3 PLATFORME ALPINE Prin scufundarea a dout porjiuni din Orogenul Nord Dobrogean, mai inti (in mezocretacic) a regiunii sud-vestice (Babadag) si mult mai tirziu (in Badenianul superior) a regiunii de la N de Dunare (Promontoriul Nord Dobro- gean), s-au instalat «bazine de sedimentares, in care s-au acumulat depozite ce n-au fost deformate, incit au cApatat carcateristici de «cuvertura». Acestea sint agezate pe un «fundament orogenic alpin timpuriu, imtens cutat. in acest mod, fostele bazine de acumulare prezinta in alcatuirea lor cele dowd ctaje structurale specifice platformelor: fundamentul cutat si cuvertura nedeformata, Prin faptul c& este un orogen alpin timpuriu, inst devenit stabil, cele doua platforme sint tinere (alpine), spre deosebire de celelalte, care sint plaiforme vechi (prealpine). in acest sens, considertim ci denumirile de Platforma Babadag (si nu Bazinul Babadag) si Platforma Covurlui (gi nu Promontoriul Nord Dobro- gcan ingropat) corespund aspectelor structurale majore. Evident, si una si alta, in etapa acumularii cuverturii au tecut prin faza de bazin, dar in prezent sint platforme tinere, alpine. 3.1. PLATFORMA BABADAG Este localizata in partea sud-vestica a Dobrogei de Nord, avind forma unui culuar alungit NV-SE, cuprins intre Masivul Dobrogei Centrale (in V), pinza Miacin (in N) si pinzele Niculijel si Tuleea (in E). Aspecte orografice. Platforma Babadag prezinti un relief de dealuri, cu inaljimi mici pind la 350 m care, privite dinspre N, apar ca un podis - Podisul Babadag. Caracterul carbonatic al depozitelor cretacice a favorizat uncle fenomene carstice, cum sint dolinele si lapiezurile. Principalele artere hidrografice care dreneazi regiunea sint: Slava (pe latura vestic’) si Taija cu afluentii sii de dreapia (pe latura estica). Cele douk artere au direcjia generala a podisului (SE) si debugeazd in lacul Razelm. Atit ele, cit si afluenyii lor sint largi si au numai temporar apa (mai ales afluentii). 198Produsele de croziune de pe versantii vailor sint transportate foarte puyin, incit fi acopert cu o paturi groast deluvio-proluviala, care mascheazi depozitele cretacice, producindu-se 0 “inecare” a dealurilor sub sedimentele actuale, fapt ce duce la o peneplenizare lenti (O. si El.Mirduja,1964). Podisul Babadag este in mare parte acoperit de pidure. 3.1.1, STRATIGRAFIA Platforma Babadag a apirut prin scufundarea in mezocretacic a unei pani din Orogenul Nord Dobrogean (pinzele Micin, Niculifel si Tulcea), eit sia unei porsiuni foarte mici din Masivul Dobrogei Centrale (in sud-vest). ‘Suprafaya afundata s-a transformat in bazin de acumulare, care s-a mentinut pind in Senonia- nul inferior, Sondele spate pe self, in prelungirea Platformei Babadag au aratat cd aici sedimentarea a persistat, cu unele intreruperi, pind in prezent. Depozitele cretacice (evident si cele mai noi de pe self) nu sint defor- mate decit foarte slab, incit prezinti cxaracteristici de cuvertur’. Avind in vedere acest aspect, in alcdtuirea unitijii se diferenjiaz& foarte clar cele doud ctaje structurale specifice unci platforme: cuvertura $i fundamentul. Caracterul de cuver- turd al depozitelor cretacice din «Bazinul Babadag-, asezate peste cele paleozoice si triasice (de tip geosinclinal, intens cutate), a fost remarcat din 1964 de O. si El. Mirauya. 3.1.1.1. FUNDAMENTUL (SOCLUL) Exceptind o mic& porjiune din partea sud-vestic’ (Baia — Mihai Viteazu), fundamentul este alcatuit din formatiuni prealpine si alpine, similare cu cele din pinzele Macin, Niculigel si Tulcea (v.fig.89). FUNDAMENTUL DE TIP MACIN este vizibil pe marginea nordic’, aproximativ pe linia Horia — Izvoarele (laila) — Traian si pe marginea vestica, in lungul faliei Peceneaga — Camena, la Cirjelari — Atmagea si la Camena, Specific pentru pinza Macin din fundamentul Platformei Babadag este faptul cd in componenta ei participa si formatiuni alpine triasice si jurasice (sedimentare si magmatite), ce afloreaza de sub cuvertura cretacica la Cirjelari — Atmagea si Camena. Formatiuni prealpine. Intrucit formatiunile prealpine sint similare cu cele din pinza Micin, asupra lor nu yom insista, relevind numai uncle aspecte. Ele sint reprezentate prin sisturi cristaline (grupurile de Megina si Boclugea — Priopcea), depozite paleozoice afectate de un metamorfism incipient (formatiunile de Cema, Bujoarele si Carapelit) si magmatite. Toate acestea sint vizibile pe marginea nordica. La N de Camena apare o ivire mic cu filite si cuartite, ce apartin grupului de Boclugea — Priopcea, si pe 0 suprafayi ceva mai mare roci epiclastice (conglomerate si gresii) din formafiunea de Carapelit, iar intre Cirjelari si 199‘Atmagea afloreaz’, pe suprafeje mici, formatiunile de Cerna, Bujoarele si Carapelit (O. si El. Miriuya.1964). vm foarscisn =? fendeatan f=) aroma / (fide Gccigtn ones - fire Basponar- Upper pas ew Bionindetecee Pinca Mevtite! Fas Tees Dobroges Conteslé 7. Aettcorre démagee BSB Ferdement buvetturt Tig 8), Schima goulogaal # Platforms! Dabadag (luph O- yx EL Muraata ‘Magmatitele prealpine sint reprezentate prin granitele din Dealul Sacar Bair si prin riolitele de Cirjelari. Granitele de Sacar Bair sint granite alcaline, cu riebeckit, eg) si hornblend&, prezentind aseminiri cu cele de la Iacobdeal ($t.Cantuniari,1937; R.Dumitrescu, 1959). Ele stribat formatiunile paleozoice, inclusiv formafiunea de Carapelit, pe care le cornific’ pe o