este
cea care s-a impus
8. Procedura de adoptare: are un caracter special si solemn

In consecinta, prin constitutie intelegem legea fundamentala a unui stat

constituita din norme juridice investite cu forta juridica suprema si care
reglementeaza acele relatii sociale care sunt esentiale pentru instaurarea,
mentinearea si exercitarea puterii de stat.

APARITIA, ADOPTAREA, MODIFICAREA, SUSPENDAREA SI

ABROGAREA CONSTITUTIEI

Pentru a identifica prima constitutie din lume, este un proces aproape

imposibil, doctrina ne avand un punct de vedere unitar cu privire la
momentul aparitiei constitutiei. Astfel o parte a doctrinei apreciaza ca prima
constitutie din lume este constitutia Marii Britanii, care incepe sa se formeze
incepand cu anul 1215 prin adoptarea Magmei Charta Libertatum. Alta parte
a doctrinei apreciaza ca primele constitutii apar odata cu venirea la putere a
burghezie, in consecinta, unii apreciaza ca prima constitutie este Constitutia
Statelor Unite 1787 Philadephia. Iar altii apreciaza ca prima constitutie este
Constitutia Frantei 1791.
In consecinta, sec. XVIII este definitoriu pentru clarificarea conceptului de
constitutie dar aparitia acesteia este anterioara acestei perioade. Norme cu
caracter constitutional au existat din momentul aparitiei primelor state
suverane. Medicul burgheziei, in acest proces, de aparitie a constitutiei, a
constat in sistematizarea acestor reguli constitutioanale intr-o lege scrisa,
adoptata cu forme si proceduri solemne, reguli investite cu cea mai inalta
forta juridica.
Constitutiile marcheaza inclusiv aparitia statului de drept, punanadu-i si pe
guvernanti sib incidenta normelor juridice. In procesul aparitiei constitutiei,
trebuie sa distingem intre constitutiile cutumiare si constitutiile scrise.
Normele constitutionale pot fi asadar sistematizate intr-un act unic, in mai
multe acte constitutionale redactate in forma scrisa sau intr-un sistem de
norme scrise si cutumiare ce formeaza in totalitatea lor constitutia acelui
stat.
Constututiile cutumiare sunt rezultatul experientei, traditiei, a uzantelor a
precedentelor, a principiilor de drept aparute dealungul timpului in
activitatea statala. Astfel de constitutii mai pot fi intalnite astazi in Marea
Britanie, Noua Zeelanda, Israel.
Incepand cu sec XVIII, constitutiile cutumiare sunt inlocuite cu cele scrise
pentru ca:
-

Erau considerate neclare, imprecise, incerte si incomplete

Pentru ca erau intr-o continua miscare
Pentru ca limitau atributiile puterii si puterilor constituite

Constitutiile scrise se bucura in schimb de precizie, certitudine si claritate. Pe

de alta parte s-a apreciat ca o lege fundamentala scrisa poate sa retina mult
mai bine drepturile si obigatiile guvernatilor dar si ale guvernantilor. S-a
subliniat de asemenea importanta domnei legii, ceea ce presupune ca
organele de stat trebuie sa respecte la randul lor regulile de drept
prestabilite si sa considere constitutia ca lege scrisa ca fiind sacra atata timp
cat este in vigoare.
Constitutia scrisa este sustinuta si de Teoria Drepturilor Naturale, potrivit
careia cetatenilor trebuie sa li se recunoasca drepturi si libertati consfintite
printr-o lege fundamentala avand in vedere natura lor de fiinte umane. Teoria
Contractului Social va sublinia si ea importanta constitutiei scrise prin faptul
ca sustine ca statul nu este altceva decat rezultatul unei intelegeri libere a
cetatenilor.
ADOPTAREA CONSTITUTIEI
Adoptarea unei constitutii este un proces complex ce cuprinde 3 elemente:
1. Initiativa adoptarii: aceasta initiativa apartine deregula aceluiasi
organism statal, politic sau social care fiind organ suprem in stat
observa cel mai bine realitatea sociala si evolutia acesteia. Constitutiile
actuale, fie prevad expres cine poate avea o initiativa de adoptare a
unei constitutii, fie initiatorul se deduce pe cale de interpretare.
2. Organul competent pentru a adopta o constitutie: pentru a afla cine
este organul competent a adopta o constitutie este necesar a identifica
puterea constituanta. Puterea constituanta este acel organ care
beneficiaza de autoritate publica si politica speciala, avand dreptul de
a adopta o constitutie. Puterea constituanta apare sub 2 forme :
ORIGINARA (care intervine atunci cand nu exista sau nu mai exista
constitutie in vigoare) sau INSTITUITA (care este prevazuta de
constitutia in vigoare atat in ceea ce priveste organizarea cate si
functionarea ei; acea putere poate revizuii o constitutie). Asadar,
titularul puterii constituante originare este individul sau grupul de
indivizi care reprezinta la un momentdat ideea de drept sau este
poporul atunci cand acesta este purtatorul direct al ideii de drept sau
este guvernamantul de fapt (cei care conduc in cadrul revolutiilor).
3. Modul de adoptare al constitutiei: acest mod este determinat de stadiul
de dezvoltare economica, sociala si politica dintr-un stat, de ideologia
dominanta la momentul adoptarii constitutiei si de realitatea sociala de
la acelasi moment. Moduri de adoptare a constitutiei:

