Sunteți pe pagina 1din 11

CONSILIEREA FAMILIILOR PERSOANELOR CU

NEVOI SPECIALE

Nume: Bora Anda Mihaela


Specializare: Psiopedagogie speciala
Anul: II

12.Abordarea rogersian centrat pe grup


ncepnd cu 1967, Rogers i deplaseaz interesul de la consilierea/terapia individuala la
cea de grup, elaboramd versiunea sa de grup de intalnire.
Irina Holdevici (1996) considera ca Rogers are in vedere urmatoarele fenomene in cadrul
grupului de intalnire:
1. Experienta in grup poate conduce la modificari permanente in structura personalitatii
individului.
2. Se stimuleaza confruntarile autentice dintre membrii grupului, chiar daca acestea pot imbraca
forme mai virulente. Daca insa se ajunge la o nota de sadism, conducatorul grupului isi va
exprima deschis opinia cu privire la reespectivele afirmatii.
3. Rogers nu este interesat de dinamica de grup, interesul sau centandu-se pe constientizarea,
exprimarea si acceptarea propriilor sentimente de catre fiecare membru al grupului.
Coezivitatea grupului, necesara oricarei interventii de grup, este asigurata, in grupurile de
intalnire, la un nivel minimal.
Cei care pot beneficia de apartenenta la un grup de intalnire sunt:
- persoanele normale cu problem e viata;
- persoanele anxioase;
- adolescentii cu tulburari de comportament;
- persoanele cu afectiuni somatic invalidante;
- persoanelee nevrotice;
- schizofrenicii aflati in faza de remisie.
In privinta componentei grupurilor de intalnire, sunt respectate urmatoarele reguli:
a) un numar de 6 sau 8 membri, la care se adauga coordonatorul de grup;
b) membrii grupului pot avea diverse problem sau diverse structure de personalitate;
c) selectionarea membrilor grupului se face astfel incat subiectii sa beneficieze de pe urma
grupului si grupul sa beneficieze de pe urma persoanelor;
d) grupul trebuie sa fie omogen din punctul de vedere al varstei;
e) sunt contraindicate pentru a face parte din grup persoanele foarte aggressive sau cele extreme
de sophisticate dotate si cu o nota de sadism;
f) este recomandat ca persoanele sa nu se cunoasca foarte bine inainte de a face parte dintr-un
grup.
Sedintele au urmatoarele caracteristici:
- au loc intr-o incapere linistita, membrii grupului fiind asezati in jurul unei mese;
- dureaza o ora si se realizeaza de doua ori pe saptamana;
- sunt necesare un numar minim de 20 de sedinte;
- in timpul acestora sunt discutate anumite teme, aduse in central atentiei de membrii grupului,
deci ele au o importanta directa pentru cei din grup.

In grupurile de intalnire, ca in orice grup de consiliere/terapie, se urmareste o


consiliere/psihoterapie de grup (adica a dinamicii grupului), iar nu o consiliere/ psihoterapie
individuala in grup
Mitrofan, I., 2008, Pihoterapie (repere teoretice,
si applicative), Bucuresti: Editura SPER

metodologice

13. Tehnica zidului


Este o tehnica metaforica prin care clientul se confrunta, la nivel imaginativ, cu un zidsimbol relevant pentru proiectarea atitudinii si strategiei de a face fata unui obstacol existential.
Instructajul exercitiului este: Te afli in fata unui zid. Descrie-l Ce simti? Ce gandesti? Ce
faci? Actioneaza ca si cum te-ai afla fata in fata cu zidul. Prin acest exercitiu sunt developate
reactiile emotionale si strategiile de confruntare cu obstacole existential. De asemenea, ea
permite descoperirea unor resurse personale de a face fata situatiilor blocante din viata. Prin
component meditative-creativa dirijata si dinamizatoare (joc de rol simbolic), clientul focalizat
resemnifica si transfigureaza spontan experienta, dezvoltand un comportament nou, creative si
maturizant.
Mitrofan, I., 2008, Pihoterapie (repere teoretice,
metodologice
si applicative), Bucuresti: Editura SPER

