Universitatea Al. I.

Cuza Iasi
Facultatea de Geografie si
Geologie
Geografia turismului

Mineralogia si chimia Pamantului

Coordonator: Conf. Dr. Delia Androne

Moraru Daniel
GT12

Iasi, mai 2015

Cuprins
Introducere2
Capitolul 1. Minerale si roci..3
1.1.Ametistul..5
1.2.Pirita.6
1.3.Cuartul roz7
1.4.Cristalul de stanca.8
1.5.Agatul9
1.6.Galena10
1.7.Fuchsitul.11
1.8.Apatitul...12
1.9.Halitul.13
1.10.Aragonitul..........14
Capitolul 2. Pestera Postojna.15
Bibliografie19

Cap. 1 Minerale si roci

Mineralele au avut un loc important n evoluia omului i n extinderea civilizaiilor. Oamenii din
epoca de piatr foloseau unelte primitive din cremene. Cu aproximativ 10.000 de ani n urm, ei
au deprins tehnica extraciei cuprului din minereurile sale naturale, i au inventat bronzul, un
aliaj de cupru i staniu, care a marcat nceputul epocii de bronz.
De la nceputul epocii de fier, cu 3.300 de ani n urm, oamenii au gsit tot mai multe
metode de folosire a materialelor gsite n scoara terestr, i industria modern continu s
depind de exploatarea bogiilor minerale ale pmntului. Este important s tim ce sunt ele,
cum s-au format i cum s le deosebim atunci cnd cutm zcminte noi.
Oamenii de tiin au identificat circa 3.000 de minerale, dintre care doar 100 sunt
frecvente. Mineralele sunt definite ca substane anorganice (lipsite de via). Ele de obicei sunt n
stare solid, cu excepia argintului viu, care este mercurul n starea sa natural i este lichid.
Dou elemente, oxigenul i siliciul, reprezint 74% din masa scoarei terestre. Alte ase
elemente (aluminiul, fierul, calciul, sodiul, potasiul i magneziul) reprezint alte 24,27%. Luate
la un loc, aceste opt elemente reprezint aproape 99% din scoara terestr.
Cele mai rspndite minerale sunt silicaii, combinaii chimice de oxigen i siliciu, adesea
coninnd i unul sau mai multe din celelalte ase elemente frecvente. Silicaii frecveni includ
cuarul, micele i grupul numit feldspai, toate trei, n proporii diferite, fiind principalele
componente ale tipurilor variate de granit. Cuarul, format prin eroziune din granit, se
acumuleaz adesea pe coast i este principalul constituent al plajelor cu nisip.
Mineralele frecvente, precum feldspaii, cuarul i mica, sunt minerale care formeaz
roci. Aceasta le deosebete de mineralele care apar doar n cantiti mici. Calcita, mineralul care
formeaz calcarul, este un alt mineral important format din roc eruptiv.

Datorit faptului c exist att de multe minerale n stare natural, mineralogii au trebuit
s stabileasc o abordare sistematic a identificrii, bazat pe diferenele dintre proprietile
fizice i chimice ale fiecrui mineral. Proprietile studiate pot fi simple, precum culoarea i
duritatea, pn la proprieti aflate prin analize complicate cu substane chimice.
Unele minerale, cum ar fi azuritul (albastru) i malachitul (verde) pot fi identificate pe
baza culorii. Ins culoarea poate adesea s introduc n eroare, deoarece multe minerale pot s
apar n culori foarte variate. Aceste variaii pot fi datorate impuritilor, cldurii, luminii,
iradiaiei i uzurii.
Prin zgrierea unui mineral se produce o pulbere. Uneori culoarea acestei pulberi difer de cea a
mineralului. De exemplu, pulberea mineralului negru hematite este rou, pe cnd pulberea
magneziului, care este asemntor cu hematitul, este neagr.
Duritatea este o alt metod de difereniere a mineralelor. Mineralele sunt ordonate pe
scara Mohs (numit dup un mineralog austriac) de la 1 la 10. Talcul, un mineral moale, este pe
poziia 1 pe aceast scar, n timp ce diamantul, cea mai dur substan natural, ocup poziia
10.
O alt proprietate a mineralelor folosit pentru identificare este clivajul, felul n care
mineralul se desface n fee plane la lovire. De asemenea putem afla informaii despre un mineral
uitndu-ne prin el la lumin. Mineralele transparente las s treac lumina prin ele n aa msur
nct putem vedea prin ele. Mineralele translucide las s teac puin lumin, dar nu putem
vedea prin ele. Mineralele opace nu las s treac lumina prin ele n schimb o absorb sau o
reflect. Aceste proprieti sunt utilizate n diferenierea lor.
Luciul reprezint strlucirea suprafeei unui mineral. De exemplu, mineralul numit galen
(minereu de plumb) are luciu metalic i strlucete asemenea unui metal, pe cnd majoritatea
silicailor au luciu sticlos, adic seamn cu sticla strlucitoare. Alte tipuri de luciu sunt cel
adamantin (ca diamantul), sidefos, mtsos i pmntos sau mat. Totui unele minerale apar cu o
gam larg de luciuri. De exmplu, luciul calcitei poate fi sticlos pna la pimentos.
Multe minerale au proprieti deosebite care ajuta la identificarea lor. De exemplu,
mineralul numit scorodit i elementul natural arsenic au miros de usturoi la nclzire, iar talcul la
atingere este ca spunul.

