Sunteți pe pagina 1din 156

FRANCES FLORES

Vinul iubirii
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS

Capitolul 1
Lui Vic Remo nu-i venea s`-[i cread` ochilor. F`cuse
atta drum, tocmai pn` \n mijlocul V`ii Lunii, ca s` se
certe cu-o bab` pe nume Laura D'Asti Spandoni, [i
suferise [ocul vie]ii lui.
Laura nu se descuraja sub presiunea acelei priviri. |n
schimb, \[i vedea de treab`, \ngenuncheat` pe p`mntul
cald, m`nos. Minile ei nu conteneau s` exploreze textura fiec`rei frunze fragede.
Dumneavoastr` sunte]i doamna Spandoni? Nu pot s`
cred!
Cam nemul]umit`, Laura \l \nvrednici \n sfr[it pe
intrus cu o privire. Soarele fierbinte al amiezii str`lucea la
zenit, a[a c` nu-l vedea prea bine.
Domnule Remo, \mi pare r`u dar, dup` cum vede]i,
sunt foarte ocupat`.

FRANCES FLORES

|n vie erau attea de f`cut. {i avea a[a de pu]in timp,


de pu]ini bani [i de pu]ine ajutoare!
Ce anume dori]i?
Nu se pune problema ce vreau eu. |ntrebarea este:
ce dori]i dumneavoastr`, doamn` Spandoni?
Unda inconfundabil` de asprime din glasul lui o sili pe
Laura s` se \ntoarc` spre el. Ridic` \ncet bra]ul, punndu-[i
mna strea[in` la ochi. Acel gest dezinvolt [i firesc p`ru s`
determine o u[oar` schimbare \n ritmul respira]iei lui Vic
Remo. Laura fu amuzat`, dar prefer` s` nu-i dea aten]ie.
Ceea ce \ns` nu mai putea ignora era faptul c` acea confruntare \ntre ea [i necunoscutul domn Remo devenea
cam prosteasc`. Se sim]ea cu att mai ridicol cu ct pantalonii t`ia]i [i bluza sub]ire \ncepeau s` i se lipeasc` de
pielea asudat`, dezv`luind mult mai mult dect bra]ele [i
picioarele bronzate. Dar Laurei nu-i st`tea \n fire s` se lase
intimidat` prea mult timp. Scuturndu-[i repede palmele
[i genunchii de ]`rn`, se ridic` \n picioare.
Prefer s` fiu numit` din nou Laura D'Asti, nu mai sunt
doamna Spandoni [i, sincer` s` fiu, \n acest moment nu
doresc altceva dect s` fiu l`sat` s`-mi termin treaba. Nu
vreau s` par nepoliticoas`, dar func]ionarea acestei vii nu-mi
las` prea mult timp pentru [uete filosofice...
Urm`rise s` fie categoric`, dar impactul repro[ului ei
se pierdu. Cuvintele \i amu]ir` brusc \n gt. |l vedea pentru prima oar`, cu adev`rat, pe Vic Remo. Acesta st`tea la
o oarecare distan]`, iar lumina soarelui continua s`-l fac`

VINUL IUBIRII

s` arate neguros, dar dintr-o dat` toate detaliile \nf`]i[`rii


lui i se \ntip`rir` \n minte la fel de profund ca [i cum s-ar
fi aflat chiar lng` ea. Avea genul de chip care atr`gea tocmai prin paradoxurile lui. Puternic, aproape dur, \l salvau
de brutalitate felul \n care p`rul negru-alb`strui i se ondula u[or pn` la r`d`cina gtului, scnteierile pe care le
aruncau ochii lui de corb, dar mai ales forma plin` a gurii
sensibile, senzuale. Nu era mai \nalt dect Laura, dar
totu[i domina fiecare palm` de loc din jurul lui.
|[i schimb` pu]in pozi]ia trupului, tr`dnd o und` de
nervozitate. Laurei \i pl`cu acest lucru: se bucura c`
reu[ise s`-l intimideze. Totu[i, [i el \i cam zguduise siguran]a de sine, a[a c` se gr`bi s` continue:
Mai pe scurt cine sunte]i dumneavoastr`, domnule
Remo?
|i privi atent` pantalonii reia]i, nu tocmai noi dar
vizibil scumpi, sacoul [i cizmele lucrate manual.
De ce a]i venit tocmai de la San Francisco pentru ca
s` m` vizita]i?
Sunt intermediar de vinuri, r`spunse el, dup` care
zmbi pentru prima oar` avea un zmbet fermec`tor.
{i, da, a]i ghicit corect: sunt din San Francisco. De aceea
m-a]i antipatizat din prima clip`, Signorina D'Asti?
A]i citit prea multe romane proaste, rse f`r` chef
Laura. Noi, ace[ti rustici de-aici din Pana-Sonoma, nu mai
tremur`m la vederea oric`rui str`in sofisticat din la citt,
care-[i r`suce[te musta]a, s` [ti]i.

FRANCES FLORES

|[i strnse \n cre[tet p`rul lung [i ar`miu, cu o


nep`sare fermec`toare care ar fi avut efecte catastrofice
dac` a[a ar fi urm`rit, dar de fapt nu f`cea dect s`-[i
elibereze umerii [i gtul fin de bogata povar`.
Nu, nu v` antipatizez, domnule Remo, din simplul
motiv c` nu v` cunosc. Spune]i c` sunte]i agent de vinuri.
Ce anume vinde]i?
|ngndurat, Vic redeveni aproape serios.
Nu vnd, cump`r.
A, atunci e clar, rse \n sfr[it Laura, l`sndu-[i
p`rul s` se reverse \n jurul capului, plutind ca o spum`
auriu-ro[iatic`. M` tem c` amndoi ne pierdem vremea.
Sunte]i sigur`?
Evident! Presupun c` sunte]i un intermediar de
vinuri cu mult succes...
Se poate spune [i a[a...
...[i nu m` \ndoiesc c` ave]i mult` experien]` \n
afacerile cu vinuri, nu?
Am, \ntr-adev`r.
Atunci, cu siguran]`, [ti]i c` familia mea nu [i-a vndut niciodat` vinul prin intermediul unor agen]i din
afar`! Avem o podgorie mic` dar exclusivist` [i am produs
\nc` de la bun \nceput cele mai alese vinuri din California.
Eticheta [i reputa]ia D'Asti au fost \ntotdeauna singurele
lucruri necesare pentru a ne asigura vnzarea complet` a
stocului.

VINUL IUBIRII

|[i impuse s` rosteasc` urm`toarele cuvinte cu cea mai


mare t`rie [i convingere, de[i orele de veghe [i nop]ile
albe \i erau bntuite de o team` obsesiv`.
Am mo[tenit vin`ria asta de la tat`l meu, care a
mo[tenit-o de la tat`l lui. Str`bunicul meu a adus l`starii
originali de vie din nordul Italiei, de la podgoria pe care
o mo[tenise de la tat`l lui. Am de gnd s` duc mai departe
tradi]ia familiei D'Asti pe toate planurile, domnule Remo,
crede]i-m`.
Trase adnc aer \n piept, aruncndu-[i capul pe spate.
Nu inten]ionez s` schimb nimic din metodele de cultivare, recoltare sau marketing, a[a c`...
N-am venit aici ca s` cump`r vinul D'Asti.
Laura fu sincer surprins`. Lui Vic Remo nu i se clintise
nici un mu[chi, nu se apropiase nici cu un pas, dar Laura
avu dintr-o dat` senza]ia c` o atinsese cu o mn` rece ca
ghea]a. F`r` a [ti prea bine de ce, se sim]ea amenin]at`.
Nu \n]eleg. Dac` nu v` intereseaz` vinul, atunci
ce-a]i venit s` cump`ra]i?
Laura... Domni[oar` D'Asti, n-am putea merge \n alt`
parte ca s` st`m de vorb`?
|n glas \i revenise aceea[i not` categoric`. Laura sim]i
c`, dac` ceda rug`min]ii lui, avea s` dezl`n]uie un proces
de nest`vilit, poate chiar distrug`tor. Dar firea ei
inteligent` [i iscoditoare o \ndemna s` afle ce se ascundea
\nd`r`tul acelui mister. {i-n plus, Vic Remo o intriga.
Sau... nu, ca s` fie sincer` cu sine, ca \ntotdeauna,

10

FRANCES FLORES

recuno[tea c` era mai mult dect intrigat`. Vic Remo iradia o for]` l`untric`, o calitate cu att mai fascinant` cu
ct Laura \nc` n-o mai \ntlnise niciodat` la un b`rbat.
Chiar este att de important? Spune]i-mi
adev`rul.
E foarte important pentru dumneavoastr`. Crede]i-m`.
Aceste cuvinte avur` efectul decisiv.
|n regul`.
Din dep`rtare, un strig`t ascu]it \mpunse nervii Laurei
ca un vrf de ac:
Lauretta! Lauretta! Ciao, padrona, ciao!
Un lucr`tor zmb`re], cu minile b`trne [i noduroase
agitndu-se pentru a-i face Laurei semn s`-l urmeze,
ap`ru din mijlocul unui rnd de vi]e.
Abbiamo gia fatti la prova del terreno. Tutt bene!
Vino s` arunci o privire, Lauretta.
Gioia , Beppo! M` bucur att de mult! Vin imediat.
Venerabilul muncitor d`du din cap [i se \ntoarse, dar
apoi ezit`. Ochii lui, lucitori [i plini de tandre]e, s`getar`
de la Laura \nspre Vic. Peste o secund` disp`ru la fel de
repede pe ct se ivise, dar numai dup` ce se exprimase \n
cel mai elocvent mod, ridicnd ostentativ din umeri.
Protector mo[neagul, nu-i a[a? coment` Vic, nu f`r`
bun`voin]`, \n timp ce se apropia de Laura, cu zmbetul
s`u cald din nou pe buze. Cine e, o rud`?
Laura cl`tin` din cap.

VINUL IUBIRII

11

Beppo este practic o prezen]` permanent` aici, \n


Valea Lunii. E [eful meu de echip` \n vie. Legenda spune
c` a plantat cu mna lui primii struguri din Napa-Sonoma!
Acum, cnd Vic Remo se aventurase pn` \n
apropierea ei, Laura \l studia f`r` ascunzi[uri. O surprindea s`-i vad` cele cteva [uvi]e atr`g`toare de p`r
argintiu de la tmple. Oare c]i ani avea? Patruzeci, poate,
patruzeci [i unu? La dracu', orict ar fi avut, chipe[ mai
era! L`sndu-se \n voia unui impuls involuntar, complet
feminin, \i privi mna stng` pentru a vedea dac` purta
verighet`. Dar minile lui st`teau \n buzunarele hainei,
a[a c` nu putea s` observe. Ce Dumnezeu \i adusese \n
minte un am`nunt att de prostesc? Ca s`-[i compenseze
nechibzuin]a de moment, reveni la inofensivul subiect al
b`trnului Beppo.
Nu, Beppo nu mi-e rud`, dar ]in enorm la el. {i, da,
e adev`rat c` a devenit peste m`sur` de protector, de la
moartea lui Frank Spandoni.
Laura nu se \n[elase presupunnd c` Vic Remo era un
om de afaceri realizat. Manierele lui urbane, hainele
scumpe, ma[ina sport elegant`, european`, parcat` pe
drumul desfundat, toate indicau acest fapt. Ceea ce n-ar fi
avut cum s` ghiceasc` era faptul c` urcase pn` \n vrful
unui domeniu foarte competitiv observnd [i re]innd
fiecare nuan]`, fiecare detaliu, chiar [i din conversa]iile
cele mai banale. Acum fusese impresionat de c`ldura
ap`rut` \n vocea Laurei cnd vorbise despre Beppo ca

12

FRANCES FLORES

b`trn lucr`tor la ferma D'Asti, [i totu[i nu manifestase


nici o emo]ie men]ionndu-l pe Frank Spandoni. Vic studiase datele problemei [i [tia c` Frank Spandoni avea \n
jur de [aizeci [i cinci de ani cnd \[i pierduse via]a \ntr-un
accident. Aceast` femeie incredibil de fermec`toare era
tn`r`. Dar, \n pofida enormei diferen]e de vrst`, Laura
fusese so]ia lui Frank Spandoni, nu? Ceea ce-l deranja
\ngrozitor pe Vic era faptul c` nu putuse afla dect foarte
pu]in despre v`duva doamn` Spandoni. Presupusese, evident, c` era o femeie b`trn`. Ct de amarnic se \n[elase!
Iar Vic Remo nu-[i \ng`duia prea des s` gre[easc`. |[i
repro[ase \n t`cere aceast` eroare \nc` din momentul
cnd, sosind \n vie, o z`rise pentru prima oar` pe Laura
D'Asti. De[i \nc` mai avea de furc` s`-[i lini[teasc` orgoliul r`nit, reu[i s` par` calm \n continuare.
Ei, oricum, m` bucur pentru dumneavoastr` [i pentru Beppo c` probele de sol au ie[it att de bine. E greu
s` p`strezi un echilibru perfect al solului, nu-i a[a? Poate
s` asigure sau s` distrug` o recolt`. Dar, \n fond, viile
D'Asti sunt celebre de o sut` de ani pentru solul lor
nobil, nu?
Era o afirma]ie, nu o \ntrebare.
Laura clipi din ochi surprins`.
A]i \n]eles ce-a spus Beppo! Ciudat, nu m` a[teptam
s` [ti]i italiana.
Dac` m-a]i cunoa[te ceea ce nu e cazul, aminti]i-v`
a]i descoperi c` sunt plin de surprize.

VINUL IUBIRII

13

Strig`tul ascu]it al lui Beppo str`punse din nou t`cerea.


Lauretta!
Trebuie s` m` duc la el, spuse Laura, privind peste
um`r; ce anume avea Vic Remo att de scitor, de misterios? Dac` nu ave]i nimic \mpotriv` s` a[tepta]i, ne putem
\ntlni la mine acas`. Acolo putem discuta f`r` s` fim
\ntrerup]i, bine?
Nu m` deranjeaz`.
De fapt, probabil voi ajunge acolo \naintea dumneavoastr`. Dac` merge]i pe acest drum, pe la marginea
viei, ve]i ie[i \n [oseaua principal`, care intr` pe poart`,
pn` la casa noastr`. N-ave]i cum s` n-o g`si]i. Casa e o
relicv` victorian` mare...
{tiu. Am trecut pe-acolo c`utndu-v`. O cucoan`
foarte \n vrst` mi-a spus unde v` pot g`si.
Nu ad`ug` c` o luase pe bab` drept v`duva Spandoni!
Trebuie s` fi fost Donna Evangelina, spuse Laura, cu
o und` de respect. E soacra mea, ad`ug` ea cu un zmbet
la \nceput ezitant, apoi mai str`lucitor. Atunci, ne vedem
peste cteva minute.
{i plec`, alergnd prin vie.
Fir-ai al dracului de dobitoc nenorocit! se blestem`
Vic pe sine \nsu[i, \ncet dar cu foc.
Se urc` \n ma[in`, trntind zgomotos portiera, ambal` f`r`
mil` motorul [i porni pe drumul de ]ar`, strnind nori de praf.
Peste dou`zeci de minute, ajungnd la [oseaua principal`, aproape izbucni \n rs amintindu-[i \n ce stare de

14

FRANCES FLORES

spirit diferit` parcursese acel drum, diminea]a. Atunci, Vic


Remo fusese st`pnul lumii. Plecase de la San Francisco
relaxat, sigur pe sine, [tiind c` tot ce atingea se preschimba \n aur. Nu sim]ise nevoia s` se gr`beasc`, nici s`-[i fac`
griji. Era doar vag surescitat de misiunea cu care pornise
la drum aceea de a cump`ra Podgoria D'Asti.
De fapt, se \ndrepta spre Napa-Sonoma ca s` cumpere
mult mai mult dect doar o vie veche [i vestit`; avea de
gnd s` achizi]ioneze, pe lng` ea, integritatea [i reputa]ia numelui D'Asti. Simpla tranzac]ie de afaceri n-avea s`
pun` mari probleme, c`ci de[i familia D'Asti continuase
s` produc` vinuri de \nalt` calitate, \ntreaga opera]iune se
dezarticula din toate \ncheieturile, \n pragul falimentului.
Mai r`u, podgoria r`m`sese \n minile debile ale b`trnei
v`duve a lui Frank Spandoni!
Vic fusese att de sigur de u[urin]a succesului, \nct se
hot`rse s`-[i fac` de cap [i pornise spre Sonoma pe drum
ocolit. Podul Golden Gate ar`ta splendid, iar Vic observase
pe \ndelete flota de vele albe din golf, umflate \n vnt,
lunecnd vesel pe apele albastre [i scnteietoare. Ie[ise de
pe pod \n locul de unde pornea \n spiral` drumul \n jos
spre elegantul or`[el Sausalito, cotise de pe autostrad` la
Black Point, [i ajunsese \n Napa-Sonoma, la binecuvntata, nepre]uita ei inim`, botezat` [i \nc` numit` a[a cum \i
spuseser` primii coloni[ti californieni Valea Lunii.
Vic ref`cea acum drumul spre proprietatea D'Asti \ntr-o
cu totul alt` stare de spirit. Era furios [i [tia al dracului de

VINUL IUBIRII

15

bine cum se numea cauza: Londra. Canova ar fi trebuit


s`-l previn`. Nu \nc`pea nici o \ndoial`, Canova [tiuse
totul despre noua patroan` a podgoriei. De aceea acceptase Vic s`-l reprezinte ca agent \n unele tranzac]ii
reciproc-avantajoase; el [i Canova \[i desf`[urau via]a de
afaceri [i cea personal` \n acela[i fel meticulos, neimplicat [i necru]`tor.
|n timp ce se apropia de poart`, Vic \ncepu s`-[i
reg`seasc` autocontrolul. |[i d`dea seama c` abordase
misiunea dintr-o perspectiv` gre[it`. Fusese
descump`nit de adev`rata Laura Spandoni, sau Laura
D'Asti, cum prefera s`-[i spun`, [i era necesar s`-[i
schimbe tactica. Trecu repede pe lng` vechile butoaie
de stejar folosite ca indicatoare, conservate [i vopsite
proasp`t. Acum \[i putea permite s` rd`. Totul era fals.
Aleea \ntre]inut` cu grij`, m`rginit` de plopi [i garduri
de lemn, trecea drept printre viile bogate, \ngrijite.
Priveli[tea era cople[itoare.
Vic opri ma[ina lng` un umbrar acoperit cu glicin`
multicolor`. Ocoli repede gardul viu, p`[ind pe o peluz`
moale [i pufoas` ca o plapum`. |n fa]a lui se \n`l]a mndru conacul D'Asti, cu fantasticele sale \nfrumuse]`ri victoriene, frontispiciile [i acoperi[urile ascu]ite. Laura
D'Asti tocmai ie[ise \n fa]a casei. Imaginea ei, \ncadrat` \n
u[a gra]ioas`, era aproape dobortoare. Dar Vic \i
cuno[tea secretul: totul, \n acel loc, nu era dect o iluzie
calculat`, deliberat`!

16

FRANCES FLORES

De ce a durat att de mult? \ntreb` ea. Veni]i aici, ne


putem a[eza pe trepte, ca s` st`m de vorb`.
Vic se a[ez` cu o treapt` sau dou` mai jos. Laura
avusese timp s` se schimbe, iar el \i salut` \n sinea lui
repeziciunea. Majoritatea femeilor pe care le cuno[tea
l-ar fi l`sat inten]ionat s` a[tepte. De asemenea, majoritatea ar fi ar`tat searb`d \n hainele pe care [i le alesese ea
blugi ro[i, c`ma[` de doc, espadrile [i o e[arf` albastr`
legat` strns \n jurul capului, cu un nod la ceaf`. Dar
Laura D'Asti reu[ea cumva s` arate juvenil [i vulnerabil. A,
era frumoas`, ba bine c` nu, dar Vic nu se l`sa am`git. Era
[i de[teapt`-foc.
A, Bella! Pe unde mi-ai umblat, iubito?
Din cas` ie[i c`]eaua cea mai ciudat` la \nf`]i[are pe
care o v`zuse Vic vreodat`, trntindu-se lng` Laura.
Scund`, \ndesat` [i cu trupul lunguie] ca al unui
dachshund, avea pielea acoperit` cu smocuri stufoase
de blan` ruginie. Nu-]i venea s-o nume[ti tocmai
dr`gu]`, cnd vedeai acea f`ptur` neobi[nuit`, dar
\n pofida numelui ei neinspirat ales reu[ea s`-[i
p`streze demnitatea. |l privea pe Vic cu o expresie de
avertisment cald. Dar Bella era capabil` [i de adora]ie,
dup` cum o dovedi lingnd cu devotament cotul
Laurei.
A[ \ndr`zni s` spun c` nu e un cine de cas`
obi[nuit, coment` Vic, rezemndu-se de treapta
urm`toare, cu un zmbet nesigur.

VINUL IUBIRII

17

A, nu, Bella e absolut unic`. Rasa ei e tradi]ional` \n


Italia, dar nu ve]i g`si multe ca ea \n California. |ns` nu v`
l`sa]i am`git de \nf`]i[area ei neobi[nuit`, \l preveni
Laura, pentru c` e cu adev`rat feroce la vn`toare.
Sunt gata s` te cred pe cuvnt!
Trecur` cteva momente, apoi Laura spuse simplu:
|n regul`, domnule Remo, s` trecem la subiect. Ce
vre]i s` cump`ra]i de la mine?
Via.
Via nu e de vnzare.
{tii, mi-e cam greu s` te cred, r`spunse el, direct [i
candid. Dac` a[ fi proprietarul acestei vii [i a[ avea
problemele financiare pe care le ai dumneata, a[ fi vndut-o de mult.
Laura r`mase nemi[cat`, privindu-l pe Vic cu ochii ei
mari [i limpezi.
De mult...? Nu \n]eleg. Cred c` v-a]i format o impresie gre[it`...
M` tem c` dumneata e[ti cea care a gre[it, Laura.
Toat` afacerea asta ar fi trebuit s` fie vndut` cel mai
trziu acum doi ani, cnd a murit so]ul dumitale.
De ce?
}i-am spus, sunt agent de vinuri. Dar sunt specializat
[i \n produc]ie, marketing [i vnz`ri. Am studiat documentele financiare ale Vin`riei D'Asti, iar sfatul meu cel
mai sincer e s-o vinzi, s` te mul]ume[ti cu paguba [i s`
salvezi ct de mul]i bani po]i.

18

FRANCES FLORES

Dar nu-mi amintesc s`-]i fi cerut sfatul, domnule Remo.


Laura era iritat`, dar nu se cobora la nivelul istericalelor ieftine.
Cine ]i-a permis s`-]i bagi nasul \n finan]ele mele?
continu` ea, cu vocea t`ioas` ca o]elul.
N-am nevoie de permisiunea nim`nui, Laura, te rog
s` m` ascul]i. Reviziile contabile ]in de domeniul public,
iar \n profesiunea mea lectura lor este strict necesar`. Dar
nici m`car n-a fost nevoie s` scormonesc prea adnc \n
documente. Am [tiut c` e[ti implicat` \ntr-o \ncurc`tur`
financiar` de-a dreptul tragic` doar discutnd cu furnizorii dumitale, care n-au fost pl`ti]i. Nici muncitorii la vie
n-au fost pl`ti]i...
La fel de necesar \n profesiunea dumitale este [i s`
por]i discu]ii neprincipiale cu muncitorii mei?
Un moment.
Orgoliul masculin al lui Vic \ncepea s` se afirme.
|mi folosesc inteligen]a, experien]a [i toate celelalte
mijloace legale pentru a ob]ine ceea ce doresc. Culeg informa]ii din orice surse [i nu le consider discu]ii neprincipiale, cum le-ai numit dumneata. Dar dac` vrei s` fii neprincipial`, s` [tii c` [i eu pot s` fiu. E[ti falit`. O [tii foarte bine
[i o [tiu [i eu. Cum o [tie aproape toat` lumea din vale.
Se ridic` dintr-o dat`, f`cu c]iva pa[i, apoi se \ntoarse
din nou cu fa]a spre Laura. Era gata s`-[i foloseasc` argumentul cel mai conving`tor, dar se sim]ea cam prost. De
ce? Doar \i spunea adev`rul, nu?

VINUL IUBIRII

19

Fii realist`. E evident c` ]ii foarte mult la via asta. Nu


cred c-ai suporta s` stai cu minile-n sn, privind cum
renumele [i reputa]ia familiei se duc pe copc`. Dar, dac`
mai continui s` func]ionezi \n pierdere, asta o s` se-ntmple, fiindc` [tiu c` n-ai destui bani ca s` mai ]ii afacerea pe
picioare nici m`car o lun`. E[ti pe punctul s` pierzi totul.
Dac` ac]ionezi imediat, \nc` mai po]i salva prestigiul vin`riei,
r`mnnd [i cu destui bani. Nu \n]elegi? N-ai \ncotro dect
s` vinzi. Nu vrei nici m`car s` te gnde[ti la asta?
Nu.
De[i vorbise \ncet, r`spunsul ei monosilabic avea for]a
unui strig`t.
Tot ceea ce ]i-am spus e adev`rat...
Nu!
|]i dai seama c]i bani sunt la mijloc? Te-ai \mbog`]i...
Nu!
De ast` dat`, trupul ei fu str`b`tut de un fior.
Apropiindu-se de st`pna ei, Bella \[i ridic` botul [i adulmec` aerul, a]]at` de mirosul pericolului.
Atunci \mi pare r`u, crede-m`.
Vic [tia c` exercitase suficiente presiuni pentru
moment. Cu urm`toarea ocazie cnd avea s`-i prezinte
Laurei D'Asti aceea[i propunere, lucrurile urmau s`
mearg` mai lin, balan]a \nclinnd \n favoarea lui. Mndria
era o calitate dificil de \ngenuncheat, o [tia din proprie
experien]`. Urc` \ncet treptele, pn` ajunse din nou la
acela[i nivel cu Laura.

20

FRANCES FLORES

Oricum, poftim cartea mea de vizit`. Dac` te


r`zgnde[ti, vei fi att de amabil` s`-mi dai un telefon?
Puse cartona[ul alb, gravat \n relief, pe treapt`, lng`
ea, la mic` distan]`.
Domnule Remo?
Ajuns la jum`tatea gazonului, Vic se opri, dar nu se
\ntoarse. Se a[teptase ca femeia aceea tn`r` [i frumoas`
s` lupte mai \nver[unat, s` dea dovad` de mai mult`
b`rb`]ie. Alungndu-[i u[oara dezam`gire, se \ntoarse din
nou cu fa]a spre ea.
Da, domni[oar` D'Asti?
Laura continua s` stea a[ezat` pe treapt`. Nu f`cuse
dect s`-[i cuprind` genunchii cu bra]ele. Cartea de vizit`
r`m`sese neatins`.
Mi-ai cerut s` privesc adev`rul \n fa]`. Cum ai
reac]iona, m` \ntreb, dac` eu ]i-a[ cere s` prive[ti \n fa]`
un miracol?
M` rog, \[i spuse el, bine m`car c` are o atitudine
\nvior`tor de neconformist`!
Asta-i o \ntrebare retoric`, Sau chiar a[tep]i un
r`spuns?
Vorbesc ct se poate de serios.
Intrigat, Vic accept` jocul.
Nu [tiu cum a[ reac]iona. |n domeniul meu de
activitate n-am avut de-a face niciodat` cu miracole.
S-ar putea ca experien]a direct` s`-]i schimbe atitudinea. Poate c` ai devenit prea cinic, prea practic...

VINUL IUBIRII

21

Dintr-o mi[care fluid`, dezinvolt`, Laura se ridic` \n picioare.


Ei, e[ti dispus?
Cum a[ putea rezista unei asemenea provoc`ri?
Am ghicit eu cumva c` e[ti genul de om care nu
poate rezista provoc`rilor, spuse Laura, cobornd
treptele, cu Bella dup` ea. Urmeaz`-m`. {i n-ai nici o
grij`, nu sunt nebun`.
Ironia urm`toarelor ei cuvinte \l izbi pe Vic drept \n fa]`:
Ai \ncredere-n mine!
Atmosfera familial`, de mod` veche, a propriet`]ii
deveni evident` din clipa cnd Laura [i Vic se \ndep`rtar`
de grandoarea conacului. Peste tot se vedeau echipamente
agricole vechi, din anii dou`zeci, ca ni[te relicve ruginite.
Peisajul era \n]esat de-a valma cu ateliere de lemn nevopsit, iar prin aer r`sunau glasurile r`gu[ite ale diverselor
animale domestice. Totul ar`ta patinat [i cam l`sat de izbeli[te. Lng` aleea principal` era plantat` o gr`din` impresionant` cu iri[i, lev`n]ic` [i tufe de trandafiri. Emana o
mireasm` suficient` pentru a seduce toate sim]urile, dar
pe Vic p`reau s`-l intereseze mai mult legumele cultivate
cu migal` \n straturi, \n interiorul chenarului de flori.
Credeam c` nu te intereseaz` dect strugurii, murmur` Laura.
|ntr-adev`r, dar am \nv`]at [i tot ce-am putut g`si despre
astea, r`spunse el, ar`tnd spre diversele carciofi, zucchini,
cicori, pomodori [i broccolirappen care r`s`reau din p`mnt.
Laura nu-[i putu ascunde surprinderea.

22

FRANCES FLORES

Tat`l dumitale a fost agricultor?


Nu, rse el cam f`r` chef, p`rin]ii mei aveau un mic
magazin de legume \n San Francisco.
Se aplec` [i culese una dintre dolofanele p`tl`gele \n
form` de par`, mu[cnd din ea.
Delicios! Da, `sta zic [i eu miracol! E gr`dina dumitale?
Nu, este a soacrei mele. |[i petrece mult timp aici,
dac` tot n-are altceva de f`cut. Mergem mai departe?
P`strndu-[i comentariile pentru sine, Vic termin`
ro[ia, \n timp ce Laura \l conducea spre un grup de cl`diri
acoperite cu straturi-straturi de plante ag`]`toare.
Astea sunt cl`dirile originale, spuse ea mngind
pere]ii vechi de piatr`, a[a c` te rog s` ai mare grij` pe
unde calci, \n`untru. Podelele sunt denivelate [i chiar
periculoase.
Faimoasa camer` de degustare, nu-i a[a? \ntreb` el,
intrnd \ntr-o \nc`pere r`coroas` [i umed`, unde lumina
soarelui de dup`-amiaz` p`trundea printr-o singur`
fereastr`; recunoscu pere]ii cu \ncrusta]ii complicate [i
barul masiv de mahon. Am v`zut-o de multe ori, \n
fotografii istorice.
Da, dar am \nchis-o pentru public acum doi ani.
|ncerc s-o ]in curat` [i lustruit`, \ns` tot se mai
muceg`ie[te pe ici, pe colo, se scuz` Laura, v`dind pentru prima oar` o sranie nervozitate; deschise gr`bit` o
u[i]` lateral`. A[a e mult mai bine.

