Sunteți pe pagina 1din 8

Un crai are trei fii.

Fratele su, Verde-mprat, care stpnea o ar ndeprtat,


neavnd motenitori biei, i scrie s-i trimit pe unul dintre feciori pentru a-l lsa pe
tron la moartea sa.
Fiul cel mare al craiului pleac la drum. Ca s-i ncerce puterile, tatl su i iese n
cale mbrcat n piele de urs. Flcul se sperie i se ntoarce napoi, strnind batjocura
printelui su. Tot aa pete i mijlociul.
Mezinul este sftuit de o btrn ceretoare cum s procedeze pentru a nu mai
pi ruinea frailor si. i cere tatlui su calul, armele i hainele din tineree. Dei
uimit, craiul este totui de acord. Calul se dovedete a fi un cal fermecat, care nu se
sperie de urs atunci cnd i iese n fa. Astfel, mezinul pleac mai departe, primind de la
tatl su blana de urs i sfatul s se fereasc de oamenii spni sau roii.
Cutreier mult timp, pn cnd, ntr-un codru ntlnete un om spn, care i apare
de trei ori sub trei nfiri diferite, oferindu-se s-i fie slug. n cele din urm, fiul cel
mic al craiului, nemaitiind pe ce crri s o apuce, accept ultima propunere a spnului.
Cei doi strbat o bucat de drum, dup care spnul, prin vicleug, l convinge pe fiul
craiului s coboare ntr-o fntn ca s se rcoreasc. l nchide acolo i l oblig s i se
supun. Cei doi schimb ntre ei hainele i identitatea. Fiul craiului devine sluga spnului
i este botezat Harap-Alb.
Cei doi i continu drumul spre ara lui Verde-mprat. Ajuni acolo, spnul este
primit i tratat cu tot respectul cuvenit motenitorului tronului, iar Harap-Alb este trimis
la grajduri.
Curnd dup aceea, spnul, pentru a-l impresiona pe mprat, l trimite pe HarapAlb s aduc o salat rar, din grdina ursului, apoi o piatr nestemat din fruntea
cerbului, dou sarcini foarte periculoase. Cu ajutorul btrnei ceretoare care se
dovedete a fi Sfnta Duminic -, tnrul reuete s duc la bun sfrit cele dou
ndatoriri.
A treia oar este trimis s-o aduc pe fata mpratului Ro, cunoscut ca mare
vrjitoare. Drumul ctre mpraia acestuia este lung. Harap-Alb are ocazia s fac fapte
bune: s ajute nite furnici i un roi de albine, primind de la acestea cte o arip
fermecat. Se ntovrete apoi cu cinci fpturi ciudate, care se ofer s l ajute: Geril,
Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Li-Lungil. Cu ajutorul acestora i cu darurile de la
furnici i albine, Harap-Alb reuete s depeasc ncercrile la care l supune mpratul
Ro i s o capete pe fiica acestuia pentru a o duce spnului.
Pe drum cei doi tineri prind drag unul de altul. Cnd ajung la palatul mpratului
Verde, fata dezvluie tuturor adevrata identitate a lui Harap-Alb. Spnul, mnios c a
fost trdat, se repede i i taie acestuia capul. Imediat, calul lui Harap-Alb l ucide pe
spn, azvrlindu-l din naltul cerului. Fata mpratului Ro l readuce la via pe HarapAlb cu ap moart i ap vie.
Cei doi se cstoresc i mpratul Verde le d binecuvntarea i mpria
totodat.
eseu

