METODOLOGIA EVALUARII SI

PREDICTIEI FENOMENULUI DE
DELINCVENTA JUVENILA

1. Specificul metodologiei utilizate in evaluarea cantitativa si

calitativa a fenomenului de delincventa juvenila.
Metodologia cercetarii fenomenului de delincventa juvenila
reprezinta unul dintre cele mai importante domenii ale practicii
sociologice si criminologice, deoarece de modul in care se culeg
datele si se analizeaza continutul lor informational depinde, in
cea mai mare masura, conturarea unor directii de actiune pentru
prezent si pentru viitor, elaborarea unor programe unitare de
prevenire care sa tina seama de multiplele determinari si
conditionari cauzale ale fenomenului.
Insuficienta atentie acordata acestei laturi fundamentale a
investigatiei de teren constituie una dintre cauzele principale ale
erorilor care se mai comit inca in evaluarea semnificatiei actelor
de incalcare a normelor penale de catre minori, prin ignorarea
specificului psihologic al perioadei adolescentine ( perioada de
varsta care furnizeaza cea mai mare pondere de delincventi ), a
caracterelor particulare ale universului familial in care se
socializeaza acestia, a qansamblului de reguli care determina sau
favorizeaza transformarea unei conduite deviante ocazionale intr-

o conduita infractionala mai mult sau mai putin structurata si

persistenta.
De aceea, cea mai importanta conditie a validitatii si eficacitatii
cercetarii intreprinse in acest domeniu o reprezinta situarea ei pe
o baza metodologica temeinic fundamentata, constand intr-un
ansamblu unitar de instrumente si tehnici prin intermediul carora
sa poata fi identificata interactiunea logica dintre diferitele
variabile cu caracter psihologic, pegagogic, sociologic si
criminologic care contribuie la explicatia si predictia delincventei
juvenile, fenomen in intelegerea caruia simpla acumulare de date
descriptive nu este suficienta.Din punct de vedere operational,
metodologia cercetarii transgresiunii normelor penale de catre
adolescenti are un specific aparte, care nu se reduce la
instrumentele traditionale ale sociologiei si criminologiei
( ancheta, observatia, interviul,etc. ), ci implica o totalitate de
metode si tehnici dintre care unele sunt preluate din
metodologiile specifice ale pedagogilor si psihologilor, iar altele
fac parte integranta din corpul de metode si tehnici ale
statisticienilor, economistilor, juristilor, medicilor, ale celorlalte
categorii de specialisti care activeaza in domenii conexe cu cel ce
isi propune sa defineasca tendintele prezente si viitoare ale
delincventei juvenile.Cele cinci dimensiuni analitice ( statistica,
criminologica, sociologica, psihologica si prospectiva ) implicate,
cu prioritate, in orice evaluare cantitativa si calitativa a
fenomenului deviantei penale adolescentine nu pot fi
operationalizate decat cu ajutorul unei metodologii complexe,
care sa tina seama, pe de o parte, de caracterul obiectiv al
infractiunii ( stabilirea conditiilor cu caracter juridic care pun in
dependenta
conduita
adolescentului
de
reglementarile
legislatiei ), iar pe de alta parte, de caracterul subiectiv
( particularitatile procesului de dezvoltare biologica a
adolescentului, continutul socializarii morale primite in familie,
influentele si incitarile primite din partea anturajului etc. ).In
acest sens, utilizarea conjugata a unor tehnici curente, asa cum

sunt
experimentele
psihologice,
sociogramele,
testele
psihologice, biografiile, cazuisticile, expertizele psihiatrice,
analizele statistice, evaluarile dosarelor penale, anchetele cu
subiecti minori sau experti in domeniu, poate aduce multiple
clarificari fenomenului de delincventa juvenila, coroborand
punctul de vedere al sociologului sau criminologului cu evaluarile
altor specialisti.
Elaborarea unor metode din ce in ce mai perfectionate de
cercetare este strans legata de obiectivele practice de combatere
si prevenire a delincventei juvenile si de particularitatile acestui
fenomen care solicita o tratare fata de cea oferita fenomenului de
infractionalitate a adultilor.Definindu-se prin triplul ei caracter
( explicativ-informational, predictiv si operational ), metodologia
aplicabila evaluarii cantitative si calitative a fenomenului de
delincventa juvenila trebuie sa permita atat stabilirea unor relatii
constante intre fapte, contexte de viata si structuri sociale
generatoare de ocazii infractionale si conduite delincvente, cat si
estimarea unor tendinte in baza carora se poate elabora un
program de masuri cat mai adecvat.
In masura in care procedurile penale ca atare ( procesul si
sanctiunile ) nu pot stabili importanta si ierarhia factorilor care
guverneaza incalcarea normei penale de catre adolescenti, apare
necesara o evaluare explicativa si predictive de ansamblu,
realizata in mod etapizat, la capul careia se impune, ca o cerinta
obligatorie, elaborarea unui model caracterizat printr-un inalt
nivel de generalizare teoretica, care sa valorifice toate datele
obtinute, punandu-le in corelatie si interdependenta.Numai astfel
putem fi in masura sa oferim un raspuns convingator la
intrebarea pentru ce incalca adolescentii normele penale ? si
sa remediem erorile educative sau de alta natura care au facut
posibila incalcarea normelor de catre cei pe care ii denumim, in
mod impropriu, delincventi, dar care nu sunt, in fond, decat

minori in deriva , care solicita ajutor din partea intregii

societati.
2. Cercetarea predictiva a delincventei juvenile o latura
indispensabila a analizei etiologice .
Avand o conditionare aparte de cea a fenomenului infractional, in
ansamblul sau, delincventa juvenila, constituie o problema
sociala care nu poate fi abordata asa cum am mai apreciat
numai din punct de vedere juridic.Specifice si comportamentului
adultilor si celui al tinerilor, evaziunea de la normele juridice si
incalcarea regulilor de convietuire morala dobandesc o
semnificatie particulara in cazul adolescentilor, care nu au inca
maturitatea necesara pentru a discerne consecintele faptelor cu
caracter antisocial pe care uneori le savarsesc.Din acest punct de
vedere, schemele etiologice traditionale se dovedesc neviabile,
explicatiile cele mai vehiculate in domeniul delincventei juvenile
neoferind repere precise pentru a distinge intre infractiunile
comise de adult si delictele savarsite de adolescenti.Aceasta
situatie apare complicata si de existenta unor conduite
predelincvente ( fumatul, consumul de alcool, agresivitatea,
performantele scolare scazute, evaziunea din mediul scolar si
familial etc . ) care nu pot fi clasificate propriu-zis ca delincvente,
deci nu pot fi judecate in termenii stricti ai normei juridice, dar
care pot constitui semne ale unei viitoare cariere de
delincvent.Putem oare ca, plecand de la aceste semne de
predelincventa, sa precizam cu certitudine, aparitia unui
comportament delincvent ?Un raspuns ferm apare hazardat in
acest domeniu, deoarece fenomenul de predelincventa, prin
marea varietate de conduite specifice mai ales adolescentului, nu
inaugureaza, in mod obligatoriu, o cariera de delincvent,
maturizarea treptata a tanarului putand implica eliminarea
ulterioara a conduitelor indezirabile si integrarea corespunzatoare
in cadrul societatii.In alte cazuri, dimpotriva, predelincventa