Alte minerale sunt fluorescente (emit lumin sau i schimb culoarea) cnd sunt expuse la
radiaii ultraviolete sau raze X. Unele se ncarc electric cnd sunt nclzite sau supuse la
presiune.
Anumite minerale se identific prin teste de laborator. De exemplu, unele se dizolv n
acizi fierbini dar nu i n acizi reci, pe cnd altele se dizolv n acizi concentrai, dar nu i n
acizi diluai.
In epoca de piatr oamenii foloseau aurul pentru confecionarea bijuteriilor, n timp ce n
epoca de bronz se folosea argintul. In ziua de azi, bijutierii folosesc o gam larg de minerale.
Pietrele preioase cele mai valoroase sunt diamantele (cele mai preuite fiind cele incolore),
mpreun cu smaraldul, rubinul i safirul, care sunt sunt preuite pentru culorile lor. Aceste pietre
sunt att de valoroase nct greutatea lor n carate, un carat cntrind doar 200 de miligrame.

Minerale

Scara lui Mohs

Ametistul
Cuartul este suficient de dur incat sa fie folosit si industrial, ca abraziv.Pe langa valoarea
lor comerciala ca podoabe, ametistele sunt purtate de episcopii si cardinalii crestini din zilele
noastre, ca amintiri a patimilor lui Hristos si ca simbol al pacii.
Ametistul este o nestemata pretuita

Fig.1-Ametist (minerals.ro)

din Antichitate. Exista dovezi ca era utilizata pentru confectionarea bijuteriilor si a sigiliilor din
Egipt si Asia Mica, inca din jurul anului 3000 i.Hr.

Culoarea naturala a ametistului este adesea neuniforma, iar piatra poate fi incalzita pentru
ca nuanta de violet sa fie dispersata omogen, insa, daca piatra e incalzita prea mult timp, culoarea
ametistului se poate schimba in galben, maro sau verde.Ametistul reprezinta o varietate de cuart.
Cele mai valoroase esantioane provin din Brazilia, Muntii Ural din Rusia, Insulele Sri Lanka si
Madagascar, precum si din Statele Unite.
Caracteristici:
Ametistul, o varietate de cuart, este o piatra semipretioasa de culoare albastru-violet.
Adesea, culoarea purpurie a acestei pietre apare pe portiuni neregulate sau neuniforme. In
alte cazuri, ea apare doar spre marginile cristalelor, partea centralaa acestora ramanand
transparenta. Pentru ca ametistele sa arate mai atragator ca bijuterii, ele sunt uneori incalzite
usor, si astfel culoarea este distribuita mai omogen.
AMETIST

Clasa: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formula chimica: SiO2
Duritate: 7
Densitate: 2,65
Clivaj: absent
Spartura: concoidala / neregulata
Culoare: violet
Urma: alba
Luciu: sticlos
Luminiscenta: absenta
Habitus: prismatic
Fig.2-Ametist (Colectia
Comorile Pamantului)

