HERNIA DE DISC

LOMBARA

Popovici Iulian
Grupa J232

HDL se caracterizeaza prin ruperea inelului fibros de la marginea discului vertebral,

permitand hernierea materialului nucleului pulpos , care va interesa radacinile nervoase.

Dupa modul de severitate al conflictului disc-radacina nervoasa se descriu trei stadii de
hernie de disc lombara:
stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular);
stadiul 2 - compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect radicular cu modificari ale
reflexelor osteotendinoase);
stadiul 3 - paralizia radacinii ( duereri ,parestezii , pareza/paralizie pe membrul
inferior).
Etiologie:
Debutul HDL este brutal , legat de un factor declansator (efort fizic mare, frig etc) sau
insidios, progresiv.
Orice pacient cu hernie de disc lombara prezinta clinic cinci sindroame:
1. rahidian - vertebral ( durere , contractura musculara paravertebrala, tulburari de statica
vertebrala scolioza , cifoza - si tulburari de dinamica vertebrala limitarea miscarilor
de flexie , extensie , inflexiuni laterale);
2. radicular - suma semnelor si simptomelor ce exprima suferinta a una sau mai multor
radacini (durere radiculara , tulburari de sensibilitate si neuromotorii);
3. dural - semne cu expresie clinica rezultate din cresterea presiunii la care este supus
lichidul cefalorahidian;
4. miofascial - dureri localizate in tesutul moale , identificate la palpare;
5. neuropsihic - totalitatea modificarilor comportamentale si de reactivitate neuropsihica a
bolnavului.

Principalele traiecte radiculare la nivelul membrului

inferior sunt:
L 2, L 3 fata laterala si anterioara a coapsei , pana in treimea
ei inferioara;
L4 fata antero-externa sold , coapsa anterior ( de-a lungul
muschiului croitor), fata interna a genunchiului; este corelata
cu reflexul osteotendinos rotulian;
L5 fesa , fata posterioara a coapsei pana la capul peronelui,
loja antero-externa a gambei, in jurul maleolei externe , fata
dorsala a piciorului pana la haluce si spatiul interdigital I;
S1 fesa , fata posterioara a coapsei pana in spatiu popliteu ,
fata posterioara a gambei pana la nivelul tendonului achilian si
calcaiului , externa a plantei , ultimele trei degete.

Tratamentul fizical - kinetic si recuperarea medicala

Acest gen de tratament este recomandat in toate stadiile evolutive ale lombosciaticii
de cauza discala , dar trebuie individualizat in functie de forma clinica si
particularitaiile bolnavului.
Pentru tratamentul fizical-kinetic este utila o clasificare care sa permita sintetizarea
mijloacelor de tratament in cateva scheme cu valoare orientativa.
Prin perioada acuta intelegem stadiul de evolutie al bolii in care durerile lombo
sacrate (cu sau fara iradiere) sunt intense , nu se calmeaza nici in decubit, exista
contractura musculara paravertebrala cu sau fara blocada.
In perioada sub acuta durerile din decubit au disparut , pacientul se poate misca in
pat fara prea mari dureri , poate sta pe scaun un timp limitat si se poate deplasa cu
conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata si a nu-si provoca astfel
exacerbarea durerilor.
Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloana , aceste mobilizari
declansand durere moderata ,suportabila. In ortostatism si mers , durerile apar dupa
un interval mare de timp , pot persista contracturi ale musculaturii paravertebrale
lombare.
Perioada de remisiune completa este perioada dintre episoadele algice in care
pacientul este asimptomatic si predispus astfel la repetarea acelorasi greseli ce duc
la recidiva.
Factorul esential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung,
reducerea reala a riscului de recidiva , consta in adaptarea riguroasa a unui program
de fizio-kinetoterapie la elementele etiopatogenice genereatoare de suferinta.

Vazut din acest unghi , tratametul are ca obiective:

educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombo
sacrofesiere;
profilaxia activa a recidivelor;
reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar.
Pe langa obiectivele principale , apar si cele suplimentare datorita coafectarii radiculare
si aparitia suferintei neurologice : tulburari de sensibilate, deficite motorii ,tulburari
trofice etc.
Obiectivele pe care trebuie sa si le propuna orice program de kinetoterapie sunt:
- relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea trunchiului inferior.
Pentru relaxarea musculaturii lombare cu reducerea concomitenta a lombosacralgiei, se
recomanda aplicarea exercitiului hold - relax, modificat , cu rezistenta moderata spre
minima.
- contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor activati si ciclul se
repeta.
Abordarea grupelor musculare se face de la distanta spre zona afectata.
Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre in scopul influentarii
musculaturii trunchiului.
Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara si
cea exetensoara superioara a trunchiului.
Diagonalele membrelor inferioare vor influenta musculatura abdominala inferioara si pe
cea a trunchiului.
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei
vertebrale lombare , basculari ale bazinului, intinderea musculaturii paravertebrale si
muschiului psoas-iliac, cel mai frecvent se utilizeaza programul Williams. Acest program
cuprinde urmatoarele exercitii repartizate in doua faze:

