Sunteți pe pagina 1din 3

Membrana timpanala la adult are dimensiunile: 11x9 mm.

Fasciculul luminos realizeaza 2 repere luminoase: umbo = centrul timpanului si triunghiul luminos Politzer
(proiectia apofizei scurte a ciocanului). Manerul ciocanului este legat de marginile membranei timpanale prin
ligamente timpano-maleolare. O linie virtuala ce uneste cele doua ligamente imparte membrana timpanala in doua
zone: pars flaccida (membrana Schrapnell, reprezinta 1/5 din suprafata totala) si pars tensa (4/5 din suprafata
totala).
Membrana timpanala
- desparte urechea externa de cea medie
- are o grosime de jumatate de mm
- la sugari este aproape orizontala, mai tarziu devine din ce in ce mai oblica, in jos prelungindu-se peretele inferior
al conductului auditiv
- rezista la o presiune de 2 atm
- la sugari este mai roz, la adultul sanatos devine gri-cenusiu perlat
- pars flaccida este formata din 2 straturi: extern si intern
- pars tensa are in plus un strat mijlociu fibros, cu fibre helicoidale
Membrana timpanala si CAE se examineaza prin otoscopie.
Peretele intern sau labirintic prezinta o proeminenta osoasa (promontoriu), care corespunde unui tur al cohleei.
Fereastra ovala reprezinta sediul platinei scaritei. Posterior si inferior se afla fereastra rotunda. Proeminenta osoasa
dintre cele doua ferestre (piramida) este data de muschiul scaritei.
Tavanul tegmen timpani este o lama osoasa strabatuta de numeroase vase comunicante, explicand propagarea
proceselor patologice spre endocraniu.
Peretele inferior (podeaua) reprezinta golful jugular, explicand procesele flebitice cu punct de plecare otic.
Peretele anterior, tubo-carotidian, in portiunea sa superioara prezinta o deschizatura (orificiul otic al trompei lui
Eustachio). Inferior, acest perete vine in raport cu cotul carotidei interne.
Peretele posterior, mastoidian, prezinta orificii care prin aditus ad antrum comunica cu mastoida.
Cele trei oscioare sunt articulate intre ele prin ligamente si actionate de 2 muschi.
Trompa lui Eustachio este un conduct lung de 3-5 cm, care comunica cu nazo-faringele. Are o portiune timpanica
osoasa si una faringiana cartilaginoasa, la unirea lor fiind situat istmul trompei, cu calibrul de 1 mm. Rolul sau este
in ventilarea cutiei timpanice, echilibru presional extra si endotimpanic.
Mastoida, formata prin sutura oaselor timpanal, pietros, scuamos, ocupa intreaga regiune timpanala a osului
retroauricular. Portiunea externa este delimitata de apofiza mastoidiana. Fata interna este endocraniana si prezinta
raporturi cu labirintul posterior, cu dura cerebeloasa si mijlocie si cu sinusul lateral. Este compusa din blocuri
celulare pneumatice, care comunica intre ele si au legatura cu antrul mastoidian.
Urechea interna
- sau labirintul auricular
- anterior: cohleea
- posterior: vestibulul labirintului
- portiunea centrala a analizatorului
Nervul auditiv
- ramura cohleara are originea in ggl. Corti, paraseste conductul auditiv -> peduncul ponto-cerebelos -> se
termina in cei 2 nc., ventral si dorsal
- ramura vestibulara ia nastere din unirea fibrelor de la niv. ggl. Scarpa
La auz participa urechea externa, cea medie si labirintul cohlear.
Urechea externa si cea medie: transmisie; cohleea: receptie; centrul cortical: integrare senzatie auditiva.