Pirita
Desi este un mineral comun, pirita, cunoscuta si
ca aurul nebunilor are o istorie fascinanta. Sfaramicioasa

si

otravitoare atunci cand este incalzita, ea trebuie tratata cu

multa grija,in multiplele sale utilizari. Numele piritei
provine din cuvantul grecesc pyr, care inseamna foc.
Aceasta denumire se refera la felul lacare pirita produce scantei, atunci cand este lovita de otel.
6

Pirita

este

compusa

din

elementele

fier

si

sulf.Intrucat pirita contine fier, care poate fi extras

prin aplicare unei tehnici la cald, ea este utilizata
lafabricarea otelului, insa aceasta reprezinta o
intrebuintare secundara.
Un mineral foarte raspandit, pirita se gaseste in multe medii geologice diferite. Unul dintre
modurile in care se formeaza este legat de fluidele hidrotermale (in special apa), bogate in
substante

chimice

rezultate

in

urma

activitatii

Fig.3-Pirita(vishub.org)

magmatice.

Ea se mai intalneste si sub forme asemanatoare unui rinichi, unei stalactite sau unui
ciorchine destruguri. Suprafetele cristalelor de pirita au adesea un aspect striat.
Denumirea chimica a piritei este sulfura de fier. Acest mineral prezinta anumite asemanari
cu aurul, in special culoarea galbena si luciul metalic. Spre deosebire de aur, pirita este dura si
lasa o urma negru-verzuie, atunci cand e frecata de portelan alb, neemailat.

Pirita
Clasa: sulfuri
Sistem de cristalizare: cubic
Formula chimica: FeS2
Duritate: 6
Clivaj: absent
Spartura: concoidala
Culoare: galben-alama
Urma: neagra/negru-verzuie
Luciu: metalic
Fluorescenta: absenta
Habitus: cuburi,
piritoedre,
octaedre

Cuartul
Cuartul roz este o

Fig.4- Pirita (Colectia

Comorile Pamantului)

roz
Fig.5-Cuartul roz (signdesign.ro)

varietate rara de cuart,

folosita la confectionarea colierelor si a

altor

gaseste atat in stare cristalina, cat si in

podoabe.

Se

stare amorfa.
7

In ciuda denumirii sale, cuartul roz poate aparea intro gama larga de nuante, de la roz-liliachiu pana la culoarea
piersicii. Coloritul atragator se datoreaza urmelor de titan
sau de mangan prezente in structura cristalina a
mineralului. Aceasta varietate este considerata prea
valoroasa pentru a fi intrebuintata in scopurile industriale
obisnuite in cazul cuartului.
Cristalele de cuart roz sunt destul de rare. De obicei, ele sunt opace sau translucide si pot fi
foarte bine pusa in valoare prin taietura in forma rotunda. Apare de obicei sub forma de
esantioane amorfe, care sunt ulterior modelate de mesteri taiate in forma de dom, numita
cabosan, sau transformate in margele, care sunt apoi folosite la confectionarea colierelor.
Caracteristici Cuartul roz face parte din clasa minerala a oxizilor. Este un oxid de
siliciu, care isi datoreaza culoarea specifica impuritatilor de titan sau de mangan continute in
structura cristalina. Daca nu ar exista aceste impuritati, cuartul ar fi un cristal perfect incolor.
In general, cuartul roz este opac sau semiopac, ambele efecte fiind cauzate de prezenta
fisurilor in interiorul cristalului. Prin urmare, cuartul roz complet transparent este extrem de rar.
Origini In zilele noastre, cuartul roz de cea mai buna calitate provine din Minas Gerais
(Brazilia), Madagascar, Africa de Sud, Maine si alte regiuni din SUA.
Cuartul roz

Clasa: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formula chimica: SiO2
Duritate: 7
Densitate: 2,65
Clivaj: absent
Spartura: concoidala sau neregulata
Culoare: trandafiriu, roz
Urma: alba
Luciu: sticlos
Fluorescenta: galbena-rara
Habitus: prismatic

Fig.6- Cuartul roz (Colectia

Comorile Pamantului)

Cristalul de stanca
Fig.7-Cristalul de stanca
(minerals.ro)