Povestea lui Harap-Alb -basm cultde Ion Creanga


(1839-1883)
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, publicat in Convorbiri literare (1 aug
1877) si apoi reprodus in ziarul Timpul, n mai multe numere successive.
Definitie Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje,
purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul/
supranaturalul si supusa unor stereotipii/actiuni conventionale, care infaieaza
parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se
incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la
erou, o serie de functii (antagonistul ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular,
dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele spatiale
si temporale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele conventionale,
numerele si obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina
naratiunea cu dialogul si descrierea.
Perspectiva narativa si moduri de expunere naratiunea la persoana a III-a este
realizata de catre un narrator omniscient, dar nu si obictiv, deoarece intervine
adesea prin comentarii su reflectii.
Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult
presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea. Creanga topeste
povestirea in dialog (Tudor Vianu). Dialogul are o dubla functie, ca in teatru:
sustine evolutia actiunii si ajuta la caracterizarea personajelor.
Tema basmului, o constituie, pe langa lupta dintre bine si rau, (idee intalnita n
toate basmele), probele mitice ale maturizarii celui care parcurge drumul de la
conditia de sluga la cea de imparat. In acest proces el va invata sa isi inteleaga
supusii si sa isi exercite puterea in mod responsabil. Motivele specifice sunt:
superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea
raufacatorului (Spnul), pedeapsa, casatoria.
Actiunea se desfasoara linear; Coordonatele actiunii sunt caracterizate de
atemporalitate si aspatialitate: "Amu cica era odata ntr-o tara un crai, care avea
trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta
tara, mai departata. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit.
ntlnim cliseele compozitionale - formula initiala (Amu cica era odata),
formulele mediane (Dumenzeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste inainte mult
mai este) formula finala (Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca;
cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca iara
cine nu, se uita si rabda).
Momentele subiectului
1. Expozitiunea Verde mparat i cere fratelui sau, craiul, sa-i trimita "grabnic pe
cel mai vrednic" si viteaz dintre fiii sai, ca sa-i urmeze la tron, ntruct el avea
numai fete. Ca sa-i puna la ncercare, pentru a vedea care dintre feciori "se simte
destoinic a mparati peste o tara asa de mare si bogata ca aceea", craiul se
mbraca ntr-o piele de urs si se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie
de urs si se ntorc rusinati la curtea craiului, care este dezamagit de neputinta lor
si rosteste moralizator: "nici tu nu esti de mparat, nici mparatia pentru tine",

ceea ce evidentiaza elementele reale ale basmuiui.


Mezinul, impresionat de amaraciunea tatalui, se duce n gradina "sa plnga n
inima sa". Deodata, "o baba grbova de batrnete" i cere de pomana, apoi l
sfatuieste sa ceara tatalui sau "calul, armele si hainele cu care a fost el mire",
desi hainele sunt "vechi si ponosite", iar "armele ruginite" si sa puna o tava cu
jaratic n mijlocul hergheliei ca sa aleaga acel cal care va veni "la jaratic sa
mannce". Urmnd ntocmai sfaturile babei, (calauzirea flacaului catre pretuirea
si respectarea traditiilor stramosesti), voinicul pleaca la drum, lund carte din
partea tatalui si, prin dreptul podului, "numai iaca i iesa si lui ursul nainte". Trece
cu bine de aceasta prima proba, primeste binecuvntarea parintelui sau si pielea
de urs n dar, apoi sfatul ca n calatoria lui sa se fereasca "de omul ros, iara mai
ales de cel spn", sa nu cumva sa aiba de-a face cu ei. Ca trasaturi ale basmului,
sunt prezente aici formule initiale tipice si cifra magica trei, care face posibila
depasirea primei probe de catre eroul principal.
2. Intriga. Fiul craiului si calul pleaca la drum, basmul continund cu formule
mediane tipice, "si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua" pna
cnd ntlnesc n codru "un om spn" care se ofera drept "sluga la drum".
Voinicul l refuza de doua ori, dar a treia oara spnul i iese n cale "mbracat altfel
si calare pe un cal frumos" tocmai cnd fiul craiului se ratacise prin codrii
ntunecosi. Deprins sa urmeze sfatul parintelui sau, acela de a nu se nsoti cu
omul spn, dar pentru ca i mai iesisera n cale nca doi, el se gndeste ca
"aiasta-i tara spnilor" si-1 angajeaza drept calauza. n aceasta secventa narativa
este inclusa o pauza descriptiva, care ntrerupe povestirea si descrie codrii desi si
ntunecosi, ce contureaza un peisaj de basm
Ajunsi la o fntna care "nu avea nici roata, nici cumpana, ci numai o scara de
cobort pna la apa", spnul intra n put, umple plosca, apoi l sfatuieste pe fiul
craiului sa coboare si el ca sa se racoreasca. Tnarul l asculta pe spn, dar
acesta trnteste capacul peste gura fntnii si-1 ameninta ca daca nu-i
povesteste totul despre el, "cine esti, de unde vii, si ncotro te duci", acolo i vor
putrezi oasele. Sub amenintarea mortii, feciorul de crai jura "pe ascutisul
palosului" ca va fi sluga supusa a spnului, care se va da drept nepotul
mparatului si ca va pastra taina "pna cnd va muri si iar va nvia", anticipnd
astfel finalul basmului. Spnul i da numele de Harap-Alb, care-1 va sluji cu
credinta, respectndu-si juramntul facut.
3. Desfasurarea actiunii ncepe odata cu sosirea la palatul mparatului Verde,
unde Spnul se da drept nepotul sau si, nfumurat peste masura, l trimite pe
Harap-Alb sa stea la grajduri, sa aiba grija de calul lui, ca altfel va fi "vai de pielea
ta", dndu-i si o palma - "ca sa tii minte ce ti-am spus"-, ca altfel "prinde
mamaliga coaja". De remarcat este aici elipsa narativa, adica trecerea sub tacere
a secventei calatoriei facute de erou ca sluga a spnului pna la mparatia
unchiului sau, naratorul sugernd numai ca aceasta s-a efectuat.
Basmul este structurat n mai multe episoade nlantuite, care se constituie n tot
attea probe la care este supus protagonistul. ntr-o zi, avnd la masa "niste
salati foarte minunate", care se capatau cu multa greutate, spnul hotaraste sa-si
trimita sluga sa-i aduca acele bunatati din gradina ursului. Calul fabulos l duce n
zbor pe Harap-Alb la Sfnta Duminica, iar aceasta l ajuta sa-si ndeplineasca
misiunea si sa treaca proba. Urmatorul episod are loc dupa alte cteva zile, cnd

