Sunteți pe pagina 1din 10

Gradinaru Emanuel

Teologie Pastorala

STIINTELE PEDAGOGICE / EDUCATIEI


Stiintele pedagogice/educatiei reprezinta ansamblul disciplinelor
teoretice si practice care studiaza activitatea de formare-dezvoltare
permanenta a personalitatii umane, prin strategii si mijloace de cercetare
specifice.
Saltul de la pedagogie la stiintele pedagogice/educatiei este realizat de-a
lungul unui proces istoric, care corespunde evolutiilor intra, inter si
transdisciplinare inregistrate in domeniul cercetarii activitatii de formaredezvoltare a personalitatii umane.
Acest proces parcurge trei etape distincte ( Avanzini, Guy, , . -): a) etapa
plasata conventional la sfarsitul secolului XIX - inceputul secolului XX, care
marcheaza, pe de o parte "abolirea dominatiei filosofiei", care conferea
pedagogiei un caracter exlusiv normativ, cu diferite nuante teologice sau
politice, iar pe de alta parte "reculul progresiv al termenului de pedagogie
in favoarea celui de stiinta a educatiei care tinde la o abordare obiectiva,
experimentala; b) etapa plasata conventional in prima jumatate a secolului
XX, care marcheaza tendinta "stiintifizarii" pedagogiei prin valorificarea
progreselor inregistrate in domeniul biologiei, psihologiei, sociologiei in
directia dobandirii unui demers obiectiv, "pe cai proprii unei pedagogii
experimentale sau unei didactici experimentale"; c) etapa plasata
conventional in cea de-a doua jumatate a secolului XX, care marcheaza
tendinta "emergentei stiintelor educatiei" pe fondul extinderii obiectului
sau de cercetare la nivelul unei activitati de formare-dezvoltare
permanenta a personalitatii care valorifica o pluralitate de abordari
metodologice, intra, inter si transdisciplinare.
Termenul de stiinte ale educatiei a fost lansat de Eduard Claparede in in
conditiile elaborarii unui proiect de cercetare care viza extinderea
domeniului de studiu specific pedagogiei. Acest proiect va fi transpus in
practica in , prin infiintarea Institutului de Stiinte ale Educatie - JeanJacques Rousseau, cu sediul la Geneva.
Saltul de la "stiinta educatiei" la "stiintele educatiei", realizat in anii
reflecta urmatoarele tendinte de evolutie epistemologica ( Birzea,
Cezar, , . -):
- tendinta de negare a pedagogiei care traieste un anumit complex de
inferioritate de natura istorica (in antichitate pedagogul/"paedagogus" era
un sclav care avea sarcina de a conduce copilul la scoala") si psihosociala
(dilatarea/diluarea discursului prin "clisee verbale" si "sloganuri ideologice"
extrapolate pana la "apropierea extremelor de orice fel" - Olivier, Reboul, );
- tendinta de afirmare a unor discipline auxiliare ale pedagogiei, care
marcheaza un anumit efort de sistematizare a domeniului la nivelul unor
"raporturi de subsidiari-tate" intre pedagogia generala si ramurile sale,
"completate in diferite branse sau domenii de specializare";
- tendinta de dezvoltare la nivelul unui "program de formare