Cristalul de stanca este varietatea incolora, transparenta a cuartului, unul dintre mineralele
cele mai frecvente din scoarta terestra. Se consituie in forme cristaline frumoase.
Cristalul de stanca este intotdeauna complet incolor. Cele mai frumoase esantioane sunt, de
regula, expuse, in timp ce altele pot fi slefuite sau taiate pentru confectionarea de margele si alte
tipuri de ornamente. Cristalul de stanca este larg folosit la fabricarea lampilor, a lentilelor si
ceasurilor, si este si materialul din care sunt confectionate globurile de cristal ale prezicatorilor.
Cristalul de stanca nu are o valoare deosebita ca piatra pretioasa, desi a fost folosit ca
inlocuitor pentru diamant, insa ii lipseste focul atat de apreciat la diamante si este mult mai
moale.
Caracteristici Face parte din clasa minerala a oxizilor. Din punct de vedere chimic, este
compus dintr-un atom de siliciu si doi atomi de oxigen.
Cristalele acestui mineral fac parte din sistemul trigonal de simetrie si se gasesc frecvent
sub forma de prisme incolore pseudohexagonale, terminate in piramide. Deoarece nu cliveaza, la
spargere, acestea iau adesea forma unor fragmente asemanatoare unor mici cioburi de sticla.
Origini Cristalul de stanca se gaseste, alaturi de alte forme de cuart, in multe contexte
geologice. Zacaminte exceptionale se afla in Rio Grande do Norte (Brazilia), iar esantioane
frumoase au fost descoperite in Alpi, mai ales in Franta si in pasul St Gotthard (Elvetia).

Cristalul de stanca
Clasa: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formula chimica: SiO2
Duritate: 7
Densitate: 2,65
Clivaj: nu prezinta
Spartura: concoidala spre neregulata
Culoare: incolor
Urma: alba
Luciu: sticlos
Luminescenta: nu prezinta
Habitus: prismatic
Fig.8- Cristalul de stanca
(Colectia Comorile
Pamantului)

Agatul
Agatul este o nestemata larg folosita, pretuita pentru
benzile sale concentrice caracteristice.Culoarea agatului
este foarte variabila, fiind determinata de impuritati. Cel
mai adesea, este alb laptos sau gri, dar poate avea si nuante
de negru, brun, verde sau rosu, precum si combinatii ale
acestor culori.
Agatul este o gorma de calcedonie. Calcedonia insasi

Fig.9-Agatul
(mineral.blogspot.com)

este o varietate foarte compacta de cuart, ce se formeaza in cristale de marimea microscopica.

Agatul se distinge prin dungile sale colorate caracteristice, cauzate de diferitele impuritati din
structura mineralului.
Caracteristici Agatul este compus din silice si face parte din clasa minerala a oxizilor.
Asemenea cuartului, fiind una dintre numeroasele varietati ale acestuia, agatul este un oxid de
siliciu. Este un mineral relativ dur, fiind o varietate de cuart, si se situeaza pe pozitia 7 pe scara
Mohs. Asadar, nu poate fi zgariat cu o lama de cutit din otel. Deoarece agatul este poros,
absoarbe cu usurinta culoarea artificiala.
Origini Surse de agat au fost descoperite in China, Egipt, Alpii italieni, Madagascar si
Mexic. Cel mai bun agat-muschi (moss-agat) provine din regiunea Hindustan din India.
Agatul

Clasa: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formula chimica: SiO2
Duritate: 7
Densitate: 2,65
Clivaj: nu prezinta
Spartura: concoidala
Culoare: diferite culori in zone concentrice
Urma: alba
Luciu: sticlos spre gras
Luminescenta: nu prezinta

Fig.10- Agatul (Colectia

Comorile Pamantului)

10

Galena
Galena este principala sursa industriala a elementului
metalic plumb. Este un mineral des intalnit in filoanele
minerale hidrotermale. Printre celelalte minerale alaturi de
care poate fi gasita, se numara sfaleritul, fluorina, cuartul,
calcitul si pirita. Aceste minerale se formeaza prin
cristalizare, din lichide fierbinti care urca in scoarta terestra
prin faliile sau crapaturile stratelor de roci. Galena este o
sulfura de plumb; fiecare molecula a acestui mineral contine

Fig.11-Galena (crystals.com)

un atom de plumn si unul de sulf.

