Adevarul

Veridicitate in psihologie,
cercetare psihologica si
psihoterapie

este paralela psihica la procesul de crestere si imbatranire a

organismului.
In anumite conditii, cum ar fi clinica psihoterapeutica, acest proces
poate fi stimulat, intensificat, constientizat, trait constient si prelucrat
prin diferite metode, ajutand astfel omul sa atinga o mai mare
,,completitudinea fiintei lui [] o munca analitica intensa care se
concentreaza asupra procesului intrapsihic.
Acest drum nu este dat oricui si practicabil pentru oricine,
[fiind]nevoie de un control foarte riguros din partea partenerului,
respectiv a medicului [n.n. a psihoterapeutului} si a propriei
constiinte pentru a putea mentine integritatea Eului fata de
continuturile ce izbucnesc cu forta din constiinta, si a le putea
incadra, constient fiind de scopul urmarit.
De acea acest drum si trebuie parcurs numai ,,in doi. Incercarea de
a-l strabate singur ar insemna conditii exterioare si interioare
diferite[]
A voi sa fii axat doar pe tine insuti duce cu usurinta la trufie
spirituala, la ruminari sterile si la insingurare in propriul Eu. Omului ii
trebuie un celalalt, altminteri baza trairii e prea putin reala. Totul se

Adevrul ca raport intre cunoatere i obiectul ei:

- cunoasterea are ca principal scop cautarea adevarului
- adevrul nu este o proprietate imanent lucrurilor
- adevarul este un atribut al coninutului informaional al
judecilor
- o teorie este adevarata doar daca este falsificabila

Teoria corespondenei
- Aristotel (Metafizica) adevrul = acordul cunotinelor cu realitatea, cu obiectul
lor.
- Heidegger (n "Fiin i timp''), esena adevrului = "adecvarea judecii la obiectul
ei
Deci: corespondena sau concordana coninutului informaional al propoziilor
noastre cu starea de fapt a lucrurilor.
- Teoria cvadridimensional adevrul = evaluarea gradului de coresponden dintre
mulimea constructelor i mulimea obiectelor, coresponden dotat cu capacitate
reprezentativ, for referenial i transport informaional;
Teoria coerenei (Tarski) adevrul = acordul formal ntre constituenii unui sistem
epistemic, prin coerena formal a cunoaterii.
=> verificarea cunotinelor se face nu prin confruntarea cu obiectul, ci cu anumite
momente intrinseci ale lor - axiome, principii, etc.
Ex: Zpada este alb, dac i numai dac este alb.
Teoria pragmatist (W. James, J. Dewey) adevrul = utilitate , eficiena
Cunoasterea trebuie asadar sa aiba caracter operaional i valoare instrumental.
Instrumentalismul (St. Toulmin) tinde sa renune la conceptul de adevr, criteriul
veridicitatii teoriilor fiind utilitatea lor instrumentala.

Tipologiile adevarului in functie de diferite criterii:

1. Dupa modalitatile fundamentale ale cunoasterii putem vorbi de
adevr:
- tiintific
- filosofic
- al cunoasterii comune
- artistic, etc.
2. Dupa cadrul cunoaterii tiinifice putem vorbi de adevr:
- factual
- formal
3. Dupa ramurile tiinei sau disciplinele n care se regsete
putem vorbi de adevr:
- logic
- matematic
- sociologic
- psihologic
- istoric, etc.
4. Dupa raportarea cunoaterii la experien putem vorbi de

In tiin, criteriul principal al acceptarii

propoziiilor este concordana cu datele
obinute din observaie, i mai larg din
metodele specifice de cunoatere i de
cercetare.
Concordana singur nu este suficient,
trebuie completat cu coerena i cu principii
teoretice.
In tiinele formale principalele proceduri de
verificare sunt demonstraia i construcia