VINUL IUBIRII

23

Bella, care o urmase tot timpul, amu[in` repede prin


jur, l`trnd, apoi se repezi pe u[` ca din pu[c`.
De ce ai \nchis-o? Camera, vreau s` zic.
R`spunsul Laurei fu acoperit de un ]ip`t ascu]it, hidos,
de dincolo de u[i]a deschis`. Un moment, nimeni nu se
mi[c`. Apoi Vic se repezi \ntr-acolo, cu Laura pe urmele
lui.
Nu, Bella! Stai!
Sursa t`r`boiului fu u[or de depistat. Pe pode]ul care
traversa un mic iaz tocmai trecea maiestuos un crd de
g[te cu ciocul ro[u, cnd se \ntmplase nenorocirea.
Bella, cednd cine [tie c`rei porniri ancestrale, \[i
\nfipsese col]ii \n posteriorul nefericitei g[te care se
\ntmplase s` fie ultima la parad`. |ntr-o furtun` de pene,
b`t`i de aripi, mrieli [i ggituri, cu Laura tr`gnd de
gsc` [i Vic for]nd botul c`]elei, pn` la urm` se restabili
pacea.
Mar[ \n cas` imediat! ordon` Laura, pocnind din
degete sub nasul Bellei. Mar[!
Bella, poc`it`, se supuse f`r` \ntrziere.
Scuz`-m`... oft` Laura, u[urat` s` vad` c` g[tei \i
fusese v`t`mat` mai mult demnitatea dect integritatea
corporal`. De obicei, Bella e cuminte cu animalele de
cas`. Nu [tiu ce-a apucat-o. Totu[i, detest s-o pedepsesc
pentru c` face ceea ce-i dicteaz` instinctul.
Ai dreptate. Cnd lup]i contra naturii, n-ai nici o
[ans` de izbnd`, nu-i a[a?

24

FRANCES FLORES

Dac` Vic era con[tient de nuan]a batjocoritoare din


cuvintele lui, n-o ar`t`. Vorbea cu un u[or zmbet,
privind-o pe Laura drept \n ochi, \n timp ce-[i scutura
absent ni[te pene de pe mneca sacoului.
Ce-ai p`]it la mn`...? O, Doamne, te-a mu[cat
Bella!
Surprins, Vic \[i privi mna.
N-am nimic. Las-o-ncolo...
Nu-i adev`rat! E o ran` adnc` [i sngereaz`. Am o
trus` de prim ajutor \n pivni]`. Hai, repede!
Astfel, ajunser` chiar \n inima cramei. Acolo vinul era
pus la fermentat [i \nvechit, l`sat s` se odihneasc` [i, \n
cele din urm`, \mbuteliat. |n timp ce Laura c`uta trusa
medical`, Vic profit` de ocazie ca s` studieze locurile.
Singurele echipamente moderne erau numeroasele vase
de fermentat din o]el inoxidabil. Toate celelalte, de la
magnificele butoaie de stejar pentru \nvechit, pn` la
rastelurile pentru sticle \nalte pn` \n tavan, erau superb
de antice [i absurd de costisitoare, ca bani [i timp, \n
zilele noastre.
Am g`sit-o, anun]` Laura, ridicnd trusa. {i-acum,
vino la masa aia... A, Matt! Nu [tiam c` e[ti aici.
De dup` butoaie ap`ru un b`rbat \nalt, cu un ciudat aspect b`ie]esc, venind spre Laura. Avea un p`r
blond nisipiu, de aceea[i culoare cu ochii g`lbui [i
ramele ochelarilor. |n vrst` de vreo treizeci [i cinci

VINUL IUBIRII

25

de ani, p`rea sfios ca un pu[tan de doisprezece, de[i


pentru unele femei ar fi putut s` arate destul de atr`g`tor.
Ai uitat? }i-am spus asear` c` e timpul s` ra[chetez
butoaiele de pe rndul `sta [i s` verific echilibrul bentonitei. A[ vrea s` m` mai [i ascul]i cnd \]i vorbesc, Laura.
Nu mai pot l`sa vinul `sta de-aici s` doarm` mult`
vreme...
Matt! Am mai discutat asta [i nu vreau s` \ncepem
acum iar, \l \ntrerupse cam t`ios Laura, observnd c` Vic
urm`rea conversa]ia cu mult interes.
Bine, Laura, cum zici tu... ridic` din umeri Matt,
resemnat, aruncnd o privire spre Vic.
Domnule Remo, el este Matt Moyer, laborantul meu
expert, \ncerc` Laura s` destind` atmosfera. Matt e
adev`ratul geniu care ne p`streaz` calitatea vinului.
Cei doi se m`surar` t`cu]i din priviri, salutndu-se cu
\nclin`ri ale capetelor. Dac` Matt se \ntreba cine era domnul Remo, \[i p`str` nedumerirea pentru sine. Laura p`ru
s` aib` o brusc` inspira]ie.
Sunt sigur` c` Beppo te caut`. A terminat testele
solului. Ce-ar fi s` te duci la el, Matt?
Da, bine...
Matt d`du s` mai spun` ceva, apoi se r`zgndi. Dnd
\nc` o dat` scurt din cap spre Vic, plec`.
Imediat ce p`r`si pivni]a, Matt Moyer pieri [i din gndurile Laurei.

26

FRANCES FLORES

Ia s` vedem acum de mna asta, domnule Remo.


Buzele pline ale lui Vic se arcuir` \ntr-un zmbet gnditor.
Nu crezi c` ai putea s` fii mai destins` [i s`-mi spui
Vic? Mie-mi place s` te numesc Laura, dar mi-e foarte
penibil dac` m` tot iei cu domnule Remo.
|n regul`. Vic, d` mna-ncoace.
Vic \[i \ntinse mna stng`, cu pielea sf[iat`, depunndu-[i-o \n palma Laurei. Din]ii Bellei se \nfipseser` \n
mu[chiul de lng` \ncheietur`, iar lucirea aurie de-acolo
atrase aten]ia Laurei. Vic purta un ceas sub]ire, cu br`]ar`
de aur masiv. Pe suprafa]a metalului era gravat un nume,
dar lumina slab` o \mpiedica s`-l citeasc`. Observ` \ns`
imediat c` pe inelar nu exista nici o verighet`. Evident c`
nu! Dac` apreciase corect caracterul lui Vic Remo, pentru
el c`snicia era o capcan` mortal`, \n care n-ar fi p`[it nici
\n ruptul capului.
|[i st`pni fiorul u[or care-o str`b`tuse [i se concentr` s` aplice un pansament steril, \ncercnd s` nu
se compromit`. C`ci da, compromis`, a[a se sim]ea
\n acel moment. Toat` dup`-amiaza se str`duise zadarnic s`-[i st`pneasc` emo]iile. Omul acela p`trunsese
\n lumea ei, dobornd toate obstacolele. {i nu faptul c`
[tia despre problemele financiare ale cramei o durea
att de mult. Dac` st`tea s` se gndeasc`, Matt Moyer
[tia [i el adev`rul, cu siguran]`, sora ei, Tina, \ncepea

VINUL IUBIRII

27

s` aib` b`nuieli, [i era foarte posibil ca \ntreaga situa]ie


s` fi devenit un secret comentat pe [optite de toat`
lumea din domeniu. Nu, toate astea n-o dureau,
fiindc` avea \n mnec` un as cu care era sigur` c` avea
s` salveze podgoria. Ceea ce o r`nea cu adev`rat era
felul sistematic \n care Vic Remo \i spulberase toate fortifica]iile emo]ionale, una cte una, din clipa cnd \i
v`zuse ochii aceia p`trunz`tori [i arogan]i. |ns` Laura
n-avea de gnd s` se lase \ngenuncheat` cu una cu
dou`...
Am terminat. Oricum, \ns`, cred c` mine ar trebui
s` consul]i un medic.
N-a[ crede, r`spunse el, flexndu-[i mna. M` simt
normal. |]i mu]umesc. {i-acum, s` trecem la alt subiect. Ai
uitat c` mi-ai promis un miracol?
N-am uitat. Mai \nti, vreau s`-]i ar`t ceva.
Laura porni spre partea cea mai \ntunecoas` a beciului, unde un rastel sus]inea vreo zece sticle, toate
pozi]ionate astfel \nct s` stea cu dopurile scufundate \n
vin. Reveni cu o sticl`, dou` pahare de cristal [i un
tirbu[on. F`r` nici o explica]ie, scoase dopul unei sticle,
cu grij` s` nu agite vinul, apoi turn` cte un [uvoi delicat
de lichid auriu-palid \n fiecare pahar.
Gust`-l.
Vic duse paharul la buze. Trecu mult timp pn` s`
murmure:

28

FRANCES FLORES

N-am mai gustat vinul `sta dect o singur` dat`.


Arunc` o privire spre sticl`, iar \n ochi \i ap`ru o lucire
de respect. Sticla, de un verde \nchis ciudat, acoperit` cu
praf fin, purta blazonul Stocului Privat D'Asti: un [oim negru,
numele Andrea D'Asti litografiat [i un num`r scris de mn`.
Acesta e cel mai fin pinot noir blanc al tat`lui t`u,
numit Ochiul {oimului, nu-i a[a? O adev`rat` legend`.
Dar spune-mi, de ce poart` un nume att de neobi[nuit?
Pe vremuri, tat`l meu a avut [oimi de vn`toare. S-a
hot`rt s` numeasc` vinul `sta L'occhio del falcone dup`
lucirea din ochii p`s`rii lui favorite.
Va s` zic`, sngele familiei D'Asti con]inea o und` de
mare romantism. Oare ct de mult din aceast` calitate
mo[tenise Laura? se \ntreb` el.
Apoi, \ncerc` s`-[i aminteasc` unde mai gustase vinul
acela magnific. |i veni \n minte imediat: Canova. Canova
\l invitase s` bea \mpreun` o sticl`, l`udndu-se tot timpul cum ticluise s-o ob]in` [i citnd la nesfr[it pre]ul
fabulos pe care-l pl`tise pentru privilegiul de a savura
acea nestemat` din Stocul Privat D'Asti. Acel memento \i
aminti lui Vic [i motivul pentru care venise.
Sunt dezolat c` te deziluzionez, dar orict ar fi de
sublim vinul `sta, ]i-au mai r`mas doar cteva sticle. Chiar
dac` ai scoate stocul r`mas la licita]ie, pornind de la cel mai
\nalt pre], tot n-ai c[tiga destui bani ca s`-]i acoperi pierderile.
Laura \l privi [ocat`.

VINUL IUBIRII

29

Dar vinul `sta nu l-a[ vinde nici moart`! E adev`rat


c` tata a d`ruit cteva sticle unor prieteni foarte apropia]i,
dar restul mi l-a l`sat mie [i Tinei, ca mo[tenire de suflet!
Tinei...? \ntreb` Vic \ncordndu-se la gndul unui
nou obstacol posibil.
Sora mea mai mic`. E student` \n ultimul an la
oenologie [i viticultur`, la U.C. Davis. S-a hot`rt s` \nve]e
[tiin]a vinului pe cale academic`, nu lund-o piepti[... ca
mine, ad`ug` ea, cu un zmbet afectuos.
Vic cl`tin` din cap, spunnd cu seriozitate:
Nici toate cuno[tin]ele [tiin]ifice din lume nu te mai
pot salva, Laura. Crama asta are nevoie de bani.
Am impresia c` banii sunt subiectul t`u favorit!
Laura nu-[i mai putea st`pni furia. De ce se l`sa terfelit` a[a? Cine se credea acel Vic Remo?
Am crezut c` ai \n suflet o adev`rat` iubire pentru
vinuri, pentru istoria [i datinile artei lor. Se pare c` m-am
\n[elat, c` nu \n]elegi dect partea material`. Ei bine, am
s`-]i spun un fapt care va impresiona pn` [i mintea ta
hr`p`rea]`. Vezi [irurile alea lungi de butoaie din centrul
beciului?
Te referi la vinul pentru al c`rui tratament cu
bentonit` \[i pierde Matt Moyer timpul [i-]i toac`
banii? A, scuz`-m`! Am uitat c` asta e venerabila
metod` de a filtra sedimentele, nu-i a[a? \ntreb` el, cu
umor r`ut`cios.

30

FRANCES FLORES

Este metoda noastr`, da! A[a producem vinuri de


calitatea celui pe care \l savurezi tu acum!
Remarca ei nimeri drept la ]int`. Vic se \ntoarse spre
ea, cu mult` aten]ie.
|n butoaiele alea e un vin care va dep`[i tot ceea ce-ai
gustat tu vreodat`. Va fi mai magnific chiar [i dect Ochiul
{oimului. {i nu e vorba doar de cteva sute de sticle, a,
nu, ci de mult, mult mai mult!
Suficient ca s` salveze vin`ria?
Da!
La timp ca s` salveze vin`ria? Cum \i vei pl`ti pe
muncitorii necesari la \mbutielierea miracolului `stuia al
t`u? Nu te mai min]i, Laura! N-ai bani nici m`car ca s`
strngi recolta de anul `sta, care se coace \n vie. Sunt gata
s` pariez c` ai fost nevoit` s` \nchizi camera de degustare
fiindc` nu-]i mai puteai permite s-o ]ii deschis` pentru
public!
Muncitorii sunt loiali, nu m` vor p`r`si...
{i ct crezi c` va ]ine loialitatea asta?
Atta ct e necesar ca s` salv`m podgoria!
Visezi. Au [i ei familii de hr`nit. N-o s`
mearg`.
Trebuie s` mearg`! {i chiar dac` nu merge, ce-]i
pas` ]ie? Sunt sigur` c` po]i g`si alt` vin`rie pe care s-o
devorezi. De ce e[ti a[a de pornit s` cumperi vin`ria
mea?

VINUL IUBIRII

31

Chiar dac` n-ar fi ajuns s` ]ipe unul la altul, plafoanele


boltite ale pivni]ei tot le-ar fi transformat cuvintele t`ioase
\n s`ge]i. |n t`cerea ap`s`toare care se l`s`, Vic \i spuse \n
sfr[it:
Nu m` interseaz` s` cump`r vin`ria pentru mine.
Reprezint o firm` foarte important`, care domin` industria vinurilor din toat` valea: Corpora]ia Canova.
{i de ce vrea corpora]ia asta a[a de important` s` cultive struguri?
N-o intereseaz` numai cultura strugurilor.
Principalul interes al corpora]iei este s`-[i investeasc`
banii \n produc]ii de succes, ca s` ob]in` beneficii substan]iale. Nimic mai simplu.
Dar e \ngrozitor! exclam` Laura, stupefiat`. Vrei s`
spui c` lucrezi pentru o companie enorm` [i f`r` fa]`
care nu vrea dect s` scoat` bani [i c`reia pu]in \i pas` ct
de mult [i greu a muncit familia mea ca s` fac` vinuri de
soi ales? Nu e numai \ngrozitor, e de-a dreptul dezgust`tor!
Ba nu, e doar practic, replic` Vic, abia reu[ind s`-[i
st`pneasc` nervii. {i e o strategie economic` serioas`,
lucru despre care e clar c` nu [tii nimic. |ntmpl`tor, \mi
place munca mea, mai ales din moment ce m-a \mbog`]it
onorabil.
Da' nu mai spune! Ei bine, afl` c` din vnzarea asta
n-ai s` vezi nici un sfan], Vic Remo, fiindc`...

32

FRANCES FLORES

Laura nu se sim]ea indignat` numai la adresa lui, ci [i


la adresa ei \ns`[i.
...nu ]i-a[ vinde podgoria asta ]ie, sau corpora]iei
tale, nici de-a[ [ti c` mor de foame!
Acum vorbe[te mndria neamului D'Asti, nu
ra]iunea.
Nu-]i permit s` folose[ti tonul `sta condescendent cu
mine! {tiu foarte bine ce vorbesc. Chiar tu ai spus-o,
acum cteva minute despre loialitate e vorba. Nu rde,
domnule Remo! Loialitatea e cel mai important ingredient pe care-l vei g`si \n butoaiele astea! O [tiu, fiindc` a
distrus s`n`tatea tat`lui meu [i a costat via]a so]ului meu.
{i-acum, a[ prefera s` pleci de-aici [i s` m` la[i \n pace!
Repede, ct mai repede, \nainte s-o podideasc` lacrimile alea proste[ti, tr`dndu-i sl`biciunea.
{i s` nu te mai \ntorci, \n]elegi? N-am s` m` r`zgndesc. Nu vnd podgoria!
Probabil c` Vic Remo plecase imediat, c`ci Laura \nc`
mai auzea ecoul propriilor ei cuvinte, cnd u[a din capul
sc`rii se trnti. Nu-[i amintea cnd mai sim]ise o asemenea furie sau ur` la adresa cuiva. Tremura din cre[tet
pn`-n t`lpi. O raz` de lumin` c`dea pe prismele celor
dou` pahare de cristal, unul gol, cel`lalt plin. Lucirea
palid` din Ochiul {oimului p`rea s-o ironizeze: Nu te
mai min]i, Laura. Dac` nu-l mai vezi niciodat`, ai s` mori!

Capitolul 2
|]i mul]umesc, Giorgio, spuse Laura, cobornd din
limuzin`.
{oferul se d`du la o parte, cu chipiul \n mn`, ar`tnd
o polite]e [i o deferen]` care nu putuser` fi cultivate
dect genera]ii de-a rndul. R`mase \n acea pozi]ie pn`
cnd Laura [i sora ei traversar` trotuarul lat, ajungnd pe
treptele care urcau spre intrarea grandioas` a Operei
Memoriale. Abia atunci reveni la volanul Rolls-Royce-ului
negru de comand` [i, \n pofida faptului c` mai multe
limuzine st`teau la coad` pentru a intra \n parcarea
rezervat`, porni \ntr-acolo f`r` grab`, cu demnitatea
cuvenit` capodoperei pe care o conducea.
M` bucur c` am venit asear` de la colegiu acas`, de[i
mai aveam o gr`mad` de studiat, m`rturisi Tina, privind
\n jur. N-a[ fi vrut s` pierd asta pentru nimic \n lume.
{i eu m` bucur, \i zmbi Laura surorii ei.

34

FRANCES FLORES

Era a patra premier` la care veneau \mpreun` de cnd


murise tat`l lor. Frank Spandoni nu se prea d`duse \n
vnt dup` oper`.
Tinei \i sc`p` un amestec de oftat [i chicotit.
Una dintre cele mai vechi amintiri din copil`ria mea e a
]ipetelor tale, cnd tata voia s` mearg` la oper` cu altcineva.
Laura \[i lu` sora de bra], urcnd \mpreun` treptele.
Da, cred c` eram insuportabil`, rse, amintindu-[i [i
ea acele incidente.
Chiar [i acum, ai fi mai suportabil` dac` ]i-ai mai
deschide [i tu din cnd \n cnd sufletul, Laura.
Tinei nu-i pl`cea cnd sora ei devenea \ngndurat` [i
melancolic`, lucru care \n ultima vreme se \ntmpla tot
mai des. Dar comportamentul Laurei din seara trecut` o
speriase de-a binelea. Ar fi trebuit s`-[i dea seama c` era
ceva \n neregul` cnd fusese nevoit` s` trag` pe dreapta
din cauza unei ma[ini sport care venea cu toat` viteza dinspre conac. Nesim]itu' dracu'! A doua ciud`]enie fusese
prezen]a Bellei pe trepte, cu urechile culcate pe spate [i
o lucire feroce \n ochi, mu[cnd furioas` dintr-o carte de
vizit`. La comand`, c`]eaua scuipase cartonul maltratat,
dar apoi se repezise \n cas` f`r` a da o singur` dat` din
coad` \n semn de salut. Ciudat! Tina \ncercase s` citeasc`
cuvintele de pe cartea de vizit`, dar nu mai r`m`sese
lizibil dect numele Vic Remo. Cine naiba mai era [i `sta?
Cel mai probabil, dementul care fusese ct pe ce s-o
azvrle \n [an].

VINUL IUBIRII

35

Donna Evangelina sfor`ia \n salon, ca de obicei. Tina


se cutremurase la vederea ei. Niciodat` n-o putuse suferi
pe cotoroan]a aia. Ie[ind din cas`, se ciocnise de Matt
Moyer. {i `sta de ce st`tea singur \n \ntunericul ce se l`sa?
Cnd \l \ntrebase unde era Laura, Matt, de obicei cel mai
blnd dintre oameni, mrise ca un tigru furios:
|n beci.
Chiar \[i ie[iser` cu to]ii din min]i?
Cnd o g`sise pe Laura \n pivni]`, Tina aproape
le[inase de u[urare. Mai bine zis, pn` v`zuse lacrimile de
pe obrajii surorii ei. {ocat`, \[i d`duse seama c` niciodat`
nu-[i mai v`zuse sora plngnd, nici chiar \n momentele
cele mai dureroase, Laura nu-i d`duse nici o explica]ie,
iar Tina, cu tact, n-o luase la \ntreb`ri.
|n timp ce se preg`tea s` intre \n holul Operei, Laura
se gndi din nou la cuvintele Tinei: ai fi mai suportabil`
dac` ]i-ai mai deschide [i tu din cnd \n cnd sufletul.
Era mai bine s` nu exploreze posibilit`]ile. Cum i-ar fi
putut explica cele din noaptea trecut`, f`r` a vorbi despre
Vic Remo? {i cum i l-ar fi putut explica pe Vic Remo?
Holul de marmur` era plin cu murmure sc`zute, iar
Laura [i Tina \[i petrecur` minutele urm`toare salutnd
prieteni [i cuno[tin]e. Distinsul director al operei, un prieten drag de familie, care o delectase pe Laura, \n
tinere]e, cu relat`ri ireveren]ioase despre cele mai
obscure intrigi din culisele operei, le zmbi celor dou`
surori cu adora]ie:

36

FRANCES FLORES

Ah, Lauretta, carissima! E Titina, piccolina! Come


felice sono che ambedue voi saresti cui ancora per
cominciare nostra stagione nuova!
Conform protocolului milanez, depuse pe fruntea
Tinei un s`rut p`rintesc, dar apoi se aplec` adnc peste
mna \ntins` a Laurei, s`rutnd-o cu mult` afec]iune.
Pare s` se anun]e o stagiune minunat`, maestro. In
bocca lupo! \i ur` Laura succes, citnd tradi]ionalul avertisment al teatrului italian de a evita gura lupului [i a nu
ispiti soarta.
Laura! Dumnezeule! Dar ar`]i superb!
La auzul acestei izbucniri familiare, cele dou` surori se
\ntoarser` \n loc. Cine alta s` fie, dac` nu zgomotoasa,
excentrica [i fermec`toarea Lucy? Lucy Kaye avea o
buc`]ic` de p`mnt, cum \i pl`cea ei s`-[i numeasc` ferma
de o mie de pogoane, lng` proprietatea D'Asti, [i cu
toate c` avea cu dou`zeci de ani mai mult dect Laura,
erau cele mai bune prietene [i confidente. De fapt, cele
dou` surori \[i petreceau weekendul \n eleganta cas` de
la ora[ a lui Lucy, din Pacific Heights.
Dndu-[i toat` silin]a s` nu zmbeasc`, Laura v`zu c`
prietena ei era, ca de obicei, exagerat de \mpopo]onat`.
Lucy afi[a ceva purpuriu-]ip`tor cu pete enorme ro[ii [i
avea pe deasupra o e[arf` roz aflat` \ntr-un conflict violent cu agita]ia ei necontenit`. |n ansamblu, d`dea efectul
unei p`s`ri tropicale cu penajul ciufulit, care nu se mai
hot`ra odat` s`-[i ia zborul.

VINUL IUBIRII

37

|]i mul]umesc pentru compliment, Lucy, dar rochia


asta nu-i tocmai nou`, s` [tii. M-ai mai v`zut cu ea.
Poate, d`du din cap Lucy, inspectnd-o atent`.
De la p`rul strns \ntr-un colac cu luciri de bronz,
rochia simpl` [i neagr`, lung` pn`-n p`mnt, care-i dezgolea gtul, umerii [i partea de sus a snilor, pn` la [alul
alb de m`tase drapat pe un bra], cu cap`tul atrnnd pe
jos, Laura era imaginea \ntruchipat` a elegan]ei sigure pe
sine.
Poate, iubito, dar tu orice-ai purta [i orict de des
reu[e[ti \ntotdeauna s` ar`]i ca o \mp`r`teas`. ~sta-i stilul
t`u, Laura. Pe cnd eu, orice-a[ lua pe mine tot ca un pat
nef`cut ar`t, a[a c` de ce s` nu m` distrez, f`cndu-mi de
cap? Cum \]i place ]inuta mea? Am cump`rat totul de la un
second-hand, undeva \n Mission District!
Ar`]i de toat` coma! Dar s` nu te schimbi niciodat`,
Lucy, \mi placi a[a cum e[ti, ad`ug` Laura, rznd. A, s`
nu uit, \]i mul]umesc c` ne-ai trimis ast`-sear` Rolls-ul [i
pe Giorgio.
Pl`cerea a fost de partea mea. Dar de ce n-a]i venit
cu mine \nainte, la [ampania aia delicioas` din Salonul
Verde, \nainte de premier`? Cred c` Tinei i-ar fi pl`cut la
nebunie. Salut, dr`gu]`! arunc` ea, strngnd-o pe Tina la
pieptul ei opulent. {i tu ar`]i fermec`tor. Of, tinere]e,
tinere]e...!
Peste o secund`, \[i repet` \ntrebarea:
De ce n-a]i venit la petrecere, Laura?

38

FRANCES FLORES

Nu-mi place [ampania, d`du Laura primul r`spuns


care-i trecu prin minte.
O scuz` mai pu]in jalnic` n-ai g`sit? replic` Lucy,
privind-o mai atent`. Oare sub aparen]a aceea de calm
clocotea ceva?
Nu e nici o scuz`, atta numai c`...
Ba este o scuz`, o \ntrerupse Tina, avntndu-se
\nainte de a-i pieri curajul; dac` Lucy n-ar fi fost de fa]`,
\n veci n-ar fi \ndr`znit s` vorbeasc`. Recunoa[te, Laura,
\n ultimul timp nu e[ti deloc \n apele tale.
Serios, Tina, cred c` nu e nici locul, nici momentul...
{i pentru tine cnd e locul sau momentul potrivit ca
s` spui ce ai pe suflet? A, [tiu c` \nc` m` mai consideri
surioara cea mic` [i proast`. Mereu \ncerci s` m` protejezi, de parc` eu habar n-a[ avea de-ale vie]ii.
Pufni, \ntorcndu-se spre Lucy, cu o privire rug`toare.
Tu e[ti prietena ei cea mai bun`, poate cu tine s` fie
mai deschis`. Poate-o s`-]i spun` de ce, asear`...
Tina!
Tocmai b`tuse primul gong. Cu vizibil` u[urare, Laura
porni spre una dintre sc`rile largi.
S` ne gr`bim. Vii [i tu sus la pauz`, Lucy?
Sigur, sigur. Ne \ntlnim \n holul mare, lng` bar.
Laura tocmai ajunsese \n cap`tul sc`rii, a[a c` nu
observ` schimbul de priviri dintre Tina [i Lucy.
Chiar a fost necesar, Tina?
Cred c` da.

VINUL IUBIRII

39

Mergeau gr`bite [i vorbeau \n [oapt`. Tina o apuc` pe


Laura de mn` \nainte de a deschide u[a lojei.
Laura, ce s-a \ntmplat?
Nimic. Hai mai bine s` ne bucur`m de reprezenta]ie,
da?
Cele dou` surori abia mai avur` timp s` schimbe o
privire \nc`rcat` de sub\n]eles, \nainte ca luminile s`
\nceap` s` se sting` treptat. Apari]ia dirijorului fu salutat`
cu aplauze [i, dup` cteva tuse [i murmure generale,
\ncepur` primele acorduri suave din uvertura operei La
traviata.
Concentreaz`-te asupra muzicii, \[i spuse Laura. |]i
place opera asta, a[a c` f` bine [i te concentreaz` asupra
fiec`rei note!
Dar \i era peste putin]`. I-o luau razna [i gndurile [i
ochii, chiar [i dup` ridicarea cortinei, cnd \ncepu s` se
desf`[oare atemporala poveste de dragoste.
Nu-i fu greu s-o observe \n sal` pe Lucy, chiar sub
nivelul orchestrei. Penele din cap \i ][neau ca un mo] de
papagal printre bl`nuri albe [i cravate negre. St`tea printre doamnele [i domnii din pres`, pentru c`, de[i fabulos
de bogat`, Lucy nu credea [i \n lenevia fabuloas`. Era
mndra patroan` a ziarului Sonoma Sundial [i cea mai
mare pl`cere a ei era aceea de a-i scrie rubrica monden`.
Ochii Laurei continuar` s` parcurg` publicul. Cu cteva loji mai \n fa]`, o blond` foarte atr`g`toare privea
scena cu ochii \ntredeschi[i. Familia D'Asti avusese din-

40

FRANCES FLORES

totdeauna primele dou` locuri din Loja {ase, iar Laura


n-o mai v`zuse niciodat` pe blond` \n loja aceea, a[a c` o
privi \n continuare. Observ` c` purta un colier cu diamante luxos, inimaginabil de scump. Fiecare nestemat`
era att de mare [i de scnteietoare, \nct nu puteau fi
dect false. Dar, dac` st`tea s` se gndeasc`, nici o femeie
[ic \n toate min]ile n-ar fi purtat un fals att de b`t`tor la
ochi.
|n secunda urm`toare, un b`rbat ai c`rui umeri [i fa]`
nu se vedeau \[i puse bra]ul pe sp`tarul scaunului
blondei. Dar aten]ia Laurei fu atras` de obiectul care
str`lucea chiar sub man[eta b`rbatului br`]ara sub]ire
de aur a unui ceas [i, lng` ea, un bandaj familiar.
Trebuia s` fie o coinciden]`. Dar... atunci de ce o apucase dintr-o dat` tremuratul?
Dac` [i-ar fi ascultat instinctul, ferindu-[i ochii imediat,
nu l-ar fi v`zut pe Vic Remo foindu-se cam nervos \n
fotoliu [i nu l-ar fi privit cum scruta absent chipurile din
jur, pn` cnd, inevitabil, \l g`si pe al ei.
|n prima clip`, Laura fu sigur` c` n-o recunoscuse. |n
ochii lui nu p`ru s` luceasc` dect o admira]ie masculin`
politicoas`. Dar, peste cteva secunde, expresia admirativ` \i deveni uimit`. Laura nu zmbi, \ns` nici nu \ntoarse
capul. Era la fel de surprins` ca el. Nu mai departe de ieri,
se certaser` ca doi nebuni. Ce \ntors`tur` diabolic` a
sor]ii \i adusese din nou fa]` \n fa]`, tocmai aici, att de
curnd?

VINUL IUBIRII

41

Nici unul dintre ei nu p`rea s` mai fie con[tient de


lumea din jur. Seduc`toarea \nso]itoare a lui Vic \i sim]i
bra]ul c`znd de pe sp`tar [i \l privi peste um`r, surprins`. Neprimind nici un r`spuns, \i urm`ri direc]ia
privirii...
Laura! Te-a furat peisajul? Ai auzit vreodat` o arie
interpretat` mai superb?
Buim`cit`, clipind din ochi \n lumina care se aprinsese
din nou, Laura v`zu c` Tina st`tea \n picioare, aplaudnd
cu entuziasm. Emo]ionanta arie Sempre libera din finalul
actului \nti trebuia s` fi fost cntat` splendid de div`, c`ci
toat` sala era \n picioare, aplaudnd la fel de \nfocat.
Da, da, a fost minunat...
Laura se ridic` [i ea, alarmat`. Nu auzise nici o not` a
ariei, nici m`car una singur`! Aplauzele continuau la
nesfr[it, zgriindu-i urechile [i nervii. |n fine, dup` un
r`stimp ct o eternitate, chem`rile la ramp` \ncetar` [i
toat` lumea porni spre holul mare.
Vai, ce mul]ime! |n veci n-o s-o g`sim pe Lucy \n
aglomera]ia asta, spuse Tina, imediat ce sosir` la bar.
M` \ndoiesc c` a reu[it s` ajung` pn` aici. Hai s-o
a[tept`m \n cel`lalt cap`t al holului.
Laura avea motivele ei de a evita barul. Tocmai \l v`zuse
pe Vic, cu blonda. Numai s` stea de vorb` cu el nu-i ardea.
Avea nevoie de timp pentru a-[i limpezi min]ile.
A[a cum prev`zuse ea, Lucy ap`ru \n sfr[it, cu respira]ia t`iat`, cl`tinnd din cap.

