Criza de la mijlocul vietii

Studiile privind psihologia vietii adulte au devenit interesante pentru cercetatori

incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea. In anii 50 Erik Erikson a scris teoria
sa privind etapele dezvoltarii umane si a postulat ca fiecare etapa este caracterizata
printr-o criza, de fapt un conflict psihologic comun tuturor, care odata depasit
asigura trecerea spre urmatoarea etapa de maturizare.
Psihiatrul elvetian Carl Gustav Jung si ulterior alti psihoterapeuti formati in metoda analitica
jungiana au descris pe larg procesul psihologic complex din a doua jumatate a vietii.
Psihanalistul Elliott Jaques a introdus in anii 60 termenul de criza a varstei de mijloc si
curand acesta a intrat in vorbirea uzuala oferind o explicatie facila pentru anumite actiuni si
comportamente diferite fata de normele colective.
Barbatul care la 40 de ani isi gaseste o femeie mai tanara drept partenera, sau care
devine preocupat dintr-o data de propriul corp si se apuca de sport si dieta, femeia care
dupa o viata dedicata sotului si familiei decide sa invete o profesie noua si se apuca de
studii, individul care se intoarce la o cariera artistica abandonata in tinerete.
Oricare ar fi aceste fapte, ele sunt judecate si etichetate drept criza. Criza jumatatii de viata
este inca un subiect controversat, iar studii ample au fost facute mai mult in civilizatiile
vestice. Nu pare a fi un fenomen universal, desi indivizi din diferite culturi experimenteaza
asemanator trecerea anilor.
Ceea ce ar putea fi comun sunt intrebari legate de sensul lucrurilor si al vietii, preocupari
universale ce apar in momente cheie ale existentei. Aceste momente sunt de cele mai multe
ori precipitate de evenimentele dramatice din exterior: boala grava a cuiva apropiat, moartea
unui prieten sau pur si simplu o criza maritala pun individul poate pentru prima data in
contact cu intrebarea eterna si legitima a sensului existentei sau cu angoasa in fata mortii.
Sunt diferente mari privind felul in care este discutata criza varstei de mijloc la femei si
la barbati. Este suficient sa ne amintim ca despre un barbat cu parul usor incaruntit se spune
ca este mai atragator, iar acelasi lucru la femeie este considerat semn limpede de imbatranire.
Un alt aspect este ca cele mai multe studii au fost facute despre barbati, abia in ultimii anii
aparand cercetari extensive despre cum fac fata femeile varstei de mijloc.
Perioada adulta cuprinsa intre anii 30-70, cu mijlocul intre 40-60, este insotita de cele mai
variate si mai provocatoare evenimente: activitate profesionala intensa, viata familiala intrata
intr-o relativa rutina, grija pentru copiii care devin adolescenti, primele semne ale imbatranirii
corpului, primele boli, ingrijirea parintilor varstnici.
Criza varstei de mijloc nu e un moment singular, ci o perioada de tranzitie, de durata,
ce poate fi insotita de simptome de depresie, pierderea interesului pentru activitatile
obisnuite, iar uneori de dorinta de schimbare si aventura.
Simptomele sunt un semn ca in psihic se pun in miscare procese complexe, in special
inconstiente, care daca sunt corect interpretate pot aduce raspunsuri valoroase.
Intrebarile profunde despre cine este individul de fapt, care ii sunt nevoile si aspiratiile, cum a
fost viata de pana acum traita si cum doreste sa o traiasca in continuare sunt necesare, pentru
ca ele pregatesc terenul urmatoarei etape de viata.
Aparitia momentelor de criza depinde de felul in care persoana respectiva si-a dus prima
jumatate a existentei, daca a trait sau nu in acord cu potentialul si cu dorintele sale cele mai
intime, ce si cat anume a fost reprimat in favoarea unei bune adaptari sociale.
1

Cu cat exista mai mult material reprimat si cu cat diferenta intre Eul construit social si Eul
autentic este mai mare, cu atat mai acute si dramatice vor fi crizele pe care individul le
traieste, pentru ca va trebui sa reuseasca impacarea a doua perspective foarte indepartate una
de cealalta.
