60 examen oral

20 lucrarea
20 prezenta seminar

Cursul lui Stoica

Tratat Pop + curs

Mereu cu codul

Tcoltan@stoica-asociatii.ro

Examen: teorie+speta, fara cod

Test: grile, sinteze si speta. Cu codul

Cartea pe obligatii pe vechiul cod a lui Barsan

Curs 1
OBLIGATIILE pot crea drepturi de creanta intr-un numar nelimitat
=> metoda de abordare diferita fata de reale. Studiul e axat pe izvorul
obligatiilor si in functie de acesta vom avea anumite tipuri de obligatii si
de drepturi de creanta.

NOTIUNEA DE OBLIGATIE (NCC: 1164 - 1648 + garantii)

= obligatia e legatura de drept in temeiul careia suntem tinuti sa prestam
ceva pentru o alta persoana in temeiul legilor cetatii noastre asa
defineau romanii obligatiile (obligatio est vinculum iuris, quo
necessitate ...).
= art 1164 NCC - aceeasi definitie
Obligatia = raportul juridic civil al carui subiect activ denumit
creditor poate sa ceara subiectului pasiv denumit debitor sa dea, sa faca
sau sa nu faca ceva din ceea ce in absenta angajamentului ar fi putut face.
Obligatia e diferita de sensul comun al termenului obligatie, care se
refera la datorie. In definitia noastra e un raport juridic.

Din definitie => structura raportului obligational:

1. Subiectele au denumiri specifice:
- subiect activ = creditor
- subiect pasiv = debitor
Uneori aceste denumiri sunt si mai specializate, de ex:
-

la raspunderea delinctuala vorbim de victima prejudiciului si autorul

prejudiciului
in cazul unui raport nascut dintr-un contract de depozit, deponent si
depozitar
la comodat comodant si comodatar.

Sunt raporturi in care fiecare subiect e in acelasi timp si creditor si debitor,

au o calitate complexa, iar denumirile reflecta asta. De ex: la vanzarecumparare avem vanzator-cumparator, fiecare cu drepturi si obligatii,
fiecare e si debitor si creditor.
2. Continutul = drepturile si datoriile partilor. Fiind vorba de elemente
patrimoniale, adica drepturi de creanta si datorii corespunzatoare,
unele se vor insuma la activ, altele la pasivul patrimonial. Ele vor
influenta astfel raportul dintre activul si pasivul patrimonial, pentru a
pune in lumina starea de solvabilitate sau insolvabilitate.
3. Obiect = prestatiile la care e obligat debitorul si indrituit creditorul.
Ex: la vanzare cumparare, vanzatorul trebuie sa predea bunul,
cumparatorul trebuie sa plateasca pretul. Intr-un fel, obiectul se
confunda cu obiectul drepturilor de creanta si al datoriilor
corespunzatoare. E posibil ca uneori sa existe un obiect derivat, cum
se intampla cand prestatia care formeaza obiectul raportului
obligational se refera la un bun. Ex: vanzatorul preda bunul vandut,
dar obiectul e predarea bunul, nu bunul in sine. In mod indirect
putem spune ca bunul e un obiect, unul derivat.
Prestatiile care formeaza sunt de 3 feluri:
-

Prestatia de a da
Prestatia de a face = orice prestatie pozitiva cu exceptia prestatiei
de a da.
Prestatia de a nu face = abtinerea din actiunea debitorului de la
ceea ce ar fi putut sa faca in absenta angajamentului juridic. Aceasta
formulare subliniaza diferenta dintre:
o prestatiile negative generale corespunzatoare drepturilor reale
= e vorba de o tarmuire a libertatii persoanei prin vointa
legiuitorului
o prestatii negative speciale corespunzatoare drepturilor de
creanta = e vorba de o autolimitare a libertatii persoanei (prin
propria vointa o persoana se obliga sa nu faca ceva din ceea
ce ar trebui sa faca, isi limiteaza libertatea)

4. Sanctiunea obligatiei realizarea drepturilor si datoriilor care intra

in continutul obligatiilor presupune la nevoie interventia fortei de
constrangere.
- Din perspectiva creditorului, sanctiunea = totalitatea
mijloacelor juridice pe care legiuitorul le pune la indemana pentru
realizarea creantei si executarea datoriei atunci cand debitorul nu
executa de buna-voie. Cea mai importanta manifestare e dreptului
material la actiune care intra si in continutul dreptului material de
creanta. Specific acestei drept material la actiune e geometria sa: fie
ca drept de a cere executarea silita prin echivalent, prin natura sau
prin a cere renuntarea contractului, prin rezolutiune. Poate sa intre
punerea in intarziere, clauza penala sau intr-un sens foarte general
existenta unor garantii.
- Din perspectiva debitorului = uneori el vrea sa execute si
creditorul nu vrea sa primeasca prestatia debitorul poate sa-l puna
in intarziere pe creditor sau daca nu functioneaza, poate sa ceara
consemnarea prestatiei care formaza obiectul obligatiei la dispozitia
creditorului.

CLASIFICAREA OBLIGATIILOR
I.
Izvorul obligatiei cea mai importanta clasificare
1. Nascute din acte juridice civile sau acte juridice in general:
- obligatii nascute din acte juridice civile cele mai importante
- obligatii nascute din alte acte juridice
NB: obligatiile nascute din acte administrative se spune ca n-ar fi
obligatii propriu zis civile, ci de drept administrativ. Cata vreme ele
sunt pecuniare, chiar daca au trasaturi distincte fata de obligatiile
civile propriu zise, totusi cel putin anumite elemente de regim juridic
general se vor aplica si obligatiilor respective. Se impart in:
- obligatii nascute din acte juridice unilaterale
- obligatii nascute din acte juridice bi/multilaterale, adica din
contract.
!!! Cele mai multe obligatii civile se nasc din contracte si prin urmare cel
mai important izovr de obligatii e contractul.
2. Nascute din fapte juridice in sens restrans = se divide la randul
ei in:
- obligatii nascute din fapte juridice licite
- obligatii nascute din fapte juridice ilicite sau delicte civile (cele care
dau nastere raspunderii civile delinctuale), care la randul lor se
subimpart in 3 specii:
o gestiunea de afaceri
o plata lucrului nedatorat

o imbogatirea fara justa cauza.

In functie de fiecare izvor, obligatiile au regimuri juridice proprii si asta e
motivul pentru care, abordand obligatiile, vom studia izvoarele lor si le
vom vedea trasaturile.

II.

Obiect

1. Obligatii de a da
2. Obligatii de a face
3. Obligatii de a nu face

1. Obligatii de rezultat = obligatii civile determinate. Sunt cele care al

caror subiect pasiv, debitorul, se obliga ca prin prestatia pe care o
desfasoara sa atinga un anumit rezultat. E important ca obiectul
obligatiei nu se reduce doar la prestatie, obiectul e si obiect si scop,
obligatia se considera executata numai cand a fost atins rezultatul,
chiar daca prestatia a fost savarsita. Daca rezultatul nu a fost atins,
debitorul nu e eliberat.
2. Obligatii de mijloace = obligatii de prudenta si diligenta. Debitorul se
obliga doar la o anumita prestatie, pe care trebuie sa o desfasoare
cu respectarea standardelor impuse in legatura cu o anumita
activitate, dar nu se obliga sa atinga rezultatul. Cat timp a respectat
standardele, adica atat cat a depus toata prudenta si diligenta in
prestatia savarsita, obligatia e realizata, chiar daca rezultatul nu a
fost atins. Ex: obligatia avocatului, a medicului.
Relevanta nu e pe taramul dovedirii culpei, ci pe taramul dovedirii faptei
ilicite, a neexecutarii obligatiei. Raspunderea civila in general, fie
delinctuala, fie contractuala presupune 4 elemente pentru ca debitorul sa
fie obligat la despagubiri:

fapta ilicita (cand e vorba de un contract neexecutarea

contractului)
prejudiciul sau paguba
raportul de cauzalitate
prejudiciu

Daca e vb de o obligatie de rezultat: neatingerea rezultatul genereaza o

prezumtie de neexecutare. Trebuie sa faca debitorul dovada ca a facut tot
ceea ce trebuia pt a atinge rezultatul, dar rezultatul nu a fost atins din
imprejurari independente de vointa sa, sa faca dovada cauzei straine care
l-a impiedicat sa atinga rezultatul. Odata ce aceasta prezumtie
functioneaza, din prezumtia de neexecutare se naste prezumtia de culpa a
debitorului. Asadar prin 2 prezumtii dovenim doua din elementele
importante ale prezumtiei civile. Simpla neatingerere a rezultatul nu naste

o prestatie din partea debitorului creditorul trebuie sa faca dovada ca

debitorul nu a pus toata diligenta si din aceasta sa faca dovada. Trebuie sa
dovedeasca ca nu a atins standardul si apoi sa compare prestatia
debitorului cu aceste standarde si numai in aceasta masura sa faca
aceasta dovada. De cele mai multe ori presupune o expertiza din partea
unor specialisti. Daca face dovada nepriceperii, se naste prezumtia de
culpa. Relevanta nu e pe taramul dovedirii culpei, caci in ambele cazuri
functioneaza, ci pe dovedirea faptei.
NB: si aceasta relevanta dispare in momentul in care in cazul unei obligatii
de rezultat, desi a fost atins rezultatul, creditorul afirma ca sunt lipsuri
cantitative sau calitative ale rezultatului. Creditorul va trebui sa faca
dovada acestor lipsuri, astfel spus si aici trebuie dovedita, nu mai e nicio
diferenta intre mecanismul probatoriu intre cele doua tipuri de obligatii.

III.

Obligatii in natura = presupun orice prestatie de a face

cu exceptia predarii unei sume de bani
Obligatii pecuniare = au ca obiect predarea unei sume de
bani

Interes: sub aspectul sanctiunii e diferit, de ex: dobanzi curg la cele

pecuniare, executarea prin echivalent la cele prin natura.
Uneori se mai vorbeste si de asa numitele obligatii de valoare =
obligatii care desi au ca obiect o suma de bani, acea suma e doar expresia
economica a unei prestatii in natura. Nu e vorba de ceea ce se numeste
executare prin echivalent ca forma de raspundere civila, e chiar din
momentul asumarii obligatiei. Ex: obligatia de intretinere debitorul se
obliga la intretinere printr-o suma de bani. Aceasta suma in realitate e
expresia intretinerii. Importanta: spre deosebire de obligatiile pecuniare
propriu zise, obligatiile de valoare trebuie executate nu in raport cu suma
initiala, ci cu valoarea adevarata a prestatiei.
NB: pp presupune aceeasi suma din contract. Obligatiile de valoare in
cazul lor chestiunea impreviziunii nu se pune de obicei chiar daca de
exemplu se devalorizeaza moneda foarte mult. E vorba de valoarea
prestatiei initiale, indiferent de fluctuatiile monetare. Debitorul trebuie sa
plateasca o suma de bani care sa acopere prestatia.

IV.

In functie de sanctiune

1. Obligatiile civile perfecte sau propriu zise = obligatia se bucura de

intreaga sanctiune, mai ales din perspectiva creditorului, poate utiliza
toate instrumentele juridice pe care legiuitorul i le pune la dispozitie
pentru realizarea creantei sale.

2. Obligatii naturale = nu pot fi executate decat benevol. Creditorul poate

doar sa refuze restituirea prestatiei. Ex: obligatia prescrisa, daca debitorul
executa de buna voie nu are dreptul la restituire.
V.

In functie de opozabilitatea obligatiilor

1. Obligatiile civile opozabile numai debitorului = regula, numai debitorul e

obligat sa execute prestatia fata de debitor, in cazul urmatoarelor e o
opozabilitate largita a obligatiilor
2. Obligatiile scriptae in rem = doar daca posesorul actual satisface
creantele creditorului, indiferent de succesiunea in timp a succesorilor
3. Obligatiile propter rem = opozabila tuturor dobanditorilor succesivi

STUDIUL CONTRACTULUI IN CADRUL TEORIEI GENERALE A

CONTRACTULUI IZVOR AL OBLIGATIILOR

CONTRACTUL = (un act juridic civil, un tip special de act juridic) acordul
de vointa intre doua sau mai multe persoane cu intentia de a produce
efecte juridice, de a naste modifica sau stinge efecte juridice.
!!! Art 1166 avem in vedere partile pentru ca e posibil ca mai multe
persoane sa alcatuiasca o singura parte.
Art 1169 pp libertatii contractuale. Libertatea de a contracta e o forma
mai restransa a pp libertatii de vointa. Autonomia de vointa e de fapt
temelia contractului. Din aceasta perspectiva contractul e instrumentul
juridic care da coeziune intregii societati.

CLASIFICAREA CONTRACTELOR
I.

Art 1171 reciprocitatea si interdependenta obligatiilor.

Interdependenta e legata de notiunea de cauza a actului juridic. De

obicei, notiunea de cauza e analizata pe taramul incheierii contractului,
dar cand vorba de aceasta clasificare notiunea de cauza se prelungeste pe
taramul executarii contractului.
Cand e vb de contracte sinalagmatice, fiecare parte se obliga in
considerarea faptului ca si cealalta parte se obliga si fiecare parte, cand isi
executa obligatia, are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte isi va
executa obligatia. Interdependenta are in vedere acest aspect al notiunii
de cauza, pe terenul incheierii contractului, e relevanta cand discutam
despre validitatea contractului.

In prima ei acceptie: cauza e prima conditie de validitate a

contractului.
In cea de a doua acceptie: cauza defineste interdendenta datoriilor
nascute din contract.

Contractele sinalagmatice sunt contractele care nasc datorii si drepturi

reciproce si interdependente. Contractele unilaterale nasc drepturi pentru
o parte si obligatii pentru

cealalta. La contractele unilaterale fiecare parte e si creditor si debitor are

ambele calitati.

Contractele sinalagmatice imperfecte = cele care initial cand se nasc

sunt unilaterale, iar ulterior, pe parcursul executarii ar deveni bilaterale
intrucat creditorul devine debitor prin nasterea unei datorii in sarcina sa,
iar debitorul devine creditor prin nasterea unui drept in sarcina sa. Fraza II
din 1171 neaga in mod evident aceasta teorie. Contractul ramane
unilateral chiar daca executarea lui presupune obligatii in sarcina ambelor
parti. Dupa ce se incheie contractul, pe temeiul unui izvor de obligatii
distict de contract, se naste o datorie in sarcina creditorului si un drept in
favoarea debitorului, dar izvorul nu e contract. Cel mai important exemplu
e cel de depozit: deponentul trebuie sa restituie, care nu se nste din
contract, ci din gestiunea de afaceri, adica dintr-un izvor extracontractual.
Importanta clasificarii: numai in cazul contractelor sinalagmatice se
produc acele efecte specifice:
-

Rezolutiunea si rezilierea
Exceptia de neexecutare
Riscului contractului in cazul imposibilitatii fortuite de executare a
datoriei unei parti

NB: sa nu confundam contractele unilaterale, care sunt acte juridice cu

actele juridice unilaterale.

II.

Art 1172 in functie de scopul contractului

1. Cu titlu oneros = cand fiecare parte urmateste sa-si procure un

avantaj in schimbul obligatiei asumate, de ex: contractul de vanzarecumparare. Se impart in (art 1563):
o contracte comutative = acela in care inca din momentul incheierii lui
fiecare parte cunoaste existenta certa a datoriilor nascute din
contract si intinderea acestor datorii. De ex: contractul de vanzare
cumparare

o contracte aleatorii = in momentul incheierii contractului, fie

existenta si intinderea, fie numai intinderea se afla sub semnul
incertitudinii, ele fiind influentata de un eveniment viitor, aleatoriu.
Ex: contractul de intretinere
!!! Nu trebuie sa confundam cu conditia ca modalitate a actului juridic.
Conditia influenteaza chiar existenta actului juridic. In cazul actului juridic,
evenimentul viitor nu influenteaza nasterea, ci doar existenta sau
intinderea obligatiilor.
Interesul clasificarii: in cazul celor comutative, obligatiile partilor sunt clar
reglementate fie de lege, fie de parti, iar la cele aleatorii tocmai pentru ca
exista o incertitudine exista o restrictie chiar pentru incherea contractelor
respective.

2. Cu titlu gratuit = cand una dintre parti procura celeilalte un avantaj,

fara a urmari un avantaj.
o Liberalitati donatie
o Dezinteresate - comodat de regula, dar daca se uzeaza si ii scade
valoarea poate deveni o liberalitate
Importanta clasificarii: numai liberalitalor li se aplica regulile specifice
privind raportul donatiie si reductiunea liberatilor excesive, chestiuni care
apar pe taram succesoral.