14. Tehnica cubului


Este o tehnica metaforica prin care clientul experimenteaza, imaginative, o situatie de
izolare, urmata de transpunerea dramaterapeutica si focalizarea meditativa- exercitiul starii de
martor asupra rolului experimentat corporal, afectiv, cognitive si actional simultan, in prezenta si
cu provocarea gruplui-martor. Aceasta permite o extensie spontana a constientei de sine, o
resemnificare creative si o integrare a experientelor blocante anterioare, o reunificare a
polaritatilor si o transpunere personala care permite autodeblocarea, modificarea viziunii asupra
vietii, asupra siesi si a contactelor interumane, inclusive a scenariului si traiectoriei de evolutie.
Tehnica poate fi utilizata insa si in maniera clasica gestalt terapeutica. Instructajul exercitiului
este: Te afli inchis intr-un cub. Ce simti? Ce gandesti? Ce faci? Daca ar fi sa iei cu tine ceva sau
pe cineva, ce sau pe cine ai lua in cub?. Tehnica arata modul cum persoana face fata situatiilor
izolante si poate constitui suportul pentru depasirea unor probleme de viata.
Mitrofan, I., 2008, Pihoterapie (repere teoretice,
si applicative), Bucuresti: Editura SPER

15. Tehnica scenarizarii

metodologice

Se refera la punerea in actiune a unor ganduri, sentimente care n-au fost communicate
pana in momentul respective. Desi odata verbalizate ele conduc si la o descaracre emotional,
exercitiul vizeaza, mai ales, constientizarea deplina a partilor neacceptate din propria persoana.
Mitrofan, I., 2008, Pihoterapie (repere teoretice,
si applicative), Bucuresti: Editura SPER

metodologice

16. Tehnica amplificarii/ diminuarii


I se cere cleintului sa exagereze sau sa diminueze pana la autointerdictie exprimarea unor
trairi emotionale sau idei, a unei anumite miscari sau posture. Functia exercitiului este de a
cunoaste mai bine propriile emotii, ganduri, atitudini prin aceasta marire sau blocare
constienta, voluntara a lor.
Mitrofan, I., 2008, Pihoterapie (repere teoretice,
si applicative), Bucuresti: Editura SPER

metodologice

17. Tehnica metapozitiilor


Consta in experimentarea succesiva, de catre client, a rolurilor altor persoane, mai intai a
celei cu care se afla in conflict, apoi a celei care e martora la discutia celor doua si o evalueaza,
apoi rolul celei de-a treia care a vazut cum a fost evaluate discutia de catre martor si asa mai
departe. Experimentarea din perspective cat mai distante a conflictului permite cresterea gradului
de evaluare obiectiva a acestuia si, implicit, creeaza premise unei abordari mai realiste a lui in
viata reala.
Mitrofan, I., 2008, Pihoterapie (repere teoretice,
si applicative), Bucuresti: Editura SPER

metodologice

18. Meditatia experientiala cu suport imagistic


Meditatia poate fi utilizata fie in scop de autoreglare sau de autoperfectionare, fie in scop
terapeutic. In ceea ce priveste aceasta din urma directive, putem diferentia o finalitate diagnosticde aducere la lumina a unor continuturi, conflicte ale subiectului, de recoltare de informatii
despre posibilitatea acestuia si o finalitate terapeutica- reglajul starilor afective, relevarea unor
resurse si disponibilitati personale.
Instructaj:
Te asezi intr-o pozitie comoda, cea mai comoda pe care o poti gasi. Te misti putin, te
intinzi, iti modifici pozitia corpului, astfel incat aceasta sa fie cat mai comoda, sa te simti cat de
bine doresti.