constituie o anticamera a veritabilei delincvente.Pentru acest

motiv, interpretarea juridica este unilaterala, fiind necesare
multiple evaluari de natura psihologica, medicala, pedagogica si
sociologica care sa evidentieze intregul complex de factori ce pun
in dependenta personalitatea inca slab structurata a minorului de
situatia personala si sociala in care se gaseste amplasat.
Asa cum am aratat intr-un capitol anterior, tendintele spre
devianta sunt deosebit de specifice adolescentilor, ale caror
trasaturi de personalitate ( egocentrism, labilitate, agresivitate,
indiferenta afectiva etc. ) nu trebuier interpretate, in mod
necesar, ca un nucleu al unui tip de personalitate delincventa.A
califica anumite actiuni de revolta a tinerilor fata de educatorii lor
drept delincventa sau a infera, plecand de la o serie de conduite
adolescentine deviante, tendinte delincvente certe, inseamna a
ignora multiplele dificultati de adaptare a tinerilor la cerintele
vietii adulte.Iata deci ca nici o explicatie nu apare valida daca nu
este insotita de predictie, constand in elaborarea, plecand de la
diagnosticul conduitei, a unui prognostic al evolutiei acesteia in
viitor.Aceasta este o sarcina dificila, daca nu imposibila, deoarece
presupune examinarea fiecarui caz in parte.De aceea, in
evaluarea tendintelor fenomenului de delincventa juvenila,
analiza cazului individual este inlocuita de analiza statistica, a
carei dimensiune estimativa si prognostica este asigurata de
predictie.
Inscriindu-se printre cele mai importante domenii aplicative ale
sociologiei
delincventei,
cercetarea
predictiva
asupra
fenomenului infractional in randul tinerilor apare justificata cel
putin din doua ratiuni : pe de o parte, necesitatea prevenirii faptei
delincvente inainte ca aceasta sa fie comisa, pe de alta parte,
necesitatea construirii unor modele prospective prin intermediul
carora se poate oferi o prognoza aparitiei comportamentului
delincvent.

Asa cum se stie, interventia sociala nu are, de cele mai multe ori,
decat o expresie juridica, concretizata in sanctiunea penala care
apare posterioara momentului comiterii actului delincvent.In
acest sens, sanctiunea penala este de natura terapeutica si nu
preventiva, motiv pentru care perspectivei juridice ii lipseste acel
demers predictiv capabil sa faca eficace actiunea de
preventie.Aceasta situatie, izvorata din natura obiectiva a
fenomenului de delincventa juvenila, a contribuit o perioada
indelungata de timp la mentinerea ideii conform careia existenta
unei infrastructuri specializata este, prin ea insasi, capabila de a
asigura o protectie sociala suficienta contra actelor antisociale
comise de tineri si a generat interpretarea interventiei sociale
exclusiv
dupa
schema
traditionala
infractionalitaterepresie.Evolutia ulterioara a fenomenului de delincventa juvenila
a dovedit insa ca acest domeniu nu este supus hazardului si de
aceea trebuie luate din vreme masuri pentru elaborarea unei
politici stiintifice, care sa orienteze resursele, sa stabileasca
prioritatile si sa fie in masura sa anticipeze tendintele.In prezent,
organismele de preventie si tratament al delincventei din diferite
tari isi fixeaza aceasta politica pe o baza planificata, in functie de
exigentele sociale si imperative economice, elaborand multiple
programe de actiune in cadrul carora cercetarea predictiva sau
previzionala constituie o latura fundamentala.
In mod evident, abordarea delincventei juvenile in cadrul studiilor
predictive se face de pe pozitii teoretice diferite, urmarind
indeaproape
punctul
de
vedere,
ipoteza
sau
teoria
adoptata.Fiecare dintre acestea deschide o anumita perspectiva
de lucru, care influenteaza, in mod particular, programele de
preventie si strategia adoptata.Unele dintre aceste ipoteze sau
teorii nu au decat o capacitate de generalizare limitata la cadrul
social particular in care se desfasoara actele infractionale ale
tinerilor, altele au o raza mai mare de generalizare, fiind valide in
contexte sociale diferite.Pentru a nu oferi decat un exemplu,

teoria asociatiilor diferentiale ( E.A.Sutherland ), a

subculturilor delincvente ( A.K.Cohen ) sau rezistentei la
frustratie ( W.C.Reckless ), larg utilizate in criminologia si
sociologia contemporana au o puternica incarcatura
paternalista , neputandu-se sustrage evaluarii facute in
contextul unor societati care se confrunta cu dificultati sociale
diferite.Pentru acest motiv, nu intotdeauna solutiile adoptate
privesc punctul de vedere al subculturii tinerilor, ci se axeaza
cu prioritate asupra unui punct de vedere oficial si paternalist
care califica drept problematic orice act care atenteaza la ordinea
si stabilirea sistemului social.Ca urmare, majoritatea programelor
de actiune vor fi elaborate exclusiv dintr-o perspectiva economica
care urmareste mai putin ameliorarea situatiei sociale a celor
care incalca ordinea stabilita si-si propune ca scop principal
perfectionarea sistemului institutional de reprimare a delincventei
( marirea alocatiilor si resurselor destinate institutiilor cu rol de
control social, infiintarea unor noi inchisori si case de corectie etc.
).
In momentul de fata asa cum demonstreaza lucrarile de
specialitate nu exista o teorie generala a fenomenului de
delincventa juvenila care sa fie unanim acceptata si care sa ofere
repere comune cercetarilor din diferite domenii stiintifice.Aceasta
situatie face ca studiile predictive desfasurate in diferite tari sa
nu aiba o baza teoretica comuna, transferurile si imprumuturile
de experienta avand loc, in cea mai mare parte, numai la nivelul
metodologiilor adoptate.In esenta sa, cercetarea predictiva nu
poate sa aiba insa numai o dimensiune metodologica, ea avand,
obligatoriu, si un caracter programatic, concretizat in anticiparea
unei stari dezirabile in viitor.In acest sens, in domeniul
delincventei juvenile, predictia nu inseamna numai determinarea
dinamicii viitoare a fenomenului infractional, dar si reducerea sa
in proportii rezonabile, prin capacitatea de a interveni activ
asupra cauzelor si conditiilor care o produc.Dat fiind ca aceste

cauze si conditii sunt de o mare complexitate, fiind produsul unei

multitudini de factori de esenta diferita, orice predictie sau
previziune in acest domeniu are un caracter incert, de
probabilitate, ea nefiind numai operatie de extrapolare logica, dar
si un mod de a interveni activ asupra fenomenului delincvent,
chiar in cursul desfasurarii lui.Predictia in acets domeniu
reprezinta decisi un tip de previziune operationala , care
implica elaborarea unor strategii de actiune de larga amploare
sociala.
Cercetarea predictiva asupra evolutiei conduitelor delincvente
poseda deci o mare complexitate si o valoare operationala
deosebita, deoarece de rezultatele ei depinde modul in care un
anumit numar de adolescenti in deriva va fi salvat de pericolul
alunecarii pe panta deviantei penale.O asemenea cercetare
trebuie sa fie capabila de a identifica, din ansamblul conduitelor
predeviante, viitoarele conduite delincvente si a elabora un
program de masuri de preventie care sa impiedice manifestarea
lor ulterioara.
Avand un triplu caracter informational, predictiv si operational,
cercetarea previzionala in domeniul delincventei juvenile permite
schitarea tendintelor viitoare ale fenomenului si, totodata,
stabilirea unor legaturi intre anumite fapte, contexte de viata,
structuri sociale si propensiunea spre delincventa a unor
adolescenti.Concentrarea eforturilor de investigatie asupra
identificarii delincventilor potentiali se bazeaza, in mod
fundamental, pe estimarea prin intermediul extrapolarii,
analogiei si repetabilitatii a acelor parametrii ai situatiei din
viitor care rezulta din situatia prezenta.Spre deosebire de aceasta
estimare predictiva care solicita consultarea statisticilor, se pot
intreprinde si cercetari prospective, care exploreazaaspecte
inedite ale fenomenului si care nu rezulta din prezent sau
trecut.Din punct de vedere metodologic, distinctia intre estimarea