grosime pin’ la 300 m. Prin urmare, ele aparjin granitelor paleozoice superioare, postcarapelitice. Riolitele de Cirjelari formeaz’ o masa de peste 20 kr flaN, SsiE de Cirjzlari, find reprezentate prin riolite cuartifere cenusii-violacee, cu fenocristale de cuart (in SV) si riolite felsice cenusii si verzui (in NE). Dupa R.Dumitrescu (1959), riolitele apartin accluiasi corp eruptiv ca si granitele, fiind insa consolidate mai spre suprafaji. Galeti de riolite apar remaniati in depozitele jurasice. Dupa cum am aritat la pinza Micin, nu este exclus ca riolitele de Cirjelari si granitul de Sacar, la fel ca si cele de la lacobdeal si Piatra Rosie, si fie alpine, find puse in loc Ia sfirsitul Triasicului 200Formatiuni alpine. Inalcdtuirea fundamentului de tip Macin (dezvelit de sub cuvertura cretacici la Cirjelari si Camena) participa si formatiuni alpine triasice si jurasice, reprezentate atit prin depozite sedimentare, cit si prin magmatite. TRIASICUL formeaza o fisie continua intre Baspunar si Camena, alc&tuiti in partea inferioara din calcare micritice si calcare argiloase cenusit, diaclazate, in strate de 5-50 cm, iar in partea superioari din calcare micritice cu saiuri nodulare, si biomicrite. Aceste depozite (in grosime de circa 750 m), denu- mite formafiunea de Uspenia, au furnizat conodonte (Gondolella excelsa, Hindeo- della spengleri etc.), foraminifere (Trocholina ventroplana) si alge (Tubiphytes obscurus), care denota virsta Ladinian.— ?Carnian inferior (E.Gradinaru,1981, 1984), Enclave de calcare apar incluse si in riolitele jurasice de Camena. JURASICUL din regiunea Cirjelari (formatiunea de Cirjelari) este cu- noscut si atestat paleontologic de citre I-Simionescu (1912). Q. si El.Miriuyi (1964) au separat in plus «flisul de Nalbant (Triasic superior — Liasic). E.Gradinaru (19811984) este de pirere cil depozitele respective apartin Jurasicu- Jui mediu si superior si le grupeazi in mai multe unit%i litologice. in Jurasic s-au produs si efuziuni acide si bazice. Credem ca utilizarea unor denumiri locale pentru unititile litostratigrafice este mai potrivita, avind in vedere ci exist, incertitudini in datare. © Formariunea de Aiorman reprezinta unitatea inferioara si apare ca © fisie ingusta in sudul zonei Cirjelari, la contactul cu falia Peceneaga (fig-90). Este un flis ritmic, cu strate subjiri de gresii cuarjoase. cu sortare gradat (uncori cu microconglomerate in baz) si textura curbicorticala, ce alterneazd cu siltite $i argile cenusii-negricioase, totalizind o grosime de 150-200 m. ov 2 Deshi NE falia Peceneapa-— Camena; LC - falia Luncavga — Consul; S = falia Sarica. In jumitatea sudic&, pe toati lirgimea platformei se contureaz’ bra- chisinclinalul Caucagia — Jurilovea, care este separat de cel de Baypunar — Uspe- nia prin anticlinalul Slava Rusi (O. si El.Mirauti,1964). Inclinarile pe flancurile cutclor sint mici, intre 10° $i 20°. Accidente rupturale la nivelul cuverturii lipsesc. © usoari deformare a depozitelor cretacice superioare s-a produs in timpul Senonianului superior (post-Santonian) sau chiar ulterior. Acest aspect poate fi Mrnurit pe selful Marii Negre unde exist depozite superioare Senonianului si se poate deduce pina la care dintre ele apar deformari. 3.1.3, RESURSE MINERALE in Platforma Babadag exista resurse minerale legate atit de fundament, cit si de cuvertura. Resursele fundamentului sint reprezentate prin unele impregnatii de calcopirita si carbonaji bazici de cupru, asociate cu riolite de Camena. Mineraliza- fia, de importanji redusa, apare atit in riolite, cit si in zona de contact, Riolitele se exploateaza in cariera Movila Goala (SE de Camena), fiind utilizate sub forma de piatra sparta si criblura de drumuri $i constructii. Prezinta $i insusiri decorative, ins& prelucrarea este dificili. Din formatiunea de Cirjelari (Dealul Sfinta) se exploateaza caleare ju- rasice, utilizate pentru piatra bruta si in constructii Resursele cuverturii sint reprezentate prin rocile calcaroase cretacice, care se extrag in numeroase cariere (Codru, Cosari, Babadag, Ciucurova, Jurilovea etc.), flind utilizate pentru drumuri, lespezi pentru fundajii si zidarii sau sub forma de placi slefuite, ca dale pentru pardoseli si elemente arhitectonice. in prelungirea Platformei Babadag, in depozitele eretacice si eocene de cuverturd s-au identificat zicdminte de hidrocarburi (petrol si gaze), cum este structura Lebada, care a fost data in exploatare. 210BIBLIOGRAFIE Cantuniari $£.(1937) - Le massif éruprif du Scar Bair, Bul_Soc.Rom.Geol., UI. Cidere D.1925) - Rocile erupeine de la Carcena, An tnst.Gcol Rom. X Dimitrescu R.(1959) - Observatii asupra peologiei regiunif Cirjelai, D.S.Com.Geot., XLII Gridinaru E.(1981) Rocite sedimentare si vulcanitele acide si hazice ale Surasiculut tupertor {Oxfordian) dir zona Comiena (Dobrogen de Nord), An, Univ Bucursts, Geol,, XXX, oe B.(1984) - Jurassic Rocks of North Dobrogea. A Depositional Tectonit Approach, Rev Roum. Géol., Gridinaru E.(1988) - Jurassic Sedimentary Rocks and Bimodal Vutcanics of the Cirjelari — Cumena Quicrop Bett: Evidence for o Transtensite Regime of the Pecencaga — Camena Foul, Saxd.cerc.geot.geof.geogt. (Geol.). 33 Macovei Gh.