Inchide ochii si fii foarte atent la ceea ce se intampla in jurul tau; vei constata ca poti
percepe p multime de lucruri din jur, ai senzatii de contact, auzi sunete, simti mirosuri, explorezi
aceasta lume a senztiilor cu foarte mare atentie, esti constient de tot ceea ce se intampla in jurul
tau.
Dupa ce ai constientizat pe deplin ce se intampla in jurul tau si relatiile pe care le ai in
acest moment cu mediu, poti sa-ti indrepti atentia asupra corpului tau, asupra senzatiilor pe
care le ai sis a-ti lasi corpul sa se destinda; observa cum se modifica senzatiile pe care le traiesti
datorita relaxarii muschilor; te relaxezi tot mai mult, iar daca simti nevoia, acesta este cel mai
bun moment sa-ti schimbi pozitia, astfel incat sa te simti atat de bine cat vrei.
Esti relaxat, respire usor si regulat, usor si regulat, esti atent la respiratia ta, la felul in
care aerul intra si iese din pieptul tau, intra si iese, esti foarte atent la aerul care intra si iese din
pieptul tau; vei observa ca poti avea control asupra respiratiei tale, ca o poti face cat de linistita
si regulata doresti, respire usor si regulat, te destinzi, te relaxezi.
Iei contact cu lucrurile care iti trec acum prin minte, o multime: idei, sentimente,
amintiri, imagini, senzatii, culori, prin minte iti trec o multime de lucruri pe care le privesti, le
observe cum apar pe ecranul mintii tale, le urmaresti pentru cateva clipe, apoi le lasi sa treaca,
fara a te opri prea mult asupra vreuneia dinte ele, vin si trec, esti martorul imaginilor care
formeaza propria ta lume interioara, le urmaresti cum apar pe ecranul, te opresti pentru cateva
clipe asupra lor si le lasi sa te treaca, esti martorul pripriei tale lumi interioare.
Explorezi astfel intraga ta lume interioara, linistit, detasat, iei cunostinta de ceea ce se
intampla, privesti imaginile care apar pe ecran si inveti cum poti controla viteza cu care acestea
circula, descoperi ce poti face ca acestea sa circule mai rapid sau ca sa le poti pastra in fata ta
mai multa vreme: poate pe unele nu le cunosti foarte bine. Le explorezi cu atentie si alegi din
lumea propriilor imagini interioare una care te face sa te smti foarte bine, care-ti place foarte
mult, un peisaj, un colt de natura unde vrei sa mergi.
Opresti peisajul pe ecran in fata ta si il explorezi cu atentie, te aproprii usor de el si-l
privesti in toate detaliile sale; esti acum foarte aproape de el; aproape pe nesimtite patrunzi
usor in interiorul peisajului si-l explorezi de data aceasta dintr-o noua viziune, traiesti toate
senzatiile legate de el, simti senzatii, auzi sunete, vezi culori, traiesti plenar experienta dee a fi
in acest peisaj, privesti inapoi si constientizezi ce anume s-a schimbat in viziunea ta. Te misti in
interiorul acestui peisaj si-l explorezi in toate detaliile sale, asa incat experienta ta este si mai
bogata. Gasesti un loc unic in acest peisaj, un loc numai al tau, unde ti-ai dorit intotdeauna sa
fii si unde te poti simti parte integranta a acestui peisaj. Mergi in acest loc, iei contact cu el si
experimentezi conditia de parte a peisajului, esti o bucatica de natura, parte integranta a acestui
meisaj minunat, vibrezi acum in acelasi ritm cu natua, esti o parte a ei, vibrezi armonios, cald,
traiesti experienta de parte a peisajului, constientizezi ce anume este nou in felul tau de a vedea
lucrurile. Te bucuri pentru o vreme de armonia faptului de a fi o parte a peisajului.
Dupa 4-5 minute: Constientizezi inca odata ce anume ti-a adus nou si util aceasta experienta,
memorezi foarte bine locul in care esti, este locul tau si inveti ce poti face ca sa poti merge aici
de cate ori vrei, dupa care incepi din noua sa te misti usor in interiorul acestui peisaj, il
explorezi inca odata din toate detaliile lui sit e indrepti usor spre punctual prin care ai intrat,
poate l-ai gasit sau poate trebuie sa-l mai cauti putin, gasesti acest punct si iesi din acestpeisaj,
acum il poti vedea iarasi in fata ta, proiectat pe ecranul interior al mintii tale, te indepartezi de
el usor, asa incat sa ajunga la dimensiunea initiala si lasi ca locul peisajului pe ecran sa fie luat
de alta imagine, apoi de alta, esti din nou martorul propriei lumi interioare, al gandurilor care-

