Le pregteam n febr
Ani n ir,
Oamenii m-ateptau cu respiraia tiat,
Efectul trebuia s fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te neca tusea,
Scorpie btrn.
Dac se-ntmpla
S lipseti odat,
ncepea s tueasc
Scaunul pe care sttusei.
Acum ai molipsit
Toat sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
ntr-o tuse mgreasc...
Tuii,
Rguit, piigiat, dogit,
Cu pauze, n accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tuii!
Credei c spun rolul pentru voi,
Ochii mei par c se uit la voi,
Cnd, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul rou din fundul slii.
Pentru el vorbesc,
Lui i spun sufletul meu nvat n nopi de insomnie,
Becului rou care arat locul pe unde, la sfrit,
Voi trebuie s evacuai sala,
Scorpii btrne.
Dai-mi un trup,
voi munilor,
mrilor,
dai-mi alt trup s-mi descarc nebunia
n plin!
Pmntule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nprasnice inimi,
pref-te-n lcaul furtunilor cari m strivesc,
fii amfora eului meu ndrtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mreii mei pai
i-a apare nvalnic i liber
cum sunt,
pmntule sfnt.
Cnd as iubi,
mi-a ntinde spre cer toate mrile
ca nite vnjoase, slbatice brae fierbini,
spre cer,
s-l cuprind,
mijlocul s-i frng,
s-i srut sclipitoarele stele.
Cnd a ur,
a zdrobi sub picioarele mele de stnc
biei sori
cltori
i poate-a zmbi.
Dar numai pe tine te am, trectorul meu trup.
M-as apleca
usoara s-ti sarut
Cnd parul ce pe frunte ti-a cazut,
Cnd buzele
cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de
aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de
ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, cnd va fi si
luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-m femeie s
fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si
pmnt,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari n casa si
senina,
Uitind de-atata vreme s vorbesc,
Cu cate-un cuib n fiecare
mana, As incepe s
zambesc.
Marin Sorescu Boala
Poezie lirica