predictiva si evaluarea prospectiva include, ca o dimensiune

importanta, durata previziunii.Pentru a evidentia aceasta
dimensiune la nivelul familiei, se pot utiliza, de pilda, trei tipuri de
metode :
a) extrapolarea pe termen scurt ( in medie, un an ), realizata prin
sondaje asupra unui esantion de minori si prin constructia unui
model care permite deducerea cauzelor si conditiilor familiale si
sociale pentru care acesti minori sunt mai predispusi decat altii
sa comita acte cu caracter antisocial ;
b) perspectiva de durata medie ( intre 5-10 ani ), constand in
intocmirea unor tabele de recidivas si utilizarea unor predictori
prin intermediul carora se pot determina la nivelul familiei
delincventii potentiali si modul in care se prelungesc in viitor
tendintele actuale ale fenomenului de delincventa juvenila,
favorizat de circumstantele familiale ( asa-numitul postulat al
constantei tendintei ) ;
c) prospectiva pe termen lung ( intre 10-20 ani ), bazata in esenta
ei pe ecuatii de regresie, constituite pornind de la covariatiile
predictorilor, sau pe elaborarea unor scenarii si tipologii familiale,
realizate cu ajutorul expertilor.
Intr-o serie de tari au fost intreprinse studii predictive, utilizanduse metode relativ simple cum ar fi :
- determinarea tendintei de delincventa in functi de diferite grupe
de varsta si diferite grupuri familiale, ca si stabilirea unei rate a
delincventei pentru fiecare varsta si tip de familie; aplicarea
acestei rate la serii demografice previzionale;
- determinarea tendintelor de delincventa la nivelul diferitelor
generatiisi presupunerea unei prelungiri nelineare a acestor

tendinte; identificarea complementara a delincventilor primari si

recidivisti si a conditiilor vietii lor familiale;
- evaluarea caracteristicilor celor mai comune ale mediului
familial si operarea unei ierarhii a acelora care favorizeaza in cel
mai inalt grad comportamentul delincvent;
- previziuni simulate pentru o perioada de 14 ani, luand in
considerare frecventele ( (lipsite de serii continue ) variabilelor
dependente ale delincventei si utilizarea, in acest scop, a
analizelor de regresie; analiza de regresie lineara a ratei de
delincventa prin considerarea exclusiva a factorilor demografici si
familiali; analiza de regresie pornind de la corelatii simple ( de
pilda, o singura variabila socioeconomica sau o singura variabila
familiala ); analiza de regresie prin considerarea simultana a doua
variabile socioeconomice sau familiale; analiza de regresie
multidimensionala bazata pe corelatii intre factori complecsi
( individuali, familiali si sociali ) s.a.m.d.
Asa cum indica evaluarile facute, aceste metode n-au oferit
intotdeauna rezultatele scontate, atat datorita alegerii unor
variabile independente fara pertinenta, cat si datorita ordonarii
unor serii statistice fara capacitate predictiva.Incercand
remedierea acestor deficiente, cercetatorii francezi, care
activeaza in institutele de cercetare afiliate Ministerului Justitiei
( Centrul National de Studii si Cercetari Penitenciare, Centrul de
Instructie si Cercetare a Educatiei sub Supraveghere ) au
dezvoltat o cercetare predictiva asupra delincventei, pornind de
la analiza descriptiva comparativa a configuratiilor actelor
antisociale comise de tineri si a contextului lor geografic,
demografic, familial, socioeconomic si juridic.Ca elemente de
esantionare au fost stabilite unitati geografice ( 88 departamente
franceze ), populatia observata fiind constituita din aceste unitati
si nu din ani consecutivi sau generatii succesive.Fiecare dintre

cele 88 departamente a fost definit printr-un anumit nivel de

dezvoltare socioeconomica, pornindu-se de la ideea ca
dezvoltarea din punct de vedere social, familial si economic nu
constituie o cauza, ci o axa a dezvoltarii delincventei, atat in ceea
ce priveste volumul sau, cat si in distributia diferitelor tipuri de
infractiuni.Pe baza analizei profilului delincventei in diferitele
unitati geografice si comunitati familiale s-a construit un model in
cadrul caruia fiecare variabila ( economica, demografica,
familiala, culturala ) este considerata ca un punct intr-un spatiu
cu 88 de dimensiuni.Coordonatele acestui punct sunt valorile pe
care le ia variabila considerata in fiecare dintre cele 88 de
departamente.Comparatiile
interdepartamentale
au
oferit
coeficienti ai ecuatiei de regresie, care au fost aplicati valorilor
prognosticate ( pentru viitor ), pentru diferiti indicatori
demografici, familiali si socioeconomici, la nivelul intregii
Frante.Prin intermediul analizelor de corespondenta, al testelor de
corelatie si al altor programe puse pe calculator, au putut fi
construite modele de previziune simulate pe o perioada de
aproximativ 10 ani.
Rezultatele acestor studii indica ca problema cea mai importanta
a cercetarii previzionale consta in asigurarea unei capacitati
predictive, prin selectia celor mai pertinenti predictori cu privire
la delincventa.Aceasta orientare a cercetarii predictive impune de
la inceput operarea unei ierarhizari a demersurilor ei succesive,
ceea ce implica, in opinia noastra, urmatoarele etape :
a) identificarea legaturilor specifice si generale intre faptele si
fenomenele care influenteaza, conditioneaza sau determina
evolutia fenomenului delincvent ( problema identificarii
variabilelor );
b) elaborarea unor modele constand in ordonarea mai multor serii
de corelatii si dependente dupa o schema ipotetica sau dupa mai

multe scheme teoretice; in mod paralel, adancirea analizei

domeniului delincventei juvenile pana la descoperirea factorilor
sai determinanti ( problema explicatiei );
c) testarea acestor modele in practica, prin deducerea tuturor
consecintelor lor si verificarea capacitatii lor de a produce
generalizari adecvate ( problema predictiei );
d) considerarea fenomenului delincvent din perspectiva
consecintelor lui atat pentru tanar, cat si pentru familie si
societate ( problema evaluarii );
e) edificarea unor programe de actiune si strategii de preventie
operationale ( problema interventiei sociale ).
Cele cinci categorii de probleme alcatuiesc continutul oricarei
cercetari predictive a fenomenului infractional, rezolvarea lor
implicand multiple aspecte teoretice si practic-aplicative.
3. Conditii de validitate a predictiei comportamentului delincvent
juvenil.
In ansamblul lor, tehnicile de predictie, care servesc la
identificarea delincventilor potentiali, reprezinta baza stiintifica a
oricarui program de prevenire a delincventei.In conditiile
cercetarii de teren, identificarea delincventilor potentiali
echivaleaza cu posibilitatea de predictibilitate a unor conduite in
conditii determinate.Aceasta inseamna, in mod practic,
evidentierea celor mai relevanti factori sociali sau familiali, ca si a
celor mai semnificative conditii de dezvoltare a unei persoane
delincvente.
Totodata, actiunile de identificare a delincventilor potentiali
impun si stabilirea limitelor de la care anumite conduite