ti trec prin minte, esti constient de felul in care respire usor si linistit, de aerul care intra si iese
din pieptul tau, esti relaxat si pe deplin linsitit.
Mitrofan, I., 2008, Pihoterapie (repere teoretice,
si applicative), Bucuresti: Editura SPER

metodologice

19. Ascultarea activa


Ascultarea active se defineste prin urmatoarele atitudini:
- consilierul are o atentie flotanta avand un permanent contact vizual cu interlocutorul fara a-l
fixa in mod insistent cu privirea;
- asezarea consilierului este de obicei fata in fata cu clientul sau, atitudinea consilierul fiind cea
de asteptare interesata a manifestarilor acestuia;
- consilierul se poate asigura ca a inteles ceea ce ii comunica interlocutorul sau prin formule
indirect de geunul: ceea ce vrei tu sa spui este...potrivit tehnicii completare de propozitii,
ajutand subiectul si pentru a pune in evident gradul de intelegere a problemei;
- pentru ca ascultarea active sa fie autentica consilierul trebuie sa-si calibreze strea afectiva in
functie de cea a consiliatului sau. Tonul vocii sale, mimica si gestica trebuie sa fie in acord cu
starea afectiva a clientului sau;
- limbajul verbal folosit este bines a nu fie evaluative in termeni de bine si rau, acceptabil sau
inacceptabil, potrivit sau nepotrivit, interesant sau neinteresant. Limbajul consilierului trebuie sa
fie in limita posibilitatilor neutre, reflectand disponibilitatea consilierului de a reception mesajul
complet, transmis de subiect

http://www12.tuiasi.ro/users/58/cos_Tiron.pdf

20. Obervatia
Observatia este o metoda general valabila pentru cunoasterea, interventia si asistenta
pishopedagogica. In procesul consilierii observatia reprezinta metoda aplicata cu scopul
facilitarii cunoasterii si autocunoasterii subiectilor educationali si a angajarii lor de catre consilier
in autogestionarea propriei personalitati.
Pentru aceasta, consilierul pune in evident comportamentul non-verbal (privire, mimica,
gestica) si paraverbal (vocea, tonul, intensitatea vocii) al subiectului educational, ca si
comportamentul sau verbal (cuvinte folosite, mesajul transmis etc).
In procesul consilierii observam:
- asezarea subiectului pe scaun;
- starea sa de liniste sau de neliniste;

- nr. Gesturilor facute si acordul sau dezacordul acestora cu limbajul verbal folosit (congruent
sau necongruenta);
- caracteristicile vocii, tremurul vocii, pauzele in vorbire;
- privirea subiectului educational: ocolita, directa, topica folosita, toate acestea in relatie cu
problema, cu situatia si cu personalitatea de ansamblu a subiectului educational;
Pentru ca extrospectia sa fie eficienta aceasta subforma de observatie trebuie sa
indeplineasca anumite conditii:
- consilierul sa determine fenomenul de observant ( ce aspect, situatie sau fapte?)
- consilierul sa realizeze un mare numar de observatii;
- consilierul sa-si noteze observatiile pentru a disocia faptele de interpretarea lor;
- observatia sa se realizeze in conditii variate, in mod sistematic ( in clasa, in famila clientului, in
relatie cu persoanele semnificative ale acestuia);
- observatia are rol de orientare dar si de diagnostic;
- aceasta este atat directa prin intermediul organelor de simt cat si indirect prin intermediul
comportamentului;
- desi observatia longitudinal poate fi utila prin informatiile pe care le ofera despre istoria de
viata a clientului, observatia transversala este specifica procesului de consiliere.
http://www12.tuiasi.ro/users/58/cos_Tiron.pdf

