Sunteți pe pagina 1din 43

CAPITOLUL II

Prelucrarea datelor seismice inregistrate folosind metoda seismica activa

2.2 Seismica de reflexie folosita in explorarea pentru hidrocarburi


Masuratorile seismice din etapa de explorare pentru hidrocarburi sunt efectuate pe profile
seismice 2D, 2D-crooked si 3D. Sursele seismice sunt dinamita si Vibroseis-ul.
Inregistrarea undelor seismice se efectueaza folosind receptoare verticale (1C) si 3C.
Semnalul este reprezentat de unda simplu reflectata. Prelucrarea datelor seismice de
reflexie are drept rezultat sectiuni seismice de timp si/sau de adancime. Detalii privind
proiectarea si realizarea unor astfel de studii sunt prezentate in sectiunea SEISMICA II.
Adancimea de investigatie in astfel de studii este de ordinul km-lor.

Etapele principale urmate in prelucrarea acestui tip de informatie geofizica sunt:


1. incarcarea inregistrarilor in format SEG-Y;
2. construirea geometriei
3. analiza raportului semnal-zgomot in domeniul timp si frecventa
4. corectiile statice
5. filtrarea
6. sortarea traselor seismice
7. analiza de viteza si corectia Normal MoveOut
8. insumarea traselor
9. migrarea
1. incarcarea inregistrarilor in format SEG-Y
Rezultatul etapei de achizitie a datelor seismice de reflexie este reprezentat de o colectie
de seismograme. Fiecare seismograma contine trasele seismice obtinute de la geofonii
activi in timpul generarii intr-un singur punct de pe profil (Figura 2.10). Daca pe un profil

seismic de reflexie generarea energiei seismice s-a facut in 100 puncte, rezultatul etapei
de achizitie este reprezentat de 100 seismograme (shot gathers).
Seismogramele sunt salvate, de regula, in format SEG-Y (standard international impus de
Society of Exploration Geophysicists). Datele salvate in acest format cuprind doua parti,
o parte, reprezentata in sistem binar, ce contine trasele seismice (sir de valori de
amplitudine pentru fiecare trasa seismica in parte) si o parte, in sistem ASCII, ce contine
header-ul traselor unde sunt salvate informatii de baza din caracterizarea traselor seismice
(interval de esantionare in timp, numar de esantioane pe trasa, coordonatele X, Y si Z ale
punctelor de generare si de receptie, numar de shot, numar de trasa, numar picket teren
(station), corectiile statice etc).
Analiza header-elor la inceputul prelucrarii datelor seismice este esentiala, ea furnizand
informatii de baza necesare in prelucrare, cum ar fi intervalul de esantionare si numarul
de esantioane de timp/trasa.

Figura 2.10a. Exemplu de seismograma cu punct de impuscare comun; sursa seismica:


dinamita
2

Figura 2.10b. Exemplu de seismograma cu punct de impuscare comun; sursa seismica:


Vibroseis

Figura 2.10c: Detalii seismograme cu punct de impuscare comun: (sus) Dinamita forma
de unda de faza minima, (jos) Vibroseis forma de unda de faza zero

2. construirea geometriei
In aceasta etapa se atribuie fiecarei trase seismice din fiecare seismograma o pozitie pe
profilul seismic, se stabilesc relatii intre punctele de receptie si de generare. Informatiile
necesare construirii geometriei sunt coordonatele X, Y si Z ale punctelor de generare si de
receptie (geofoane si hidrofoane). Offset-ul (distanta dintre sursa si receptor) si
coordonatele X si Y ale punctelor de reflexie (common-depth-point) se calculeaza
folosind coord-le geofoanelor si surselor seismice. Coordonatele surselor si receptorilor
sunt primite de la echipa de topografi care se ocupa de trasarea profilului pe teren.
In functie de modul in care se distribuie sursele si receptorii pe suprafata terenului avem:
-