De exemplu femeia care crede cu tarie ca nu-si va insela niciodata sotul, daca ajunge in
aceasta ipostaza va avea de impacat, cu multa suferinta, idealul pe care si-l construise cu
realitatea faptelor care s-au intamplat.
Omul de afaceri care si-a construit cariera impins de cerintele parentale si a lasat in umbra
talente artistice valoroase, se poate trezi la mijlocul vietii intrebandu-se care ii sunt de fapt
adevaratele insusiri.
Conform lui Jung prima parte a vietii este dedicata construirii identitatii Eului in raport cu
lumea exterioara: cariera, familie, statut social. Individul isi creaza o aparenta sociala, masca
sau Persona, care este insa diferita de identitatea psihica adevarata.
La mijlocul vietii omul ajunge intr-un punct culminant, cand pur si simplu pare ca nimic nu
mai merge, iar acest lucru il forteaza sa-si modifice perspectiva, dincolo de aparentele
rolurilor colective pe care le-a jucat pana atunci (rol profesional, sot, sotie, mama, etc).
Luarea in calcul a dimensiunii spirituale a existentei este, dupa Jung, o alta sarcina a
mijlocului vietii. Desi exista o cerinta interioara puternica, innascuta, ce apare sub forma de
criza si impinge omul catre propria maturizare psihologica, nu este garantat ca acest lucru
se si intampla.
Criza este un semnal de alarma care arata nevoia de restructurare psihica necesara
trecerii cu succes spre a doua jumatate a vietii. Scopul acestei etape este maturizarea
psihologica, largirea perspectivelor din care individul se priveste pe sine insusi, pe ceilalti
oameni si lumea in general.
Criza varstei de mijloc mit sau realitate

Desi initial termenul a fost folosit de psihologi pentru a descrie o etapa de tranzitie in
dezvoltarea adultilor, criza varstei de mijloc este astazi asociata cu un barbat de 40 de
ani care isi gaseste o prietena mai tanara si fuge de responsabilitati, daca are o familie
sau cu femeie, cam de aceeasi varsta care se reinventeaza, isi cumpara haine sau face
schimbari drastice in viata. In acest context, psihologul Vivian Diller se intreaba: este un
mit aceasta criza? O scuza pentru un comportament impulsiv si transformari
nerealiste? Sau este o realitate care are nevoie de un nume nou, avand in vedere
recentele schimbari in cultura contemporana?
Identificat pentru prima data de Elliot Jacques in 1965, termenul de criza varstei de mijloc
a devenit popular dupa ce a inceput sa fie utilizat de catre psihologii freudieni. Carl Jung a
descris-o ca o parte normala a maturizarii adultilor si a plasat-o la jumatatea distantei dintre
maturitate si sfarsitul vietii. Erik Erikson, teoretician cunoscut pentru crearea celor opt etape
de dezvoltare, a explicat-o ca o tranzitie in timpul etapei numite maturitate de mijloc,
atunci cand oamenii isi pun intrebari despre sensul si scopul vietii lor.
Desi este privita ca o tranzitie normala in dezvoltarea adultilor, psihologii cred ca de multe
ori incepe cu un moment coplesitor cand oamenii devin constienti de faptul ca viata trece pe
langa ei. Cei care au facut alegeri de viata nesatisfacatoare simt ca au o problema si ca timpul
2

este finit pentru a o rezolva. Ei vad ca nu si-au realizat niciodata obicetivele, nu si-au asumat
riscuri si poate interveni un sentiment de vinovatie. Apoi apar confuzia, indoiala, plictiseala si
furia. Exista de multe ori o dorinta de a reveni la tinerete sau de a lua viata de la capat.
Uneori, aceste lucruri duc la mai multe reactii extreme, inclusiv simptome de depresie,
anxietate, cresterea consumului de alcool si droguri.
Mai recent, cercetatorii au pus la indoiala validitatea unei crize adevarate care se petrece la
mijlocul vietii, intrebandu-se daca nu este inselator sa se atribuie aceasta dilema unei anumite
varste. Unii cred ca oamenii la diferite varste, din motive de boala sau alte evenimente
importante (de exemplu, pierderea unui parinte, a partenerului sau a locului de munca)
reflecta asupra vietii lor si se intreaba Ce urmeaza?. Sau poate ca acesta etapa este un
raspuns emotional la o acumulare de tensiuni, probleme financiare, casatorii nefericite,
nemultumiri la locul de munca. Exista o dezbatere asupra faptului daca aceasta criza are o
cauza biologica sau de mediu, unii crezand ca este in primul rand declansata de semne de
imbatranire fizica pierderea potentei la barbati si sfarsitul anilor reproductivi la femei.