21. Terapia multipl de familie


Terapia multipl de familie are drept scop modelarea comportamentului de sprijin i
rezolvarea de probleme n familiile cu dificulti, printr-o experien de comunicare n care
familiile i mprtesc problemele, i ofer modele i sugestii i se susin reciproc ntr-o
manier coterapeutic. Modificara interaciunilor familiale are la baz modelarea prin
analogie, bazat pe comparaia, experimentarea, corecia i optimizarea propriului comportament
n familie, pe baza altor familii cu probleme similare sau diferite.
Un grup terapeutic familial cuprinde 5-6 familii, adic cca 20-25 de persoane, incluznd
n acest grup prinii, bunicii sau copiii. Grupul este condus de un terapeut, asistat de un coterapeut i doi sau mai muli observatori cu experien, un operator video (pentru a nregistra
edinele) i un supervizor. edina dureaz 60-75 de minute, cel puin o dat pe sptmn i se
desfoar de obicei seara.
Criteriul dup care se constituie grupul este acela al neomogenitii socio-economice,
etnice, religioase, ori de vrst, inteligen, interese speciale sau nivel economic. Se aplic acest
criteriu pentru a evita discuiile bazate pe preferine comune i pentru a concentra atenia pe
contientizarea i remodelarea comportamentelor afective i relaionale ale participanior. Acetia
sunt ncurajai s se integreze n grup i li se explic faptul c o dificultate a unui membru al
familiei este o dificultate pentru toi. De asemenea, experiena altor familii ajut la o mai bun
nelegere a propriilor comportamente i la optimizarea acestora.
Autorii terapiei de familie multiple pornesc de la supoziia c, indiferent de cultur,
mediul social sau ciclul de via n care se afl familiile, ceea ce le unete sau le disipeaz
diferenele, sunt anumite modele de comportament uman de baz, care fie pot ajuta oamenii s

creasc i s triasc sntos i creativ, fie s ntrein criza de intimitate, frica reciproc , lipsa
de comunicare ori aciunile evazive, ambigue, depresia sau boala. Toate cele din urm sunt
privite ca rspuns la anumite comportamente de provocare, iar factorii care le declaneaz
trebuie depistai i descurajai prin terapie.
Se recomand crearea unui sentiment de flexibilitate i de libertate de micare, iar n
acest scop se accept chiar mici nereguli i chiar disconforturi gen zgomote, sunet de telefon,
fluctuaii de micare, ntrzierea participanilor , plnsetul unui copil, etc. Fiecare este ncurajat
s se exprime pe sine nsui, s nu fie marcat de existena unor reguli prea autoritare sau prea
rigide .
Terapeuii ncear s stimuleze familiile pentru a se descoperi ele nsele, mpreun cu terapeuii,
de a le transforma, n acest fel, n coterapeui i de a gsi mpreun posibiliti de schimbare, de
cooperare i de abordare a problemelor ntr-un nou mod.
Sarcina de baz a terapeutului este ns aceea de a evita discuii sterile care ar avea drept
punct de plecare dispute valorice (gen ce i cum fac, ce i cum simt, cum comunic ) care ar
putea degenera n insulte, acuzaii reciproce, ori atitudini calomnioase care ar putea compromite
demersul terapeutic. Participanii trebuie ghidai n direcia observrii i nelegerii
comportamentelor i sentimentelor. Terapeutul ajut participanii n sensul c:
dezvluie semnificaii ascunse ale unor expresii jignitoare, semne de respingere sau intoleran;
scoate la iveal i pune n valoare sentimente ale unora din membrii grupului , de care ceilali nu
sunt contieni;
provoac manifestarea unor emoii i sentimente ascunse , nbuite, reprimate;
favorizeaz contientizarea, prin analogie (n subgrupurile i raporturile ntre generaii - ex.
subgrupul tailor, mamelor, adolescenilor, bunicilor ,etc.) a unor interese speciale i a unor
moduri de a experimenta viaa specifice.
n terapia de grup a familiilor se faciliteaz :
1) exprimarea n sensul formulrii experienei, frustrrii i deprivrii n cadrul oricruia dintre
subgrupurile n cauz.
2) nelegerea mai bun i gsirea unor soluii alternative optime pentru depirea diferendelor
dintre subgrupuri.
Un avantaj special l reprezint acest tip de terapie pentru familiile care au un membru
spitalizat sau bolnav cronic, familii care se simt, n general, izolate i care au posibilitatea de a
nva, prin contact social , despre alte modaliti de adaptare i interaciune cu membrul afectat.