Geometrie 2D

In acest tip de geometrie, sursele si receptorii sunt plasati pe o linie dreapta cu sau fara
variatie pe ambele directii, Ox si Oy.
Pasii care trebuie executati in definirea geometriei sunt:
- introducerea parametrilor de baza folositi in etapa de inregistrare a datelor seismice:
distanta dintre receptoare, distanta dintre sursele seismice, primul canal activ, ultimul
canal activ si corespondenta din coordonatele surselor si receptorilor, daca acestea sunt
identice sau nu (Figura 2.11).
- introducerea coordonatelor (x, y, z) receptorilor si numarul picket-ului corespunzator
fiecarui receptor (Figura 2.12);
- introducerea coordonatelor (x, y, z) a surselor seismice si numarul picket-ului
corespunzator fiecarei surse seismice (Figura 2.13);
- numar de receptoare active per punct de generare (Figura 2.13);
- indicarea primului canal activ pentru fiecare punct de generare (Figura 2.13);
- relatia dintre pozitia surselor seismice si cea a receptorilor - pattern (Figura 2.14);
- calculul coordonatelor (x, y) punctelor de reflexie (Figura 2.15): se defineste bin-ul
(suprafata dreptunghiulara/patratica de pe limita seismica in care se afla punctele de
reflexie de la care informatiile sunt colectate intr-o singura seismograma (common-depthpoint gather).

Figura 2.11 Geometrie 2D

Figura 2.12 Geometrie 2D

Figura 2.13 Geometrie 2D

Figura 2.14 Geometrie 2D

Figura 2.15 Geometrie 2D

- Geometrie 2D pentru crooked line


In situatia in care receptorii si sursele sunt plasati in afara directiei profilului seismic,
geometria se defineste pe o directie indicata de catre persoana care prelucreaza datele
(Figura 2.16). Linia color din Figura 2.16a, care in cazul acesta corespunde cu pozitia
punctelor de reflexie, este linia definita de catre procesator. Un exemplu de colectie
de trase cu punct de reflexie comun, cu corectia NMO aplicata, este prezentat in
Figura 2.16b.
Pasii urmati in definirea geometriei pentru o linie frinta sint aceeasi cu cei de la
geometria 2D cu exceptia liniei dupa care se calculeaza coordonatele punctelor de
reflexie.
Definirea bin-ului se face dupa calculul si reprezentarea coordonatelor punctelor de
reflexie (Figura 2.17 bin dreptunghiular de 50 m x 4500 m). Marimea bin-ului se
alege astfel incit fiecare punct de reflexie sa fie inclus intr-un bin.

Figura 2.16a: Geomtrie 2D pentru crooked line; puncte albe surse seismice,
puncte negre receptori, linie color variatia ordinului de acoperire multipla
9

Figura 2.16b: Exemplu de colectie de trase cu punct de reflexie comun selectat din
setul de date cu geometria definita in Figura 16a.

Figura 2.17 Definirea bin-ului pentru o linie frinta (zona alba - puncte de reflexie
excluse din bin-uri datorita folosirii unui bin de 50 m x 4500 m)

10

In cazul in care prelucrarea datelor seismice se face pentru a identifica zone din
subsol in care variatia amplitudinii undelor seismice poate fi utilizata pentru
localizarea acumularilor de gaze este necesara o prelucrare speciala a inregistrarilor
seismice, prelucrare care poate fi diferita de cea standard plecand de la definirea
geometriei.
In Figura 2.18a am prezentat un exemplu de geometrie definita pentru o linie frinta in
care coordonatele punctelor de reflexie au fost calculate folosind un grid 3D. Astfel,
bin-ul a avut o marime mult mai mica decat cel prezentat in Figura 2.16a iar numarul
de puncte de reflexie din interiorul fiecarui bin a fost mai mic dar imprastierea
acestora in plan orizontal a fost mult mai mica permitind efectuarea unei analize de
amplitudine corecte. Colectia de trase cu punct de reflexie comun prezentata in
Figura 2.18b corespunde cu cea din Figura 2.16b dar cu trasele selectate conform
geometriei din Figura 2.18a; s-au pastrat numai trasele care corespund unei singure
linii din gridul 3D.