Nu echivalenta prestatiilor, ci scopul conteaza. CHIAR DACA PRESTATIILE

NU SUNT EGALE VALORIC, contractul ramane in principiu cu titlu oneros.
Numai in subsidiar, pentru a distinge uneori in situatii confuze adevarata
natura a contractului, pe langa criteriul scopului se poate folosi si criteriul
echivalentei, cand se are in vedere echivalenta subiectiva mai ales, nu si
cea obiectiva, adica nu piata, ci ceea ce au crezut partile despre valoare
prestatiilor. Acest criteriu poate fi folosit pentru a observa daca, in cazul in
care donatia are o sarcina, ramane cu titlu gratuit sau daca egaleaza
donatia si devine cu titlu oneros.

III.

Modul de formare (art 1174)

1. Consensuale = se incheie pe baza singurului acord de vointa, fara

nicio restrictie de forma. PP consensualismului deriva tocmai din pp
libertatii de vointa. Cele mai multe contracte sunt consensuale. DOAR
CONDITII DE FOND
2. Solemne = o cerinta de forma ad validitatem. Forma autentica e doar o
cerinta de forma ad validitatem. Legiuitorul ar putea sa stabileasca si

altele. Ex: casatoria e un act solemn pt ca e permisa participarea publica.

Contracte formale = CONDITII DE VALIDITATE
3. Reale = presupune pe langa acordul de vointa si remiterea materiala a
bunului, care e obiectul derivat al contractului. Avem 2 elemente pentru
validitatea contractului: acordul de vointa + remiterea bunul. Ex: darul
manual, imprumutul de folosinta. Contracte formale = CONDITII DE
VALIDITATE

IV.

Existenta unei reglementari speciale a unor contracte ( art

1167-1168)

1. Contracte numite = cele care au in NCC sau lege speciala o

reglementare proprie. Limitate ca numar.
2. Contracte nenumite = nu au o reglemnentare speciala, el esunt doar
rezultatul imaginatiei juridice a partilor. Nelimitate ca nr.
Importaanta clasificarii: la 1 se aplica in primul rand normele care
formeaza regimul special al acestui contract. La 2 se aplica mai intai
regulile de dr comun si numai daca ele sunt insuficiente, prin procedeul
analogiei legii, se pot imprumuta anumite norme din regimul juridic al
contractului numit cel mai apropiat ca figura juridica. art 1168

1. C reglementate
2. C nereglementate

V.

Art 1175-1176: rolul vointei juridice a partilor in formarea

contractului
1. C negociate = cele care in intregul lor sunt rezultatul
coopperarii vointei partilor. Paartile negociaza => continutul
ocntractului
2. C de adeziune = acelea care .... iar cealalta parte poate sa
spuna da sau nu
3. C fortate = cele impuse de lege, asadar ambele parti sunt
obligate sa incheie contractul, cum e in cazul asigurarii
obligatorii.

C de adeziune importante pt ca:

-

Criticate pt ca se abat de la pp lib de vointa si ar crea o ilegalitate

intre parti
Sunt de regula contracte intre profesionisti si consumatori
Nu sunt o reala abatere de la pp lib de vointa, ele sunt c care s au
conturat mai ales pt satisfacerea nevoilor, s au dezv in perioada

productiei de masa, produse tip care au devenit ulterior un obiect de

consum general.
Sunt o afirmare a pp generalizarii

VI.
Complexitatea continutului contractului
1. Simple = clauze elementare, stardard. Ex: cv
2. Complexe = clauze complexe, negocieri lungi si intelegerea
raporturilor care regl acest contract presupune parcurgerea
intregului
3. Grupurile de contracte = ansambluri juridice in care tocmai datorita
complexitatii dr si obligatiilor pe care partile le urmaresc e nevoie
de mai multe contracte, fara sa fie neaparat o relatie de la principal
la accesoriu.

VII: 1. principale = conditiile devaliditate se analizeaza autonot

3. Accesorii se analizeaza sa fie valabile si din perspectiva propriilor
cerinte de validitate, dar daca nu e valabil cel principal se
desfiinteaza si cel accesoriu, e dublu conditionat

VII.

Dupa efecte
1. Declarative de drepturi vointa partilor va recunoaste drepturi
deja existente
2. Translative de drepturi genereaza drepturi si datorii noi
Contracte constitutive sau translative de dr reale
Contracte contitutive sau translative de dr de creanta

CURS 2
Incheierea contractelor
Partile sunt libere sa i stabileasca continutul, cat timp nu se incalca norme de
ordine publica sau morala. Art 1169 NCC. Daca hotaram sa ne prevalam, avem
art 1183.
In vederea incheierii contractului, partile sunt libere sa initieze si daca
noegocierea nu e conform dorintelor lor, pot sa nu l incheie. Alin (2)
Se schimba definitia bunei credinte tinde spre un stardard de comportament,
diligenta unei persoane, si nu o credinta subiectiva. Se va reflecta in actele
juridice si faptele materiale pe care le va exercita persoana cu privire la care vom
analiaz.
In plus, fata de obligatia de a negocia cu bc, e si una de confidentialitate, in art
1184 nu e vb despre orice tip de informatie, ci despre acele informatii secrete,
despre care imi dau seama ca sunt secrete dupa gradul de accesibilitate al
acestora.

Obligatia de informare poarta asupra unui element esential, sa fie de natura a ma

determina pe mine sa inchei sau nu contractul. Avand in vedere sa fiecare parte
trebuie sa depuna diligente in vederea incheierii contractului, respectiva
informatie trebuie sa fie greu accesibila pt cocontractant.
In ipoteza in crae partile au inteles sa incheie un contract de negociere = acord
de pp, e posibil sa existe si alte obligatii care le incumba.
Negocierea sa se finalizeze, de recomandat, prin inscris.

Daca se incalca aceste obligatii in etapa precontractuala mereu, chiar daca e

stabilita de lege sau de contract, autorul faptei ilicite va raspunde civil. Daca e
prevazuta de lege raspundere civila delinctuala, iar daca s a incheiat un
contarct si s a incalcat o obligatie de acolo raspunderea contractuala. La
obligatia de informare + nulitatea relativa pt viciul de consimtamant, dol sau
eroare dupa caz, mai ales dolul.
Instanta sa dispuna partea care si a incalcat obligatia de a incheia contractul in
etapa precontractuala, de ex de a negocia cu buna-credinta
La negociere nu avem un acord cu privire al elementele esentiale, nu am un
obiectbine stabilti al obligatiilor, cel mult un obiect al contractului. Cu privire la
obligatii nu sunt determinate => daca instanta ar pronunta o hot s ar incalca
vointa partii care nu si a dat acordul. Instanta nici nu ar avea criterii pt a stabili,
pt ca nu poate sa negocieze conditiile contractului.
Art 1182 (2): pe parcurusl negocierii, dar partile nu au stabilit toate elementele,
daca pe parcus se ating toate elem esentiale si exista un acord al ambelor parti
cu privire la cestea, ocntractul se considera incheiat. E f important sa existe un
contract si cu privire la elem esentiale. Instanta nu e profesionist, nu urmareste
interese comerciale, de multe ori nu are experineta necesara dpdv economic,
deci nu e de dorit sa se ajunga la ea pt incheiere.
La ce se refera elementele esentiale:
-

Capacitatea = partile nu pot dispune

Consimtamant = reprezintra chiar acordul, nu se pune prob de a ajunge la
un acord cu privire la un acord
Obiect = reprezinta un elem esential obiectiv pt ca orice contract trebuie
sa aiba un obiect al sau, determinat de drepturi si obligatii. Plecam mereu
de la obiectul obligatiei pt a det obiectul contractului.
Cauza = doua tipuri: 1. Mediata = ce vrea vanzatorul sa faca cu pretul; nu
poate face obiectul negocierii 2. Imediata = intr un contract de vanzare
cumparare vand bunul ca sa primeasca pretul; nu am ce sa negociez
Forma = depinde: una impusa de lege, unde nu am ce sa negociez, pt ca
daca nu se incheie in forma respectiva contractul e lovit de nulitate
absoluta sau partile pot negocia (ex: locatiune)

elem esentiale obiective cele care tin de obiectul obligatiei.

Daca ulterior pt parti e important si locul de livrare, acesta poate de asemenea sa
fie un elem esential, dar va fi subiectiv, vointa uneia dintre parti (poate ridica
orice obligatie la rangul de elem esentiale) - Art 1185 elem esential subiectiv.

II. Oferta si acceptarea

Poate fi
-

directa si expresa
perioada de negociere

oferta e practic actul juridic unilateral prin care se demareaza incheirea

contarctului. Trebuie sa contina, daca vreau ca prin ea sa se incheie contractul,
suficiente elem pt formarea contractului, intentia ofertantului de a se obliga si
trebuie sa fie emisa si in forma ceruta de lege daca vrem sa conduca la o
incheiere legala a contractului.
Daca eu fac o oferta unei anumite pers, pot stabili daca o mentin un anumit
termen sau nu. Atunci cand am stabilit ca voi mentine oferta un anumit termen,
practic aceasta obligatie imi incumba pe toata perioada. Daca n am stabilit un
termen depinde de unde se afla acceptantul:
-

daca se afla in fata mea, e persoana prezenta (inclusiv daca vb cu ea la

teelfon sau pe skype = vb live), daca nu accepta pe loc, ea devine caduca
daca trimitem prin posta sau adresam unei pers care nu e prezenta, se
naste obligatia de a o mentine pe un anumit termen, rezonabil.

Forta olbigatorie a ofertei

1. ipoteza unei oferte irevocabile oricand am stabili un termen, oricand e
irevocabila in temeiul acordului partilor sau uzantelor dintre acestea,
ofertantul nu poate revoca oferta. O declaratie de revocare nu va produce
niciun efect. Daca destinatarul accepta in intervalul de timp, contractul se
va incheia si eu voi fi obligata sa inchei si sa execut contractul.
Art 1278 pactul de optiune si oferta: dif e : la oferta e un act juridic unilateral,
presupune doar manifestarea de vointa a ofertantului, nu am nevoie si de un
acord al acceptantului, voi face o oferta unilaterala, sunt intr o pozitie de forta.
Pactul de optiune apare de cele mai multe ori dupa ce am avut o anumita
negociere, partile au stabilit impreuna elem esentiale, iar o anumita parte are
nevoie de timp pt a se angaja un contract sau nu. E necesar sa am acordul
ambelor parti, atat a ofertantului, cat si a destinatarului ofertei. Pactul de optiune
e un contract unilateral si poate exista un pret ofertantul poate cere un anumit
pret. In acest caz, contractul nu devine bilateral.
Daca oferta e revocabila, in cazul ofertei fara termen adresata unei pers absente,
asa cum ii spune numele, revocarea e posibioa. Cat timp? Daca nu ajunge oferta
pana la destinatar, vorbesc de retragerea ofertei. Oferta, in definitiv, pana nu
ajunge la destinatar, nu produce efecte juridice pt ca e act unilateral supus
comunicarii. Obligatia se naste cand ajunge la destinatar. Daca nu a ajuns la el,
obligatia nici nu a apucat sa se nasca. Daca oferta a ajuns la destinatar, eu
aveam obligatia sa o tin, dar ma razgandesc mom limita pana la care pot sa o
revoc e pana la mom la care se considera incheiat contractul, respectiv
acceptarea ofertei comunicata ofertantului pt ca din acel mom am un contract. El

avea olbigatia de a mentine oferta un anumit termen rezonabil daca isi incalca
obligatia, va trebui sa raspunda pt daunele produse destinatarului raspundere
delinctuala.

Caducitatea ofertei intervine cand destinatarul nu a acceptat in termenul

prevazut o oferta sau in termenul rezonabil daca era fara termen. In cazul
decesullui sau a incapacitatii ofertantului, legea distinge dupa cum oferta era
irevocabila sau nu. daca e vb de contract intuitu personae, decesul ofertantului
va conduce la caducitatea ofertei, chiar daca e revocabila sau nu. In cazul ofertei
irevocabile, ea se transmite mostenitorilor, cu exceptia celor intuitu persoanae. In
cazul ofertei revocabile, decesul sau incapacitatea vor atrage si caducitatea
ofertei.

Acceptarea ofertei in ce conditii se produce:

Fata de acceptarea expresa, legea da posibilitatea incheierii ocntractului di ncare
rezulta in mod neindoielnic acceptarea. Ex: cel mai adesea e vb de inceperea
executarii obligatiei.
Tacerea sau inactiunea putem sa avem dispozitii legale care spun ca daca nu
refuz se considera acceptat sau uzante, practici sau daca am avut un acord de
negociere prin care am stabilit ca tu esti tinut sa refuzi, altfel tacerea e un acord.
1198 in ipoteza in care acceptantul care a acce[ptat in temrn, dar din motive
neimputabile ;ui, ajugne acceptarea mai tarziu la cunostinta ofertantului,
cpntractul se incheie daca nu exista un refuz din partea ofertantului. Daca nu au
fost motive neimputabile, ci pur si simplu acceptate, contractul nu se considera
incheiat decat in ipoteza in care ofertantul il va ...
Cum stim in ce caz ne aflam ma uit la data postei de pe plic, nu la data pe care
o trece acceptantul pe hartie. Mom e cel la care el a vrut sa l instiinteze. In
functie de mijloacele de comunicare, sa ne uitam care e momentul.
Unde se va incheia contractul 1186.

In cazul contractelor nenegociate

Ele pot sa contina anumite art 1202:
(1) daca sunt doua parti care trimit clauze standard se revine practic la regula
de la negociere. Daca adaugam (4) va fi considerat incheiat cu privire la
elem esentiale.
Clauzele standard sunt itulizate pentru ca sunt necesare un nr foarte mare, care
nu ar mai avea timp de negociere. Cel mai adesea deriva din puterea economica
pe care o au agentii. Un sg dezavantaj, mai bine spus o consecinta fireasca: daca
clauzele standard intra in conflict cu cele negociate, pot prevala cele negociate.

Art 1203 e vb ce un formalism legislativ, legea de impune o anumita conditie de

forma exprimare scrisa si expresa. In concret, poti sa semnezi in dreptul clauzei,
poti sa scoti din contract si sa anexezi la final (dar sa nu fie prea multe). Aceste
clauze nu se confunda cu clauzele abuzive pt ca cele neuzuale nu sunt limitate
doar la raporturile dintre profesionisti si consumatori, finalitatea acestui text e
aceea de a atrage atentia asupra existentei lor si a nu mai incheia intregul
contract, iar consecinta in cazul in care nu ai semnat si contractul s a incheiat e
ca respectiva clauza nu va produce efecte. La cele abuzive, clauza trebuie sa
produca un dezechilibru intre drepturile si obligatiile persoanei, nu functioneaza
automat, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a acelei clauze. Datorita
jurisprudentei CJUE pt a avea un efect persuasiv impotriva celor care le introduc,
daca o clauza a fost condiderata abuziva, nu putem sa completam ulterior, se da
clauza la o parte si nu putem cere nimic, gen penalitati. Deci cele doua sunte
diferite.
Exista si clauze abuzive intre profesionisti prin tranpunerea unei directive - legea
72 sau 73/2013.
Clauza compromisorie partile se obliga ca in caz de litigiu, sa se solutioneze
doar prin arbitraj.

Efectele contractului
Ne raportam la raporturile obligationale care se nasc, se modifica sau se sting.
Altfel spus, la drepturile si obligatiile ce se nasc, se modifica sau se sting.
Sunt guvernate de 2 mari PP:
-

pp fortei obligatorii a contractelor, din care decurge pp relativitatii

contractelor

pt a stabili intinderea dr si obligatiilor, trebuie sa stabilim continutul contractului.

Daca e precis ne raportam strict la art din contract care ne intereseaza. Avem
insa prob cand clauzele sunt foncuze, termenii nu sunt prorpii si se pune prob
interpretarii contractului. Nu se confunda cu proba (dovada existentei
contractului) sau calificarea contractului (incadrarea intr o anumita categorie)
Putem avea sist
-

obiectiv
subiectiv bazat pe vointa partilor
mixt: elem obiective + subiective

aderat la sistemul mixt, in care se pune accentul pe vointa reala a partilor 1266
alin 2 ne da acele elem pe baza carora putem dentifica vointa reala a partilor.
Celelalte reguli de interpretare: 1267 -> conduce la ideea de unitate a
contractului, astfel incat clauzele sa fie raportate la intregul continut, pt ca doar
astfel aflam intregul sens.
+ 1268: voi prefera intelesul care deriva din natura contractului si obiectul
acestuia
Toate pleaca de la elem obiective si ajung la elem subiective.

Toate aceste reguli sunt reguli principale de interpetare a contractului, mai intai
voi recurge la ele daca am probleme de intelegere. Nu apelam la ele cand
clauzele sunt clare.

