Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Wadrid
Wadrid
lul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dint
re partidele care l cPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viito
rului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare,
prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propun
ere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea m
otorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia
-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de
tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soc
ietate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptar
ile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
are mediul politic pare a nPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n frunte
a viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n
stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordo
narea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, ins
titutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are sol
utii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiza
rii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pen
tru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n a
steptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pr
obleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu aPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fru
ntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fos
t n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat acea
sta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coo
rdonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica,
institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are
solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organ
izarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta
pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura
n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi
probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.vea alte criterii.pare a nu avea
alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile,
neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.u avea alte criterii.pare a nu a
vea alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planuril
e, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.ompun, sa avanseze asumat aceast
a propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coord
onarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, in
stitutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are so
lutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiz
arii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pe
ntru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n
asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi p
robleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n frunte
a viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n
stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordo
narea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, ins
titutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are sol
utii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiza
rii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pen
tru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n a
steptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pr
obleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.pare a nu avea alte criterii.n r
aport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.vea alte criterii.pare a nu avea
alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile,
neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.u avea alte criterii.pare a nu a
vea alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toPrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n frunte
a viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n
stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordo
narea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, ins
titutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are sol
utii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiza
rii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pen
tru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n a
steptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pr
obleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu aPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fru
ntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fos
t n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat acea
sta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coo
rdonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica,
institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are
solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organ
izarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta
pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura
n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi
probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n frunte
a viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n
stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordo
narea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, ins
titutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are sol
utii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiza
rii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pen
tru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n a
steptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pr
obleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.lanurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.ate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.