Cum au influentat schimbarile culturale modul in care vedem criza varstei de mijloc?
Psihologul Vivian Diller spune ca are trebui sa schimbam termenul cu unul mai adecvat, din
urmatoarele motive:
Durata de viata mai mare. Acum speranta de viata este de la 55 la 78 de ani, iar
oamenii duc o viata destul de buna la 80 si 90 de ani si in acest context criza varstei de mijloc
apare mai aproape de varsta de 55 sau 60 de ani.
Astepari legate de fericirea personala. Persoanele realizeaza ca au mai multe optiuni
disponibile atunci cand ating un prag de nemultumire insuportabil. In trecut, oamenii
ramaneau casatoriti si cu acelasi loc de munca, chiar daca erau nemultumiti. Acum divorteaza
si isi parasesc slujbele chiar si pe timp de criza.
Schimbarea rolurilor traditionale. Femeile sunt implicate activ in viata sociala, au
locuri de munca unde pot castiga mai bine decat barbatii, iar barbatii isi iau concendiu
de paternitate in locul mamelor.
Criza varstei de mijloc ar trebui sa se numeasca criza maturitatii emergente,
concluzioneaza Vivian Diller. Dar nu mai este un eveniment care apare la mijlocul
vietii si nici nu ar trebui sa fie vazut peiorativ, echivalat cu un comportament
nesabuit si reactiv, asa cum a fost vazut atat de des in trecut.
Criza varstei mijlocii sau teama adultului de moarte
O spaima bantuie subconstientul omului ajuns la varsta de 35 40 de ani:
apropierea imbatranirii si, in cele din urma, a mortii. In fata acestei realitati unii
barbati prefera sa compenseze trecerea anilor prin investitii intr-o masina noua,
puternica, in timp ce unele femei au nevoie de reconfirmarea iubirii, fie ea si ilicita.
Criza varstei mijlocii, cum e denumita de specialisti, ramane un subiect controversat,
care se manifesta totusi in mod diferit in functie de sex, temperament, educatie.
In anul 1965, psihologul canadian Elliott Jaques folosea termenul de criza varstei
mijlocii pentru a descrie trauma resimtita de numeroase persoane din societatea occidentala
in jurul varstei de 35 de ani, atunci cand ajung sa isi faca un prim bilant, mai serios, al vietii.
Cei mai afectati in acest caz sunt, se pare, barbatii, care incep sa se intrebe daca viata lor
are sens, daca ce au realizat pana atunci pe plan sentimental, social sau material este
suficient. Apare astfel un puternic sentiment de panica, de anxietate si de aici nevoia de
compensare a realitatii: una sau mai multe aventuri extra-conjugale (care se pot termina
cu o noua casatorie, cu o persoana mai tanara) sau achizitionarea de masini ori motoare
cat mai puternice, tunate in culori intense, care sa echilibreze astfel monotonia vietii.
3

Cunoasteti si voi, sunt convins, istorisiri despre barbati de varsta mijlocie care, peste
noapte, au decis ca e mai bine sa se manifeste precum un Don Juan tomnatic decat sa
continue sa spele vasele, sa duca gunoiul sau sa mearga la sedinta cu parintii. Sau, mai rar, e
drept, despre doamne care decid sa inceapa o viata noua (fie doar prin atentia exagerata
aratata propriei persoane) sau care se dedica exclusiv unei cariere la varf.
Ce spun insa specialistii despre acest subiect?
Etapa normala sau stare de criza?
Tine de logica vietii sa imbatranim. Dar si sa ne evaluam propria viata, din
perspectiva realizarilor si a esecurilor inerente. Uneori, e posibil chiar sa descoperim o
noua dimensiune, spirituala, asupra vietii. Toate aceste aspecte, spun psihologii, tin de un
inevitabil prag psihologic ce trebuie trecut la varsta maturitatii.