Reguli subsidiare (1269): acestea sunt subsidiare pt ca nu mai suntem intr o

situatie de echilibru, ci intr una in care inb mod automat mergem impotriva uneia
si o favorizam pe cealalta. A ales aceasta varianta pt ca sunt pus ca respectivul
sa si fi dat consimtamantul, dar e posibil ca el sa nu si fi dat consimtamantul pt
onbligatia cu intindere mai mare, ci doar cu cea mai mica. Pt a nu incalca in nicun
caz lib de vointa a celui care se obliga, vom interpreta in fav lui.
Pt contracte importante e util un preambul, cum au directivele, pt ca ajutam
judecatorul sa inteleaga care a fost vointa partilor la incheierea ocntractelor.
Art 1272- tine de completarea contractului: vine in ajutorul celor care au mai
putina experienta, ii ajuta ca atata timp cat ajung la un consens cu privire la
obiectiv, regimul juridic se subintelege potrivit acestui art.

Principiul fortei obligatorii art 1270(1) = legea partilor. Avem pe de o parte

caracterul obligatoriu, dar totdata, fiind legea partilor, ca o consecinta, decurge si
faptul ca nu se pot crea drepturi si obligatii prin contract in sarcina unor alte
persoane si vb de pp relativitatii efectelor. Daca din manifestarea noastra de
vointa se naste contractul, conform pp simetriei, e normal sa se stinga tot prin
acordul de vointa a partilor.
1270(2): exceptia la sus prin partea cu cazuri autorizate de lege, daca el
considera ca valorile sunt de natura sau duca la modificarea sau incetarea
contractului.
Aceste cauze sunt:
1. impreviziunea (1271) nu exista in vechea reglementare. Alin (1) se
mentine la pp fortei obligatorii. Cat timp am asumat o, chiar dca devine
mai oneroasa, trebuie executata.
La (2) sa fie excesiv de oneroasa, nu vb insa de imposibilitatea de a executa o
anumita obligatie, pt ca aici se deschide cazul fortuit sau forta majora. Tre sa
fie super greu de executat, dar nu imposibil. Onerozitatea sa provina dintr o
schimbare exceptionala a imprejurarilor, care presupune alin (3):
-

dupa incheierea contractului, pt ca daca exista inainte era previzil pt mine,

exista la mom la care am incheiat contractul si trebuai sa nu l inchei sau sa
prevad masuri de protectie
aceleasi argumente
daca riscul era in campul contractual, era asumat de debitor si e firesc sa
raspunda
se creeaza o conditie suplimentara: debitorul trebuie sa INCERCE SI SA
NEGOCIEZE CU BUNA CREDINTA contractul si sa l adapteze impreuna cu
creditorul si doar daca nu reuseste poate sa apeleze la instanta.

Instanta poate sa dispuna 1271 (2): adaptarea/incetarea contractului. Deciiza e

pusa in mana judecatorului si luata din mana partilor, in baza recomandatrilor
unor parti si a sustinerilor partilor.
Adaptarea contractului munca de a restabili continutul dr si obligatiilor.
Incetarea contractul nu va mai proceude efectul de la mom si in conditiile spune
de instanta.
Nu mai am nevoied e o cauza expresa.
2. Alta exceptie e denuntarea unilaterala: 1276 1277: 1277 e o astfel de
clauza autorizata de lege prin care inceteaza contractul pt ca prevede ca
contractul poate fi denuntat de oricare parte cu preaviz in termen
rezonabil. In cazul c succesive, dr de denuntare unilaterala al oricareia
dintre parti e prevazut de lege printr o norma imperativa de la care
acestea nu pot deroga. Devin un fel de servitute persoanal astfel de
obligatii.
Daca e vb de contracte cu executare uno ictu sa u... cat timp partile nu au
prevazut o perioada de dezicere, ele nu pot sa renunte la contract, nu poate
sa inceteze prin simpla manifestare de vointa a uneia dintre parti. Atunci cand
citim 1276 sa vedem in vedere ca partile au prevazut o anumita clauze.
Numai asa, astfel nu. Alin (2) 1276 presupune o regula in plus, dar premisa e
ca eu sa fi avut acest drept. Conform (4) sunt norme supletive, de la care
partile pot deroga. Problema cu (3) e ca ar parea ca pot sa denunt contractul
fara a fi obligat practic sa am vreo prestatie in acest sens si fara sa fiu
conditionat in vreun fel de mentinerea intr un anumit tip. Prob: daca azi inchei
si maine sa l denunt pt ca asa vreau eu care e intentia mea de a ma obliga,
care e esentiala pt incheierea contractului, tine de consimtamant. LT: ar trebui
atunci sa am o alta forma de constrangere, macar o anumita perioada de timp
sa fiu tinut sa execut contratul, sa existe totusi o anumita forma de
constrangere, pt ca altfel nu mai rezulta intentia partilor de a se obliga. Opinia
contrara: lib de vointa a partilor.
La contractele intuitu persoane la decesul uneia dintre parti, la mandat sau
comodat.
Cand poate sa devina imposibil de executat obligatia daca a intervenit forta
majora, daca obligatia e temporala se suspenda, dar dacaa e definitiva
contractul va inceta. Daca avem prin clauze exprese din contractul
posibilitatea partilor de a modifica contracxtul sau de a l face sa inceteze, nu
mai suntem pe exceptie la pp fortei obligatorii a contractului, pt ca aici partile
nu trebuie sa fi prevazut aceasta situatie. De ex: daca am o clauza de
denuntare pe care au agreat o partile si una se prevaleaza, practic isi exercita
lib de vointa, a fost agreat acest mod, nu e decat o executare a contractului.

Pp relativitatii se deduce din art 1270. Avem si exceptii, care pot fi numai cu
privire la drepturi, nu si la obligatii.
Dif intre relativittea si opozabilitate: opozabilitatea dif intre act juridc si
realitate, actul juridic produce efecte numai intre parti, dar e o realitate de
care toti trebuie sa tina cont, se pot prevala daca le profita, daca aduc

atingere drepturilor nascute i se atrage raspunderea delinctuala. Aceasta dif

are efecte inclusiv pe taram probatoriu, partile vor fi tinute sa probeze
existenta actului, in timp ce pt tert e un fapt juridic care poate fi probat prin
orice tip.
Partile in contract sunt:
-

peRsoanele care incheie actul juridic. Daca avem mandatar, parte e

persoana pe care acesta o reprezinta. Acelasi regim pe care il are si partea
il vor avea si succesorii, de principiu vor trebui sa respecte si sa execute
contractul incheiat de autor ca si cum ar fi fst incheiat de ei. E vb de
succesorii universali care sunt cei care preiau intregaa masa succesorala
sau cei cu titlu universal, care preiau o cota parte. Alin (1) 1282. Mai ales
in cazul simulatiei daca actul facut de autor e facut in dauna
mostenitorului, evident ca voi putea sa mi apar interesul meu, adica sa
actionez ca un tert.

In cazul succesorilor cu titlu particular 1282(2): pt ca obligatiile contractuale sa

se transmita trebuie sa fie prevazute de lege. Mnu pto avea vreun ca zin care sa
se transmita o obligatie de la o pers la alta cu exceptia succesorilor fara sa fie
prevazut de lege. Succesorii cu titlu particular sunt pers care dobandesc bunul
prin cumparare sau alt mod si datorita leg stranse in care s eafla dr respectiv cu
bunul, nu si ar mai gasi nicio utilitate ca dr si obligatia corelativa sa rmana in
patrimoniul celui care l a transmis. Pt toate aceste situatii, a cazului prevazut de
lege, legea cam det toate situatiile in care sunt de stransa leg. Mai avem de ex
obligatiile propter rem si scriptae in rem exemplu clasic de obligatii care se
transmit dobanditorilor.
Conditie suplimentara: inscrisul prin care s a nascut obligatia sa aiba data certa.
Ri se respecta formalitatea inscrierii in CF sau sa existe un inscris cu data certa pt
a ma asigura ca nu se creeaza in mod artificial obligatii in sarcina succesorilor.
Terti: toate celelalte pers care nu au participat la incheierea actului si nu au
legatura cu acesta + o categ speciala de terti, creditorii chirografari care sunt
speciali pt ca ei pot produce anumite modificari si pot, fata de ei, sa se constate
inopozabilitatea unui naumit act juridic actiune apauliana (actul a fost incheiat
in vederea fraudarii creditorilor) sau simulatia, nu neaparat in vederea fraudarii,
dar sunt vatamati.

CURS 3
Legatura dintre principiul relativitatii si principiul fortei obligatorii
Circumferinta e pp relativitatii.
Pp relativitatii efectelor contractului delimiteaza sfera in care actioneaza pp fortei
obligatorii a contractelor. Uneori insa, pp fortei obligatorii trece dincolo de
aceasta sfera, adica forta contractului se intinde si asupra unor terti fata de
contract. Aceste extinderi ale pp fortei obligatorii, dincolo de granita trasata de
pp relativitatii sunt tocmai exceptiile de la acest pp, asadar putem spune ca

exceptiile de la pp relatiivtatii efectelor contractului se refera la situatiile in care,

din contract se pot naste drepturi si obligatii in favoarea sau in sarcina unor terti
fata de contract. Observam chiar din aceasta formulare ca vom avea doua
categorii de exceptii de la pp relativitatii efectelor contractului: exceptii sub
aspect activ (tertii dobandesc drepturi) si exceptii sub aspect pasiv (tertii primesc
datorii din contracte la care n au participat).
Regula ne spune ca mai exceptiile sub aspect activ sunt admise, nu si cele sub
aspect pasiv, adica e posibil sa avem exceptii sub aspect pasiv, dar de regula nu
sunt admise cele sub aspect pasiv. Totusi vom vedea ca in domeniul asazilor
acorduri colective, pot functiona intr-o anumita masura exceptiile sub aspect
pasiv, de ex: contractul colectiv de munca trebuie sa fie respectat sub aspectul
datoriilor pe care el le creeaza pentru salariati, chiar si de catre angajatii care nu
au semnat contractul. Tot astfel, in materia procedurii reorgnizarii judiciare si a
insolventei unei societati, planul de reorganizare votat de majoritatea adunarii
creditorilor este obligatoriu si pentru creditorii care au votat impotriva sau au
lipsit de la adunare. Un alt ex de la reale: coproprietatea juridica, care in NCC se
bucura deja de o anumita organizare juridica. Ca urmare, in NCC regula
unanimitatii e inlocuita in privinta actelor de adm cu regula majoritatii, ceea ce
inseamna ca in sfera de aplicare a acestei reguli, coproprietarii care au votat
majoritar o masura o vor impune si celor minoritari care au votat impotriva sau
au lipsit de la actul votarii. Observam ca in cazul acestor acorduri colective nu e
vorba de un contract veritabil, ci de un mecanism de decizie intr-o structura
formala sau informala, in care poate functiona principiul majoritatii. E o extindere
a mecanismului din dreptul public care are in vedere buna functionare a
democratiei, care in varianta ei reprezentativa e indisolubil legata de pp
majoritatii. Din dreptul public, acesta s a extins si la organizatiile private, inclusiv
la ipotezele in care mai multe persoane, chiar daca nu dau nastere unei persoane
juridice, au totusi interese comune, care presupun decizii luate cel putin in mod
majoritar. La modul general, se poate spune ca si aici e vb de un acord de vointa,
cei care voteaza isi exprima opinia, concorda asupra unei decizii.

Exceptiile sub aspect activ contractul in folosul unei terte persoane = stipulatie
pentru altul si actiunile directe.

Aparenta exceptie de la pp relativitatii efectelor contractului promisiunea faptei

altuia sau conventia de port fort.
Art 1283 promisiunea pt fapta altuia. Din text rezulta ca (1) promisiunea faptei
altuia e un contract prin care o persoana se obliga fata de cealalta parte cu care
contracteaza sa determine o terta persoana sa incheie sau sa ratifice un anumit
act juridic => avem doua parti contractante si un tert fata de contract care nu
participa deci la incheierea contractului. La prima vedere am putea spune ca se
naste o datorie in sarcina tertului de a incheia un contract cu una dintre cele
doua parti. In realitate, tertul nu primeste nicio datorie din contract. Numai
debitorul se obliga fata de creditor la o anumita prestatie, care consta in
determinarea tertului de a incheia sau de a ratifica un act juridic, de regula e
vorba de prestatia prin care tertul e convins sa incheie un contract cu creditorul,
dar e posibil sa fie vorba si de un act juridic unilateral. Asa fiind, intelegem de ce

promisiunea faptei altuia e o aparenta exceptie. Pt incheierea valabila a acesteia,

trebuie sa fie indeplinite conditiile generale de validitate ale contractului si in
plus, cum se spune la art 1283(3) e nevoie ca in contract sa fie in mod clar
precizata intentia promitentului de a se angajasa convinga tertul la incheierea
sau ratificarea unui act juridic. O asemenea intentie nu se prezuma. Textul spune
ca ea trebuie sa rezulte neindoielnic din contract sau din imprejurarile in care
acesta a fost incheiat.
Efectele promisiunii faptei altuia sunt, cum rezulta din cele spune anterior,
dreptul creditorului de a pretinde debitorul executarea prestatiei de a convinge
tertul de a incheia contractul si datoria corespunzatoare a
debitorului/promitentului de a savarsi aceasta prestatie. Datoria comitentului se
executa in masura in care tertul a incheiat sau ratificat actul juridic convenit de
parti. Altfel spus, raportul juridic nascut din promisiunea faptei altuia e calificat ca
o obligatie de rezultat, iar nu ca una de mijloace. Daca promitentul nu atinge
rezultatul, respectiv daca tertul nu incheie actul juridic convenit, comitentul e
responsabil fata de creditor, adica va fi obligat la daune interese.
In mom in care promitentul si a executat datoria, el e liberat, altfel spus din acel
mom, daca tertul s a obligat el insusi, angajamentul juridic al tertului v a trebui
sa fie onorat de el insusi. E totusi posibil ca promitentul sa si asume distinc, printr
o fideiusiune, datoria de a garanta tertului ce priveste obligatia de plata.

Exceptii veritabile de la pp relativitatii efectelor contractelor

1. Stipulatia pentru altul/promisiunea faptei altuia: art 1284-1288
= un contract prin care parte denumita promitent se obliga fata de cealalta parte
contractanta denumita stipulant sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva catre o alta
persoana denumita tert beneficiar. Asadar, avem doar doua parti contractante.
Tertului beneficiar nu particia la incheierea contractului. Cu toate acestea, din
contract, tertul dobandeste un drept. In NCC din 1864 nu era regl in mod expres
figura juridica a stipulatiei pt altul, totusi erau anumite texte in materii speciale,
de ex cel referitor la donatia cu sarcina,care permiteau in cazuri speciale
incheierea unei stipulatii pentru altul. In plus erau legi speciale, altele decat codul
civil care reglementau. NCC reglementeaza la nivel de pp figura juridica a
stipulatiei pt altul.
Astfel inteleasa, presupune indeplinirea cerintelor de validitate a contractelor, de
fond si daca e cazul de forma. Spun daca e cazul pt ca in acest caz se suprapun 2
figuri juridice distincte, dar complementare: figura juridica a stipulatiei pt altul pe
un contract numit sau nenumit.
NB: nu numai contractele numite pot imbraca forma stipulatiei pentru altul, ci si
cele nenumite.
Dar pe langa aceste conditii generale de validitate, in cazul contractului in folosul
unei terte persoane mai sunt necesare 2 conditii speciale:
- intentia de a stipula trebuie sa rezulte foarte clar din contract => nu se
prezuma intentia de a stipula, trebuie sa existe animus stipulanti

- 1285: (persoana determinabila necesare criterii pt a determina)

Efectele juridice ale stipulatiei pentru altul

Urmarite in 3 planuri:
a. Planul raporturilor dintre promitent si stipulant - ca urmare a stipulatiei se
naste un raport juridic obligational intre promitent si stipulant, dar e unul
atipic. Pentru ca acest raport atipic presupune ca, de fapt, si continutul si
obiectul lipsesc de fapt, cel putin din perspectiva datoriei asumate de catre
promitent, pentru ca primitentul nu presteaza catre stipulant, nu exista o
datorie fata de stipulant de a executa prestatia. Cat priveste sanctiunea
daca promitentul nu executa prestatia catre tertul beneficiar, stipulantul il
poate trage la raspundere pe promitent sa il cheme in judecata cerand
executarea in natura catre promitent sau, daca aceasta nu e posibila,
daune interese pentru stipulant, in masura in care dovedeste ca a suferit el
insusi un prejudiciu care urmare a neexecutarii prestatiei catre tertul
beneficiar. In masura in care stipulantul insusi s a obligat fata de
promitent, adica daca aportul acesta are caracter sinalagmatic, atunci
stipulantul ar putea sa i ceara, daca promitentul nu executa prestatia fata
de tertul beneficiar, chiar rezolutiunea sa rezilierea. Asadar obsevam ca o
parte din sanctiunea raportului, pt ca poate sa ceara executarea prestatiei
pt el insusi.
b. Planul raporturilor dintre promitent si beneficiar raport mai aproape de
structura clasica a obligatiei pt ca avem un drept promitentului la
intalnirea prestatiei, avem datoria promitentului la executarea prestatiei si
avem si o parte de substanta. Tertul beneficiar, daca promitentul nu
executa, poate cere in justitie executarea in natura, daca aceasta nu e
posibila tertul poate cere daune interese + alte pagube, in schimb tertul
beneficiar nu poate sa ceara rezolutiunea sau rezilierea contractului pt ca
raportul dintre tertul beneficiar si promitent nu are caracter sinalagmatic.
Exista numai dreptului fata de promitent, nu si obligatia.
Cand se naste dr in patrimoniul tertului beneficiar de regula in mom
stipulatiei, dar poate fi alt termen stabilit de parti sau de indeplinirea unor
conditii. Important e ca intotdeauna dr se naste in patrimoniul tertului, fara
sa treaca prin patrimoniul stipulantului. E importanta precizarea pt ca asta
inseamna ca tertul beneficiar nu va suporta concursul creditorilor si
mostenilor stipulantului, nu are treaba cu acestia, dar in legatura cu
dreptul nascut direct - e afectat de o anumita incertitudine juridica: tertul
beneficiar trebuie sa accepte sau sa refuze dreptul primit in patrimoniu.
NB: aceasta manifestare de vointa e exterioara contractului, e un act
juridic unilateral, reprezinta exercitarea unui drept potestativ de a accepta
sau a refuza situatia, ceea ce are o consecinta asupra situatiei juridice
preexstente. Daca tertul accepta stipulatia se consolideaza dreptul in
patrimoniul sau. Daca tertul o refuza, se considera ca dreptul nu i a intrat
niciodata retroactiv in patrimoniul si stipulantul va profita el insusi de dr
respectiv.
c. Planul raporturilor dintre beneficiar si stipulant: ele pot sa fie foarte
diverse, nu sunt prevazute in NCC, dar pot fi identificate. E posibil ca prin

stipulatie stipulantul sa doreasca sa stinga o datorie. Stipulantul sa faca o

liberalitate sau sa i acorde un imprumut etc. In concret vedem cercetand
situatia de fapt. Cheia e la stipulant, promitentul doar se obliga.