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

interdisciplinara", care legitimeaza abordarile flexibile, "specializate chiar


in interiorul catedrelor de pedagogie", in contextul unor juxtapuneri create
uneori artificial, intr-o "aglomeratie de discipline disparate";
- tendinta de extindere a unor "mini-stiinte autonome", care intretine riscul
"parcelarii", al unui "sectarism penibil" ( "variantele pedagogice ale
stiintelor donatoare: psihologia, sociologia, antopologia etc") in cadrul
caruia "pedagogicul dispare ca obiect";
- tendinta de exprimare a pluralismului pedagogic, care angajeaza mai
multe "axe disciplinare" (psihologia pentru studiul persoanei; psihologia
sociala pentru studiul interrelatiilor si a grupelor; sociologia, pentru studiul
organizatiilor la nivel de sistem etc.) "care converg spre un teren unic, care
este educatia".
Clasificarea stiintelor pedagogice/educatiei presupune delimitarea
criteriilor metodologice avansate direct sau indirect de diferiti autori in
cadrul celei de-a treia etape de evolutie a conceptului, stabilita
conventional, dupa anii -. Vom rezuma urmatoarele modele de clasificare
care pot fi sesizate in literatura de specialitate, in plan mondial si national:
) Modelul propus de Rene Hubert () are in vedere doua criterii: a) criteriul
bazei experimentale a educatiei, realizata/realizabila la nivelul naturii si a
activitatii psihologice si sociale, care angajeaza diferite raporturi de
interdiscipli-naritate:
- pedagogia biologica, fiziologica, igiena scolara;
- pedagogia psihologica, psihopedagogia, psihopedagogia generala,
psihopedagogia speciala
- pedagogia sociologica, sociopedagogie, sociologia educatiei b) criteriul
continutului educatiei realizat/realizabil prin diferite "discipline educative"
studiate la nivelul "teoriei formale a educatiei":
- educatia corporala,
- educatia intelectuala,
- educatia profesionala,
- educatia practica si morala (sociala, politica, umana).
- educatia estetica (artistica, filetica, religioasa),
- educatia masculina si educatia feminina ( Hubert, Rene, ).
) Modelul propus de George F.Kneller (, ) are in vedere criteriul tipului de
limbaj pedagogic dezvoltat cu prioritate: a) pedagogia generala care
promoveaza un limbaj normativ, prescriptiv exersat in cadrul: teoriei
educatiei, didacticii generale, filosofiei educatiei, eticii educatiei); b) stiinta
educatiei, care promoveaza un limbaj tehnic, descriptiv, exersat in cadrul:
psihologiei educatiei, sociologiei educatiei, pedagogiei comparate,
administratiei invatamantului (...) - Kneller, George, F., , . .
) Modelui propus de Emii Planchard () are in vedere criteriul metodoigiei de
abordare a educatiei care valorifica la varf /la suprafata "stiinta si arta
educatiei" si incearca sa asigure, la baza, constituirea "pedagogiei
integrale": a) pedagogia generala sau filosofica: filosofia educatiei, etica
educatiei, politica educatiei, teoria educatiei b) pedagogia stiintifica sau
pozitiva: biologia educatiei, fiziologia educatiei, antropologia educatiei,
pedagogia medicala, sociologia pedagogica, psihologia pedagogica, istoria
pedagogiei, statistica pedagogica, pedagogia experimentala ( Planchard,
Emil, La pedagogie scolaire coniemporaine, , Pedagogie scolara

