Paracetamol

Model tridimensional al moleculei de

paracetamol: Negru - Carbon; Alb Hidrogen; Rosu - Oxigen; Albastru - Azot
Paracetamolul (sau paraacetilaminofenol, acetaminofen) este un derivat de paraaminofenol din clasa analidelor, cu actiune analgezic si antipiretic. Actiunea sa
antiinflamatoare este practic inexistent, dar acest lucru nu nseamn c nu poate fi folosit
n durerile cauzate de inflamatii.

Istoric
A fost sintetizat n 1873 prin reducerea p-nitrofenolului n mediu de acid acetic.
Acetanilida (antifebrina) fusese deja descoperit n 1866, iar fenacetina n 1877 si se
foloseau ca antipiretice si analgezice. Eventualele proprietti terapeutice ale
paracetamolului au fost ignorate la data descoperirii sale. n 1893 paracetamolul a fost
decelat n urina pacientilor crora li se administrase fenacetin, iar n 1899 n cea a
pacientilor care luaser acetanilid. n ambele cazuri a fost considerat un metabolit
neimportant din punct de vedere farmacologic al acestor medicamente. n 1946, Bernard
Brodie si Julius Axelrod cercetau legturile cauzale dintre analgezicele de tipul
fenacetinei si acetanilidei si methemoblobinemie. Ei au descoperit c de fapt efectul
analgezic al acetanilidei se datora metabolitului su, paracetamolul, si c la administrarea
acestuia methemoglobinemia este mult redus ca incident si amploare.
Sinteza chimic
O variant de sintez o reprezint acetilarea para-amino-fenolului cu anhidrid
acetic:

Acetilarea se poate realiza si cu acid acetic, ns are un randament mult mai mic, din
cauza apei care rezult din reactie.
Farmacologie
Paracetamolul are o excelent biodisponibilitate dup administrarea oral, si din
acest motiv administraraea sa pe cale parenteral este extrem de rar folosit. Pe scurt,
propriettile sale terapeutice se explic prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Aceasta
determin efectul analgezic (prin blocarea formrii de prostaglandine E2 n sistemul
nervos central si periferic) si pe cel antipiretic (la nivelul centrului termoreglrii din
hipotalamus. Sinteza prostaglandinelor este rezultatul actiunii ciclooxigenazei, care este
inhibat indirect de paracetamol.
Farmacocinetic
Se absoarbe rapid si aproape complet din tubul digestiv, concentratia plasmatic
maxim aprnd la 40-60 de minute dup ingestie. La maxim 4 ore absorbtia este
maxim. Difuzeaz n toate tesuturile, trecnd inclusiv de bariera hematoencefalic.
Timpul de njumttire este de 1-3 ore, dar creste pn la 5 ore la nou-nscuti si la
pacientii cu insuficient hepatic sau renal. La dozele terapeutice de 0,5-2 g legarea de
proteinele plasmatice este de maxim 25% si minim 10%. La dozele toxice sau n cazul
insuficientei hepatice ajunge pn la 50%
Indicatii terapeutice
Este utilizat n mod curent pentru tratamentul simptomatic al afectiunilor care
implic durere de intensitate slab sau moderat:
o cefalee
o nevralgii dentare
o dureri chirurgicale
o artralgii nereumatismale
o entorse, fracturi, luxatii
o dismenoree
Eficienta maxim a paracetamolului se obtine n cazul durerilor slabe de origine nonvisceral.

Ca antipiretic n hipertermiile de natur infectioas. Efectul antipiretic este

proportional cu temperatura: paracetamolul este complet ineficient n scderea
temperaturii normale

Efecte adverse
Manifestri alergice urticariene
Agranulocitoz sau granulocitopenie
Anemie
Trombocitopenie
Dup doze toxice sau utilizare cronic: hepatotoxicitate cu necroz hepatic
generalizat si ireversibil
Poate aprea dependenta psihic de paracetamol, dar dezvoltarea tolerantei si a
dependentei fizice nu a fost semnalat.
Interactiuni
Alcoolul si barbituricele pot potenta hepatotoxicitatea, dar numai la doze mari
Modific rezultatul dozrii acidului uric n ser
Modific rezultatul dozrii glucozei n ser (doar pentru metoda glucozo-oxidazei)
Poate scadea tranzitoriu transaminazele, timpul de protrombin si bilirubina.
Efectul su hepatotoxic este potentat de cofein.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la paracetamol
Se impune prudent n cazul insuficientei hepatice sau renale si n hepatite
Intoxicatia
Relaia dintre riscul de toxicitate hepatic manifest, timp i concentraia plasmatic
a paracetamolului. Se observ c pragul de alert este o concentraie de 150 de g/ml la 4
ore, i certitudinea afectrii ireversibile a ficatului apare n cazul unei concentraii de 200
g/ml la 4 ore

Dup 1-3 ore de la ingestia unei doze mai mari de 5-8 g apar primele semne care constau
n:

Great
Vrsturi
Anorexie
Dureri abdominale
n intoxicatiile cu doze mult mai mari, acestea sunt nlocuite sau nsotite de:

Agitatie, delir
Stupoare, obnubilare sau com
Hipotermie moderat
Dispnee
Hipotensiune arterial si tahicardie mergnd pn la soc

Tratamentul intoxicatiei
Antidotul pentru intoxicatia cu paracetamol este N-acetilcisteina. Aceasta trebuie
administrat ct de repede posibil, n paralel cu diferite msuri de tratament simptomatic,
si cu monitorizarea functiilor vitale.
Este important de mentionat faptul c o intoxicatie cu paracetamol are o perioad de
evolutie critic de pn la 72 de ore, n care pot s apar sau nu primele semne ale
citolizei, manifestate bochimic prin cresterea marcat a transaminazelor si clinic prin
semnele unei insuficiente hepatice fulminante.
Paracetamolul este foarte toxic pentru cini, pisici si alte mamifere. Pentru aceste
animale, doze foarte mici pot da intoxicatii grave, letale. Din acest motiv paracetamolul
este evitat de terapia veterinar.

Paracetamol (Acetaminofen, para-acetil-amino-fenol)

4-(Acetilamino)fenol
CAS
103-90-2

cod ATC
N02BE01

Formul
molecular brut

C8H9NO2

Mas molecular
Disponibilitate biologic

151.17
aproape de 100% dup
administrarea oral

Metabolism

hepatic

Timp de njumttire

1 pn la 4 ore

Excretie

Renal

Ci de administrare
Doza minim letal

oral, rectal
mai mare de 8 g
adultul sntos)

(la

Proprietti fizice
Punct de topire
Densitate
Solubilitate n ap

169 C
1.263 g/cm
1.4 g/100 ml (la 20 C)
(solubil si n alti solventi polari)