Figure 2.18a: Geomtrie 3D pentru crooked line; puncte albe surse seismice,
puncte negre receptori, linie color variatia ordinului de acoperire multipla
11

Figura 2.18b: Colectie de trase cu punct de reflexie comun ce corespunde ca pozitie


cu cea din Figura 2.16b dar cu trase sortate conform geometriei din Figura 2.18a.

- geometrie 3D
In acest tip de geometrie, sursele sunt plasate pe o serie de linii paralele si care sunt
perpendiculare pe liniile cu receptori.
Definirea geometriei 3D se bazeaza pe urmatoarele informatii:
- parametrii de baza cu care s-a efectuat inregistrarea datelor seismice (Figura 2.19)
- coordonate (x, y, z) receptori (Figura 2.20) si surse (Figura 2.21);
- numar linii receptori si surse (Figurile 2.20 si 2.21);
- relatia dintre pozitia surselor si receptorilor (Figura 2.22);
- calculul coordonatelor punctelor de reflexie (Figurile 2.23 si 2.24).

12

Figura 2.19 Geometrie 3D

13

Figura 2.20 Geometrie 3D

14

Figura 2.21 Geometrie 3D

Figura 2.22 Geometrie 3D

15

Figura 2.23 Geometrie 3D

Figura 2.24 Geometrie 3D

3. analiza raportului semnal-zgomot in domeniul timp si frecventa

16

Analiza raportului semnal-zgomot are drept scop identificarea seismogramelor foarte


zgomotoase obtinute dupa etapa de achizitie.
Semnalul, in prospectiunea seismica de reflexie, este reprezentat de unda simplu
reflectata.
Zgomotul, in prospectiunea seismica de reflexie, este reprezentat de toate celelalte tipuri
de sosiri identificate pe o seismograma (unda directa, unda multiplu reflectata, unda
refractata, undele de suprafata, undele difractate, zgomotele ne-coerente).
Analiza raportului semnal-zgomot se face pe seismograme reprezentate in domeniul timp
si frecventa (vezi Figura 2.25).

Figura 2.25. exemplu de seismograma reprezentata in domeniul timp (stinga) si frecventa


(spectrul de amplitudine fk, dreapta)

Principalele informatii care pot fi extrase din analiza in domeniul timp a unei sosiri
seismice sunt viteza aparenta, frecventa si perioada. Viteza aparenta se determina folosind
raportul dintre dx si dt. Perioada se masoara in secunde iar frecventa este inversul
perioadei (exprimata in Hertzi).
O seismograma reprezentata in domeniul timp arata numarul de trase seismice
inregistrate cu geofonii activi la momentul generarii si lungimea in timp a traselor

17

seismice. Stiind intervalul de esantionare in timp al traselor seismice putem calcula


numarul de esantionae in timp pe trasa.
Conversia unei inregistrari seismice din domeniul timp in domeniul frecventa se face
folosind transformata Fourier 2D; transformarea inversa din domeniul frecventa in timp
se face folosind transformata Fourier inversa.
In domeniul frecventa, undele reflectate sunt reprezentate de zone de energie (culoarea
neagra pe spectrul de amplitudine fk Figura 2.25) ce sunt extinse vertical. Cu cat viteza
de propagare a undei analizate este mai mare cu atat hodograful ei este mai aplatizat iar
energia este concentrata pe directie verticala. Cand viteza de propagare a undei reflectate
este mai mica (1000 1500 m/s), energia ei este concentrata intr-o zona triunghiulara.
Tot in domeniul frecventa, zgomotele (reprezentate in special de undele de suprafata) sunt
indicate de benzi de energie concentrate pe directii ce se apropie de orizontala.
Parametrii care caracterizeaza sosirile seismice in domeniul frecventa sunt viteza
aparenta si frecventa. Viteza aparenta este data de raportul dintre df (inversul lui dt) si dk
(inversul lui dx). Pentru zgomot si semnal putem identifica intervalele de frecventa in
care este concentrata energia acestora, de cele mai multe ori suprapusa.
Spectrul de amplitudine fk este reprezentat in functie de frecventa (pe ordonata) si numar
de unda (pe abscisa). Valorile maxime ale frecventei si numarului de unda sunt frecventa
(fN) si numarul de unda (kN) Nyquist.
1
2dt
1
kN
2dx
fN