predelincvente ale tinerilor pot fi calificate ca fiind

delincvente.Trebuind sa se bazeze in esenta lor pe predictie,
cercetarile care incearca sa stabileasca premisele aplicative ale
unor programe de preventie a delincventei juvenile trebuie sa fie
capabile a depista, cat mai devreme, tendintele deviante si a
distinge, plecand de la unele pacate minore , conduite care se
vor agrava in viitor.Aceasta cu atat mai mult cu cat o serie de
investigatii, efectuate atat in tara noastra cat si peste hotare,
demonstreaza ca unele tendinte antisociale, favorizate de un
climat familial inadecvat, se pot instala de la o varsta foarte
frageda, cand inca exista posibilitatea unei interventii operative
asupra conduitei.Activitatea de prevenire din vreme a
delincventei juvenile este legata deci, in mod fundamental, de
identificarea timpurie a acestor tendinte antisociale si, implicit,
de capacitatea de a nu confunda unele conduite delictuale, tipic
adolescentine, cu veritabilul comportament delincvent.
Cele mai multe programe de identificare a delincventei potentiale
se bazeaza pe doua principii logic distincte : extrapolarea si
vulnerabilitatea conditionala.
Primul principiu presupune ca minorii sau adolescentii care
savarsesc in mod frecvent acte predelincvente vor deveni in mod
mult mai probabil decat altii, delincventi.Cel de-al doilea principiu
presupune ca acei minori sau adolescenti care sunt expusi unor
circumstante familiale sau sociale despre care se crede ca produc
sau favorizeaza un comportament delincvent vor deveni mai
probabil delincventi decat cei care nu sunt expusi unor asemenea
circumstante.Ambele principii presupun grade diferite de
probabilitate a ipotezelor continute in ele, acestea formand, in
cea mai mare parte, baza celor mai multe studii predictie
efectuate in domeniul delincventei juvenile.In absenta lor, pare
ca nici o predictie nu reuseste sa-si realizeze finalitatea.De aceea,
o problema importanta care se pune cercetarii de teren consta in

identificarea unor date si informatii care sa confirme justetea

ambelor principii si sa depisteze din vreme conduitele
predelincvente, plecand de la presupunerea ca minorii sau
adolescentii care savarsesc frecvent acte de predelincventa si
care ttraiesc intr-un mediu favorabil dezvoltarii unor conduite
antisociale vor deveni, in mod mult mai probabil decat altii,
delincventi de cariera.
Cele mai multe din aceste date pot fi gasite in inregistrarile
oficiale ale organelor si institutiilor care se ocupa cu asigurarea
ordinii publice.Data fiind neomogenitatea lor, ele nu reflecta
distributia pe sexe, varste, medii rezidentiale sau tipuri de familie
a minorilor in cauza.Pentru a deveni utile, aceste date trebuie
transformate in date statistice ordonate si clasificate dupa
scopurile urmarite.Principiul extrapolarii se manifesta si la acest
nivel, deoarece in generalizarile facute se pleaca de la
presupunerea ca o informatie valabila pentru anumiti minori sau
adolescenti este valabila pentru o colectivitate mai larga.Ipoteza
deficitului de socializare, verificata de pilda in cazul acelor minori
sau adolescenti care provin din familiile dezorganizate, este
extinsa adesea si la cazul minorilor care provin din familii
organizate, caracterizate insa de o serie de disfunctii si
carente.Pe teren insa, studiile de caz contrazic de multe ori
generalizarile statistice.In plus, informatiile statistice cuprind
semnificatii diferite pentru diverse pentru categorii de specialisti
care lucreaza in acest domeniu.Pentru juristi, ele reflecta, de
exemplu, incalcarea legilor, in timp ce pentru psihologi sau
pedagogi pot evidentia multiple dificultati de adaptare specifice
crizei de identitate a adolescentului.Intrucat statisticile nu
cuprind specificarea acestor dimensiuni particulare, intr-o serie
de cercetari cu caracter predictiv s-au facut incercari de a colecta
date asupra delincventei independent de inregistrarile oficiale.
Atunci cand sunt aplicate in conditii adecvate, chestionarele si
interviurile ofera informatiile dorite, cu conditia de a nu se

confunda declaratiile respondentilor ( parintilor, de exemplu ) cu

faptele insasi.In cazul adolescentilor, ele pot furniza date asupa
comportamentului delincvent nedetectat sau asupra unor
tendinte potentiale spre delincventa.Alte tehnici, cum ar fi, de
pilda, scalale de atitudine, solicita chiar de la subiecti evaluari
asupra propriului lor comportament antisocial, ca si aprecieri
asupra influentei familiei, scolii, vecinatatii etc.Baza pentru
predictie este, in acest caz, de cele mai multe ori subiectiva.O
predictie cu adevarat stiintifica nu se poate face insa
independent de evaluarea obiectiva a factorilor si conditiilor
sociale,
care
determina
aparitia
unor
comportamente
predelincvente si continuitatea lor in viitor.Corectitudinea unei
predictii este dependenta, de fapt, de o teorie care identifica
cauzele si conditiile ( de ordin personal, familial, social, etc. ) si
ofera un ghid pentru tratament.
Problema este similara actiunilor epidemiologice din medicina
preventiva, care se concentreaza asupra cauzelor pentru a
suprima efectele.In absenta teoriei, predictia devine confuza si
fara
operationalitate
pentru
activitatea
de
interventie
sociala.Tipul de tratament este orientat chiar catre factorul
etiologic implicat in aparitia comportamentului predelincvent.In
unele cazuri, daca e vorba de dificultati personale, se poate
utiliza tratamentul individual ( tehnicile case-work -ului ), in
alte cazuri, daca sunt implicate probleme de socializare in familie,
se poate apela la terapia de grup.Sa intelegem de aici ca
eforturile de identificare a delincventilor potentiali si programele
de tratament apar dependente de prejudecati si conceptii, mai
ales atunci cand teoriile apar gresite ?Desigur, nu !Referindu-ne
la importanta teoriei, avem in vedere necesitatea ca datele sa nu
fie lasate sa vorbeasca de la sine, ci sa fie integrate si organizate
in asa fel incat sa se poata orienta cercetarea si sa indice,
totodata, si solutii realiste de preventie.O asemenea teorie,
departe de a fi speculativa, trebuie sa abordeze problemele

esentiale ale evolutiei personalitatii minorului sau tanarului si sa

evidentieze, cu claritate, principalele dificultati cu care se
confrunta acesta in mediul familial, scolar etc. si resorturile
fundamentale ale propensiunii spre delincventa.Conditiile de baza
ale predictiei, care rezulta din teorie si o valideaza, de fapt, in
mod
stiintific,
sunt
precizia,
corectitudinea
si
operationalitatea.Aceasta echivaleaza, pe de-o parte, cu
confirmarea reala a cazurilor anticipateca evoluand spre
delincventa, iar pe de alta parte, cu oferirea unor solutii imediate
de tratament educational intensiv.Exista insa pericolul de a
exclude din predictie acele cazuri care nu ridica in aparenta
probleme, dar care ulterior se pot dovedi problematice
.Indicarea unei prognoze favorabile sau nefavorabile depinde de
discernamantul cu care au fost analizate si clasificate datele, ca
si de capacitatea de a oferi un suport stiintific atat predictiei
cazurilor
nondelincvente,
cat
si
predictiei
cazurilor
delincvente.Chiar daca in acest domeniu predictiile se realizeaza
cu o mare marja de eroare si cu o mare probabilitate, aceasta nu
impiedica de a actiona de la inceput asupra acelor factori
etiologici estimati ca produc sau determina savarsirea unor acte
delincvente. Nici unul dintre factorii etiologici fundamentali
observa cu indreptatire J.Toby nu trebuie sa-si faca aparitia dupa
ce predictiile originare au fost formulate .Pentru acest motiv, cel
putin in aparenta, cele mai corecte predictii se pot elabora atunci
cand minorii au varstele cele mai mici, adica atunci cand
influenta factorilor etiologici este de abia la inceput si cand poate
fi initiata cu succes o actiune de amploare impotriva lor.In
literatura de specialitate nu exista consens asupra acestei
probleme, o serie de cercetari insistand asupra ideii ca cele mai
corecte predictii se elaboreaza in stadiile timpurii ale dezvoltarii
personalitatii ( preadolescenta ), in timp ce altele presupun ca o
predictie corecta trebuie elaborata pornind din etapa cristalizarii
personalitatii tanarului ( postadolescenta ), in acel moment cand