Galena este un mineral gri-argintiu, atunci cand este proaspat spart, dar poate fi si
plumburiu-tern, mai ales daca a fost expus la aer mai mult timp.
Caracteristici: Galena este unul dintre cei peste 300 de membri ai grupei minerale a
sulfurilor. Fiecare molecula de galena contine un atom de plumb combinat cu un atom de sulf.
Cristalele de galena apartin sistemului de simetrie cubic si apar, de obicei, fie in forma de
cuburi, fie sub forma de corpuri cu opt fete. Depunerile necristalizate apar ca mase amorfe,
forme granulare de mici dimensiuni sau fibre lungi, subtiri.
Origini : Unele dintre cele mai importante surse de galena se gasesc in Broken Hill, New
South Wales (Australia); Andreasberg, Freiberg si Muntii Harz; Alpii Lombarzi si Sardinia. In
Romania, cristalele de galena deosebit de frumoase s-au gasit la Herja (zona Baia Mare) si la
Rodna.

Galena
Clasa: sulfuri
Sistem de cristalizare: cubic
Formula chimica: PbS
Duritate: 8
Densitate: 7,4 7,6
Clivaj: perfect
Spartura: subconcoidala
Culoare: cenusiu plumburiu
Urma: cenusie
Luciu: metalic
Luminescenta: absenta
Fig.12- Galena (Colectia
Comorile Pamantului) 11

Fuchsitul
Fuchsitul este un mineral relativ rar, care prezinta un
interes deosebit pentru colectionari. Este o varietate de mica
(muscovit).
Fuchsitul este varietatea de verde a muscovitului, la
randul lui cea mai frecventa specie minerala de mica.
Coloritul

sau

caracteristic

se

datoreaza

prezentei

impuritatilor de oxid de crom: unele esantioane pot contine

Fig.13-Fuchsit (minerals.ro)

Cr2O3 in proportie de 5% din greutate.

Fuchsitul contine o concentratie mai ridicata de oxid de crom decat orice alt membru al
grupului micelor. Maripositul, un mineral micaceu botezat dupa localitatea Mariposa din
California, are exact aceeasi forma ca fuchsitul, dar nu contine niciodata mai mult de un procent
de oxid de crom.
Caracteristici : Fuchsitul face parte din clasa minerala a silicatilor. Fiecare molecula a lui
contine elemente metalice potasiu, aluminiu si crom, impreuna cu nemetalele siliciu, oxigen si
hidrogen. Cristalele sunt conforme cu sistemul de simetrie monoclinic, in care nicio pereche de
fete nu are aceeasi lungime, latime sau inaltime.
Origini: Zacaminte importante se afla in Aosta, Bolzano, Como, Sondrio si Verceli (Italia),
precum si in Muntii Ural (Rusia). In Romania, fuchsitul se gaseste in Banatul de Sud, in roci
gabbroice.

Fuchsit
Clasa: silicati
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formula chimica: K(Al, Cr)3Si3O14(OH)2
Duritate: 2
Densitate: 2,77 2,88
Clivaj: perfect
Spartura: neregulata
Culoare: verde
Urma: alba
Luciu: sticlos
Luminescenta: absenta

Fig.14-Fuchsit (Colectia Comorile

Pamantului)

12

Apatitul
Apatitul are, de obicei, culoarea verde, dar mai poate fi
albastru-inchis, maro , gri, purpuriu, rosiatic, alb, galben sau
complet incolor. Este larg raspandit in scoarta terestra si, in
acelasi timp, este principalul component al smaltului dintilor
umani. O problema a apatitului este faptul ca se confunda usor
cu alte minerale si pietre semipretioase, iar de aici provine, de

Fig.15-Apatit
(mineralien.de)

altfel, si denumirea sa: apatit deriva din cuvantul grecesc apate, care inseamna amagire.
Apatitul de o calitate inferioara fata de cea gema constituie una dintre sursele majore de fosfor.
Caracteristici: In prezent, denumirea apatit este data unui grup de minerale, care
inculde fluorapatit, clorapatit, hidrxilapatit. Apatitul face parte din clasa fosfati-arseniativanadati, care contine si minerale (semi) pretioase. Este un fosfat de calciu, ce contine si atomi
de clor, fluor, hidrogen si oxigen.
Cristalele de apatit sunt frecvente si se gasesc, de obicei, in forme prismatice si tubulare
(asemanatoare cu blautile de masa).
Origini: Unele dintre cele mai frumoase esantioane de apatit se gasesc in Ontario si
Quebec (Canada) in Durango si in Andaluzia (Spania).