mparatul i arata spnului niste pietre pretioase foarte frumoase, iar acesta si
trimite sluga sa-i aduca "pielea cerbului cu cap cu tot, asa batute cu pietre
scumpe, cum se gasesc". Din nou Sfnta Duminica l ajuta pe Harap-Alb sa ia
pielea si capul cerbului pe care se aflau nestematele si sa le duca spnului, eroul
trecnd cu bine si aceasta proba fabuloasa.
Dupa un timp, mparatul da un ospat foarte mare n cinstea nepotului sau, la care
a invitat mparati, crai, voievozi "si alte fete cinstite", n timpul petrecerii, incitat
de povestile bizare despre fata mparatului Ros, spnul i porunceste lui Harap-Alb
sa i-o aduca degraba pe aceasta tnara, ca altfel "te-ai dus de pe fata
pamntului".
Harap-Alb, gndindu-se la sfatul pe care i-1 daduse tatal sau, acela de a se feri de
omul spn si de omul ros, este nspaimntat, plngndu-se calului: "parca dracul
vrajeste, de n-apuc bine a scapa din una si dau peste alta", apoi pornesc
mpreuna catre Rosu mparat. Episodul calatoriei este alcatuit din mai multe
secvente narative. Pe un pod, Harap-Alb ntlneste o nunta de furnici si trece prin
apa ca sa nu curme "viata attor gzulite nevinovate". Regina furnicilor i da
voinicului o aripioara, ca atunci cnd va crede ca are nevoie de ea sa dea foc
aripii. Dupa un timp, calatorii vad un roi de albine care se nvrteau bezmetice,
neavnd pe ce sa se aseze. Atunci, Harap-Alb si scoate palaria, o asaza pe
pamnt cu gura n sus, iar albinele se ngramadesc acolo. Voinicul ciopleste un
bustean si le face un adapost, dupa care craiasa albinelor i da o aripa, ca, n caz
de nevoie, Harap-Alb sa-i dea foc si ea va veni n ajutor.
Actiunea continua cu formule mediane -"Mai merge el ct merge"- si Harap-Alb
ntlneste, pe rnd, cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator:
Gerila, Flamnzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Calatoria alaturi de cei
cinci oameni ciudati este plina de peripetii, ca "pe unde treceau, prjol faceau".
Harap-Alb le este tovaras "si la paguba si la cstig" si se poarta prietenos cu
fiecare, ntruct simtea ca va avea nevoie de ei la curtea mparatului Ros, despre
care aflase ca "era un om pclisit (negru la suflet) si rautacios la culme". De
aceea, flacaul considera ca "la unul fara suflet", cum era mparatul, era nevoie de
"unul fara de lege", spernd ca, "din cinci nespalati" cti erau, i-o veni "vreunul
de hac", conform proverbului: "Lumea asta e pe dos, / Toate merg cu capu-n jos/
Putini suie, multi coboara, / Unul macina la moara."
ntr-un trziu, ajung cu totii la mparatie - unde mparatul Ros i supune la probe
fabuloase si foarte periculoase. Mai nti i cazeaza ntr-o casa de arama, careia i
se da foc pe dedesubt, dar Gerila sufla de trei ori, "cu buzisoarele sale cele
iscusite" si casa ramne "nici fierbinte, nici rece", tocmai buna de dormit ntrnsa. Urmatoarea proba este un ospat cu foarte multe bucate si bautura, pe care
Flamnzila si Setila le fac sa dispara ntr-o clipa, apoi ncep sa strige n gura
mare, unul ca "moare de foame" si celalalt "ca crapa de sete", spre disperarea
mparatului, care nu-si putea crede ochilor.
Cernd nca o data fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El primeste zece
banite de "samnta de mac, amestecata cu una de nasip maruntel" si porunca de
a alege pna dimineata macul de nisip. Atunci Harap-Alb si aminteste de craiasa
furnicilor, da foc aripioarei si ntr-o clipa o droaie de furnici, "cta frunza si iarba"
au ales "nasipul de o parte si macul de arta parte", fiind si aceasta o secventa
fabuloasa specifica basmelor.