Fie ca vrem, fie ca nu, cu totii ajungem la un moment ce poate fi legat de o anumita
varsta cand trebuie sa ne re-cunoastem, re-evaluam, sa ne facem ragaz sa traim
<<suferinta>> prin care fierul trecut prin focul pasiunilor primei tinereti se stinge in apa rece
a maturitatii, spune psihologul Adriana Magura, care este si psihoterapeut psihanalitic. Asta
pentru a capata calitatile unei forme personale, puternice, adaptate vremurilor ce ne asteapta
ca adulti deplini.
Desi exista o bogata literatura ce trateaza criza varstei mijlocii, specialistii considera totusi
ca e mai curand vorba doar de schimbari naturale si normale in viata fiecarei persoane, odata
ce inainteaza in varsta. Modul in care insa aceste schimbari sunt traite este cel care genereaza
o criza. Mai intensa sau mai putin, dupa caz.
Ce este criza varstei mijlocii
O expresie consacrata de filmele americane? Ceva real? Parerile sunt impartite. Psihoterapeutul Bogdan Ion ofera celor nelinistiti de perspectiva imbatranirii, sapte sfaturi
pentru seninatate.
Psychologies: Ce este criza varstei mijlocii? Este ea un mit american?
Bogdan Ion: Criza varstei mijlocii este un subiect controversat. As spune mai degraba ca
e un mit cultural de inspiratie vestica decat o problema psihologica universal umana.
Iata cateva argumente: nu exista in varsta mijlocie o singura criza, ci mai degraba un
sir de incercari si tranzitii carora omul le face fata mai bine sau mai rau. Cand intampina
dificultati mari, ajunge sa le spuna crize. Este, deci, mai corect sa vorbim
despre incercarile sau tranzitiile varstei de mijloc. Desi toate anotimpurile vietii au
incercari, acestea sunt prezente in numar mai mare cand omul traverseaza anotimpul vietii sale active.
Mai cred ca este o generalizare nepotrivita, pentru ca ea presupune ca toti oamenii, barbati
si femei deopotriva, traverseaza aceasta criza, mai devreme sau mai tarziu. Desi sunt putine
studii actuale pe aceasta tema, cele care exista sugereaza ca doar un procent sub 25% din
populatie traverseaza ceva similar acestei crize si doar sub 10% o experimenteaza cu
dramatism si o considera a fi legata de varsta.
Majoritatea oamenilor traverseaza realmente principalele incercari si tranzitii biologice,
psihologice si sociale ale acestei perioade si se pare ca o fac intr-o maniera mai putin
dramatica decat ne sugereaza termenul criza.
As mai spune ca este si produsul unei incliBogdan Ion este profesor universitar la
natii catre dramatizare, intretinuta de
Universitatea Bucuresti sipsihoterapeut
cultura vestica actuala. Se uita ca in China
comportamental cognitiv.
Antica ideograma pentru criza era aceeasi
cu cea care exprima oportunitatea. Uneori, gandirea in acesti termeni favorizeaza
4

complacerea, servind drept paravan, care mascheaza in spatele crizei lipsa de hotarare in a
ne confrunta cu problemele vietii. Adica se pune prea putin accent pe latura pozitiva a
dificultatilor si incercarilor vietii.
Dar incercarile sunt sansa noastra spre maturizare! Ele ascund multe cai spre solutie si
oportunitati de schimbare pozitiva, neexplorate suficient. Ca psihoterapeut, asist oamenii
care apeleaza la serviciile mele in a face fata cu sens si fara exces de dramatism acestor
incercari.
Dar atunci cand este intr-adevar vorba despre o criza, cam cand are ea loc? Cu
aproximatie.
Cand e prezenta o criza a varstei mijlocii, aceasta ii afecteaza in general pe oamenii
educati, cu venituri medii sau peste medie si varste cuprinse intre 25 si 55 ani. Poate
dura de la cateva luni, la 10-12 ani. Sunt mai expuse persoanele care se identifica excesiv
cu profesia, traverseaza situatii solicitante sau au insatisfactii repetate.
Este ea diferita pentru barbati si pentru femei?