42

FRANCES FLORES

Numai urlete [i chiuituri, de-]i vine s` te urci pe


pere]i! Cum pute]i recunoa[te serios c` v` place
h`rm`laia asta? V` spun cinstit, nu pot s` suf`r opera!
Atunci de ce Dumnezeu mai vii aici ca s` te torturezi
singur`? i-o \ntoarse Tina, izbucnind \n rs.
Fiindc` \n institu]iile de cultur` se adun` toat` lumea
bun`. Despre asta scriu \n rubrica mea monden`, ai uitat?
Lumea bun` [i bogat`. Am [i reperat cteva persoane
foarte interesante...
Tina, lumea de la bar pare s` se mai r`reasc`, iar lui
Lucy pare s`-i fie cam sete, biata de ea. Nu te duci tu s`-i
aduci o [ampanie?
Laurei nu-i pl`ceau [iretlicurile, dar avea s-o
\ntrebe pe Lucy ceva important [i prefera ca Tina s` nu
aud`.
A, mi-ai salva via]a! mugi Lucy.
Sigur, zmbi Tina. Vrei [i tu ceva, Laura? {tiu c` nu-]i
place [ampania...
|ncepea s` devin` din nou obraznic`.
Nu, mul]umesc.
Imediat ce Tina plec`, Lucy trecu la subiect.
|n regul`, acum c` ai sc`pat de surioar`, poate-mi
spui [i mie ce te fr`mnt`.
Lucy era perspicace, iar Laura o [tia.
Ceva foarte important, serios. Vreau s` [tiu cum o
cheam` pe blonda aia tr`snitoare care st` lng` bar.
Lucy privi \n direc]ia respectiv`, mijind ochii.

VINUL IUBIRII

43

A, sigur, o cunosc, spuse ea, \ntorcndu-se din nou


spre Laura. De unde interesul `sta nea[teptat fa]` de o
trezorerie ambulant` ca ea?
E foarte dr`gu]`... [i are ni[te bijuterii fabuloase...
Laura nu mai continu`. Acum chiar o f`cuse lat`!
Mda, [i-a ag`]at la gt ditamai funia cu cuburi de
ghea]`. E Carole Canova.
Reac]ia Laurei la auzul acestui nume a]]` [i mai mult
curiozitatea lui Lucy. Nu era doar impresionat`, ci de-a
dreptul buim`cit`. Lucy se hot`r\ s` dezlege misterul, a[a
c` vorbi \n continuare, f`r` s-o scape pe Laura din ochi.
Este mult-m`ritata [i mult-divor]ata fiic` a lui Ricardo
Canova. |l [tii, ]arul investi]iilor [i al b`ncilor. S-ar putea
s` te intereseze [tirea c` Papa Canova s-a apucat \n ultima
vreme s` acapareze o mul]ime de p`mnturi din NapaSonoma. Oricum, \i d` mna! I-a cump`rat \ngera[ului lui
scump farafastcul `la de la gt ca r`splat` c` a ie[it cu
bine din ultimu-i dezastru matrimonial. Fostul so]
num`rul patru era un fel de jeg organic care nu mnca
dect aer! |]i dai seama de ce blestem`]ii trebuia s` se ]in`
s`r`cu]a feti]` bogat` ca s` nu se plictiseasc`?
Apoi continu`, pe un ton mai confiden]ial:
Dar sursele mele confiden]iale mi-au spus c` principala problem` a scumpei de Carole nu e plictiseala
s`n`toas`. Se pare c` libidoul ei a cam deraiat pu]in [i, pe
sub toate sclipiciurile ei, Carole Canova nu e dect o
dr`gu]`, normal` [i banal` nimfoman`...

44

FRANCES FLORES

Astea-s doar brfe veninoase, precis, replic` Laura,


mai tare dect ar fi fost cazul.
De ce ap`ra o femeie pe care nici n-o cuno[tea? Dar...
nu, nu era att de simplu. Nu la adresa reputa]iei [ifonate
a lui Carole Canova protesta.
A, n-a[ crede. De obicei, sursele mele sunt demne de
\ncredere. Oricum, va fi fascinant s` vedem dac` Vic
Remo devine so]ul num`rul cinci. Dar pariez c`-i prea
de[tept ca s` se lase prins \n mrejele ei.
Vic Remo...? abia avu Laura \ncredere \n sine ca s`-i
murmure numele.
~sta-i tipul `la incredibil de ar`tos care st` lng` ea.
Urechile lui Lucy depistaser` \n vocea Laurei o nuan]`
pe care nu prea [tia cum s-o ia.
S` nu-mi spui c` nu l-ai observat! Dumnezeu e martor c`-n seara asta fiecare femeie de-aici [i-a flfit spre el
cel pu]in o dat` genele false.
L-am observat.
Lucy pufni f`r` pic de elegan]`.
|l [tiu pe Vic de cnd era un pu[ti. Nu ]i-am mai vorbit despre el?
Nu.
Vic a urcat pe coate scara succesului [i a devenit un
expert renumit \n industria vinurilor. E director \n
Corpora]ia Canova, dar nu depinde de nimeni, \n]elegi ce
vreau s` spun? A, sigur, e ambi]ios ca to]i dracii, dar are
ceva care m` face s`-l respect [i s`-l admir.

VINUL IUBIRII

45

Respect? Admira]ie? Numai a[a ceva nu-i inspira Laurei


Vic Remo! O fi reu[it el s-o \mbrobodeasc` pe Lucy, dar
pe ea n-o p`c`lise! Nu \nc`pea nici o \ndoial` c` avea
farmec [i putea face ]`nd`ri autocontrolul unei femei
dintr-o singur` privire a acelor ochi senzuali. |ns` Laura
[tia c` nu putea fi mai mult dect un oportunist calculat
[i f`r` scrupule. Nu era de mirare c` se putea l`uda ct de
mult \i pl`cea munca nim`nui nu i-ar fi stricat ni[te
firimituri blonde [i sexy cum \i picau lui!
Vai de mine! Se pare c` via]a \ncrezutei noastre
regine a r`sf`]ului nu e tocmai vis [i armonie, coment`
Lucy, ar`tnd cu capul spre bar.
Laura prefera s` nu vad` [i s` nu aud` nimic, dar
urm`toarea exclam]ie a lui Lucy nu putu fi ignorat`:
Vai de mine [i de mine!
Laura arunc` o privire, tocmai cnd Vic se \ntorcea de
la bar. Avea dou` pahare [i \i \ntinse unul lui Carole.
Probabil c` o sup`rase cu ceva, c`ci Carole refuz` [ampania, scuturnd violent din cap. |l privi cu venin, apoi
scuip` un cuvnt vulgar [i plec`, turbat` de furie.
Nici limbajul [i nici absen]a lui Carole nu p`reau s`-l
deranjeze prea mult pe Vic. Singura lui problem` era
aceea c` nu [tia ce s` fac` cu cele dou` pahare pe care le
mai avea \n mini. Norocul f`cu ca Tina s` se afle la doar
c]iva pa[i, a[teptnd s`-i vin` rndul la bar. Vic nu ezit`
nici o clip`; cu o curtoazie fermec`toare, \i zmbi Tinei,
oferindu-i cele dou` pahare.

46

FRANCES FLORES

|ntr-o secund`, Tina ajunse \napoi la Laura [i Lucy, cu


ochii str`lucind de \ncntare.
{ti]i ce mi s-a \ntmplat? St`team la coad`, v`zndu-mi
de ale mele. {i a ap`rut un tip de-a dreptul divin care mi-a
dat paharele astea dou`!
{tim, am v`zut momentul, o lini[ti Lucy, lund unul
dintre pahare. Tocmai \i spuneam surorii tale cteva
am`nunte fascinante despre tipul de-a dreptul divin. Se
nume[te Vic Remo.
Tina se \nec` zgomotos cu [ampania.
Auzi, `sta nu-i cel care-a fost ieri la cram`, Laura?
Mi-a spus Matt Moyer.
Laura \nchise ochii, nu numai ca s` nu mai vad` privirea
stupefiat` a lui Lucy, ci [i pentru c` Vic Remo venea spre
ea. Trebuia s` \nving` acea stare de jen`, la urma urmei ce
putea s`-i fac`? Era doar un b`rbat ca oricare altul, nu?
Dar, la auzul glasului s`u blajin, cu o und` de fermitate
abia sim]it`, hot`rrea i se risipi \n cele patru vnturi.
Ce faci, Lucy? Continui s`-]i bagi nasul peste tot pentru rubrica ta de scandal?
O s`rut` cu drag pe cre[tetul capului.
{tiu c` nu de-amorul muzicii ai venit aici.
Al dracului de bine zici! rse Lucy, strngndu-l \n
bra]e. Oricum, cititorilor le plac articolele mele. S`-]i
spun ceva. Acum chiar am s`-i cuceresc pe to]i, cu versiunea mea pitoreasc` despre scena la care tocmai am asistat, \ntre tine [i notoria Carole Canova!

VINUL IUBIRII

47

Vic ridic` din umeri non[alant, exprimndu-[i clar


dezinteresul fa]` de \ntreaga situa]ie. |n schimb, se
\ntoarse spre Tina.
Dumneata e[ti Tina D'Asti, nu-i a[a?
Da, da, eu sunt... Dar de unde [ti]i...?
Sora ta mi-a spus multe despre tine, ieri.
|ntoarse \ncet capul.
Bun` seara, Laura.
Bun`, Vic, r`spunse ea, cu un calm surprinz`tor.
Ei, ei, interveni Lucy. Nu [tiam c` tu [i scumpa mea
prieten` Laura v` cunoa[te]i! remarc` ea, cu o voce numai
lapte [i miere. Dar, ia stai pu]in. Ce-ai p`]it la mn`, Vic?
S` nu-mi spui c` \n sfr[it ai scos-o din ]]ni pe una dintre adoratoarele tale! I-a filat o lamp` [i-a-nceput s`-]i
ron]`ie mna?
Vic \[i ridic` mna bandajat`, rznd.
Ca s` ]i-o spun p-a dreapt`, cam a[a ceva s-a \ntmplat ce zici, Laura?
Nici pe departe ceva att de melodramatic, a[ zice.
V`d c` ]i-ai schimbat bandajul. Ai fost la doctor?
Nu, \n nici un caz. Rana aproape s-a vindecat, a[a c`
mi-am bandajat-o eu cu pu]in tifon.
Nu \n]eleg, murmur` Tina. Ce s-a \ntmplat ieri la
vin`rie?
Vorbiser` pe un ton politicos, civilizat, iar Laura se
mndrea cu felul \n care evitase s`-l priveasc` pe Vic drept
\n fa]`. Acum, \ns`, f`cu gre[eala de a ridica privirea [i \i

48

FRANCES FLORES

v`zu lucirea ironic` din ochi [i zmbetul care \ncepea s`-i


arcuiasc` gura cu buze senzuale. |n minte \i reveni fulger`tor imaginea t`r`boiului caraghios de lng` ele[teu,
cu ggieli [i pene zburnd care-ncotro. Nu se putu
st`pni [i izbucni [i ea \n rs.
Totul a fost numai din vina Bellei ce mai aiureal`!
|ntruct Bella nu e aici, ca s` se apere, propun s`
uit`m totul, spuse Vic. V`d c` nu bei nimic, Laura. Pot
s`-]i aduc un pahar de [ampanie?
Continund s` rd`, Laura cl`tin` din cap.
Nu, mul]umesc.
Laurei nu-i place [ampania, spuse Tina, pe un ton
dulce-acid. Nu ]i-a spus ieri?
Nu, n-am ajuns s` discut`m despre [ampanie.
Vic redevenise serios, dar \n privirea lui se sim]ea o
anumit` c`ldur` pe care Laura n-o putea trece cu vederea.
Spre deosebire de prietena mea Lucy, aci de fa]`,
cred c` ]ie \]i place opera foarte mult, nu-i a[a, Laura?
Da, \nc` de cnd eram mic`.
De cte ori ai v`zut La traviata? De cinci ori, poate
chiar de mai multe...?
Mm-m-m, de mult mai multe ori. De ce?
Renun]` la restul reprezenta]iei [i ia cina cu mine \n
schimb.
Era o idee att de nebuneasc`, \nct Laura r`mase cu
gura c`scat`. Oare de ce omul acela sim]ea \ntotdeauna
cnd \[i l`sa garda jos, fie [i numai o clip`?

VINUL IUBIRII

49

Nici nu m-a[ gndi s` plec...


Se auzi gongul, anun]nd sfr[itul pauzei.
M` gndeam la un mic restaurant care cred c`-]i va
pl`cea foarte mult. E localul meu favorit din San
Francisco.
Vic vorbea \ncet, dar \n tonul provocator i se sim]ea
totu[i o \ntrebare nerostit`:}i-e fric` de mine, Laura?
Lucy, nu te deranjeaz` s-o duci pe Tina acas` dup`
spectacol, nu-i a[a?
|n weekendul `sta, Tina [i Laura stau la mine.
Chiar a[a? Atunci, nu-i nici o problem` s-o \nso]e[ti
tu pe Tina.
A... a, nu, absolut nici o problem`! Sigur c` da!
Haide, pisicu]o, o chem` Lucy, f`r` pic de subtilitate,
trnd-o dup` ea prin hol.
|n foaierul de marmur` se l`sase t`cerea. Nu se mai
auzeau dect slabe acorduri muzicale, din sal`. Mai
r`m`seser` doar Vic [i Laura, care nu scoteau o vorb`. |n
cele din urm`, Vic \ntinse mna, r`mnnd \n a[teptare.
Laura \[i l`s` degetele s` se strecoare \n mna lui puternic` [i \ncepur` s` coboare \ncet scara.

Capitolul 3
Toate se pierdeau ca \ntr-o cea]` luminile, str`zile,
cl`dirile, oamenii. Laura st`tea cu capul \ntors spre
fereastr`, dar abia dac` era atent` la ceea ce se \ntmpla
\n afara ma[inii sport.
Cred c-ar trebui s` declar`m un armisti]iu, nu e[ti de
aceea[i p`rere? |]i promit s` nu fac nici o referire la
vin`rie, iar tu po]i \nceta s` m` mai tratezi ca pe un
du[man de moarte.
Vic b`g` \n viteza a treia, iar ma[ina acceler` rapid pe
strada \n pant` accentuat`.
}inndu-se de bordul capitonat cu piele, Laura a[tept`
s` ajung` \n vrf, \nainte de a \ntoarce capul spre el.
Va fi cam greu, nu crezi? S` declar`m armisti]iu,
vreau s` zic. Poate uita vreunul dintre noi cele \ntmplate
ieri?

VINUL IUBIRII

51

E foarte u[or. Eu am [i uitat. Ziua de ieri n-a existat


niciodat`. Ast`-sear` ne-am \ntlnit pentru prima oar`.
Te-am v`zut, \n \ntuneric, m-ai v`zut [i tu pe mine. {i
ne-a pl`cut ce-am v`zut.
Vorbea att de \ncet, \nct murmurul motorului
amenin]a s`-i acopere cuvintele. |ndrept` ma[ina spre
cealalt` latur` a colinei.
Ar putea s` ias` ceva, Laura, dac` ai vrea s`-i acorzi
m`car o [ans`.
Putea s` se \ntmple att de simplu? se \ntreb` ea. |[i
puteau [terge din memorie toate cuvintele pe care [i le
aruncaser` unul altuia la furie? {i totu[i, \l urmase. Vic n-o
scosese cu for]a de la oper`. Nu, venise cu el de bun`voie.
Ast`-sear` ne-am \ntlnit pentru prima oar`...
De ce nu?
Bine, accept` ea cu un umor sec, declar un armisti]iu
\ntre Vic Remo [i Laura D'Asti! Cel pu]in, pentru seara
asta. Nu [tim unul despre altul dect c` tu locuie[ti \n
ora[ul `sta, iar eu locuiesc la ]ar`.
|i pl`cea felul cum o ]inea de mn`, strngnd-o
aproape prea tare. Va s` zic`, era impulsiv! Pe sub
aparen]ele acelea de autocontrol rigid, Vic Remo ascundea ceva. Poate c` fusese prea aspr` cnd \l f`cuse calculat [i lipsit de scrupule. Degetele lui calde \i d`deau o
senza]ie de onestitate, dar nu-i putea descifra expresia
fe]ei. Aplecnd u[or capul \nainte, \l \ntreb`:

52

FRANCES FLORES

Apropo, de la ce vine Vic?


Va trebui s` fim prieteni mult mai buni \nainte de
a-]i spune secretul `sta, r`spunse el, rznd.
Tocmai intraser` \n tunelul de pe Stockton Street, iar
farurile ma[inilor se reflectau \n pere]ii placa]i cu dale
albe, amintindu-i Laurei de scnteierile unor rubine [i
diamante. Diamante!
Carole Canova n-o s` se \ntrebe unde-ai disp`rut?
S-ar putea, dar n-are nici o importan]`. Va g`si ea pe
cineva care s-o duc` acas`.
R`spunsul lui era destul de direct, iar mna \i strnse
degetele Laurei [i mai tare.
Las-o \n pace, se preveni ea, [i schimb` imediat
subiectul.
Dac` nu-mi spui adev`ratul t`u nume, vrei m`car
s`-mi vorbe[ti despre restaurantul `sta care-]i place att
de mult? Sunt foarte curioas`. Ce anume are att de
deosebit?
Mncarea e excelent`, dar localul nu are nimic
grandios sau preten]ios. De fapt, nu e dect o mic`
trattoria de cartier, unde se serve[te vin la ulcior. Te
deranjeaz` cu ceva?
Nu, \n nici un caz! Dar cred totu[i c` trebuie s` aib`
ceva special, altfel n-ar fi localul t`u preferat. S` spunem
lucrurilor pe nume, ora[ul San Francisco e celebru pentru restaurantele lui italiene[ti!

VINUL IUBIRII

53

La cap`tul tunelului, spre North Beach, traficul \ncepea s` se aglomereze, iar cnd avu timp s` vorbeasc`, Vic
o \ntreb`:
|]i place buc`t`ria sicilian` autentic`?
Privirea ei \ntreb`toare \l f`cu s` rd`.
Probabil nu e[ti familiarizat` cu arta culinar` din
sudul Italiei, nu-i a[a? |mi amintesc ce-ai spus, c` familia
ta provine din nord.
A[adar, nu uitase acest am`nunt?
Da, suntem de origine din Toscana. Mncarea e chiar
att de diferit`?
Diferit` ca ziua de noapte, cum sunt [i obiceiurile, [i
limba. {i oamenii, de asemenea.
|i ridic` u[or mna, ca pentru a-[i accentua cuvintele.
|n semi\ntunericul din ma[in`, pielea lui bronzat` contrasta cu a ei, mult mai deschis`.
{i iubim cu mai mult` patim`.
Laura fu ct pe ce s`-l contrazic`, dar nu era prea
sigur` dac` nu cumva o tachina din nou. F`r` \ndoial`,
se considera expert [i \n arta amorului. |[i continuar`
drumul prin Washington Square, apoi pe una dintre
str`zile \nguste cu sens unic de sub Telegraph Hill.
Panta era abrupt`, iar ma[inile st`teau parcate de-a
valma peste tot. Vic opri ma[ina \n mijlocul str`zii,
proptindu-i roata din dreapta de una dintre barele de
beton \mpotriva vitezei.

54

FRANCES FLORES

Am ajuns. D`-mi voie s` te ajut.


Laura fu surprins`. Chiar avea de gnd s`-[i lase ma[ina
scump` \n pozi]ia aceea precar`? Dar nu avu timp s` stea
pe gnduri. Se sim]i tras` f`r` efort pe trotuar. V`zu o
hal` agro-alimentar` mare, cu inscrip]ia Uzzanoda
Messina pe vitrine.
Unde-i restaurantul?
Neputndu-se mi[ca, sim]i c` bra]ele lui \i cuprinseser` talia. Dar nu conta; era o senza]ie foarte
pl`cut`.
|n spatele pie]ei.
|n spatele pie]ei?
Pantofii ei de sear` delica]i nu fuseser` concepu]i pentru a escalada pante abrupte, mai ales cnd vntul sufla cu
atta putere, [i se sprijini de Vic.
Nu-mi vine s` cred.
Totu[i, a[a este.
|i privi chipul, a[teptndu-se s` vad` un zmbet
glume], dar Vic era absolut serios. Buzele pline i se \ntredeschiseser` [i murmur`:
Laura...
Poate voia s-o s`rute; Laura ardea de pofta unui s`rut.
Cnd \n sfr[it sim]i mngierea, aceasta nu-i atinse
buzele, ci [uvi]ele de p`r. Ridic` fa]a spre el, c`utndu-i
gura...
Hei, Vic!

VINUL IUBIRII

55

Vic se trase pu]in \ntr-o parte, \njurnd \ncet. Din pia]`


ap`ru \n fug` un copil cu p`rul crlion]at. Purta un [or]
mare [i alb peste blugi [i rnjea cu gura pn` la urechi.
Nu m-a[teptam s` te v`d \n seara asta, prietene!
O m`sur` pe Laura din privire [i se declar` satisf`cut,
cu un zmbet [i mai larg.
Vrei s`-]i parchez ma[ina \n garajul t`u, Vic?
Sigur, murmur` acesta, aruncndu-i b`iatului cheile.
Tremuri, \i [opti el Laurei. Vino \n`untru, s` sc`p`m de
vntul `sta, [i-am s`-]i dovedesc c` n-am min]it \n leg`tur`
cu restaurantul.
Laura \l l`s` pe Vic s-o conduc` spre u[a halei, cu gndurile \n plin tumult. Ce ciudat! Ar fi putut s` jure c`
b`iatul pomenise de garajul lui Vic. Poate se \n[ela. Poate
gre[ea \n multe privin]e.
Dar surprizele serii \nc` nu se terminaser`. |n clipa
cnd Laura p`[i \n interiorul cald [i primitor al halei, o
n`p`dir` amintirile. De ct ani nu mai intrase \ntr-o pia]`
att de caracteristic european` ca aceea? Aproape imediat
o cuprinse o nostalgie cople[itoare.
{tiu c` e cam neobi[nuit, m`rturisi Vic, dar drumul
spre restaurant trece prin hal`...
Te rog! Pot s` m` uit [i eu prin jur cteva clipe?
Sigur c` da.
Vic \ncepea s`-[i dea seama c` Laura era o femeie cu
st`ri de spirit foarte schimb`toare.

56

FRANCES FLORES

Locul `sta \mi treze[te amintiri att de minunate...


Laura privi \n jur, la abunden]a de m`sline negre,
[unci afumate, nuci, acadele glasate [i, atrnate sub tavan,
salamuri [i brnzeturi. Desigur, locul de onoare le revenea nenum`ratelor sortimente de paste f`inoase. Laura se
aplec` s` citeasc` denumirile:
Cannelloni, manicotti, lasagna, fettuccine, tagliarini,
cavatelli, rigatoni, mostaccioli...
Rse, cu r`suflarea t`iat`.
Parc-ar fi personajele unei opere bufe!
|ntr-adev`r, confirm` Vic, urm`rindu-i firul cam
\nclcit al gndurilor. {i-acum, spune-mi adev`rul. Care e
soiul t`u favorit?
Nici unul din astea.
Era rndul ei s`-l tachineze.
Mama prepara \ntotdeauna pastele \n cas`. Nu conta
ce form` aveau dac` mncam paste f`inoase, erau
proaspete, f`cute \n aceea[i diminea]` \n buc`t`ria noastr`.
Deodat`, Laura scutur` din cap.
Ce m-a apucat? Retr`iesc trecutul, [i-i a[a de
nes`n`tos [i anormal!
Ba nu e deloc. Ce este anormal \n a-]i retr`i trecutul?
E prea dureros, asta-i!
Vic \i acoperi u[urel buzele cu degetele, pentru a o
face s` tac`. |n jur, oamenii f`ceau cump`r`turi, dar

VINUL IUBIRII

57

nimeni nu p`rea s` observe cuplul \mbr`cat elegant care


conversa intim lng` perete.
Cnd degetele lui Vic i se desprinser` de pe buze,
Laura zmbea din nou, cu o non[alan]` demn` de invidia
celor mai experimentate actri]e.
Vic, mi-e foame! Unde-i afurisitul `la de restaurant?
N-avea alt` solu]ie dect s`-i fac` jocul.
Intrarea e \n spatele t`u. Uite c`, dintr-o dat`, m-a
apucat [i pe mine foamea.
O conduse pe o u[` care d`dea din hal` \n trattoria,
unde \i \ntmpin` pe dat`, cu c`ldur`, un b`rbat care nu
putea fi dect patronul micii braserii.
Dario, v`rul meu, i-l prezent` Vic Laurei.
Dario \[i desf`cu bra]ele, \ntr-un gest larg de bun-venit,
conducndu-i spre tavola calda, o tejghea prelung` plin`
cu platouri ovale care con]ineau diverse mnc`ruri gata
preparate.
Alege ce vrei la \nceput, iar apoi Dario ne va aduce
restul mnc`rii la mas`, spuse Vic.
Laura inspect` felurile, apoi lu` o hot`rre \n]eleapt`.
Ai avut dreptate, toate sunt g`tite altfel. Mai bine
ajut`-m` tu, Vic.
Ar trebui s` te pedepsesc.
De ce?
Pentru c` ai fost sceptic` atunci cnd ]i-am spus c`
exist` diferen]e \ntre noi. Ar trebui s` te las s` fl`mnze[ti.

58

FRANCES FLORES

Dar n-ai face-o, nu-i a[a?


Gura lui se \ncordase, \ntr-o expresie pe ct de surprinz`toare, pe att de fascinant` pentru Laura.
Nu, [i numai pentru c` sunt bun la inim`. Voi alege
pentru amndoi, explicndu-]i din mers.
Laura \l lu` de bra]. Nu i se p`ruse. Sim]ea clar \ncordarea care-i cuprinsese tot trupul la atingerea ei.
M` c`iesc cu adev`rat, jur. Continu`, domnule
Remo.
Astea-s vinete crude marinate \n untdelemn de
m`sline [i usturoi, iar astea-s inimi de anghinare t`v`lite
prin brnz` [i fripte. Aici avem ardei ro[ii cop]i, coji]i [i
conserva]i \n o]et din vin, iar astea-s cubule]e de vi]el
proasp`t, garnisite cu piure de spanac. A, uite [i una din
mnc`rurile mele favorite, orz fiert [i dat printr-un
amestec de brnz` cu firimituri de pine, apoi copt pn`
prinde o crust` rumen`...
{i lista continu` la nesfr[it, f`r` s` se apropie m`car
de felul urm`tor de mncare, care con]inea delicatese de
la midiile pr`jite pe j`ratic pn` la codul fiert \n suc de
ro[ii, ceap` [i m`sline negre.
Ajunge! protest` Laura. Te rog! |ntreci orice
m`sur`!
Dario le \ntinse peste tejghea dou` farfurii pline.
Duce]i-v` la mas` [i-am s` v` servesc mncarea cald`,
cnd o termina]i pe asta. Buon gusto!

VINUL IUBIRII

59

Vic o conduse pe Laura la o mas` unde ardea o singur`


lumnare, pe fa]a de mas` simpl`. Ceilal]i clien]i p`reau
mai preocupa]i de cina lor, dect s` se uite la Laura [i Vic.
Un grup de studen]i \nfulecau cu poft` macaroane, discutnd plusurile [i minusurile ultimului concert de punkrock, iar ni[te localnici pestri]i din North Beach, \mbr`ca]i
fistichiu \n costume demodate, cu cravate, berete [i [epci,
dezb`teau cele mai reu[ite momente ale meciului de
bocce din aceea[i dup`-amiaz`. Vorbeau sotto voce, cu
accent napolitan. P`reau cam chercheli]i. Ceilal]i clien]i
mncau [i beau \n t`cere, citind ziare publicate \n limba
italian`.
Vic turn` vin rubiniu din ulcior, \n paharul Laurei.
~sta a fost tescuit abia ieri, dar e bun totu[i. Cum ]i
se pare mncarea?
Delicioas`. Nu prea [tiu ce m`nnc, dar are un gust
grozav.
Lu` o \nghi]iur` de vin.
{i vinul e bun, \ntr-adev`r. Te temeai c` n-o s`-mi
plac` aici, Vic? Chiar att de snoab` m` crezi?
Dar Vic nu apuc` s` r`spund`. Dario ap`ru lng` ei,
\mpingnd un c`rucior doldora de specialit`]i, [i urm` un
dialog \nsufle]it \n dialectul sicilian despre continuarea
festinului. Laura nu \n]elese alte cuvinte dect mostaccioli
[i salsa arrabiata. |n farfurii ap`ru imediat o combina]ie
de paste tubulare [i sos de tomate ro[u ca focul.

60

FRANCES FLORES

{i arde ca focul, constat` ea, gustnd sosul condimentat, dar e delicios [i, sincer \]i spun, nu cred c` mai
pot lua nici o \mbuc`tur`.
Observ` c` nici Vic nu se prea atingea de mncare,
\mpingnd la o parte [i farfuria cu paste. Era cam \ncruntat, iar Laura regret` c`-i pusese o \ntrebare att de
necugetat`. De ce-ar fi crezut-o snoab`?
Spuneai c` ]i-era foame, ai uitat?
Serios, replic` el, \n timp ce se rezema de sp`tar,
bndu-[i vinul. Mi-o fi fost, dar acum mi-a trecut.
Expresia i se destinse, iar col]urile gurii \ncepur` s` i
se arcuiasc`.
|i voi prezenta lui Dario scuzele mele mine. Cnd
oamenii nu-[i ling farfuriile pn` le fac lun`, o ia ca pe un
afront personal.
Chiar este v`rul t`u?
A, da, iar fratele lui e proprietarul pie]ei, r`spunse el,
cu un zmbet [i mai larg. Sunt \nconjurat numai de veri.
Cu to]ii a]i crescut aici, \n San Francisco?
Nu, am crescut la o lume \ntreag` distan]`. Cnd
s-au c`s`torit, p`rin]ii mei [i-au luat r`mas-bun de la
familiile lor din Sicilia [i au \nceput o via]` nou`, \n
ora[ul `sta. Literalmente, am crescut chiar aici unde st`m
acum.
Aici? Nu \n]eleg.
Aici era micul nostru magazin.