mparatul refuza din nou sa le dea fata si-i supune altei probe, anume sa o
pazeasca toata noaptea pe fata, iar "daca mine dimineata s-ar afla tot acolo,
atunci poate sa ti-o dau", altfel "v-ati dus pe copca". Cei sase prieteni s-au asezat
de paza de la usa fetei pna la poarta mparatiei, dar fata mparatului, avnd
puteri supranaturale, se preface ntr-o pasarica si "zboara nevazuta prin cinci
straji". Ochila si Pasarila se tin dupa ea si abia izbutesc s-o prinda si s-o duca
napoi n odaia ei.
Plin de ciuda, mparatul le spune ca el mai are o fata luata de suflet, dar care
seamana perfect cu fiica sa. Daca Harap-Alb va depasi aceasta proba si le va
deosebi, "ferice de tine va fi", dar daca nu va reusi vor pleca imediat de la curtea
mparateasca, deoarece "nu va mai pot suferi". Harap-Alb da foc aripioarei de
albina, care -l ajuta sa o identifice pe fata mparatului. Trecnd si aceasta proba
cu bine, Harap-Alb cere fata, iar mparatul, "ovilit (ofilit) si sarbad (palid) de
suparare si rusine", i ureaza sa fie vrednic s-o stapneasca, pentru ca i-o da din
toata inima.
Fata vrea si ea sa-l supuna la o proba. Trimite calul lui Harap-Alb mpreuna cu
turturica ei sa aduca "trei smicele (nuiele, crengute) de mar dulce si apa vie si
apa moarta" dintr-un loc numai de ea stiut, acolo "unde se bat muntii n capete".
Calul se ntoarce primul si fata mparatului Ros porneste cu ei la drum spre
palatul mparatului Verde, "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvntul din poveste, nainte
mult mai este". Lui Harap-Alb i se tulbura mintile privind fata care era tnara,
frumoasa "si plina de vina-ncoace" si nu ar vrea s-o duca spnului, "fiind nebun
de dragostea ei".
4. Punctul culminant. ntre timp, turturica ajunsese cu vestea la mparatul Verde
si acesta se apucase sa faca pregatiri pentru primirea fetei mparatului Ros.
Vaznd ct este de frumoasa fata, spnul se repede sa o ia n brate, dar ea l
mbrnceste si-i spune ca a venit acolo pentru Harap-Alb, caci "el este adevaratul
nepot al mparatului Verde". Turbat de furie ca a fost dat n vileag, spnul se
repede la Harap-Alb "si-i zboara capul dintr-o singura lovitura de palos", strignd
ca asa trebuie sa pateasca cel ce-si ncalca juramntul. Atunci calul lui Harap-Alb
se repede la spn, l nsfaca de cap, "zboara cu dnsul n naltul ceriului" de unde
i da drumul si acesta se face "praf si pulbere". Fata mparatului Ros, ca personaj
fabulos, are puteri supranaturale si-l poate renvia, prin leacuri miraculoase, pe
Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc si prin ritualuri stravechi cu "cele
trei smicele de mar dulce" si cu apa moarta i lipeste capul de corp. Harap-Alb se
trezeste ca dintr-un somn adnc, fata l saruta cu drag, apoi ngenuncheaza
amndoi n fata mparatului Verde ca sa primeasca binecuvntarea, jurndu-si
credinta unul altuia.
5. Deznodamntul basmului consta totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra
celor negative, victoria adevarului, asa ca nunta ncepe "s-apoi da, Doamne,
bine!". S-a strns lumea sa priveasca, ba chiar "soarele si luna din ceriu rdea".
Au fost poftiti la nunta mparateasca, pe lnga craiasa furnicilor, craiasa albinelor
si craiasa znelor, crai si mparati, oameni importanti "S-un pacat de povestariu
(povestitor)/ Fara bani n buzunariu". S-au bucurat si au petrecut cu totii: "Veselie
mare ntre toti era, / Chiar si saracimea ospata si bea!". Finalul este fericit si
deschis, deoarece veselia a tinut "ani ntregi si acum mai tine nca".