Revocarea stipulatiei pentru altul

NB: nu e vb de revocarea contractului, ci de revocarea stipulatiei. Stipulatia e un
contract, dar aici avem in vederea revocarea efectului juridic produs in
patrimnoiul tertului, adica stipulantul se poate razgandi. Nu inseamna ca acordul
de vointa e inlaturat. Revocarea trebuie sa se produca pana la un anumit
moment, nu mai tarziu de momentul in care acceptarea revocarii ajunge fie la
promitent, fie la stipulant. Ulterior nu mai e posibila.
Art 1287: e descris mecanismul revocarii stipulatiei (1) dr a revoca stipulatia nu
se transmite la mostenitori si nu poate fi revocat pe cale obligca de creditori. Nu
e nevoie de acordul promitentului cu exceptia cazului in care incheie o obligatie si
trebuie sa o execute. (2) ca urmare a revocarii nu e desfiintat contractul, el
ramane in vigoare, dar prestatia va ramane fata de alta persoana obligata in
subsidiar.

Natura juridica a stipulatiei pentru altul NCC: figura juridica distincta, autonoma,
sui generis si nu e nevoie sa fie asimilata cu alta figura juridica. Se grefeaza
intotdeauna pe un contract numit sau nenumit.

ACTIUNILE DIRECTE
Pe langa stipulatia pt altul o alta ipoteza in care pp fortei obligatorii paseste
dincolo de granita e ipoteza actelor directe = sunt situatii in care desi anumtie
persoane nu partipica la incheierea unui contract, totusi in acel contract se naste
dreptul de a actiona in justitie cu una dintre partile contractante. Nu e chair un
tert beneficiar pentru ca exista anumite legaturi specifice peexistente.
1. In materia contractului de antrepriza art 1856. Daca antreprenorul se
foloseste de alte persoanei, incheie un contract de subantrepriza, atunci
acesti terti care n au incheiat se pot indrepta impotriva beneficiarului ca sa
le ceara pretul lucrarilor efectuate, daca antreprenorul nu i plateste. Insa
numai pana la concurenta lucrarilor.
2. Contractul de mandat 2023(6) daca mandatarul incheie un contract de
submandat, mandantul are actiune directa si impotriva submandatarului,
chiar daca nu a incheiat contractul in mod direct.

Opozabilitatea fata de terti a contractelor

Distinctie intre ideea opozabilitatii contractelor intre partile contractante numai in

favoarea/sarcina partilor si o alta acceptie: opozabilitatea fata de terti, care nu
mai presupune ca se nasc drepturi si obligatii din contract.
Opozabilitatea spune ca tertii trebuie sa respecte contractul ca realitate juridica,
ca fapt juridic in sens restrans. Tertii nu au voie sa intervina in raporturile
contractuale pt a impiedica partile sa le desfasoare. In acest sens contractul e
opozabil tuturor. In pp, nimeni nu poate ignora existenta contractului ca realitate
juridica, dar avem si exceptii care sunt siotuatiile in care tertii au dreptul sa
ignore existenta contractului sau acele situatii in care contractul nu e opozabil
tertilor, e vorba de situatiile in care intervine o situatie juridica inopozabilitatea
fata de terti a contractelor.
1. Actiunea pauliana sanctiunea fraudarii savarsite prin contractul care
jusitifica actiunea pauliana sancitunea e nopozablitatea fata de terti a
actului fraudulos
2. Simulatia

SIMULATIA
E reglementata in NCC, art 1289 1294.
Simulatia e o forma de protectie juridica a minciunii, cata vreme nu e nimic ilicit
in ea si nimic grav imoral.
Simulatia = o operatie juridica care cuprinde in structura ei mai multe acte. actull
esential pentru operatia juridica a simulatiei e acordul simulatoriu, adicai
ntelegere adintre toate partile din operatia simulatiei prin care ele stabilesc ce e
si ce nu e aevarat din situatia juridica dintre ele, adica ele stiu ce e adevar si ce e
minciuna in situatia juridica. Pe langa acordul simulatoriu, partile mai incheie un
act juridic public, de regula un contract, alteori un act unilateral care imbraca
realitatea dintre parti intr un val mincinos. Actul e public, dar e simulat. Uneori in
structura simulatiei mai exista si un al treilea act, de asemenea secret, care e un
accesoriu al acordului simulativ. Uneori, in tratate, nici nu se face distincte intre
acordul simulatoriu si actul secret care il insoteste. Acordul simulatoriu nu poate
lipsi, dar actul secret nu e obligatoriu, e doar de natura simulatiei, nu de esenta
ei.
Felurile simulatiei
1. Simulatie prin act fictiv:
- Un act juridic public
- Un acord simulatoriu care afirma pur si simplu ca actul public e fictiv, in
realitate nu exista nimic intre parti, de ex: doua persoane incheie public un
contract de v-c, iar in secret acordul simulatoriu precizeaza ca acel
contract nu s a incheiat, ca nu s a vandut nimic iar cumparatorul nu a
primit banii
2. Simulatie prin deghizare, totala sau partiala

In public avem un act juridic incheiat de parti, care deghizeaaza fie natura
juridica, caz in care deghizarea e totala, fie un elem din contractul secret,
care e accesoriu la contractul simulatoriu
Avem deci si act public, si secret, de ex: public donatie, in secret e v-c. Aici
e deghizata totala, e chiar natura juridica. E posibila ca si in secret si in
public sa fie un contract de v-c, unde deghizarea poate stabilit un alt pret
de ex, din motive de ordin fiscal si deci e o deghizare partiala

3. Stipulatia prin interpunere de persoane

- In secret se incheie un contract intre doua persoane
- In public acelasi contract se incheie intre o persoana din actul secret si o
alta persoana care nu e din actul secret. Ne spune ca produce efecte nu
contractul public, ci cel secret.

Scopurile simulatiei
Scopurile simulatiei sunt licite - simulatia e permisa sau mai bine zis nu e
sanctionata altfel decat cu sanctiunea civila specifica.
Scopurile sunt ilicite sanctiunea e fie fiscala, fie penala, fie una civila mai grava
nulitatea actului secret.
Mai multe efecte in mai multe planuri:
- In planul raporturilor intre parti si terti: de regula, fata de terti va produce
efecte actul public, in masura in care tertii s au intemeiat cu buna credinta
pe actul public, adica n au cunoscut existenta actului public. Totusi NCC
adopta doar in mod nuantat aceasta solutie, pt ca in NCC pare sa se faca o
distinctie intre terti si creditorii tertilor, adica pare sa rezulte ca in sfera
tertilor nu ar intra creditorii partilor, ori in mod normal creditorii partilor
sunt terti fata de ambele si important e daca au cunoscut sau nu existenta
actului secret, iar daca nu au cunoscut o nu le poate fi opusa art 1290(1).
Cat timp tertii sunt de buna credinta sunt tinuti de actul public => daca e
vb de creditorii intrainatorului, nu intra in categoria tertilor, ei se identifica
practica cu partilor si mostenitorii lor, ceea ce nu e mereu exact. (2) pot
sa invoce actul pt ca numai impotriva lor nu e posibil, dar el pot sa l invoce
chiar daca n au stiut de existenta lor, au drept de alegere. Daca unii tert au
interes sa l invoce pe cel secret, ceilalti pe cel public solutia de pp pe VCP
castiga cei care se intemeiaza cu buna credinta pe contractul public.
Noua conceptie nu se mai gaseste in NCC, art 1291 ofera putina protectie
creditorilor in raport cu actul secret. Creditorii dobanditorilor numai daca
dreptul lor a fost inscris in CF sau daca au obtinut sechestru. Altfel li se va
putea opune actul secret si vor pierde in conflictul cu creditorii
instrainatorului. (2) nu buna credinta e importanta, ci cand s a nascut
creanta creditorilor instrainatori.
- In planul raporturilor intre parti: acordul simulatoriu si actul secret atasat
sunt cele care produc efecte, important e insa ca aceste acorduri secrete
sa fie valabile, adica sa indeplineasca cerintele de fond necesae pt acele
acorduri secrete. O prob delicata e daca actul secret ar trebui sa

indeplineasca si cerinta de forma, daca e vb de una ad validitatem.

Discutia e ampla, in NCC e indirect prevazuta in 1289(2) => numai cele de
fond sunt importante, n ar fi necesare si cele de forma. Dar trebuie cu grija
privita si primita pt ca se presupune ca speciala cerinta de forma ar putea
sa se extinda de la contractul public la cel secret si daca are forma ceruta
de lege suplineste forma prin cea a actului public. Pare sa transfere o forta
juridica a actului secret la actul public, care in mod normal nu ar trebui sa
aiba efect.
In planul raporturilor intre tertii fata de actele juridice simulate

In structura simulatiei poate fi si un act unilateral si un contract 1293. Insa nu si

la acte nepatrimoniale 1294.

Actiunea in simulatie
= actiunea prin care orice persoana interesata, fie o parte, fie un tert, cere in
justitie inlaturarea valului mincinos al actului public si dezvaluirea actului secret,
care insa nu inseamna constatarea actului secret.
Actiunea in simulatie e una in constatare, si deci imprescriptibila. Proba se poate
face de catre parti tinand seama de proba actului juridic,cu orice actului juridic,
chiar si partile pot dovedi astfel daca simulatia are un scop licit.
Sanctiunea e inopozabilitatea actului secret fata de tertii de buna credinta,
dar ei, daca au interes, pot sa l invoce.

Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

In cazul contractelor sinalagmatice, notiunea de cauza se prelungeste de pe
taramul incheierii pe taramul executarii contractelor. Fiecare parte re in mom
incheierii contractului repezentarea subiectiva ca si cealalta parte se obliga si
cand isi executa datoriile foecare parte are repreznetarea subiectiva ca si cealalta
parte isi va executa daotriile. Acest inteles al notiunii de cauza, prelungit
determina ceea ce se cheama interedependenta obligatiilor nascute din contracte
siunalagmatice.
Interdependenta e despinsa din notunea de cauza.
3 efecte specifice:
1. Rezolutiunea si rezilierea
2. Exceptia de neexecutare
3. Riscul contractului

Atunci cand o parte nu si executa datoria, ramane fara cauza executarea daotriei
celelilalte parti. E pune problema ce se intampla cu datoria ramasa fara cauza.
Efectele specifice raspund.

1. REZOLUTIUNEA SI REZILIEREA
Acelasi efect in doua haine diferite.
Neexecutare: trebuie sa distingem intre neexecutarea obligatiilor justificata si
neexecutarea fara justificare.
In NCC avem cauze de justificare a obligatiilor, a neexecutarii obligatiilor. De la
art 1555-1557 textele vorbesc despre cauze justificate de neexecutare a
obligatiilor contractelor.
Art 1556 partile trebuie sa execute in acelas timp. Daca una nu executa, invoca
1556
Cea mai importanta jusitifcare a neexecutarii e imposibilitatea fortuita de
neexecutare: art 1557 + 1634 => imposibilitatea de executare e fortuita in
masura in care e determinata fie de o cauza de forta majora, fie de un caz fortuit,
fie de fapta unui tert, in masura in care aceste fapte au fie valoarea fortei majore,
fie a cazului fortuit. Se mai numesc si cauze straine = imprejurare dincolo de
vointa debitorului.
Distinctia e importanta intre neexecutare justificata si nejustificata pt ca in
functie de tipul de neexecutare opereaza alte efecte. Daca debitorul nu si
executa fara justificare datoria, creditorul poate sa recurga la rezilierea
contractui. Rezolutiunea sau rezilierea opereaza la neexecuare fara justificare +
neexecutarea sa fie insemnata. Nu e obligatoriu ca neexecutarea sa fie totala,
poate fi partiala, dar sa fie insemnata. Pt ca daca e vb de neexecutare lipsita de
insemnatate, rezolutiunea nu e posibila, s ar putea pune cel mult problema
reducerii prestatiilor art 1551. Contracte cu executare succesiva se aduna
neexecutari neinsemnate se face una insemnata. Stipulatia contrara din final
Stoica zice ca se refera la la alin 2, nu la tot.
Rezolutiunea = sanctiunea desfiintarii contractului ca urmare a neexecutarii.
Opereaza la contracte cu executare dintr o data.
Reziliere = incetare si opereaza la contrcte cu executare succesiva.

Modurile prin care opereaza rezolutiunea sau rezilierea

Art 1550
(1) Judiciara si unilaterala
(2) Rezolutiunea de plin drept
Alin (2) 1550 e rezultatul unui amendament neinspirat facut de catre
parlamentari si care a ajuns in caeasta forma ca urmare a contribuitiei negative a
Parlamentului. Nu exista cand a fost trimis de la Guvern la Parlament. daca
suntem in prezenta unei neexutari fara justificare, sanctiuni care pot fi alese de
creditor art 1516 => creditorul are drept de optiune, el alege ce face =>
desfiintarea contractului dupa caz e initiativa dupa caz e alegerea lui, nu simpla
consecinta. Daca am spune ca se desfiinteaza cand debitorul nu executa, ramane
fara substanta pp fortei obligatorii a contractului si atunci de fapt numai
creditorul alege. De aceea 1550(2) e defectuos.

1550(2) a opera de plin drept nu inseamna ca nu mai are drept de optiune

creditorul, ci daca el vrea desfiintarea contractului, momentul desfiintarii poate fi
momentul , e legat de manifestarea de vointa a creditorului, adica se considera
ca s a produs fie cand instanta pronunta rezolutiunea sau rezilierea sau daca e vb
de rezolutiune unilaterala, la emiterea declaratiei unilaterala de vointa.
2 moduri
1. Judiciara = atunci cand debitorul nu executa fara justificare, creditorul cere
instantei sa pronunte rezolutiunea. A intervenit o cauza straina aparare. In
cazul rezolutiunii unilaterale, rolul judecatorului e luat chiar de catre
creditorul, suntem in fata a ceea ce se numeste act de justitie privat.
2. Regula e ca nu sunt permise actele de justitie private. In anumite cazuri,
legiuitorul ingaduie anumite forme de justitie privata, acesta fiind cazul
rezolutiunii unilaterale. Dif: la 1 rolul justitiei e ante sanctiunea, antefactum
si justitia pronunta, iar la 2 debitorul poate el sa sesizeze justitia pt a
sesiza daca devclaratia de rezolutiunea a fost emisa corect. Dif e
momentul in care intervine justia.

