MUZEUL NARIWA TADAO ANDO

Nariwa Okayama - Japonia

Minimalismul poetic al lui Tadao Ando este

remarcabil de flexibil si expresiv.
El rearanjeaza materialele si formele de baza: sticla ,apa,
betonul, dreptunghiurile cuburile si alte forme tridimensionale si cu o
subtila atentie creeaza structuri care raman nemiscate in locatia lor.
Cladirile lui evoca un anumit tip de serenitate asocita cu eleganta
gradinilor japoneze. Este maestrul manifestarii
golului, gasind si
focalizand frumusetea tacuta ce se intinde in
inima spatiului continut.
Muzeul a fost realizat pentru a combina
necesitatile unei comunitati , cu spatii de
expunere pentru operele unui artist local Torajiro
Kojima, si pentru a adaposti colectia sa de fosile.
O piscina a fost creata intre zidurile inalte de
beton ale muzeului si colinele impadurite ce-l
inconjoara, realizandu-se un contrast dynamic.
Gauri de dimensiuni variabile sunt taiate
tridimensional in volumul masiv de forma cubica
dezvoltat pe doua nivele. Dotari precum curtea
de apa, o curte de expunere a sculpturilor,
inconjurata de un zid , si un

spatiu dezvoltat pe doua nivele in inaltime (9m), sunt localizate

intre galeriile de expozitie.

Planurile arata faptul ca insertia

unui element diagonal pate altera
imaginea spatiala a unui spatiu
architectural, creand volume ascutite. O
rampa directioneaza vizitatorii dinspre
lacul arificial spre spatiile din interiorul
muzeului

Muzeul Nariwa e un ansamblu

construit in primul rand din beton si
sticla, avand detalii din otel si finisaje
la
nivelul
pardoselii
din
lemn.
Ansamblul e pozitionat delicat intre

amplasamentul unei vechi locuinte , incojurata de un zid de piatra si un

o culme. Ando a amplasat un nou zid in fata zidului de piatra si apoi a
pus un cub de beton in fata acestuia.
In imediata apropiere se afla luciul de apa, si o zona impadurita.
O rampa, terase si scari exterioare fac conexiunea Intre lumea
exterioara si muzeu. Vizitatorii ce vin din zona parcarilor, se intalnesc
mai intai cuoriginalul perete de stanca, care ancoreaza cladirea in
contextual istoric, si apoi, urca pe o rampa, care strabate perimetral
muzeul si penetreaza volumul cladirii si cubul de sticla realizand spatii
variate si pline de forta estetica.
Odata
cu
insertia
acestei rampe diagonale,
arhitectul
reuseste
sa
transforme
volumele
exterioare si cele interioare
din simple incaperi in spatii
angulare,
excentrice
incarcate de dinamism.
De-a lungul cafenelei,
magazinului si birourilor, sunt
amplasate galerii duble si
zone de expozitie.
La exterior se intinde o
generoasa suprafata de apa.
Intre apa si cladire, se
creeaza
un
spatiu
intermediar format din terase
scari si spatii semiprotejate.
Expansiuni ale sticlei si
deschideri
variate
ale
volumelor, explica intregul,
ce in cuvintele lui Ando ar
insemna: un loc unde
natura, cultura si istoria merg
impreuna