relatiile sale ( familiale si sociale ) apar pe deplin structurate si

constientizate.
Pe de alta parte, in cursul studiului, exista posibilitatea schimbarii
influentei diferitilor factori etiologici sau a aparitiei altora noi ( de
exemplu, schimbarea statusului socio-ecomonic al familiei,
dezorganizarea acesteia etc. ), ceea ce nu este de natura a
contribui la corectitudinea predictiei, mai ales daca consideram
ca aceasta schimbare are efecte determinante asupra evolutiei
personalitatii minorului sau tanarului.
In acest sens, premisele oricarei predictii asupra delincventei
potentiale trebuie sa se bazeze pe urmatoarele doua presupuneri
implicite :
a) rolul fundamental al experientei primei copilarii ( socializarea
primara ), care influenteaza conduita minorului, in orice
imprejurare, independent de schimbarile intervenite la nivelul
relatiilor familiale si sociale;
b) rolul fundamental al experientelor de viata ( socializarea
continua ), care schimba, in mod radical, cunostintele si
deprinderile dabandite in cursul primei copilarii.
In timp ce prima presupunere este utilizata mai frecvent de catre
psihologi in metodologia studiului de caz, cea de-a doua este
folosita cu precadere de catre sociologi in cercetarile de mai mare
amploare, care urmaresc influenta ansamblului factorilor sociali si
familiali asupra minorilor si adolescentilor.Pe teren ar fi de dorit o
imbinare echilibrata a ambelor perspective, ceea ce ar contribui
esential la sporirea corectitudinii predictiei, in conditiile in care
viata familiala nu poate fi detasata de contextul social, iar intre
socializarea primara si socializarea continua exista o relatie

de continuitate, noile experiente de viata venind sa se adauge,

mai mult sau mai putin armonios, experientei primei copilarii.
O cercetare cu adevarat stiintifica trebuie sa evidentieze toate
aceste aspecte de la inceput, un inventar al problemelor legate
de formularea unor predictii corecte si viabile fiind de natura a
clarifica multe dintre dificultatile cu care se confrunta astazi
specialistii in actiunea de identificare a delincventilor potentiali.
4. Metode si tehnici de cercetare a tendintelor de evolutie a
delincventei juvenile.
Metodologia cercetarii fenomenului de predelincventa si
delincventa juvenila este constituita dintr-o multitudine de
metode, tehnici si instrumente de evaluare, estimare si predictie
care, utilizate intr-o serie de tari, au permis alcatuirea unui bogat
fond operational ce poate servi ca baza de referinta si pentru
cercetarile intreprinse in tara noastra.Acest fond poate fi
dezvoltat si imbogatit in continuare, tinand seama de experienta
acumulata, de realizarile si esecurile unor investigatii anterioare
si cu conditia de a construi modele etiologice si ipoteze teoretice
adecvate realitatilor specifice ale tarii noastre.
4.1. Tabelele de predictie Glueck.
Primele instrumente de predictie in domeniul deviantei juvenileau
fost construite inca din perioada interbelica de catre Sheldon si
Eleanor Glueck.Contributia lor esentiala a constat in formularea
principalelor variabile explicative ale deviantei juvenile, in
gruparea lor sub forma unor seturi de predictori si intocmirea pe
aceasta baza a mai multor tabele de predictie.Conceptul central
valorizat de sotii Glueck in studiile lor este acela de identificare
timpurie a comportamentului deviant .Media de varsta stabilita
de ei pentru inceputul acestui comportament se situeaza intre 7

si 10 ani.In scopul evaluarii acestui tip de comportament au fost

stabilite doua esantioane de minori : unul format din 500 de
devianti identificati ca atare si altul, similar ca numar si structura,
format din minori nondevianti.Analiza comparativa dintre aceste
esantioane a fost efectuata de o echipa multidisciplinara alcatuita
din antropologi, psihologi, psihiatri, sociologi si investigatori
sociali, care au determinat si evaluat un numar de 402
caracteristici, distribuite in ambele loturi.Cele mai relevante
caracteristici, care marcheaza deosebirile cele mai semnificative
intre grupul de devianti si cel de nondevianti, au fost grupate
cate cinci, pentru a forma patru tabele de predictie.
Nici unul din cele patru tabele considerat separat nu poate face
predictii corecte independent de celelalte, intrucat ansamblul
tabelelor, clasificarea ( scorul ) reprezinta insumarea scorurilor
obtinute de fiecare minor in urma investigatiilor sociale sau
testelor efectuate, pentru a evidentia intensitatea fiecarui set de
cinci factori in parte, iar evaluarea reprezinta sansa de devianta.
Tabelele de predictie Glueck

Baza de predictie
Bazat pe cinci factori sociali predictivi
( disci-plinarea minorului de catre tata,
supravegherea sa de catre mama, afectiunea tatalui,
afectiunea mamei, coeziunea familiei ) ( 1)

Sansa
de
deviantaSansa
de
maimica
decatmaimare
jumatate
jumatate
clasificare(
scor )
evaluare
clasificare e

Mai putinde
250
( 16,0% )
Bazat pe cinci trasaturi predictive aleMai putinde( 28,9% )
structu-rii caracteriale ( afirmare sociala,255
sfidare, sus-

250
saupeste
255
saupeste

(
(

piciune,
emotio-

tendinte

distructive,

labilitate

nala ( 2 )
Bazat pe cinci trasaturi predictive de
persona-litate ( aventurism, extravertit in
actiune, sugestibilitate, incapatanare, instabilitate
afectiva ) ( 3 )

Mai putinde
245
( 21,6% )

245
saupeste

Mai putinde
230
( 36,1% )