Personajele
Sunt oameni dar si fiinte himerice cu comportament omenesc, purtatoare ale
unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar
dobandeste prin trecerea probelor, o serie de calitati psiho-morale/ valori etice
(mila, bunatatea, generozitatea, prietenia, respectarea juramantului, curajul)
necesare unui imparat, in viziunea autorului. Sensul didactic al basmului este
exprimat de Sfanta Duminica: Cand vei ajunge si tu odata mare si tare, i cauta
sa judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede celor asupriti si neczjiti, pantru ca stii
acum ce e enecazul. Daca la inceput eroul nu are nume, nu are o identitate bine
definita, este doar fiul cel mic al craiului, din momentul in care este obligat sa isi
asume postura de subordonat fata de Span, primeste numele de HarapAlb.Oximoronul acesta (harap =om cu pielea de culoare neagra) reflecta conditia
duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb). Sugestia cromatica reflecta
traversarea unei stari intermediare intre starea de inocenta/ naivitate/ lipsa de
identitate (negru) si maturizarea spirituala a celui ce va deveni imparat(alb).
Este un personaj bine conturat in basm, fiind inregistrate atat calitatile cat si
defectele: incalca sfatul parintesc, dar isi asuma consecintele, este lipsit de
experienta si naiv dar loial, isi respecta cuvantul dat, pastrandu-si onoanea,
integritatea si demnitatea, are cultul prieteniei, stie sa fie iertator, are incredere
in oameni, rabdator, tenace, grijuliu, generos, dovedeste mila si e grijului fata de
cei neajutorati, este inteligent, are o mare capacitate de adaptare si o intuitie
remarcabila, are inclinatie spre umor. Fiind umanizat, Harap-Alb nu este un FatFrumos, ci un personaj mai aproape de real: plange cand este dojenit, se manie si
isi loveste calul, se vaita sau se teme, este ingandurat si nesigur de fiecare data
cand este pus in fata unei noi probe.
Spanul (antagonistul) cel rau si viclean, ticalos, fara scrupule, grosolan, arogant si
laudaros, amenintator, violent, neindurator, necinstit, apare in antiteza cu eroul.
Spanul nu este insa doar o intruchipare a raului ci are si rolul initiatorului, este un
rau necesar. De aceea, calul nazdravan nu il ucide inainte ca initierea eroului
sa se fi incheiat: Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca
fac pe oameni sa prinda la minte.
Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta
Duminica, care simbolizeaza femeia inteleapta), animale fabuloase (calul
nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor), obiecte miraculoase (aripile
craieselor, apa vie, apa moarta), fapturi himerice (cei cinci monstri simpatici,
cum i-a numit G. Calinescu: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungilapersonaje hiperbolizate, pantagruelice, grotesti, individuale, adjuvante,
umanizate : au sentimente, limbaj specific omului, gndesc, au simturi si
mentalitati.)
Ca modalitati de caracterizare retinem: caracterizarea directa, autocaracterizarea
Razi, tu, razi Harap-Alb, caracterizarea de catre alte personaje, onomastica
personajelor, modalitatile de expunere-naratiunea, dialogul, descrierea,
monologul interior umorul, ironia si autoironia. Caracterizarea directa este facuta
de narator fiul craiului, boboc in felul sau, naiv, credul, de Sf .Duminica
(luminate craisor, slab de inger, mai fricos decat o femeie, gaina
plouata), de cal nu te stiam asa de fricos, de span Pentru vrednicia lui mi l-a