VINUL IUBIRII

61

|n ochii lui se ivi o lic`rire irezistibil`, iar Laura se


pomeni reac]ionnd \ntr-un fel aproape alarmant.
Ar fi trebuit s` ghicesc!
Dintr-o dat`, sim]i c` trebuia s` [tie totul despre
copil`ria [i via]a lui.
P`rin]ii t`i mai locuiesc \n cartier?
Vic cl`tin` din cap.
Ce ciudat a evoluat totul... De[i le pl`cea \n
California, cred c` p`rin]ii mei \[i promiseser` s` se
\ntoarc` \n patrie cndva. Dar st`teau prost cu banii [i
nutreau visul ca eu s` urmez colegiul, a[a c` au trecut
c]iva ani pn` mi-am putut permite s`-i trimit \napoi \n
Sicilia. ~sta-i unul dintre avantajele de a avea bani, murmur`, umplnd din nou paharele cu vin. Te sim]i bine
cnd po]i cheltui ct de mult dore[ti pentru oamenii la
care ]ii cu adev`rat.
Laura c`ut` o und` de sarcasm \n cuvintele lui, dar nu
distinse nici una.
Tot tu ]i-ai adus [i verii aici, nu-i a[a?
Da, r`spunse Vic, lund o \nghi]itur` de vin. De fapt,
am f`cut un trg. P`rin]ii mei au preluat vechea cas` a
familiei din Sicilia, iar Dario a luat \n primire proprietatea
de-aici. Am cump`rat cl`dirile \nvecinate, am construit
magazinul [i am ad`ugat aceast` trattoria. |n plus, am
modernizat vechea cas` din Sicilia. {i-acum, toat` lumea e
mul]umit`.

62

FRANCES FLORES

Dar tu?
N-ar fi ghicit niciodat` c` generozitatea f`cea parte din
firea lui [i-[i d`dea seama ce gaf` fusese gata s` fac`. Dac`-l
\ntreba ct de mul]umit era, ar fi \nsemnat s`-[i bage
nasul unde nu-i fierbea oala.
Vreau s` zic... nu ]i-e dor de p`rin]ii t`i?
C`l`toresc acolo de dou`-trei ori pe an, spuse el,
plimbndu-[i degetul peste buza paharului. }i-ar pl`cea
priveli[tea din jurul vechii noastre case, Laura. E pe culma
unei coline, iar jos se \ntinde o vale care seam`n` mult cu
a ta. {i vremea e aproape la fel.
Un zmbet r`ut`cios \i alung` gndurile.
Altfel, cele dou` locuri nu au absolut nimic \n
comun! Vezi c` nu-]i bei vinul.
Nu... nu mai vreau, mul]umesc.
O cafea?
Laura nu dorea nici cafea, dar nici nu voia s`
p`r`seasc` att de repede sanctuarul lini[tit al braseriei.
Poate c` cel mai mult se temea s` fac` sau s` spun` ceva
care ar fi spulberat fragila punte de intimitate [i \n]elegere
ce \ncepuse s` se lege \ntre ei.
Laura...?
Da, a[ dori o cafea.
Vic se ridic`.
|n regul`. O bem la mine acas`.
Laura [tia c` ar fi fost o copil`rie s` protesteze.

VINUL IUBIRII

63

Bine...
Nu ezita dect fiindc` se temea de vntul rece de-afar`.
Sau, cel pu]in, a[a \[i spunea.
Aici e att de lini[tit [i pl`cut...
{i \n apartamentul meu e la fel de lini[tit [i pl`cut.
Vic \i ridic` [alul, \nvelindu-i cu el umerii goi.
Locuiesc \n apropiere, a[a c` n-o s` ]i se fac` prea
frig.
|nc` o surpriz`.
Serios? Credeam...
Ce credeai? C` stau \n cine [tie ce c`soi scump, la
Marina?
Drept s`-]i spun, exact asta credeam.
Nu tr`iesc dup` regulile altora, mi le fac pe ale mele.
|nc` n-ai \n]eles asta, Laura?
Nu-i l`s` timp s` analizeze \ntrebarea. Ct ai clipi din
ochi, ie[ir` \n hal`. R`s`rind de dup` o stiv` de l`zi cu
citroni dolci, tn`rul Joe \i \napoie lui Vic cheile ma[inii.
Merge ca focu', coment` el, apoi ad`ug`, ca s`-[i
arate priceperea \n domeniu: da' ar trebui s`-i mai verifici
camele alea...
|]i promit, r`spunse Vic, pentru a-i satisface orgoliul
copil`resc.
Afar`, vntul rece se \nte]ise, dar Vic, ]inndu-se de
cuvnt, o conduse doar c]iva pa[i, pn` la o venerabil`
cas` de gresie. Urcar` \n grab` treptele [i, cnd u[a din

64

FRANCES FLORES

fa]` se deschise, Laura avu \nc` o surpriz`. Peste tot lucea


lemn`rie de stejar masiv, cu o patin` care nu se putea men]ine
dect cu pre]ul unor \ngrijiri meticuloase [i costisitoare. Se
aflau \ntr-un mic vestibul. Vic deschise o u[` lateral`.
E modest`, dar e casa mea.
Modesta lui cas` \i reflecta perfect personalitatea.
Masculin`, discret`, locuin]a v`dea \n acela[i timp sensibilitate. {i... da temperament.
Cu \ncntare, Laura \l privi cum aprindea focul \n
[emineul ce cuprindea un perete \ntreg. Era
ne\mpodobit, cu excep]ia granula]iei senzuale care se
g`se[te \ntotdeauna \n marmura de Carrara veritabil`.
Se \ntoarse [i porni \ncet prin camer`, observnd
lucrurile care-i apar]ineau lui Vic: gravurile chineze[ti \n
lemn de pe pere]i, sistemul stereo complex, \nconjurat de
o discografie vast`, de la primele opere ale lui Monteverdi
pn` la jazzul tradi]ional din New Orleans, canapeaua [i
fotoliile confortabile, tapi]ate cu catifea de culoarea
p`mntului, c`r]ile, obiectele personale, cum era colec]ia
de pipe [i tabachere aliniate pe birou. Toate erau discrete, dar accentuate de o valoare subtil`.
Mai existau [i alte detalii care nu-i sc`par`: de exemplu, o pereche de cercei scumpi de jad, l`sa]i lng` o
scrumier` de Baccarat. |ncerc` c` nu st`ruie asupra lor,
acceptnd \n schimb paharul de cristal verde-\nchis pe
care i-l oferea Vic.

VINUL IUBIRII

65

Asta nu-i cafea, murmur` ea.


Nici pe departe! Se nume[te grappa [i garantez c` te
va \nc`lzi mult mai repede dect cafeaua.
B`nuindu-i t`ria, Laura lu` o sorbitur` infim`.
Ar trebui s` fie scoas` \n afara legii!
Peste cteva secunde, \[i reg`si respira]ia. Vic \[i b`u cu
u[urin]` alcoolul insidios, iar Laura ridic` paharul \n
semn de salut.
Modesta ta cas` e o frumuse]e! Cred c` aici ai
locuit cu p`rin]ii t`i, nu-i a[a?
Vic d`du din cap.
Da, dar pe vremea aceea apartamentul nostru ocupa
doar o parte din camera asta. Acum am preluat tot
nivelul, am d`rmat c]iva pere]i [i am adus unele
\mbun`t`]iri o saun`, o buc`t`rie din epoca spa]ial`,
nimicuri din-astea. M` bucur c`-]i place.
Cu paharul \n mn`, se a[ez` pe podeaua lustruit`, \n
fa]a ferestrei.
Stai jos aici, lng` mine. Putem privi \mpreun` cum
intr` [i ies navele din golf.
Laura \[i strnse sub picioare rochia lung`, a[ezndu-se
comod lng` el. Cu mna bandajat`, Vic \ncepu s`-[i desfac`
nodul cravatei negre de la gt. |n lumina focului care tocmai
se \nv`p`iase, Laura putu citi \n sfr[it cuvntul gravat pe
br`]ara de aur a ceasului. O emo]ie pe care n-ar fi acceptat
s-o recunoasc` \n veci ca gelozie o \ndemn` s` \ntrebe:

66

FRANCES FLORES

Carole Canova locuie[te [i ea aici, cu tine?


Vine uneori \n vizit`.
Fu nevoit` s`-i admire diploma]ia. Ce capriciu
dr`cesc o \mpinsese s` pun` o \ntrebare att de indiscret`? Dar subiectul nu p`rea s`-l deranjeze deloc. Ba
chiar, Vic ripost` la rndul lui cu o \ntrebare personal`.
De cnd e \ndr`gostit de tine Matt Moyer?
Dinainte de a m` fi m`ritat. E[ti foarte perspicace,
nu-i a[a?
N-a fost greu de observat. Am v`zut cum se uita la
tine.
Ai observat [i c` suntem doar prieteni buni, \n ciuda
faptului c` m` iube[te?
Da... Am v`zut cum nu te uitai tu la el.
Ai tras multe concluzii despre mine, nu-i a[a? Nu
crezi c` e un lucru cam pripit [i periculos?
Nu la fel de pripit sau nejustificat ca unele dintre
concluziile pe care le-ai tras tu despre mine.
Se rezem` \ntr-un bra], aplecndu-se spre ea.
Am dreptate, Laura?
Laura nu se putu \ndura s` mint`.
Da, e adev`rat. Ieri, aproape c` te uram!
Dar asta a fost ieri...
{i mi-ai promis c` nu vom vorbi despre ziua de ieri.
Nu vom vorbi.

VINUL IUBIRII

67

Vic \ntinse mna [i-i desf`cu catarama pantofului.


Apoi, i-l scoase din picior. Cu dosul degetului, \i urm`ri
u[or curbura t`lpii.
Poveste[te-mi despre Frank Spandoni.
A fost un om bun [i un so] minunat...
Putea s`-]i fie tat`. De ce te-ai m`ritat cu el?
Cnd tat`l meu s-a \mboln`vit, s-a temut s` m` lase
singur`, \mpov`rat` cu responsabilitatea podgoriei.
Frank Spandoni era partenerul lui [i cel mai bun prieten...
}i-ai fi putut angaja un manager bun. De ce a trebuit
s` te m`ri]i cu el?
Fiinc`... era... Fiindc` asta a fost ultima dorin]` a
tat`lui meu.
|n]eleg.
Totu[i, nu p`rea s` fie prea atent la [oaptele ei. |ntre
timp, \i scosese [i cel`lalt pantof, iar palma lui \i masa
u[or glezna supl`.
Laura r`mase nemi[cat`, savurnd mngierea. Dar,
cnd gura lui, cu buze fierbin]i [i pline, \ncerc` s` i-o
cotropeasc` pe a ei, [opti cu sinceritate, nu ca o scuz`:
N-am venit aici ca s` m` culc cu tine...
{tiu...
Cuvntul \i sc`pase \ntr-un murmur arz`tor.
Dar toat` seara ai purtat o lupt` f`r` sor]i de izbnd`
cu tine \ns`]i...

68

FRANCES FLORES

O aplec` pe spate pn` cnd Laura se pomeni imobilizat` \ntre podea [i trupul lui dur.
Cred c` eu am pierdut lupta \n clipa cnd te-am
v`zut...
|n clipa cnd te-am v`zut. Laura se temuse de acea
stare, \ngrozit` la gndul sentimentelor pe care i le putea
trezi. Era prea trziu; niciodat` nu mai trecuse prin ceva
asem`n`tor cu ceea ce i se \ntmpla acum. Nu \ncerc` s` se
elibereze. Dimpotriv`, se \n`l]` spre gura lui, cuprinzndu-i
strns umerii cu bra]ele. |n]elegnd c` numai un preludiu
lent, senzual, o putea preg`ti complet, Vic nu se gr`bi.
S`rutul lui fu arz`tor, p`trunz`tor, poruncitor, nes`]ios.
Corsajul sub]ire al rochiei fu \nl`turat. O c`ldur` incandescent`, n`ucitoare, \i inund` snii cu piele m`t`soas`.
Te-ai culcat cu so]ul t`u din supunere, ca s`-l
mul]ume[ti?
Da... nu... nu [tiu...
Cu el, n-ai cunoscut niciodat` diferen]a dintre sex [i
pl`cere... nu-i a[a?
Nu... te rog, o, te rog, nu mai...
Nici cu el, nici cu altcineva?
Vic!
La dracu', zi odat`!
Orgoliul lui \i cerea s` m`rturiseasc` pe fa]` acea poft`
teribil`. Dar Vic [tia, iar acest lucru era de ajuns pentru a-l
\mpinge imediat dincolo de orice re]inere.

VINUL IUBIRII

69

Niciodat` n-ai sim]it asta... sau asta... sau asta...!


Un foc dulce porni s` se r`spndeasc` \n jos dinspre
buzele ei, imediat ce limba lui \ncepu s`-i guste, s`-i ling`
[i s`-i sug` convulsiv vrful mic [i rigid al sfrcului. Apoi,
adnciturile trupului \ncepur` s` i se umezeasc`, Laura
vibrnd [i tremurnd toat`, \n spasme scurte, repezi,
neputincioas` sub atingerea lui. Delicioasa tortur` prin
care trecea aproape c` o f`cu s` r`spund`, strignd:
Niciodat`, niciodat` n-a fost a[a ca acum, iubitule! dar
nu putu dect s` geam`.
Att de brusc \nct o f`cu s` tresar`, Vic s`ri \n picioare.
Nu aici. |n dormitorul meu.
Ame]it`, incapabil` s` se mi[te, Laura \l privi cum \[i
arunca sacoul \n l`turi. Se aplec` [i-[i plimb` \ncet
minile peste trupul ei, de la sni pn` la coapse.
E[ti att de frumoas`... Acel a[a-numit so] al t`u trebuie s` fi fost nebun.
O cuprinse iar, strns, ridicnd-o \n genunchi. F`r`
vlag`, Laura se rezem` de el.
|n noaptea asta, morm`i Vic, vreau numai ceea ce
dore[ti tu, Laura, [i vreau s` fii egoist`. Dar mine...!
Mine? De ce gndul la ziua de mine o str`punse ca
un junghi de durere? Ceea ce-i f`g`duia pentru mine \i
amplifica fanteziile pn` la un nivel insuportabil...
Ziua de mine era prea departe. Numai momentele
imediat urm`toare erau reale. |ns` adev`rul continua

70

FRANCES FLORES

s-o z`d`rasc`. Cu ct se ag`]a mai strns de Vic, cu


att devenea mai limpede. |n cele din urm` \[i aminti.
Vreau att de mult s` m` iube[ti \n noaptea asta! Dar
mine... Nu pot sta cu tine pn` mine...
De ce nu? \ntreb` el, cu r`suflarea t`iat` [i gura
febril` explorndu-i toate misterele trupului. La naiba, de
ce nu po]i r`mne?
Existau attea motive credibile, dar Laura [tia c` nici
unul dintre ele nu mai conta. F`r` a b`nui ce gre[eal`
cumplit` s`vr[ea, \l alese pe cel mai important.
Vic, [opti ea, s`rutndu-i b`rbia \ncordat`, nu
vreau s` plec de lng` tine, dar mi-am dat cuvntul c`
voi \nmna Premiul Amici de anul `sta. Este un premiu privat, foarte prestigios, continu` ea, [i mi s-a
cerut s`-mi reprezint familia la prnzul de gal`.
Pl`nuiam ca mine diminea]` s`-mi scriu micul discurs.
Premiul Amici?
Mm-m-m, da...
Plutea, visa [i nu sim]i schimbarea subtil` din strnsoarea bra]elor lui.
{i ai fost aleas` s`-l prezin]i?
Tradi]ia cere ca \n fiecare an premiul s` fie \nmnat
de un membru al unei familii laureate \n trecut.
{i, desigur, tat`l t`u...
Da, i s-a decernat premiul acum cinci ani.

VINUL IUBIRII

71

Buzele lui continuau s` stea \ngropate \n p`rul ei


r`v`[it. Laura \ntoarse capul s`-l s`rute, dar nu reu[i dect
s`-l ating` pe gt.
{tii cine va primi premiul anul `sta?
Nu, este strict secret. A, c[tig`torul [tie, sunt sigur`.
Oricine-ar fi, [i-a petrecut \ntreaga via]a \mbun`t`]ind arta
producerii vinurilor. Trebuie s` fie cineva... ca tat`l meu,
iar el a trebuit s` a[tepte ani [i ani! Dar hai s` nu mai vorbim despre asta, iubitule. Ce conteaz` pentru noi cine
c[tig` Premiul Amici? Asta va fi mine, iar noi avem seara
de-acum...toat` seara. }i-am spus numai ca s` \n]elegi de
ce...
Da, acum \n]eleg o mul]ime de lucruri.
|i d`du drumul, \ncet. Laura se desprinse din bra]ele
lui, surprins`.
Ce s-a \ntmplat?
|ntre noi, vrei s` spui?
Chipul lui Vic se \ntunecase mai tare ca oricnd, iar
ochii \i erau lipsi]i de orice expresie.
S-au \ntmplat prea multe, Laura.
Laura n-avea idee ct de puternic` era furia pe care
[i-o st`pnea el. Credea c` o tachina din nou. Sigur c` da!
|i explicase proste[te un lucru despre care trebuia s` [tie
[i el cte ceva, asta era!
Am uitat. Vreau s` zic, [tiu c` e[ti str`in de produc]ia vinicol`, dar sunt sigur` c` ]i-a explicat cineva

72

FRANCES FLORES

despre Premiul Amici di Vino. Acum chiar am vorbit ca


o snoab` nesuferit`, nu-i a[a? Iubitule, \mi pare att de
r`u...
Cnd Vic vorbi, glasul lui era mai rece dect ghea]a.
Nu te scuza. E[ti o D'Asti, ai uitat? Sunt sigur c` nici
un D'Asti n-a recunoscut vreodat` o gre[eal`, mai ales \n
fa]a unui str`in.
Accentuase nepl`cut ultimul cuvnt. Se \ntoarse [i
porni spre un gheridon. Lu` o ]igar` dintr-o tabacher` de
argint, o aprinse [i trase adnc fumul \n piept, f`r` a privi
spre Laura.
|mbrac`-te.
|n camer` era aproape \n`bu[itor de cald, dar totu[i
Laura tremura \ngrozitor. |[i lu` rochia, o trase pe ea,
netezindu-[i p`rul att ct putea. Vic continua s` stea
\ntors cu spatele. |l ocoli, oprindu-se \n fa]a lui.
Nu sunt obi[nuit` ca un b`rbat s`-mi \ntoarc`
spatele.
Vic privea \n foc, ale c`rui v`p`i \i conturau asprimea
tr`s`turilor, fumul ]ig`rii ce se \n`l]a atingnd p`rul negru
att de pl`cut sub mngierea degetelor ei. Laura \i
smulse ]igara dintre buze.
Uit`-te la mine cnd \]i vorbesc! Spune-mi de ce te
por]i a[a. N-am vrut s` spun nimic jignitor. E adev`rat c`
am avut vie]i foarte diferite [i... [i s-ar putea s` fiu diferit`
de tine, Vic, dar \ncerc s` te \n]eleg.

VINUL IUBIRII

73

Mda, am spus c` e[ti diferit`, Laura. N-am spus c`


e[ti mai bun`! replic` el, ridicndu-[i sacoul de jos. Te
duc acas`.
Laura r`mase la fel de n`ucit` ca [i cum i-ar fi tras o
palm`. Era r`zbunare, pur [i simplu. Vic c`uta un soi de
r`zbunare. Pentru ce anume? Nu [tia. Cumva, \i atacase
orgoliul masculin, iar el riposta \n cel mai dureros fel \n
care un b`rbat putea lovi o femeie.
S` mergem.
Nu te deranja!
Arunc` ]igara \n foc, f`cnd s` sar` scntei pe podelele
lustruite. Apoi, se repezi s`-[i ia [alul.
Nu te-a[ l`sa s` m` duci acas` nici dac-ar trebui s`
opresc un str`in pe strad` [i s` m` rog de el!
Vic ajunse la u[` \nainte ca Laura s` poat` ie[i.
Nu te mai purta ca o pu[toaic` r`zgiat` [i isteric`.
|i lu` mna de pe clan]`, strivindu-i degetele \n pumn.
Am spus c` te duc acas`...
Nu m` atinge!
Vocea ei era att de plin` de sil`, \nct \l descump`ni
un moment. Laura \[i smulse mna din strnsoarea lui.
Singurul lucru pe care-l mai doresc de la tine e
pl`cerea de a vedea cum te duci dracului!
Vic r`mase singur, doar cu ecoul pa[ilor ei r`sunndu-i
\n urechi. U[a de la intrare se trnti, zgomotos [i definitiv
ca un blestem.

Capitolul 4
Rolls-Royce-ul torcea pe str`zi cu gra]ia unei splendide
pisici negre. Giorgio nu sc`pa pietonii din ochi, astfel
\nct nu auzea nimic din conversa]ia de pe bancheta din
spate o conversa]ie cum nu se putea mai interesant`!
Toat` diminea]a te-ai purtat ca o fantom` [i ar`]i de
parc-ai fi [i speriat` de fantome. Pentru numele lui
Dumnezeu, scumpete, ce s-a-ntmplat asear`?
Laura ar fi dat orice ca Lucy s` tac` din gur`.
}i-am spus de nu [tiu cte ori c` asear` nu s-a \ntmplat nimic.
Numai de-ar fi [tiut prietena ei ce ironie amar` ascundea acest r`spuns!
Nu m` lua cu cioace, Laura. Toat` noaptea te-am
auzit plngnd [i tnguindu-te.
Nu fi ridicol`. N-ai auzit dect vntul.

VINUL IUBIRII

75

Unde te-a dus Vic?


|n North Beach, la un mic restaurant al unui v`r de-al
lui.
{i de ce-ai venit acas` cu taxiul? }i-ai luat t`lp`[i]a
fiindc` nu era un local destul de elegant pentru tine?
Ce prostii spui! Dac` vrei s` [tii, restaurantul era
excelent. Am luat un taxi... fiindc` i s-a stricat ma[ina.
{i vrei s` te cred? |l cunosc pe Vic, \n veci n-ar l`sa el
s` se strice ceva \n torpila aia italieneasc` pe care o conduce.
~sta-i adev`rul. Of, Lucy, mai las`-m` [i tu \n pace!
{tia c`, dac` nu-i \nceta ct de curnd durerea de cap,
avea s` urle.
De zece ori, \n primele ore ale dimine]ii, fusese ct pe
ce s` ia telefonul pentru a suna la comitetul Amici di Vino
ca s` anun]e c` era bolnav` [i nu putea veni la recep]ie.
Dar cel care o salvase era Giorgio. Calm [i politicos, \i
adusese pe teras` cafeaua fierbinte [i sucul de portocale.
Singur`, bndu-[i cafeaua [i privind str`lucirea soarelui
pe arm`turile podului, Laura jurase s` nu-i dea lui Vic
Remo satisfac]ia de a-i fi stricat ziua. |n cele din urm`,
reu[ise s` \ncropeasc` un mic discurs pentru prnzul festiv. Slav` Domnului c` Lucy \nc` mai sfor`ia, dup` ce
priveghease toat` noaptea, iar Tina ap`ruse doar pentru
o secund`, b`use un pahar de suc [i o tulise la
cump`r`turi. Comentariul surorii ei despre seara trecut`
fusese scurt [i la obiect:

76

FRANCES FLORES

Nu te condamn s` ai [ters-o de la oper` cu Vic Remo,


surioar`! Sper c` te-ai distrat bine. Unul ca el nici nu
exist`!
|n drum spre recep]ie, Lucy continua s-o piseze cu cele
\ntmplate \n seara trecut`.
De ce nu mi-ai spus c`-l cuno[teai pe Vic?
Nu-l cuno[team. Abia alalt`ieri l-am \ntlnit prima
oar`, cnd a venit la cram` cu ni[te treburi.
Lucy se [i repezi:
Ce treburi?
Nimic important. Nici m`car nu mai ]in minte. Lucy,
te rog!
Nu mai suporta. Ziua avea s` fie o catastrof`; o
sim]ea \n golul din stomac. Hot`rrea de diminea]`
o p`r`sea cu repeziciune [i sim]ea c` o lua cu
gre]uri.
Tres`ri mai-mai s` cad` de pe banchet`, cnd Lucy \i
lu` mna, b`tnd-o c`lduros pe dosul palmei. Era clar c`
se hot`rse s` schimbe tactica.
Nu conteaz` dac` ai dormit sau n-ai dormit azinoapte, oricum \n diminea]a asta ar`]i minunat.
Cu excep]ia expresiei chinuite din ochii ei, desigur, dar Lucy avu atta minte \nct s` n-o mai
men]ioneze.
|]i mul]umesc.
|n sfr[it, Laura \ntoarse capul spre ea, cu un zmbet
vag.

VINUL IUBIRII

77

Rochia asta nu-i prea adolescentin`?


Grija exagerat` pe care o acordase piept`n`turii [i
machiajului o ajutase s`-[i mai recapete calmul. Totu[i,
nu \n]elegea de ce alesese o rochie alb` att de nepreten]ioas`.
Noo...! E perfect`. Uite, scumpete, aproape am
ajuns. Sigur nu vrei ca Giorgio s` te duc` \napoi acas`?
Poate nu ]i-ar strica s` tragi un pui de somn.
Nu, mul]umesc, am s` m` descurc. {i, Lucy, murmur` ea, e[ti o prieten` minunat`, iart`-m` c` toat`
diminea]a m-am r`stit la tine.
Las`, nu-i nici o scofal`! Altfel, pentru ce exist` prietenii?
Pe fa]a ei cam din topor se ivi o expresie m`moas`, \n
timp ce o strngea cu putere pe Laura de mn`.
Un singur lucru am s`-]i mai spun, [i pe urm` \mi ]in
gura \n leg`tur` cu tine [i Vic. Ei, hai, nu-ncepe iar cu
figurile! Nu m-am n`scut ieri-alalt`ieri, s` [tii. Vreau s`-]i
spun c`, spre deosebire de ceea ce cred despre mine cititorii [i recunosc c` le-am ar`tat multe rufe murdare ale
\nalte societ`]i din ora[ul `sta sub l`pt`ria asta a mea ct
toate zilele bate o inim` adev`rat`. Prin urmare, orice
te-ar nec`ji att de r`u, sunt gata s` te-ascult. }i-a intrat
bine-n cap?
Da, draga mea Lucy. Mi-a intrat \n cap ct se poate de
bine, [i-]i mul]umesc.
Bun. Hai, s` mergem.

78

FRANCES FLORES

Lucy avu nevoie de ajutorul lui Giorgio pentru a cobor\


din limuzin`, dar imediat ce ajunse pe trotuar \[i reg`si
st`pnirea de sine.
Laura, vreau s`-]i v`d frumuse]ea asta de fa]` zmbind cu gura pn` la urechi, iar picioarele astea superbe
s` se f]ie ct mai vizibil.
|[i \nfoie [i scutur` toate penele turcoaz care-i garniseau f`ptura bondoac`, pn` se asigur` c` ar`ta impecabil.
{i-acum, vino! Suntem o pereche supreb`, nu? Hai
s`-i bucur`m pe babalcii `[tia cu niscaiva infarcturi!
Bra] la bra], Laura [i Lucy ocolir` rznd l`cule]ul
unde ]inea sfat un grup de lebede albe, pe fundalul
pitoresc al Palatului Artelor Frumoase, cu arcadele [i
cupolele sale renascentiste. Laura se opri un moment s`
admire priveli[tea, cnd un glas insistent o smulse din
visare.
Lauretta! Domni[oar` Kaye!
Unul dintre babalcii comisiei Amici di Vino urca
panta cu pas vioi, desf`cnd bra]ele \n semn de salut. La
peste optzeci de ani, era un expert de renume mondial \n
vinuri, milionar [i pre[edinte onorific al comisiei un om
\ncnt`tor, pe care Laura \l cuno[tea de-o via]`.
|mi pare r`u c` am \ntrziat pu]in, Signor Angelotti,
spuse Laura, \mbr`]i[ndu-l pe b`trn. Ce mai face]i?
Mai bine ca oricnd! Lauretta, draga mea copil`, unul
dintre noii no[tri membri moare s` te cunoasc`.

VINUL IUBIRII

79

Se \ntoarse, f`cndu-i semn unui om care venea spre ei.


|mi permi]i s` te prezint lui Ricardo Canova?
Domni[oar` Kaye, ce-a]i zice s` v` escortez la locul rezervat pentru dumneavoastr`...? se oferi el [i plec` \n trap
m`runt cu Lucy ag`]at` strns de bra], anun]nd, peste
firavu-i um`r, c` prnzul era gata s` \nceap`.
Dac` n-ar fi fost iritat` la auzul numelui de Ricardo
Canova, Laura s-ar fi distrat cu spectacolul oferit de
Lucy [i Signor Angelotti \mpreun`. |ndep`rtndu-se cu
pa[i poticni]i, Lucy tot \ncerca s` se uite \napoi spre
Laura.
Cnd \n sfr[it \ntoarse capul, Laura v`zu cei mai reci
ochi cenu[ii pe care-i \ntlnise vreodat`, iar \n minte i se
ivir` imediat diamantele de la gtul trufa[ al lui Carole
Canova. Va s` zic`, acesta era [eful lui Vic. Omul care voia
s`-i fure p`mntul [i, probabil, tr`gea sforile
opera]iunilor necurate ale lui Vic. Sim]i c`-i reveneau
ame]elile.
Voiam s` v` cunosc, domni[oar` D'Asti, ca s` v` spun
ct de mult l-am admirat pe tat`l dumneavoastr`.
Pe tat`l meu? L-a]i cunoscut?
Nu se a[teptase s`-i vorbeasc` despre tat`l ei. Canova
alesese genial subiectul; era nevoit` s`-i admire tupeul.
L-am \ntlnit de cteva ori, dar m` refeream la reputa]ia lui.
Ricardo Canova era un om zvelt, nu prea \nalt,
\mbr`cat extrem de meticulos. P`rul lui argintiu punea

80

FRANCES FLORES

tu[a final` pe o \nf`]i[are care s-ar fi putut numi agreabil`,


cu excep]ia r`celii din ochii aceia cenu[ii, care \i trimitea
Laurei fiori pe [ira spin`rii. |[i putea imagina clar ct de
u[or ar fi putut Canova s` domine pe cineva cu privirea
lui de ghea]`, a[a c` avu inspira]ia s` nu se abat` de la
adev`r.
Tat`l meu [i-a c[tigat reputa]ia frngndu-[i spatele
\n vie, ca s` produc` cele mai alese vinuri din California.
Inten]ionez s`-i duc mai departe aceast` reputa]ie [i voi
continua s` produc cele mai bune vinuri, \nc` mul]i ani
de-acum \ncolo.
To]i ceilal]i invita]i se a[ezaser` la mas`. Ricardo
Canova \i oferi bra]ul.
O misiune admirabil`, de[i cam deplasat` pentru o
femeie.
Laura fu nevoit` s`-i accepte bra]ul, \nghi]indu-[i replica t`ioas` care-i venise pe buze. Printre mesele decorate
cu trandafiri albi, prnzul decern`rii Premiului Amici di
Vino \ncepea \ntr-o ordine des`vr[it`. Laura mergea pe
lng` Canova, dezgustat` de atingerea minii lui. Era la fel
de rece ca ochii.
Pn` acum cteva zile, murmur` ea, att de \ncet
\nct s` n-o aud` [i al]ii, v` cuno[team numele numai \n
leg`tur` cu b`ncile.
Privea drept \nainte, r`spunznd la zmbetele [i saluturile oamenilor care reprezentau sufletul industriei
vinurilor. Majoritatea \i erau prieteni.