(1906) - Nove sur un Pachyidiseus du Crétacé supérieur de Babadog, Ann.Sci.Univ.tayy. XV. Macovel Gh.1912) - Obsersaions sur la ligne de ehevauchemem! de Peceneaza — Carona. C.R.nst Geol Roum, I. Miriutd Ou, Mirdud E1,(1968) - Crelacécul superior Hi frdamentelbasinalai Babodag (Dobro ea), An Co ‘Geol, NXXUL Mrazec L912) “A propos deta ligne de chevachement de Pecenesa — Camenia, C.R«tast,Géol, Roar. I. Mutihae V., Dragustan O.., Lledtuyu A.(1972) « Cretacieut inferior din Dobroxea de Nord, Saud.cere. peol.ge0f geogr (Geol). 17, Pirvu I, Catuneanu 0.(1989) - Razinul eurinic 1 elementele structurale majore, Comunicare Univ. lasi Simionesce 1,(1913)- Jerasicul de lo Cizelari, An.Tast. Geol. Rom. IV. Simlonescu 1.(1914) - Le Ntocetiacé de Babadag, Bull Sect Sei.Acad Roam. IL Stiopo! V,, Jude L.., Drdighici 1197S) - Sudiul mineralogic si petrografic al riottelor (porfire ewartfere) din Dobrogeade Nord), An. Univ Bucuroti S.Nat., XXIV. Svisa L.(1982} > Sur la présence d'Ammonites cénomaniennes dans te Bassin de Babadae, D.S, Inst. Geol. Geol. LXV risa L.(1988)- Contributions to the Study af the Inoceramus Fawte of Romania. 1.Coniacian - Iaocenaeni from ‘he Babadag Basin, MEm.Inst.Géol. Géof.. XXXIL Seise Iny Lbedtusy A(1974) - Contributil Ia stadia amondilor, din Neocretecicul bazinului Babodag, D.S.lnst Geol. Geof, LX/3, Srase Ley Grigerescu D,, Martinof Gh.(1978) ~ Semniffcojia blostrarigraficd w faunel de inocerand de fa Caucagéa Bazinul Babodag), Stos cere. geal gcot.gcogr-(Geol.},23. 2. Srisa Ly Ton J.(1988) = Crétoré supérieur du bassin de Babadog (Roxmanie). Blostratigraphie iniégrée (ammonites, inocérames, foraminiferes planctoniquesp, Mém. Inst, Géol.Géo{.. XXXIIL Stefan A., Rosa E., Beatosin 1, VAjdea E., Grabari G.. Stolan M.(1992) - Camena Riyoles (North Dobroxea), Rom Jour Petrology, 7S, + 9 +. Pole Bobadas i Tarlonea din Hara gcoloied a Romie, s,1:80 00. 1.0.6. 2113.2. PLATFORMA COVURLUI Platforma Covurlui s-a format prin scufundarea parjii nord-vestice a Orogenului Nord Dobrogean, proces declansat in Badenianul superior, incepind cu extremitatea nord-vestic&, si s-a extins treptat in sud pe parcursul Sarmatianului. Depozitele acumulate pind la sfirsitul Romanianului constituie cuvertura care acopera fundamentul cutat. Platforma Covurlui este cuprins% intre Platforma Birladului (in N), Platforma Valahi (in V) si pinzele Macin — Niculitel (in S). Traseul faliei Sf.Gheorghe — Oancea — Adjud, care desparte Platforma Covurlui de Platforma Birladului, si mai ales prelungirea faliei Peceneaga — Camena spre N, dupa care Platforma Birladului este delimitata de cea Valah&, sint in mare masura arbitrare. Aspecte orografice. Cu excepjia regiunii de NV (intre Birlad si Siret), care reprezinti terminatia sudic& a Colinelor Tutovei, cea mai mare parte a platformei (E de Valea Gerului) are un relief de coline si platouri joase, cuprinse sub denumirea de Podisul Covurlui (V.Sfictea,1972). in partea nordic a acestui podis predomini interfluvii colinare, cu altitudini de 200-300 m (colinele Covur- lui), in care procesele de versant sint deosebit de active, favorizate de substratul nisipos. Partea sudicd este format din clmpuri inalte, usor inclinate spre S, altitu- le coborind treptat de la 200 m pin a 60-70 m (Cimpia Covurlui). Regiunea de la V de Valea Gerului apartine, sub aspectul reliefului, de Cimpia Tecuciului. Rejeaua hidrograficti care dreneaz4 Platforma Covurlui este formatt de o serie de afluengi de dreapta ai Prutului (Covurlui) si de stinga ai Sirerului (Birlad, Geru, Suhurlui, Lozova, Malina). Vaile principale sint insoyite de terase. in partea sudic4, tn apropiere de Duntire si Siret sint mai multe lacuri (Lozova, Malina, Cdtusa, Brates), cel mai mare find Bratesul, care a fost redus foarte mult prin desecare. Ele sint foste limanuri fluviatile, create prin bararea aluviunilor fluviatile (grinduri) ale Prutului, Dunirii si Siretului. Formarea lor s-a petrecut in Holocen. 3.2.1. STRATIGRAFIA in cadrul Platformei Covurlui, cele dou’ etaje structurale, specifice unei platforme (fundamentul si cuvertura), se detaseazi foarte net. Diferenja faja de platformele vechi const& in participarea unor formajiuni alpine la alcttuirea fundamentului. 3.2.1.1. FUNDAMENTUL. Fundamentul Platformei Covurlui, dupa cum am aratat, nu reprezinta altceva decit extremitatea nord-vestic’ a Orogenului Nord Dobrogean (Promonto- 212riul Nord Dobrogean afundat). Cea mai mare parte revine pinzei Macin, iar pe la- tura esticd (spre Prut) o mic& porfiune aparjine pinzei Niculifel: Nu este exclus ca, prin acoperirea ultimei de catre pinza Micin, s& fie prezenti si pinza Tulcea. * FUNDAMENTUL DE TIP MACIN. A fost deschis in numeroase sonde, incit este bine cunoscut, find format din sisturi cristaline, depozite sedimentare pa- leozoice si magmatite prealpine, Nu este exclusi nici prezenta unor depozite alpine triasice. Sisturile cristaline. in analiza carotelor, rezultd cA sisturile cristaline apartin celor doud sau trei grupuri (prezentate Ia pinza Micin): de Orliga si/ sau Megina si de Boclugea — Priopcea. Sintetizind datele de foraje, 5 rome Hiner EEE for. de Corapelit? ee] Trine ine fit [Raa] Yolcanit bazice Fig 97. Fundamentul Pistformci Covurlui (dup D.Paraschiv et al..1933, eu modlifiein), D.Paraschiv et al.(1983) redau distribugia lor in cadrul fundamentului, cit si rela- fille tectonice (fig.97). 