unde, dt este intervalul de esantionare in timp iar dx este distanta dintre doua geofoane.
Analiza raportului semnal-zgomot ne arata de la inceputul prelucrarii datelor seismice
daca parametrii de achizitie au fost alesi corect. Cel mai important parametru este distanta
dintre geofoane, dx. Din motive economice, distanta dintre geofoane folosita pe teren este
mult mai mare decat cea potrivita pentru inregistrarea corecta a zgomotelor (undelor de
suprafata). Drept urmare, aceste sosiri vor fi afectate de aliasing-ul spatial care va genera
18

o energie aliasata ce nu va putea fi intotdeauna eliminata in timpul filtrarii datelor


seismice.
4. corectiile statice
Corectiile statice sunt calculate si aplicate pentru eliminarea intirzierilor de timp
introduse de relief si zona de viteza mica in timpii de propagare ale undelor seismice.
Pentru fiecare trasa seismica, corectia statica este data de suma dintre corectia aplicata
sursei si cea aplicata geofonului ce a dat trasa analizata. In functie de pozitia planului de
referinta fata de care se calculeaza corectiile statice avem trei situatii:
a) planul de referinta deasupra zonei de viteza mica
In aceasta situatie, prin aplicarea corectiilor statice se deplaseaza G si S de pe suprafata
solului pe planul de referinta ce are o cota mai mare decat cea mai mare valoare a cotei
masurate in lungul profilului seismic (Figura 2.27).
Viteza in aer, v_aer, este de fapt viteza undelor seismice in roca vie, rv; astfel, se
presupune ca se inlocuieste aerul cu roca vie (roca nesfarimata in care vitezele de
propagare sunt mai mari decit in zona de viteza mica si intermediara).
Corectiile statice, Cstat, sunt exprimate in secunde; in aceasta pozitie a planului de
referinta ele au valori pozitive, se adauga la timpul de porpagare al undelor seismice.

Plan de referinta
G

h_aer, v_aer

S_h_aer, v_aer

S
zvm
zvi

zvm

rv
rv

zvi

19

Figura 2.27. calculul corectiilor statice cind planul de referinta se afla deasupra zvm-ului

Cstat CG CS
Cstat

h _ aer S _ h _ aer

v _ aer
v _ aer

b) planul de referinta este sub zona de viteza mica

G
h_zvm, v_zvm
h_zvi, v_zvi

zvm
zvi
rv

S_h_zvm, S_v_zvm
S_h_zvi, S_v_zvi

h_rv, v_rv
rv

zvi zvm

S_h_rv, S_v_rv

Plan de referinta

Figura 2.28. calculul corectiilor statice cind planul de referinta se afla sub zona de viteza
mica
Cstat CG CS
h _ zvm h _ zvi h _ rv
CG

v _ zvm v _ zvi v _ rv
S _ h _ zvm S _ h _ zvi S _ h _ rv

v _ zvi
v _ rv
v _ zvm

CS

20

In aceasta situatie, corectiile statice au semnul - pentru ca ele se scad din timpul de
propagare al undelor seismice pentru a elimina timpul necesar propagarii acestora prin
succesiunea de strate zvm, zvi si rv (Figura 2.28).
c) planul de referinta intersecteaza zona de viteza mica

Plan de referinta

h_zvm, v_zvm
S_h_aer, v_aer

zvm
zvi
rv
rv

zvi zvm

Figura 2.29. calculul corectiilor statice cind planul de referinta intersecteaza zona de
viteza mica
Cstat CG CS
Cstat

h _ zvm S _ h _ aer

v _ zvm
v _ aer

Corectia de geofon, CG, are semnul - pentru ca ea se scade din timpul de propagare al
undelor seismice, prin aceasta corectie se deplaseaza geofonul de pe suprafata solului pe
planul de referinta (Figura 2.29). Corectia de sursa, C S, are semnul + pentru ca ea se
aduna la timpul de propagare al undelor seismice, sursa fiind deplasata de pe suprafata
solului pe planul de referinta.
In Figura 2.29a am prezentat o inregistrare seismica obtinuta intr-o zona cu relief
accidentat. Corectiile statice au fost calculate pentru un plan de referinta plasat la 0 m si o
viteza v_rv = 1800 m/s (Figura 2.29b).

