Ocuparea i neocuparea fiinei umane n tranziia prin via

V propunem o nou viziune asupra ocuprii fiinei umane, care s in seama de

relaia dintre imperativele vieii i timpii umani ai tranziiei prin via:

ocuparea fiinei umane n primii (apte) ani de via (acas), cnd se instaureaz

valorile fundamentale ce-i pun amprenta asupra caracterului omului ca fiin social.
Neocuparea n aceast perioad echivaleaz cu nu ai cei apte ani de acas, deficit de
caracter uman, ce numai poate fi compensat, se pare de nici o educaie!

ocuparea fiinei umane din perspectiva sdirii instituionale, prin educaie, a

cunoaterii tiinifice, experienei de via i credinei n certitudinea speranei; neocuparea, ca

abordare colar sau ca ocupare de dragul ocuprii echivaleaz cu unde educaie nu e nimic nu
e!

ocuparea fiinei umane din perspectiva imperativului muncii, cnd se obin veniturile

necesare manifestrii alegerilor ca mpliniri umane; neocuparea echivalnd cu omajul sau alte
forme de refuz, care transform omul n ntreinut social;

ocuparea fiinei umane din perspectiva apusului vieii, cnd neocuparea productiv

trebuie nlocuit cu o ocupare de sens, generatoare de amintiri i sperane pentru generaiile care
coexist i se succed;

ocuparea fiinei umane din perspectiva responsabilitii pentru ceea ce lsm dup noi,

cnd neocuparea echivaleaz cumoartea vie, cu lipsa contribuiei fireti la continuitatea vieii,
ca s nu mai vorbim de contribuiile pe contrasens.

Fig. 6. O nou viziune asupra ocuprii fiinei umane