Sunteți pe pagina 1din 7

Tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de personalitate patologica marcata prin

rigiditate, control, perfectionism si obsesia pentru munca, in detrimentul relatiilor


interpersonale. Indivizi cu aceasta tulburare au frecvent probleme de relaxare, deoarece
sunt preocupati de detalii, reguli si productivitate. Sunt perceputi frecvent ca incapatinati,
rigizi si necooperativi.
Indivizii afectati tind sa devina furiosi si suparati imediat. Nu pot sa-si controleze
mediul interpersonal si fizic. Evita sa-si exprime furia direct. Acorda atentie speciala relatiilor
de dominare - subordonare. Pot prezenta un respect exagerat fata de autoritatile pe care le
adora si rezistenta fata de cele pe care le dispretuiesc. Prezinta disconfort fata de persoanele
foarte emotive. Relatiile de zi cu zi au unton foarte formal si serios. Sunt rigizi in
circumstante care cer fericire si zimbet.
Aceasta tulburare este grupata alaturi de tulburarea de personalitate dependenta si
evitant-anxioasa in grupul C. Tulburarile din grupul C au manifestari de anxietate si frica
comune. Este important a distinge intre tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva si
tulburarea obsesiv-compulsiva, care este o tulburare anxioasa caracterizata prin prezenta de
ginduri intruzive si suparatoare, impulsiuni, imagini sau ideei (obsesii) alaturi de incercari
repetate de a suprima aceste ginduri prin efectuarea de comportamente ritualice si nerealiste
sau actiuni mentale (compulsiuni). Este neobisnuit dar posibil ca un pacient sa sufere de
ambele afectiuni, mai ales in cazurile de mutilare a animalelor.
In timp ce exista multiple tratamente disponibile pentru tulburarile de
personalitate,psihoterapia este in general recomandata. Medicatia este uneori folosita in
combinatie cu psihoterapia pentru a ajuta ameliorarea simptomelor si a permite individului sa
participe in procesul terapeutic. Terapiile comportamentale si cognitive sunt inalt eficiente si
permit pacientului sa dezvolte noi aptitudini princopiere, moduri de a gindi si comportamente
sanatoase.
Cauze si factori de risc: Nu s-a identificat o cauza specifica a acestei tulburari a
personalitatii. Inca din timpulpsihoanalizei freudiene, parintii disfunctionali au fost vazuti
drept factor major in dezvoltarea tulburarilor de personalitate. Studiile curente tind sa sustina
importanta experientelor de viata timpurii. O dezvoltare emotionala sanatoasa depinde in
mare de doua variabile importante: caldura familiei si responsivitatea adecvata fata de nevoile
copilului. Cind aceste calitati sunt prezente, copilul se simte in siguranta si evaluat adecvat. In
schimb, multe persoane cu tulburari de personalitate nu au avut parinti care erau deschisi