VINUL IUBIRII

81

Cum a]i devenit membru al acestei onorate societ`]i


vinicole? {i aceast` calitate a]i cump`rat-o, domnule
Canova?
Canova nu-i r`spunse, dar o privi brusc, cu o nou`
expresie de respect.
Permite]i-mi s` v` conduc la masa dumneavoastr`.
Sunt sigur c` ave]i locul foarte aproape de masa principal`. La urma urmei, \n care alt loc ar putea sta o
D'Asti?
Laura \i mai suport` prezen]a pn` ajunse lng` masa
prelung` a prezidiului, unde \l expedie scurt:
La revedere, domnule Canova.
{i se aplec` s-o aud` pe Lucy, care o \ntreba ceva de la
masa al`turat`.
De ce voia s` te cunoasc` b`trnul Canova? N-avea
nici o leg`tur` cu afacerea asta despre care ]i-a vorbit Vic,
nu?
{[[t. Pentru numele lui Dumnezeu, Lucy, vorbe[te
mai \ncet!
Bine, bine, da' s` [tii c` tipul `sta are ceva care-mi d`
fiori!
Exact la fel simt [i eu.
Dup` ce se r`suci din nou spre masa ei, Laura \ncerc`
s` converseze firesc cu vecinii [i s` ciuguleasc` din
mnc`rurile epicureice care se tot perindau prin fa]a ei pe
parcursul festinului. Nu mai avea gre]uri [i ame]eli. Acum
se sim]ea mult mai r`u complet amor]it`. La un

82

FRANCES FLORES

moment dat, spre sfr[itul chinuitorului prnz, \[i d`du


seama c` \n dup`-amiaza aceea n-avea nici o [ans` s`
poat` vorbi \n public. |l rug` pe Signor Angelotti s`
g`seasc` pe altcineva \n locul ei.
|mi pare r`u, dar nu m` simt prea bine. Nu e un
deranj prea mare...?
|n nici un caz, copila mea, r`spunse b`trnul,
b`tndu-o pe dosul minii cu compasiune. Vei
putea m`car s` \nmnezi premiul laureatului de
anul `sta?
Da, asta pot s-o fac.
M` bucur att de mult! |mi voi prelungi pu]in preambulul, asta am s` fac. Probabil c` to]i vor adormi, glumi
el, dar sunt sigur c` se vor trezi cnd am s` anun] cine a
c[tigat premiul! Da, da, comisia asta mai are cteva trucuri noi \n mnec`!
{i Signor Angelotti se \ndep`rt`, chicotind cu gndul la
surpriza pe care o preg`tea. Laura lu` paharul [i b`u prima
\nghi]itur` de vin din ziua aceea. Sim]indu-se dintr-o dat`
mai bine, mai sorbi pu]in. Ce remarc` ciudat` f`cuse
b`trnul! Meditnd la cuvintele lui misterioase, \ncepu s`
se \ntrebe cine era c[tig`torul din acel an. Oricum, avea
s` afle curnd.
Mesele fuseser` degajate [i tocmai se servea cafeaua,
din ni[te fermec`toare urne antice de argint, cnd Signor
Angelotti \[i ocup` locul \n capul mesei. Cuvntarea lui
\ncepu cu comentariile obi[nuite despre \ndelungata [i

VINUL IUBIRII

83

onorabila istorie a Premiilor Amici di Vino. Laura asculta


cam distrat` [i abia cnd ridic` la buze a doua cea[c` de
cafea \l auzi spunnd un lucru care-i atrase cu adev`rat
aten]ia.
...Tradi]ia este o calitate minunat`, dar industria
vinurilor, la fel ca toate celelalte industrii ale zilelor
noastre, trebuie s` g`seasc` oameni care privesc \n
viitor, care folosesc ingenios tehnologia modern` pentru progresul industriei [i al produselor. Ast`zi onor`m
un asemenea om, de[i este recent \nscris \n rndurile
noastre...
Nu! Era imposibil. Canova n-avea cum s` fi mituit
comisia. Premiul Amici nu se putea cump`ra nici cu to]i
banii din lume.
Dar, cu ct \l asculta mai mult pe Signor Angelotti
l`udnd tehnologia modern` [i viitoare [i practicile
comerciale dinamice, cu att Laura devenea tot mai convins` c` Ricardo Canova realizase imposibilul.
...Pentru c` el a avut inventivitatea [i spiritul vizionar
de a prevedea o nou` pia]` care \nc` nu a fost explorat`
niciodat`, vinurile noastre californiene sunt acum l`udate
de cunosc`torii europeni...
Pentru c` a avut tupeul [i banii necesari ca s`-i alunge
pe micii cultivatori de pe p`mnturile lor! fu ct pe ce s`
strige Laura.
Cafeaua din cea[ca ei \ncepu s` danseze \i tremura
mna. Se gr`bi s` pun` cea[ca la loc pe farfurioar`.

84

FRANCES FLORES

...Comisia a hot`rt s` rup` leg`turile cu trecutul


[i s` recunoasc` public o personalitate care va fi
credincioas` vechilor noastre tradi]ii, dar va [i
deschide drumul spre posibilit`]i tot mai mari pentru
podgorenii Californiei. Cu inima plin` de bucurie, o
invit pe domni[oara Lauretta D'Asti s` \nmneze
Premiul Amici di Vino din acest an, \n memoria ilustrului ei tat`...
A, nu, n-avea s-o fac`! Atunci, pe loc, Laura se hot`r\ ca
nici moart` s` nu-i ofere lui Canova premiul cu propriile
ei mini. Trebuia s` g`seasc` pe altcineva!
...unui tn`r cum nu se poate mai vrednic, domnul
Vic Remo!
Cineva o scutura de um`r. Numai Lucy putea s`
fie.
Pentru numele lui Dumnezeu, ce se-ntmpl` cu tine,
Laura? Ridic`-te! Toat` lumea te a[teapt`!
Cum, necum, reu[i s` se ridice \n picioare. C]iva pa[i,
[i ajunse la masa prezidiului. Avu chiar putere s`-i
adreseze un u[or zmbet lui Signor Angelotti, \n timp ce
lua \n primire premiul din minile lui. Cnd se \ntoarse
spre mul]ime, fu cu att mai [ocat` s` vad` c` to]i aplaudau, \n culmea fericirii! Cel mai larg zmbet radia de pe
singurul chip unde nu s-ar fi a[teptat niciodat` s` vad`
entuziasmul, cel al lui Ricardo Canova.
Probabil c` Vic st`tea lng` ea de o bun` bucat` de
vreme, c`ci \l auzi pe Signor Angelotti amintindu-i:

VINUL IUBIRII

85

Lauretta, draga mea, a[tept`m.


Domnule Remo... v` \nmnez Premiul Amici!
Minile lui bronzate se \ntinser` s` primeasc` frumosul
pergament, iar Laura v`zu c` bandajul disp`ruse, de[i
urmele col]ilor Bellei erau \nc` foarte vizibile.
Din partea mea, [i \n... \n... memoria tat`lui meu...
doresc, vreau s` spun, adic`, v` prezint felicit`rile
mele...
V` mul]umesc, domni[oar` D'Asti.
Glasul lui era sc`zut dar intens, cu o surprinz`toare
tonalitate de emo]ie sincer`.
|mi face o cinste deosebit` s` primesc acest premiu
de la dumneavoastr`.
Fa]a Laurei se ridic` spre el, a[teptndu-se s` vad` un
zmbet sarcastic. Degeaba, \ns`. Vic ar`ta sincer [i
nespus de atr`g`tor!
O smulse din buim`ceal` mul]imea care \ncepu s`
se adune \n jurul mesei. Nu mai suporta, trebuia s`
ias`. G`si u[a [i nu se opri dect pe malul lacului.
Lebedele, nemul]umite de deranj, stropir` revoltate cu
aripile.
Laura!
Nu vreau s` te v`d!
Stnd pe mal, Laura f`cu un efort s` nu-[i ia ochii de la
lebede.
De ce?
Dup` cele de-asear`!

86

FRANCES FLORES

{tiu, Laura. Nu-]i cer s` m` ier]i, dar sper numai...


Pu]in \mi pas` ce speri, sau vrei, sau faci. Numai s`
te v`d umflndu-te \n pene n-am chef!
Nu m` umflu \n pene, Laura, ]i-o jur. Uit`-te la mine.
Nu.
|n regul`. Dar atunci m`car ascult`-m`.
Vic trase adnc aer \n piept.
Acum o lun`, cnd mi s-a spus c` primisem premiul,
am fost cu adev`rat surprins. Dup` ce a trecut [ocul, \ns`,
mi-am dat seama c` nu era o idee chiar att de absurd`.
Am muncit din greu la \mbun`t`]iea industriei...
Aceste cuvinte o f`cur` s` se r`suceasc` \n loc, \ncordat` ca un arc.
Din cte [tiu eu, n-ai f`cut nimic!
Vic o apuc` de umeri, zgl]ind-o cu putere.
{tii ceva? Am \nceput s` m` cam satur de dispre]ul
t`u!
|n sfr[it, furia \i explodase.
Asear`, cnd \i tot d`deai \nainte c` numai un om
care a n`du[it \n vie, ca scumpul t`u tat`, merit` s` c[tige
premiul, mi-a venit s`...
}i-a venit s` ce?
O strngea cumplit de dureros, dar Laura nici nu se
clintea.
Dintr-o dat`, Vic \[i d`du seama ct de adnc i se
\nfipseser` degetele \n carnea ei [i-i d`du drumul,
aproape f`cnd-o s`-[i piard` echilibrul.

VINUL IUBIRII

87

Ai tu un talent deosebit s` m` atingi unde m` doare,


este? murmur` el, f`cnd un pas \napoi, pentru a nu mai
fi tentat s-o \n[face din nou. Ia spune-mi, ce anume te
\nfurie att de mult la mine?
E[ti un \ncrezut, domnule Remo!
Iar dumneata e[ti o ipocrit`, domni[oar` D'Asti!
replic` el.
O privi lung, retezndu-i orice proteste, cu o expresie
aflat` mai presus de arogan]`.
}i-am pus \n fa]` o problem` a dracului de complicat`, de cnd ne-am cunoscut, nu-i a[a?
Ce problem`? Habar n-am la ce te referi.
Ba cred c` [tii foarte bine la ce m` refer. |n timp ce
m` prive[ti de sus, de la \n`l]imea nasului t`u aristocratic,
te [i miloge[ti de mine s` te-nha] [i s` te r`storn frumu[el
\n pat [i-acolo s`...
Laura lovi din r`sputeri, dar f`r` s` se uite unde d`dea.
Vic \i prins mna din zbor, cu mult timp \nainte de a-i
atinge obrazul, [i o strnse necru]`tor, strivindu-i
degetele. Nici unul dintre ei nu auzi ]ip`tul lui Lucy:
Vic, termin`!
Lucy zbier` \nc` o dat`, \nainte ca Vic s` elibereze
mna Laurei.
}i-ai ie[it din min]i de tot? [uier` Lucy, cu o
privire criminal` \n ochi; apoi se \ntoarse imediat spre
Laura, care nu scosese nici un sunet. Te-a lovit, scumpete?

88

FRANCES FLORES

|ncet, Laura cl`tin` din cap. Ro[ea]a adus` \n obrajii ei


de cuvintele lui Vic se r`spndea acum \n jos, cnd v`zu
c` la scen` asistase, printre mul]i al]ii, [i Ricardo Canova.
N-am nimic. Dar, te rog, Lucy, hai s` plec`m de-aici!
Se desprinse din strnsoarea lui Lucy [i o lu` la fug`
spre strad`. Slav` Domnului c` Giorgio parcase ma[ina
chiar \n fa]a por]ii! |n timp ce Lucy se zbuciuma gfind s-o
ajung` din urm`, nu \nainte de a-l mai fi blagoslovit pe Vic
cu cteva cuvinte alese, Giorgio porni motorul, iar peste
cteva momente Rolls-Royce-ul demar`, disp`rnd.
Ggind ostil, lebedele iritate \i d`deau trcoale lui Vic,
care st`tea rigid. Speriate la auzul unui pas mai ap`sat
apropiindu-se, se \mpr`[tiar`.
N-am apucat s` te felicit, Vic. Sunt foarte mndru de
tine, b`iatul meu!
Vic privi o secund` spre mna \ntins`, apoi \n sfr[it o strnse.
|]i mul]umesc, dar meri]i premiul la fel de mult ca mine.
|n ochii lui Canova se z`ri o lucire cald`, dar nu mai
mult de-o clip`.
Prostii! Eu n-am avut dect atta minte s` recunosc
un adev`rat talent, nimic mai mult. Am [tiut eu c`
renteaz` s` investesc \n tine!
|l privi lung pe Vic, \ncercnd s`-[i aminteasc` de
tn`rul s`rac [i b`t`ios pe care-l cunoscuse cndva. Da,
\ntr-adev`r! To]i acei bani [i eforturi se cheltuiser` cu cap.
Vic Remo nu-i \n[elase deloc a[tept`rile. Totu[i, se mai
cereau clarificate cteva am`nunte.

VINUL IUBIRII

89

A[ vrea ca [i contractul D'Asti s` fie semnat [i predat


ct mai curnd posibil.
{i, dac`-l cuno[tea bine pe Vic, [tia c` o mic`
amenin]are n-ar fi f`cut dect s`-l stimuleze.
Din moment ce \ntre tine [i Laura D'Asti par s` existe
anumite animozit`]i, te scutesc de \ns`rcinarea asta.
Nu!
Vic avea multe motive pentru a nu se recunoa[te
\nfrnt \n afacerea D'Asti.
Am \nceput negocierile [i le voi duce pn` la cap`t.
Dar, fir-ar s` fie! De ce nu mi-ai spus adev`rul despre
Laura? M-am dus la Sonoma a[teptndu-m` s` g`sesc o
hoa[c` neputincioas`, [i cnd colo am g`sit o frumuse]e...
vreau s` zic, e tn`r`, [i a[a mai departe...
Tu aveai datoria s` afli informa]ia asta, nu eu, murmur` Canova.
Vic nu-i spusese dect strictul necesar \n leg`tur` cu
afacerea. Era posibil ca, \n Laura D'Asti, s`-[i fi g`sit \n
sfr[it un adversar pe m`sur`? Era frumoas`, dar avea [i
voin]`. Uneori, sexul [i afacerile se combinau cu rezultate
excelente, dar dragostea [i afacerile nu f`ceau niciodat`
cas` bun`. Totu[i, Vic mai merita o [ans`.
Atunci, procedeaz` cum vrei, dar am nevoie de contract \n [aptezeci [i dou` de ore. {i-acum, s` l`s`m asta [i
s` vorbim despre altceva.
|ntruct nu [tia cum s` abordeze subiectul, se hot`r\
s`-l atace direct.

90

FRANCES FLORES

Carole a plns toat` noaptea de i-au ie[it ochii din


cap. Ce s-a \ntmplat \ntre voi?
Nu te prive[te.
Vic sim]ea c` era din nou pe punctul s` explodeze. Nu
voia s` vorbeasc` despre Carole, mai ales cu iubitorul ei tat`.
Carole e major` [i vaccinat`, [i mai are [i-un [ir
\ntreg de fo[ti so]i dup` ea. Eu \n locul t`u nu mi-a[ bate
capul. |[i poate purta singur` de grij`.
E fiica mea [i o iubesc.
Expresia din ochii cei reci nu se schimb`.
Crede c` e \ndr`gostit` de tine.
Atunci face o mare gre[eal`, pentru c` nu i-am
promis nimic.
Ea nu a[a vede lucrurile.
Dac` nu le vede a[a, se minte singur` [i te mai minte
[i pe tine. Ascult`, Canova, ]i-am spus c` nu vreau s` discut despre povestea asta, se r`sti el, \ntorcndu-se s`
plece.
Canova \l apuc` de bra].
Vreau s` fie fericit`.
Atunci, nu te mai amesteca \n via]a ei, replic` Vic, smulgndu-se din mna lui. Iar ct despre mine, nu e nevoie s`
[tii altceva dect c` am s`-]i ob]in proprietatea D'Asti.

Capitolul 5
Tina \[i privea \ngrijoat` sora, care umbla \ncoace
[i-ncolo prin dormitorul \nsorit, sco]nd haine dintr-o
valiz`. Acuznd o durere de cap \ngrozitoare, Laura o
l`sase pe Tina s` conduc` ma[ina \n ajun, cnd se \ntorseser` acas` de la San Francisco, [i ajunseser` la vin`rie
cu \ntrziere. Tina adormise imediat. Era clar c` [i Laura
f`cuse acela[i lucru, din moment ce-[i despacheta bagajele abia acum.
|mi pare r`u c` ]i s-a f`cut att de r`u la prnzul
Premiului Amici, Laura. |n diminea]a asta te sim]i mai
bine?
Laura se opri s` cugete la un r`spuns, l`snd [alul alb
pe care-l purtase la oper` s`-i alunece printre degete.
Da, iubito, mult mai bine, \]i mul]umesc.
Nu ar`ta deloc mai bine. Ba chiar, ar`ta mult mai r`u,
\[i spuse Tina, \ntinzndu-se pe burt` de-a latul patului.

92

FRANCES FLORES

Bella, pe care Laura o ignorase toat` diminea]a, se


ridic` \n picioare [i veni s` adulmece mna Tinei, dornic`
de afec]iune. |n timp ce sc`rpina absent` \ntre urechi
c`]eaua trist`, Tina continu` s` urm`reasc` mi[c`rile
Laurei. Era o diminea]` cald`, iar ziua se anun]a canicular`. Tina purta un sutien [i un slip bikini, iar Laura avea
pe ea cea mai scurt` c`ma[` de noapte cu putin]`, care i
se lipea de snii [i [oldurile transpirate.
|n ajun, \ntorcndu-se de la cump`r`turi \n casa pe care
se a[teptase s-o g`seasc` goal`, Tina d`duse \n schimb
peste Lucy, care p`rea atins` de un acces de constipa]ie, [i
peste Laura, care era verde de-a binelea [i insista s` plece
imediat acas`. Tina abia reu[ise s` prind` un moment singur` cu Lucy [i nu reu[ise s` scoat` de la ea dect att:
Vic Remo `sta! S` nu care cumva s` pun laba pe el,
c`-l omor!
Iar`[i Vic Remo. De[i proastele dispozi]ii ale Laurei
\ncepuser` \nainte ca acest domn Remo s` fi ap`rut \n
via]a ei, Tina era sigur` c` seduc`torul b`rbat fusese catalizatorul actualei st`ri vecine cu le[inul a surorii ei.
|ncerc` s` mai smulg` cteva informa]ii de la Laura, ct
putea de diplomatic.
Ar fi fost excelent s` mai st`m cteva zile \n ora[, nu
crezi? Dac` nu te \mboln`veai, vreau s` zic...
Laura mai \mp`turi cteva haine [i le puse \n sertarul
de sus al scrinului. R`mnnd cu spatele spre Tina, d`du
din cap, apoi murmur`:

VINUL IUBIRII

93

}i-am promis c` te duc la mas` \n ora[. |mi pare r`u


c` n-am apucat.
A, nu face nimic, se gr`bi Tina s-o asigure, \ntrebndu-se cum s` aduc` vorba despre Vic Remo. \ncerc`m noi
alt` dat`, curnd. Nu mi-ai spus prea multe despre
prnzul festiv. Ai \ntlnit ceva lume interesant`?
Da, sigur c` da. M-am bucurat s`-i rev`d pe at]ia dintre prietenii tatei.
Tina nu asta voia s` aud`.
M` rog, vreo... mutr` nou`?
De ce m` \ntrebi? se interes` Laura, privindu-[i prudent` sora.
M` \ntrebam dac` a fost acolo [i Vic Remo. Ieri, mi s-a
p`rut c` Lucy a pomenit ceva de el.
Nu degeaba se spunea despre Tina c` era obraznic`!
Da, a fost acolo.
Tonul repezit [i categoric al Laurei \i frnse surorii ei
inima. Nedorind s-o mai fac` s` sufere, \ntreb` \n
schimb:
Ei, nu-mi spui [i mie cine a c[tigat Premiul Amici?
Laura trase adnc aer \n piept. Putea \ncerca s`
continue cu acea [arad` \n cel mai firesc mod posibil, sau
putea s` cedeze, l`sndu-se prad` isteriei pe care [i-o
\nfruntase toat` diminea]a. Dar, privind mai atent` fa]a
luminoas` a Tinei, \n]elese dintr-o dat` c` avea [i o a treia
variant` \i putea spune adev`rul despre Vic Remo,
Ricardo Canova [i Vin`ria D'Asti. |n fond, de ce nu? Tina

94

FRANCES FLORES

era o D'Asti, iar podgoria era [i mo[tenirea ei. Laura se


opri din despachetat [i, cu un adnc oftat de u[urare, se
a[ez` pe pat, \n fa]a surorii ei.
Vic Remo a c[tigat Premiul Amici...
Dar e imposibil! strig` Tina, surprins`. Ce leg`tur`
are el cu vinurile?
Apucnd cu afec]iune minile Tinei, Laura \ncepu s`-i
explice planul lui Canova de a achizi]iona podgorii de
prima calitate din Sonoma, f`r` s` ocoleasc` nici motivele
mercenare ale implic`rii lui Vic \n intrigile lui.
Podgoria noastr` are probleme, dificult`]i financiare.
A, asta nu-i o noutate [i nici nu vreau s`-]i faci griji. Cnd
s-a \mboln`vit tata... ei bine, atunci au \nceput
problemele.
De-asta te-ai m`ritat cu Frank Spandoni? \ntreb`
Tina, strngnd-o de mn`, dornic` s`-[i \n]eleag` mai
bine sora [i problemele ei.
Da, tata a considerat c` Frank putea scoate vin`ria de
la strmtoare, dar n-a reu[it. Oricum, murmur` Laura, a
murit \nainte de a fi avut posibilitatea s` \ncerce ceva.
Laura, ]i-e dor de el?
De Frank? Ce prostii m` \ntrebi! Sigur c` mi-e dor de
el.
Vreau s` zic, ]i-e dor de el ca so]?
Laura se sim]i zguduit`, nu fiindc` s-ar fi temut s`
r`spund` la \ntrebarea Tinei, ci pentru c` sora ei avusese
intui]ia de a i-o pune. Dintr-o dat`, \[i d`du seama c`,

VINUL IUBIRII

95

probabil, Tina ghicise adev`rata natur` a conflictului dintre ea [i Vic Remo. |[i \ng`dui s` zmbeasc`. Va s` zic`,
aceasta era surioara mai mic` pe care o protejase ea.
La drept vorbind, Tina...
Se \ntrerupse, cnd ochii Tinei se \ngustar` prevenitor.
Fata s`ri ml`dios de pe pat, repezindu-se la u[`. O
deschise larg, pentru a ie[i \n holul mare care str`b`tea
casa pe toat` lungimea. Peste un moment, reveni \n
camer`, furioas`, trntind u[a.
Ce-a fost?
Totul se \ntmplase att de repede, \nct Laura nici nu
apucase s` se ridice de pe pat.
Ascult`, Laura, murmur` Tina, cu glas sc`zut. Am s`-]i
dau un sfat. Am cteva idei pentru a o lua pe scurt`turi,
economisind bani [i eventual salvnd vin`ria, dar primul
lucru pe care trebuie s`-l faci e s-o dai afar` pe cotoroan]a
asta egoist` [i iscoditoare!
Pe Donna Evangelina?
Da' pe cine?
Tina s`ri la loc pe pat, urmat` de Bella, c`reia \ncepea
s`-i plac` toat` agita]ia.
Am apucat s`-i z`resc oroarea aia de rochie neagr`
tulind-o \n camera ei. {i nu-i prima dat` cnd am surprins-o tr`gnd cu urechea! Of, surioar` drag`, de ce
n-o trimi]i tu pe f`]arnica asta cuvioas` \napoi \n Italia,
unde-i e locul? Te por]i cu ea de parc-ar fi o regin`, [i
totu[i nu te poate suferi!

96

FRANCES FLORES

Nu pot s-o dau afar` din casa mea, r`spunse Laura,


sim]ind un junghi de vinov`]ie. E mama lui Frank [i, atta
timp ct tr`ie[te, voi r`spunde de ea [i am s-o tratez cu
respect.
|[i \mblnzi predica, \mbr`]i[nd-o pe Tina.
Oricum, \]i mul]umesc pentru sfat. {i-acum, ce-ar fi
s`-mi dezv`lui cteva dintre ideile alea bune ale tale de a
salva vin`ria?
Mi-a[ putea amna absolvirea cu \nc` un an. |ntre
timp, mi-a[ g`si o slujb` [i ]i-a[ mai da [i ]ie o mn` de
ajutor.
|n nici un caz!
Bella, c`reia \i era interzis s` se zbenguiasc` pe mobil`,
s`ri de pe pat cu un l`trat sonor, la auzul vocii ascu]ite a
Laurei.
Trebuie s` termini colegiul, iar atunci m` vei putea
ajuta mult mai mult, nu \n]elegi?
Cred c` ai dreptate. Dar de ce nu l-a[ putea ajuta pe
Matt \nc` de-acum? Va avea nevoie de un asistent, imediat ce \ncepe vinul s` se \nvecheasc`, iar asta cost`
\ntotdeauna foarte scump. Pot face [i eu acela[i lucru!
{tii doar c` sunt \n curs de a deveni un oenolog foarte
bun.
Laura st`tu cteva momente pe gnduri.
Ei, acum ai venit \ntr-adev`r cu o idee foarte bun`!
Numai c` nu vreau ca munca asta s`-]i perturbe
studiile.

VINUL IUBIRII

97

Nici o grij`, n-o s` mi le perturbe. Ba chiar, probabil


c` la universitate va face o impresie extraordinar de bun`.
Da, e excelent! Am s` te-ajut [i pe tine, [i vin`ria, [i voi
lucra cu Matt!
Privind-o pe Tina cum se lumina la gndul de a lucra cu
Matt Moyer, Laura se hot`r\ s` rezolve o dat` pentru totdeauna singurul punct dureros care exista \ntre ele. Nici una
nu-l men]ionase vreodat`, dar [tiau despre ce era vorba.
Tina, vreau s`-]i spun un lucru foarte important.
Din nou avu senza]ia stranie c` fata [tia precis ce
anume se preg`tea s`-i spun`.
Matt [i cu mine n-am fost niciodat` mai mult dect
prieteni.
Matt te-a iubit dintotdeauna, Laura.
Nu-i adev`rat, r`spunse ea, \ndep`rtnd p`rul Tinei
din jurul fe]ei. Cnd o s` g`seasc` o fat` care-l va iubi cu
adev`rat, va [ti s-o recunoasc`... O fat` ca tine.
Laura, eu am crezut tot timpul c`...
|n acel moment, sun` telefonul, iar Laura se nelini[ti
din nou.
Nu vreau s` vorbesc cu nimeni.
Tina r`spunse, dar Laura auzi clar vocea strident` a lui
Lucy Kaye cernd s-o cheme la telefon. Ezit`, dar \n cele din
urm` lu` receptorul din mna Tinei. La urma urmei, \i datora prietenei sale o explica]ie pentru comportamentul ei bizar.
Bun`, Lucy. Ai ajuns \napoi la Sonoma \n diminea]a
asta...?

98

FRANCES FLORES

***
|n timp ce conducea ma[ina spre pia]a ora[ului,
Laura se bucura c` acceptase invita]ia lui Lucy la mas`,
\n celebra Cas` Vallejo. Era localul favorit din Sonoma
pentru relaxare, conversa]ii [i mnc`ruri alese. Ocoli
\ncet cele patru laturi ale scuarului, pn` g`si un loc de
parcare.
Era o zi \nsorit` [i uscat`. Traversnd strada, Laura
porni prin scuarul familiar, cu peluzele, fntnile [i platanii s`i de pe marginea aleilor. Zmbi ca de obicei la
adresa ur]eniei monumentului de bronz \n`l]at de bineinten]ionatele Fiice de Ba[tin` ale Vestului de Aur \n cinstea Republicii Steagului Ursului. Prefera onestitatea
simpl` a prim`riei care se \n`l]a \n centrul pie]ei.
Construit din pietre extrase din apropiatul Munte
Sonoma, turnul central al cl`dirii g`zduia un ceas mare
de bronz, cadou de la tat`l Laurei, pe care familia \l
men]inea \n perfect` stare.
La vederea lui, Laura \[i aminti c` se apropia revizia
anual`. Al]i bani! Ajungnd la marginea parcului, privi
spre o cl`dire mare din lemn prin fa]a c`reia trecuse de
zeci de ori, \ns` care acum p`rea s`-i rnjeasc` sarcastic.
Era Canova Bank. Numai una dintre nenum`ratele sucursale din California, desigur. Sediul principal al b`ncii

VINUL IUBIRII

99

se afla \n magnificul complex din San Francisco. Oare [i


biroul lui Vic se g`sea \n acel complex? se \ntreb` ea.
|nsufle]it` la gndul frustr`rii lui, acum cnd era clar c`
nu mai avea nici o [ans` de a pune mna pe Podgoria
D'Asti, Laura ie[i din parcul scuarului, unde o v`zu pe
Lucy f`cndu-i cu mna din fa]a Casei Vallejo.
Ai \ntrziat, Laura! |ncepeam s` cred c` n-ai s` mai
vii.
Lucy p`rea \ngrijorat`, exasperat` [i mole[it` de
c`ldur`. Purta o costuma]ie destul de potolit`, dar
stricase tot efectul trntindu-[i \n cre[tet o ditamai p`l`ria
de cowboy, cu tot cu pan` \nfipt`-n panglic`.
De ce-a durat atta, scumpete?
M-am plimbat prin parc, era atta r`coare [i lini[te.
|mi pare r`u c` te-am l`sat s` m` a[tep]i \n c`ldura asta.
M` bucur c` te-ai putut relaxa cteva minute, \i
zmbi radios Lucy. Parc-ai fi o ]ig`ncu[` fermec`toare, cu
fusta [i bluza asta b`l]at`.
Pe o asemenea vreme, n-am suportat s` m` \mbrac
mai formal, rse Laura, netezindu-[i fusta multicolor`, cu
poale evazate.
Pornir` \ncet prin curtea din fa]a localului, cuprinse de
vraja decorului verde care \nconjura restaurantul. Era o
cas` colonial` prelung`, restaurat`, l`udndu-se cu o
gr`din` unic` \n Napa-Sonoma. Cu un oftat mul]umit,
Laura privi \n jur, spre proprietatea declarat` Obiectiv
Istoric de Stat.

100

FRANCES FLORES

A]i f`cut o treab` excelent` cu proprietatea asta, tu [i


voluntarele tale, Lucy.
Am muncit din dragoste, crede-m`.
Lucy \[i miji ochii, \[i scoase p`l`ria [i-[i scutur` p`rul
tapat. Vechea estancia fusese \ntr-un hal f`r` de hal \n
momentul cnd Lucy lansase efortul de restaurare,
investind \n acel proiect o gr`mad` de bani. {i ea nutrea
sentimente deosebite pentru Casa Vallejo. Redac]ia ziarului ei fusese amenajat` \n fostul garaj al tr`surilor.
Dar banii cei mai mul]i ni i-au adus balurile tale de
caritate, la vin`rie, \i aminti ea Laurei. Ia zi, cnd m` la[i
s` mai organizez acolo un prnz de binefacere?
Laura nu se sim]ea \n stare de bairamuri mondene,
orict de nobil` ar fi fost cauza.
Curnd... se eschiv` ea.
Lucy nu insist`.
Mi-e o foame de lup. Hai, scumpete, s` mnc`m.
Cnd ajunser` la pavilionul cu sala de mese, c]iva
gr`dinari [i al]i angaja]i le f`cur` cu mna. Se a[ezar` la o
mas` retras`, sub un smochin ornamental, iar o osp`t`ri]`
scund` [i \nfipt`, cu rochie lung`, veni imediat s` le ia
comanda.
Bun` ziua, domni[oar` Kaye! O, domni[oar` D'Asti,
n-a]i mai trecut de mult pe la noi. Ne bucur`m s` v` revedem!
Mul]umesc, Suzie.
Laura nu avea nevoie s` studieze lista; o [tia pe de rost.