Da si nu. Desi avem un fond comun, exista diferente fiziologice, psihologice si socioculturalenotabile intre sexe in felul in care este traversata aceasta etapa. Asadar, este firesc sa
avem diferente in stilurile noastre de a trai crizele si dificultatile. Insa diferentele sunt mai
degraba de forma sau de manifestare decat de fond.
Cum se manifesta in cazul fiecaruia dintre sexe?
O diferenta importanta este aceea ca la barbati ele se pot intinde pe o perioada mai lunga,
de trei-zece ani, decat la femei, de doi-cinci ani. Asta ar sugera ca femeile care trec prin
criza se mobilizeaza mai bine decat barbatii, ca sa ii faca fata.
Desi declansate de factori asemanatori, la barbat se pare ca intervine mai des profesia,
iar la femeie, preponderent relatia. La ambele sexe criza se poate manifesta prin simptome
ca:iritabilitate, scaderea libidoului si a satisfactiei sexuale, oboseala, proasta
dispozitie, dureri musculare sau articulare, crestere in greutate, scaderea tonusului si
rezistentei generale a organismului. Sunt lucruri pe care le intalnim si in situatii obisnuite,
nu doar in probleme psihologice.
Ce alte ganduri, comportamente au cei care o traverseaza?
La ambele sexe pot aparea unele schimbari bruste, neasteptate, de
comportament precum: cautarea unui alt partener, de regula mai tanar si/sau mai
atragator, asenzatiei de tinerete, renuntarea la jobul actual si cautarea unei alte directii
profesionale, investitii neasteptate in noi posesiuni si renuntarea la unele vechi (schimbarea
casei, masinii, garderobei etc.), preocuparea excesiva pentru propriul aspect, in raport cu situatia anterioara.
De unde vine dorinta de nou (alta casnicie, alta masina) si de ce?
Nevoia de noutate, diversitate si stimulare este o nevoie legitima a oricarei persoane. Ea se
afla intr-un permanent dialog cu nevoia de siguranta, certitudine, stabilitate. In momentele de
incercare, acest dialog intre nevoi capata accente grave si poate degenera in cearta violenta. E
nevoie de maturitate pentru a media cearta dintre propriile nevoi. Cand un om schimba
rapid multe lucruri in registrul lui a avea este, pentru mine, un semn al dificultatilor din
zona lui a fi si a face. Altfel spus, desi normale pana la un punct, este vorba despre
incercari exterioare de a suplini lipsa de directie, de sens si de crestere interioara.
Exista un eveniment care determina criza? Vine ea natural?
Schimbarile vin natural si normal in viata fiecarei persoane. Modul in care le traim,
constructiv sau distructiv, este cel care conteaza. Putem spune ca o criza este determinata
mai degraba de conceptia noastra si de reactia la evenimente.
Cele mai importante provocari ale anotimpului de mijloc al vietii, care pot sau nu sa conduca
la crize, sunt confruntarea cu inaintarea in varsta si cu perspectiva mortii, gestionarea
insatisfactiilor si regretelor legate de propria viata, visurile nerealizate, pierderea sensului
5

directiei dupa ce au atins cateva dintre scopurile propuse. Mai intervine reevaluarea
nevoilor, convingerilor si valorilor care i-au ghidat pana atunci si reconsiderarea aspectelor
personalitatii si vietii pe care le-au refuzat sau ignorat. As adauga si (re)deschiderea catre
dimensiunea de spiritualitate si sens a vietii.
Faptul ca se prefigureaza batranetea este, oare, in centrul acestei crize?
Incercarile varstei mijlocii sunt determinate de un complex de factori centrati in jurul
inaintarii in varsta, cuprinzand regrete, frustrari si insatisfactii legate de munca si cariera,
de relatia actuala. Mai avem parte si de suprasolicitare sau protest in fata
responsabilitatilor vietii. Mai trebuie sa acceptam si maturizarea copiilor si emanciparea
lor. Ne confruntam cu imbatranirea, suferintele simoartea parintilor, schimbarile
biologice asociate cu inaintarea in varsta, precum si cuperspectiva batranetii si a mortii.