dat tata ; autocaracterizarea si caracterizarea indirecta: prin nume (oximoronul


Harap-negru, Alb), prin limbaj, gesturi, fapte (ca tovaras, era partas la toate, si
la paguba si la castig, si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii, in
calatoria sa la imparatul Ros; ocoleste nunta de furnici, primejduindu-si viata;
dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand
le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau
sa zaboveasca pentru a le construi un adapost) si prin relatiile cu celelalte
personaje (stie cum sa se comporte cu cei din jur: cal, albine, furnici si cei cinci
voinici, si de aceea primeste ajutorul acestora).
Se poate observa ca eroul este atipic, deoarece reuneste, spre deosebire de un
Fat-Frumos obisnuit, atat calitati (inteligenta la intrebarea ironica a tatalui, Dar
aista cal tu l-ai ales?, baiatul raspunde, in aceeasi maniera in care i s-a pus
intrebarea, ca merge printre straini si nu vrea sa bata la ochi; intelepciune la
propunerea calului, sa-l duca ori ca vantul, ori ca gandul, prefera prima varianta,
considerand , cu prudenta , ca daca mi-i duce ca gandul mi-i prapadi; bunatate
- face stup albinelor, ocoleste nunta de furnici; sociabilitate-se imprieteneste
usor, este o companie placuta; are o fire vesela Razi, tu, razi, Harap-Alb!; rasa
nobila prin tot ce face isi atrage admiratia celor din jur, incat afirmatia lui
G.Calinescu se dovedeste indreptatita: Omul de soi se vadeste sub orice strai;
fidelitatea-isi respecta juramantul si nu divulga identitatea spanului, aduce capul
cerbului desi i se fac oferte extrem de tentante), cat si defecte (nesupunere nu
respecta porunca tatalui, ceea ce echivaleaza cu pacatul originar, naivitate -se
lasa pacalit de span; slabiciune -nu trece proba labirintului/padurea) primele
dominandu-le pe cele din urma.
Judecat din perspectiva estetica, basmul ilustreaza la nivel superior capacitatea
lui Creanga de a insufla viata personajelor, care, cum am mai spus, sunt
schematice si stereotipe n povestea folclorica; abilitatea scriitorului de a le pune
n scena cu geniu de comediograf. Harap Alb, Spnul, cei doi mparati, Sfnta
Duminica, grupul de nazdravani care-l nsotesc pe erou n cea mai grea ncercare
la care este supus se poarta si vorbesc asemenea taranilor din Humulestii natali
ai scriitorului. Arta portretului nregistreaza aici izbnzi unice n proza lui Creanga,
mai ales n sfera aparitiilor grotesti: Gerila, Ochila si ceilalti nespalati cu care
feciorul de crai ajunge la curtea mparatului Ros reprezinta o sinteza insolita de
stihial si de uman, de hidosenie fizica si de capacitati iesite din comun.
Jovialitatea (G. Calinescu), caracteristica de prima marime a prozatorului,
atinge, una din performantele sale n extraordinara scena (expediata de
povestitorii populari ntr-o singura fraza) din casa nrosita, unde disputa dintre
Gerila si tovarasii sai, pur gratuita din punctul de vedere al actiunii, ba chiar
putnd da impresia de digresiune parazitara (cum considera n urma cu 70 de ani
Jean. Boutire), are aspectul unei sclipitoare competitii a replicilor, ncarcate cu
aluzii muscatoare, a iventivitatii si dispozitiei ludice verbale, care transforma
situatia limita ntr-un savuros spectacol pus sub semnul hazului de necaz, att
de specific rsului lui Creanga; o scena de antologie a artei dialogului, care este
n acelasi timp si un spectacol al limbii romne.
Particularitatile de limbaj
Confruntarea cu versiunile populare romnesti a scos n evidenta autenticitatea