VINUL IUBIRII

101

Cred c` eu iau o salat` californian`...


Pune dou` acolo, o \ntrerupse Lucy, ridicnd din
umeri, cu un gest spre talia ei ampl`. Nu pot s` suf`r mncarea pentru iepuri, da' m-am hot`rt s` trec la cur` de
sl`bire.
Laura [i Suzie \[i st`pnir` rsul, dar chelneri]ei \i
sc`p` totu[i un chicotit.
O, domni[oar` Kaye, dac` ]ine]i diet` nu e bine s`
mnca]i o salat` preparat` din carne de pas`re gras`, garnisit` cu semin]e de susan pr`jite [i felii mari de avocado,
nu-i a[a?
Ba cum s` nu, [i vreau chiar s`-mi pun` mai mult
avocado. Oi fi ]innd eu cur` de sl`bire, da' n-am nici un
chef s` mor de foame!
Suzie plec`, \nc` chicotind, cu comanda. Laura nu mai
putea s` amne inevitabilul.
Draga mea prieten`, cred c`-]i datorez o explica]ie.
Nu-mi datorezi nimic, replic` Lucy, rezemndu-se de
sp`tar. Oricum, \ns`, sunt gata s` ascult tot ce sim]i
nevoia s`-mi spui.
Laura st`tu un moment pe gnduri. |n fond, de ce nu?
Nu mai putea ]ine mult` vreme totul \nchis \n suflet.
Vin`ria are mari dificult`]i...
Iar oferta mea de a te ajuta cu c]iva parai r`mne \n
picioare.
Iar r`spunsul meu r`mne nu! Dar \]i mul]umesc
din nou, Lucy. N-am adus vorba dect fiindc` Ricardo

102

FRANCES FLORES

Canova a aflat despre deficitul vin`riei [i de-asta l-a


trimis pe Vic la mine, alalt`ieri. Canova moare s` pun`
mna pe p`mnturile mele [i nu va avea lini[te pn` nu
le \nha]`.
Ascult`, Laura, poate c` n-ar fi o idee chiar att de rea
s`-i vinzi p`mnturile tale lui Canova.
Ai \nnebunit...
Laura se preg`tea s` spun` mult mai mult, \ns` chiar
atunci Suzie le aduse mncarea. Salatele erau fenomenale
[i meritau comentarii [i laude. De asemenea, Suzie adusese la mas` o sticl` de vin alb D'Asti calitatea \nti, ca
omagiu la adresa Laurei, gest pentru care se cuvenea s`-i
mul]umeasc`. Totu[i, imediat ce osp`t`ri]a se retrase,
Laura [uier`:
Cum adic`, s`-i vnd lui Canova p`mnturile mele?
Foarte simplu. Ascult`-m` un moment. Canova a
cump`rat cteva podgorii [i a pl`tit \ntotdeauna cele mai
mari pre]uri. Continu` s` le ]in` \n func]iune la cel mai
\nalt nivel, iar fo[tii proprietari se distreaz` de minune
cheltuindu-[i prada gras`. Deci, ce-i r`u \n a te debarasa
de o cram` \nvechit`? E[ti tn`r` [i frumoas` [i nu ]i-ar
strica vreo cteva bani]e pline de la Canova, s` le toci tot
restul vie]ii! Ce-i cu tine, \]i place s` suferi?
Credeam c` m` \n]elegi!
Laurei nu-i venea s` cread`.
N-am s`-i vnd podgoria lui Canova! |l ur`sc [i-l
ur`sc [i pe Vic Remo!

VINUL IUBIRII

103

Deci asta era, coment` Lucy, cu ochii miji]i, turnndu-[i pu]in vin \n pahar. |l ur`[ti pe Canova, ceea ce te
face s`-l ur`[ti [i pe Vic.
Laura \[i lu` paharul [i b`u.
Domnul Remo [i-a c[tigat pe merit dispre]ul
meu.
De ce? }i-a f`cut un avans sexual s`n`tos [i cinstit pe
care tu l-ai confundat cu o tentativ` viclean` de a te
deposeda de p`mnturile tale?
N-am confundat nimic. {i exact asta a f`cut.
Atunci \nseamn` c` nu-l cuno[ti deloc pe Vic Remo.
El \[i \ncheie tranzac]iile de afaceri la birou, nu \n dormitor.
Laura se mai juc` pu]in cu salata, apoi arunc` furculi]a
\n farfurie, dezgustat`.
Ce te face s` fii o asemenea autoritate \n privin]a lui
Vic? De ce-i iei mereu ap`rarea?
|n primul rnd, pentru c`-l cunosc de cnd era mic,
iar \n al doilea rnd, fiindc` e unul dintre pu]inii oameni
din lumea asta pe care-i iubesc cu adev`rat.
Laura nu se a[teptase la un asemenea r`spuns. O privi
lung pe Lucy. Prietena ei p`rea serioas` [i sincer`.
Atunci, \mi pare r`u pentru lucrurile pe care le-am
spus despre el. Hai s` schimb`m subiectul.
Renun]` complet la salat` [i-[i mai turn` vin. Era un
D'Asti de soi ales, pentru care merita s` se lupte [i cu Vic,
[i cu oricine altcineva!

104

FRANCES FLORES

Ba nu, hai s` vorbim despre Vic, insist` Lucy,


\mpingnd \n l`turi nesuferita mncare pentru iepuri, ca
s` bea \mpreun` cu Laura. Cnd eram tn`r` [i proast`,
am fugit din casa mea bogat`, cu convingerea c` pu]in`
suferin]` m` va ajuta s` m` g`sesc pe mine \ns`mi. Mi-am
luat o garsonier` friguroas` \n North Beach [i am suferit
un an tot tacmul: am degerat, am fl`mnzit, m-am
umplut de purici, [i n-am dovedit nimic! Ba chiar, am
devenit vegetarian`, a[a s`-mi ajute Dumnezeu!
Se uit` urt la farfuria plin` cu avocado [i-i mai d`du
un brnci peste mas`.
Singurul lucru bun cu care m-am ales din experimentul meu idiot a fost c` \ntotdeauna \mi cump`ram afurisitele de zarzavaturi de la magazinul lui Remo. Am ajuns
s`-i cunosc foarte bine pe oamenii aceia minuna]i. Mama [i
tata Remo \l adorau pe Vic, iar el \[i idolatriza p`rin]ii. {i-a
f`cut constitu]ia asta de atlet c`rnd l`zi de colo-colo \nc`
de la vrsta de opt ani, dar niciodat` nu l-a deranjat munca
grea. Sigur, acum e bogat, dar tot mai munce[te din r`sputeri pentru banii lui. Nu s-a schimbat mult de-atunci
pe din`untru, vreau s` zic [i am r`mas buni prieteni.
Uneori, nici chiar cel mai bun prieten nu-[i d` seama
cnd cineva s-a schimbat...
Cu Vic e foarte u[or, rse Lucy. Treci peste exteriorul
lui de ghea]` pe din`untru, e un sicilian pursnge,
generos, vesel, pasional.
Apoi, cu dib`cie, atac` esen]a problemei.

VINUL IUBIRII

105

Nu te condamn c` te-ai aprins dup` el, de[i snoaba din tine nu-l consider` destul de bun pentru o D'Asti!
Alung` cu un gest gr`bit protestul scandalizat al
Laurei.
Nici tu [i nici Vic nu m-a]i dus de nas, scumpete. {i
tu i te-ai vrt pe sub piele [i ai ni[te efecte foarte interesante asupra orgoliului lui. Ai uitat c-am v`zut ce scen`
\nfocat` a]i jucat ieri lng` balta cu ra]e?
Laura gndea nu repeziciune [i furie. Discu]ia lor confiden]ial` o apucase pe un drum complet gre[it. |ncol]it`,
trase de timp turnnd vin.
Nu sunt snoab`, dar am fost \nv`]at` s` respect anumite valori.
Asta-i o scuz` jalnic` pentru teama de a recunoa[te
c` te sim]i atras` fizic de cineva, sau c` \ncepi s` te
\ndr`goste[ti de el.
Lucy, pentru numele lui Dumnezeu, nu e vorba
despre a[a ceva!
Ba este vorba despre a[a ceva, nu te mai min]i!
Lucy o privea pe Laura cu mil`, dar [i cu mult`
\n]elegere.
Orict ar p`rea de nebunesc, noi dou` avem foarte
multe \n comun.
Nedumerirea Laurei o f`cu s` chicoteasc`.
Bine, tu te-ai n`scut frumoas`, eu m-am n`scut urt`,
dar amndou` suntem fete din Sonoma, cu r`d`cini de pe
vremea Republicii Spaniole. Am fost crescute \n spiritul

106

FRANCES FLORES

respectului fa]` de familie. Eu am cedat \n fa]a voin]ei


p`rin]ilor [i m-am m`ritat cu unul pe care mi-l aleseser`
m`mica [i t`ticu'.
Laura o privi [ocat`.
N-am [tiut... Ce s-a \ntmplat cu so]ul t`u?
So]ul meu era un b`iat de treab` pe care-l silise
familia lui s` se \nsoare cu mine. Un pierde-var`. Nu,
n-am divor]at de el. L-am r`t`cit pe undeva prin Africa,
unde plecaser`m \n a[a-zisa noastr` lun` de miere. I-am
dar un cec \n alb [i l-am pus pe liber. {i el s-a bucurat la
fel de mult s` scape de mine, iar peste c]iva ani am anulat c`s`toria. Oricum ar fi ie[it o catastrof`!
Aici ne deosebim! se burzului Laura. C`snicia mea n-a
fost o catastrof`.
Dac` te sim]i mai bine creznd asta, atunci nu te mai
contrazic.
|n t`cerea din gr`din`, cele dou` femei se m`surar` cu
privirea. Ochii Laurei coborr` cei dinti.
Poate c`, dac` acordai m`car o [ans` c`sniciei, murmur` Laura \ncercnd s`-[i ascund` propria nefericire,
n-ai fi stat singur` at]ia ani.
Nu sunt singur`.
Nu e[ti... Ce vrei s` spui?
Lucy se \ntreba dac` s` i se confeseze sau nu. Nu se
temea de dezaprobara Laurei, a[a c` se hot`r\ s` ri[te.
Am \ntlnit un om pe care-l puteam iubi cu adev`rat,
acum vreo zece ani. Cam trziu \n via]`, dar nu prea

VINUL IUBIRII

107

trziu. Le-am dat cu tifla tuturor [i mi-am asumat riscul. {i


nu-mi pare r`u, fiindc` de-atunci \ncoace am fost foarte
ferici]i, Giorgio [i cu mine.
Laura era convins` c` auzise gre[it.
Giorgio?! E [oferul t`u. Lucy, este [oferul t`u!
Exact. Am \ncercat s` fac din el un om cinstit, dar nu
vrea s` se \nsoare cu mine. |i place situa]ia a[a cum e. Ai
putea spune, cred, c` [i el e un om independent.
Cl`tin` din cap cu triste]e.
E[ti [ocat`.
Nu sunt.
Ba e[ti. P`cat, numai, c` e[ti [ocat` din alte motive
dect cele serioase.
Nu sunt [ocat` deloc! Sunt numai surprins`, atta
tot.
Dup` ce Suzie aduse nota de plat` [i o tuli cu un zmbet ct toate zilele [i un bac[i[ gras \n buzunar, Lucy privi
fa]a lipsit` de expresie a Laurei [i, oftnd, se ridic`.
Ziarele nu se public` singure. Cred c-ar fi cazul s` m`
\ntorc la lucru.
Lucy! strig` Laura, s`rind \n picioare. Te rog, spune-mi
adev`rul. Crezi c` Vic a meritat Premiul Amici?
Mai mult ca sigur!
N-o spui numai fiindc` ]ii la el?
Ascult`, scumpete, [i eu am fost la fel de uluit` ca
tine cnd mo[ Angelotti a anun]at c[tig`torul, dar mi-am
dat seama imediat c` merita premiul. Crede-m`, am fost

108

FRANCES FLORES

de dou` ori mai exigent` cu Vic, tocmai fiindc` mi-e prieten. Haide, fii sincer`! Vremurile s-au schimbat, iar
vechile obiceiuri nu sunt \ntotdeauna cele mai bune, s`
[tii.
Laura era gata s` accepte, dar o scia \nc` o posibilitate.
Deci, nu crezi c` s-ar fi putut ca banii lui Canova s`
conving` comisia s`-l voteze pe Vic?
Fii realist`! mugi Lucy, exasperat`. To]i babalcii `ia
sunt multi-milionari! N-au ei nevoie de banii lui Canova,
[i sunt oameni de cel mai \nalt calibru moral. Ia spune-mi,
continu` ea, punnd degetul pe ran`, crezi c` tat`l t`u
s-ar fi l`sat mituit?
Laura \[i duse minile la ochi, complet derutat` [i
dezn`d`juit`.
Of, Lucy! Poate c` m-am \n[elat...!
{i se arunc` \n bra]ele prietenei sale, strngnd-o cu
putere, f`r` s`-i mai dea nici o alt` explica]ie.

Capitolul 6
|n mod surprinz`tor, Matt Moyer p`rea foarte hot`rt.
O a[teptase pe Laura s` se \ntoarc` de la Sonoma [i \i
deschise portiera ma[inii imediat ce se opri.
Laura, vreau s`-]i vorbesc.
Laura [tia despre ce era vorba. Vinul pus la \nvechit
atinsese faza critic`. I se frnse inima, dar c`ut` totu[i s`-[i
p`streze deta[area.
Ce c`ldur`... Hai \n cas`, s` bem ceva rece, Matt.
Porni spre scar`, \ncercnd s` amne ct mai mult
posibil inevitabilul.
Mul]umesc, poate c` e mai bine a[a... Cteva minute
pierdute \n plus nu mai conteaz` cu nimic, cred.
Laura nu s-ar fi a[teptat ca Matt s` fie vreodat` att de
brutal, dar [tia sub ce presiuni lucra. {i pe ea o ap`sau
att de multe! |ntlnirea cu Lucy o sec`tuise. |i venea s`
se \nchid` \n dormitor [i s` nu se mai gndeasc` la nimic.

110

FRANCES FLORES

Salut! o smulse din gnduri salutul vesel al Tinei.


Credeam c`-n dup`-amiaza asta urma s` te \ntorci la
universitate...?
Tina puse tava cu pahare cu espresso aburite pe masa
verandei, la umbr`, \nclinndu-[i capul cu mndrie.
Era vorba c`-l ajut pe Matt, ai uitat, surioar`? Azidiminea]` am sunat la universitate [i i-am spus profesorului ce-am hot`rt. A g`sit c` e o idee extraordinar`,
a[a c` pn` s`pt`mna viitoare nu m` mai duc la cursuri.
Ar`ta \n culmea fericirii.
{i-acum, las` ar]agul [i vino s` bei un caf frapp! {i tu, Matt.
Matt o privi complet aiurit.
S` m` aju]i pe mine, Tina? Cu ce s` m` aju]i?
Privirea Tinei se ab`tu spre Laura, care pricepu aluzia.
|]i explic totul imediat, Matt. Pn` atunci, stai jos.
B`nuia c` sora ei pl`nuise toat` dup`-amiaza aceast`
mic` petrecere. Ori de cte ori se uita la Matt, pe fa]a fetei
ap`rea extazul. Laura dorea s` accepte ct putea de mult
acea curte neortodox`.
Matt se a[ez`, cu un zmbet vag spre Tina, care-i oferi
paharul de espresso cu fri[c`.
Cu ce s` m` aju]i? insist` el.
Cu un plan pe care l-am gndit \mpreun`, amndou`, r`spunse Laura. Spune-ne ce p`rere ai, Matt.
{i \i explic` ideea Tinei de a-l ajuta la procesul de
\nvechire a vinului. Cnd termin`, ambele surori
r`maser` \n a[teptarea reac]iei.

VINUL IUBIRII

111

E o idee foarte bun`, consim]i Matt, pe gnduri;


apoi zmbi larg spre Tina, dar imediat \ncepu s` clatine din cap. |ns` risc`m s` nu mai avem ce vin s`
\nvechim!
E chiar att de grav? [opti Laura.
Da. A[ spune c` dac` mai l`s`m vinul s` doarm` \n
butoaiele alea \nc` [aptezeci [i dou` de ore, vom pierde
toat` cantitatea.
{i toat` podgoria, ad`ug` Laura \n sinea ei. Pentru
prima oar`, posibilitatea clar` a unui asemenea eveniment o izbi \n plin. Vic avusese dreptate.
|]i mul]umesc c` m` consideri util`, spuse Tina, cam
dezam`git` c` Matt trecuse att de u[or peste oferta ei.
Mi-am \nv`]at bine meseria, s` [tii.
Sunt sigur c` ai \nv`]at-o, Tina, se gr`bi el s` se
scuze, [i-mi va pl`cea s` lucrez cu tine, dar...
Se sim]ea prea frustrat ca s` termine fraza.
Ia nu mai fi]i a[a de pesimi[ti! izbucni Tina. Exist`
attea metode noi pe care le putem \ncerca \nainte de a
ne da b`tu]i! Ce-ar fi s` \nghe]`m vinul? La asta nu v-a]i
gndit?
Cost` prea scump [i e prea imprevizibil, obiect` pe
loc Matt.
Putem experimenta [i cu alte metode, nu? Ce-avem
de pierdut?
Tina [i Matt \ncepur` o dezbatere aprins` despre avantajele [i dezavantajele diverselor tehnici de temporizare.

112

FRANCES FLORES

|ntre timp, Laura \[i amesteca b`utura cu spum` \n


pahar, f`r` o vorb`. |n cele din urm`, nu mai suport`.
Ce-ar fi s-o invi]i pe Tina la cin`, sau la un bar? \i propuse ea lui Matt pe nea[teptate. |n seara asta nu se mai
poate face nimic [i amndurora v-ar prinde bine pu]in`
recreere. Putem re\ncepe testarea vinului mine \n zorii
zilei. Acum suntem prea obosi]i ca s` mai gndim
limpede.
Pleca]i de-aici! \i venea s` strige. L`sa]i-m`-n pace!
V` rog, pleca]i!
{i ]ie ]i-ar folosi cteva ore de odihn`, \ncuviin]`
Tina, [i nu e nevoie s`-]i faci griji cu cotoroan]a... `sta, cu
Donna Evangelina... Iar are una din migrenele alea ale ei
uciga[e. I-am dus \n camer` o tav` cu delicatesele ei
favorite, a[a c` nu va cobor\ la cin`.
Era o sear` cu lun` plin`, iar Laura se hot`r\ s` se joace
pu]in cu Bella. Lu` o crengu]` de pe jos [i o arunc` spre
cas`. Imediat, Bella alerg` s-o aporteze. Rznd, Laura \i
urm`ri cu privirea salturile energice, [i \n acel moment
v`zu umbra care pndea de pe verand`.
A[tept` ca Bella s`-i depun` la picioare b`]ul, \nainte
de a saluta:
Bun` seara, Donna Evangelina.
Arunc` din nou crengu]a, iar c`]eaua se repezi dup`
ea.

VINUL IUBIRII

113

Iart`-m`, nu [tiam c` e[ti aici.


Soacra ei ie[i din col]ul verandei, mergnd \ncet spre
trepte. Ca de obicei, era \mbr`cat` complet \n negru. Avea
o expresie la fel de \ntunecat` ca hainele.
Dac` [tiai c` sunt aici, ai fi evitat s` vii jos?
Laura trecu peste aceast` remarc`.
Tina mi-a spus c` te sim]eai r`u. }i-ai mai revenit?
Nu prea. Pn` trece c`ldura asta, o s` m` doar` capul
\ncontinuu.
Bella reveni cu crengu]a. Sim]ind c` st`pna ei se plictisise de joc, se trnti pe verand`, cu botul pe labe. Laura
o sc`rpin` \ntre urechi.
Poate c` te-ai sim]i mai bine dac` ai purta rochii mai
sub]iri...
Voi cinsti memoria fiului meu ]innd doliu dup` el
pn` mor, [uier` Donna Evangelina, observnd cu dezgust nedisimulat c` Laura nu purta nimic pe sub bluza
sub]ire de m`tase. Nu ca nevast`-sa!
Laura [tia c` degeaba ar fi \ncercat s` poarte o conversa]ie civilizat`, a[a c` porni spre u[`. Dar Donna
Evangelina o apuc` de bra], strngnd-o cu o furie feroce,
s`lbatic`.
Nimic nu ]i-ar conveni mai mult dect s` scapi de
mine, a[a-i? Tare ]i-ar mai pl`cea s` m` expediezi \napoi
\n Italia!
Signora, [tii c` nu te voi sili niciodat` s` pleci din
aceast` cas`.

114

FRANCES FLORES

Atta ]i-ar trebui! N-ai s` m` alungi niciodat`, fiindc`


i-ai promis lui Frank c`, dac` i se \ntmpl` ceva, vei avea
grij` de mine, nu?
Da, [i [tii bine c-am s` m` ]in de cuvnt.
Ct` cinste! Ct` iubire!
Asprimea tr`s`turilor b`trnei se accentu` cnd aceasta \[i repezi fa]a spre a Laurei.
Dac` erai o nevast` la fel de cinstit` [i iubitoare, fiul
meu ar mai fi tr`it [i azi!
{tim amndou` c` moartea lui a fost un accident. Eu
n-am avut nici o leg`tur`! protest` Laura, \ncercnd
zadarnic s` scape din strnsoarea ca o menghin`.
Min]i!
Vocea b`trnei cobor\ pn` la o [oapt` unsuroas`.
Donna Evangelina nu-[i mai putea st`pni ura.
Tu i-ai ordonat s` plece \n seara aia [i n-ai mai putut
de fericire cnd l-a g`sit Beppo!
Asta-i o nebunie! Signora, d`-mi drumul!
|ntre cele dou` femei existase tot timpul o animozitate
rece, dar re]inut` [i politicoas`. Pe Laura o [oca aceast`
izbucnire de ur` f`]i[`.
Ia spune-mi, Lauretta, insist` b`trna, strngnd-o ca
\ntr-o c`tu[` de o]el, te gnde[ti vreodat` la Frank? |]i
aminte[ti de el cnd dispari pentru zile \n [ir la San
Francisco liber`, capricioas`, vie!? |]i dai osteneala s` te
gnde[ti la r`posatul t`u so] cnd te curv`s`re[ti ca o trf`
cum ai fost dintotdeauna?

VINUL IUBIRII

115

Sim]ind c`-i venea r`u, Laura \[i smulse bra]ul. Toate


instinctele o \ndemnau s` fug`, s` scape din casa aceea,
altfel n-avea s` supravie]uiasc`. Dar nu vedea \ncotro s-o
ia...
O orbi o lumin` att de puternic` \nct \i smulse un
]ip`t. |[i arunc` bra]ele \n sus, pentru a-[i ap`ra ochii, \n
timp ce lumina devenea tot mai intens`. Apoi auzi
duduitul motorului. |n clipa urm`toare se l`s` t`cerea [i,
din nou, \ntunericul.
Vic?
Ai p`]it ceva, Laura?
Ochii i se adaptar` \ncet la \ntunecime. Vic purta o
c`ma[` alb`, contrastnd cu pielea bronzat` a fe]ei [i
minilor cufundate \n umbr`.
N-am nimic...
Trase adnc aer \n piept [i continu`, concentrndu-se
asupra fiec`rei silabe:
M-ai luat prin surprindere, atta tot.
Nu putea fi adev`rat! |n timp ce-l privea pe Vic apropiindu-se \ncet, Laura auzi \n spatele ei un scr[net uscat.
Nu, totul era ct se putea de real!
Cred c` nu v` cunoa[te]i. Vic Remo, iar dumneaei
este soacra mea, Signora Evangelina Spandoni.
Vic murmur` un salut politicos \n italian`. Laura se
minun` s` aud` ct de calm r`spundea Donna
Evangelina, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntmplat. Soacra ei
se interes`, plin` de solicitudine:

116

FRANCES FLORES

Nu sunte]i din zon`, nu-i a[a, domnule Remo? Nu-mi


amintesc s` v` mai fi v`zut.
|ntr-adev`r, signora, nu sunt.
Aha, \n]eleg... murmur` femeia, privind de la Vic la
Laura cu mali]iozitate deschis`. Atunci, trebuie s` face]i
parte dintre... cuno[tin]ele Laurettei, de la San
Francisco.
Vic nu putu distinge expresia Laurei [i prefer` s` nu
comenteze strania aluzie a b`trnei. Aceasta, \ns`, nu
p`rea s` a[tepte un r`spuns.
|n]eleg...!
{i porni gr`bit` spre u[`, cu privirea drept \nainte.
M` doare capul. Trebuie s` m` duc \n camera
mea.
Dup` ce Donna Evangelina plec`, Vic a[tept` ca Laura
s` risipeasc` t`cerea \ncordat` care se l`sase. Primele ei
cuvinte, \ns`, \i fur` adresate Bellei:
Termin`! Treci \n cas` imediat!
Din prima clip` cnd Donna Evangelina o \n[f`case
pe Laura de bra], c`]eaua \ncepuse s` scoat` un mrit
lugubru, iar apari]ia lui Vic n-o lini[tise nici pe
departe.
Cu o privire trist` spre st`pna ei, Bella intr` \n cas`.
Laurei \i trecu prin minte ideea de a o urma, trntind u[a
masiv` de stejar \n fa]a lui Vic Remo, dar prefer` s`-[i
adune curajul, ca s` scape o dat` pentru totdeauna de
prezen]a lui tulbur`toare.

VINUL IUBIRII

117

Nu trebuia s` vii aici, la vin`rie, Vic. Nu \n]eleg de ce


nu m` la[i \n pace! Nu-]i intr`-n cap c` nu-mi pot vinde
p`mntul? Nu m` mai h`r]ui [i dispari odat` din via]a mea!
Ai terminat cu ordinele?
Tonul lui o amu]i. Dracu' s`-l ia! Iar \ncepea cu arogan]a lui autoritar` [i ne\nduplecat`!
Vic \[i mut` greutatea de pe un picior pe altul, iar
Laura se pomeni f`cnd un pas \napoi. Uimit`, nu-i putu
r`spunde dect \n [oapt`:
Da, asta-i tot ce-am avut de spus...
Atunci, taci [i-ascult`-m`. {tii c` avem ceva de
l`murit, Laura, [i nu are nimic de-a face cu vin`ria.
A, da! {tia la ce se referea. Adunndu-[i puterile, Laura
se rezem` de balustrada de lemn, lng` scar`.
Nu [tiu dac` te iubesc, dar am de gnd s` aflu \n
seara asta, continu` Vic calm, \napoindu-se la ma[in`,
pentru a deschide portiera. Urc`.
Nu era prea trziu. |nc` ar mai fi putut s` intre \n cas`,
la ad`post. M`car pentru acea sear`... Dar a doua zi? Dar
\n toate zilele urm`toare? Desprinzndu-se de
balustrad`, Laura cobor\ \ncet treptele. Cu o scurt`
privire spre Vic, intr` \n ma[in`. Abia dup` ce Vic \nchise
portiera [i o bloc`, \[i aminti c` jurase s` nu-i mai vorbeasc` niciodat`.
***

118

FRANCES FLORES

Niciodat` n-am crezut c` te-ai teme de mine, spuse


Vic, aruncndu-i o privire scurt`, direct \n ochi.
Nu m` tem de tine.
Mi[carea ma[inii o f`cu s` se clatine. Vic redeveni atent
la drum [i \ncetini lin la baza unei pante \n curb`.
Carole se teme de tine?
Nu, murmur` el, cu un glas lipsit de via]`. Las-o \n
pace. Recunosc c` m-a intrigat un timp, cu unele dintre
talentele ei neobi[nuite, dar nimic mai mult.
Vorbea inten]ionat brutal, ca s` nu \ncap` nici o confuzie.
Nu i-am spus niciodat` c` o iubeam, Laura.
Ar fi vrut s`-l cread`, dar cuvintele lui o f`ceau s` se
\nfioare.
S` nu vorbe[ti niciodat` a[a despre mine.
Niciodat`. |]i jur. N-a[ face dect s` mint.
Deodat`, drumul \ncepu s` urce din nou, iar Vic
schimb` vitezele. Apoi, \[i lu` sacoul de pe bancheta din
spate [i \l petrecu peste umerii tremur`tori ai Laurei.
Vino mai aproape. Cuprinde-m` cu bra]ele.
Aplecndu-se \ntr-o parte, Laura \[i \ncrlig` \ncet
degetele prin p`rul lui, \nainte de a-[i l`sa mna s`-i cad`
pe umeri. Se apropie [i mai mult, golindu-[i mintea de
orice gnduri.
Unde m` duci? [opti ea.

VINUL IUBIRII

119

|ntr-un loc unde putem fi complet singuri. Pe coast`,


lng` Inverness.
Ajunseser` \n apropierea oceanului. Printre straturile
de cea]` se distingea silueta unui sat cuib`rit \ntre brizan]ii
furio[i ai Pacificului [i apele lini[tite ale Golfului Tomales.
Da, vreau s` fiu singur cu tine...
Laura \ncepu s`-[i mi[te palma peste materialul pantalonului, de-a lungul coapsei lui. |[i continu`
mngierea excitant`, [tiind c` Vic trebuia s`-[i ]in`
ambele mini pe volan.
A[ putea opri chiar aici...
Nu, zmbi ea. Mai avem mult de mers?
Nu cred, r`spunse Vic, \ncetinind. Dar, cu cea]a asta
deas`, nu pot fi sigur.
Dup` \nc` vreo opt sute de metri, coti la stnga, pe un
drum de ]ar` care str`b`tea o p`durice. D`du din cap,
mul]umit c` nu se r`t`cise, [i opri lng` un [ir de cabane
rustice mari.
A[teapt` pu]in aici, bine?
Laura \l privi cum urca spre cabana principal`, cu c`ma[a
alb` str`lucind prin cea]a cenu[ie. Strngndu-[i mai tare
sacoul lui pe trup, \nchise ochii, cu capul rezemat de tetier`.
De cte ori, se \ntreb` ea, venise Vic singur cu cineva \n locul
acela izolat [i romantic? Cu toat` cea]a, g`sise imediat drumul.
D`-mi voie s` te-ajut. E destul de \ntuneric pe-aici.
Vic \i deschisese portiera. |n mn` \i atrna o cheie
mare de alam`.