Apatit
Clasa: fosfati-arseniati-vanadati
Sistem de cristalizare: hexagonal
Formula chimica: Ca5(PO4)3(F, Cl, OH)
Duritate: 5
Densitate: 3,2
Clivaj: nedefinit
Spartura: concoidala spre neregulata
Culoare: incolor, verde, albastru, gri, brun, rosiatic
Urma: alba
Luciu: sticlos
Luminescenta: galbena

Fig.16-Apatit (Colectia Comorile

Pamantului)

13

Halitul
Halitul este uneori cunoscut ca sare gema si este folosit
preponderent ca mineral industrial. In general, este incolor
sau alb, dar unele esantioane pot avea pete albastre,
portocalii, purpurii, rosii sau galbene. Este cunoscut din cele
mai vechi timpuri fiind rafinat de multa vreme si folosit
drept condiment pentru mancare si conservat. Mai recent a

Fig.17-Halitul
(mineralul.blogspot.com)

devenit o sursa importanta de clor si sodiu.

Denumirea halitului provine de la cuvantul grecesc hals care inseamna mare sau sare.
Desi o mare parte din sarea folosita in bucatarie si drept conservant alimentar provine din
zacaminte solide de halit exploatate minier, halitul folosit pentru obtinerea clorului si sodiului
mai provine si din apa marii (saramura).
Caracteristici: Halitul este o halogenura, membru al unei clase de minerale compuse
dintr-un element metalic , combinat cu unul dintre halogen clor, brom, fluor sau iod.
Cristalele de halit fac parte din sistemul cubic de simetrie. Ele seamana frecvent cu niste
cuburi, desi unele esantioane au fete concave: acestea sunt cunoscute sub numele de cristale
Hopper (palnie). Atunci cand nu este larg cristalizat, halitul poate fi gasit in forme fin cristaline
(habitus masiv) sau in mici granule.
Origini: Zacaminte exploatabile de halit se gasesc in numeroase locuri pe glob. Printer
cele mai importante, sunt cele din regiunile: Szalzburg, Ontario, Dax (Franta), Stassfurt
(Germania), Punjab (India), Agrigento (Italia), Siberia.

Halit
Clasa: halogenuri
Sistem de cristalizare: cubic
Formula chimica: NaCl
Duritate: 2
Densitate: 2,16
Clivaj: perfect
Spartura: concoidala
Culoare: incolor, alb, galben, rosu, albastru
Urma: alba
Luciu: sticlos
Luminiscienta: verde, portocaliu sau rosu
Fig.18-Halitul (Colectia
Comorile Pamantului)

14

Aragonitul
Desi aragonitul are aceeasi formula chimica precum
calcitul si vateritul, intre cele trei minerale exista o serie de
diferente importante. Aragonitul poate fi gri, alb, galbui sau
complet incolor. A fost confirmat ca mineral distinct in 1797 si
numit dupa localitatea Molina de Aragon, din Spania, unde a fost
descoperit.
Desi aragonitul este mai putin raspandit decat ruda lui

Fig.19-Aragonit
(minerals.ro)

apropiata, mineralul calcit, el a fost primul care a atras atentia mineralogilor. Calcitul a fost
descoperit in 1836. Este de asemenea inrudit cu vateritul, un mineral extrem de rar, care a fost
clasificat ca specie mineralogica distincta abia in anul 1911.
Caracteristici: Membru al clasei minerale a carbonatilor, aragonitul este un carbonat de
calciu. Cristalele de aragonit se incadreaza in sistemul de simetrie ortorombic, in care trei axe
sunt inegale, dar toate se intalnesc in unghiuri drepte. In exterior, cristalele prezina adesea sase
fete (sunt pseudohexagonale), avand tendinta de ingemanare sau maclare. Sub lumina
ultravioleta, unele cristale de aragonit prezinta o fluorescenta verzuie, albastru deschis, roz sau
galbena.
Origini: Aragonitul de cea mai buna calitate se gaseste in urmatoarele regiuni: Carintia
(Austria), Cumbria (Anglia), Grosseto (Italia), Migranilla si Molina de Aragon (Spania).