213Fira indoiali, cristalinul din fundament este similar cu cel din pinza Macin, inst deschiderea sa prin sonde limiteaz’ prelucrarea petrograficl, distribu- fia regionals si implicit relagiile structurale. De fapt. aceste aspecte sint valabile pentru toate formafiunile de sub nivelul de eroziune, cunoscute numai prin foraje. Depozitele paleozoice, a fel ca sisturile cristaline, au fost deschise in foraje si studiate exclusiv pe carote. D.Paraschiv et al.(1983) le grupeaza in trei formagiuni, pe care le echivaleaz& cu formatiunile de Cerna, Bujoarele si Carape- lit din pinza Macin. Intrucit echivalarea nu are fundamentare paleontologica, pri- mele dou’ formajiuni sint denumite diferit (de Tepu si Maxineni). ceca ce este justificat pind la objinerea de noi dovezi (fig.97). Pe ling’ cele trei formatiuni, D.Paraschiv (1986) separa inc una (de Bineasa) pe marginea nordici, dupa datele din sondele Oancea, Baneasa si Zar- nesti. Credem cd localizarea si litologia sint dovezi suficiente pentru apartenenja sa la Platforma Birladului (unde a fost prezentata la ciclul Permian — Triasic infe- rior), fiind echivalentul formatiunii de Lacu Rosu din Delta Dunsrii, inclinarile mari (7°-66°) ale acestor depozile, pe care D.Paraschiv (1986) le considera incom- Ppatibile unei cuverturi platformice, sint probabil de natura sedimentologic& (lamine de texturi oblice). © Formatiunea de Tepu (Silurian) este semnalaté in extremitatea nord- esticd, in zona Tepu — Buciumeni, unde a fost deschisa pe o grosime de 124 m (fara si fie depasita), Probabil urmeaza peste cristalinul de Boclugea — Priopcea (fig.97). dintr-o succesiune de siltite, une recifiate, calcare grezoase cenusii, gresii litice cu ciment calcitic sau matrice, gresii cuarjoase. Rocile conjin obisnuit pirita si resturi vegetale si sint afectate de un metamorfism incipient. Desi nu s-au identificat fosile, depozitele respective sint echivalate cu formatiunea de Cera si atribuite Silurianului. Lipsa dovezilor paleontologice pune totusi sub semnul intrebarii echivalarea, avind in vedere ci nu se cunoaste sigur nici patul lor. © Formatiunea de Méxineni (Devonian inferior) are un caracter carbonatic, fiind formata din calcare si dolomite calcaroase, in parte slab argiloase sicu pirit’, Rocile sint cristalizate datorita unui metamorfiam incipient, accentuat ulterior si prin metamorfism termic de contact atestat de prezenta unor pseudoscar- ne. Exclusiv pe criterii litologice este comparati cu formatiunea de Bujoarele. Depozite de acest tip s-au intilnit in unele sonde sapate pe latura sud- vesticd a fundamentului, aproximativ intre Braila si Calmayui (fig.97). © Formatiunea de Carapelit (Carboniter), cu o litologie asemanatoare celei din muntii Micinului, ocupa suprafeje mari atit pe latura nordica a funda- mentului, intre Negrilesti si Frumugita, cit si pe cea vesticd, intre Nicoresti si 214Maxineni (fig.97). Cea mai mare grosime a fost intilnita in forajele Matca (550 m) si Nicoresti (685 m). Litologic, este format’ din roci epiclastice (conglomerate, gresii, iu identificat siltite), afectate de un metamorfism incipient. In galeji de calcare s foraminifere si mai ales conodonte specifice pentru Devonianul inf superior (D.Paraschiv et al.,1983). Desi galetii sint remaniari $i asociatiile nu pot fi luate in considerare, indirect arati o virst{ mai noua decit Devonianul. respectiv Carboniferul. Dupa cum am aratat, in formasiunea de Carapelit, care afloreaza in pinza Micin, s-a identificat o fitocenoz’ care atest4 virsta Carbonifer inferior (L.Olaru et al.,1989). Magmatite s-au intilnit in numeroase sonde. Petrografic, s-au pus in evidenjai granite (cele mai raspindite), granodiorite, diorite si porfire cuanifere. Desi nu exist un studiu detaliat pe foraje, fra indoiala apartin acelorasi genera- fii ca si cele din Munfii Macinului, unele fiind antepaleozoice, iar alte paleozoice (antecarapelitice si postcarapelitice) a BE e Ujpnodeh bbe cont b Pie Cndegti (rmera) label er FELLEGEDE veumayet “| Prosodocna tiftarslis Baxunell? Sp. Fig.98, Coloana_stestigrafict sintetich a cuverturli Piatformei Covurha Aiactea: case s0z0 culate Aiton Guingueloceling reusst Q.axneriena PB aTiNg UnIVersa Gorelis ‘sp. SARHATIAN, bes eerie Formajiuni alpine (?Triasic interior), In aleatur undamentului de: tip Macin s-au interceptat in foraje depozite asupra cdrora nu se pot face, deocam- data, preciziri stratigrafice. Astfel, pe marginea nord-vesticd (fig.97) in mai multe sonde s-au intilnit conglomerate, gresii si siltite cenusit-verzui, mai rar brun- roscate (cum se gasese in zona Matea). Galetii din rudite provin din roci precara- pelitice, dar exist si galeti de roci postcarapelitice: porfire (posibil permiene) si granite de tip Greci (D.Paraschiv et al..1983). Prin litologie si natura galetilor, cel putin o parte din rocile epiclastice rudito-arenitice revin Werfenianuluii inferior. De asemenea, nu este exclus ca unele st apartina formagtunii de Carapelit.Prezenta unor depozite triasice este normal, avind in vedere c& formasiuni alpine exist’ si in fundamentul de tip Maicin al Platformei Babadag. FUNDAMENTUL DE TIP NICULITEL. Pe latura esticd, in apropiere de Prut, in zona Frumusita — Briinesti (fig.97), s-au deschis prin sonde vulcanite ba- zice (bazalte) si acide (filoane de porfire cuarfifere). Aceste vulvcanite, prin pozi- ia lor (latura estic a fundamentului), apartin probabil pinzei Niculijel, in care au o dezvoltare mare, mai ales in partea nordic&. Vulcanitele respective ar putea fi incadrate la pinza Tulcea, in eventualitatea acoperirii tectonice a pinzei Niculitel de eitre pinza Macin, ins& acest lucru este foarte greu de stabilit prin foraje. 