120

FRANCES FLORES

Laura cobor\ [i pornir` \ncet pe o c`rare cu pietri[,


pentru a se opri \n fa]a unei cabane. Dou` felinare de
tr`sur` ardeau \mbietor lng` u[a cl`dirii de lemn, iar la
lumina lor Laura v`zu \n apropiere o tuf` de trandafiri
\nflori]i. |ntinse mna s` culeag` o floare.
Ai grij`, o preveni el. Au spini ascu]i]i. |]i culeg eu unul.
Rupse un trandafir alb [i, ]innd bobocul de cap`tul
tulpinii, descuie u[a cabanei.
Nimic din aspectul exterior al acesteia n-o preg`tise pe
Laura pentru frumuse]ea din`untru. Vic se rezem` de u[`,
privind-o cum se rotea \ncet \n loc.
M-am a[teptat la un farmec rustic, dar asta e o
minun`]ie! zmbi ea.
|nc`perea spa]ioas`, cu tavan \nalt, era decorat` \n
tonuri \nchise, cu excep]ia patului care domina un col]
\nc`p`tor, acoperit cu o plapum` alb` de puf [i
nenum`rate perne. Singura surs` de lumin` era focul din
[emineul uria[.
Am uitat de trandafir, \i spuse ea lui Vic.
|n timp ce str`b`tea \ncet spa]iul care-i desp`r]ea, Vic
\ncepu s` rup` spinii trandafirului, unul cte unul, cu
degetele lui lungi [i puternice.
Acum e perfect, murmur` el, aproape la fel de perfect ca tine.
Ridic` trandafirul, atingndu-i u[or gura cu el.
Mi-ai spus s` fiu egoist`, [opti ea, abia putnd s` mai
respire, a[a c`-]i cer s` m` s`ru]i.

VINUL IUBIRII

121

Asta a fost \n cealalt` noapte. |n noaptea asta nu mai


am r`bdare...
Laura zmbi la vederea dorin]ei nedisimulate din ochii
lui senzuali.
Nu m` intereseaz`! Insist...
Se \ntrerupse, mu[cndu-i u[urel col]ul gurii.
Dorise doar un s`rut, dar avu parte de mult mai mult.
Feroce, Vic o strnse la piept cu un bra], iar cu mna
liber` \i apuc` de guler bluza descheiat` [i o smuci \n jos,
imobilizndu-i coatele. R`sucindu-se astfel \nct s-o
lipeasc` [i mai strns de el, \i lu` \n sfr[it gura \n
st`pnire, s`rutnd-o cu patim`. Era un s`rut care nu se
compara cu nici unul dintre cele pe care le mai
\mp`rt`[iser` \mpreun`. Iar el continua s`-i absoarb`
gura, iar [i iar... Reac]ionau unul fa]` de altul frenetic,
convulsiv, cu o intensitate care-i devora pe amndoi.
Undeva, \ntre pl`cerea sf[ietoare [i delicioasa tortur`,
Laurei i se p`ru c`-l auzea gemnd:
Te iubesc, Laura. Te iubesc...
Poate c` fusese doar imagina]ia ei. |[i dorea att de
mult s`-l aud` rostind acele cuvinte...

Vic...?
Laura se trezi din somn buimac` [i \nfrigurat`. |ntinse
mna, dar Vic nu era lng` ea.

122

FRANCES FLORES

|n clipa urm`toare se \nv`p`ie o lumin` ro[iatic`, iar


Laura \l v`zu pe Vic \ngenuncheat lng` [emineu, scuturndu-[i palmele de praf.
A[a e mai bine, zmbi el, repezindu-se \napoi \n pat.
Ce rece e[ti! [opti Laura, \nvelindu-l strns cu plapuma. Las`-m` s` te \nc`lzesc.
|i sim]i palma atingndu-i fruntea, ca pentru a se
convinge c` nu era o iluzie, [i \l \ntreb` trebuia s` [tie:
Ai [optit te iubesc. Vorbeai serios?
Da.
Mna lui \i \ncercui fa]a, mngind pielea m`t`soas` cu
o nervozitate care-i contrazicea tonul calm.
Dar tu?
Laura d`du din cap, de[i \n \ntuneric Vic nu putea s-o
vad`.
Este prima oar` cnd i-am spus cuiva te iubesc,
dragul meu.
Surescitat` de schimbarea din ritmul respira]iei lui,
continu` s`-i mngie mu[chii tari ai pieptului. Degetele
i se ag`]au \n p`rul aspru.
E deja diminea]`? \ntreb` ea.
Draperiile groase de la ferestre \mpiedicau s` intre \n
camer` cea mai slab` raz` de lumin`.
Nu, min]i Vic. {i nu te opri... te rog...

VINUL IUBIRII

123

Primul lucru pe care-l v`zu Laura cnd ie[i din caban`


fu cerul pres`rat cu nori albi [i pufo[i. Cea]a din timpul
nop]ii se risipise. Soarele ardea str`lucitor, de[i vntul
continua s` sufle cu putere.
|mi pare r`u... murmur` Vic, v`zndu-i bluza rupt`.
S` nu-]i par`.
Laura ezit` doar un moment, \nainte de a se avnta \n
bra]ele lui.
O splendoare, nu-i a[a? \ntreb` ea, fascinat` de
priveli[te.
Da, e[ti o adev`rat` splendoare.
Vic o s`rut`, mai blnd de ast` dat`.
Vino, vreau s`-]i ar`t ceva.
Laura \l urm` pn` \n cealalt` parte a spa]iului dintre
cabane, unde o a[tepta o panoram` splendid`. Valurile
oceanului str`luceau \n golful cu ape lini[tite. Gr`dina
cabanei principale era un curcubeu de culori, iar \n
copaci cntau fel de fel de p`s`ri.
|mi place s` vin aici ca s` m` destind, spuse Vic,
]inndu-i [uvi]ele de p`r pe care vntul i le r`v`[ea. Dar,
de-acum \ncolo, vom veni \mpreun`.
|mpreun`?
Vic sim]i tremurul care o str`b`tuse.
Nu mai po]i tr`i cu povara asta pe umeri. Exist` doar
o singur` solu]ie, Laura, [i [tii foarte bine care e. Trebuie
s` vinzi podgoria. Nu, stai...
O strnse mai tare \n bra]e, ca s` nu poat` fugi.

124

FRANCES FLORES

Ascult`-m`! Vinul trebuie s` fie procesat ct mai


curnd. {tii asta, nu? Ce echipamente ve]i folosi? Cum v`
ve]i descurca f`r` bani?
E [i mai grav, Vic. Matt se teme c` mai avem doar trei
zile maximum.
Blestemul gros care se rostogoli din pieptul lui o surprinse pe Laura. Nu-i mai putea pune la \ndoial` sinceritatea.
Vreau s`-mi spui adev`rul, \i ceru ea. Dac` a[
semna imediat contractul, vnzndu-i lui Canova
vin`ria...
Vocea \i tremura pu]in, dar \[i impuse s` continue.
...mi-ai promite c` po]i salva vinul? Te rog s` nu m`
min]i.
Vic \i atinse u[or buzele cu ale lui, \n timp ce calcula \n
minte cu repeziciune, trecnd \n revist` procedurile complicate.
Dac` a[ redacta contractul azi, iar Canova [i cu tine
a]i semna hrtiile mine, pot instala echipamentele necesare \n trei zile.
Dar s-ar putea s` nu mai avem la dispozi]ie trei
zile!
Nu-]i face griji, pot ]ine \n suspensie esen]a vinului,
un timp, dup` ce preiau opera]iunea. E o activitate foarte
costisitoare [i delicat`, dar se poate face.
Dintr-o dat`, o r`suci \n loc, cuprinzndu-i fa]a \n
mini.

VINUL IUBIRII

125

Laura, iubita mea, o implor` el, ceea ce-ai face ar fi [i


spre binele nostru! Nu mai putem r`mne dezbina]i de
conflictul `sta!
Laura \i strnse cu putere minile, rugndu-se s` ia
decizia cea mai \n]eleapt`, \n timp ce-[i \nghi]ea lacrimile
arz`toare.
Da, voi vinde.
Nici unul nu mai putu scoate o vorb`. R`maser` strns
\ncle[ta]i. Peste cteva minute p`r`sir` cabana [i \n
curnd ajunser` la ma[in`.
Te iubesc, \i [opti Vic, \n timp ce pornea motorul. {i-mi
place s` stai ct mai aproape de mine, ai uitat?
Cuprinzndu-l cu un bra] pe dup` um`r, Laura se
rezem` de el oftnd.
Va trebui s` renun] [i la cas`?
Nu, voi insista asupra acestui punct [i altor cteva,
la fel de importante. Las` toate grijile \n seama mea,
Laura.
Motorul se \nsufle]i, duduind, iar Vic scoase cu grij`
ma[ina pe drumul de ]ar` \ngust.
Trebuie s` le spun Tinei [i lui Matt despre vnzare.
{i lui Beppo... [i soacrei mele.
Vic strnse din f`lci. Da, Donna Evangelina. Voia s-o
scape pe Laura [i de aceast` problem`, dar trebuia s` procedeze cu b`gare de seam`.
Laura, cum a murit so]ul t`u?
|i auzi u[oara exclama]ie [i-i apuc` strns o mn`.

126

FRANCES FLORES

Iart`-m`... N-aveam dreptul s` te \ntreb a[a ceva.


Ba nu, iubitule, ai tot dreptul.
Ridicndu-i u[or mna la buze, Vic i-o s`rut`.
|n cazul `sta, spune-mi.
Da, murmur` ea, atunci poate c` voi uita \n sfr[it [i
eu toat` tragedia. S-a \ntmplat att de repede... Plouase
zile \n [ir. Cu to]ii eram \ngrijora]i, nu numai de riscul distrugerii viilor, din cauza umezelii continue, ci [i pentru c`
vinul \ncepea s` se muceg`iasc` \n butoaie.
Surprins, Vic \i privi fa]a r`scolit` de amintiri.
Nu \n]eleg. De ce erau \n pericol butoaiele?
{tii c` beciurile sunt sub nivelul solului. Aveam
pompe, dar erau vechi [i nefolositoare. |ntr-o sear`, la
cin`, eram att de disperat` c` apa putea s` se infiltreze
\n butoaie, sau s` le fac` s` putrezeasc`, \nct Frank a plecat s` le verifice dup` o ceart` \ngrozitoare cu mama lui,
care insista c` vinul nu merita ca el s` ias` pe-o asemenea
furtun`! Nu \n]elegea valoarea vinului [i \l domina pe
Frank \ntotdeauna. El, \ns`, a ie[it totu[i. {i nu s-a mai
\ntors niciodat`.
Din Petaluma, Vic o luase pe o scurt`tur` care ducea
direct la proprietatea D'Asti din Sonoma. Opri ma[ina la
poart` [i o cuprinse pe Laura \n bra]e.
Continu`. Ce s-a \ntmplat?
Dup` o or`, v`znd c` nu se mai \ntorcea, am alergat
[i eu \n pivni]`. |n camera de degustare, l-am g`sit pe Beppo
\n genunchi, cu trupul lui Frank \n bra]e. |l g`sise mort.

VINUL IUBIRII

127

Desprinzndu-se din bra]ele lui, Laura privi via de


afar`. Proprietatea ei pn` a doua zi.
N-am aflat niciodat` cum se \ntmplase accidentul.
Probabil c` Frank a alunecat, a c`zut [i...
Nemaiputndu-[i st`pni suspinele, izbucni:
Vic, se \necase \ntr-o ap` adnc` de numai c]iva centimetri!
Vic nu \ncerc` s`-i potoleasc` plnsul; \[i ]inuse prea
mult timp \n fru lacrimile. Scoase o batist` din buzunarul sacoului aflat \nc` pe umerii ei.
Mul]umesc, murmur` Laura, \ncercnd s` zmbeasc`. Dar m` tem c` am nevoie de mai mult uite \n ce
hal ar`t!
|n primul rnd, replic` el, ar`]i superb, [i \n al doilea
rnd, nu vreau s` te mai v`d niciodat` suferind a[a. E un
ordin, \n]elegi?
Da, s` tr`i]i! glumi ea, \nchiznd ochii, \nc` r`v`[i]i
de durere. Dar...
Nu, Laura, vorbesc serios. Co[marul s-a terminat. Sau se
va termina \n curnd, dup` ce rezolvi [i problema cu Donna
Evangelina. Nu-]i dai seama c` profit` de tine? Acord`-i
respectul pe care-l merit`, dar n-o mai l`sa s` fie st`pn` pe
via]a ta. Frank Spandoni a murit \ntr-un accident, pur [i simplu. Nu-i datorezi absolut nimic lui Donna Evangelina!
|ntr-adev`r, soacra ei nu p`rea capabil` dect s`
r`spndeasc` \n jur ur` [i venin. Ei bine, trebuia s` se
adapteze la o via]` diferit`, la fel cum [i ea era \nv`]at` s`
tr`iasc` altfel.

128

FRANCES FLORES

Trebuie s`-i g`sesc pe Tina [i Matt, Vic. Apoi, \]i


promit c` voi vorbi [i cu soacra mea.
Cnd Vic d`du s` porneasc` ma[ina, Laura cl`tin` din
cap.
Nu, prefer ca de-aici s` merg pe jos. Vreau s` fiu singur` un timp, \nainte... \nainte de a le spune tuturor
despre vnzarea podgoriei. |n]elegi?
|n]eleg, dar vreau s` vin [i eu cu tine.
Nu, trebuie s-o rezolv \n felul meu. Dar \]i
mul]umesc, iubitule, ad`ug` ea, s`rutndu-l, \nainte de a
cobor\ din ma[in`. M` suni disear`?
Sigur. Dau o fug` pn` acas`, m` schimb, apoi \l abordez pe Canova [i punem contractul la punct. Am s`-]i telefonez imediat ce m` \ntorc acas`.
Dup` ce o mai s`rut` o dat`, Vic \ntoarse ma[ina, \i
f`cu Laurei cu mna [i porni spre San Francisco.
{tia \n adncul sufletului c` luase hot`rrea cea mai
\n]eleapt`. Privind peste vie, sim]i un bot umed [i familiar
atingndu-i mna. Bella \i venise \n \ntmpinare.
Credincioasa Bella! Laura se aplec` s-o mngie pe cap.
Cnd ajunser` \n apropierea casei, un l`trat juc`u[ al
Bellei o f`cu s` ridice privirea. {i v`zu o ma[in` de
comand`, mare [i luxoas`, parcat` chiar \n fa]a ei. Trecur`
cteva secunde pn` cnd Laura observ` c` pe placa de
\nmatriculare era scris numele Carole.

Capitolul 7
Lauretta, draga mea copil`! o \ntmpin` Donna
Evangelina, cu ochii plini de mali]iozitate, tamponndu-[i
u[urel gura cu un [ervet. V`d c` \n sfr[it te-ai gndit s`
mai treci [i pe-acas`!
D`du din cap spre Carole, apoi reveni c`tre Laura.
|n timpul regretabilei tale absen]e, m-am
\ntre]inut cu fermec`toarea logodnic` a domnului
Remo. Domni[oara Canova mi-a povestit cteva lucruri
foarte interesante despre Vic Remo, iar eu i-am spus la
rndul meu unele lucruri interesante despre tine,
draga mea.
Laurei pu]in \i p`sa de minciunile pe care le turnase
soacra ei, dar se \ntreba care dintre cele dou` femei alesese termenul logodnic`. |[i st`pni nervii [i se \ntoarse
spre Carole Canova.

130

FRANCES FLORES

Dac` d`deai un telefon \n prealabil, ai fi fost scutit`


de un drum, spuse ea, f`r` a face nici o \ncercare de a
p`rea politicoas`.
A, dar am telefonat, murmur` Carole, cu cea mai
nevinovat` expresie. Cnd Donna Evangelina nu te-a g`sit
\n dormitorul t`u, continu` ea, accentund u[or cuvntul
t`u, a avut bun`voin]a de a m` invita oricum la vin`rie.
Era sigur` c` vei ap`rea \n cele din urm`.
Savurnd presupusa jen` a nurorii sale, Donna
Evangelina se ridic` \n picioare ca o regin` [i-i mai turn`
lui Carole ciocolat` \n cea[c`.
Da, Lauretta, [tiam c` trebuia s` te \ntorci azi, din
cauza \ncurc`turilor cu vinul pe care ai f`cut prostia de a-l
l`sa s` se strice.
Se \ntoarse spre Carole, cu un zmbet numai lapte [i
miere.
|ntotdeauna am spus c` femeile nu trebuie s` se
amestece \n treburile b`rba]ilor. Singura satisfac]ie a
unei femei ar trebui s` fie aceea de a fi o so]ie [i o
mam` iubitoare, nu e[ti de acord, domni[oar`
Canova?
Categoric, toarse Carole, cu deplin` convingere.
Zmbetul lui Donna Evangelina nu se [terse, dar
deveni veninos [i hd.
M` sim]eam mult prea r`u ca s` observ, Lauretta, dar
nu cumva asear` ai plecat de-acas` \mpreun` cu domnul
Remo?

VINUL IUBIRII

131

Laura nu era att de naiv` \nct s` dea cine [tie ce


r`spuns prostesc. |n schimb, se duse la mas` [i, cu
mi[c`ri calculate, se a[ez` pe scaunul eliberat de soacra
ei.
Da, iar Vic m-a adus \n diminea]a asta acas` cu
ma[ina.
Fu cam nedumerit` de felul cum se \ngustar` ochii lui
Carole, dar nu pierdu vremea s` stea pe gnduri.
Cred c-am s` beau [i eu o ciocolat`.
Nu-[i clinti nici un deget pentru a se servi [i, dup` o
pauz` stingherit`, Donna Evangelina fu nevoit` s`-i
toarne [i ei o cea[c`. B`trna era nervoas`, iar Laura [tia.
O l`s` s` fiarb` \n suc propriu, amestecnd spuma din
cea[ca pe care i-o trntise \n fa]`.
|ntr-adev`r, te sim]eai foarte r`u. M` simt vinovat` c`
nu te-am l`sat s` te odihne[ti. |]i mul]umesc c` ai
\ntre]inut-o pe domni[oara Canova, dar acum insist s`-]i
vezi de s`n`tate. La revedere, signora.
O alungase pe un ton att de categoric, \nct tiranica
b`trn` amu]i. |ntr-un trziu, reu[i s`-[i vin` \n fire suficient pentru a o saluta pe Carole cu o \nclinare ]eap`n` a
capului. Pe Laura o ignor` cu des`vr[ire. Fo[nindu-[i
rochia neagr`, cu spatele drept ca un v`trai, Donna
Evangelina ie[i din camer`.
Laura \i l`s` lui Carole timpul necesar pentru a o studia, completnd toate golurile, dup` care \[i scoase \ncet
sacoul lui Vic, \ntrebnd:

132

FRANCES FLORES

De unde [tiai c` Vic a fost aici asear`?


|ntrebarea n-o tulbur` pe Carole.
L-am a[teptat la el \n apartament, ca de obicei.
V`znd c` nu ap`rea, am \nceput s` intru la gnduri. |n
ultima vreme a devenit cam neatent [i-i cunosc foarte
bine apuc`turile. Mi-am amintit de pozele care au ap`rut
ieri prin toate ziarele, dup` ce c[tigase nu [tiu de premiu
din industria vinurilor. |n majoritatea fotografiilor p`rea
foarte interesat de o anumit` brunet` care-i d`duse cu
mnu]ele ei premiul `la tmpit. Apoi mi-am amintit unde
o mai v`zusem tocmai pe bruneta aia! La premiera de la
oper`, fire[te, \n aceea[i sear` cnd Vic m-a l`sat cu ochii-n
soare! Nu ascult niciodat` cnd Vic [i tat`l meu discut`
afaceri m` plictise[te \ngrozitor dar \n ultima vreme
i-am cam auzit repetnd numele D'Asti, a[a c`-`-`...
Zmbi, \ncntat` de propria-i de[tept`ciune.
Asear`, \n timp ce-l a[teptam degeaba pe Vic, i-am
telefonat tat`lui meu [i am scos de la el informa]ia c`
familia D'Asti locuie[te \n Sonoma iar restul a fost un
fleac. Nu mi-a fost greu s` pricep c` Vic \ncerca s` te
ademeneasc` \ntr-o mic` aventur` torid`, Laura. Cum
spuneam, \i cunosc n`ravurile [i [tiu ct de conving`tor
poate fi, [i pe plan profesional, [i personal...
A[a c` ai sunat azi-diminea]` [i ai vorbit cu ramolita
de soacr`-mea...
Ramolita de soacr`-ta a fost o adev`rat` min` de
informa]ii.

VINUL IUBIRII

133

A[a c` te-ai repezit aici, hot`rt` s` faci o scen` de


isterie. Regret c` te dezam`gesc, dar Vic m-a l`sat la
poart`. {i nu te gr`bi s` tragi concluzii oricum nu \ncerc
c` m` ascund de nimeni dar n-am vrut dect s` fiu pu]in
singur`.
Totu[i, prefer` s` nu m`rturiseasc` adev`rul despre
vnzarea vin`riei. Referirea lui Carole la puterea de
convingere a lui Vic, pe plan profesional [i personal,
lovise prea aproape de ]int`.
}i-ai pierdut vremea de poman` venind aici s` m` vezi.
N-a[ prea crede, replic` surprinz`tor Carole. Poate e
mai bine c` nu l-am g`sit pe Vic, la urma urmei. Nu v`d
de ce n-am putea rezolva \ncurc`tura asta \ntr-o manier`
civilizat`.
Ce tot vorbe[ti?
Nervoas`, Laura se ridic` [i se duse la fereastra dinspre
atelierele vin`riei. Cl`dirile care g`zduiau pivni]ele se
vedeau \n dep`rtare. |[i aminti c` Tina [i Matt continuau
s` munceasc` acolo din r`sputeri.
|n regul`, Laura D'Asti, relu` Carole, pe un ton complet schimbat. N-am s` mai fiu subtil` [i-am s` ]i-o spun
clar. Vic n-are \ncotro, s-a n`scut cu o biochimie care
poate s` se vre pe sub pielea femeilor, mncndu-le
\ngrozitor. Nu mai face mutra asta \n]epat`, [tii al naibii
de bine la ce m` refer! Pn` acum, l-am putut p`stra, dar
mai [tiu [i c` s-a n`scut cu un sistem de auto-ap`rare. |nc`
n-ai aflat c` e alergic la c`s`torie?

134

FRANCES FLORES

Pentru prima oar`, \[i cobor\ un moment garda.


Mi-am c`lcat mndria \n picioare [i, de cteva ori,
m-am pref`cut c` nu vedeam. |n cazul t`u, \ns`, lucrurile
se schimb`. |mi creezi probleme serioase.
|[i deschise po[eta [i scoase un carnet de cecuri mic,
plat, cu scoar]e din piele de vi]el. Semnnd un cec \n alb,
\l rupse [i-l puse pe mas`, lng` Laura.
Nu [tiu dac` vei fi silit` sau nu s` vinzi ferma asta
nes`rat` m` doare-n cot, crede-m` dar [tiu c` nici o
femeie n-a avut vreodat` destui bani. Fii cu cap, iubito.
{tiu cte parale face Vic, a[a c` nu te sfii s` completezi aici
o sum` gras`, cu multe zerouri. Sigur c`, \n schimb,
a[tept s` te achi]i. {tii ce \nseamn` asta, nu? S` nu-l mai
vezi niciodat`, nimic mai simplu!
Laura nu se atinse de cec. |l privi ca pe o lighioan` gata
s` sar` de pe mas` [i s-o mu[te.
De ce?
|ntrebarea aproape o [oc` pe Carole.
De ce te \njose[ti a[a pentru un om care nu te
iube[te? A, nu, protest` Laura, nel`sndu-i timp s` intervin`, [tiu c` nu te iube[te! {i nici tu nu-l iube[ti.
|nh`]` cecul \n alb de pe mas`, \l f`cu ghemotoc
\n pumn, apoi i-l arunc` din r`sputeri lui Carole \n
fa]`.
Altfel, nu l-ai umili a[a!
Hrtia rico[` din obrazul femeii, c`zndu-i \n poal`.
Carole o l`s` acolo.

VINUL IUBIRII

135

S`-l iubesc? Dar n-am spus nimic despre iubire.


Atunci de ce te zba]i a[a ca s`-l p`strezi?
Carole lu` cecul, cl`tinnd din cap ne\ncrez`toare.
Sigur n-ai s` te r`zgnde[ti? {i nu mai face a[a pe
moralista. Nu e[ti prima juc`rie a lui Vic pe care-am pl`tit-o
ca s` dispar`, [i n-ai s` fii nici ultima. Ai nevoie de bani [i,
sincer` s` fiu, se va plictisi de tine destul de curnd. Nu e
de nasul t`u.
Probabil c` Laurei i se citea dezgustul pe fa]`, c`ci
Carole ridic` din umeri [i \ndes` cecul la loc \n po[et`.
Am s`-]i spun de ce \l vreau numai pentru mine,
[opti ea cu voce r`gu[it`. Pentru sex. {i s` [tii c` reu[esc
s`-l satisfac bine...
Ultima dat` cnd o v`zuse pe Carole, Laura o auzise pe
Lucy spunnd: pe sub toate sclipiciurile ei, Carole
Canova nu e dect o dr`gu]`, normal` [i banal` nimfoman`. {i, doar cu cteva ore \n urm`, Vic \nsu[i m`rturisise: m-a intrigat un timp, cu unele dintre talentele ei
neobi[nuite. Ct de trist! Toat` furia \i secase [i era
recunosc`toare c` nu se mai sim]ea superioar`.
S` nu-mi spui c` te-ai \ndr`gostit de el! o acuz`
Carole, ghicindu-i gndurile. Ar \nsemna c` m-am \n[elat.
Nu e[ti numai proast`, e[ti [i nebun`!
S`ri de pe scaun, apropiindu-se de Laura.
{tiu c` e fermec`tor [i irezistibil, dar nu-i l`sa talentele de amant s`-]i suceasc` min]ile. Ce-a f`cut, rse ea, cu
un sunet antipatic, ]i-a servit tratamentul sicilian complet,

136

FRANCES FLORES

cu tot cu cafenea, lumn`ri [i vin de cas`? Sau a fost mai


exotic [i nebunatic pe ascunz`toarea de pe coast`, \n
vuietul vntului...?
Taci din gur`!
O gur` pe care Laurei tare i-ar mai fi pl`cut s-o
crpeasc`.
|n interesul t`u propriu, taci! M-am s`turat de toate
minciunile tale despre el, [i de tine m-am s`turat! Ai [tiut
s` g`se[ti intrarea \n casa mea, vei [ti s` g`se[ti [i ie[irea.
Imediat!
Laura?
De ct timp se afla acolo sora ei? se \ntreb` Laura,
r`sucindu-se \n loc. Matt era lng` Tina, iar cu ei se mai
afla un str`in. Acesta p`rea cel mai surprins. Dar nu pe
Laura o privea, ci pe Carole. Descump`nit`, Laura spuse
primul lucru care-i trecu prin minte:
Tocmai voiam s` te caut, Tina. {i pe tine, Matt.
Ocoli masa, ignornd-o pe Carole care le \ntorsese
tuturor spatele, b`]oas`, privind pe fereastr`.
Haide]i afar`, \i chem` Laura. Am ceva serios s` v`
spun.
Dar cine era acel str`in? Doar nu le putea spune \n fa]a
altora c` se hot`rse s` vnd` vin`ria!
Tina se uita cu gura c`scat`, [i la Laura [i la
Carole. |nainte de a spune ceva, Matt o atinse u[or
pe bra].
Un moment, Tina. S`-i explic Laurei totul, bine?

VINUL IUBIRII

137

Carole r`mase la fereastr`, \ncremenit` ca o statuie de


marmur`. Necunoscutul st`tea la fel de nemi[cat. Laura fu
nevoit` s` sugereze, diplomatic:
N-am putea s` mai a[tept`m?
Regret, nu se poate, replic` ferm Matt. Tina [i cu
mine ne-am stors creierii \nc` din zori c`utnd o cale de
a ]ine vinul \n suspensie, dar n-am g`sit dect un zero ct
toate zilele.
|mi pare r`u, ar fi trebuit s` v` spun...
Laura ezit`. Fusese ct pe ce s` fac` o gaf`
cumplit`.
Adic`, s` v` ajut...
Tot nu conta, Laura. N-ai fi schimbat cu nimic rezultatele.
Insisten]a lui Matt era contagioas`.
Spune-mi, \i ceru Laura, ce s-a \ntmplat cu vinul?
Trebuie s`-l \mbuteliem imediat, altfel \l pierdem.
Alt` cale nu exist`, crede-m`.
Dar nu-i adev`rat!...
Fu ct pe ce s` pronun]e numele lui Vic.
Mi... mi s-a spus c` poate fi ]inut mai multe zile \n
starea asta critic`.
Numai cu ajutorul unor echipamente speciale.
Esen]a vinului a atins punctul de vrf, Laura. Dac` \l
neglij`m acum, \n veci n-o s` mai putem produce ceva
att de fin ca Ochiul {oimului. Sigur, vom avea un vin de
prima calitate, dar nu va fi suprem. Nu \n]elegi?

138

FRANCES FLORES

E[ti convins, Matt?


Matt se \ntoarse spre necunoscut.
Dac` nu m` crezi, \ntreab`-l pe Bill Hoyt. E cel mai
bun expert chimist \n domeniu pe care-l cunosc. Tina [i
cu mine ne-am hot`rt s`-i cerem sfatul, azi-diminea]`.
Spune-i, Bill.
A[a este, domni[oar` D'Asti.
|n timp de Bill Hoyt confirma teoria lui Matt, Laura
profit` de ocazie pentru a-l studia mai atent`. Col]uros,
dar nu lipsit de atrac]ie, avea aerul unui om competent [i
demn de \ncredere.
Dup` p`rerea mea, folosind vechile metode, ar trebui s` \ncepe]i opera]iunile imediat. V` ajut ct pot,
domni[oar` D'Asti. S-ar putea s` nu salv`m toat` cantitatea, dar...
Dar m`car o parte tot o putem salva! interveni Tina.
Surioar`, ce-i cu tine? De ce ezi]i?
Da, ave]i dreptate. |]i mul]umesc, Bill.
Se hot`rse. {tia c` nu mai putea a[tepta ajutorul lui
Vic, dac` voia s` salveze vinul la calitatea suprem`.
Atunci, s` mergem \nainte.
Cu un strig`t fericit, Tina \[i arunc` bra]ele pe dup`
umerii lui Matt.
Trebuie s` vorbim cu to]i agricultorii din Sonoma,
spuse acesta. Sunt sigur c` nu vom duce lips` de voluntari.
De-a lungul anilor, familia D'Asti ajutase mul]i localnici
ajun[i la ananghie. Aveau s` primeasc` un sprijin generos.

VINUL IUBIRII

139

Putem \ncepe disear`, lucrnd zi [i noapte, dac` e necesar.


O sun pe Lucy, spuse Tina, f`r` a da drumul minii
lui Matt. Poate ne d` [i ea o mn` de ajutor.
Laura, molipsit` de entuziasmul ei, le zmbi. |ns` continua s` aib` o nedumerire.
|]i sunt foarte recunosc`toare, Bill, dar a[ dori s` [tiu
de ce faci asta pentru mine.
Specialistul r`spunse chibzuit:
Ie[irea acestei produc]ii va fi un moment unic \n istoria vinului. A[ dori s` se re]in` c` am jucat [i eu un mic
rol. Nimic mai simplu, domni[oar` D'Asti.
|n t`cerea tensionat` care urm` acestei declara]ii sincere,
vocea guturat` a lui Carole Canova c`zu ca o blasfemie:
A, nu, Bill Hoyt, nu-i deloc att de simplu.
Captivat` de noul proiect, Laura uitase cu totul de ea.
Privi uimit` cum Carole \[i lu` po[eta [i se repezi spre
u[`, unde se opri \n fa]a lui Bill.
Ai a[teptat mult ca s` i-o pl`te[ti tat`lui meu, nu-i a[a?
R`zbunare! Asta vrei, Bill? Sau doar s` m` love[ti pe mine?
Niciodat` n-am vrut s` te lovesc, Carole.
Nu min]i!
|i mai arunc` o ultim` privire, mai-mai s`-l sf[ie, [i ie[i.
Tina era uluit`; Matt p`rea [i el destul de [ocat. Cea
dinti \[i reveni Laura.
Mi s-a spus c` e[ti un bun chimist [i tocmai mi-ai
explicat c` respec]i realiz`rile familiei mele, \i spuse ea lui
Bill. Dar ceea ce m` intereseaz` de fapt este: cine e[ti?