emotional catre ele. Se pare ca aceste persoane au fost pedepsite de catre parinti pentru fiecare
greseala si abatere de la reguli, indiferent cit de minore. Ca raspuns, copilul nu se poate
dezvolta in siguranta sau manifesta bucuria, spontaneitatea sau gindirea independent si incepe
sa dezvolte simptomele obsesiv-compulsive drept strategie de a evita pedeapsa. Acesti copii
vor inabusi furia pe care o simt fata de parinti; vor fi obedienti si politicosi fata de autoritati
dar in acelasi timp vor trata cu inferioritate alti copii mai mici.
Contributia genetica la aceata tulburare nu a fost bine documentata. Influentele
culturale pot juca un rol in dezvoltarea personalitatii obsesiv-compulsive. Astfel in culturile
inalt autoritate si legate de reguli se pot incuraja practicile de pedepsire a copiilor. Tulburarea
nu este diagnosticata la persoanele care se comporta doar in concordanta cu regulile societatii
lor cum este in Japonia, intr-un ordin militar sau religios.
Semne si simptome: Persoanele care sufera de personalitate obsesiv-compulsiva
au reguli si proceduri speciale pentru a indeplini numeroase aspecte ale vietii. Scopul lor este
de a efectua lucrurile intr-o maniera atenta, ordonata, dorinta lor de perfectiune si insistenta pe
"ca la carte" depaseste capacitatea de a efectua cerinta. Acest tip de inflexibilitate se extinde si
la relatiile interpersonale. Aceste persoane sunt cunoscute a controla si a face pe seful fata de
alte persoane, mai ales subordonatii. Frecvent vor insista pe existenta unei singure cai corecte,
a lor, de a taia iarba, a spala hainele, a conduce masina etc. Sunt insistenti in a urma regulile
pe care alti oameni le considera exceptii. Atitudinea fata de superiori depinde de respectul fata
de acestia. Sunt in mod special curtenitori cu cei pe care ii respecta dar rezistenti fata de cei pe
care nu ii respecta.
In timp ce mediul de lucru le poate rasplati constiinciozitatea si atentia la detalii,aceste
persoane nu arata prea multa spontaneitate sau imaginatie. Se pot simti paralizati cind este
nevoie de a actiona imediat; se simt coplesiti in incercarea de a lua decizii fara un ghid. Nu se
descurca in lucrari care necesita flexibilitate si abilitatea de a face compromisuri. Chiar si cind
sunt in urma cu programul vor da de lucru colegilor pentru ca acestia nu isi fac treaba bine.
Aceste persoane suntpierdute in detalii si nu vad imaginea de ansamblu; sunt descrisi "a nu
vedea padurea dintre copaci".
Sunt foarte anxiosi in situatii care nu definesc clar regulile fiindu-le teama de a nu face
greseli si a nu fi pedepsiti. O alta trasatura a tulburarii este rigiditatea combinata frecvent cu
imposibilitatea de a arunca obiectele care le sunt de prisos. Aceasta caracteristica a fost
descrisa drept comportament de "stringator".Sunt vazuti de altii drept dificili. Se

simt inconfortabil cu expresia emotiilor de tandrete si tind sa evite rudele si prietenii care sunt
mai expresivi emotional. Abordul strict fata de viata le limiteaza relaxarea. Chiar si activitatile
de relaxare sunt niste forme de a lucra.
Subtipurile Millon:
Theodore Millton a identificat 5 subtipuri de compulsiv. Orice individ compulsiv poate
manifesta niciunul sau unul din urmatoarele:
- compulsivul constiincios - cuprinde manifestari de dependenta
- compulsivul puritan - include manifestari paranoide
- compulsivul birocratic - cuprinde manifestari narcisiste
- compulsivul zgircit - cuprinde caracteristici schizoide
- compulsivul tachinator - cuprinde manifestari negativiste (pasiv-agresive).
Diagnostic: Este neobisnuit pentru aceasta tulburare sa fie diagnosticata ca fiind
principala problema pentru care un pacient se va prezenta la medic. In cele mai multe cazuri
persoanele afectate nu sunt constiente de disconfortul pe care rigiditatea lor il determina
altora. Probabil vor accepta terapia pentru alte probleme cum ar fianxietatea, dificultatile
relationale sau problemele medicale legate de stres.
Diagnosticul tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive depinde de observatia
atenta si evaluarea adecvata a comportamentului individului; persoana nu trebuie doar sa
prezinte atitudini si comportamente asociate tulburarii dar acestea trebuie sa fie indeajuns de
severe pentru a interfera cu functionarea lor interpersonala si ocupationala.
Diagnosticul diferential va include distingerea intre tulburarea obsesiv-compulsiva si
personalitatea obsesiv-compulsiva. O persoana care are obsesii si compulsiuni irationale va
suferi probabil de tulburarea OC in timp ce persoana care se simte perfect confortabil cu
sistemul auto-impus al regulilor si procedurilor de a spala podeaua are probabil o personalitate
OC.
Unele caracteristici ale personalitatii obsesiv-compulsive pot apare si in alte tulburari
ale personalitatii. De exemplu o persoana cu narcisism poate fi preocupata de perfectiune si
critica cu altii; narcisistii sunt de obicei generosi cu ei totusi persoanele cu personalitate
obsesiv-compulsiva sunt auto-critici si nu vor sa cheltuie bani pe ei insesi. Deasemeni o
persoana cu tulburare schizoida a personalitatii, careia ii lipseste capacitatea fundamentala a
intimitatii poate semana cu una cu personalitate obsesiv-compulsiva prin formalitatea si