3.2.1.2. CUVERTURA Pe fundamentul cutat se astern depozite neogene, ce apargin ciclului de sedimentare Badenian superior — Romanian, la care se adaugt formayiu cuaternare (fig.98). Badenianul superior este pus in evidenfi in extremitatea nord- vestic’ (Tepu — Buciumeni — Matca — Umbraresti) si pe o suprafaji mic& in vest (fig.99). Are o grosime de circa 20-30 m, fiind alc&tuit din gresii, calcare si mai redus marne si argile. Calcarele contin alge, briozoare, foraminifere (Borelis sp., Sphaeroidina sp., Lenticulina inornata, Orbulina universa etc.). Depozitele badeniene ce apar la adincimi cuprinse intre 3000 m si 5700 m corespund cu formajiunea epiclastick infraanhidritica din platformele Birlad si Moldoveneascd. Este de remarcat lipsa formayiunii evaporitice cu anhi- drite si gipsuri. Chiar in arealele mentionate, se pare ci Badenianul nu se extinde pe toata suprafaja (de exemplu la Cosmesti), cea ce presupune fie paleoreliefuri pozitive, fie erodarea sa postbadenian’. Sarmatianul. Discontinuitatea dintre Badenian si Sarmajian este foarte clara, fiind mareata atit prin lipsa unor termeni din Badenianul superior (formatiunile evaporiticé si supraevaporitica), cit gi din partea inferioara a Sarmatianului, incit depozitele sarmatiene se astern transgresiv peste Badenian si direct peste fundament. Apele mri sarmatiene s-au extins treptat spre sud, riminind uscat numai o mica portiune in SE (fig.99), In cadrul Platformei Covurlui, depozitele sarmasiene nu apar la zi, ‘ins& au fost deschise prin numeroase foraje, ceea ce a permis cunoasterea lor sub aspect lito- si biostratigrafic. Litologic s-au acumulat preponderent argile, marne, siltite, nisipuri, intre care se intercaleaz4 gresii, calcare si, local, conglomerate. Grosimea depozitelor sarmariene variazi de 1a 20-30 m pin’ la 1500 m, valorile minime gasindu-se in partea de E (mai ales SE), iar cele maxime in V si NV. Pe fondul ingrosirii vestice se evidengiaz% o zon’ de reducere a grosimii (Buciumeni — Slobozia Conachi), ce corespunde unei ridicdri a fundamentului. 216Fig.99, Limitele de extensiune ale Badeniantlui, Sarmatianulsi 3i Meopianulsi pe Platforma Covuriui (dap ©. Paraschiy et el..1976). Micro- si macrofauna (depistate in carote) au permis datarea depozitelor la Volhinian, Basarabian gi Chersonian (N.Macarovici,1960; C.Paras- chiv et al..1976). Delimitarea riguroas’ a subetajelor este dificil din lips& de date. Volhinianul este atestat de asociajia microfaunistic’ cu Quinquelo- culina reussi, Q.akneriana, Q.consobrina, Elphidium macellum, \a care se adauga resturi scheletice de Gobius si ostracode, idemtificate pe 0 arie mare in forajele de la Buciumeni, Matca, Tudor Viadimirescu, Piscu ete.(Fl.Negoia, in C.Paraschiv et al. 1976). Litologic, in baza (pe o grosime micd) se gisesc mai ales caleare, iar in rest argile si siltite cu intercalajii de gresii si caleare, a cdror grosime creste sensibil spre V si NV. N.Macarovici (1960) mentioneaza existenta Volhinianului si la E de Frumusita, unde in marne provenind de la adincimea de 555-562 m a determinat 0 asociatie cu Plicatiforma aff plicata, Potamides disjunctus si Gibbula podolica Incertitudinea determinarii lui Plicatiforma plicata pune sub semnul intrebarii aceasta datare, depozitele aparginind mai curind Basarabianului, nfai ales c4 pujin mai sus (incepind cu 474 m) apare o fauna sigur basarabian’. 217Basarabianul urmeazi in continuitate de sedimentare, insA delimita- rea de Volhinian nu este posibili dupa datele de sonda, lipsind un reper litologic sau paleontologie. Litologic, se mentine sedimentarea pelitica (argile, siltite, marne) cu intercalajii de nisipuri, gresii si calcare. in partea de E si SE, unde depozitele basarabiene se dispun transgresiv pe fundament, in bazi se gasesc, local, si con- glomerate. Preponderenta depozitelor pelitice atest extinderea si pe Platforma Co- vurlui a faciesului cu Crypromactra (sau apropiat de acesta). Unitagile litologice Superioare (oolitul de Repedea, nisipurile de Scheia) nu se individualizeaz4. Gro- Simea depozitelor creste accentuat spre V si NV, unde poate atinge aproximativ 800-1000 m. Paleontologic, Basarabianul este atestat de o macrofaun’ identificatt in carotele recuperate din sondele sipate la Frumusija, Foltesti si Cuca, cu speci de Mactra cf.vitaliana, M.naviculata, Obsoletiforma desperaia, O.inflata, Plicatiforma fittoni, Tapes vastuiensis, T.vitalianus ete. (N.Macarovici, 1960). Prezenta lui Plicariforma fittoni, Tapes vasiuiensis si Mactra naviculata denoti ci depozitele respective revin inelusiv Basarabianului superior. Din depozitele basarabiene este mentionata si 0 asociatic de foramini- fere cu Porosononion subgranosus, Elphidium macellum, Articulina problema, Ammonia beccarii, Bolivina sp., cate nu este ins’ semnificativa. Chersonianul, dupacum am ardtat la platformele prealpine, nu urme- aza in continuitate peste Basarabian, intre cele dou’ subetaje fiind o intrerupere. in partea estic’, Chersonianul apare dezvoltat in faciesul marin salmastru, aledtuit din marne, argile si Puri, cu o grosime pind la 70 m, intre care se gdsest 2-3 niveluri fosilifere, cu mactre mici. Astfel, in sondele sipate Ia Frumusija si S de Firginesti, N.Macarovici (1960) a determinat o asociatic cu Mactra caspia sinzovi, M.bulgarica elongata, M.orbiculata, M.imtermedia