140

FRANCES FLORES

Laura, interveni insistent Matt, sora ta mi-a spus


despre planul murdar al lui Canova de a te cump`ra. M`
bucur c` l-ai trimis la dracu', [i pe el [i pe Vic Remo.
Oricum, i-am cerut lui Bill ajutorul. Am \ncredere [i \n
competen]a lui, [i \n el ca om.
Ironia cuvintelor lui despre Canova [i Vic o f`cu pe
Laura s` se crispeze, dar nu era momentul s`-i
m`rturiseasc` adev`rul. Bill Hoyt continua s` ascund` un
mister, iar Laurei nu-i pl`ceau deloc misterele.
Pot avea [i eu \ncredere \n tine, Bill?
Sper c` da, mai ales dup` ce-]i voi spune c` \mi pun
\n joc [i slujba, [i cariera, oferindu-mi serviciile \n acest
proiect. Sunt chimistul principal al lui Ricardo Canova.
Laura se uit` de la Bill la Matt, apoi la Tina [i din nou
la Bill. Cu to]ii p`reau s`-[i ]in` respira]ia.
Importan]a acestei produc]ii nu e singura cauz` pentru care \l sfidezi pe Canova, nu-i a[a?
|ntr-adev`r, recunoscu el. Canova a avut nevoie de
priceperea mea, [i mi-a pl`cut s` lucrez pentru el. Am [i
o socoteal` veche de achitat, recunosc, dar de asta am s`
m` ocup mai trziu. Crede-m` pe cuvnt, domni[oar`
D'Asti, n-are nici o leg`tur` una cu alta.
Laura \l credea.
|ncrederea lui Matt e singura garan]ie de care am
nevoie. Haide]i, s` ne-apuc`m de treab`!

Capitolul 8
Vic era epuizat, dar [i entuziasmat de ceea ce reu[ise s`
realizeze pentru Laura. Aplecndu-se peste birou, scoase
din buzunar contractul. Luptase din greu ca s` ob]in`
toate concesiile: Laura urma s`-[i p`streze casa, se
men]ineau to]i angaja]ii actuali, iar vin`ria avea s` se
numeasc` \n continuare D'Asti. Un alt avantaj era un cont
de depozit pentru studiile Tinei. Da, Laura avea s` fie
mul]umit`. |ntinse mna spre telefon.
Vic, iubitule! Ce faci? Ore \n [ir te-am a[teptat!
U[a dormitorului era \ntredeschis`, iar Vic o \mpinse
pn` la cap`t. Pe mocheta alb` se \ntindea o dr` de haine
aruncate o fust` de m`tase, o bluz`, un pantof de piele,
un sutien sub]ire de dantel` [i, \n mijlocul \nv`lm`[elii,
un [irag de perle. Carole, tol`nit` pe pat, le mi[ca alene
cu degetele de la picior.

142

FRANCES FLORES

Unde-ai fost toat` ziua?


La birou. M` crezi sau nu, unii dintre noi mai [i
muncesc ca s` aib` din ce tr`i. {i mai scute[te-m`, \ncepi
s` vorbe[ti ca o nevast`.
|nghi]indu-[i replica veninoas` pe care i-o provocase
sarcasmul lui, Carole \l privi cum se dezbr`ca.
Sunt dispus` s` te iert, de[i te por]i mizerabil cu
mine, iubitule... [opti ea, pe un ton destul de serios.
Ct ai de gnd s` mai continui jocul `sta prostesc?
Nu cred c` e un joc.
Nici eu. M-am s`turat de tot teatrul t`u, Carole. }i-am
spus de la \nceput c` nu-i dau nici o [ans`, iar acum o
repet: s-a terminat.
Nu-mi place s` fiu expediat` ca o boarf` de dou` parale, Vic!
Termin`.
Vic era calm; repetaser` de prea multe ori scena.
Carole se ridic` \n capul oaselor, \nnebunit`.
Ce-ai vrea s` fac acum? O plec`ciune gra]ioas`,
spunnd mii se mul]umiri pentru tot, iubi]el? Ce-a[tep]i
de la mine? ridic` ea tonul, cu voce ascu]it`.
N-ai \n]eles nimic, Carole. Efectiv, nu mai a[tept
nimic de la tine.
R`ceala din glasul lui o f`cu \n sfr[it s`-[i piard` controlul.
Canalie!
Dac` mizase pe o reac]ie, Carole avu o crunt`
dezam`gire. Singurul r`spuns fu plesnetul rapid al apei
pe pardoseala de marmur` a du[ului.

VINUL IUBIRII

143

Furia i se \nte]ea. Dup` ce du[ul se opri, \ncepu


zumzetul aparatului de ras. Totu[i, Carole avu grij` s` se
fac` auzit` pn` \n baie, cnd spuse:
Azi am fost la Laura D'Asti!
Ce...?
Vic ap`ru \n u[`, strngnd prosopul \n pumn.
De ce?
Era gata s`-[i piard` calmul. Pentru prima dat`, Carole
sim]i c`-i era fric`. Nu trebuia ca Vic s` afle despre cec!
Ridicnd sfid`toare b`rbia, r`spunse:
Din curiozitate feminin`, nimic mai mult. {tiu c` ai o
rela]ie cu ea, iubitule, nu \ncerca s` negi.
De ce-a[ nega? replic` el, pe un ton binevoitor, dar
cu ochii plini de dispre]. Ce i-ai spus, Carole?
Nimic! |ns` scumpa ta Laura are s`-]i spun` cteva lucruri foarte
interesante. Era vorba s`-i cumperi ferma pentru tat`l meu, nu-i a[a?
Da.
A semnat contractul?
|nc` nu.
Dar a promis c-o va vinde?
Da.
Furia lui Vic amenin]a s` explodeze \n orice moment.
Carole \[i savura triumful.
Iubitule, m` tem c` v`duvioara noastr` e o escroac`.
|n prezen]a mea, a ordonat s` se \mbutelieze imediat un
vin cu totul special. Urgent [i \n mare secret. Vic,
scumpule, m` tem c` te trage \n piept!...

144

FRANCES FLORES

Reac]ia lui Vic fu cu totul alta dect cea a[teptat`. |n


locul furiei, pe chip i se ivi surprinderea, apoi \ngrijorarea. Ca [i cum Carole nici n-ar fi existat, scoase din
debara o pereche de blugi, apoi \[i lu` un pulov`r pe gt
[i se \nc`l]` rapid cu ni[te cizme de teren. Strig`tul ascu]it
al lui Carole \l ajunse \n u[`:
Unde te duci?
|nc` n-ai priceput? replic` el, f`r` nici o und` de
emo]ie. Cnd pleci, po]i l`sa cheia apartamentului pe
biroul meu. N-o s` mai ai nevoie de ea.
Dup` ce u[a se trnti, Carole abia reu[i s` nu arunce
cu ceva \n perete. Nu era momentul pentru istericale.
Trebuia s`-[i p`streze sngele rece.
Deci, totul se sfr[ise. Ce era de f`cut? {tia c` nu suporta s` r`mn` singur`.
R`spunsul, cnd \i veni \n minte, o n`uci prin simplitatea lui. Lu` telefonul de pe noptier` [i form` num`rul
casei D'Asti, rugndu-se s` nu r`spund` Laura.
Avu noroc. Un glas necunoscut spuse:
Alo?
Slav` Domnului! Cu voce tremur`toare, [tiind c` nu
mai putea da \napoi, Carole ceru:
A[ dori s` vorbesc cu Bill Hoyt, v` rog.
Carole mi-a spus c` ai ordonat procesarea [i \mbutelierea vinului. De ce?

VINUL IUBIRII

145

Voiam s`-]i telefonez, dar am attea pe cap...


R`spunde-mi, Laura. De ce?
R`v`[it` [i frnt` de oboseal`, Laura se rezem` la pieptul lui.
Azi-diminea]`, Matt a f`cut o serie nou` de teste.
Vinul a ajuns la limit` [i va intra rapid \n declin. Nu mai
avem timp, Vic.
E[ti sigur` c` Matt are dreptate? \ntreb` el,
strngndu-i bra]ele ca \ntr-o menghin`. Dac` a gre[it,
cu echipamentele vechi de-aici ri[ti s` pierzi aproape tot
vinul. Nu m` intereseaz` c]i oameni v` vor ajuta, pur [i
simplu n-o s` mearg`.
|i d`du drumul.
|n trei zile, cu echipamente moderne, a[ fi putut
salva toat` cantitatea. Doar dac` nu cumva...
Avu \n]elepciunea s` nu vorbeasc` despre contract,
\ntrebnd-o \n schimb:
Te-ar r`zgndit \n leg`tur` cu vnzarea?
Nu, \n nici un caz, r`spunse ea, cu o privire vinovat`
peste um`r, spre pivni]`. Dar...
Dar \nc` nu i-ai spus Tinei, nici celorlal]i, a[a e?
N-am avut timp!
De ce n-o credea? Nu [tia prin ce chinuri trecea?
Oricum, testele lui Matt au fost confirmate de Bill
Hoyt.
De Hoyt? Chimistul lui Canova? Nu \n]eleg...
Fusese luat pe nepreg`tite [i nu-i pl`cea deloc.

146

FRANCES FLORES

Cum a ajuns Hoyt s` se amestece \n toat` povestea asta?


Matt i-a cerut sfatul, avnd \ncredere \n competen]a
lui. Iar Bill vrea s` ne ajute, chiar dac` asta-l va costa
slujba. N-ai s`-l alungi, nu-i a[a?
Crezi c` am dreptul?
Nici nu mai [tiu ce s` cred! To]i par s` \n]eleag`,
numai tu nu!
Laura!
Urmnd-o cu pa[i mari, Vic o ajunse din urm` \nainte
de a p`[i pe prima treapt`.
Nu m` intereseaz` dect fericirea ta. Dac` nu m`
crezi, plec chiar acum [i niciodat` n-am s` m` mai \ntorc.
Dar, dac` ai \ncredere \n mine, las`-m` s` fac [i eu un test
acum, scurt [i foarte simplu. Pot \ncepe imediat \mbutelierea [i-]i promit c` voi salva toat` cantitatea.
Dar cum, pentru numele lui Dumnezeu...?
Ai \ncredere-n mine. Cu o singur` condi]ie trebuie
s` dirijez \ntreaga opera]iune [i s` fiu singurul care va da
ordine.
De dou` zile, crama forfotea de activitate ca un stup de
albine. L`zile cu sticle acopereau acum doi pere]i, iar
Laura \ncepea s`-[i dea seama c` erau pe punctul de a
s`vr[i un miracol. Dup` ce-[i efectuase testul, Vic
declarase c` noul vin era chiar mai bun dect Ochiul
{oimului [i ar fi fost o crim` s` nu-l pun` pe loc la conservat.

VINUL IUBIRII

147

Soarele tocmai ajunsese la orizont, iar briza \nser`rii


sufla pe deasupra solului. Laura se bucura c` ie[ise din
cram`, pentru a nu pierde momentul. Inspir` adnc,
plimbndu-se agale, cu bra]ul lui Vic pe dup` umeri.
Trecur` prin dreptul lucr`torilor la vie, ascultndu-le cntecele.
Am uitat s` te \ntreb despre contract. L-ai adus cu
tine, Vic?
Da, \l am \n ma[in`. Hai s`-l cite[ti, vrei?
Bine, dar nu pot suferi jargonul legal. Mai bine
descrie-mi-l tu.
Vic \i expuse toate concesiile pe care i le smulsese lui
Canova. Cnd \ncheie, Laura \l \mbr`]i[`, mai ales fiindc`
auzise c` putea s` p`streze casa.
|]i mul]umesc, dragul meu. O, te iubesc att de
mult!
Deodat`, lng` conac opri un furgon mare.
Asta ce-o mai fi?
Se apropiar` repede s` vad` mai bine. Spre marea ei
surprindere, Laura v`zu, pe portier`, sigla unei firme,
\nscris` cu mult` art` [i gust. Scria: Brut`ria Spandoni,
Sacramento.
Nu [tiam c` so]ul t`u mai avea [i alte rude pe-aici,
coment` Vic.
Ba da, familia Spandoni e foarte numeroas`, murmur` Laura, nedumerit`. Dar nu i-am cunoscut [i nu
a[teptam nici o vizit`.

148

FRANCES FLORES

Enigma se rezolv` cnd pe u[a din fa]` ap`ru Donna


Evangelina, cobornd treptele ca un galion de r`zboi cu
toate pnzele sus, f`r` s` se uite nici la stnga nici la
dreapta, cu cte o valiz` \n fiecare mn`. Se trnti pe
scaunul din fa]` al furgonului, iar autovehiculul porni
\nainte ca Laura s`-[i fi dat seama prea bine ce se \ntmplase.
O, nu! N-o pot l`sa s` plece a[a...
Laura, iubito, stai lini[tit`. Mai bine nici c` se putea.
M-am purtat necuviincios cu ea, \ncerc` Laura s`-i
explice, sim]indu-se vinovat`. Iar acum, am silit-o s` plece
din cas`.
Nimeni n-o poate sili pe Donna Evangelina s` fac` un
lucru, dac` ea nu vrea. Sunt convins c` la rudele ei se va
sim]i foarte bine. Oricum, cu asta, toate fantomele trecutului au disp`rut.
Aceste cuvinte \[i f`cur` efectul.
Ai dreptate, Vic, n-a mai r`mas nici una, ]i-o jur.
Atunci, dovede[te. S` l`s`m orice altceva [i s` ne
gndim numai la noi.
Bine, am s`-ncerc.
Nu putea rezista rug`min]ilor lui. Efectiv, nu putea s`-i
refuze nimic!
Hai s` vedem contractul.
Ma[ina era parcat` \n acela[i loc unde Vic o l`sase cu
dou` zile \n urm`. Laura arunc` o privire peste contract,
apoi \l \mp`turi [i-l vr\ sub bra].

VINUL IUBIRII

149

Le voi spune tuturor, imediat ce termin`m de


\mbuteliat vinul.
Strig`tul lui Matt \i \ntrerupse, puternic [i limpede.
Repezindu-se amndoi spre cl`direa cramei, \l g`sir` \n
u[`, radiind de emo]ie.
Haide]i jos \n pivni]`, amndoi! Tot vinul e \n sticle!
Laurei abia dac`-i venea s` cread`. Chiar [i dup` ce o
v`zu pe Tina \nsemnnd ultima sticl`, r`mase cu impresia
c` totul era doar un vis.
Iubitule, \i [opti ea lui Vic, niciodat` n-am s`-]i pot
mul]umi, [tii asta.
Las`-mi pu]in timp, [i-am s` g`sesc eu o cale, replic`
el, zmbind.
|n ultimii doi ani, Lucy adunase cu migal` majoritatea
detaliilor [i [tia c` Vic era r`spunz`tor de schimbarea din
sufletul Laurei. Dup` ce-i adres` un semn discret de salut,
se \ntoarse spre prietena ei.
Ascult`, scumpete, \ntmpl`tor \l cunosc pe cel mai
bun litograf din California, lucreaz` pentru ziarul meu.
Ce-ar fi s`-]i fac` el eticheta, iar eu am s` ]i-o tip`resc, \n
condi]ii lux! De acord? Va fi darul meu pentru o fat`
grozav` ca tine!
Era un dar att de generos, \nct Laura nu-[i g`sea
cuvintele pentru a-i mul]umi, a[a c`-[i arunc` bra]ele pe
dup` gtul lui Lucy cuprinznd-o strns. Ar fi fost cel mai
emo]ionant moment, dar Bill Hoyt risipi toat` vraja cu
doar cteva cuvinte.

150

FRANCES FLORES

Dac` semnezi contractul pe care-l ]ii acum \n mn`,


domni[oar` D'Asti, nu vei mai avea nevoie de nici o
etichet`.
Ce vrei s` spui?
Imediat ce contractul va fi semnat, toate sticlele astea
vor porni spre uzina principal` a lui Ricardo Canova. |ntr-o
or`, toate vor purta eticheta Canova Gold, crede-m`!
A, nu, Bill, zmbi Laura, care \nc` nu \n]elegea toate
implica]iile cuvintelor lui. Nu \n]elegi. |n contract se
stipuleaz` c` tot vinul produs de podgoria asta va purta
eticheta D'Asti.
{tiu eu ce spun, replic` Bill, pe un ton se scuz`, dar
\n acela[i timp moroc`nos. Am v`zut cum au p`]it-o [i al]i
podgoreni care-[i vnduser` vin`riile lui Canova. Sigur, \n
contract poate scrie c` se va men]ine numele original, dar
avoca]ii care lucreaz` pentru Canova sunt cei mai mari
rechini, a[a c`-[i poate permite s` calce totul \n picioare.
Nimeni n-a c[tigat vreodat` un proces \mpotriva lui
Ricardo Canova! Dac` ]ine la o anumit` recolt`, \[i
trnte[te pe ea eticheta personal` [i nimeni nu mi[c`-n
front!
A[a e! strig` unul dintre fermieri.
Da, [i mie mi-a f`cut la fel! ad`ug` altul.
Pn` [i b`trnul Beppo se revoltase. Ridic` pumnul,
jurnd:
Eu n-am s` lucrez pentru Canova! Nimeni nu m`
poate sili s` muncesc pentru un ho], per un ladro!

VINUL IUBIRII

151

Cnd \n sfr[it vorbi [i el, Matt Moyer exprim` gndul


c`ruia nimeni \nc` nu \ndr`znise s`-i dea glas:
Remo, ai [tiut tot timpul c` a[a avea s` se \ntmple,
nu?
E[ti nebun! se r`sti Vic. Nu [tiu ce se stipula \n celelalte contracte, dar [tiu ce scrie \n al Laurei, pentru c` eu
l-am scris. {i voi avea grij` s` fie respectat!
Nu te cred! Cred mai degrab` c` ai muncit ca un
sclav ca s` \mbuteliezi vinul `sta pentru Canova, nu pentru Laura! replic` Matt revoltat. Numai vinul l-ai vrut, pentru [eful t`u!
|n ochii s`i g`lbui ap`ruse o expresie stranie.
Sau asta, sau Canova te-a fraierit [i pe tine una din
dou`!
F`r` s` se uite spre Laura, care era gata s` le[ine, Vic
r`spunse:
Am s`-]i aduc toate dovezile de care ai nevoie!
Cnd Laura ridic` privirea, Vic ie[ise.
Unde s-a dus?
S` discute cu Canova, sunt sigur`.
Lucy era gata s` izbucneasc` \n plns, dar Laura nici nu
observ`. Vic. |n acel moment, pentru ea nu mai conta
dect Vic.
Stai! Iubitule, a[teapt`-m`! Vreau s` vin [i eu cu tine!

Capitolul 9
Biblioteca din casa Canova era prelung`, cu plafon
\nalt [i ferestre ct peretele, prin care se vedea panorama
uluitoare a golfului. Ricardo Canova st`tea \n picioare
lng` un splendid birou Empire, adncit \n lectura unei
hrtii pe care o ]inea \ntr-o mn` tremur`toare. Nu era
clar dac`-i observase sau nu. Rosti doar dou` cuvinte:
Bill Hoyt!
Vic atinse prevenitor mna Laurei, care-[i st`pni
exclama]ia. R`maser` lng` fereastr`, domina]i de propor]iile s`lii. Laura se minuna s` vad` ct de admirabil \[i
controla Vic nervii. |n ceea ce-l privea pe Canova, acesta
p`rea obsedat.
Bill Hoyt! S-a \ntors la el. Carole, vreau s` spun.
Trnti hrtia pe birou.
I-a dat mesajul `sta valetului [i a plecat de-acas`, acu'
o jum`tate de or`. F`r` bagaje, f`r` bijuterii, f`r` nimic!

VINUL IUBIRII

153

Cl`tin` din cap, cu buzele crispate, nevenindu-i s` cread`.


Crezusem c-am distrus rela]ia asta cu ani \n urm`. {i
uite c`, dintr-o dat`, trei so]i mai trziu, a ajuns la concluzia c` \nc` \l mai iube[te pe primul!
|nc` nu p`rea s` fie pe deplin con[tient de prezen]a
lor. Continu` pe acela[i ton:
Aveam atta nevoie de frumuse]ea ei \n casa asta, de
cnd m-a p`r`sit maic`-sa... {i \nc` mai am nevoie de ea...
|n sfr[it, capul lui Canova se ridic`, smucit.
Scuza]i-m`, eram preocupat de ceva.
Imediat, deveni calm [i atent.
Sunt foarte surprins s` te v`d aici, domni[oar` D'Asti,
dar fii binevenit`! |]i pot oferi ceva de b`ut?
Nu, mul]umesc.
Mai degrab` s-ar fi \necat \nainte de a accepta ceva de
la el.
Nu? Dar m`car ia loc, bine?
Laura, care sim]ea c` i se t`iau picioarele, se a[ez` pe
un scaun din apropiere.
{i pe tine m` bucur c` te v`d, Vic, de[i a[teptasem o
veste de la tine ieri.
Vinul D'Asti a atins punctul limit` mai devreme dect
ne a[teptaser`m.
{i ce m`suri ai luat? \ntreb` Canova, cu o und` de
nervozitate \n glas.
L-am salvat. Am lucrat patruzeci [i opt de ore nonstop, ca s`-l salvez pn` la ultima pic`tur`.

154

FRANCES FLORES

Pe chipul demn al lui Canova se \ntip`ri o expresie de


admira]ie sincer`.
Perfect! Trebuie c` ai muncit ca un maniac ca s`
instalezi toate acele echipamente \n cram`. O reu[it`
remarcabil`!
Am terminat totul, spuse Vic foarte r`spicat, f`r` a sta
s` explice c` nu folosise nici unul dintre echipamentele
lui Canova. Cu o singur` excep]ie: etichetarea.
Nici o problem`, prietene. De fapt, nu-]i bate capul
cu etichetele, zmbi acru Canova.
Cnd \ncep o treab`, \mi place s-o duc pn` la cap`t,
Canova, [tii bine asta.
Da, dar acum e altceva. De etichetare am s` m` ocup
personal, continu` Canova, netulburat [i sigur pe sine. Nu
cred c` ]i-am spus, dar inten]ionez ca pe ultima recolt` de
vin Andrea D'Asti s` aplic eticheta Canova Gold.
|n contract nu scria a[a.
|ncordarea din glasul lui Vic \l f`cu pe Canova s` ridice
privirea, dar f`cu un gest nep`s`tor, ca [i cum acest
detaliu ar fi fost prea ne\nsemnat pentru a-l discuta.
Tu ai un singur cusur, Vic e[ti prea cinstit, \i spuse
el serios. Ca s` te ap`r de tine \nsu]i, am fost nevoit s`-]i
ascund un lucru. |ntotdeauna, \n trecut, am g`sit c`i de a
trece peste contracte. F`r` publicitate, f`r` scandaluri la
tribunal doar o sum` mare de bani pe sub mas`. Voi
onora toate clauzele din contractul D'Asti, cu excep]ia
etichetei. Acest vin \mi apar]ine mie.

VINUL IUBIRII

155

Canova era sub orice critic`! Laura nu mai putea s` tac`.


De ce trebuie s` fie a dumneavoastr` recolta
asta?
Sincer, nu cred c` vrei s` [tii r`spunsul la aceast`
\ntrebare, domni[oar` D'Asti, murmur` Canova, apropiindu-se de fereastr` pentru a privi spre golf. {tii, nu-mi
face nici o pl`cere s` te r`nesc.
Nu, nu pe Laura ai vrut s-o love[ti, interveni Vic,
\ncepnd s` \n]eleag` toat` povestea. Voiai s` dai \n
Andrea D'Asti, nu-i a[a? Chiar dac` bietul om a murit.
S` zicem c` voiam s` [terg o insult`.
Canova continua s` priveasc` luminile de jos.
Domni[oar` D'Asti, [tiai c` tat`l dumitale mi-ar cerut
un mare \mprumut \nainte de a muri?
Tat`l meu...?
Era imposibil!
Nu, n-am [tiut...
Canova oft`.
Ei bine, acum po]i s` afli totul. Sunt sigur c` avea o
disperat` nevoie de bani, altfel...
Altfel, nu s-ar fi \njosit s` apeleze la tine pentru un
\mprumut, complet` Vic, sarcastic.
Canova se \ntoarse spre el, dintr-o dat` nedumerit.
Cum spuneai, urm` Vic, e mai bine s` [tim toat`
povestea. Continu`.
Ochii lui Canova devenir` [i mai reci, \n timp ce se
\ncrunta.

156

FRANCES FLORES

Andrea D'Asti voia s` cumpere tractoare [i s`


\nlocuiasc` unele dintre pompele uzate din cl`diri.
Mna lui Vic se rezem` pe um`rul Laurei, ap`sat. Altfel,
tn`ra femeie nu [i-ar fi putut controla tremurul.
Da, aveam mare nevoie de pompe...
Cred c` i-am oferit o solu]ie foarte cinstit`. I-am spus
c`-i d`ruiesc banii, dac` se folose[te de influen]a [i reputa]ia lui pentru a m` ajuta s` c[tig Premiul Amici. Mi-a rs
\n nas.
Privi din nou pe fereastr`.
Cnd i-am oferit din nou banii \n dar, cu condi]ia
ca \n plus s`-mi vnd` vinul cel nou, despre care [tiam
c` avea s` se \nvecheasc` magnific, astfel \nct s`-mi
pot revendica premiul, a rs [i mai tare. Dar, continu`
el, nu f`r` o und` de mndrie, recolta a meritat
a[teptarea.
|[i \ng`dui s` rd` scurt.
Te pot asigura, draga mea domni[oar` D'Asti, c`
faima acestui vin va t`m`dui toate r`nile pe care mi le-a
pricinuit tat`l dumitale!
De ce s`-]i fie permis s` distrugi vie]ile unor
oameni pentru un premiu care \n afara industriei vinului nici m`car nu este cunoscut? Nu e drept! Ai tot ce
]i-ai putea dori! strig` Laura cu \nver[unare, privind \n
jur.
Am achizi]ionat foarte mult, draga mea, preciz`
Canova, revenind la birou; cuvintele respect, reputa]ie [i

VINUL IUBIRII

157

iubire pluteau \n aer, aproape audibile, ca [i cum ar fi fost


strigate cu furie. Celorlal]i le e foarte greu s` \n]eleag`
pasiunile secrete ale unui om.
V`zu felul cum o ]inea Vic pe Laura de umeri.
Pe unele dintre ale tale le-am [i ghicit, Vic.
{tiai totul despre via]a Laurei \nc` din prima zi cnd
mi-ai dat \ns`rcinarea asta, nu-i a[a?
Sigur c` da. {i a ie[it destul de frumos pentru toat`
lumea, nu e[ti de acord? Se vede clar c` ai c[tigat
adora]ia domni[oarei D'Asti, eu am ob]inut vinul, iar
]ie, prietene, \]i va reveni [i un supliment de prima
mn`. {i-acum, d`-mi contractul.
|ncet, Vic se apropie [i arunc` fascicula de hrtii
pe birou. |l privi pe Canova cum le desp`turea f`r`
grab` [i \ncepea s` caute \n partea de jos a fiec`rei
file.
N-ai s` g`se[ti ceea ce cau]i, murmur` Vic. Laura n-a
semnat contractul. Nu ai nici o palm` din p`mntul
D'Asti, iar eticheta ta nu va ap`rea pe nici o sticl` din
recolta asta.
St`pnirea de sine a lui Canova fu remarcabil`. Tocmai
i se refuzase un lucru la care rvnea de aproape patru ani,
dar totu[i nici nu tres`ri.
De ce te-ai r`zgndit, domni[oar` D'Asti? Ai condamnat vin`ria la moarte, [tii asta, nu-i a[a?
Prefer s` \nchid vin`ria pe veci, dect s` mai am de-a
face cu dumneata, replic` Laura, \n timp ce se ridica,

158

FRANCES FLORES

apropiindu-se gr`bit` de Vic. Slav` Domnului c` am aflat


adev`rul [i c` l-a aflat [i Vic \nainte de a semna contractul!
{tii, Vic, niciodat` nu m-am a[teptat s`-mi faci una ca
asta...
Chipul d`ltuit \n piatr` al lui Canova p`rea marcat de
o adnc` durere. Apoi, \ns`, ridic` din umeri.
Mare p`cat, z`u a[a. O vin`rie excelent` [i o
carier` str`lucit` se vor duce de izbeli[te \n acela[i
timp, [i numai din cele mai proste[ti [i idioate
motive.
Nu ]i se pare c` e[ti cam prea pesimist? \ntreb` Vic,
batjocoritor. Nu despre cariera mea vorbesc, oricum a[ fi
aflat despre metodele tale ilegale \n afaceri, mai devreme
sau mai trziu, [i-atunci s-ar fi zis [i cu parteneriatul nostru. M-ai \nv`]at s` fiu necru]`tor, dar cred c` \n cele din
urm` te-a[ fi dezam`git, cu cinstea mea. Nu, \n leg`tur` cu
vin`ria cred c` e[ti pesimist.
|n sfr[it, autocontrolul \l p`r`si, iar urm`toarele
cuvinte fur` rostite cu aprindere:
|n via]a mea n-am muncit mai greu ca \n ultimele
dou` zile, [i niciodat` n-am fost mai fericit! Orice-am
realizat, am f`cut-o f`r` nici un cent din banii t`i murdari
[i nimic din echipamentele tale afurisite! Vin`ria ar putea
fi salvat`, dac` cineva ar ]ine la ea \ndeajuns pentru a
investi timpul [i banii necesari ca s-o reorganizeze. Ce
p`rere ai, Laura?

VINUL IUBIRII

159

|i ridic` fa]a spre el, astfel \nct privirile li se \ntlnir`.


A[ dori s` \ncerc cu titlu permanent, desigur.
Nu a[ accepta o asemenea propunere, [opti ea,
atingndu-i gura cu buzele ei calde, o dat`, apoi \nc` o
dat`, dect tot cu titlu permanent.
Ajunseser` aproape de u[`, cnd auzir` glasul lui
Canova.
Cum ai reu[it, Vic?
R`m`sese \n picioare lng` birou, cu spatele drept [i
ochii ca de cremene.
Cum ai reu[it s` salvezi tot vinul \ntr-un timp att de
scurt, f`r` bani [i echipamente moderne?
Rsul lui Vic p`ru deplasat \n pustietatea maiestuoasei
biblioteci.
M` crezi sau nu am f`cut-o cu ajutorul oamenilor.
Te-ai mira s` vezi cte genuri diferite de oameni au venit
din toat` Napa-Sonoma ca s` ne ajute. {i nu [i-au frnt
[alele numai datorit` reputa]iei familiei D'Asti. Au f`cut-o
doar dintr-un sentiment profund, pe care ei \l numesc
fratellanza. Incidental, Canova, asta \nseamn` prietenie.
Laura ar fi putut ad`uga c` \nsemna [i iubire, dar [tia
c` tonul batjocoritor al lui Vic era de ajuns [i c` ultimul
sens al acelui cuvnt \i era rezervat \n primul rnd ei.

Sfr[it