Sunteți pe pagina 1din 2

1

Examinarea ORL se realizeaza cu ajutorul unei oglinzi frontale, usor convexe, din care se reflecta un fascicul
de lumina care vine intotdeauna din dreapta examinatorului, catre elementele anatomice care intereseaza.
Pacientul sta pe un scaun cu tetiera pentru prevenirea traumatismelor. Examinatorul are un scaun rotator (se poate
cobori/ridica, pentru a fi la aceeasi inaltime cu pacientul). Doctoritele au pozitia de examinare cu picioarele stranse,
pe langa picioarele pacientului, iar doctorii incadreaza cu picioarele lor picioarele pacientului. Capul pacientului
trebuie manevrat de mana stanga a examinatorului, in functie de necesitati, numai de la nivelul vertexului sau cefei.
Palparea ganglionilor laterocervicali se realizeaza stand in picioare, in spatele pacientului care sta pe scaun.
Anamneza foarte importanta: de ce s-a prezentat, cum e durerea, de cand a aparut, de ce e
exacerbata/ameliorata, cu ce seamana, etc. + istoricul bolii.
Antecedentele personale si heredocolaterale ne pot conduce catre un diagnostic actual.
Narinoscopia (fara instrument, se ridica si se lateralizeaza varful nasului, examineaza vestibulul nazal, pana la
intrarea in fosele nazale, capitonat de tegument si prevazut cu fire de par numite vibrize.
Rinoscopia anterioara, prin intermediul speculului nazal Hartmann: exploreaza zona respiratorie a foselor
nazale, adica zona anatomica de dedesubtul limen nazis (fanta olfactiva) acoperita de pituitara (mucoasa de tip
respirator). Deasupra, urmeaza mucoasa olfactorie, zona senzoriala raspunzatoare de miros. Se realizeaza in doua
incidente: una orizontala (capul pacientului sta drept cu barbia usor in piept) si una oblica (capul se inclina usor pe
spate si prin valvele deschise ale speculului se vad elementele anterioare ale fosei nazale).
Rinoscopia posterioara exploreaza zona posterioara a foselor nazale (rinofaringe si cavum). Se executa cu
ajutorul oglinzii mici.
Se testeaza respiratia si olfactia.
Otoscopia cu ajutorul speculului auricular, care exploreaza conductul auditiv extern si membrana timpanala.
Examenul functional al urechii (auz)
Probe vestibulare (echilibru)
Bucofaringoscopia (buze, limba, planseu, vestibul, plafon bucal, istm orofaringian)
Laringoscopia indirecta
Palparea ggl. laterocervical
Examen clinic general
Investigatii paraclinice
OTOLOGIA
- se ocupa cu studiul urechii si anexelor sale (bloc mastoidian cu celule mastoidiene, trompa lui Eustachio)
Urechea se transforma in diferite stadii ale perioadei intrauterine si face parte din osul temporal. Analizatorul
(aparatul auditiv) se compune dintr-o portiune periferica si una centrala.
Cea periferica este reprezentata de urechea externa, medie si interna, adapostite in osul temporal. Urechea
externa si medie formeaza aparatul de transmisie a undelor sonore, iar cea interna (labirint cohleovestibular)
indeplineste 2 functii distincte: labiringul cohlear este organul receptor al auditiei, iar labirintul vestibular (posterior)
este adaptat functiei echilibrului.
Portiunea centrala are sediul intracranian, este formata de nervul auditiv, cu ramura acustica si ramura
vestibulara, nc. situati in bulb, iar campurile auditive sunt situate in primele doua circumvolutiuni ale lobului
temporal.
Urechea externa
- este formata din pavilionul auricular si conductul auditiv extern
- pavilionul auricular, care are in mod normal forma unei boabe de fasole/tavite renale, are axul orientat craniocaudal si este constituit dintr-o plica cutano-fibro-cartilaginoasa.
- este situata inapoia articulatiei temporo-mandibulare si anterior de mastoida
- are o fata externa si una interna
- fata externa prezinta o succesiune de proeminente si depresiuni, dandu-i aspectul caracteristic: in portiunea
mijlocie are o excavatie sub forma unei palnii (concha auris, unde se deschide conductul auditiv extern)
- concha este delimitata anterior de un opercul numit tragus, iar anterior de acesta se gaseste antetragusul
1'st curs 1