2'nd curs 1

Pavilionul si CAE capteaza si conduc -> vibratia membranei timpanale, aperiodica pt. toate frecventele -> lantul
oscioarelor -> fereastra ovala -> ureche interna.
Sunetul ajunge pe 2 cai la creier, pe cale aeriana si pe cale osoasa.
Explorare a auzului:
- acumetria: vocala sau instrumentala
- acumetria fonica (vocea soptita): 5-6m
- vocea de conversatie trebuie auzita de individul normal de la aproximativ 20m.
Acumetria instrumentala
- diapazonul: 5 diapazoane, notate progresiv crescand din octava in octava, de la 8 decibeli, de la cele mai inalte
la cele mai joase tonalitati
- cu fiecare diapazon pus in vibratie, se noteaza campul auditiv (parcurgerea in dreptul meatului auditiv extern
comparativ si consecutiv fiecarei urechi, cu toate tonalitatile acestora)
- cu un anumit diapazon (128db) se executa in mod constant 3 probe oricarui pacient ORL cu orice patologie
subiectiv prezentata
- pacienti cu o anumita otopatie (tulb. de auz) carora, in plus, trebuie sa li se faca si alte probe
- cele trei proble obligatorii constituie triada Bezoldt
- diapazonul trebuie tinut doar de maner; daca se intercaleaza un deget pe bifurcatie, se modifica sau se opreste
vibratia
Proba Weber: compara transmisia osoasa concomitent la ambele urechi. Diapazonul se pune in vibratie prin
ciupire sau lovindu-i un brat de genunchiul examinatorului usor flectat. Manerul diapazonului pus in vibratie se
aseaza pe vertexul pacientului, iar pacientul trebuie sa spuna daca aude, la fel in ambele urechi sau mai tare intr-o
anumite ureche. Daca aude simetric cu ambele urechi -> Weber indiferent nelateralizat (auz normal sau acelasi
defect de aceeasi intensitate la ambele urechi). Daca aude mai tare cu urechea afectata -> Weber lateralizat de
partea urechii bolnave -> hipoacuzie de transmisie (densitatea prin care se transmite vibratia sonora este mai
mare). Daca aude mai tare cu urechea sanatoasa -> Weber lateralizat de partea urechii sanatoase -> hipoacuzie de
perceptie aeriana (medicamente ototoxice, gripa, oreion).
Proba Schwabach: masoara transmisia osoasa consecutiv pt. fiecare ureche in parte Manerul diapazonului pus in
vibratie se pune pe mastoida. Pacientul trebuie sa spuna daca aude si cand nu mai aude. Se noteaza cate secunde
aude. In mod normal, 20s -> Schwabach normal 20s; >20s -> Schwabach prelungit (hipoacuzie de transmisie);
<20s -> Schwabach prescurtat (hipoacuzie de paerceptie, aeriana, neurosenzoriala).
Proba Rinnee: masoara raportul dintre transmisia aeriana si transmisia osoasa. Manerul diapazonului pus pe
mastoida, pacientul trebuie sa spuna daca aude si cand nu mai aude. Dupa cele 20s (normal), cand pacientul nu
mai aude, fara sa se dea o noua percutie diapazonului, se aseaza bratele acestuia vertical paralel cu meatul auditiv
extern. Pacientul normal aude inca 20s (in total 40, dublul transmisiei osoase) -> 40/20 -> raport pozitiv, Rinnee
pozitiv, auz normal sau hipoacuzie mixta (coroborat cu otoscopia, clinica)
Afectiuni ale urechii externe:
- la nivelul pavilionului: vicii de conformatie (congenitale/dobandite)
- cele congenitale sunt ereditare de regula, constituie anomalii in dezv. embriogenetica a aparatului auditiv; de
cele mai multe ori sunt asociate cu alte anomalii situate la nivelul altor organe cranio-faciale (agenezie mandibulara,
buza de iepure, gura de lup)
- cele dobandite: traumatisme (cadere, lovituri, arsuri, degeraturi, infectii, cicatrici vicioase, cheliode dupa
interventii chir.)
- urechea bleaga (decolata, in ansa) se prezinta prin indepartarea exagerata a pavilionului de planul sau de
insertie mastoidiana si constituie un defect estetic
-micro, macro, hipertrofie lobuli, ciucuri, despicatura lobulului (congenital sau traumatic)
- fistulele auriculare (coloboma auris) uni/bilaterala, unica/multipla, de regula congenitala si cu sediul inaintea
helixului; se trateaza prin extirparea pe cale chir. a traiectului fistulos

2'nd curs 2

- atreziile conductului congenitale/dobandite, partiale/totale, membranoase/osoase: in general urechea interna


ramane indemna, iar deficitul audititv depinde de natura, intinderea, sediul leziunilor; trat. chir. anevoios, de durata,
consta in indepartarea tesutului osos si refacerea aproximativa a calibrului conductului.
- exostozele CAE se prezinta ca niste excrescente osoase dezvoltate pe unul sau pe ambii pereti ai CAE osos;
daca nu obstrueaza in totalitate sau in mare masura, nu produc nicio afectiune, altfel, apare hipoacuzia de
transmisie si se pot suprainfecta secretiile ceruminoase inapoia lor; trat: extirpare pe cale chir.
La nivelul urechii medii, malformatiile pot interesa cutia timpanica, lantul osicular, canalul Fallope, care
adaposteste n. auditiv, trompa lui Eustachio, mastoida. In principal, aceste anomalii se prezinta prin dehiscente ale
peretilor sau lipsa unuia/tuturor oscioarelor, structura lor (otoscleroza), existenta supranumerara a unui oscior,
absenta ferestrelor sau a uneia dintre ele sau absenta intregii cutii timpanice. Astfel, s-a dezvoltat cofochirurgia.
Examenul radiologic are o importanta mare.
La nivelul urechii interne, de regula, anomaliile nu le insotesc pe ale urechii externe sau mijlocii: surdomutitate
bilaterala, disparitia unei parti a turului melcului sau alterarea elementelor senzoriale, atrofia n. auditiv.
Corpii straini endauriculari:
- endogeni/exogeni
- endogeni: dopul de ceara/dopul epidermic
- exogeni: animati si neanimati
- toti se scot numai prin spalatura auriculara
- dopul epidermic, constituit din deseuri, levuri, fire de par, ceara, este foarte aderent de membrana timpanala, se
scoate greu prin spalatura, se poate ajuta cu aspirare
- corpurile animate se omoara prin asfixie
- la sfarsit se verifica (otoscopie), se poate pune o mesa sterila, presarata cu un antibiotic/antiseptic

2'nd curs 3