Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C.N.M.V. PLOIESTI
CLASA A IX-A M1
PROF. COORD.: CHIRITA DIANA
PROF. CURSURI EXCELENTA: NEAGU MIHAELA
numeroasele exclamatii, interogatii, repetitii - "Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pupu-pup! (I.C.), vad puf-pufurile de fum-fum din lulua mosului () barbatii
fumeaza numai taharci di tutun, dar voi fi auzit eu de la cineva, ceva ci
pip-oio, fiindca din liule nu poti face: liul-liul: nu s-aude, Iarta-ma
sufletel, tatuca, frate al meu, sunt un ticalos, un porc de caine, un vierme,
un adevarat rus ia vonavaaaaaaat! (P.G.). In Din Calidor, limbajul
utilizat pentru evocarea fiecarui fapt, cu ocazia fiecarei interventii
dialogate au functia de a evidentia anumite niveluri sociale, ele povenind
din variante sfere de folosinta: de la limbajul pur colocvial, nerevizuit, la
limbajul cronicaresc si, in extrema, licentios. Constructiile grosiere care
apar in roman au rolul de a accentua tocmai restrictiile regimului totalitar,
punand pe psihicul oamenilor o presiune ce avea un efect invers celui
dorit: dorinta de afirmare a lumii plurivoce, in care franchetea sa fie
neconstransa de bariere politice.
Elocvente spatii prin care se rezuma intreaga insiruire de toposuri concentrice din ambele scrieri literare sunt insisi satele natale:
Humulestii, respectiv satul Mana. In ,,Amintiri din Copilarie, imaginea
locului natal este cea care deschide fiecare capitol al scrierii, argumentand
valoarea spirtuala uriasa pe care o constituie pentru narator. "Si Iasii, pe
care nu-i vazusem niciodata, nu erau aproape de Neamt, ca Falticenii, de
unde, toamna tarziu, si mai ales prin caslegile de iarna, fiind noptile mari,
ma puteam repezi din cand in cand, paslind-o asa cam pe dupa toaca, si
tot inainte, seara pe luna, cu tovarasii mei de claci din Humulesti, pe unde
stiam noi, tinand tot o fuga, ca telegarii. Si dupa ce jucam cat jucam,
furam cate-un sarutat de la cele copile sprintare, si pana-n ziua, fiind iesiti
din sat, cam pe la pranzul cel mare ne aflam iar la Falticeni, trecand
desculti prin vad, in dreptul Baei, Moldova inghetata pe la margini, si la
dus si la intors, de ne degera maduva-n oase de frig! Inima insa ne era
fierbinte, ca ce gandeam si izbandeam de la Neamt la Falticeni si de la
Falticeni la Neamt era pentru noi atunci o palma de loc. Dar acum se
schimba vorba: o cale scurta de doua poste, de la Falticeni la Neamt, nu se
potriveste cu o intindere de sese poste, lungi si obositoare, de la Iasi pana
la Neamt. " Din sintagma citata razbat puternic regretul despartirii
tanarului de spatiul parintesc, tristetea din sufletului acestuia.
Adolescentul, desi intuieste o anume teama de necunoscut, un fior al
instrainarii, nu traieste o asa-zisa drama a dezradacinarii, ci regretul
despartirii de satul natal care-l indeparteaza, cum insusi marturiseste, de
farmecul frumusetilor de acasa.
Cele trei dimensiuni ale comunitatii rurale si ale asezarii
moldave - spirituala, morala si peisagistica - se intalnesc exprimate in
discursul evocativ, structurat, simetric, cadentat. Pentru Creanga,
Humulestiul nu inseamna numai numai "locul nasterii" ci un adevarat
cemtru al lumii, al intregului univers in care copilul s-a format, de aceea,
inca de la inceputul primei parti, vorbeste cu mandrie despre acest "sat
mare si vesel si impartit in trei parti care se tin tot de una: Vatra Satului,
Delenii si Bejenii". Acest sat nu este ca oricare altul, "asa un sat de oameni
fara capatai, ci sat vechi, razesesc, intemeiat in toata puterea cuvantului".
Ceea ce apreciaza autorul la comunitatea rurala careia ii apartine este nu
numai frumusetea fizica, ci si cea morala, un loc aparte ocupandu-l
harnicia, caci satul e plin "cu gospodari toti unul si unul, cu flacai voinici si
fete mandre care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de
vatale. "
"Locul nasterii", Humulestiul, este asociat casei parintesti,
evocata la inceputul celei de-a doua parti a "Amintirilor". Enumerand
detalii semnificative ale interiorului taranesc, Creanga creioneaza de fapt
cadrul in care se desfasoara acele "jocuri si jucarii pline de hazul si
farmecul copilaresc", un univers in care existenta se desfasoara intr-un
veritabil taram al fericirii caracterizat prin voie buna ("copiii si copilele
megiesilor erau de-a pururea in petrecere cu noi") prin lipsa de griji a
copilului ("casa ni era indestulata") si prin starea de sanatate desavarsita a
familiei ("si parintii, si fratii, si surorile imi erau sanatosi"). Intr-un astfel de
orizont existential in care toate ii "mergeau dupa plac, fara leac de
suparare", copilul are sentimentul satisfactiei depline pe care o retraieste
si la maturitate: "Parca-mi salta si acum inima de bucurie! si, Doamne,
frumos era pe-atunci, de parca era toata lumea a mea!"
Desi satul Humulesti era infatisat ca o asezare arhaica,
pastratoare a unor datini si obiceiuri stravechi, la inceputul partii a treia,
scriitorul precizeaza ca "nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea
lumii ca alte sate", realizand astfel "deschiderea satului spre lume" (G.
Calinescu). Raportat la vecinii sai, Humulestiul apare ca o oaza de
frumusete si moralitate desavarsita, ca un loc de trecere pentru o lume
"mai mult bogata si aleasa", pentru ostiri straine, crai si imparati, caci
humulestenii nu-s traiti ca in barlogul ursului, ci au fericirea de a vedea
lume de toata lumea".
Un rol semnificativ il are si satul Mana, raportat la continutul
romanului ,,Din Calidor, matricea originara, fiind punctul de referinta al
intregii perioade de formare a viitorului om matur, Paul Goma, dar si un
important element in legatura cu care se pot evidentia usor influentele
perioadei totalitare descrise in text. In capitolele Vin romanii!/,,Au venit
romanii! este contemplat tabloul realitatii dramatice din jurul anului 1812,
consecintele navalirilor armatelor bolsevice. Venirea soldatilor romani este,
de fiecare data, descrisa cu o uriasa speranta, fericire generala, anuntand
restabilizarea situatiei satului. Femeile intampina ostasii cu evlavie,
pregatind mancaruri alese in ceaune mari, sub controlul si coordonarea
culinarului satului, Matusa Domnica, flacaii cara apa de la fantana, copii
zburda in jurul soldatilor, barbatii cauta prin poloboace. In antiteza cu
sosirea mijloacelor de aparare, plecarea ostasilor este mereu prezentata
cu o tenta morbida, naratorul povestind despre ingroparea trupurilor raumirositoare de pe campuri, prinderea parasutelor inamice, prinderea
pestilor scapati din iazul revarsat al manastirii s.a.