21

Figura 2.29a Inregistrare seismica inainte de aplicarea corectiilor statice

22

Figura 2.29b Inregistrare seismica dupa aplicarea corectiilor statice


Calculul parametrilor ZVM, ZVI si RV
Acesti parametrii se calculeaza folosind microseismocarotajul si profilele scurte de
refractie.
Microseismocarotajul (MSC)
Se realizeaza sub doua forme: direct si invers. In varianta MSC direct, receptorii se pun
in gaura de sonda iar generarea energiei seismice se face la suprafata solului la o distanta
de 5 m fata de verticala sondei. Distanta la care se pun receptorii in gaura de sonda este
de 3- 5 m.

23

Cu aceasta configuratie se obtin timpii de propagare pentru un profil ne-longitudinal


(sursa seismica nu este coliniara cu receptorii). Pentru a transforma timpii de observartie
in timpi obtinuti pentru un profil longitudinal se foloseste urmatoarea formula:
t _ cor cos t _ obs
unde:
tg

5
5
; arctg
, t_obs este timpul de propagare pe directia GS iar t_cor
z _G
z _ G

pe verticala gaurii de sonda, caz in care se obtine profilul longitudinal.

MSC invers se realizeaza punand sursele in interiorul gaurii de sonda si receptorul la


suprafata solului. Nu este o metoda des folosita in practica deoarece este foarte
costisitioare (numar mare de surse seismice).
5m

t(s)

h_zvm

G
3-5m

h_zvi

V_zvm
V_zvi

G
V_rv

h(m)

Figura 2.30. MSC direct (stanga) cu reprezentarea timpilor de propagare corectati pentru
profil longitudinal (dreapta)

24

5. filtrarea
5.1 Filtrarea de frecventa si numar de unda
Filtrarea este metoda de prelucrare prin care se atenueaza/elimina zgomotele din
inregistrarile seismice. In prelucrarea datelor seismice se folosesc trei tipuri de filtre si
anume, filtrul trece banda de frecventa, in numar de unda si fk.
-

filtrul trece banda de frecventa

Aplicarea acestui tip de filtru necesita reprezentarea seismogramei in domeniul frecventa,


unde se va identifica intervalul de frecventa in care este concentrat semnalul. Dupa cum
se vede in Figura 2.32a, folosind intervalul f_min f_max nu putem selecta numai
semnalul dorit deoarece la numerele de unda mici cuprinse intre -0.2 - + 0.2 se
concentreaza energia undelor de suprafata.

Figura 2.32a. pasii necesari efectuarii filtrarii trece banda de frecventa

25

Figura 2.32b. Seismograma inainte (sus) si dupa (jos) filtrarea de frecventa trece banda.
Faza filtrului folosit in filtrare depinde de forma de unda a datelor seismice. Astfel, in
cazul datelor cu forma de unda de faza minima (dinamita, tun cu aer, ciocan) se foloseste
un filtru de faza minima, iar in cazul datelor cu forma de unda de faza zero (Vibroseis) se
foloseste un filtru de faza zero (Figura 2.32 c).

26

Figura 2.32c. Seismograma cu faza minima filtrata cu filtru de faza minima (sus) si zero
(jos)

filtrul trece banda in numar de unda

Ca si in cazul filtrului de frecventa, aplicarea acestui tip de filtru necesita reprezentarea


seismogramei in domeniul frecventa pentru selectarea intervalului k_min k_max in care
se concentreaza semnalul. Dezavantajul aplicarii acestui filtru este ca poate atenua cea
mai mare parte a semnalului seismic ce apare la frecvente inalte.