Cum opereaza rezolutiunea unilaterala

1552(1) 3 ipoteze cand creditorul e indreptati sa emita declaratie unilaterala de
rezolutieune sau reziliere, fara a mai apela la instanta de judecata.
-

Daca exista o clauza in contract prin care se permite declaratia unilaterala

de rezolutiune.
Cand debitorul e de drept in intarziere.
Cand desi debitorul nu e de drept in intarziere, a fost pus in intarziere si a
trecut termenul pe care creditorul i l a acordat prin notificarea de punere in
intarziere

In oricare dintre aceste situatii, creditorul poate emite declaratia unilaterala de

rezolutiune sau rezilierea = act unilateral prin care se exercita dreptul potestativ
al creditorului de a desfiinta sau inceta contractul.
Pt a produce efecte, declaratia unilaterala trebuie sa fie comunicata debitorului, a
produce efecte fie din momentul in care a ajuns la debitor, fie daca i se da un
termen ulterior din momentul in care expira termenul.
Rezolutiunea presupune 3 acte juridice:
2 indispensabile, unul tine doar de natura.
1. Declaratia de reziliere, act de drept substantial
2. Notificarea catre debitor a acestui act juridic unilateral, act procedural.
Acestea doua sunt indispensabile. Nu trebuie confundate cu inscrisurile,
caci ambele pot fi intr un singur inscris.
3. Actul de punere in intarziere a debitorului. Cand e de drept nu mai e nevoie
de notificare sa e posibil ca prin contract e posibil ca partile sa fi prevazut
ca nu e necesara punerea in intarziere.

Declaratia de reziliere daca obiectul contractului e un imobil, atunci trebuie sa

fie inscrisa declaratia in CF sau daca e vb de bunuri mobiel ce presupun o
publicitate, trebuie inscris in registrul de publicitate specific.
Declaratia trebuie sa fie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pt
actiunea corespunzatoare dreptului de creanta al creditorului, adica daca are
creditorul un drept de creanta care se prescrie in 3 ani, declaratia trebuie sa fie
inainte de a expira acel termen. La drept real in termenul de prescriptie al acel
drept.
Declaratia e irevocabila, dar aceasta forta juridica e dobandita din mom in care a
fost comunicata debitorului sau cand extrag termenul prevazut. Clauza de
rezolutiune = pact comisoriu art 1553 nuanteaza o forma particulara de clauza
de rezolutiune, in sensul ca se refera la o clauza care trebuie sa indeplineasca
anumite cerite. Mai intai clauza trebuie sa prevada in mod expres care sunt
obligatiile a caror neexecutare justifica declaratia de rezolutiune sau reziliere.
Daca nu e vb de o punere de drept in intarziere, si in acest caz trebuie facuta
notificarea, oartile insa pot sa prevada prin pactul comisoriu ca e scutit creditorul
de punerea in intarziere, caz in care aceasta formalitate nu mai e necesara.

Efectele rezolutiunii si a rezilierii

Efectul rezolutiunii e retroactiv, adica se considera ca desfiintarea contractului se
produce chiar in raport cu momentul incheierii. Se considera ca nu exista
contract.
La reziliere vorbim despre incetare si efect pt viitor, dar si aici trebuie sa vedem
ca obligatiile partilor trebuie sa fie executate pana in mom in care inceteaza
contractul. Daca o parte si a executat obligatia pana intr un mom, iar ceallata
parte are restante, va fi obligata sa le aduca la zi.
Indiferent daca e vb de rezolutiune sau reziliere, desfiintarea sau incetarea nu
produce efect asupra clauzelor referitoare la solutionarea diferendelor, cum sunt
de ex clauzele arbitrare sau asupra clauzelor destinate sa produca efecte chiar in
caz de rezolutiune.

CURS 4
Excepia de neexecutare

Reciprocitatea si interdependena obligatiilor nscute din contractele

sinalagmatice presupune si simultaneiutatea executrii obligatiilor. Art. 1555 alin.
1 c civil
Sunt ns situaii in care se poate deroga de la principiul simultaneitatii executrii
obligatiilor, dar, in msura in care nu ne aflam intr-o situaie de excepie, acest
principiu ntemeiaz exceptia de neexecutare a contractului. Altfel spus, cat timp
o parte nu isi executa datoria fara justificare, cealalta parte poate amna
executarea, invocnd excepia de neexecutare. Nu se poate invoca o asemenea
excepie cand nu funcioneaz principiul simultaneitatii executarii obligatiei.

Potrivit 1555(2), daca una dintre datorii necesita o perioada mai mare de timp
pentru executare, datoria celeilalte parti poate fi amnata in executare pana
cnd se finalizeaz prestaia care are o durata mai lunga in timp. Tot astfel, daca
prile au prevazut un termen pentru executarea uneia dintre datorii, cealalta
parte nu mai poate invoca excepia de neexecutare. In sfrit, nu poate invoca
excepia de neexecutare creditorul care determina el nsui neexecutarea datoriei
debitorului. Art. 1517 prevede expres aceasta idee.

Daca nu ne aflam intr-o asemenea situaie de excepie, atunci excepia de

neexecutare poate fu invocata, dar numai daca neexecutarea celeialalte parti
este nsemnat. Art. 1556(2) precizeaz ca daca este vorba de o neexecutare de
mic nsemntate, atunci refuzul de executare ar fi contrar bunei credine. In
msura in care neexecutarea este nsemnat, exceptia de neexecutare poate fi
invocata doar in msura corespunztoare. Aadar, partea ndreptit sa invoce
exceptia nu are la dispoziie un mijloc de aparare exorbitant, ci unul care este
direct proporional cu neexecutarea. Presupunnd ca o parte nu si-a executat
parial datoria, atunci cealalta parte poate invoca neexecutarea propriei datorii
doar in raport cu ce nu a executat cealalta. Prevederea poate fi aplicat atat Timo
cat prin natura lor prestaiile pot fi executare parial, daca nu e posibila o e
executare pariala, atunci partea ndreptit poate sa invoce exceptia de
neexecutare pentru a nu-si ndeplini in ntregime obligatia. Ca mecanism,
exceptia poate fi invocata direct intre parti, nefiind necesar o aciune in
justiiare. Postfactum ns, debitorul mpotriva cruia s-a invocat exceptia de
neexecutare poate sesiza justiia cu o actiune care sa constate ca nu sunt
ndeplinite condiiile pentru neexecutare si partea cealalta trebuie sa isi execute
propria datorie.

Riscul contractual

Dupa ncheierea contractului, pe parcursul executarii, este posibil s ai termina o

mprejurare externa voinei prilor care sa mpiedice executarea prestaiilor. Mai
este posibil ca o parte s sa o mpiedice pe cealalalta -> imposibilitatea fortuit de
executare

Art. 1557 are un titlu marginal incomplet, nu este vorba de imposibilitatea de

executare, ci de imposibilitatea fortuit de executare. Chiar din primul alineat,
aceasta imposibilitate este determinata de un eveniment fortuit (fora majora,
cazul fortuit, fapta unui tert ori fapta victimei in msura in care acestea au
valoarea unui caz fortuit).

Daca ne aflam in situaia in care partea nu isi poate executa datoria pentru ca a
intervenit un eveniment fortuit, apare problema riscului contractual. Daca

cealalta parte trebuie sa si-o execute, ea suporta riscul. Daca e invers, e suportat
de debitorul contractului. Soluia codului: problema riscului contractual se rezolva
prind adagiul res peri debitori, adica debitorul obligatiei imposibil de executat
suporta riscul contractual. Nu se mai admite o excepie la aceasta regula in
ipoteza contractelor translative de proprietate. In vechiul cod, innd seama ca
pe baza contractelor translative de proprietate, prin simpla lor ncheiere, dreptul
se transmitea la debitor, chiar daca nu era predat bunul rezulta ca daca bunul
pierea inainte de predare, totui riscul era suportat de dobnditor deoarece era la
proprietar (res peri domino = res peri creditori).

1274 NCC abandoneaz soluia vechiului cod, vehement criticata in doctrina.

Chiar daca e vorba de un contract translativ de proprietate, in msura in care
bunul nu a fost predat si el piere inainte de predare, riscul va fi suportat de
debitorul obligatiei de predare. Numai daca a fost pus in intrziere creditorul,
atunci el preia riscuri pieirii fortuite a bunului. In asemenea situaie, creditorul nu
va fi liberat, chiar daca s-ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de
predare ar fi fost executata la timp.

In masura in care neexecutarea este absoluta si definitiva, de drept, contractul se

considera desfiinat. In acest sens, in art. 1557(1) se prevede ca desfiinarea este
fara vreo notificare si se produce de drept chiar din momentul in care survine
evenimentul fortuit. Daca ns neexecutarea nu este totala si definitiva, soluia
este suspendarea temporara a executarii pana cand nceteaz efectul
evenimentului fortuit. Daca insa se prelungete aciunea evenimentului fortuit si
continua starea de incetitudine in ceea ce privete viitorul contractului, atunci
creditorul obligatiei neexecutate poate sa obin desfiinarea contractului (sa
ceara instantei). Se aplica in mod corespunztor mecanismul rezoluiunii, prin
asemnare. Nu suntem in prezenta veritabilei rezoluiunii.

Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii

In dreptul public, actul unilateral este regula. Autoritatea isi manifesta vointa prin
acte juridice unilaterale. Suntem in situaia unor acte de putere, de autoritate.

In dreptul privat, regula este ca nimeni nu isi poate impune vointa celeilalte parti,
fara acordul aceleia. Regula este contractul, nu actul unilateral. Chiar si in dreptul
privat, mai ales cand este vorba despre dreptul personale nepatrimoniale, actul
unilateral are aplicaie mai extins (acte de recunoatere a copilului). Daca este
vorba de drepturi patrimoniale, actul unilateral are aplicaie restrnsa, multa
vreme a fost contestata vocaia actului unilateral de a nate obligatii.

NCC reglementeaz actul juridic unilateral. Cuprinde o prima parte, care este
temeiul unui fel de teorii generale a actului unilateral, cu aplicaie in tot dreptul

civil. In partea a doua, are cateva texte care se refer expres la act unilateral ca
izvor de obligatii.

Cat privete teoria actului unilateral, 1324 definete actul unilateral. Astfel
inteles, actul unilateral este de doua feluri:
Supus comunicrii
Nesupus comunicrii
1326(1) prevede cand este obligatorie comunicarea, ne arata care sunt actele
unilaterale supuse comunicrii. De cele mai multa ori, ele sunt manifestarea unui
drept potestativ preexistent. In masura in care legea nu prevede o forma,
comunicarea poate fi fcut oricum in functie de mprejurri. Este suficient ca
comunicarea sa ajung la destinatar, nu trebuie sa ia la cunotina.
Teoria recepiunii, se abandoneaz teoria Informrii. Destinatarul nu liste
invoca nici macar mprejurri straine de vointa lui care sa il mpiedice sa ia
cunotina de notificare. Chiar si daca sunt asenenea mprejurri straine, efectul
se produce din momentul comunicrii.

In completare, se vor aplica normele din materia contractului cum se spune

expres in 1325, pentru ca normele din materia aceasta sunt putine.

In NCC au fost reglementate doua figuri juridice de act unilateral ca izvor de

obligatii:

Promisiunea unilaterala 1327

Denumirea este neinspirata, ntruct creeaz o confuzie cu promisiunea de
a contracta (1279), care este un act juridic bilateral. Pentru a naste
raporturi obligationale, act unilateral trebuie sa fie facut cu intenia de a-L
obliga pe autorul lui, altfel spus, nu e nevoie pentru a se produce efectul
actului unilateral de o acceptare din partea destinatarului. Totusi, vointa
destinatarului nu este indiferenta. El poate sa refuze dreptul care s-a
nscut in favoarea lui, ceea ce nseamn ca in mod retroactiv, chiar din
momentul ncheierii, raportul obligational este invalidat. Daca acceota
dreptul, destinatarul nu devine parte intr-un contract, pentru ca acceptarea
este si ea un act unilateral care consolideaz dreptul nscut in patrimoniul
sau. Un asemenea act numit promisiune unilaterala poate sa nasc
drepturi, dar nu datorii pentru un tert. Este posibil sa se prevad un
termen, iar daca nu se prevede un asemenea termen, 1327(3) precizeaz
ca promisiunea este fcut pentru o anumit durata, potrivit cu natura
obligatiei si cu mprejurrile.
Promisiunea publica de recompensa
Este posibil ca o persoana care dorete sa beneficieze de o anumit prestaie
din partea unui tert sa ofere o recompensa celui care executa o asemenea
prestaie. Altfel spus, autorul promisiunii publice de recompensa se obliga ca
in momentul svririi prestaiei de catre tert, sa ii ofere recompensa promisa.
Promisiunea de recompensa nu depinde de manifestarea de vointa a terului,
era produce efecte prin ea nsi din momentul emiterii. Nu este necesar ca

autorul ei sa cunoasc cine este destinatarul. Este posibil ca acesta sa se

individualizeze ulterior promisiunii. In masura in care promisiunea este
receptat de mai multi destinatari si ei toti executa prestaia cerut de autorul
promisiunii, recompensa se mparte in functie de contribuia fiecrui tert la
producerea rezultatului. In
masura in care nu poate fi individualizata
contribuia, se mparte in mod egal. Daca se svrete prestaia de mai
multe ori, recompensa va fi data celui care anuna primul executarea. Astfel
neleas, promisiunea publica de recompensa este un izvor de obligatii.
Creditorul nu este cunoscut in momentul emiterii promisiunii. Avem o
virtualizare de raport. Raportul se naste efectiv in momentul in care prestaia
este ndeplinit. Raportul obligational nu se naste doar pe temeiul actului
unilateral, are un temei complex: actul juridic unilateral si executarea
prestaiei de catre tert. Codul civil prevede si posibilitatea revocrii promisiunii
in 1329. Principiul simetriei trebuie sa se aplice. Revocarea trebuie sa se faca
in aceeasi forma in care s-a facut promisiunea. Revocarea trebuie fcut
inainte de a se executa prestaia de cel care a recepionat promisiunea.
Executarea trebuie fcut inainte de a se publica revocarea. Chiar daca aceste
cerine sunt ndeplinite, daca revocarea nu are o justa cauza, atunci
promitentul poate fi obligat la o despgubire echitabila, care nu va fi mai mare
decat recompensa promisa. Cel care poate cere acest lucru este cel care a
facut cheltuieli pentru executare. Promitentul se poate exonera daca
dovedete ca, dei terului a facut cheltuieli, totusi rezultatul nu putea fi atins.
Termenul este de un an pentru depagubire, de la data revocrii.

Faptul juridic licit

Faptul juridic in sens larg orice izvor de obligatii

In sens restrns actiune sau eveniment de care legea leag naterea unui
anumit raport obligational. De doua feluri:

Licit eveniment sau actiune omeneasca fara caracter ilicit.

Ilicit

Faptul juridic licit cunoate trei specii:

Gestiunea de afaceri
Plata lucrului nedatorat
mbogit fara justa cauza
Gestiunea de afaceri
Noiune. Sediu. Condiii. Efecte. Natura juridic

Art. 1330-1340

Noiune. Faptul juridic licit prin care o persoana numita geanta svrete fapte
materiale si ncheie acte juridice in mod voluntar si oportun pentru a gestiona
afacerile altei persoane denumite gerat, fara a avea mandat din partea acesteia
si fara ca aceasta sa cunoasc existena gestiunii sau, in masura in care o
cunoate, fara a fi in masura sa desemneze un mandatar ori sa preia el singur
gestiune afacerilor sale. Din gestiunea de afaceri se nasc raporturi obligationale
intre gerant si gerat.

Condiii.
1. Referitoare la obiectul gestiunii in coninutul actiunii intra acte si
fapte materiale
2. Referitoare la utilitatea gestiunii trebue apreciata nu doar in functie
de un bun al geratului, ci trebuie privit in contextul patrimoniului
geratului. Este posibil ca un fal material de gestiune sa produc o
vtmare a unui bun al geratului sau sa conduc la distrugerea unui bun al
acestuia. In acest inteles, utilitatea presupune diminuarea pierderii
patrimoniale pe care geratului ar putea sa o sufere in absenta interveniei.
Gestiunea este utila daca urmrete minimizarea sau diminuarea pierderii
in patrimoniul geratului. Uneori este mai mult decat utila, este necesar
(geratul mpiedica pieirea unui bun prin intervenia sa)
3. Referitoare la atitudinea prilor fata de gestiune garantul trebuie
sa acioneze cu intenia de a gestiona afacerile geratului (in mod
voluntar trimit si la reprezentarea subiectiva pe care o are gerantul, care
stie ca lucreaz pentru interesul altuia). Daca crede ca lucreaz pentru el,
nu se mai poate ndrepta mpotriva geratului pe temeiul gestiunii de
afaceri, ci pe temeiul mbogirii gara justa cauza. Daca se gereaza cu
intenia de a face o liberalitate, nu cu intentia de a gestiona afacerile, nu
suntem in prezenta gestiunii de afaceri 1330(3).
Atitudinea geratului acesta in principiu trebuie sa nunaiba cunotina de
gestiune. Daca ar avea cunotina, s-ar putea afla in prezenta unui mandat tacit,
care exclude gestiunea. Daca stie, trebuie sa nu poata desemna mandatar sau sa
preia gestiunea.