detasarea in relatiile cu alti. Aici diferenta este ca o persoana cu personalitate obsesivcompulsiva poate experimenta grija si poate dori relatii apropiate.
Diagnosticul tulburarii obsesiv-compulsive a personalitatii este pus cind persoana
suspectata intruneste cel putin patru dintre urmatoarele criterii:
- preocuparea fata de detalii, reguli, liste, ordine, organizare pina cind scopul major al
activitatii este pierdut
- grija excesiva pentru perfectiune in detalii mici care interfera cu efectuarea proiectelor
- dedicatia fata de munca si productivitate care nu lasa timp pentru prietenii si relaxare, cind
lungile ore de munca nu pot fi explicate prin necesitatea financiara
- rigiditate morala excesiva si inflexibilitate in materie de etica si valori care nu pot fi
denumite standarde ale religiei sau culturii persoanei
- pastrarea de obiecte nefolositoare sau stricate chiar daca nu au valoare sentimentala sau
monetara
- insistenta ca activitatile sa fie efectuate dupa propriile reguli
- rigiditatea fata de sine si altii
- inflexibilitatea.
Tratament: Abordurile psihoterapeutice ale tratamentului personalitatii obsesivcompulsive au gasit tehnici orientate psihodinamic spre interiorul pacientului si terapia
cognitiv-comportamentala a fi de ajutor pentru multi pacienti. A invata sa gaseasca satisfactie
in viata prin relatiile apropiate si recreationale in loc de cele doar bazate pe munca poate
ameliora calitatea vietii pacientului. Antrenamente specifice in tehnici de relaxare pot ajuta
pacientul diagnosticat cu personalitate obsesiv-compulsiva care prezinta caracteristicele de tip
A: competitivitate si urgenta precum si preocuparea pentru munca.
Este totusi dificil pentru terapeut sa dezvolte o relatie cu o astfel de persoana.
Pacientul vine la terapie cu o nevoie puternica de a controla situatia, neincredere in altii si
tendinta de a pune sub semnul intrebarii totul despre terapie. Terapeutul trebuie sa fie alert la
apararea pacientului fata de schimbari si nivelul de munca pentru a cistiga un angajament
pentru procesul terapeutic.
Medicatia: Timp de mai multi ani, medicatia pentru aceasta tulburare si alte tulburari
ale personalitatii a fost considerata ineficienta, deoarece nu afecta cauzele. Studiile mai
recente indica totusi ca tratamentul cu anumite medicamente poate fi de ajutor in psihoterapie.
In special medicamentele cunoscute drept inhibitorii selectivi ai recaptarii de serotonina par a

ajuta pacientul asupra rigiditatii si a compulsivitatii, chiar si cind pacientul nu arata semne de
depresie. Medicatia poate ajuta ca acesta sa gindeasca mai clar si sa ia decizii mai bune si
repede fara a fi distras de detaliile minore. Controlul simptomelor nu vindeca tulburarea dar
ajuta individul sa functioneze cu mai putin stres.
Prognostic: Indivizii cu personalitate obsesiv-compulsiva experimenteaza un nivel
moderat de succes dar relatiile cu sotul sau copiii pot fi tensionate datorita combinatiei de
detasare emotionala si control. Persoanele afectate nu ating nivelul profesional adecvat
talentului si abilitatilor lor, datorita rigiditatii si a incapatinarii care nu ii face buni membrii de
echipa sau sefi. Pacientii fata de cei cu tulburare obsesiv-compulsiva isi vad comportamentul
compulsiv drept voluntar si considera schimbarea mai ales daca recunosc costul fata de
relatiile personale.

Tulburarea obsesiv-compulsiva
a personalitatii

Student:
Adina Lucia Petruti
Master Psihologie clinica anul I

BIBLIOGRAFIE

1. Patologie obsesiva, Mircea Lazarescu, Ovidiu Bumbea, Bucuresti,


Editura Academiei Romane, 2008
2. Tulburarea obsesiv-compulsiva, Mircea Lazarescu, Lucian Ilie, Editura
Polirom
3. Tulburarile personalitatii, Ionescu George Editura Asklepios,
Bucuresti, 1997
4. Tudose Florin, Tudose Catalina, Psihopatologie si psihiatrie pentru
psihologi, Editura Infomedica, Bucuresti, 2002
5. Enachescu Constantin, Tratat de psihopatologie, Polirom, Bucuresti,
6.

2007
DSM IV

S-ar putea să vă placă și