etc., caracteristicd pentru Chersonian. In partea de SE, unde Chersonianul se agterne transgresiv pe funda- ment, in bazi apar conglomerate cu galeti de calcare basarabiene, urmate de argile Virgate, cu impresiuni de plante si suvije de carbuni Extinderea faciesului salmastru spre V nu se poate preciza, dar este posibil ca aici sa fie substituit de faciesul «deltaic, ceea ce ingreuiazi delimitarea sa, din lipsi de dovezi paleontologice. Posibil, in sectorul vestic si mai ales cel nord-vestic, grosimea sa creasca. Meofianul nu afloreazi, find deschis doar in sonde, ceea ce ingreu- iazi cunoasterea si delimitarea sa. In Platforma Birladului, unde apare la zi, P.Jeanrenaud (1971) consider’ ci baza Meotianulul este reprezentat’ prin cinerite- le de Nujasca — Ruseni, ce constituie un foarte bun reper. Pe Platforma Covurlui, t important reper n-a fost semnalat in sonde, probabil datoritd lipsei de carote 218mecanice. Este greu de presupus ca la o di si nu se fi acumulat, chiar in cantitate redusi. Litologic, Meojianul este alcatuit dintr-o succesiune de nisipuri fine, mai redus, de siltite si argile cenusii si cAramizii, care au adesea texturd incrucisati. Pe marginea sudicd depaseste Sarmayianul, incit Meogianul sta transgresiv pe fundament, avind in baza conglomerate (v.fig.99). Grosimea depozitelor meojiene creste de la E (50-100 m) spre V (600 m). = Paleontologic, depozitele meosiene cuprind © asociatie cu ostracode (Leptocythere praebaquana, Cyprideis heterostigma, C.subliteralis, Loxaconcha psendovelata etc.) $i Ammonia beccarii (Fl.Negoita.1976). In sectorul sudic’ idcntificat (in partea mijlocie) si moluste (Dosinia maeotica, Syndesmia tellin des), ce denotS prezenta faciesului cu Dosinia. mpi atit de mic& materialul vulcanic Pontianul urmeaz’ in continuitate de sedimentare, dar spre SE de- pisegte Meotianul si se asterne transgresiv pe fundament. in partea nordic’ aflo- reazd in versantul drept al Prutului (la S de Oancea), pe vaile Chincja si Covurlui (pind la Umbraresti), si in versantul sting al Birladului (pina [a Ungureni). Limita Meotian — Ponjian, din lipsa unor repere lito si biostratigrafice, este in mare misurad arbitra’. Litologic, prezint4 0 aleituire monoton’ de nisipuri, siltite si argile, cu uncle intercalaii de gresii friabile. Sondele au relevat c4 in partea sudica a plat- formei predomin’ faciesul pelitic. Grosimea depozitelor pontiene creste accentuat din E (150 m) spre V, unde depiiseste 2000 m. In citeva sonde, cum sint cele de la V de Foltesti (-300 m), $ de Fir- fanesti (-200 m), Vinatori (-600 m), s-au identificat specii de Prosodacna litroralis eichwaldi, P.littoralis orientalis, Didacna subcarinaia (N,Macarovici, 1960), De- Ppozitele care afloreazd in N (pe vaile menjionate), probabil apartin pirtii supe- rioare. in care pe Platforma Birladului se gaseste fauna cu Prosodacna stenopleu- ra, P.sturi, Unio wetzleri flabellatiformis (N .Macarovici,1960; C.Ghenea 1968). Microfaunistic. depozitele raportate Ponianului cuprind o asociat de ostracode cu specii de Bakunella si Pontoniella. pe baza cirora s-a reugit sepa rarea lor in sonde. Dupi N.Macarovici (1960), pe Platforma Birladului Poyianul ar fi pre= zent in intregime, insi C.Ghenea (1968) demonstreazi c& este reprezentat numai Ponjianul inferior si mediu. Probabil c& situafia este similar’ gi in cadrul Platformei Covurlui Daciamul, Prezenia acestui etaj pe Platforma Covurlui rimine cu semn de intrebare, N.Macarovici (1960) este de plirere cd intre Ponfian si Dacian @ existat continuitate, atit pe Platforma Birladului, cit si pe Platforma Covurlui, fiind prezem si Dacianul. In opozitic cu acest punct de vedere, C.Ghenea (1968) considera cA pe Platforma Birladului, dup’ Pontianul mediu, s-a produs o intreru- 219pere a sedimentarii lacustre (cu salinitate sc4zuta), acumulindu-se doar 0 formayiu- ne continentali, cu argile si siltite rosii, in grosime de 5-10 m, pe care 0 raportea- 24 intervalului Ponfian superior — Dacian, peste care se asterne direct Romania- nul. Cu excepjia aflorimentelor din partea nordic’ (mentionate la Ponjian), formajiunea rosie intra sub nivelul de eroziune, incit nu se cunoaste daci se extinde pe (oat Platforma Covurlui sau este substituitt, in sud, prin depo- zite bazinale. O confirmare a ultimei posibilitii este identificarea in unele sonde sdpate la V de Braila (la -300 m) a exemplarelor de Pachyprinopleura haueri 5i Prosodacha neurmayri, care atesté prezenta Dacianului, posibil chiar Dacian supe- rior (N.Macarovici,1960,p.258). Geologii petrolisti separa Dacianul dupa ostra- codul Cytherissa lacustris. Pufinele date existente pint in prezent nu permit preciztri. Este posibiti o retragere a apelor dup’ Pontianul mediu, de pe intregul areal al Platfor- mei Covurlui si revenirea lor (dinspre V) in Dacianul superior, pe o suprafaya re- dusi in SV. Aceast4 presupunere este in acord si cu datele cunoscute asupra parfii estice a Platformei Valahe, unde Dacianul superior are caracter transgresiv (I.Papaianopol et al.,1987). Romanianul afloreaz4 in lungul vailor care strabat platforma, fiind aledtuit depozite epiclastice (nisipuri, pietriguri, argile), continentale si lacustre, similare cu cele din Platforma Birladului, Astfel, peste formasiunea cu argile rosi eventual, peste Dacianul superior in SV, se dispun nisipuri gilbui de tip Beresti — Malusteni, Pe Platforma