Constitutia acordata: este cea mai rudimentara forma de constitutie si

este defapt acea constitutie adoptata de monarh ca stapan absolut.
Constitutia plebiscitara (statutul): este acea constitutie initiata de seful
de stat dar ratificata prin plebiscit . Ea nu este o varianta mai
democratica a constitutiei acordate pentru ca in plebiscit,
suveranitatea poporului nu este activa ci pasiva, poporul neputand
decide ci doar accepta conditiile impuse. (Const. Carlista)
Constitutia pact: reprezinta un contract intre rege si popor. Acest mod
de adoptare a constitutiei a fost folosit pentru a impune jocului de stat
anumite conditii. S-a folosit efectiv fie pentru obtinerea unor
revendicari fie pentru incoronarea pe tron a unui monarh strain (Const.
de la 1866 si 1823).
Constitutia conventie: aceasta este opera unei conventii (adunare)
special aleasa pentru a adopta o constitutie. Acest mod de adoptare se
considera a fi cel mai potrivit mijloc pentru manifestarea suveranitatii
nationale. Pentru ca adunarea constituanta aleasa de popor pentru
adoptarea constitutiei sa hotarasca conform vointei poporului s-a
introdus si sistemul referendumului. Astfel dupa adoptarea ei de catre
aceasta adunare constitutia este supusa ratificarii de catre popor prin
referendum. (Const. din 1991)
Constitutia parlamentara: este acea constitutie in care in procedura de
elaborare si adoptare este implicat exclusiv Parlamentul. (Const.
1948,1952,1965)
MODIFICAREA CONSTITUTIEI
Cat priveste modifcarea unei constitutii, trebuie respectate 3 reguli:
1. Dreptul de a revizuii o Constitutie apartine aceluiasi organism care a
adoptato;
2. Autoritatea competenta care revizuit constitutia difera dupa felul
Constitutiei;
3. Procedura de modificare a Constitutiei este asemanatoare cu cea de
adoptare;

In functie de cum modificarea unei Constitutii se face sau nu dupa aceeasi

procedura cu a altor legi, Constitutiile pot fi:
-

Suple sau flexibile: daca modificarea Constitutiei se face dupa

procedura de modificare a legilor ordinare si organice;
Rigide: cand procedura de modificare a Constitutiei este una specifica,
exclusiv acesteia;

