Potasiul (sau kaliu, notat cu simbolul K, din latin kalium, este elementul

chimic cu numrul atomic 19.

Acest element chimic a fost izolat prima dat din potas. Este un metal
alcalin de culoare alb-argintie, maleabil i ductil, care se oxideaz uor n aer.
Reacioneaz violent cu apa, genernd suficient cldur pentru a aprinde
hidrogenul gazos eliberat; poate reaciona i cu gheaa pn la temperatura de -100
C.
n natur este ntlnit numai sub form de sare ionic, este prezent n
concentraie semnificativ, n stare dizolvat, n apa de mare, de asemenea este
ntlnit, sub forma diverilor compui, ca i constituent al unor minerale. Ionul de
potasiu, prezent n esuturile vegetale i animale, este un oligoelement
indispensabil n metabolismul celulelor vii. Cea mai ridicat concentraie de
potasiu o au celulele plantelor.
Concentraia mare de potasiu din plante, asociat cu cantitile foarte sczute
de sodiu din acestea, conduce la izolarea potasiului din cenua de plante, fiind din
punct de vedere istoric factorul care a condus la numele de potas. Agricultura
intens depriv solul de potasiu, iar fertilizatorii agricoli consum 93% din
producia chimic a potasiului la nivel de economie global modern.
Potasiul nu este rspndit n stare nativ deoarece reacioneaz violent cu apa. La
fel ca i ali compui, potasiul are un procentaj de 1,5% din greutatea scoarei
terestre i este al aptelea element ca rspndire pe planet. Fiind foarte
electropozitiv, potasiul metalic este foarte greu de obinut din mineralele sale.
Potasiul sub form ionic este prezent i n apa mrilor, cantitatea de potasiu fiind
de aproape 1/30 din cea existent de sodiu, deoarece potasiul este mai strns n
legtur cu solul sub forma silicailor. Ca rezultat, nu este eliberat imediat n ocean
i este prezent i n biosfer.
Proprietatile fizice ale potasilui:
-

Numarul de masa si abundenta relativa in litosfera 93.26%

Temperatura de topire 63.5oC

Temperatura de fierbere 760oC

Stuctura cristalina Cubica Centrata Interna.

Potasiul este cel de-al doilea metal care are o densitate redus (0.856 g/cm3); doar
litiul este mai puin dens (0.53 g/cm3). Este un metal moale, cu un punct de topire
sczut, fiind uor de tiat cu un cuit. n tietura proaspt, este un metal argintiu,
ns n aer ncepe imediat s capete o culoare cenuie.Punctul de topire al
potasiului este de 63 . Chiar punctul de fierbere este de 770 C.
Teste analitice :La testul n flacr, potasiul i compuii si emit o culoare pal de
violet, care poate fi mascat ntr-un galben puternic de ctre sodiul coninut, dac
acesta este prezent[50]. Sticla de cobalt poate fi folosit pentru a filtra culoarea
galbena provocat de sodiu.[51] Concentraia de potasiu n soluie este determinat
prin fotometria cu flam, spectrofotometria cu absorbie atomic sau prin electrozi
ion-selectivi.

Reactivitate chimic
Potasiul trebuie s fie protejat de aer atunci cnd este stocat pentru a preveni
coroziunea metalului provocat de oxidul i hidroxidul acestuia. De obicei,
mostrele sunt pstrate ntr-un mediu de hidrocarbur, unde nu reacioneaz cu
metalele alcaline, precum uleiul mineral sau kerosenul . Reacia potasiului cu
oxigenul genereaz superoxidul de potasiu, KO2.
La fel ca i alte metale alcaline, potasiul reacioneaz violent cu apa, producnd
hidrogen. Reacia este mult mai violent dect cea a litiului sau a sodiului cu apa i
este suficient de exoterm pentru a cauza aprinderea hidrogenului rezultat.
Funcie biochimic
Cationii de potasiu sunt importani n funcionarea neuronilor (creier i nervi) i
influenarea echilibrului osmotic dintre celule i lichidul interstiial, cu o distribuie
imediat n toate animalele (ns nu n toate plantele, de exemplu algele) de ctre
aa-numita pompa de Na+/K+-ATP.
Potasiul poate fi detectat gustativ deoarece provoac trei dintre cele cinci senzaii
gustative, n funcie de concentraie. Soluiile diluate ale ionului de potasiu au un
gust dulce (permind concentraii moderate n lapte i sucuri), n timp ce