Nu e necesar ca geratul sa fie o persoana cu capacitate de exerciiu.

Efectele gestiunii.
Pot fi descrise prin obligaiile geratului si ale gerantului.
Gerantul:

Sa il ntiineze pe gerat despre gestiune

Sa continua gestiunea pana cand geratul sau motenitorii acestuia pot sa o
preia
Atunci cand este posibil, sa o continue pana cand este dus la bun sfrit
Sa manifeste diligena unui bun proprietar (Bonus pater familias)
In masura in care gestiunea este utila, grija pe care gerantul trebuie sa o
depun este mai mare. Va rspunde pentru pagube chiar si pentru culpa
cea mai uoar. Temei delictual. Daca este necesar, urmrete sa nlture

o paguba iminenta, rspunderea este mai putin severa. Va rspunde numai

pentru intenie sau culpa grav.
La sfrit, trebuie sa dea socoteala geratului si sa ii predea acestuia toate
bunurile obinute cu ocazia gestiunii.
Gerantul va fi rspunztor fata de teri, potrivit contractelor ncheiate daca
le-a incheiat in nume propriu. Daca au fost ncheiate in numele geratului,
adica daca exista cel putin o prezumie de mandat (nceteaz condiia de
gerant), nu va fi inut de contract, pentru ca nu a contractat in nume
propriu. Daca geratul nu poate fi inut contractual fata de teri, atunci
gerantul va rspunde in continuare.

Geratul:

Sa plteasc cheltuielile gestiunii (necesare si utile in limita sporului). Daca

a suferit pagube din cauza gestiunii, geratul va trebui sa il indemnizeze.
Utilitatea si necesitatea se apreciaz in raport cu momentul in care s-au
facut actele de gestiune. Garanie pentru cheltuieli: ipoteca nscrisa in
cartea funciar. Pentru aceasta, gerantul trebuie sa ceara instanei
efectuarea unei expertize urgente (ordonana preedinial).
Geratul va avea obligatii fata de terii cu care a contractat gerantul. Nu
este vorba de o excepie de la principiul relativitii. Gestiunea de afaceri
este izvorul obligatiei fata de teri, nu contractele ncheiate de gerant.
Obligaiile se nasc pe temeiul gestiunii de afaceri. Nu vointa gerantului si a
terului este izvorul obligatiei, ci gestiunea de afaceri. Daca geratul ratifica
gestiunea, se transforma in mandat si se aplica regulile de la mandat.

Natura juridic.
Gestiunea de afaceri este un fapt juridic licit cu o configuraie juridica proprie,
autonoma, distincta de celelalte fapte juridice licite. Sub VCC erau discuii.

Plata lucrului nedatorat

1341-1344
Trebuie evitata confuzia.
In limbaj comun, plata are in vedere darea unei sume de bani.
Cand e vorba de obligaiile civile, plata desemneaz orice prestatie prin care se
executa o datorie.in cintextul plii nedatorate, termenul plata are in vedere doar
o categorie de prestaii,, adica cele care presupun predarea unui lucru. Daca e
vorba de prestaii care nu presupun darea unui lucru, suntem in afara acestui
izvor de obligatii.

Noiune. Plata lucrului nedatorat este faptul juridic licit prin care o persoana
numita solvens pltete unei alte persoane denumite accipiens un anumit lucru,
fara ca acesta sa fie datorat. Consecina este ca accipiens trebuie sa restituie lui
solvens ceea ce a primit in mod nedatorat.

Condiii.

Natura lucrului pltit

Atitudinea subiectiva a accipiensului

Mai intai trebuie sa fie vorba de o plata in sensul precizat anterior, aceasta plata
sa fie nedatorat si sa fie fcut din eroare. O discuie exista in legtura cu
ipoteza in care, in urma desfiinrii unui contract, ca urmare a nulitii sau a
rezoluiunii se pune problema repunerii partilor in situaia anterioar. Este
ntemeiat pe plata lucrului nedatorat? ntruct, ceea ce s-a pltit, nu s-a pltit
din eroare, restituirea prestaiilor se ntemeiaz pe mbogirea fara justa cauza.
Daca solvens stie ca nu datoreaz, este vorba fie de o liberalitate, fie de o
gestiune de afaceri (1341-2). 1341(3) - prezumie ca pana la proba contrara,
plata s-a facut cu intentia de a fi o datorie proprie. Daca nu, s-a facut din eroare.

Efecte. Depind de natura lucrului pltit si de atitudinea subiectiva a

accipiensului. Daca e vorba de un bun individual determinat, el trebuie restituit in
starea in care a fost primit

CURS 5
Raspunderea civila delinctuala pentru fapta proprie
Asa cum reglementarea raspunderii civile delinctuale e dr comun pt raspunderea
civila in generla, tot asa reglementarea raspunderii de;inctuale pt fapta proprie e
dr comun al raspunderii delinctuale. E firesc deci sa discutam mai intai despre
raspunderea delinctuala pt fapta proprie iar apoi despre formele spevciale de
raspundere delinctusala.
Daca regimul juridic nu e suficient, atunci se aplica radpunderea civila delinctuala
pt drept comun. Mai ales in ceea ce priveste prejudiciul si modul de reparare al
acestuia, reglementarea de drept comun a raspunderii delinctuale pt fapta
proprie e intotdeauna aplicabila intrucat reglementarea formelor speciale de
raspundere nu contine norme speciale referitoare la prejudiciu. Pt a se putea
angaja raspunderea civila delinctuala pt fapta proprie, 4 conditii sunt necesare:
1.
2.
3.
4.

Sa existe o fapta ilicita

uN prejudiciu
un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
vinovatia faptuitorului/autorului faptei ilicite

primele 3 eem constituie latura obiectiva a raspunderii, al patrulea latura

subiectiva a acestei raspunderi. De la bun inceput trebuie facuta precizarea ca
discutand despre vinovatie, avem in vedere si problema discernamantului, chiar
daca uneori e analizata separat de vinovatie. In mod normal insa, discernamantul
conditioneaza existenta vinovatiei. E un elem intrinsec vinovatiei. Chestiunea
capacitatii delinctuale, desi e uneori tratata ca un elem seprata al raspunderii
delinctuale, e o chestiune care tine de vinovatie.

1. Existenta unei fapte ilicite

Exista o obligatie generala negativa de a nu pagubi pe nimeni. Temeiul
raspunderii delinctuale e chiar aceasta obligatie generala negativa de a nu
pagubi pe nimeni. Incalcarea ei constituie fapta ilicita care i genereaza, impreuna
cu celelalte elem raspunderea delinctuala. E insa de obs ca de foarte multe ori
obligatia generala negativa e circumstantiata in diferite reglementari legale, care
instituie regimuri juridice pentru diferite tipuri de activitati. Ca urmare,
fundamentul raspunderii delinctuale se completeaza cu acesta. Intradevar, fapta
ilicita dobanesdeste aceasta dimensiune, care e prezenta chiar in denumirea ei,
adica dimensiunea ilicta, ca urmare a incalcaarii dreptului obiectiv si uneori ca
urmare a incalcarii unor norme morale care insa prin substanta lor se apropie de
obligativitatea normei juridice. De asemenea, se mai spune ca trebuie sa avem in
vedere pt a intelege caracaterul ilicit al faptei si cutumele specifice unui anumit
loc sau uzantele specifice unei anumtie activitati. Pentru a avea imaginea
completa a normelor care prin incalcarea lor determina caracterul ilicit al faptei
mai trebuie sa tinem seama si de dreptul european, intrucat e direct aplicabil,
potrivit prevederilor din C.
Fapta ilicita e o actiune sau o inactiune omeneasca prin care se incalca dreptul
obiectiv in intelesul precizat mai devreme si se cauzeaza un prejudiciu unei alte
persoane => nu doar actiunea omeneasca are valenta faptei ilicite, ci si
inactiunea.
NB:: pt ca inactiunea sa dobandeasca val faptei ilicite, e necesara o reglementare
imperativa care sa impuna intr o anumita situatie o obligatie de a face, de a
actiona. pErsoana astfel obligata, daca nu actioneaza, savarseste o fapta ilicita.
Asadar, numai in aceasta limita inactiunea omeneasca dobandeste valoarea
faptei ilicite.
=> fapta ilicita e cel mai important elem obiectiv care antreneaza raspunderea
delinctuala si e distinct in orice caz de vinovatie. Uneori, intr un limbaj mai putin
riguros, se spune prejudiciul savarsit din culpa faptuitorului. In realitate, cauza
prejudiciului e fapta ilicita. Culpa e doar starea subiectiva a faptuitorului.
Sunt insa imprejurari care au valenta de a inlatura caracterul ilicit al faptei. Mai
intai e vb de legitima aparare, notiune cunoscuta din penal, regl si in NCC in
1960. Notiunea ca atare e cunoscuta din dr penal, nu mai e reluata in NCC, dar se
precizeaza ca persoana care e in legitima aparare nu trebuie sa plateasca o
despagubire agresorului, chiar daca i a cauzat acestuia o pierdere. In stransa
corelatie cu notiunea de legitima aparare, in aln 2 din 1360 NCC se precizeaza ca
daca s au depasit limitele legitimei aparari, cel care s a aflat in aceasta stare va fi

totusi obligat sa plateasca o despagubire in forma unei indemnizatii adecvate si

echitabile. Altfel spus, nu va mai fi vb de o acoperire integrala a precidiciului, ci
doar de una partiala, in raport cu circumstantele si cu echitatea.
A doua imprejurare care inlatura caracterul ilicit al fapte ie starea de necesitate.
Cunoscuta din penal. Are relevanta in materia raspunderii delinctuale intrucat cel
care e in stare de necesitate, daca distruge sau deterioreaza bunurile altuia
pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii, va fi obligat sa repare prejudiciul,
dar nu pe temeiul raspunderii delinctuale, ci pe temeiul imbogatirii fara justa
cauza. In masura in care cel aflat in stare de necesitate apara nu propriile
itneresele, ci pe cele ale unui tert, atunci actiunea in imbogatire fara justa cauza
va fi indreptata impotriva tertului 1362 NCC.
Ca o aplicare a starii de necesitate, in art 1363 se mentioneaza ca divulgarea
secretului comercial, fapta care de regula antreneaza raspunderea, totusi nu va
duce la o asemenea consecinta daca divulgarea secretului comercial a fost
impusa cum spune art 1363 in partea finala de imprejurari grave ce priveau
sanatatea sau siguranta publica.
A treia imprejurare care inlatura caracterul ilicit al faptei e permisiunea legii sau
ordinul superiorului. Avem doua elem deci, sunt situatii in care legea permite o
anumita actiune sau chiar mai mult, impune la savarsirea unei anumite actiuni.
Intr o asemenea situatie, daca prin acea actiune permisa sau impusa de lege se
cauzeaza un prejudiciu unei alte persoane, in mod normal autorul nu raspunde pt
ca fapta nu are caracter ilicit. Aceeasi e solutia si atunci cand intr o institutie cu
structura ierarhica, faptuitorul primeste ordin de la superior sa realizeze o
anumita actiune. In mod normal, ordinul superiorului il exonereaza de raspuns.
Dar il ambele ipoteze, daca faptuitorul putea sa si dea seama in functie de
imprejurari ca totusi fapta sa are caracter ilicit, atunci nu va fi exonerat de
raspundere. Aceasta imprejurare care inlatura caracterul ilicit al faptei are o
infatisare mai complexa in ipoteza in care chiar legea interna e in contradictie fie
cu dreptul european, adica DUE, fie cu Conventia Europeana a Drepturilor
Omului. Altfel spus, din perspectiva legii interne, o anumita fapta para sa fie licita
pt ca nu contrazice legea interna, dar din perspectiva DUE sau a Conventiei,
fapta respectiva e ilicita. Raspunde autorul faptei rezerve fata de o solutie
afirmativa transanta, pt ca aici e raspunderea Parlam de a pune de acord legile
interne, DUE si Conventia. Victima ar putea mai degraba sa se intoarca impotriva
statului pt ca daca savarseste o fapta in raport cu legea interna nu ar avea el
singur posibilitatea sa stabileasca armonizarea dintre reglementarile europene si
sa inlature aplicarea legii interne. Ar insemna sa lasam un spatiu mare
hazardului. Altfel am intra in domeniul arbitrariului. De aceea e mai vinovat
statul.
Au fost situatii in care, de ex, CCR, sesizata in repetate randuri, a ..., iar ulteiror
Curtea Europeana a spus ca legea contravine conventiei europene. A impune intr
o asemenea situatie o obligatie de predictie pt un simplu cetatean e exorbitant,
mult prea oneros, impovarator.

A patra imprejurare care inlatura caracterul ilicit al faptei e exercitarea unui drept
subiectiv. In art 1353 NCC precizeaza ca persoana care exercita un dr subiectiv
nu raspunde pt prejudiciul cauzat, dar in partea finala a textului se adauga o

conditie, si anume sa nu fie drept .... atlfel spus, abuzul de dr e sanctionat si chiar
se spune ca raspunderea pt abuzul de dr e o forma particulara de raspundere
civila delinctuala. Diferenta dintre abuzul de drept si forma clasica a raspunderii
delinctuale: cand e vb de raspundere delinctuala propriu-zisa, faptuitorul nu are
dreptul sa savarseasca o anumita actiune, el pur si simplu incalca legea, acea
obligatie generala de a nu pagubi pe nimeni. La abuz de dr faptuioturl are dr sa
savarseasca o anumita activitate, dar depaseste limitele interne ale exercitarii dr
sau.
Orice dr subiectiv civil are limite interne si externe. Cele externe configureaza
spatiul in care dr poate fi exercitat, ptorivit atrib sale, limitele interne
configureaza spatiul in care exercitarea dreptului nu patrunde in sfera de
exercitare a dr altei persoane. Altfel spus, limitele interne restrang spatiul de
exercitare a dreptului subiectiv pana acolo unde el se intalneste cu spatiul de
exercitare a dreptului altei persoane. Fara aceasta, conflictele ar fi permanente si
pagubele multiple. In cazul abuzului de drept, faptuitorul a depasit limitele
interne si raspunde pana la urma delinctual. E motivul pt care spuneam ca
raspunderea pt abuzul de drept e o forma particulara de raspundere delinctuala.

Inlatura caracterul ilicit al faptei consimtamantul victimei. Totusi aceasta idee

trebuie sa fie bine nuantata. Pt ca aceasta idee e in stransa leg cu prob clauzelor
de neraspundere. Daca in materie contractuala clauzele privind agravarea
raspunderii, limitarea raspunderii sau exonerarea de raspundere sunt de regula
acceptate, cu anumite restrictii, in materie delinctuala e mult mai restransa sfera
in care asemenea clauze sunt admisibile.
Clauzele in raspudnere = nu e vb de caluze care privesc iertarea de plata a
despagubirii. Asemenea clauze se refera la situatii in care deja a fost produs
prejudiciul si intradevar victima e libera sa ceara sau nu despagubiri. Clauzele in
raspundere se refera la perioada anterioara savaririi faptei ilicite. Si potentiala
victima isi da acordul la savarsirea faptei ilicite. Un asemenea acord insa nu e
valabil decat in situatii exceptionale. Mai intai, avem primul alin din 1355 NCC.
Daca fapta e severa, chiar daca victima isi da acorudl, clauza e nula. La alin 3
numai legea ar putea inlatura o asemenea raspundere.

La 4 are in vedree ipotezele in care victima partivcipa cu alte persoane la desf

unei activitati riscante si intr o asemenea ipoteza, chair daca in preealabil ca
renunta, o asemenea renuntare nu e posibila.
O aplciatie a acestei idei se face in cazul jocurilor sportive care prezinta un
anumit grad de pericol. Se accepta totusi ca in cazul unor asemenea jocuri
sportive, daca nu exista o forma grava de vinovatie a celor care cauzeaza
prejudicii in timpul jocurilor si daca prejudiciul e rezultatul jocului normal, atunci
se presupune ca de la bun inceput partiicpantii la joc si au asumat acest risc si
plata la despagubiri n ar mai avea temei.
Art 1356 intereseaza alin 2, cre trimtie si la 1371(1). Din corelarea celor doua
texte rezulta ca existenta anuntului, in cazul raspunderii delinctuale, fara sa
exonereze pe faptuitor de raspundere, totusi ar putea sa in lumina contributia
cauzala a victimei la savarsirea prejudiciului. Atfel spus, prejudiciul e cauzat nu

numai de autorul faptei ilicite, ci si de faptuitor insusi, care ignorand anuntul, s a

expus riscului de a fi prejudiciat. Desigur ca nu in mod automat se poate ajunge
la o asemenea concluzie. In fiecare caz in parte, in functie de imprejurari, se va
analiza contributia cauzala a victimei.

Art 1354- in pp nu, dar daca dovenim atunci putem cere obligarea la despagubiri.