http://www.google.ro/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=14&ved=0CEMQFjADOAo&url=http
%3A%2F%2Fforum.portal.edu.ro%2Findex.php%3Fact%3DAttach%26type
%3Dpost%26id
%3D1186296&ei=UtQiU5y0B6rY4QSAzoHQCA&usg=AFQjCNFdmXheLDCt
LnEalPWzcAPXEOj61A&sig2=jHgBArji-wkxPJzU-UdZKg

22. Tehnica desensibilizarii sistematice


Aceasta tehnica consta in diminuarea si inlaturarea unor comportamente nedorite prin
punerea in actiune a altor comportamente antagoniste sau opuse acestora. Prin aceasta tehnica,
elevul este invatat sa se relaxeze si sa se comporte intr-un mod in care este incompatibil cu
aparitia starii de teama in prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginative. Utilizarea
tehnicii desensibilizarii sistematice presupune parcurgerea a trei etape:
1. Invatarea relaxarii, care se deruleaza pe parcursul primelor 5-6 sedinte de consiliere, dupa
metoda relaxarii muscular progressive a lui Jacobson, cand se creaza conditii pentru destinderea
muscular si linistea psihica a subiectului.
2. Stabilirea ierarhiilor etapa in care consilierul stabileste impreuna cu persoana consiliata o
ierarhie a situatiilor generatoare de teama (anxietate) in ordine descrescatoare, de la situatia cea
mai anxiogena pana la cea mai putin anxiogena. Spre exemplu, in cazul unei persoane careia ii e
frica de caini, ierarhia poate fi urmatoarea: contactul direct cu anumalele reprezinta un stimulul
cel mai anxiogen; pozele cu caini reprezinta un stimul mai putin anxiogen; prezenta unor
animale mici cu blana ( pisici, iepurasi, veverite), stimulul cel mai putin anxiogen.
3. Ultima etapa consta in procedeul concret de desensibilizare. In aceasta etapa, consilierl ii cere
subiectului sa se relaxeze cu ochii inchisi, in timp ce el ii descrie diverse scene incepand cu unele
neutre si inaintand progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generator de anxietate. Copilul este
solicitat sa-si imagineze fiecare situatie descrisa, iar in momentul in care el spune ca simte
teama, sedinta se incheie. Procesul de consiliere continua in alte sedinte, pana cand clientul
devine capabil sa ramana relaxat in timp ce el iti reprezinta scene care inainte ii trezeau o stare de
teama.

http://www.ueb.ro/dppd/Lector_univ.dr.Simona_Glaveanu_
Consiliere_si_orientare_DFP.pdf