concentraiile mai mari devin acre, i la final confer un gust srat. Combinaia
dintre amar i srat de ctre suplimentarea prin ingestie a lichidelor cu coninut
ridicat de potasiu reprezint o provocare palatabil.
Potasiul metalic a fost descoperit n anul 1807 n Anglia de ctre Sir Humphry
Davy, care a obinut potasiu din potasa caustic, prin electroliza srii topite cu noudescoperita pila voltaic
Numele kalium a fost mprumutat de la cuvntul alkali
Denumirea de potasiu deriv de la cuvntul "potas", substan al crei nume uzual
este dat carbonatului de potasiu i care putea fi obinut din resturile vegetale
carbonizate.

POTASIUL UN MINERAL UTIL ORGANISMULUI

Foarte raspandit in natura, potasiul se prezinta sub forma de saruri si actioneaza in
principal asupra nivelului echilibrului electrolitic.
Doza zilnica recomandata: 3500 mg (3,5 g).
Surse: Pasarile de curte, pestele, fructele (banane, caise, prune uscate, cantalup),
legumele (spanac, rosii, cartofi) constituie cele mai insemnate surse.
Roluri si caracteristici:
- este un reglator important al presiunii arteriale, deoarece extrage sodiul din
celule, ceea ce reduce volumul de lichide din organism;
- participa la reactiile chimice care implica proteine si glucide (stimuland secretia
de insulina);
- activeaza functia renala;
- influenteaza fenomenele electrice cardiace si neuromusculare (trecerea rapida a
influxului nervos, excitabilitatea si contractia).

Potasiul reacioneaz n mod violent cu apa, producnd hidrogen gazos, care

de obicei se aprinde. Este inut n uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a
opri reacia dintre metal i vaporii de ap prezeni n aer.
Este recomandat ca potasiul, rubidiul sau cesiul s nu fie stocate mai mult de
trei luni, dect dac sunt inute ntr-un mediu cu gaz inert (fr oxigen) sau n vid.
Formeaz oserie de compui care s-au separat din apele marine, prin
procesul de cristalizare, alctuind zcminte importante pentru extragerea
metalului. Principalele sruri de potasiu separate pe aceast cale snt: silvina, KCl;
silvinitul, KCl NaCl; carnalitul, KCl MgCl2 6H2O; bromcarnalitul, KBr
MgBr2 6H2O; cainitul, KCl MgSO4 3H2O; schonitul, K2SO4 MgSO4
4H2O; leonitul, K2SO4 MgSO4 4H2O; polihalitul, K2SO4 MgSO4 2CaSO4
2H2O.
Alte saruri naturale de potasiu sint alaunul de potasiu (kalinitul), Kal(SO4)2
2H2O, care se intilneste sub forma de mase pamintoase, eflorescente, alunitul,
KAL3(SO4)2(OH)2, care provine din actiunea solutiilor hidrotermale sulfuroase
asupra rocilor eruptive, si avogadritul, K[BF4].
Principalul mineral al potasiului este ortoclasul, K[AlSi3O8], care
cristalizeaza in sistemul monoclinic si prezinta o varitate triclinica, microclinul,
K[AlSi3O8], ce contine uneori pina la 1.4% Rb2O si pinala 0.2% Cs2O. Ortoclasul
este dupa cuart cel mai raspindit mineral; apare frecvent si in plagioclasi (feldspati
triclinici), deoarece feldspatii sodici si feldspatii potasici sint izomorfi la
temperaturi ridicate. Rocile eruptive (granite, sienite, porfire) sint deosebit de
bogate in ortoclas si pot contine chiar pina la 10% potasiu. Leucitul, K[AlSi2O6],
se formeaza prin racirea lavelor bogate in alcalii si sarace in SiO2. Alti silicati de
pitasiu mult mai raspinditi sunt: muscovitul, KAl2[AlSI3O10(F, OH)2] si biotitul,
K(Mg, Fe2, Mn2)3[AlSi3O10(F, OH)2], ambii apartinind grupei micelor.
Kaliofilitul, K[AlSiO4], face parte din clasa feldspatoizilor, iar apofilitul,
KCa4[Si8O20F] 8H2O, din clasa zeolitilor.
In meteoritii neferosi au fost identificate aceleasi miinerale de potasiu ca si in
scoarta terestra. Pe baza liniilor spectrale caracteristice, a fost pusa in evidenta
prezenta potasiului in soare si in stele.