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

contemporana, ).
) Modelul propus de R.Dottrens si G.Miaiaret () are in vedere resursele
principale angajate in procesul de dezvoltare a stiintelor pedagogice: a)
discipline care sustin reflectia asupra problemelor generale ale educatiei
(filoso-fia educatiei); b) discipline care asigura documentatia asupra
sistemelor de educatie din perspectiva temporala (istoria pedagogiei) si
spatiala/geografica (pedagogia comparata); c) discipline fundamentale
care sprijina analiza stiintifica a educatiei/ disciplinele din categoria
stiintelor: biologice, psihologice, sociologice; d) discipline care utilizeaza
metodele si tehnicile stiintelor amintite anterior, "analizand din punctul lor
de vedere situatiile educative: biopedagogia, psihopedagogia,
sociopedagogia; e) discipline care studiaza si valorifica metodele de
educatie din perspectiva cercetarii stiintifice: pedagogia experimentala
( Dottrens, Robert; Mialaret, Gaston, , .).
) Modelul propus de Gaston Mialaret () are in vedere "o prima incercare de
sinteza", care angajeaza criteriul contextului in care are loc educatia: a)
stiinte care studiaza conditiile generale si locale ale institutiei scolare:
istoria educatiei si invatamantului, sociologia scolara, demografia scolara,
economia educatiei, pedagogia comparata; b) stiinte care studiaza relatia
pedagogica existenta Ia nivelul actiunii educationale/didactice: fiziologia
educatiei, psihologia educatiei, psihosociologia grupurilor mici, stiintele
comunicarii; didacticile speciale ale diferitor discipline de
invatamant/materii scolare; stiinta modelelor si a tehnicilor de predare
( didactica generala): stiinta evaluarii; c) stiinte consacrate reflectiei si
evolutiei educatiei: filosofia educatiei, planificarea educatiei, teoria
modelelor ( Mialaret, Gaston, . .).
) Modelul propus de Stefan Barsanescu () are in vedere criteriul gradului
de generalitate care sustine unitatea sistemica a pedagogiei in calitatea sa
de stiinta a educatiei: a) discipline care formeaza trunchiul pedagogiei
generale: pedagogia sistemica (teoria educatiei, didactica generala,
didactica specialitatilor/diferitelor obiecte de invatamant), pedagogia
istorica/istoria pedagogiei, pedagogia sociala, pedagogia comparata,
pedagogia comunicarii internationale, pedagogia prospectiva; b) discipline
care formeaza ramurile pedagogiei diferentiale: pedagogia profesionala,
pedagogia varstelor, pedagogia curativa/defectologia ( Barsanescu.
Stefan, , ., ).
) Modelul propus de Guy Avanzini () are in vedere criteriul "categorisirii"
stiintelor educatiei in functie de raporturile prioritare stabilite de acestea
cu stiintele fundamentale (istorie, geografie, economie, sociologie;
biologie, fiziologie, psihologie; matematica, lingvistica etc.): a) stiinte care
studiaza ideile si institutiile educative in mod diacronic - istoria pedagogiei
si sincronic: pedagogia comparata sau geografia educatiei, economia
educatiei, sociologia educatiei; b) stiinte care studiaza obiectul educatiei
/elevul din perspectiva unor domenii de cercetare care asigura
cunoasterea si valorificarea acestuia: biologia educatiei, biopedagogia;
psihologia educatiei, psihopedagogia generala si speciala, psihosociologia
educatiei; c) stiinte care studiaza principiile didacticii generale (metode
globale ale educatiei si invatamantului, tehnologia educatiei, docimologia)
si speciale (didactica aplicata la diverse discipline particulare: matematica,
limba materna, limbi straine, chimie, fizica, filosofie etc.)