Cel de al doilea elem a raspudnerii delinctuale prejudiciul

Ca si fapta ilicita, prejudiciul e un elem care e expres mentionat in art 1349 din
NCC. Dar necesitatea acestei conditii e reinterata in numeroase texte. Mai mult,
avem o intreaga sectiune in acets capitol, sectiunea VI, in care sunt precizate
regulile dupa care se repara prejudiciul.
Prejudiciul = rezultatul material negativ al faptei ilicite, ca urmare a incalcarii
normelor dr obiectiv, prejudiciu care se concretizeaza in vatamarea drepturilor
sau itnereselor altor persoane.
Asadar e vb de regula de un elem material, patrimonial, e vb de vatamarea dr
subiective ale altei persoane, dar si de vatamarea unor interese. NCC a preluat o
solutie din jurisprudenta si doctrina dezv pe marginea VCC, care afirma ca in
masura in care un itneres, desi nu imbarac forma juridica a unitatii, se apropie
totusi prin continutul sau de un adev drept subiectiv civil si are o stabilitate, o
continuitate in timp care il apropie de un asemnea drept, atunci si vatamarea
interesului contituie un prejudiicu care poate fi reparat material. Dintre multele
exemple care a au dus la aceasta concluzie: o pers are in ingrijire un copil, chiar
daca nu are nicio relatie de rudenie cu acesta. Intretinatorul decedeaza in urma
unui accident, iar autorul prejudiciului va fi obligat sa plateasca o despagubire
minorului, iar daca nu e o relatie intre minor si victima, chiar daca itnretinerea a
avut o anumita stabilitate in timp. NCC precizeaza expres si in 1349 ca prejudiciul
poate exista nu doar din vatamarea unor drepturi subiective, ci si a unor itnerese
legitime si care au prin stabilitate si princontinut o cofniguratie apropiata.
Se puen prob daca vatamarea dr subiective personal nepatrimoniale poate
genera obligatia de plata in saricna victimei la o despagubire, adica la plata unei
sume de bani, adica la o despagubire materiala. Problema are o evolutie
indelungata in practica judiciara si in doctrina romaneasca. Cand a fost adoptat
VCC tendinta a fost ca sa se accepte numai repararea pagubelor materiale.
NB: e posibil ca uneori chiar prin incalcarea unui dr subiectiv nepatrimonial sa
rezulte o paguba materiala. Intr un asemenea caz, repararea a fost mereu
realizata.

Se pune problema daca prejudiciul nematerial e susceptibil de o reparare

materiala. inCalcarea dr nepatrimoniale poate duce la reparatii tot de natura
nepatrimoniala de ex ioncalcarea dr la demnitate, daca e vb de defaimare, poate
duce la o pbulicare intr un ziar care sa repare moral prejudicul cauzat.rob a fost
daca un prejudiciu moral poate si reparat material. Pana la instaurarea regimului
comunist a fost acceptata ideea ca prejudiciul nepatrimonial poate fi reparat

patrimonial. In timpul reigmuliui comunist s a afirmat ca suferinta nu are pret si

ca urmare e imorala repararea patrimnoiala a prejudiciului care consta in
principal intr o suferinta. Din anii 70 s a inceput acceptarea ideii ca in situatia
vatamarilor sanatatii si indegritatii corporale, poate fi acordata o despagbire care
sa compenseze restrangerile de participare la viata sociala a victimei.
Mai departe s a vb de asa numitul prejudiciu care tot in ipoteza vatamarii
sanatatii sau integritatii corporale impiedica victima sa isi procure bucuriile firesti
pe care orice persoana e indatorita sa le aiba. E vb de prejudiciu de agrement.
Acestea sunt elem care nu sunt patrimnoiale, dar care pot fi compensate printr o
reparatie patrimoniala.
Pana in 89 nu s a ajuns la recunoasterea de principiu a ideii ca vatamarea
drepturilor nepatrimoniale e susceptibila pe langa reparatia nepatrimnoiala si de
o reparatie patrimnoiala.
Dupa 89 au fost adoptate reglementari care au recunoscut la nivel de principiu
posiubilitatea repararii materiale a prejudiciului moral legea 11/91 privind
combaterea concurentei neloiale si legea contenciosului legslativ 554/2004, care
in art 8 recunoaste posiblitatea repararii materiale a prejudiciilor morale.
NCC rezolva la nivel de principiu aceasta situatie, mai intai printr o reglementare
din materia persoanelor art 253(4) + art 1391. La 4, cahir daca dr de creanta
are o suma de bani, nu se transmite la mostenitori, e un dr intuitu personae pt
ca e legat de cel care a suferit prejudicul moral si care urmare mostenitorii n ar
putea decat sa continue actiunea, daca a fost inceptua de victima prejudiciului.
Nu trebuie sa credem ca textele din 1391 epuizeaza sfera cazurilor in care se pot
acorda despagubiri morale. Ele sunt texte care rezolva cateva ipoteze complete,
dar dincolo de acestea pot fi numeroase alte cazuri in care se acorda despagubiri,
tinand seama de dispozitia de principiu care permite acordarea unei despagubiri
patrimoniale cand se incalca dreptul nepatrimonial.
In masura in care se dovedeste existenta prejudiciului, se naste obligatia
autorului fapte iilicite de a repara prejudiciul.

Regulile care guverneaza repararea prejudiciului (art 1391 - 1393)

Conditiile pt repararea prejudiciului:
1. Prejudiciul sa fie cert. caracterul cert se refera in primul rand la prejudiciile
deja produse, adica prejudicii actuale, dar se refera si la prejudicii viitoare,
in legatrura cu care exista siguranta ca se vor produce la un moment dat.
Exemplul cel mai uzual e tot in materia despagubirilor pentru prejudiciile
cauzate integritatii corporale de obiecei se acorada printr o suma
perioadica pana cand victima se va insanatosi. Si deci sunt despagubiri
lunare pentru prejudicii viitoare, pt ca e sigur ca va fi acelasi.
NCC are o solutie inovatoare pentru ca spre deosebire de VCC accepta
ideea ca e posibila si repararea prejudiciul eventual. Asadar, desi nu e cert,
totusi prejudiciul poate fi reparat. Avem art 1385(4) repararea
prejudiciului care consta in pierderea unei sanse. Intr un asemenea caz nu
e sigur, ci e doar o probabilitatea ca se va produce. Judecatorul trebuie sa
analizeze probabilitatea. Important e insa ca textul lasa aceasta

posibilitatea, iar reparatia va fi partiala, in raporet cu gradul de

probabilitate al producerii prejudiciului.
2. Pt a fi olbigat autorul faptei la despagubire, e important sa nu fi fost inca
reparat. E vb in primul rand de sistemul asigurarilor sociale. In masura in
care victima a beneficiat de o pensie sau de un ajutor din partea sigurarilor
sociale, autorul faptei ilicite va putea fi obligat doar la diferenta dintre
valoarea reala a pagubei si suma primita de la asigurari sociale. Intr o
asemenea situatie, sistemul de asigurari sociale se poate intoarce cu o
actiune in regres impotriva faptuitorului faptei ilicite pt a recupera ce i s a
platit firmei de asigurare victimei. Asadar, exista o subrogatie persoanala a
asiguratorului in dreptuile victimei, in masura platii facute.
S ar mai putea ca prejudiciul sa fie reparat total sau partial de sistemele de
asigurari facultative, private. Trebuie sa facem distinctie intre situatia in
care victima s a asigurat sau autorul faptei e asigurat.
In prima ipoteza distingem de asemenea cazurile in care victima a facut o
asigurare de bunuri sau o asigurare de persoane. Daace vb de o asigurare
de persoane se apreciaza ca indemnizatia primita de victima are caracter
personal, nu are caracter reparaTOR SI FIIND vb de o masura de
aconomisire, victima isi pastreaza integral dr de a cere repararea
prejudiciului de al a autorul acestuia.
Daca victima si a asigurat insa bunurile si prin prejudiciu acestea sunt
distruse ,iar sist de asigurare plateste prima de asigurare, atunci victima
va putea sa ceara de la autorul prejudicului doar diferenta dintre ceea ce a
primti de la autor si asigiurari. Inclus in acest caz, sist de asigurare are o
acitune in regres imptoruva autorului faptei ilicite pt val platita victimei.
Cand asigurat e autorul faptei e vb de asigurare de raspundere. In
anumite situatii, asigurarea de raspundere e obligatorii, de ex asigurarea
de raspundere civila la porp de masini. Si in acest caz, daca asigurarea nu
acoepra integral prejudicul, victima poate sa i ceara de la autorul faptei
ilicite dif dintre val reala a faptei si suma primita de la asigurari. Dar
tocmai pt ca e asigyrat nu se mai pune prob unei actiuni in regres ale
firmei de asigurari, cu exceptiile repvazaute de lege.
Pp care guverneaza repararea prejudiciului
1. Principiul repararii integrale prejudiciul cuprinde si paguba efectiv
suferita, si castigul nerealizat si chair paguba imprevizibila. E diferenta
dintre intinderea prejudiciului in cazul raspunderii delinctuale fata de
cea contractuala, unde se repara de regula doar cel previzibil. Daca
insa e vb de dolul debitorului, se repara si cel imprevizibil si in materie
contractuala.
2. Principiul repararii in natura a prejudiciului sunt situatii insa in care nu
se poate repara in natura sau victima nu mai are interes repararea in
natura, de ex prejudiciile cauzate rin vatamarea sanatatii nu pot fi
repararet in natura. Ori de cate ori nu e posibila, se repara prin
echivalent, adica prin plata unei sume banesti. Acest echivalent poate fi
o suma globala sau una periodica. In masura in care in momentul
judecatii sau conventiei de reparare s a produs tot prejudicul, atunci
suma globala e forma normala de reparare. Daca insa in mom judecatii
sau a conventiei de reparare exista predictibilitatea ca in viitor se va
repeta prejudiciul, atunci se acorda o suma periodica. Aceasta diferenta
de acordare e extrem de relevanta in ipoteza in care desbagubirea e

stabilita prin hot jud si pe pune prob autoritatii de lucru judecat a acelei
hot. Cand despagbirea s a stabilit printr o suma globala, hot are deplina
autoritate de lucru judecat, in sensul ca despagubirea nu mai poate di
diminuata printr o actiune ulterioara. In schimb, daca victima face
dovbada ca ulteiror hot s a produs un nou prejudiciu, atunci nu
opereaza autoritatea de lucru judecat. Daca s a stabilt o despagubire
sub forma unei sume periodice vb despre ... daca se shcimba
imprejurarile in functie de care s a stabilit intinderea despagubirii,
atunci printr o actiune ulteiora se poate cere, dupa caz, de victima sau
autor, diminuarea, inlaturarea sau majorarea despagubirii.

Momentul in functie de care se evalueaza despagubirea momentul producerii

prejudicului. Dobanzile insa se platesc din mom ramanerii definitive a hot, pt ca
atunci creanta devine certa, pana atunci nu se stie cuantumul ei. In NCC avem
numeroase ipoteze particulare de stabilire a prejudiciului sectiunea VI.

aL treilea elem e raportul de cauzalitate

prob cauzalitatii are mai degraba o conotatie filosofica decat juridica si ca atare
juristii trebuie sa tina seama de acesta. E un elem al raspunderii delinctuale care
ne obliga sa trecem dincolo de granitele .. si sa vedem care sun tperspectivele.
Raportul de cauzalitate e un elem subiectiv. Si nu trebuie sa confundam
cauzalitatea cu elementele care tin de vinovatie, chiar daca spunem uneori ca
prejudicul e cauzat din culpa, prin asta vrem sa spunem ca e vb de fapta
culpabila. Intre doua elem obiective, adica intre fapta si prejudiciu, legatura nu
poate sa fie decat tot obiectiva. E adevarat ca intrucat cunoasterea e de ordin
subiectiv, intelegerea raportului de cauzalitate e infruentata de viizunea pe care
o avem asurpa cauzalitatii. Dar limitele cunoasterii noastre nu trebuie sa puna la
indoiala caracterul obiectiv al raporutlui de cauzalitate. Din perspectiva
raspunderii delinctuale, trebuie sa tinem seama de cateva precizari care ne ajuta
sa descifram raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
Dintre multiplele cauze de ordin obiectiv care concura la producerea prejudiciului
ne intereseaza numai faptele omeneste, chiar daca intre acestea se interpun alte
elem obiective. Ceea ce intereseaza e actiunea omeneasca. Intrucat fapta ilicita
poate sa fie nu doar o actiune, cat si o inacitune, si ea poate avea valoare
cauzala, dar numai in cazurile prevazute de lege inactiunea e cazua producerii
prejudiciului. Uneori, in antecedenta prejudicului sunt multe actiuni omenesti si
inactiuni. E nevoie de o selectie din multitudinea de actiuni inacituni a acelor
fapte care au contribuit cauzal la val prejudiciului.pt a nu ajunge sa lungim in
mod nepermis lantul cauzal trebuie sa avem in vedere nuami acele fapte
omenesti care intradevar au contribuit la producere prejudiciului. Legiuitorul ne
ofera anumite criterii: unele elem subiective interv in stabilirea cauzalitatii, si
vointa legiuitorului e subiectiv, dar el ne spune ca nu nu mai fapta care a cauzat
direct prejudiciul are val cauzala, ci si faptele complcilor, ale coautorilor, ale
favorizatorulor, tainuitorilor, instigatorilor. NCC imprumuta din NCP ideea de
coparticipanti si largeste sfera actelor cauzale de la fapta autorului si la fapta
celorlalte persoane care vor fi tinute responsabile pt prejudiciu.

 Nu doar cauza directa poate fi retinuta in antecendenta cauzala, nu doar

ceea ce se numeste cauza directa, ci si indirecta, nu doar mediate ci si
imediate, cu doar principale ci si secundare. Mai mult, nu doar cauzele, ci
si conditiile pot fi incluse in antecedenta.

Nu de putine ori exista asa numite complexe cauzale, adica asocieri de fapte
omenesti multiple, care concura impreuan la porducerea prejudiciului si practic
alcatuiesc o unitate cauzala. Intr o asemenea situatie, actiunile omenesti in
masura in care sunt asociate in acelasi complex cauzal, vor fi retinute ca
generatoare de raspundere. Important e in asemenea imprejurari ca toti
faptuitorii, indiferent de modul in care au contrbuit, vor raspunde solidar. Cand
avem o pluralitate de faptuitori, acestia vor raspunde solidari, spre deosebire de
raspunderea contarctuala, in care de regula obligatia e divizibila intre mai multi
debitotir, aici e solidara intre faptuitori.

Imprejurarile care inlatura raporturile de cauzalitate

-

Alte actiuni omeneste/evenimente care ele insele sunt cauza prejudiciului

1. Forta majora un eveniment absolut imprevizibil si invincibil care
devine singura cauza a prejudiciului. In aceasta situatie valenta cauzala
a actiunii faptuitorului e inlaturata
2. Cazul fortuit, macar partial oate inlatura poate sa se retina vina, dar
impreuna cu alte elem cauzale. Nu mai e un eveniment absolut
imprevizibil, ci doar relativ imprevizil si invincibil
3. E posibil ca fapta unui tert sau a victimei sa duca la inlaturarea
raporutlui de cauzalitate total sau partial in masura in care ar avea val
juridica a fortei majore sau a cazului fortuit = intamplari asimilate fortei
majore sau cazului fortuit 1351-1352 NCC
4. Cand fapta tertului sau a victimei nu inlatura total raportul de
cauzalitate se va pune prob stabilirii contribuitiei cauzale a autorului,
tertului si a victimei. Daca o asemenea departajare cauzala e posibila,
victima va putea sa ceara de la autor numai partea de prejudiciu
savarsita de acesta, daca e vb si de un tert va putea sa ceara si partea
de la acesta, iar partea cauzata prin fapta a victimei nu va mai putea fi
reparata.

Vinovatia care constituie latura subiectiva

= atitudinea subiectiva negativa pe care o are faptuitorul inainte sau in timpul
savarsirii faptei in leg cu fapta respectiva si cu urmarile ei. Mai exact, faptuitorul
are repreznetarea subiectiva ca fapta pe care o savarseste e ilicita si va cauza un
prejudiciu si totusi o savarseste.
Desigur, aceasta reprezentare subiectiva are infatisari diferite. Vinovatia depinde
de un element intelectiv si unul pozitiv. Mai intai vb de puterea de cunoastere a
faptuitorului, atat prin raportare a faptei la legile existente, cat si la consecintele
pe care le poate produce. In absenta acestui elem intelectiv, nu poate exista
vinovatia, iar el depinde intre altele de existenta discernamantului.
Discernamantul e cel care determina ceea ce denumim capacitatea intelectuala.