A. In prima faza:
decubit dorsal , flexia-extensia genunchiilor;
decubit dorsal , se trage cu mainile un genunchi la piept pana se atinge genuchiul cu
fruntea, apoi celalat genunchi;
acelasi exercitiu , dar se executa simultan cu ambii genunchi;
decubit dorsal , cu mainile sub cap , se trage un genunchi cat mai mult spre piept ,
apoi celalalt , finalizand cu ambii genunchi concomitent;
decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala , pe langa cap , genunchii flectati la 90
de grade , talpile pe pat.
Din aceasta pozitie se impinge zona lombara spre pat , se contracta abdominalii si se
basculeaza sacrul inainte.
Exercitiile se executa in serii de repetari al caror numar se stabileste in functie de
pacient.
B. In faza doua a programului Williams:
decubit dorsal cu genunchii flectati , talpiile pe pat , se apleaca ambii genunchi lipiti
spre dreapta si spre stanga pana ating suprafata patului;
decubit dorsal , se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si din
aceasta pozitie se abduce coapsa pana atinge suprafata patului;
decubit dorsal, se ridica alternativ fiecare membru inferior al genunchiului extins;
din ortostatism, genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul unui scaun, spatele se
mentine perfect drept, calcaiele lipite pe sol;
pozitia de cavaler servant, corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe sol;
se intinde genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul psoas
- iliac.

La acest program se pot asocia o serie de exercitii la spalier din pozitia atarnat,
in functie de posibilitatile fizice ale bolnavului.
-cu spatele la spalier, mainile deasupra capului , priza cu ambele maini pe
aceasi bara se executa:
1. ridicari ale genunchiilor la piept;
2. rotarea trunchiului stanga/dreapta cu genunchii flectati;
3. bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse;
4. semisuspendare (soldurile si genunchii flectati la 90 de grade , sprijin si pe
picioare) , se fac basculari inainte , inapoi si in lateral ale bazinului.
-cu fata la spalier, mainile facand priza pe aceasi bara se executa:
1. redresarea bazinului;
2. pendularea bazinului.
In perioada cronica se continua kinetoterapia prin consolidarea asuplizarii
coloanei verterbrale lombare , dar cu accent pe tonifierea musculaturii
trunchiului.
Scopul tonifierii musculaturii abdominale si a celei extensoare lombare
este, ca si in pozitia de ortostatism , trunchiul inferior sa realizeze o pozitie
neutra a pelvisului si sa creeze o presiune abdominala care sa fie capabila
sa preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale.

Program terapeutic:
1. din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat.Se incearca
impingerea cu forta a genunchiilor in sus in timp ce kinetoterapeutul se opune
miscarii , tot timpul partea lombara ramanand in contact cu patul;
2. aceasi pozitie de plecare , pacientul ridica capul umerii si trunchiul, bratele intinse
anterior , pana cand palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine si se repeta.
3. din pozitie de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare , se suge puternic
abdomnenul si se mentine. Se relaxeaza si se repeta.
4. decubit dorsal , genunchii flectati la 90 de grade , lipiti unul de altul , pacientul
incearca sa ii duca lateral spre panul patului.
5. aceeasi pozitie de plecare , bolnavul isi trage cu forta genunchii la piept, iar terapeutul
se opune;
6. decubit dorsal cu membrele inferioare intinse. Terapeutul incearca sa ridice ambele
membre , dar pacientul se opune;
7. din decubit lateral cu coapsele usor flectate.Terapeutul impinge cu o mana pelvisul
pacientului inainte si cu a doua mana trage inapoi de umarul acestuia.Bolnavul se
opune acestor forte.
8. executarea podului din decubit dorsal cu genunchii usor flectati , sprijin pe umerispate si picioare, se ridica bazinul si zona lombara. Terapeutul se opune apasand pe
crestele iliace;
9. din pozitia pod, bolnavul incerca o rotare a bazinului la care terapeutul opune
rezistenta spre sfarsitul cursei miscarii.Se alterneaza stanga/dreapta.
10. din ortostatism langa o masa , pacientul se sprijina usor de ea si face o usoara flexie
din solduri metinand coloana lombara delordozata; kinetoterapeutul se opune
miscarii , avand o mana pe scapula si cealalta anterior , pe cresta iliaca opusa .
Bolnavul se opune acestor forte.

Bibliografie:
1. Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura
Medicala, Bucuresti, 1987;
2. Russek A., Hofkosch Isometric Exercises for Physical Fitness, Institute of Medical
Rehabilitation, New York, 1993