folclorica si, deopotriva, individualizarea acestui basm prin arta de scriitor a lui
Creanga: sinteza rar ntlnita de traditie colectiva si talent personal (observatia e
valabila pentru ntregul ciclu de povesti scris de autor, nsa n cea de fata aceste
aspecte ies la iveala cu o suprema stralucire).
Modalitatile nararii sunt povestirea si reprezentarea. Povestirea faptelor este
unori insotita de reflectiile/ comentariile naratorului s este dublata de un plan al
semnificatiilor simbolice.
Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului, care
difera de al naratorului popular prin specificaul integrarii termenilor si al modului
de exprimare.
Limbajul cuprinde: termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau
lexicale, ziceri tipice/ eruditia paremiologica (frecventa proverbelor, a zicatorilor,
introduse in text prin expresia vorba aceea). Proverbele au rolul de a da
rapiditate textului, anulnd alte explicatii, de a produce haz, de a conferi
perspeciva umanismului popular asupra intamplarilor. Economia de mijloace
artistice consta in absenta metaforei, generalizarea comparatiei (straluceste ca
un soare). In schimb, epitetul de caracterizare confera expresivitatea si umorul.
Mijloacele lingvistice de realizare a umorului:
-exprimarea mucalita; sa traiasca trei zile cu ce de-alaltaieri
-ironia: Doar unu-i imparatul Ros, vestit prin meleagurile aceste pentru
bunatatea lui cea nepomenita si milostivirea lui cea neauzita
-porecle si apelative caricaturale: Buzila, mangositi, farfasiti
-diminutive cu valoare augmentative: buzisoare, bauturica;
-caracterizari pitoresti : portretul lui Gerila, Ochila, etc;
-scene comice: cearta dintre Gerila si ceilalti;
-expresii: Da-i cu cinstea sa piara rusinea.
Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris) se realizeaza prin:
-expresii onomatopeice (teleap, teleap)
-expresii narative tipice: si atunci, dupa aceea, si apoi, etc;
-exprimarea afectiva (implicarea afectiva a scriitorului): Ma rog, foc de ger era:
ce sa va spun mai mult!, dativul etic- Si-odata mi ti-l infasca;
-fraze ritmate: De-ar sti omul ce-ar pati/ Dinainte s-ar pazi
-exprimarea locutionala: Numai eu ii vin de hac. Frica pazeste bostanaria.
Concluzii
Mai mult dect oricare dintre celelalte basme ale scriitorului, acesta ilustreaza
functia initiatica a calatoriei. Asa cum a aratat Vasile Lovinescu analiznd textul
din perspectiva ezoterica, Harap Alb savrseste de fapt un pelerinaj spre
propriul Sine.
Povestea lui Harap Alb este un basm cult avand ca particularitati: reflectarea
conceptiei despre lume a autorului, umanizarea fantasticului, individualizarea
personajelor, umorul si specificul limbajului. nsa, ca orice basm, pune in evidenta
idealul de dreptate, de adevar si de cinste.

S-ar putea să vă placă și