23. Tehnica asertiva


Aceasta tehnica poate fi utilizata atat ca modalitate de sensibilizare a copilului, cat si de
de formare si dezvoltare a abilitatilor de a face fata diverselor situatii de viata. Ea este ineficienta
indeosebi in cazul copiilor cu dificultati in stabilirea unor relatii interpersonal, datorita starii lor
de anxietate, care-i impiedica sa se exprime liber sau sa-si manifeste sentimentele de afectiune.
De asemenea, tehnica asertiva este recomandata si in cazul subiectilor care-si manifesta tendinta
de a-i lasa pe altii sa ii manipuleze sau sa profite de pe urma lor. Prin antrenament asertiv,
consilierul il poate invata pe consiliat sa-si exprime in mod deschis si adecvat gandurile si
sentimentele. Procesul de consiliere bazat pe antrenament asertiv se desfasoara in doua etape: in
prima etapa, comportamentul asertiv trebuie practicat direct in clasa in relatia concreta dascal-

elev, iar in a doua etapa de catre copil in viata scolara si in afara scolii. O atentie deosebita
trebuie acordata aici devoltarii la copil a unor deprinderi si abilitati de relationare
interpersoanala.
In cazul copiilor timizi, acestia trebuie determinate sa adereseze celor din jur remarci
directe si mai putin confortabile, dar fara ca in spatele acestora sa se afle sentimental de ostilitate,
agresivitate, ura etc. Spre exemplu, copilul poate fi pus sa adreseze unor colegi din clasa remarci
de tipul: nu-mi place cum te-ai imbracat, nu-mi place cum ai scris tema, nu trebuie sa te
porti urat cu ceilalti etc.
http://www.ueb.ro/dppd/Lector_univ.dr.Simona_Glaveanu_Consiliere_si_orientare_DFP.pdf
24. Sculptura familial
Aceasta tehnica cu valoare terapeutica este desemnata sa ajute subiectul individual sau
familia in evaluarea comportamentului propriu sau al celui specific altor membri ai familiei.
Consilierul va stimula un menmbru al familiei sa preia rolul de sculptor, incurajand, totodata, pe
ceilalti participanti. Sculptorul va realize o distribuire spatial a membrilor familiei, operatie care
exprima perceperea acestora, atat a relatiilor dintre ei ( atractie, respingere, conflict, indiferenta)
cat si dimensiunea apropierii si puterii in familie. Flexibilitatea tehnicii permite exteriorizarea
trairilor, sentimentelor subiectilor considerate material uman modelat.
Sculptura familial reprezinta o parte a intalnirilor terapeutice de grup.

25. Consilierea individuala


Reprezinta unul din principalele mijloace de asigurare a legaturii dintre consilier si client.
Sarcina consilierului va consta in a stimuli pacientul sa se elibereze de stres, demonstrand
abilitatea unui bun ascultator. In mod constant va incuraja clientul furnizandu-I informatii despre
oportunitatea realizarii unor activitati care sa-i aduca satisfactie si sa-I confere sentimental de
independent si putere.
Scopul consilierii este dual:
- reducerea stesului prin oferirea suportului emotional
- realizarea unui bun management al resurselor detinute de pacient prin pregatirea acestuia pentru
a accepta schimbarea in propria viata.
Consilierul, oferind consiliere la momentul oportu, ajunge sa-l sprijine pe clinet in sensul
stimularii pentru a-si exteriorza sentimentele negative si pentru a recepta cu usurinta noi
perceptii, experiente, optiuni.
26. Conferinta de caz familial
La aceste intalnirei tip conferinta participa alaturi de membrii familiei si profesionisti
care contribuie la rezolvarea cazului: asistent social, medic, psiholog, jurist, ofiter de politie.
Scopul acesteia consta in sprijinirea clientilor pentru a-si asuma responsabilitatea, a-si spori
controlul asupra propriilor vieti.

Intrebarile la care se incearca sa se raspunda in cadrul acestor intalniri sunt:


- cine are o problema?
- de ce a aparut aceasta problema?
- ce efecte produce aceasta problema asupra membrilor familiei?
- cine poate ajuta la solutionarea problemei?
Specialistii au concluzionat importanta participarii la conferinta a subiectilor varstnici,
aspect care solicita o serie de abilitati de comunicare ala consilierului.