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

) Modelul propus de A. Ferrandez, si J. Sarramona () are in vedere criteriul


domeniului de cercetare predominant: a) stiinte care studiaza finalitatile
educatiei/stiinte teleologice: teologia educatiei, filosofia educatiei; b)
stiinte care studiaza determinismul bio-psiho-social al educatiei/activitatii
de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane: biologia
educatiei, fiziologia educatiei, psihologia educatiei, sociologia educatiei,
economia educatiei; c) stiinte care studiaza modul de evolutie al educatiei
in timp si spatiu/stiinte ilustrative: istoria educatiei, pedagogia comparata;
d) stiinte care studiaza principiile generale si specifice de realizare a
educatiei/stiinte normative: pedagogia generala, pedagogia diferentiala; e)
stiinte care studiaza aplicarea principiilor generale si specifice ale
educatiei in diferite domenii de activitate/stiinte aplicative: orientarea
scolara si profesionala, gestiunea invatamantului, planificarea
invatamantului, didactica specialitatilor ( A. Ferrandez, A.si J. Sarramona, I,
).
) Modelul propus de Th. Diterich () are in vedere criteriul mediilor
educative de referinta: a) pedagogia generala: antropologia pedagogica,
filosofia educatiei, teoria sistemelor educative, politica educatiei, b)
pedagogiile specializate: pedagogia prescolara, pedagogia scolara (teoria
institutiei scolare, teoria curriculumului, teoria instruirii), pedagogia
familiei, pedagogia sociala, pedagogia intreprinderii; c) pedagogia
comparata; d) pedagogia istoriei ( Diterich, Th., Zeit und Grundfragen de
Padagogik. Ei-ne Einfuhrung in padagogisches Denken, Juius Klinkhardt,
Bad Heilbrunn/Obb., ).
) Modelul propus de Cursul de pedagogie al Universitatii Bucuresti () are in
vedere doua criterii: a) criteriul gradului de generalitate:
- pedagogia generala - "teoria generala a educatiei";
- stiinte care studiaza educatia, din diferite perspective particulare "in
forma in care ea se integreaza in adevarata cultura pedagogica": filosofia
educatiei, istoria educatiei; sociologia educatiei, psihologia
educatiei/pedagogica; fiziologia educatiei; economia educatiei; planificarea
educatiei; prospectiva educatiei; demografia scolara; psihopedagogia
speciala; stiinta conducerii invatamantului; igiena scolara, ergonomia
scolara; b) criteriul tendintelor constatate in procesul de diversificare a
domeniului de studiu al pedagogiei, care impune saltul de la pedagogie la
sistemul stiintelor educatiei:
- stiinte care studiaza domeniul educatiei, din perspectiva diferitelor grade
de institu-tionalizare a acesteia: pedagogia anteprescolara, pedagogia
prescolara, pedagogia scolara, pedagogia profesionala, pedagogia
universitara, pedagogia organizatiilor de copii si tineret, pedagogia
familiei, pedagogia comunicatiilor mass-media. pedagogia militara etc.;
- stiinte care studiaza domeniul educatiei din perspectiva aprofundarii
diferitelor laturi, sarcini, forme de proiectare si de realizare a acesteia:
didactica generala/teoria generala a instruirii, didactica disciplinlor de
invatamant/metodica predarii-mvatarii-evaluarii, teoria educatiei
intelectuale, teoria educatiei morale, teoria educatiei tehnologice, teoria
educatiei estetice, teoria educatiei fizice si sportului, metodologia
educatiei, teoria obiectivelor pedagogice, teoria continutului
invatamantului, teoria evaluarii randamentului scolar, tehnologia
educationala, pedagogia activitatilor extrascolare etc;

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

- stiinte care studiaza unele aspecte speciale ale educatiei impuse la


nivelul cercetarii pedagogice: pedagogia comparata, pedagogia
prospectiva, pedagogia experimentala, pedagogia corectiva/terapeutica,
pedagogia antropologica, pedagogia cazurilor patologice etc. ( Curs de
pedagogie, coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, , . -).
) Modelul propus de J.L.G. Garrido () are in vedere doua criterii
complementare: a) criteriul raportarii la obiectul de studiu al pedagogiei
care este procesul educativ :
- stiinte care studiaza anumite aspecte ale procesului educativ:
- stiinte care studiaza finalitatile educatiei/stiinte teleologice: (filosofia
educatiei, teologia educatiei)
- stiinte care studiaza "actorii educatiei" si mediul educatiei/stiinte
antropologice ale educatiei: biologia educatiei, psihologia educatiei,
sociologia educatiei, antropologia educatiei;
- stiinte care studiaza metodele procesului educativ /stiinte metodologice
ale educatiei: didactica generala, didactica specialitatii, politica educatiei,
economia educatiei, planificarea educatiei, orientarea scolara si
profesionala, conducerea scolii;
- stiinte care studiaza procesul educativ in ansamblu! sau: istoria
pedagogiei, pedagogia comparata; pedagogia generala, pedagogia
diferentiala; b) criteriul metodei de cercetare angajate la nivelul obiectului
de studiu al pedagogiei - procesul educativ:
- stiinte care studiaza anumite aspecte ale procesului educativ prin
metode de cercetare analitice /stiinte analitice ale educatiei: stiintele
antropologice, stiintele metodologice, stiintele teleologice;
- stiinte care studiaza procesul educativ in ansamblul sau prin metode de
cercetare analitico-sintetice: istoria pedagogiei, pedagogia comparata;
- stiinte care studiaza procesul educativ in ansamblul sau prin metode de
cercetare sintetice: pedagogia generala, pedagogia diferentiala;
( Garrido, Jose, Luis, Garcia, , , .-).
) Modelul propus de Viviane de Landsheere () are in vedere criteriul
clarificarii epistemologice a domeniului de cercetare al stiintei educatiei,
din perspectiva specificitatii activitatii deformare-dezvoltare permanenta a
personalitatii umane: a) fundamentele stiintei educatiei: filosofia educatiei,
politica educatiei; psihologia educatiei; b) teoria generala a curriculumului:
teoria definirii si a construirii curriculumu-lui; organizarea sistemului de
invatamant; didactica generala, didactica disciplinelor de specialitate;
tehnologia educatiei, teoria evaluarii; c) probleme speciale ale educatiei:
pedagogia speciala, educatia permanenta, educatia familiei, educatia
multiculturala; cercetarea in educatie/metodologia cercetarii in educatie;
d) cercetarea asupra educatiei: istoria educatiei, pedagogia comparata;
etnologia educatiei, sociologia educatiei, planificarea educatiei, economia
educatiei, administrarea educatiei ( De Landsheere, Viviane, . . V-XI; -).
) Modelul propus de Mialaret, Gaston, () urmareste definitivarea unui
"tablou general al stiintelor educatiei" care are in vedere doua criterii
generale distincte dar complementare:
a) criteriul gradului si a tipului de complexitate externa si interna existent
la nivelul disciplinelor pedagogice:
- stiinte care studiaza conditiile generale si locale ale educatiei: istoria