230
saupeste

Bazat pe cinci factori predictivi ai

testuluipsihologic ( scor de informatie,
abatere
de la scor, coeficient de lectura, coefficient
aritmetic, scorul calculului aritmetic al varstei in luni ) ( 4 )
( 1 ) rezultati din investigatii sociologice
( 2 ) rezultate din testul Rorschach
( 3 ) rezultate din interviul psihiatric
( 4 ) rezultate din scorurile de inteligenta derivate din testele
Wechsler Bellevue si Stanford.
Detalierea tabelului 1 a permis, de pilda, sa se observe ca
sansele de a obtine cele mai mari scoruri de devianta le au
minorii care provin din familiile lipsite de coeziune, aceia lipsiti de
afectiunea si supravegherea mamei si cei disciplinati cu mijloace
severe de catre tata.Acest tabel, completat de celelalte trei,
rezultate in urma aplicarii testelor si a interviului psihiatric, are o

capacitate predictiva sporita, ceea ce ii permite estimarea

diferitelor sanse de devianta in functie de corelatia tuturor
predictorilor folositi.Tabelele sunt utile pentru estimarea sanselor
unui minor care a savarsit acte predeviante de a deveni deviant
si pentru evidentierea probabilitatii ca unii minori cu dificultati
comportamentale sau cu situatii familiale deosebite sa ajunga
devianti.Ele atrag atentia asupra celor mai relevanti factori care
determina sau influenteaza comportamentul deviant.
Reprezentand o inovatie in domeniul predictiei comportamentul
deviant si delincvent, tabelele Glueck au fost folosite intr-o serie
de cercetari intreprinse in mai multe tari europene, care si-au
propus adaptarea predictorilor originari la conditiile specifice tarii
respective.Cu
unele
exceptii,
rezultatele
s-au
dovedit
contradictorii, tabelele neavand eficienta prognostica scontata,
atat datorita unor mari diferente in selectia diferitelor seturi de
predictori, cat si modului deosebit in care influenteaza acestia
comportamentul
deviant,
in
diferite
medii
sociale
si
culturale.Urmatoarele dificultati par sa fie cel mai des invocate :
1) tabelele presupun o succesiune fatalista a cauzei si
efectului, in asa fel incat nu exista posibilitatea ca, in conditii
determinate, un comportament sa ia alta directie decat cea
prezisa; in fapt, nu se poate dovedi, cu certitudine, daca o serie
de minori caracterizati de deficiente comportamentale sau avand
situatii familiale dificile ( coeziune slaba, lipsa de supraveghere,
de autoritate, de afectiune etc. ) se vor conforma p5rognozei
si vor deveni, cu adevarat, devianti penal;
2) tabelele se ocupa de subiecti ca tipuri statistice, motiv pentru
care nu pot fi aplicabile in cazuri individuale;
3) tabelele nu permit individualizarea tratamentului care trebuie
aplicat diversilor minori;

4) utilizarea lor produce etichetarea ( stigmatizarea ) minorilor

care au savarsit doar acte predeviante, nesemnificative,
determinandu-i sa se incadreze obligatoriu in cariera de individ
deviant.
In pofida acestor limite, tabelele Glueck se dovedesc utile pentru
situatiile unde actioneaza factorii predictori mentionati, cu
conditia de a experimenta pe esantioane largi validarea lor
predictiva si a converti teoria ( in cazul tabelelor mentionate, este
luata ca baza teoria socializarii ) intr-o directie
convenabila.Dupa modelul lui Glueck se pot construi tabele care
sa aiba ca baza predictiva si alti factori, in functie de teoria
adoptata si de modul in care se impleteste actiunea acestor
factori.
4.2. Tehnica predictiva bazata pe principiul extrapolarii.
Identificarea deviantilor si, in unele cazuri a delincventilor
potentiali, prin intermediul tabelelor de predictie lasa sa se
intrevada faptul ca minorii savarsesc, in mod frecvent, acte
predeviante au mai multe sanse de a deveni predelincventi,
decat cei cu o conduita morala corecta.Aceasta subliniere se
refera la asa-numitul principiu al extrapolarii .Un studiu devenit
clasic, care a utilizat acest principiu este cel intreprins in deceniul
4 asupa minorilor din orasele Cambridge si Sommerville.
In acest sens, au fost selectionate doua grupuri de minori avand o
varsta medie de circa 10 ani si jumatate.Primul grup ( numit
grup de tratament T ), aflat in supravegherea asistentei
sociale, era format din 325 de baieti minori, care prin comiterea
unor acte predelincvente dovedeau ca se indreapta catre o
cariera delincventa .

Cel de-al doilea grup ( numit grup de control C ), lasat sa

evolueze liber, fara interventia asistentei sociale, era format tot
din 325 de baieti minori, similari din punct de vedere al
caracteristicilor personale si sociale cu cei din grupul de
tratament, dar care nu savarsisera anterior nici un act
predelincvent.
Studiul a durat 10 ani, fiind bazat pe ipoteza fundamentala ca
daca cele doua grupuri sunt similare de la inceput, atunci orice
diferenta semnificativa intre ele, aparuta ulterior, poate fi
atribuita variabilei experimentale concretizate de tratamentul
asistentei sociale.
Evaluarile asupra celor doua grupuri, facute in urma informatiilor
culese de la vecini, rude , profesori si din inregistrarile oficiale, au
permis elaborarea unei scale de predictie ordonata de la minus 5
( cea mai mare probabilitate ca un minor sa devina delincvent ) la
plus 5 ( cea mai mica probabilitate ca un minor sa devina
delincvent ).Punctul 0 a fost considerat limita de la care un minor
poate sa evolueze spre delincventa sau nondelincventa.
In urma acestor evaluari, la sfarsitul studiului, compararea
predictiilor cu situatia reala a aratat ca circa 41% din grupul de
tratament a fost judecat cel putin pentru o infractiune grava, in
timp ce aceeasi situatie s-a gasit evidenta pentru 37% din grupul
de control.Cu alte cuvinte, in mod surprinzator, lotul T, care
beneficia de serviciile asistentei sociale, a dat un indice mai mare
de delincventa decat lotul C.
Desi rezultatele lasa sa se intrevada beneficiul asistentei sociale,
cercetarea n-a atins eficienta scontata, iar predictiile n-au fost
confirmate decat in mica parte.Aceasta si din cauza ca marea
majoritate a predictiilor folosite erau bazate pe presupunerea
unui univers bimodal implicat de principiul extrapolarii : minorii

care savarsesc anterior acte predeviante vor deveni, cu cea mai

mare probabilitate, devianti, in timp ce minorii fara asemenea
probleme vor ramane cu cea mai mare probabilitate nondevianti.
Se vadeste, astfel, ca predictiile bazate pe principiul extrapolarii
nu sunt intotdeauna corecte, fiind necesar a se tine seama de
multiplele aspecte care pot aparea in viitor.Criticii minorilor din
Cambridge Sommeville considera ca acesta s-a axat prea mult
asupra ideii identificarii timpurii a tendintelor spre delincventa la
o varsta ( circa 10 ani ) cand experienta de viata nu este atat de
suficienta incat sa determine tendinte antisociale persistente la
anumiti tineri.
4.3. Tehnica scalarii centroide a variatiei
Propunandu-si operationalizarea notiunii de cariera delincventa
pe o baza predictibila, un grup de cercetatori americani a pus
recent la punct o tehnica prospectiva de analiza a delincventei
juvenile, denumita scalarea centroida a variatiei .Subliniind
faptul ca suportul euristic al analogiei dintre conceptul de
evolutie a carierei ocupationale si cel de evolutie a carierei
delincvente ofera instrumente analitice pentru descifrarea
regularitatilor
si
variatiilor
comportamentului
delincvent,
cercetatorii mentionati considera ca semnificatia fiecarui delict nu
poate
fi
descifrata
decat
in
contextul
biografiei
subiectului.Analogia dintre cele doua concepte, larg vehiculate in
sociologia profesiilor si, respectiv, in sociologia delincventei,
deschide o perspectiva mai clara asupra raportului stabilit intre
gravitatea sau intensitatea delictului si antecedentele biografiei
individuale, permitand o noua metrica de ordonare ( cu caracter
multidimensional ) a actelor antisociale comise de tineri.O
asemenea perspectiva reuseste sa operationalizeez in mod mult
mai adecvat traiectoriile reale de evolutie a carierei delincvente
dupa o metrica care se arata superioara scalarii unidimensionale

