Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actua

lul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dint
re partidele care l cPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viito
rului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare,
prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propun
ere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea m
otorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia
-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de
tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soc
ietate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptar
ile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec

ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa

politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu

tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar

ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani

e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre

zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune

re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo

torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in

terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte

rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c

are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa

ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune

re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo

torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat

iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi

onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci

etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari

le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest

a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s

au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit

iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c

are mediul politic pare a nPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n frunte
a viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n
stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordo
narea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, ins
titutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are sol
utii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiza
rii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pen
tru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n a
steptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pr
obleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca

re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir

itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent

ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as

teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis

trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta

regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-

cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la

crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra

nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep

rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac

elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-

cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la

crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,

care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre

sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul

e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po

litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare

acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit

atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult

prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp

romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu aPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fru
ntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fos

t n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat acea
sta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coo
rdonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica,
institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are
solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organ
izarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta
pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura
n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi
probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di

namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat

iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro

bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau

nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t

ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci

etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min

istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest

a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par

e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit

iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t

ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci

etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre

executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara

ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C

iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s

tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen

t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife

rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani

i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult

prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult

prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp

romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp

romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.pare a nu avea alte criterii.n r
aport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult

prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.vea alte criterii.pare a nu avea
alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile,
neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.u avea alte criterii.pare a nu a
vea alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planuril
e, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.ompun, sa avanseze asumat aceast
a propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coord
onarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, in
stitutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are so
lutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiz
arii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pe
ntru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n
asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi p
robleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con

tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl

ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali

sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre

executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po

litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa

ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp

romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl

amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii

reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii

reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond

itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n frunte
a viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n
stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordo
narea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, ins
titutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are sol
utii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiza
rii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pen
tru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n a
steptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pr
obleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi

e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se

mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre

executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii

reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut

. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele

sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl

amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli

tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit

atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu aPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fru
ntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fos
t n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat acea
sta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coo
rdonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica,
institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are
solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organ
izarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta
pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura
n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi
probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din

care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa

ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp

romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de

rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii

reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.

Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond

itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din

care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta

tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din

care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.pare a nu avea alte criterii.n r
aport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.vea alte criterii.pare a nu avea
alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile,
neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.u avea alte criterii.pare a nu a
vea alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toPrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con

tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre

executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl

amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl

amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit

atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea

viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s

tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit

atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare

acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat

ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp

romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl

amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con

tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife

rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani

i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec

ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa

politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu

tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar

ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani

e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre

zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune

re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo

torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in

terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte

rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c

are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n frunte
a viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n
stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordo
narea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, ins
titutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are sol
utii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiza
rii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pen
tru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n a
steptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pr
obleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii

reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C

iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate

. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta

propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon

area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele

care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte

rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani

i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal

itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare

acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa

ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen

t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con

tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c

are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca

re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir

itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent

ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as

teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis

trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta

regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-

cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la

crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra

nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep

rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac

elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu aPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fru
ntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fos
t n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat acea
sta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coo
rdonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica,
institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are
solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organ
izarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta
pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura
n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi
probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno

r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp

romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function

a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare

acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a

sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec

ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst

itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu

tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri

zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani

e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p

rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide

le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in

terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani

i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c

are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci

etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din

care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta

tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din

care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u

tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di

namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat

iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro

bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau

nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t

ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci

etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min

istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest

a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par

e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit

iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.pare a nu avea alte criterii.n r
aport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.vea alte criterii.pare a nu avea
alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile,
neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.u avea alte criterii.pare a nu a
vea alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate pPrin mo
dalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Par
lament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre part
idele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de
interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care cara
cterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o s
tranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu
reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura primministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, ac
esta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocra
t sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar im
presionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre

executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl

amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl

amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a

ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir

itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di

namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as

teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta

regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau

nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la

crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t

ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep

rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min

istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna

mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid

n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.

Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl

amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot

a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con

tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna

mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F

igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre

executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po

litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa

ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n frunte
a viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n
stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordo
narea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, ins
titutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are sol
utii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organiza
rii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pen
tru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n a
steptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pr
obleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii

reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata

nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar

a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat

iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi

onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci

etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari

le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest

a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s

au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit

iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii

, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin

e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin

telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con

tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini

stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu

i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre

executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii

reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut

. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele

sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono

mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste

mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu aPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fru
ntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fos
t n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat acea
sta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coo
rdonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica,
institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are
solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organ
izarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta
pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura
n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi
probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat

n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I

ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei

a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna

mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun
t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re

forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,

care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre

sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul

e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po

litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din

care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa

ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp

onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, a
ctualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul
dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata
nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitar
a care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei
a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guverna
mentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. F
igura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si admini
stratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratulu
i. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sun

t n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii

reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f

ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or

ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con

flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.

Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond

itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui
Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de u
tilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa av
anseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului,
ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastr
a clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parl
ament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formali
sm n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fi
e una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o se
mnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de
rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n

icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian C
iolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate
. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze a
sumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec
ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa
politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament ca
re nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spir
itul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una di
namizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat
iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolva
t aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea
viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n s
tare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta
propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordon
area motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, inst
itutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu
tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizar
ii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pent
ru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n as
teptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi pro
bleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalit
atea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlamen
t si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele
care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de inte
rventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracteri
zeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani
e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu repre
zinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-minis
trului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta
regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau
nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresi
onant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n
loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep
t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s

ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitor
ului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, p
rin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune
re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea mo
torie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutiacheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la
crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de t
ip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru soci
etate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptari
le electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme,
care n Romnia sunt n numar impresionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modal
itatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlam
ent si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partide
le care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in
terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracte
rizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stra
nie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu rep
rezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-min
istrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acest
a regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat s
au nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impre
sionant.
Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei re
forme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre
executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi con
flict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii
reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta f
ata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de or
ice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parl
amentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot
a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudin
e ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecin
telor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata resp
onsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R
omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui I
ohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat
n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor con
tributii decisive.
Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o
legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act
ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem
ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligat
ia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa
ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanen
t dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor soci
etatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale uno
r gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Comp
romisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a function
a n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid
n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie.
Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii
, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile sta
tutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din
care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.
Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autono
mie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a siste
mului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste n
icaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu
a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa
ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n
tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen
tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n

loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drep

t criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu s
ocietatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executiv
ul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi ac
elasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guverna
mentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic par
e a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n condit
iile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul
va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formul
e guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul po
litic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena ara
ta o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut
. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele
sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei.
Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n cond
itiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz
generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei poli
tice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimit
atea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.n raport cu societatea arata ins
uficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.pare a nu avea alte criterii.n r
aport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.vea alte criterii.pare a nu avea
alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile,
neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.u avea alte criterii.pare a nu a
vea alte criterii.n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planuril
e, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.lanurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.ate planurile, neligitimitatea.
Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult
prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare
acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt dife
rite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizani
i noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c
are mediul politic pare a nu avea alte criterii.