REFERAT

Chirita in provincie
Chirita in provincie, de Vasile Alecsandri
Cel mai reprezentativ poet al unei framantate epoci din istoria poporului
nostru, Vasile Alecsandri a ilustrat literatura noastra timp de aproape jumatate
de veac. Talent cu resurse multiple, Alecsandri si-a castigat merite de seama in
poezie, in dramaturgie si in proza.
Comediile Iasii in Carnaval , Coana Chirita in provincie , Sanziana si
Pepelea , drama Despot Voda , povestirile Istoria Unui galben Balta alba
etc , sunt realizari de mare valoare artistica.
Comediile lui Alecsandri sunt structurate in jurul unui caracter, a unei
singure trasaturi de caracter (gelozie, zgarcenie etc) sau vizeaza pacate si
neajunsuri dintr-o anumita epoca.
In cariera de comediograf a lui Alecsandri personajul Cucoana Chirita
ramane unul dintre cele mai reusite personaje comice din dramaturgia
romaneasca.
Vasile Alecsandri realizeaza un ciclu de comedii, pozitionand acest personaj in
centrul evenimentelor:
Chirita la Iasi, Chirita in voiaj, Chirita in balon. Aceste
comedii au pregatit drumul pentru comediile lui I.L.Caragiale.
Chirita in provintie este structurata pe doua acte. Numita initial Inturnarea
cucoanei Chirita, aceasta comedie este urmarea Chiritei in Iasi sau Doua
fete si o neneaca.
Actul intai prezinta personajele, si pe Chirita ceartandu-se cu taranii. Ea
primeste un ravas de la Iasi prin care sotul ei o anunta ca a fost avansat in
functia de ispravnic. In actul doi, Chirita se plictisise de provincie si hotaraste sa
plece la Paris, unde va incearca sa ii logodeasca pe Gulita si Luluta.
Chirita, comedie de moravuri surprinde modul de viata, moravurile unei
epoci. Autorul apare in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al
personajelor.
Actiunea comediei Chirita in provincie o prezinta pe Chirita, dupa ce-si
maritase cele doua fete, intr-o alta ipostaza, caracteristica perioadei anterioare
evenimentelor de la 1848, cand mica boierime este dornica de parvenire. Chirita

vrea sa-si vada sotul ispravnic, iar pe Gulita, fiul ei, sa-l casatoreasca cu Luluta,
o fata orfana, dar care va mosteni o mare avere.
Dar, Luluta este indragostita de Leonas, un tanar istet si cinstit, care intors
din strainatate, vine la Barzoieni pentru a se casatori cu Luluta, spre indarjirea
Chiritei care incearca sa se opuna.
Chirita este un prototip al micului proprietar dornic sa parvina in
protipendada, e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu
candoare un stupefiant jargon frantuzit. Chirita poate fi socotita ca o
caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins inovatoare, asa cum ursuzul si
greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul sclerozat in vechi tabieturi.
Opera Chirita in provintie se incadreaza in specia comediei, deoarce
autorul satirizeaza cu sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul
personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul de a le indeparta.
Tema comediei este critica institutiilor si moravurilor societatii feudale, iar ideea
care se desprinde din continul ei este ca o societate parazitara, bazata pe abuz,
trebuie sa dispara.
Subiectul apartine comicului si critica arivismul micilor boieri rurali, care isi
dau aere de nobili.
Un scurt rezumat. Chirita este casatorita cu Barzoi, un razes mai instarit.
De aceea vrea sa parvina, sa adune avere si astfel, sa intre in randul boierilor.
Ea il indeamna pe Barzoi sa obtina functia de ispravnic, ca tot prin abuzuri sa se
imbogateasca. In casa ei locuieste Luluta, o nepoata orfana, dar care
mosteneste o avere importanta. De aceea Chirita vrea sa-1 casatoreasca pe
Gulita, baiatul ei cam lipsit de minte si de educatie, cu Luluta. Luluta il iubeste
pe Leonas.
Acesta se deghizeaza in vizitiu si se preface ca are o pricina cu Barzoi, ca
s-o poata vedea pe Luluta si sa intre in casa. El afla de felul, in care trebuie sa
cumpere un curcan si sa-l dea ca plocon, fiindca la ispravnic nu se intra cu
mana goala. A doua oara vine imbracat ca ofiter si pretinde sa locuiasca in
casa. El ii face curte Chiritei si aceasta-i da portretul, ca semn ca-1 accepta. A
treia oara vine imbracat ca actrita. Luluta, care se preface ca a innebunit, il
recunoaste si cere sa fie logodita cu actrita. In fata invitatilor chemati la logodna
lui Gulita cu Luluta, Chirita si Barzoi sunt nevoiti sa accepte casatoria dintre
Leonas si Luluta, fiindca Leonas a obinut functia de ispravnic, si o santajeaza
pe Chirita cu portretul.
De asemenea, Vasile Alecsandri critica administratia si moravurile sociale
prezente in aceasta comedie.
Chirita este un personaj comic, care creeaza situatii comice. Mijloacele de