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

educatiei si a pedagogiei; sociologia educatiei, etnologia educatiei,


demografia scolara, economia educatiei, administratia scolara, pedagogia
comparata;
- stiinte care studiaza "situatiile si faptele educatiei" la nivelul
problematicii:
- conditiilor de realizare a actului educativ: psihologia educatiei,
psihosociologia grupurilor mici, stiintele comunicarii;
- procesului de invatamant: didactica generala, didactica specialitatilor,
teoria programarii instruirii (n.n. teoria proiectarii didactice);
- metodelor si tehnicilor de instruire: metodologia generala, metodologia
specifica unor obiecte de invatamant;
- evaluarii activitatii de instruire: docimologia, teoria evaluarii;
- stiinte care vizeaza analiza reflexiva si prospectiva a viitorului: filosofia
educatiei, planificarea educatiei; b) criteriul functiilor pedagogice asumate
in contextul practicii educative (functia de activare-gestionare si
administrare-decizie):
- stiinte care vizeaza realizarea functiilor pedagogice la nivelul ansamblului
educatiei (institutie, actiune, continut, produs) sau la nivelul diferitilor
parteneri (deci-denti, gestionari, actori): filosofia educatiei, istoria
pedagogiei, pedagogia comparata;
- stiinte care vizeaza realizarea prioritara a unei functii a educatiei
- stiinte care vizeaza realizarea prioritara a functiei de activare a
educatiei/de stimulare a "actorilor educatiei": stiintele metodologice,
stiintele evaluarii si comunicarii; didactica generala si didacticile diferitelor
obiecte de invatamant; fiziologia educatiei, psihologia educatiei,
psihosociologia educatiei;
- stiinte care vizeaza realizarea prioritara a functiei de gestionare si de
administrare a educatiei: teoria conducerii scolii, economia educatiei,
psihologia sociala;
- stiinte care vizeaza realizarea prioritara a functie de decizie: sociologia
educatiei, etnologia educatiei; demografia scolara, planificarea educatiei
( Mialaret. Gaston. , .-).
Elaborarea unei iaxonomii a stiintelor pedagogice/educatiei ramane o
problema deschisa in conditiile in care "actualmente nu exista criterii
suficient de elaborate si acceptate de toti pentru a putea vorbi de o
clasificare definitiva" (Mialaret. Gaston. . . ).
Criteriile prezentate anterior, aleatorii prin diversitatea lor. persistenta
uneori chiar Ia nivelul aceluiasi autor ( Mialaret, Gaston. , , ). solicita o
abordare epistemologica unitara. Aceasta va permite depasirea situatiilor
critice cu care se confrunta pedagogia, evidente in conditiile in care: a) "nu
dispune de un concept care sa acopere in mod global, campul de cercetare
al educatiei"; b) obiectul sau de cercetare, educatia, este revendicat de
mai multe stiinte "si dincolo de acestea de mai multe metode" ( Avanzini.
Guy. . .-; ); c) baza de experimentare este extinsa astfel incat "de fapt
toate stiintele pot fi mai mult sau mai putin ale educatiei" ( Birzea, Cesar, ,
. ).
Taxonomia stiintelor pedagogice/educatiei presupune astfel, elaborarea
unui concept global capabil sa reflecte mutatiile inregistrate la nivelul
educatiei, a obiectului sau de cercetare abordabil in plan intra, inter si
/rcns-disciplinar.