Covurlui, acestea nu contin decit foarte rar vertebrate (N.Macarovici mengioneazd Ja Firanesti un molar de Zygolophodon borsoni), in schimb au resturi de chelo- nieni (Testudo praegraeca) si, mai ales, moluste (Unio sandbergeri, U.wetzleri Slabellatiformis, U.staliczkai etc.). Nisipurile respective (cu o grosime de aproximativ 70 m) au fost Fecunoscute pe tot interfluviul dintre Prut si Birlad; grosimea lor creste spre V, concomitent cu aparitia de intercalagii de siltite si argile. Au fost intilnite in sonde Ja Smirdan (N de Galati) pe o grosime de 40 m, conginind o faun’ bogat’ de mo- luste cu Unio sandbergeri, U. stoliczkai, U.nicolaianus etc. (T.Bandrabur, 1960) in regiunea vaii Siretului faciesul se schimba, devenind predominant pelitic (argile si siltite cenusii), concomitent crescind si grosimea (300 m in forajul Suraia). in ce priveste virsta, depozitele cu fauni Malusteni — Beresti, in aecepfia actuali, revin Romanianului inferior (C.Ghenea,1968; P.Samson si C.Ritdulescu, 1973). Peste nisipurile de Beresti — Malusteni se asterne formatiunea de Balabanesti alcdtuita in bazi din pietrisuri (8-10 m) cu galeji de gresii, cuartite, menilite, urmate de nisipuri (30-50 m) cu textura incrucisat& gi rare intercalafii de siltite si gresii (V.Sficlea,1960,1980). Aceasta formatiune apare la zi pind la 220linia data de localititile Tulucesti — Slobozia Conachi — Costache Negri, spre S de care sint acoperite. La Tulucesti, in nisipuri ce aparjin acestei formatiuni s-a gisit o faund cu Zygolophodon borsoni, Anancus arvernensis, Archidiskodon runa- nuts, Allohippus major euxinicus etc.(S. Athanasiu, 1915; C.Ghenea siC.Radulescu, 1964), atribuits Romanianului mediu (M.Feru et al.,1979,1983) si nu Pleistocenu- lui inferior, cum a fost considerata in trecut. Pe interfluviul dintre Birlad si Siret, cit si in continuare spre vest, Pietrisurile si nisipurile de Balabanesti trec lateral in formagiunea de Cindesti (denumita de L.Sircu "de Poiana — Nicoresti"), a c&rei grosime creste accentuat (500-800 m). Acumularea formatiunii de Cindesti, spre deoscbire de cea de Balabanesti, 1a fel ca pe Platforma Valaha, s-a continuat si in Romanianul supe- rior. Molarii de Archidiskodon meridionalis, gisiti de 1.Sircu (1953) lings Nicoresti, ar pleda intr-o oarecare masurA si pentru prezenja Pleistocenului infe- rior, dar caracterul lor neevoluat pune la indoiali acest lucru. in acest mod, formatiunea de Balabinesti corespunde, numai parjial, cu cea de Cindesti. CUATERNARUL. Dupa depunerea formagiunilor de Balabinesti — Cindesti, Platforma Covurlui devine uscat, pe care se instaleaz’ rejeaua hidrogra- fic, in Iungul careia, prin indlgiri episodice s-au format terasele, incepind probabil cu Pleistocenul inferior si pina in Holocen. Tot acum, s-au acumulat depozite loessoide, care acoperd pe interfluvii suprafefe intinse, mascind formajiunile mai vechi, inclusiv pietrisurile de Poiana Nicoresti. Grosimea lor variaz4 intre 25 si 70 m, fiind cele mai groase de pe teri- toriul Roméniei, iar in cuprinsul lor apar pin’ la 7 niveluri, ceva mai argiloase, de culoare roscata, interpretate ca soluri fosile. Acumularea loessului este posterioari formajiunilor de Balabanesti — Cindesti, probabil in Pleistocenul mediu si superior. In partea sudie% a Platformei Birladul intre Prutul inferior si pirtul Lozova, apar nisipuri, siltite si argile, cu o grosime de 20-30 m (in zona Galati ajungind la 90 m), cunoscute sub numele de formajiunea de Birbosi — Babele, care contin o bogat& fauni de moluste fluviatile (Viviparus sethiops, Melanopsis esperi, Corbicula fluminalis, Pisidiwm covurluensis etc.), dar si unele salmastre: Didacna pontocaspia, Adacna plicata etc.(N.Macarovici $i G-Costechi,1973). Virsta pleistocena a formajiunii de Barbosi — Babele nu este pusi la indoiald. V.Sficlea (1980), ficind o analizi ampla asupra extinderii si relafiilor cu celelalte depozite, considera ci aceasta formatiune este alcatuit’ din depuneri fluvio-limanice (reprezentind cel pujin trei generafii aluvionare) sincrone cu depozitele teraselor TV-VI si, partial, cu cele loessoide. Vaile principale sint insofite de terase. Astfel, in lungul versantului drept al Prutului, V,Sficlea (1980) mentioneaz& 6 niveluri de terase (cea mai inalti 221fiind de 115-120 m), a cdror altitudine se reduce spre aval: la sud de Foltesti terascle inferioare dispar. Pe stinga Siretului, se detaseaz4 numai dou’ niveluri de terase (7-20 m gi 35-37 m), din care cel superior corespunde interfluviului Siret — Birlad (S de Cosmesti). Pe stinga Birladului inferior, apar tot dou’ niveluri (60-70 m si 10- 15 m), care se reduc treptat spre S. Intre Valea Gerului si Prut se desftisoara largi interfluvii-platou, aproape imperceptibil terasate si acoperite de loess. Terasa inferioar’ de pe stinga Birladului, intre Ungureni si Hanu Conachi, are pe ea acumulari de nisipuri sub forma de dune, modelate din matcria- lul adus de afluenjii ce vin din Podisul Covurlui si, posibil, din cel adus de Birlad. Virsta lor este holocend. 