de tip Guttmann.Asa cum se stie, acest tip de scalare urmareste

sa masoare gradul de gravitate a delictului in functie de un
continuum de violenta , astfel ca nici un tanar nu poate comite
anumite tipuri de delicte pana nu a comis altele.In noua metrica
propusa, specializarea delincventilor pentru anumite tipuri de
delicte impune o traiectorie plata a carierei delincvente, in timp
ce trecerea de la delicte minore spre delicte din ce in ce mai
grave se manifesta ca o traiectorie cu evolutie progresiva.Aceste
traiectorii dupa care evolueaza cariera delincventa permit
clasificarea tinerilor in functie de anumite delicte si succesiuni de
acte delincvente, facilitand predictibilitatea comportamentului
delincvent.Din punct de vedere grafic apare astfel posibila
legarea tuturor delictelor care caracterizeaza o cariera
delincventa intre ele, in succesiunea in care au fost
comise.Utilizandu-se diferite valori sau scoruri de scala pentru
fiecare delict in parte, se pot stabili si observa traiectorii
sistematice de evolutie a carierei delincvente.
Aceasta noua metrica este parte componenta a tehnicii scalarii
centroide a variatiei, o tehnica derivata din analiza de grafic, care
atribuie fiecarui delict o anumita localizare intr-un spatiu
multidimensional.Aceasta se poate determina ca urmare a
identificarii ( prin intermediul analizei factoriale sau scalarii
multidimensionale ) coaparitiei unor tipuri specifice de delicte
( de exemplu, furt si talharie, huliganism si tentativa de viol etc. )
unitatea de analiza fiind cariera delincventa a fiecarui tanar in
parte.
Dat fiind continutul diferit al carierelor diversilor delincventi,
ele vor avea in spatiul multidimensional o lungime inegala.Pentru
a micsora variatiile individuale ale fiecarui delict, acestuia i se va
acorda o anumita valoare de scala in raport cu criteriul
specializarii delincventului.In acest mod, delictele nu vor mai fi
privite izolat, ci vor fi circumscrise unei cariere delincvente tipice,

fiecare avand in cadrul mai multor cariere similare aceeasi

valoare de scala.
Aceasta tehnica a fost utilizata intr-o cercetare intreprinsa in
S.U.A. asupra unui lot de 765 de delincventi in varsta de la 13 la
18 ani, sanctionati penal pentru comiterea a 9.000 de delicte ( in
medie, aproximativ 11,7 delicte de persoana ).Aceste delicte au
fost clasificate in 36 mari categorii care au oferit posibilitatea
efectuarii unei analize detaliate a carierelor delincvente.Matricea
de analiza cuprinde 765 de randuri ( subiecti ) si 36 de coloane
( tipuri de delicte ), celulele ei indicand de cate ori a fost judecat
si sanctionat un tanar pentru fiecare delict comis.
Ca rezultat al aplicarii tehnicii analizei centroide a variantei au
putut fi evidentiate patru dimensiuni semnificative ale delictelor (
doua pe orizontala si doua pe verticala ).In timp ce prima
dimensiune ilustreaza raportul dintre delictele comise contra
persoanei si cele comise contra proprietatii, cea de-a doua
dimensiune evidentiaza raportul dintre diferite fapte penale
circumscrise categoriei de delicte contra persoanei.Privite
impreuna, aceste doua dimensiuni ofera evidenta codelictelor ,
adica a acelor tipuri de delicte care pot sa apara cu probabilitatea
cea mai mare in cadrul unei cariere delincvente.Ordonarea
diferitelor cariere de-a lungul celor doua dimensiuni explica
pentru ce clasificarea unidimensionala este limitata, trebuind sa
fie inlocuita cu una multidimensionala : in timp ce in prima
dimensiune delictele sunt privite ca fiind similare, iar cariera
delincventa ca fiind specializata , in a doua dimensiune, aceste
delicte sunt privite ca nefiind legate intre ele, iar cariera
delincventa ca fiind orientata de diversitate.Urmatoarele doua
dimensiuni ( a treia si a patra ) ilustreaza intensitatea
delincventei ( in sensul raporturilor existente intre delicte cu
diferite grade de gravitate si periculozitate ) si frecventa
condamnarilor pentru anumite categorii de delicte.

Rezultatele acestui tip de analiza apar semnificative, deoarece

evidentiaza faptul ca o mare parte din carierele delincvente este
organizata in jurul unui anumit tip de delict si cuprinde o
succesiune particulara de fapte cu caracter penal, ceea ce da
posibilitatea
schitarii
unor
traiectorii
predictibile
ale
comportamentului delincvent.Ca urmare, se poate anticipa din
vreme evolutia carierei delincvente a unui tanar, inainte ca ea sa
ia un curs specializat sau progresiv, orientat spre comiterea unor
delicte din ce in ce mai grave.
4.4. Teste de masurare a propensiunii spre delincventa.
Permitand
o

descriere
cantitativa,
controlabila
a
comportamentului unui individ plasat intr-o situatie definita, prin
referire la comportamentul indivizilor dintr-o grupa plasata in
aceeasi situatie , metoda testelor este o metoda larg raspandita
in domeniul sociologiei delincventei juvenile, in masura in care
reuseste sa identifice o serie de diferente intre minorii sau
adolescentii devianti sau delincventi si permite previziunea
anumitor
comportamente
caracterizate
prin
tendinte
antisociale.Printre cele mai utilizate teste in acest domeniu se
numara testele de inteligenta, testele de personalitate si testele
sociometrice.Incercand sa surprinda gradul de inteligenta,
trasaturile de caracter, constantele personalitatii, atitudinile
morale si modul de dispunere a relatiilor in anturaj, majoritatea
acestor teste cauta sa identifice propensiunea spre delincventa
ca si masura in care tinerii reusesc o integrare sociala
satisfacatoare in viata sociala, dezvoltand un comportament
compatibil sau nu cu normele de natura moral-juridica.
De o deosebita utilitate, in acest sens, se dovedesc a fi testele
proiective, definite de catre Lawrence Frank ca o metoda de
studiu a personalitatii, care confrunta subiectul cu o situatie la
care el va raspunde in functie de semnificatia ei pentru el .In

consens cu un asemenea punct de vedere proiectia consta in

transferarea unui proces subiectiv asupra unei situatii obiective.
4.4.1. Testul Rorschach.
Consta in prezentarea unor pete de cerneala subiectului, acesta
trebuind sa identifice imaginile pe care le vede.In primele sale
experimente,
creatorul
acestui
test,
psihiatrul
elvetian
H.Rorschach a utilizat 15 planse cu pete de cerneala, apoi 12,
pentru ca in final sa se fixeze la 10, care cuprind pete clasificate
in trei categorii : negre cu nuante gri, negru cu nuante de rosu si
colorate.Atat forma obiectelor, cat si identificarea culorii prezinta
importanta pentru caracterologie.De exemplu, indicarea unei
forme precise denota o buna capacitate de concentrare si
observatie, in timp ce miscarea unui obiect arata o puternica
tendinta de introversiune, imaginatie si productivitate interioara.
La randul lor, culorile pot semnifica diferite tendinte de
extraversiune.Dupa Rorschach, caracterul consta intr-o anumita
proportie intre introversiune ( miscarea obiectelor ) si
extraversiune ( culoarea lor ).Bazat pe aceasta proportie,
Rorschach a stabilit patru tipuri de indivizi :
- intratensivi ( pentru care culoarea este mai mica decat miscarea
), caracterizati printr-o viata interioara bogata, vointa, imaginatie
si relatii puternice;
- extratensivi ( pentru care miscarea este mai putin vizibila decat
culoarea ), caracterizati prin sociabilitate si spirit practic;
- ambiegali ( pentru care miscarea este egala cu culoarea ),
caracterizati printr-o buna dotare interioara si echilibru psihic
adecvat;