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

Elaborarea acestui concept global devine o necesitate obiectiva in


contextul extinderii obiectului de studiu al pedagogiei - educatia - in
conditiile specifice societatii postindustriale de tip informational. Din
aceasta perspectiva, educatia angajeaza: a) toata perioada vietii, nu
numai perioada scolaritatii; b) toate continuturile posibile, (intelectualemorale-tehnologice-estetice-fizice), nu numai continutul educatiei
intelectuale; c) toate formele posibile (formala-nonformala-informala). nu
numai forma "educatiei formale" - Mialaret, Gaston, , . -; d) toate directiile
de evolutie (educatia permanenta, autoeducatia. valorificarea deplina a
educabilitatii, proiectarea curriculara) - , . . C. .-.
O asemenea abordare permite reinterpretarea termenului de pedagogie
dincolo de semnificatia sa etimologica, redusa la capacitatea de "a
conduce copilul" - paidagogia = a conduce copilul (in limba greaca, paid =
copil; agoge = a conduce). Pedagogia reprezinta, in fond, stiinta care
conduce disponibilitatile formative maxime ale personalitatii umane.
Aceste disponibilitati, exemplare in perioada copilariei, sunt inepuizabile
practic pana la sfarsitul vietii, fapt demonstrat de cercetarile realizate in
psihologia varstelor si in pedagogia adultilor si a educatiei permanente.
Mentinerea termenului, de pedagogie - "asa cum se intampla in limbile
romanice, germanice si slave" presupune dezvoltarea urmatoarelor
argumente epistemologice: a) raportarea obiectului de studiu la "copil" nu
trebuie privita in sens propriu deoarece "nu e posibil sa educi o fiinta
umana care sa nu se simta cat de cat copil", predispus la un amplu proces
de maturizare si de dezvoltare (Garrido, Jose, Luis. Garcia. , . ); b)
dificultatile metodologice existente la nivelul lipsei de rigurozitate a
limbajului de specialitate trebuie intelese in contextul in care "obiectul" de
studiu al pedagogiei este in acelasi timp si "subiect in curs de formare"
( Avanzini. Guy. . . ). c) unitatea procesului educational trebuie sustinuta
interdisciplinar si nu "hartuita de discipline fragmentare (...) numite cand
"stiinte aplicate la educatie", cand "stiinte ale educatiei" promovate "de
specialisti din diferite domenii (filosofic psihologie, sociologie, economie
etc.) care nu au avut aproape nici un contact cu practica educativa (...),
incapabili sa inteleaga natura si structura complexa a acesteia" (Garrido,
Jo-se,Luis,Garcia, , . -).
Existenta unui astfel de domeniu epistemic critic, situat intre normele
(relativ) stabile si conditiile (mereu) variabile ale actiunii
educationale/didactice solicita o delimitare exacta a obiectului de studiu
specific al pedagogiei. Aceasta exigenta deontologica devine si mai
presanta in conditiile extinderii continue a campului de actiuni si de
influente al educatiei, in contextul societatii postindustriale, informatizate
Cercetarile cu implicatii pedagogice, realizate in diferite domenii
(psihologie, sociologie, politologie, economie, lingvistica, filosofie, logica
etc.) nu pot fi integrate, neconditionat, in sfera "stiintelor educatiei". in
mod analogic, pedagogia care studiaza, de exemplu, fenomene
psihologice de amploarea invatarii sau a personalitatii umane, aflata in
diferite stadii de dezvoltare, nu are pretentia de a patrunde in sfera
"stiintelor psihologice".
Ca stiinta socioumana cu statut independent ( Freud. Julien. . ). pedagogia,
in general, stiintele pedagogice, in special, studiaza nucleul functionalstructural al educatiei: finalitatile activitatii de formare-dezvoltare