27

Figura 2.33. pasii necesari efectuarii filtrarii trece banda in numar de unda

filtrul fk

Filtrul fk necesita construirea unui poligon pe spectrul de amplitudine fk al unei


seismograme. Rezultatele au aratat ca folosirea acestui tip de filtru este cea mai eficienta
deoarece poate permite separarea corecta a semnalului seismic de zgomot. Eficacitatea lui
a fost demonstrata si in cazul seismogramelor care contin sosiri afectate nu foarte
puternic de aliasing-ul spatial.

Figura 2.34. pasii necesari efectuarii filtrarii fk; poligonul fk linie alba

28

In functie de felul in care definim poligonul filtrului fk, filtrul fk se poate folosi sub doua
forma accept si reject. In Figura 2.34a am prezentat o seismograma filtrata sub forma
accept si in Figura 2.34b sub forma reject. Rezultatele pot fi uneori destul de diferite
in functie de raportul semnal-zgomot al datelor analizate si de amplitudinea aliasing-ului
spatial.

Figura 2.34a: Seismograma (sus) nefiltrata si (jos) varianta ei filtrata fk cu accept

29

Figura 2.34b: Seismograma (sus) nefiltrata si (jos) varianta ei filtrata fk cu reject

6. sortarea traselor seismice


Trasele seismice din seismogramele obtinute in urma etapei de achizitie se pot sorta dupa
diferite criterii. Sortarea lor este ceruta de aplicarea anumitor tehnici de prelucrare.
Astfel, pentru geometrie, analiza raportului semnal-zgomot, corectii statice si filtrare
trasele seismice trebuie sortate dupa sursa seismica, se obtin asa-numitele shot-gathers

30

(colectie de trase cu punct de generare comun). Mergand mai departe cu prelucrarea


datelor seismice, analiza de viteza, corectie NMO, insumare, corectii statice reziduale si
migrare, trasele seismice trebuie sortate dupa punctul de reflexie, se obtin asa-numitele
CDP-gathers (colectii de trase cu punct de reflexie comun). In ultimii ani au aparut
metode avansate de calcul a modelelor de viteza necesare in migrare si insumarea traselor
seismice, cum este stereotomografia aplicata inainte de insumarea traselor seismcie.
Stereotomografia aplicata inainte de insumarea traselor foloseste in paralel seismograme
cu trase sortate dupa receptor si dupa punct de reflexie comun.
Trase sortate dupa punct de generare
In acest tip de sortare, seismogramele contin trasele seismice obtinute de la geofonii
activi in momentul generarii energiei seismice intr-un singur punct de pe profil. In cazul
in care se foloseste un numar constant de geofoni activi pentru toate punctele de generare,
seismogramele cu punct de generare comun vor avea un numar constant de trase. In
practica, numarul geofonilor activi creste de la primul punct de generare spre centrul
profilului seismic si scade spre ultimul punct de generare.

Figura 2.36: Colectii de trase cu punct de generare comun (seismograme cu punct de


generare comun)

31

Trase sortate dupa receptor


In functie de tipul de dispozitiv folosit la achizitia datelor seismice, numarul traselor
seismice continute de fiecare seismograma cu punct de receptie comun variaza de la 1
pana la valoarea maxima de geofoni activi / punct de generare.
In cazul in care pastram fixa intinderea de geofoane iar generarea se face in dreptul
fiecarui geofon, seismogramele cu punct de receptie comun vor avea un numar constant
de trase si egal cu numar maxim de geofoane din intindere. Daca distanta dintre surse este
egala cu dublul distantei dintre geofoane, numarul de trase continut de seismogramele cu
punct de receptie comun se reduce la jumatate.

Figura 2.37. Colectii de trase cu punct de receptie comun; numarul de trase in fiecare
colectie variaza de 1 la numarul maxim permis de tipul de achizitie a datelor seismice

Trase sortate dupa punctul de reflexie

32

Seismogramele cu trasele seismice sortate dupa punctul de reflexie (CDP gathers) sunt
necesare in analiza de viteza, corectia NMO, migrare si insumare. Numarul de trase
continute de fiecare seismograma cu punct de reflexie comun variaza de la 1 pana la o
valoare maxima, valoare care este mai mica decat valoarea maxima a numarului de
geofoni activi / punct de generare.
In cazul folosirii unui numar constant de geofoni activi / punct de generare, a unor
distante constante intre surse si receptori, numarul maxim de trase, n, pe care il obtinem
de la un punct de reflexie este dat de formula:

nc x g
2 xs

unde, nc este numarul maxim de geofoni activi/punct de generare, x g este distanta dintre
geofoane, xs este distanta dintre surse.
Cu aceasta formula se calculeaza ordinul de acoperire multipla ce se poate realiza pe
profil; ordinul de acoperire multipla este egal cu numarul maxim de trase cu punct de
reflexie comun.