Dar eu cred ca, atunci cand cineva traieste aceste incercari ca pe o criza, in esenta este vorba
despre nepregatire si dificultatea de a accepta viata in intregime. Este vorba despre utopia de
a dori sa traiesti doar selectiuni din viata. Multi oameni se trezesc descoperiti pentru ca
uita adesea de sine, se feresc sa se gandeasca din timp la posibilele incercari si nu se cladesc
la timp pe dinauntru. Fac asta din cauza ignorantei si a unei educatii si culturi care esueaza in
a-i pregati pentru viata. Si factorii biologici joaca un rol important, prin modificarile
hormonale sau declinul functional etc. Dar lipsa de pregatire, de discernamant si aparenta
lipsa de solutii de a face fata sunt cele care dau criza.
Cine poarta vina? Exaltarea tineretii in media poate avea vreun rol in declansarea
crizei?
Foarte adevarat. Media este, si ea, responsabila de nepregatirea si vulnerabilitaea omului in
fata schimbarilor obisnuite ale vietii, alaturi de familie si educatie. Contribuie la aceasta
situatie atatexaltarea tineretii, cat si accentul pe senzational, catastrofic si promovarea
unor modele inconsistente de succes personal. Primul responsabil este, in opinia mea,
familia.
Nu e vorba aici de vinovatie ce parinte a absolvit o scoala a parintilor? Fiecare familie cauta sa il pregateasca pe copil pentru viata atat cat se pricepe si, cu toata bunavointa, transmite
si lucruri de folos, si balast nefolositor sau nociv. Cunosc multe cupluri care cauta sa se educe
pentru a deveni parinti mai buni. Este de apreciat. Educatia ar putea mult daca ar asculta
mai atent la ceea ce psihologia are de spus. O educatie orientata catre pregatirea pentru
viata, mai mult decat spre performanta academica, ar asigura un nivel de implinire si sanatate
mai bun pentru viitorii oameni maturi.
Unele persoane de 450-55 de ani spun ca acum sunt cele mai bune momente (copiii au
plecat, sunt liberi, realizati financiar). Sa fi fost ei oare iertati?
Stim deja ca doar un procent mic din populatie experimenteaza criza. Persoanele la care ne
referim si care sunt mai multe decat ne inchipuim merita toata aprecierea. Pentru ca isi
amintesc de ele insele si fac efortul de a trai fericite. Ele nu au fost ocolite si nici iertate
cu marinimie de faimoasa criza, doar au cautat si au gasit resurse si solutii si le-au pus sa
lucreze in favoarea lor. Ele stiu ca fericirea nu e ceva care ti se intampla, ci este un muschi
pe care, daca nu-l folosesti, se atrofiaza.
Cum poate fi criza depasita cu succes?
Cel mai bun mod de a depasi o criza este sa o previi. Salut efortul revistei Psychologies de
a clarifica acest subiect, intrucat consider ca oamenii au multe resurse si de ei tine ca
incercarea prin care trec sa fie o crestere sau o criza.
Fireste ca, odata ce constati ca te afli intr-o criza, cel mai intelept lucru este sa cauti solutii de
a iesi din ea. Iar daca cele pe care le-ai gasit nu par a da rezultat, merita sa cauti ajutor si
sprijin. Putem transforma o potentiala criza intr-un real succes daca ne intarim rezilienta
capacitatea de a iesi mai maturi si mai puternici din incercarile si adeversitatile vietii. Ca
6

profesionist, antrenez oamenii sa isi dezvolte rezilienta. Am oferit la inceputul acestui articol
sapte dintre cele mai importante sugestii pe care le ofer celor care imi solicita serviciile. Sper
sa fie de folos.
Idei cheie
Ia in calcul ceea ce refuzi, renegi sau tinzi sa ignori in viata si la propria persoana!
Accepta viata asa cum este! Accepta-ti varsta si impermanenta!
Traieste o viata cu sens in prezent si priveste in perspectiva!
Viata ti-a oferit resursele de care ai nevoie, trebuie doar sa gasesti drumul spre ele.
Decide sa faci fata, nu sa intorci spatele problemelor. Gaseste maniere active de a le face
fata!
Fii sincer cu tine insuti. Asculta-ti sufletul in prezent, nu mai tarziu, cand ajunge sa strige la
tine!
Invata ca a cere si a primi ajutor este un act de curaj si o punte spre a-l da mai departe!