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

permanenta a personalitatii umane realizabile prin orientarea corelatiei


dintre subiectul si obiectul educatiei, angajata psihosocial la nivelul
actiunii educationale/didactice. Aceasta presupune valorificarea deplina a
functiei culturale a educatiei care are o pondere specifica in activitatea de
formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane in raport cu
celelalte functii ale educatiei: functia economica si functia politica. Ele sunt
subordonate functiei culturale a educatiei, care fundamenteaza domeniul
de cercetare specific stiintelor pedagogice.
Celelalte stiinte socio-umane - care sprijina, direct sau indirect, pedagogia
- abordeaza fenomenul educatiei dintr-o perspectiva diferita. in mod
obiectiv, ele nu vizeaza aprofundarea cercetarii la nivelui nucleului
functional-structural al activitatii de formare-dezvoltare permanenta a
personalitatii umane, intervenind doar: a) dinspre lateralitatea campului
psihosocial care inconjura actiunea educationala ( actiunea educationala,
Nicola, Ioan, , .; . . , C. .); b) prin patrunderea in interiorul actiunii
educationale. Ia suprafata acesteia - in cadrul ambiantei educationale sau
a comunicarii pedagogice - sau in raport cu unele elemente ale acesteia,
analizate separat si dintr-o perspectiva unilaterala (psihologica.
sociologica, economica, filosofica, logica etc); c) pentru evaluarea functiei
economice sau/si politice a educatiei in contextul valorilor specifice
acestora, extrapolate dincolo de particularitatile sistemului de
educatie/invatamant.
Delimitarea exacta a obiectului sau de studiu specific pedagogiei/stiintelor
pedagogice permite activarea unor metodologii specifice de abordare
inierdisciplinara a fenomenului educatiei la nivelui functiei si a structurii
sale specifice. Aceasta asigura dezvoltarea nucleului epistemic tare ai
stiintelor pedagogice la nivelul unor principii si legitati specifice, care
trebuie sa reflecte raporturile reale/potentiale dintre:
- conceptele pedagogice fundamentale/de maxima stabilitate epistemica
(educatie. finalitatile educatiei, sistem de educatie/invatamant, proces de
invatamant, proiectare pedagogica);
- conceptele operationale/aplicative in diferite contexte sociale,
psihologice, didactice etc, care au o arie de variabilitate epistemica
adecvata si adaptata situatiilor respective.
Stabilitatea epistemica a conceptelor fundamentale ca si deschiderea
conceptelor operationale, permite intelegerea corespondentelor si a
contradictiilor functionale care asigura evolutia structurilor educatiei,
mobilitatea si echilibrul acestora, dinamica lor specifica studiata de
stiintele pedagogice.
Optiunea pentru formula stiintele pedagogice urmareste eliminarea
ambiguitatii intretinuta prin formula stiintele educatiei. Aceasta genereaza,
pe de o parte, o inflatie de stiinte, ministiinte, macrostiinte, metastiinte ale
educatiei care se ocupa doar tangential de educatie ( Birzea. Cezar, ), iar
pe de alta parte. intretine slabiciunile pedagogiei care nu si-a definitivat
nucleul epistemic tare, incurajand astfel: mentinerea limbajului
descriptivisi, formalist, diluat, redundant; preluarea nediferentiata a altor
metodologii de cercetare; promovarea condescendenta a unor "mijloace"
dependente doar de "arta pedagogica"; acceptarea "specialistilor" fara o
practica pedagogica/didactica elementara.
Dincolo de aceste observatii fundamentale, cele doua formule, stiintele