Aragonit
Clasa: carbonati
Sistem de cristalizare: ortorombic
Formula chimica : CaCo3
Duritate: 3 - 4
Densitate: 2,94 2,95
Clivaj: distinct
Spartura: subconcoidala
Culoare: gri, alb, galbui, verde, maro, roscat
Urma: alba
Luciu: sticlos
Fluorescenta: verzuie, albastru, roz, galbena
Fig.20-Aragonit (Colectia
Comorile Pamantului)

15

Cap.2 Pestera Postojna

Pestera Postojna este cea mai lunga
pestera carstica cunoscuta din Slovenia, o
adevarata bijuterie a regiunii carstice situata
intre Postojna si Trieste si caracterizata prin
carene, doline, pesteri si prapstii, parauri
care dispar si lacuri intermitente. Unele din
aceste fenomene, care au luat nastere in urma
actiunii apei asupra calcarului solubil, au fost
indentificate si descrise pentru prima data
chiar in Slovenia. Din lungimea de 20 km galerii descoperite pana acum, doar 5,2 km se
viziteaza, restul sunt strabatute de parauri sau inundate permanent.
O vizita in Pestera Postojna dureaza doua ore si jumatate, dupa o calatorie de doi kilometrii
cu trenul, mocanita pesterii, vizitatorii isi continua vizita pe jos pe o distanta de aproape un
kilometru, in cea mai frumoasa parte a pesterii, care includeMuntele Mare ( cunoscut si sub
numele de Calvarul), Pesterile Frumoase si Sala de Concerte. Apoi, vizitatorii se urca din nou in
trenulet la statia de lanaga Sala de Concerte si se intorc la intrare. Trenul trece mai intai prin
galeriile Vechii Pesteri. Aceasta parte a complexului de pesteri a fost descoperita in 1818 de un
localnic pe nume Luka Cec. De atunci, speologii studiaza varsta pesterii, formarea si dezvoltarea
ei, precum si alte procese carstice importante
din punct de vedere stiintific si comercial.
Sectiunea de la intrarea in pestera a fost
vizitata si inainte de anul 1818, semnaturile
de pe peretii galeriilor de la intrare dovedesc
ca pestera era vizitata inca din secolul al
XIII-lea. Prima sina de cale ferata din
interiorul pesterii a fost construita in1872.
In 1884, vechiul sistem de iluminare,
constand in torte, lumanari, lampi cu ulei si acetilena, a fost inlocuit cu lumina electrica.
In 1967, in pestera s-a construit o sina de cale ferata circulara, ceea ce permite ca pana la
14.000 de turisti sa poata vizita zilnic cele mai frumoase parti ale Pesterii Postojna.
16

Pestera Postojna s-a format in calcarul aparut in apa marii acum 70 milioane de ani, in
Cretacic. In timpul perioadei Tertiare, marea s-a retras si pe uscat au inceput procesele carstice.
In epoca Pliocena, acum aproximativ 3 milioane de ani, raurile de suprafata au inceput sa dispara
in calcar si sa curga prin subteran inspre nord si catre Marea Panonica, din care astazi nu a mai
ramas

decat

Marea

Neagra.

Paraurile

subterane au format galeriile pe trei niveluri.

Cele mai vechi galerii sunt cele uscate de la
nivelul superior. Acestea s-au surpat in mai
multe locuri si sunt greu accesibile, cele mai
recente sunt galeriile inundate, aflate