realizare a comicului sunt variate: comicul de limbaj personajele vorbesc o

franceza modernizata ( musiu Sarl, furculision, fripturision) , utilizarea calcului
lingvistic (utilizarea mot-a-mot a expresiilor si locutiunilor), utilizarea unor
neologisme cu forma gresita sau cu sens gresit ; comicul de caracter
personajele sunt ridicule prin contrastul dintre esenta si aparenta ; comicul de
nume cele mai multe sunt diminutive Luluta, Gulita, Chirita ; comicul de
moravuri ipocrizia , incultura, snobismul, coruptia. Formele comicului sunt
umorul si ironia.
Chirita este tipul arivistului, Barzoi este tipul ispravnicului abuziv, iar Leonas
este tipul tanarului inteligent.
Chirita 1-a adus in casa pe musiu Sarl, ca sa-i invete frantuzeste pe ea si pe
Gulita. Din acest motiv, jocul umoristic cu limbajele este un procedeu realist, iar
comedia este si ea realista prin spiritul critic, prin faptul ca eroii, conflictul,
subiectul sunt luate din viata sociala.
Totodata dialogul este caracterizat de o mare naturalete, iar caricaturizarea
vorbirii strainilor predomina.
Cuplul tinerilor indragostiti, antitetici celorlalti membri ai familiei Barzoi,
reusesc sa inlature piedicile Chiritei si sa se casatoreasca. Barzoi, ajuns
ispravnic, dovedeste incapacitate si necinste.
Prin Chirita, Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale dornica sa
parvina in lumea buna a capitalei de la mijlocul veacului trecut, dupa tipurile
comediei clasice, dar nu mai putin originala (G. Calinescu), proiectata pe
fundalul autohton.
Apreciata drept o pretioasa ridicola (dupa comedia lui Molire, Pretioasele
ridicole), Chirita, mica boieroaica de provincie, ahtiata de parvenire, doreste sa
fie asemeni femeilor din marea boierime, de aceea imita obiceiurile
protipendadei. De aici, ridicolul personajului, consecinta a discrepantei intre
ceea ce este in realitate si ceea ce vrea sa para personajul. Vrand cu tot
dinadinsul sa fie moderna, ea invata frantuzeste, calareste ca o
armazoana, fumeaza, cocheteaza, angajeaza un profesor de franceza pentru
fiul ei, isi insuseste obiceiurile unei case mari, spre uimirea celor obisnuiti ai
casei.
Astfel, pretinde ca ravasul de la Barzoi, plecat la Iasi, sa-i fie adus pe talger
cu servetel.
Tehnica qui-pro-quo-ului naste situatii comice, in care personajul isi
dezvaluie ridicolul (scena in care Leonas, travestit in ofiter, o flateaza cu
complimente pe Chirita).

Limbajul ei impestritat, dar plin de savoare, o caracterizeaza, o prezinta in

esenta ei; superficiala, cu o spoiala de cultura, o snoaba. Vorbirea ei este un
mestec de limba neaos moldoveneaca, plina de farmec (sasa, sapte,
cumnataca, gasi, taieta), cu constructii ale limbii populare (sarcu de mine, ma
munceste cugetul, nu dau tatarii s.a.), de frantuzisme (desirul, monsiu, uvraj) si
grecisme (metaherisaste).
Chirita este un personaj cu trasaturi ingrosate, caricaturale, dar care este
totusi simptica prin firea volubila, prin slabiciunile ei materne. Ea devine un
pesonaj pitoresc, manifesta o rapida receptivitate fata de nou. (G. Calinescu).
Personajul este viabil si astazi, rezistand timplui. Explicatia o formuleaza
George Calinescu: Amestecul de anteree si fracuri din aceste vodeviluri de
moldoveneasca grecizanta si jargon franco-roman, de tabieturi patriarhale si de
inovatii de lux occidental, da un tablou inedit pentru ochiul de azi. Veselia
nebuna a cupletelor, bufoneria enorma, dar nu triviala, dau nastre unei placute
emotii arheologice.