33

Figura 2.38: Exemple de seismograme cu punct de reflexie comun; numarul de trase in


fiecare colectie variaza de 1 la numarul maxim permis de tipul de achizitie a datelor
seismice

Trase sortate dupa offset comun


Anumite tehnici si metode de prelucrare a datelor seismice necesita sortarea traselor
seismice dupa offset (stereotomografia). Trasele cu aceeasi valoare a offset-ului sunt
salvate intr-o singura seismograma (common offset gather).

34

Figura 2.39: Exemple de seismograme cu offset comun

7. analiza de viteza si corectia normal moveout (NMO)


Analiza de viteza este folosita pentru a se obtine modelul de viteza 2D sau 3D, in functie
de tipul datelor seismice 2D sau 3D, model necesar pentru insumarea traselor din
seismogramele cu punct de reflexie comun sau la migrare.
In prezent, cele mai cunoscute metode folosite in analiza de viteza sunt:
a) analiza de viteza standard:
Seismogramele cu punct de reflexie comun sunt scanate pentru anumite valori de viteza.
Se salveaza viteza pentru care un anumit eveniment hiperbolic este orizontalizat
impreuna cu valoarea timpului de sosire al acestuia la offset zero. Aceasta orizontalizare
35

consta in eliminarea diferentelor de timp calculate pentru o anumita viteza intre


orizontala si forma hiperbolica a evenimentului; diferentele se calculeaza pentru fiecare
trasa seismica din seismograma. Eliminarea acestor diferente de timp reprezinta corectia
Normal Moveout (NMO).

Figura 2.40: Seismograma cu punct de reflexie comun inainte (stanga) si dupa (dreapta)
aplicarii corectiei NMO
Se continua procedeul pina la scanarea tuturor seismogramelor cu punct de reflexie
comun. In final se obtine un model de viteza 2D (Figura 2.41).

36

Figura 2.41: Model de viteza 2D obtinut din analiza standard de viteza

Corectia Normal MoveOut pentru o limita orizontala:


Ecuatia hodografului undei simplu reflectate de la o limita orizontala este:

1
x 2 4h 2 ,
V1

unde V1 este viteza de propagare in mediul acoperitor limitei reflectatioare, x este pozitia
geofonului care inregistreaza sosirea undei reflectate iar h este adancimea limitei
relfectatoare.

37

In aceasta situatie, hiperbola de reflexie este simetrica fata de punctul de


impuscare plasat in originea sistemului (x, t), deci este simetrica fata de axa timpului.
Timpul minim de propagare al undei relfectate este cunoscut sub numele de timp ecou (t o
= 2h/V1). Inlocuind timpul ecou in ecuatia hodografului obtinem:

1
1
x2
x 2 4h 2
x 2 (toV1 ) 2 to
1;
V1
V1
(toV1 ) 2

Prin dezvoltarea in serie a relatiei de mai sus si presupunand ca toVa >> x obtinem:

1 x
1 x
t to 1

2 toVa
8 toV
a

....

Pentru a calcula diferenta intre timpii de sosire a unei unde reflectate la doua geofoane
G1 si G2 putem scrie:

1 x
t1 to 1 1

2 toVa

2
1 x2
t 2 to 1

2 toVa

2
2

1 x 1
1 x2
t t2 t1 to 1
to 1

2 toVa
2 toV
a

1 1
t to

2 toVa
t

2
2

x12

x22 x12
2toVa2

38

In cazul in care aceste diferente de timp sunt calculate fata de timpul ecou, t o, t
reprezinta corectia Normal MoveOut.