Constitutia Romaniei este o rigida, fiind prevazuta o procedura speciala de

revizuire. Astfel, potrivit art. 150, alin (1) din Constitutia Romaniei Initiativa
de revizuire a Constitutiei poate apartine: Presedintelui Romaniei la
propunerea Guvernului, cel putin unei patrimi din numarul deputatilor sau
senatorilor, sau cel putin a 500.000 de cetateni cu drept de vot.
Propunerea de revizuire sau propunerea legislativa de revizuire (proiectul
vine de la Presedinte, la propunerea Guvernului, senatori si deputati sau
cetateni). Acestea trebuie sa fie aprobata in fiecare camera a Parlamentului
cu o majoritate calificata de cel putin 2/3 din numarul membrilor fiecarei
camere. Daca este adoptata o varianta diferita la Camera Deputatilor fata de
Senat, se demareaza procedura de mediere. Daca nici in procedura de
mediere nu se ajunge la o solutie unica, cele doua camere se reunesc in
sedinta comuna si hotarasc cu votul majoritatii calificate de cel putin din
numarul deputatilor si senatorilor. Ulterior aprobarii de catre Parlament,
legea de revizuire se supune unui referendum. Data intrarii in vigoare a
revizuirii Constitutiei este data referendumului cu conditia ca acesta sa fie
validat de Curtea Constitutionala.
De aseamnea, spre deosebire de procedura ordinara de adoptare a unei
legi, potrivit art. 146, lit. a) din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala
se pronunta din oficiu asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.
Desi este imposibil, daca nu cel putin lipsit de eficienta juridica, a interzice
revizuirea unei constitutii sau a impune un termen la care aceasta este
permisa, totusi, fiind legea fundamentala a unui stat, constitutiile pot fi
modificate in anumite limite, pentru a nu fi afectat caracterul democratic al
statului respectiv. Astfel, potrivit art. 152, alin (1) din Constitutia Romaniei
Nu pot fi revizuite prevederile privind: caracterul national, independent,
unitar si indivizibil al statului roman, forma de guvernamant Republica,
integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba
oficiala. Pe de alta parte nici o revizuire a Constitutiei nu poate afecta prin
suprimare drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor si garantiile
acestora. Alin (3) al aceluiasi art. prevede si acele situatii deosebite ce pot
intervenii intr-un stat si in care revizuirea Constitutiei nu este permisa (stare
de urgenta, stare de asediu, stare de razboi).

INCETAREA PROVIZORIE A EFECTELOR JURIDICE A NORMELOR

CONSTITUTIONALE SI ABROGAREA CONSTITUTIEI

Chiar daca unele constitutii interzic in mod expres, fie incetarea provizorie
a efectelor acesteia, fie abrogarea Constitutiei, in practica acestea au fost
suspendate in perioade de criza politica (stari de asediu,lovituri de stat,
revolutii) situatii in care guvernarea statului s-a facut prin intermediul
Decretelor Lege.
Abrogarea unei constitutii va intervenii intotdeauna atunci cand este
adoptata o noua constitutie.

CONTINUTUL NORMATIV AL UNEI CONSTITUTII

Identificarea acestui continut este esentiala in activitatea de elaborare a
proiectului de Constitutie sau a celui de revizuire a acestuia, pentru ca: este
necesar pentru inlaturarea oricaror imprecizii in delimitarea deosebirilor fata
de legi si in explicarea acestor deosebiri, precum si a suprematiei Constitutii.
Continutul unei Constitutii trebuie sa exprime faptul ca aceasta este un act
juridic si politic foarte important si sa exprime pozitia Constitutiei in sistemul
actelor normative. Pentru a identifica acest continut normativ al Constitutiei
se porneste de la sensul material si sensul formal al Constitutiei.
In sens material, in Constitutie, se inteleg acele dispozitii cu caracter
consttutional indiferent in ce act normativ sunt cuprinse.
In sens formal prin Constitutie se inteleg exclusiv dispozitiile cuprinse in
corpul Constitutiei idfiferent daca aceste dispozitii sunt fundamentale sau
reglementeaza relatii sociale de mica importanta. In principiu, orice
constitutie cuprinde 3 categorii de norme:
-

Norme relative la tehnica guvernamentala;

Norme straine organizarii puterii;
Declaratiile de drept;

Din continutul unei constitutii trebuie sa aflam esenta si forma statului,

detinatorul puterii, fundamentele economice si sociale ale acelei puterii,
fundamentele ideologice, religioase si politice, locul si rolul partidelor
politice, sistemul organelor statului, statutul juridic al persoanei, tehnica
constitutionala.