3.2.2. TECTONICA In alcdtuirea Platformei Covurlui se detaseazi foarte clar cele doua componente majore ale unei platforme (fundamentul si cuvertura), fiecare din ele avind aspecte structurale diferite. Fundamentul reprezinta o prelungire a pinzelor Macin si Niculifel si, eventual, chiar a pinzei Tulcea, Cea mai mare extindere are pinza Macin, cu structura sa de solzi ins&, avind in vedere modul de investigare (foraje), conturarea frungii si urmarirea elementelor tectonice nu sint posibile decit aproximativ sau ipotetic (v.fig.97). Din datele existente asupra pinzei Macin, s-ar parea cd solzii Megina si Balabancea — Buceag ar avea dezvoltarea cea mai larga, ins pe latura nordick (la contacul cu falia Oancea — Adjud), cit si pe cea sudicd (la contactul cu falia Peceneaga — Camena) pot exista complicajii, cu aparijia de elemente tectonice necunoscute. Pinza Niculifel se contureazi pin’ la Branesti, de unde prelungirea ei spre N sau disparisia sub pinza Micin rimine ipotetic’. Dup& realizarea aranjamentului structural alpin timpuriu a avut loc 0 indelungatt si activa perioada de denudasie, care a modelat relieful orogenic, fara a-l aduce in stadiu de peneplend, mostenire care a fost preluatt si a influenjat acumularea cuverturii neogene, impreund cu fenomenul de afundare. Paleorelieful format pina in pre-Badenian (iar in SE mai nou, fig.99) se cuprinde in suprafaja Dorohoi (D.Paraschiv, 1988). Sedimentarea cuverturii s-a declansat in Badenianul superior, pe o portiune limitati (NV si SV) si s-a extins treptat, in timp indelungat, prin cuprin- derea de noi sectoare ale fundamentului, printr-o afundare a acestuia, in trepte, pe lini de fracturi, cltre NV si V (spre Orogenul Carpatic), unde s-a produs 0 acumulare foarte groas’ de sedimente (fig.100). Fenomenul afundirii spre V, comun gi platformelor prealpine (Birladului si Moldoveneasc4), a produs o solicitare tectonic’ intens& la contactul 222cu Orogenul Carpatic, concretizata prin aparilia a numeroase fracturi pe marginea platformelor respective (O.Dicea et al.,1969), PAR VACAHA Bt PLATEORMA COVURL US SY Caméne. Pumesife ME Fig. 100. Scctiunc geoiogici prin Platforma Covurlui, indicind relatile dintre fundament si cuverura neogeni (dupdi C.Paraschiy et al., cu modificfrip. CAderea accentuata spre V se produce de 1a linia Com Lung — Branistea — Pechea, prelungiti si in NV spre Cudalbi — Tepu — Buciumeni (fig.100). La E de aceasti linie, grosimea cuverturii neogene prezint& variagii mici, ceea ce reflect diferente reduse in morfologia fundamentului sau amplitudini mici de afundare i ridicare dup’ linii de fractur’. O usoara indljare se produce in apropierea Prutului (Frumusita). Procesul de afundare si subsidenga n-a fost continuu, ci a stagnat $i s-a inversat (prin inaljare si exondare) in trei etape: intre Badenian si Volhinian; intre Basarabian si Chersonian; intre Ponjianul mediu si Romanian sau Dacian superior. Dup& acumularea formatiunilor de Balabanesti — Cindesti, Platforma Covurlui se inali, inst diferengiat, mai accentuat in N, “incit cuvertura neogen’ devine cvasiorizontala, cu o slabi inclinare spre SV. Aceasta inclinare a afectat in- clusiv formafiunea de Balabiinesti — Tulucesti, care prezinti o valoare medie de 4 m/km (V-.Sficlea,1960,1980). De la aceasta valoare exist’ si abateri, cum se in- timpl& pe interfluviul Birlad — Prut, de unde spre SV inclinarea este mai mare (7- 8 m/km). Acest deranjament este pus de V.Sficlea (1980) pe seama unor miscari neotectonice, posterioare, de iniljare, fenomen care ar sta si la baza devierii spre SV a cursului Birladului (spre deosebire de celelalte vai, care sint consecvente), Credem ca aceast’ usoara bombare, prelungité in NE si pe Platforma “Birladului, este mai curind primar’, pe fondul general al indlyarii, fiind raspunz’- toare, din prima fazi, de aparitia cursului Birladului. Miscarile neotectonice produse mai tirziu au condus la deformarea teraselor, evident tot prin inaljari si afundari. Fenomenul de indljare,. comun si platformelor prealpine (Birladului si Moldoveneasca), denot& ci in Neogen cele trei platforme au functionat ca un 223bloc comun, iniljarea diferenjiat’ (efect al miscArilor valahe) fiind responsabila de caracterul evasiorizontal al cuverturii, cu inclinare redus& spre SV, pe toate trei. Acumularea rudito-arenitic’, specificd formajiunilor de Balabinesti — Cindesti (dup cum am mai ardtat 1a Platforma Birladului) este 0 consecinja a acestei inalpiri, comuna si Orogenului Carpatic (sursa materialului rudito-arenitic), unde s-a declansat mai timpuriu. fn concluzie, aspectul cuverturii neogene este rezultanta mularii reliefului fundamentului, a subsidenjei active spre Orogenul Carpatic (cu unele stagniri si inversiri) si a intlyarii diferenjiate, provocata de faza valaha, rispun- zitoare de caracterul cvasiorizontal. Tot acum, prin aparifia rejelei hidrografice, incepe modelarea reliefului. 3.2.3. RESURSE MINERALE Resursele minerale din Platforma Covurlui sint reprezentate in primul rind de hidrocarburi, la care se adauga: pietriguri, nisipuri si loess. - Hidrocarburi. In cadrul Platformei Covurlui s-au pus in evidenga capcane cu hidrocarburi (petrol si gaze), grupate in dow’ sectoare: unul nord-vestic si altul sudic, avind fiecare mai multe structuri (fig.101). fn afara de Fig. 101. Zicimintele de hidrocar- buri din platformele Birlad i Covurlui (dupa D.Paraschiv,197S, simplificad. acestea, cu importan{i mai redusd sint structurile Frumusija si Suraia (D.Paras- chiv, 1975: C. Paraschiv et al.,1976). Majoritatea capcanelor se gisesc in depozitele cuverturii neogene (Badenian superior, Sarmatian, Meoyian si Pongian), insa citeva, cum sint cele de la Matca si Burcioaia apar, pe lingd cuvertura neogend, si in depozite paleozoice. 224