1 x
t1 to 1 1

2 toVa

1 x
t t1 to to 1 1

2 toVa

to

1 x 1
1 x1
to
t to 1

2 toVa
2 toV
a

8. insumarea traselor seismice


Insumarea traselor seismice este procedeul prin care dintr-o seismograma in care trasele
sunt sortate dupa un anumit criteriu se obtine o singura trasa.
In cazul unei seismograme cu punct de reflexie comun, dupa insumare se obtine o singura
trasa ce se considera ca poarta informatia provenita de pe verticala acelui punct de
reflexie. Insumarea se aplica pe seismograme corectate NMO, adica evenimentele
hiperbolice au fost orizontalizate. Insumarea aplicata fiecarei seismograme cu punct de
relfexie comun conduce la obtinerea unei sectiuni brute, sectiune ce reflecta structura
geologica a subsolului in zona analizata. Daca avem 100 seismograme cu punct de
reflexie comun, dupa insumare, sectiunea bruta obtinuta va avea 100 trase.
In cazul unei structuri geologice simple, cu strate orizontale sau cu inclinari mai mici de 5
-10o, se considera ca sectiunea bruta reflecta cu precizie structura geologica.

39

Figura 2.51. Exemplu de sectiune obtinuta dupa insumarea traselor din seismogramele cu
punct de reflexie comun

9. Migrarea
Migrarea este procedeul prin care o limita geologica este deplasata din pozitia in care a
fost masurata in pozitia ei reala din adancime. Aplicarea acestui procedeu cere existenta
unor informatii cat mai corecte de viteza. Daca viteza folosita in migrare este incorecta
atunci si noua pozitie a limitei este incorecta.
In functie de momentul in care se aplica aceasta migrare avem:
- migrare aplicata inainte de insumarea traselor seismice din seismogramele cu punct de
reflexie comun;
- migrare aplicata dupa insumarea traselor seismice din seismogramele cu punct de
reflexie comun;

40

In functie de domeniul in care se ruleaza migrarea avem migrare aplicata in timp si


adnaicme. Migrarea in timp se face folosind viteze de insumare (medii patratice) iar
migrarea in adancime se face folosind vitezele de interval. Aceste tipuri de migrari pot fi
aplicate inainet sau dupa insumarea traselor din seismogramele cu punct de relfexie
comun.
Efectele migrarii in cazul unei limite:
- orizontale sau cu inclinare foarte mica: limita nu isi schimba pozitia in timp pe
sectiunea seismica migrata, inclinarea si forma.
- inclinate: limita migrata este deplasata in sens ascendent limitei nemigrate, este
micsorata iar unghiul ei de inclinare creste comparativ cu unghiul limitei nemigrate.
Migrarea aplicata dupa insumarea traselor
Acest tip de migrare se aplica pe sectiuni seismice, in general, de timp (Figura 2.52).
Modelul de viteza folosit in migrare contine viteze de interval cu variatie in functie de
timpul dublu de propagare. Cea mai folosita metoda de migrare este cea bazata pe
integrala Kirchhoff:

41

Figura 2.51: Versiunea migrata in timp a sectiunii din Figura 2.51.


Migrarea aplicata inainte de insumarea traselor
Acest tip de migrare se aplica pe colectii de trase cu punct de reflexie comun cu corectia
NMO aplicata. Cele mai folosite metode de migrare sunt cele bazate pe integrala
Kirchhoff si pe ecuatia undelor.
In Figura 2.52 am prezentat o colectie de trase cu punct de reflexie comun inainte si dupa
migrarea Kirchhoff. Datele migrate pot fi folosite pentru imbunatatirea vitezelor folosite
pentru insumare si migrare. Astfel, analiza de viteza standard se reia pe datele migrate iar
migrarea se repeta cu noul model de viteza. Analiza de viteza si migrarea se pot repeta
pina cand se obtine cea mai buna imagine pentru sectiunea seismica de timp.

42

Figura 2.52: Colectie de trase cu punct de reflexie comun inainte (sus) si dupa (jos)
migrarea in timp

43