la

adancimea de 15-20 m, care sunt modelate in

zilele noastre prin actiunea raului subteran
Pivka. Acest rau poate fi vazut afara, langa intrare, unde coboara in pestera si apoi in Pestera
Insula, Pestera Neagra si Pestera Pivka.
Nivelul cel mai extins al Pesterii Postojna, cel din mijloc, a fost sapat de predecesorul
raului Pivka la inceputul Epocii Glaciare, acum 1,5 milioane de ani. Pestera Postojna este
renumita pentru extraordinara varietate de speleoteme ( formatiuni de pestera cum ar fi
stalactitele, stalagmitele, perlele de caverna, etc) intr-o mare gama de culori si forme. Culoarea
rosiatica provine de la argila carstica bogata in oxizi de fier. Nuantele de negru si gri, vin de la
oxizii de mangan. In afara de forma si si culoare, speleotemele se diferentiaza dupa varsta.
Speleotemele cele mai vechi din Pestera Postojna au inceput sa se formeze acum mai bine de
500.000 de ani. Cele mai
multe speleoteme a caror
varsta este cunoscuta au
mai putin de 50.000 de
ani.

Temperatura

pestera

este

in

destul

de

constanta, respectiv 10 C
pe toata durata anului.
Muntele

Mare

( Calvarul ) reprezinta
17

punctul cel mai inalt de pe traseu prin pestera cu 40 de metri mai inalt fata de intrarea in
pestera. Muntele s-a format in urma prabusirii unor blocuri desprinse din tavanul a ceea ce era
odata o sala la intersectia galeriilor subterane. Aici tavanul are o grosime de 50 de metri si
datorita boltii naturale este extrem de solid.
Partea din Pestera Postojna cunoscuta si sub numele de Pesterile Frumoase este o adevarata
bijuterie a acestei lumi subterane. Aceste galerii cu putin mai lungi de 500 metri au fost
descoperite in 1891, dar nu au fost deschi se accesului turistilor pana in 1926. Ele contin o serie
de incaperi frumoase cum ar fi: Sala Alba, Sala Rosie si Sala Tuburilor, decorate cu stalagmite
albe si respectiv rosii si cu stalactite minuscule cunoscute sub numele de tubulete sau spaghete.
Intrarea in Pesterile Frumoase se face traversand Podul Rusesc, construit de prizonierii rusi in
timpul Primului Razboi Mondial. Sala Tuburilor, isi datoreaza numele, numeroaselor stalactite
minuscule, subtiri ca spaghetele, de pe tavan.
Din

Pesterile

Frumoase,

drumul

va

conduce de-a lungul unui tunel cu lungimea de

100 m construit de om, catre Galeria Rusa.
De aici un al doilea tunel, lung de
aproximativ 500 m face legatura cu Pestera
Neagra si Pestera Pivka.
Pe 23 aprilie 1944, partizanii au venit prin
acest tunel dinspre Pestera Neagra, si si-au croit
drum spre un depozit de combustibil de langa intrarea principala si i-au dat foc si apoi au revenit
la suprafata pe acelasi drum, trecand prin Galeria Rusa si Pestera Neagra. De la Galeria Rusa se
ajunge la punctul cel mai de jos din calatoria prin pestera, la 20 de metri sub nivelul intrarii si la
peste 100 m adancime de la suprafata.
Cea mai frumoasa stalactita din pestera si la baza Muntelui Mare, este Diamantul, simbolul
Pesterii Postojna.
Sala de Concerte este cea mai mare sala din Pestera Postojna , are o inaltime de
aproximativ 40 de metrii si poate adaposti pana la 10.000 de persoane. Aici exista un ecou foarte
puternic, care dureaza aproape 6 secunde.Sala acopera o suprafata de 3000 m. Lumea carstica
subterana a Pesterii Postojna adaposteste un mare numar de animale specii aparte de gandaci,
greieri, paienjeni, creveti, miriapozi etc. Cel mai renumit locuitor al pesterii este olm sau
18

pestele om (Proteus anguinus). Pestele -om este orb si respira prin branhii externe. Poate sa
traiasca pana la 100 de ani si traieste numai in ape carstice ale Carstului Dinaric, unde se
hraneste cu microorganisme.

19

Bibliografie
1. D. Androne, Mineralogie, Editura Tehnopress, Iasi, 2008
2. Iancu O.G. 2007 Petrologie metamorfica, Ed. Sedcom Libris, Iasi
3. Erhan V.,Iancu O.G. 1996 Metale si pietre pretioase, Ed. Univ. Al. i. Cuza Iasi.
4. Colectia Comorile Pamantului DeAgostini
5. www.minerals.ro

20