2
- concha este inconjurata de helix, care se bifurca si circumscrie antehelixul
- portiunea inferioara a pavilionului: lobulul auricular, constituit prin dedublarea pielii, care este bogata in tesut
grasos si lipsita de orice suport cartilaginos
- un furuncul determina o tumefactie intr-un conduct in care pielea este foarte aderenta la cartilaj, distensia fiind
foarte durereoasa
- fata posterioara a pavilionului contine tesut lax subcutanat, putand aparea infiltratii subseroase
- muschi si ligamente cu rol in sustinerea structurilor
- vascularizatia arteriala a pav. auricular provine din artera carotida externa, prin ramurile auriculare anterioare
ale temporalei superficiale si prin auriculara posterioara
- venele dreneaza sangele in principal spre vena jugulara externa si emisara mastoidiana, care se varsa in
sinusul lateral (important dpdv. clinic -> se poate trece usor de la o infectie din ureche la complicatii cerebrale, in
sinusul lateral, abces cerebral)
- limfaticele fetei externe isi indreapta limfa spre ganglionii pretragieni, mastoidieni si carotidieni; cele ale fetei
interne spre mastoidieni si carotidieni
- inervatia motorie apartine n.VII, cea senzitiva ramurii auriculare a plexului cervical superficial si o ramura a
mandibularului (n.V)
- conductul auditiv extern (CAE) la adult are o lungime de aprox. 3 cm, urmeaza o directie orizontala inauntru si
usor anterior; calibrul sau variaza (la deschidere are aprox. 1 cm, iar spre fund este mai mare)
- CAE este compus din doua portiuni, diferite ca structura, una externa, cartilaginoasa si alta interna, osoasa,
avand in ansamblu un aspect de 2 conuri unite prin bazele mici; unirea celor doua portiuni realizeaza istmul CAE,
zona cea maistramta a acestuia, zona reflexogena (atat ajung instrumentele de examinare, nu trebuie excitata
mecanic, termic, etc. pt ca trece r auriculara n.X -> tuse, vertij)
- portiunea fibrocartilaginoasa contine glande sebacee si foliculi pilosi (loc de predilectie a inocularii germenilor
generatori de furunculi - stafilococi); aici exista si gld. ceruminoase (sebacee modificate, care in mod fiziologic
formeaza ceara; aglomerare -> dop de ceara)
- portiunea osoasa este captusita de dermoperiost (sediul posibilelor exostoze)
- conductul auditiv extern prezinta 4 pereti
- pertele superior este in raport cu etajul mijlociu al cavitatii endocraniene
- peretele posterior corespunde apofizei mastoide si masivului facial
- peretele inferior este cel mai lung -> membrana timpanala situata oblic de sus in jos si dinafara inauntru ->
timpanotomia intotdeauna de jos in sus (incizie larga pt. un bun drenaj); se afla invecinatatea lojei parotidiene
- peretele anterior este in contact cu articulatia temporo-mandibulara
- la spalatura auriculara, jetul nu se directioneaza perpendicular pe membrana timpanala, ci postero-superior,
ca el sa spele membrana si sa antreneze obstacolul pe podeaua conductului
- pozitionarea membranei timpanale formeaza doua artefacte luminoase normale
- arterele conductului provin din temporala superficiala si auriculara posterioara, ramuri ale carotidei externe
- limfaticele principale merg spre ggl carotidieni, pretragieni si mastiodieni
- inervatia este asigurata de n. auriculo-temporal, o ramura senzitiva a n. VII si una a n. X

1'st curs 2