Sunteți pe pagina 1din 2

De unde vine lipsa de motivatie

Avand in vedere cantitatea de carti citita cand eram copil, dar si faptul ca aveam
tendinta sa imi notez peste tot idei si ganduri proprii, bucati de literatura sau pur si simplu
texte introspective, mi s-a intamplat nu o data sa le citesc chiar dupa zeci de ani de la
scrierea lor.
Senzatia sa iti citesti propriul jurnal este incredibila. Iti citesti gandurile, trairile,
sperantele, logica si argumentarea, planurile, intamplarile. Este aproape imposibil sa nu
simti afectiune, dragoste fata de persoana care a scris randurile respective. Si sa iti dai
seama cat de mult ai crescut de atunci.
Scrisul in sine are doua roluri.
Unul identitar (unii ar spune terapeutic), pentru ca te intaresti ca persoana pe
masura ce iticlarifici gandurile si devii o fiinta completa, impacata cu tine si cu realitatea
care te inconjoara.
Al doilea rol are legatura mai degraba spiritual si poate fi definit, metaforic, prin
sintagma de "arhitect al propriei vieti".
Scrisul reprezinta o conectare la divinitate; prin el construiesti bucati de realitate,
prezenta si viitoare, si transmiti speranta catre ceea ce urmeaza sa se intample. Pe vremuri
samanii comunicau direct cu spiritele si vindecau pacienti veniti cu boli grele, doar prin
puterea data de credinta. Vorbitul cu spiritele, luat iar la nivel metaforic, transmiteau un
mesaj plin de respect si iubire pentru tot ceea ce ne inconjoara, dar si pentru ce este in noi,
ca fiinte.
Astfel de practici au existat inclusiv in stiintele moderne. Vorbitul cu plantele a creat
botanisti si biologi de frunte, cu stancile - geologi de vaza, cu animalele - zoologi, cu sabia razboinici, cu marea - marinari, cu mingea - fotbalisti. Este o realitate dincolo de perceptia
pragmatica a lumii moderne, respinsa chiar la nivel de practica efectiva. Ironia este ca
varfurile societatii, din cele mai vechi tenebre, pana in zilele noastre, au fost oameni care,
indiferent de gradul lor de cultura, de religie, de inteligenta, vorbeau. Si cand spun ca
vorbeau, nu ma refer la intelesul popular al comunicarii verbale.
Scrisul este o asemenea conectare pe care au avut-o acesti lideri, de-a lungul
timpului, cu ceea ce iubeau ei. Cu ajutorul unui stilou cu cerneala si a hartiei in care iti treci
sperantele pe care le ai pentru viitorul tau, ajungi ca si cei de mai sus, sa vorbesti cu
viitorul tau. Trimitand energie si ganduri catre ceea ce urmeaza sa se intample, universul iti
va intoarce raspunsul catre tine. Si vei incepe sa faci lucruri care, aparent, sunt imposibile
pentru ceilalti.
Asta este motivul pentru care orice strategie de "conectare" cu obiectivele tale, cu
visurile pe care le ai, cu viitorul tau, cu ceea ce vrei... este una castigatoare.

Oamenii nu isi ating obiectivele pentru ca nu isi iau energie din ele. Si le seteaza
la nivel mental, de multe ori le imprumuta de la alte persoane, si actioneaza cu frana trasa
catre ele, doar ca sa aiba un motiv pentru care sa renunte.