SUPREMATIA CONSTITUTIEI
Conceptul de suprematie al Constitutiei este o calitate a Constitutiei, una
politico-juridica pentru ca o Constitutie este rezultatul transformarii
economice, sociale, ideologice, politice, juridice, ce marcheaza o etapa

isotirca in viata unui stat. Suprematia Constitutiei exprima o pozitie

supraordonata a acesteia in sistemul de drept si chiar in sistemul politic al
unui stat.
Consecintele juridice ale suprematiei:
1. Adoptarea Constitutiei: este o procedura speciala, atat cat priveste
initiativa revizuirii, organul competent a revizuii, cat si procedura
insasi.
2. Modificarea, suspendarea si abrogarea Constitutiei: modificarea
Constitutiei trebuie sa fie facuta doar atunci cand realitatea sociala a
acelui stat a suferit modificari profunde de esenta, astfel asigurandu-se
unei constitutii stabilitatea sporita ce ii este recunoscuta.
3. Deosebirile dintre Constitutie si legi: privesc continutul acestora, forma
si forta juridica.
4. Conformitatea intreegului drept cu Constitutia: toate normele juridice
adoptate prin legislatie subsecventa Constitutiei trebuie sa respecte
prevederile Constitutionale, aspect verificabil prin exercitarea
controlului de constitutionalitate iar orice modificare a Constitutiei
atrage dupa sine si modificarea normelor legale subsecvente.
Garantiile juridice ale suprematiei Constitutiei:
1. Controlul general al aplicarii Constitutiei: prin insasi actvitatea
desfasurata, orice organ de stat trebuie sa respecte prevederile
Constitutiei si sa isi realizeze competenta exclusiv in conformitate cu
aceasta.
2. Controlul constitutionalitatii legilor.
3. Indatorirea fundamentala de a respecta Constitutia.

CONTROLUL CONSTTUTIONALITATII LEGILOR

Notiune: Constitutionalitatea legilor este un aspect al principiuluii
legalitatii, principiu fundamental de organizare si functionarea statului.
Principiul egalitatii presupune ca elaborarea actelor normative sa se fac
de catre organele competente dupa procedura prestabilitam si cu
respectarea dispozitiilor din actele normative emise de organele de stat,
care ocupa o pozitie superioara celor emitente in sistemul organelor
statului.

Principiul legalitatilor implica respectarea tuturor actelor normative, astfel

ca legea organica sau ordinara trebuie sa fie in concordanta cu
Constitutia. In consecinta, in esenta, prin constitutionalitatea legilor se
inteleg faptul ca legea trebuie sa se adopte cu respectarea normelor
constitutionale atat in litera cat si in spiritul lor.
Controlul constitutionalitatii legilor este acea activitate organizata de
verificare a conformitatii legilor cu Constitutia. In acelasi timp, prin acesta
inteleg si acea insitutie juridica ce cuprinde reguli referitoare la organele
competente a face aceasta verificare, la procedura de urmat si la masurile
ce pot fi luate dupa realizarea aceste proceduri.
Cat priveste cauzele care determina legile ordinare sa incalce regulile
constitutionale, acestea trebuie cautate in contradictiile sociale, in
contradictiile dintre sustinerile diferitelor grupuri de guvernanti, in
rigiditatea exagerata a unor constitutii si in nerespectarea regulilor de
tehnica legislativa. In Romania, s-a considerat in virtutea prevederilor
constitutionale in vigoare ca nu este oportuna si necesara verificarea
constitutionalitatii proiectelor de lege si a propunerilor legislative. S-a
apreciat ca acesta nu este un control veritabil pentru ca, chiar elaborarea
legii presupune si obligatia de verificare a constitutionalitatii, iar pe de
alta parte, pe parcursul procedurii parlamentare de elaborare a legii,
proiectul sau propunerea legislativa pot suferii numeroase modificari. Cat
priveste insa actele normative care desi nu sunt legi, au o forta juridica
egala cu aceasta, Constitutia noastra consacra controlul de
constitutionalitate al lor, avand in vedere ca acestea reglementeaza relatii
sociale din domeniul legii.
ORGANELE DE STAT COMPETENTE A CONTROLA CONSTITUTIONALITATEA
LEGILOR