Spre deosebire de materia contractuala sau a actului juridic in general, in care

capacitatea de ex se dobandeste partial al 14 total 18, in materie delinctuala nu
avem o limita minina, altfel spus in masura in care se dovedeste ca faptuiotrul
are disernamant, indiferetn de varsta lui, acesta va raspunde. Totusi exista niste
prezumtii in aceasta materie stabilita de legiuitor, toate sunt relative: avem in
leg cu minorul pana la 14 ani precum si cu cel pus sub interdictie prezumtia
absentei discernamantului. Dar intrucat e relativa, victima va putea sa faca
dovada ca faptuitorul, desi sub 14 ani, a avut in mod pasager discernamant in
mom savarsirii faptei invers fata de capacitatea de exercitiu.
De la 14 ani funcitoneaza prezumtia de existenta a discernamantului, dar e tot
reativa, adica faptuitorul poate dovedi ca in mom savarsirii faptei, in mod
pasager nu a avut discernamant. Acestea insa sunt dificil de facut.
In functie de puterea de cunoastere a faptuitorului, putem stabili in ce masura el
a avut reprezentarea corecta a faptei si a urmarilro faptei. Se pune si problema
criteriului in functie de care evaluam puterea de cunoastere a faptuitorului la
omul diligent, unul concret si anume puterea reala a unui individ, bunul gospodar
nivelul mediu de cunoastere existent in societate. Dar e variabil, caci in timp
creste, tinand seama de evolutia stiintei si pe de alta parte de nivelul mediu de
instructie.
Elementul pozitiv, al doilea al vinovatiei pt a fi vinovat, trebuie sa ai nu doar
reprezentarea faptei si a urmarilor ,ci si vointa libera pt a ti se imputa fapta
savarsita. Data exista constrangere fizica sau morala dispare libertatea vointei si
ca urmare nu mai exista vinovatie. Mai mult, in absenta elem intelectiv, de
asemenea nu mai exista lib de vointa
=> Formele vinovatiei si gravitatea ei sunt diferite. In penal, intentia si culpa
influenteaza severitatea raspunderii penale. In civil, raspunderea delinctuala,
indiferent de gradul de vinovatie, chair si pt cea mai usoara culpa, se raspunde.
Importanta formelor si a hradului de vinovatie apare numai in ipoteza in care la
producerea prejudiciului au concurat mai multe persoane sau a concurat si
victima. Intr o asemenea ipoteza, daca nu se poate stabili contributia cauzala a
fiecarei persoane, dar numai in aceasta situatie, formele si gradele de vinovatie
pot fi criterii pt distribuirea despagubirii, fie intre cei care au pariticpat la
producerea pagubei, fie intre victima si cei care au paritipat la producerea faptei
ilicite.
Vinovatia civila nu se confunda cu cea penala, air cand e vb de culpa in penal ,e
vb de o culpa cel putin medie, nu de cea mai usoara. In plus. In penal, inf din
culpa savarsite sunt sanctionate numai daca legiuitorul prevede expres acest
lucru.
In penal raspunde pt vinovatia cea mai usoara. Daca s a pronuntat o hot prin
care a fost achitat pt ca nu are vinovatie, nu va avea autoritate de luctru judecat
in fata instantei civile. Sfera vinovatiie civile e mai larga decat sfera vinovatiei
penale. Daca insa prin hot penala s a stabilit vinovatia faptuitorului, hot are
autoritate de lucru judecat. Se spune ca autoritatea de lucru judecat a hot penale
are autoritate de lucru judecta in ce priveste existenta fapotei ,pers faptuitorului
si vinovatia acestuia.

PROBA RASPUNDERII CIVILE

Elem obiective orice mijloc de proba
Vinovatia insa, ca elem subiectiv, ridica dificultati nu pt ca n ar fi admis orice
mijloc de proba, ci pt ca desi se pot folosi toate probele, nu avem posibilitatea de
a dovedi in mod direct mintea faptuitorului.
Vinovatia o dovedim prin prezumtii. Se spune ca atitudinea subiectiva a autorului
lasa anumite urme in modul de savarsire a faptei si atunci citind aceste urme,
amprente, pe care latura subiectiva le lasa in elem obiective, mai ales in fapta
savarsita, a actionatr cu sau fara vinovatie, daca e vb de absenta
discernamantului se pot folosi expertize. Daca se inlatura vinovatia, dificultatea e
dovedirea vinovatiei.

RASPUNDEREA CIVILA PENTRU FAPTA PROPRIE A PERSOANEI JURIDICE

Tot ce am spus se refera in principal a persoana fizica.
Dar mutatis mutandis, tot ce am spus sre refera si la persoana juridica, cu o
anumita precizare: pers juridica pare ca fie mai degraba o abstractie decat o
realitate concreta si atunci raspunderea persoanei juridice e antrenata de - art
219 pt a se antrena raspunderea pt fapta proprie a pers juridice fapta trebuie sa
fie savarsita de organele de conducrere a pers juridice. Daca e vb de un singur
angajat, va putea sa raspunda, dar nu pt fapta proprie, ci a altei persoane.
Legatura dintre fapta savarsita cu persoane cu functii de conducere si functia
exercitata daca nu au leg nu va raspunde. Trebuie sa tinem seama de continutul
si scopul functiei. Fapta ilicita trebuie sa fie savarsita de organul de conducere, fie
in exercitarea unei atributii care intra in continutul functiei, fie pt a realiza scpul
functiei.
Daca aceste elem sunt indeplinite, pers juridica va raspunde pt fapta proprie.
Dara raspunderea pt fapta proprie nu exclude conform art 219 (2) raspunderea
solidara fata de victima si fata de pers juridica a persoanelor care exercita functii
de conducere. Victima va avea o alegere. Poate sa ceraa despagubiri direct de la
pers juridiica sau direct de la cea fizica, autoarea faptei sau va putea sa cheme in
solidar pe ambele. In toate cazurile, in masura in cra epers juridica plateste
despagubirea, are o actiune in regres impotriva pers cu functii de conducere
vinovate de producerea faptei. Deci desi vb de raspunderea pers fiziica, faptele
unt savarsite de pers fizice determinate si in ultima instanta ele vor raspunde.

Rspunderea pentru fapta altei persoane

In materia raspunderii civile delictuale, regula o reprezint rspunderea pentru

fapta proprie.

Excepii de la aceasta regula s-au dezvoltat in timp, le doua filiere: rspunderea

pentru fapta altei persoane a inceput sa dobndeasc un cmp de aplicare mai
mare; de asemenea, rspunderea pentru lucruri.

La inceput, rspunderea civila delictuale era privit ca un mijloc de sancionare a

autorului faptei ilicite pentru a prentmpina nu astfel de comportament. Datorit
riscurilor care au aprut in societate, s-a considerat ca riscul lucrului le care l-a
pus un proprietar in societate sa fie suportat si de proprietar. S-a mutat interesul
si pe ideea de reparaie a prejudiciului. De la ideea de vinovatie, fundamentul
raspunderii se muta pe ideea de garanie.

S-a lrgit atat sfera persoanelor care raspund pentru fapta altei persoane, cat si a
celor care raspund pentru lucruri.

Rspunderea civila delictual pentru fapta altei persoane

1. Pentru fapta minorilor sau a celor pui sub Interdicie

Art. 1372
Domeniul de aplicare raspunde cel care are obligatia de supraveghere (izvorul
raspunderii). Obligatia de supraveghere poate izvor din lege, contract sau
hotarre judectoreasc.
Ex: prini, tutori legali, scoli, alte forme de nvmnt prin care anumite
persoane isi asuma obligaia de supraveghere a minorului pe perioada in care
acesta desfoar anumite activiti.

Daca minorul dobndete o capacitate anticipata de exercitiu, fundamentul

acestei rspunderi nu isi mai gsete aplicare, minorul va raspunde personal.

In ceea ce ii privete pe prini, in plus pe langa obligatia se supraveghere,

acetia pot raspunde si atunci cand se face dovada ca fapta este rezultatul a unei
nendepliniri a unei obligatii ce rezulta din exercitiul autoritii judectoreti.
Ex: daca minorul fura la coala, este o carenta in educaie, nu raspunde
profesorul.

Conditiile raspunderii:
Conditiile generale sunt cele de la rspunderea pentru fapta proprie.

Fapta ilicit sa fi fost svrit de un minor

Prejudiciu
Legtura de cauzalitate intre fapta minorului si prejudiciu

Nu analizam vinovatia, pentru ca nu au discernmnt nici minorul, nici cel pus

sub Interdicie.

Condtii speciale

Fptuitorul sa fie minor

Fapta sa fie svrit sub supraveghere

Cei chemai in judecata se pot exonera daca dovedesc ca nu au putut mpiedica

producerea fapte.
Prinii nu se pot exonera decat daca fac dovada ca fapta este rezultatul altei
cauze decat exerciiul autoritii printeti (cauza straina = un eveniment produs
de forele naturii sau de fapta unui tert care sa ndeplineasc conditiile forei
majore).

Minorul si supraveghetorii pot fi chemai sa rspund in solidar.

Daca s-a angajat rspunderea doar a persoanei care supravegheaza, aceasta
persoana va avea un drept de regres impotriva minorului.
Daca sunt ndeplinite conditiile de a raspunde o alta persoana decat parintele,
acele persoane vor putea raspunde, nu vor putea raspunde prinii si nici nu vor
putea fi chemai in solidar (1374(1)). Daca aceste persoane reuesc sa faca
dovada faptului ca nu au putut mpiedica fapta prejudiciabile, se va angaja
rspunderea parinilor. Apreciem ca aceasta e o forma de rspundere principala
fata de rspunderea altor persoane.

2. A comitetului pentru fapta prepusilor

Art. 1373(1)
Comitent = 1373(2). Criteriul general este cel al subordonrii. Control,
supraveghere
Prepusul = lucreaz in interesul comitetului si exercita atribuiile pe care acesta
le stabilete

De regula, raportul de prepuenie se naste dintr-un contract de munca. Se poate

intlni si in cazul unui contract de mandat, cu condiia sa putem stabili un raport
de subordonare.

Fundamentarea acestei rspunderi

A inceput de la rspunderea subiectiva bazat pe fapta proprie si pe vinovatie.
Rspunderea reprezinta o garanie obiectiva a intereselor victimei.

Exista doua fundamentri:

Pe ideea de risc
Pe ideea interesului victimei prepusul, de obicei, prezint mai putine
garanii de solvabilitate decat comitentul

Condiii generale analizate in persoana prepusului

Fapta ilicit
Prejudiciu
Cauzalitate
Vinovatie mai multe opinii. Unii considera ca si acesta condiie trebuie
ndeplinit in persoana prepusului, pentru ca rspundere civila delictual
este fundamentata pe vinovatie, in mod clasic. Altii considera ca
comitentul nu ar trebui sa rspund daca prepusul nu a svrit fapta cu
vinovatie (1373). In proiectul de lege, exista un articol care stipula ca
vinovatia nu e condiie, ca comitentul raspunde oricum (posibil ca asta sa
fie intentia legiuitorului). In practica, in 95% din cazuri, prepusul
savarseste fapta macar din culpa.

Condiii speciale

Sa existe raportul de prepuenie

Presupusul sa fi savarsit fapta ilicit in funciile ncredinate de catre
comitent
1373(3) comitentul nu raspunde daca dovedete ca victima cunotea sau putea
sa cunoasc ca prepusul a savarsit fapta in afara funciei
Judectorii de drept penal vor aplica in realitate conditiile raspunderii de drept
civil.

Odata dovedite conditiile speciale, comitentul nu se poate elibera decat daca

face dovada unei forte straine, similare forei majore, sau fapta unui tert care sa
ndeplineasc conditiile forei majore. Cazul fortuit poate sa reprezinte o cauza de
exonerare daca acceptam opinia cu necesitatea vinovatiei.

Mai multi prepui, comitentul diferii fiecare comitent va fi obligat sa rspund

pentru ntreaga paguba sau doar proporional cu culpa pe care o are prepusul in
realizarea pagubei? Art. 1382. Dar ce nseamn cei care raspund? Vechiul cod:
solidaritatea era determinata de vinovatie. Noul cod: inseamna ca vom aplica
inclusiv pentru cei care raspund pentru fapta altuia, abandonnd ideea de
vinovatie, mbrind ideea de cauzalitate si garanie. Inseamna ca comitentul
va raspunde pentru ntreg prejudiciul, si nu proporional cu culpa prepusului sau.

Dupa ce un comitent a pltit ntregul prejudiciu, fata de prepui care au savarsit

fapta se va mai menine solidaritatea sau nu? De principiu, s-a mers in
jurisprudena pe ideea ca avem un drept de regres prin care practic se substituie
victimei comitentul care a pltit, dobndind inclusiv acest beneficiu al

solidaritii. Daca presupusul a savarsit fapta cu vinovatie, comitentul are un

drept de regres stabilit de 1384(1).

Dar daca fptuitorul este minor? Numai comitentul poate sa rspund pentru
aceasta fapta: 1374(2). Excepie: daca comitentul este chiar parintele, caz in care
i se da dreptul victimei sa aleag. Altfel, rspunderea comitentului nltura
rspunderea parinilor.

Rspunderea pentru prejudicii cauzate de lucruri

1376(1)
1376, 1377, 1380
Lucru =bun mobil sau imobil, sa aiba sau nu energie proprie, poate fi in repaos
sau in micare. Nu avem nicio restricie, fata de cum era in trecut.

Paza

Juridica art. 1377. Prezumie in sarcina proprietarului, de care se poate

elibera doar daca face dovada ca a transferat aceasta paza; posesorul va
avea ntotdeauna paza juridica
o Paza structurii lucrului proprietarul
o Paza folosinei lucrului locatarul
Materiala persoana care foloseste bunul sub direcia si supravegherea
proprietarului

Este important ca fapta sa nu fie o continuare a faptei omului, ci ca lucrul sa aiba

o autonomie cauzala (daca omor pe cineva cu cuitul, nu sunt in acest caz).
Garanie obiectiva proprietarul, dobndit proprietatea bunului, introduce un risc
in societate. De aceea raspunde pentru prejudiciile cauzate de acesta.

Condiii
Fapta lucrului
Prejudiciu
Dovada calitii de paznic juridic
1377 victima trebuie doar sa il identifice pe proprietar. Proprietarul va putea sa
se elibereze doar daca face dovada ca sunt ndeplinite conditiile forei majore, nu
si a cazului fortuit (1376(1), 1380).

Odata ndeplinite aceste condiii, paznicul juridic va raspunde, iar daca poate sa
faca dovada vinovatiei paznicului material, va avea drept de regres impotriva
acestuia.

Aceste reguli se vor aplica daca nu avem legislaie speciala. Este cadrul general.
Alte reguli pentru produsele defectuoase transpunerea unei directive.

Rspunderea pentru prejudicii cauzate de animale

1375, 1377, 1380

Cand vorbim despre animal nu ne referim la definita din biologie. Orice este
nsufleit si nu este om este un animal. Raspunde numai paznicul juridic, noiunea
de paza fiind aceeasi cu cea analizat la rspunderea pentru lucruri. In aceasta
categorie vor intra inclusiv animalele slbatice (parcuri zoo, fond stabilit de stat
cu obligaie de supraveghere).

Fundamentarea: obiectiva, ca o garanie pentru riscul pe care il introduce cel cred

deine supravegherea si contorul asupra acestuia

Daca se face dovada ca animalul sa savarsit o fapta care a cauzat un prejudiciu,

avem o prezumie care se naste in sarcina proprietarului sa repare prejudiciul.
Poate face dovada ca raspunde altcineva. Cazul fortuit nu se aplica, fora majora
da. Se poate indrepta impotriva paznicului material.

Rspunderea pentru ruina edificiului

1378
Ruina presupune degradarea imobilului care trebuie sa fie determinata de una
din urmtoarele doua cauze:
Un viciu de construcie
Lipsa de intretinere
Edificiu orice imobil care sa fie realizat din anumite materiale dar care sa aiba
o anumit autonomie structurala
Rspunderea este a proprietarului. Cel mult poate fi asimilat superficialul, ca
proprietar al construciei.
Fundamentare obiectiva, de garanie pentru victima.
Trebuie dovedit:

Prejudiciul
Cauzalitatea
Dovada ca s-a datorat prejudiciul unui viciu de construcie sau unei lipse
de ntreinere

Proprietarul se poate exonera prin fora majora, nu prin caz fortuit. Se poate
ndrepta impotriva vnztorului, proiectantului etc.

Rspunderea civila delictual, avnd in vedere ca protejeaz interesele victimei,

lasa libertatea de a alege forma de rspundere care e mai uor de dovedit.

1379 cel care ocupa un imobil, nu e vorba de proprietar, paznic etc. Poate sa fie
locatar, proprietar, posesor. Daca se poate face dovada ca sunt ndeplinite
conditiile pentru fapta lucrului, victima are posibilitatea de a alege intre
proprietar si cel care ocupa imobilul. Nu se poate exonera decat in caz de fora
majora, nu si caz fortuit.

Curs 6

CURS 7