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

pedagogice/stiintele educatiei pot fi folosite simultan sau/si alternativ in


masura in care ele acopera, in fond. aceiasi realitate epistemologica,
angajata la nivelul obiectului de studiu. al metodologiei de cercetare, al
normelor si legitatilor implicate in activitatea de formare-dezvoltare
permanenta a personalitatii umane.
Taxonomia stiintelor pedagogice presupune avansarea unor criterii de
validitate adaptabile la nivelul dimensiunii functional-structurale a
educatiei, care constituie obiectul de studiu specific pedagogiei, abordabil
prin strategii de cercetare specifice, in contextul unor norme, principii si
legitati specifice.
Stiintele pedagogice studiaza functionalitatea educatiei care vizeaza
activitatea de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii, proiectabila
si realizabila la nivelul structurii actiunii educationale, bazata pe corelatia
dintre subiectul si obiectul educatiei. Ele studiaza deci nucleul functionalstructural al activitatii de educatie.
Aceasta delimitare - analizata pe larg anterior - permite clasificarea
stiintelor pedagogice in functie de modul lor de raportare la:
- obiectul specific de cercetare - dimensiunea functional-structurala a
educatiei;
- metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functional-structurale a
educatiei;
- interdisciplinaritatea specifica angajata in domeniul cercetarii dimensiunii
functional-structurale a educatiei.
Valorificarea celor trei criterii ofera solutiile posibile pentru depasirea
situatiilor critice evocate anterior care pun sub semnul intrebarii insasi
statutul pedagogiei, de stiinta socio-umana autonoma. Ele pot sustine
urmatoarea taxonomie posibila a stiintelor pedagogice/educatiei ( , , ,
C, .-):
) Dupa modul de raportare la obiectul de cercetare - dimensiunea
functional-structurala a educatiei:
.. Stiinte pedagogice fundamentalei studiaza domeniile de maxima
generalitate ale educatiei:
- Teoria educatiei;
- Teoria instruirii/didactica generala;
- Teoria curriculumului;
.. Stiinte pedagogice aplicative/ studiaza domenii aplicative ale educatiei
a) stiinte pedagogice aplicative pe domenii de activitate:
- pedagogie speciala: pedagogia deficientelor(defectologie): pedagogia
ocrotirii; pedagogia aptitudinilor speciale;
- pedagogia sociala: pedagogia familiei; pedagogia muncii; pedagogia
mass-mediei;
- pedagogia artei;
- pedagogia sportului;
- pedagogia militara;
- pedagogia medicala (...); b) stiinte pedagogice aplicative pe perioade de
varsta:
- pedagogia anteprescoiara;
- pedagogia prescolara;
- pedagogia scolara;
- pedagogia invatamantului profesional;

Gradinaru Emanuel
Teologie Pastorala

- pedagogia universitara;
- pedagogia adultilor; c) stiinte pedagogice aplicative pe discipline de
invatamant Ametodica/didactica specialitatii):
- metodica predarii limbii romane/didactica limbii romane;
- metodica predarii matematicii/didactica matematicii;
- metodica predarii fizice/didactica fizicii;
- metodica predarii chimiei/didactica chimiei;
- metodica predarii biologiei/didactica biologiei;
- metodica predarii istoriei/didactica istoriei;
- metodica predarii geografiei/didactica geografiei;
- metodica predarii educatiei tehnologice/didactica educatiei tehnologice;
- metodica predarii educatiei fizice/didactica educatiei fizice;
- metodica predarii desenului/didactica desenului;
- metodica predarii muzicii/didactica muzicii (...)
) Dupa metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functiona lstructurale a educatiei:
.. istoria pedagogiei;
.. pedagogia comparata;
.. pedagogia experimentala;
.. pedagogia cibernetica;
.. politica educatiei;
.. planificarea educatiei;
. . managementul educatiei/pedagogic (...).
) Dupa interdisciplinaritatea specifica angajata in domeniul cercetarii
dimensiunii functional-structurale a educatiei:
.. pedagogia psihologica (psihologia educatiei, psihopedagogie, psihologia
procesului de invatamant, psihologia scolara...);
.. pedagogia sociologica (sociologia educatiei, sociopedagogia ...)
.. pedagogia filosofica (filosofia educatiei...):
.. pedagogia axiologica;
.. pedagogia antropologica;
.. pedagogia fiziologica;
. . pedagogia economica;
.. pedagogia politica (politica educatiei);
.. pedagogia informatica /informatizarea educatiei.
.. logica pedagogica/educatiei (...).