- coartati ( pentru care nu exista semnificatie nici in culoare, nici

in miscare ), caracterizati prin pedanta, rezonanta afectiva slaba,
melancolie, deprimare etc.
Fiind util pentru identificarea unor trasaturi caracteristice
delincventului, testul Rorschach ofera informatii pretioase asupra
unor componente ale personalitaii, asupra conflictelor intra si
interpersonale ( cu familia sau cu anturajul ) ca si asupra
mobilurilor si motivatiilor specifice ale unor eventuale conduite cu
caracter antisocial.
4.4.2. Testul de perceptie tematica ( T.A.T. )
In forma sa definitiva elaborata de H.A.Murray in 1943, acest test
consta intr-un set de 30 desene care reproduc o serie de
personaje aflate intr-o situatie ambigua.Subiectului i se cere sa-si
imagineze istoria acestor personaje, inventand, cate o poveste
pentru fiecare plansa.Scopul testului consta in revelarea anumitor
tendinte inhibate si profunde pe care subiectul nu le poate
constientiza.Interpreatrea
unui
asemenea
test
permite
evidentierea a trei niveluri ale personalitatii : tendinte refulate,
gandirea interioara si comportament.Astfel, in timp ce analiza sa
formala da posibilitatea dezvaluirii gradului de intelegere a
sarcinii de efectuat si a interpretarii stilului si limbajului utilizat,
analiza continutului testului de perceptie tematica permite
descifrarea unor tendinte latente constand in : forme agresive,
autoagresive, dominatie, supunere, protectie, independenta,
dependenta etc.Se ofera, in acest mod, o lista completa a
dificultatilor cu care se confrunta subiectul, a originii acestora si
se incearca evaluarea gradului sau de adaptare la diverse situatii
interindividuale.
In domeniul sociologiei delincventei, testul este util pentru
evidentierea unor sentimente si atitudini ale tinerilor fata de

anumite persoane ( parinti, educatori, prieteni ) si situatii sociale

frustrante ca si pentru descifrarea unor motivatii si tendinte care
greveaza asupra conduitei : impulsivitate, agresivitate, echilibru,
inertie etc.
4.4.3. Testul Rosenzweig.
Reprezentand un test de frustrare, acesta cuprinde 24 de desene,
care reproduc personaje plasate intr-o situatie frustranta :
personajul din stanga isi prezinta opinia sa asupra acestei situatii,
iar personajul din dreapta cu care este invitat sa se identifice
subiectul urmeaza sa-si exprime ( prin cuvintele subiectului )
reflectia sa asupra acestei situatii.Fiecare desen cuprinde, astfel,
doua chenare : unul in care este cuprinsa vorbirea persoanei
frustrate sau frustrante, altul gol, care urmeaza sa fie completat
de subiect.
Bazat pe ipoteza frustrare agresivitate, testul permite
evidentierea anumitor tendinte agresive sau masochiste, care
caracterizeaza tanarul caracterizat prin tendinte antisociale.Sunt
posibile trei directii posibile de dirijare a agresiunii :
- extrapunitiva, in cadrul careia agresiunea este proiectata spre
exterior, asupra individului care este cauza frustrarii;
- intrapunitiva, in cadrul acrei subiectul seautoacuza;
- impunitiva, in cadrul careia se minimalizeaza situatia frustranta,
evitandu-se implicarea oricarei responsabilitati.
Identificarea acestor directii constituie un mijloc util de depistare
a unor dezechilibre afective si a orientarii unor conduite pe cai
indezirabile din punct de vedere social.Ipoteza fundamentala care
sta la baza testului se refera la ideea ca violenta conduitelor

agresive este direct proportionala cu intensitatea motivatiei

frustrante.
4.4.4. Testul Szondi.
Este construit in functie de ideea ca fiecare individ realizeaza,
fara a fi constient de acest lucru, o polaritate ascunsa, care poate
fi evidentiata prin alegerea unor obiecte care-l atrag.Testul consta
din 6 seturi de fotografii, fiecare cuprinzand cate 8 fotografii care
reprezinta bolnavi psihici ( psihopotici ).Subiectului i se prezinta
fiecare set in parte, cerandu-i-se sa aleaga cate doua fotografii
acre contin figuri ce-i sunt simpatice si doua fotografii
reproducand figuri care-i apar antipatice.Se obtine in total un
numar de 24 de fotografii, dintre care 12 corespund unor indicatii
de preferinte, iar alte 12 unor indicatii de respingere.Inregistrate
pe fisa corespunzatoare, raspunsurile ofera posibilitatea
construirii unor diagrame care releva tendinte fundamentale si
caracteristici antisociale ale personalitatii tanarului.Creatorul
testului, psihologul de origine maghiara Szondi, considera ca
fiecare individ este constrans sa aleaga fotografiile in functie de
genotropismul sau profund, deoarece, genele sale il pot defini in
mod fundamental ca structura caracteriala.
4.4.5. Inventarul multifazic al personalitatii ( testul Minnesota ).
Spre deosebire de testele proiective anterioare, acest test
deosebit de complex, fiind reprezentat de un chestionar
cuprinzand 550 itemi construiti astfel incat sa permita evaluari
asupra principalelor elemente ale personalitatii si adaptarii
acesteia la diferite situatii sociale.Punctul de vedere in functie de
care este construit testul Minnesota este acela al psihiatrului sau
psihologului clinician, care incearca sa distinga trasaturile
caracteristice unor deficiente cu caracter psihopatologic.Testul
cuprinde 26 categorii de intrebari al caror continut se refera la o

multitudine de aspecte : sanatate, conditie fizica, obisnuinte

alimentare, deprinderi de munca, relatii familiale, de prietenie,
erotism,
atitudini
morale,
interese,
conduita
sociala
etc.Subiectului i se cere sa clasifice toate enunturile in trei
categorii de raspunsuri : adevarat, fals, nu stiu.Aceste raspunsuri
sunt ordonate astfel incat sa formeze 9 scale clinice, fiecare
dintre
ele
permitand
evidentierea
unor
caracteristici
psihopatologice specifice : ipohondrie, depresie, isterie,
psihopatie, masculinitate-feminitate, paranoie, psihastenie,
schizofrenie si hipomanie.Desi fiecare dintre aceste scale se
refera la un anumit sindrom clinic, o serie de studii au demonstrat
ca ele au semnificatii precise si pentru domeniul normal.Pe de
alta parte, unii itemi ai testului nu sunt valabili pentru tinerii
adolescenti, referindu-se numai la caracteristici ale adultului.In
ansamblul sau, testul este util pentru evidentierea unor trasaturi
care caracterizeaza moralitatea adolescentina si raporturile
tanarului cu educatorii, parintii si cu membrii anturajului sau.
Testul mai cuprinde scale de validare aditionale, care identifica
atitudinea subiectului fata de test si ofera un indiciu al gradului
sau de fidelitate ( prudenta, evaziune , sinceritate
excesiva , autocritica etc. ).De asemenea, mai sunt incluse o
scala care testeaza gradul de adevar sau neadevar al
raspunsurilor, precum si un set de itemi indicativi ai
excentricitatii ( originalitatii ), lipsei de responsabilitate ,
simularii deliberate , introversiunii sociale , satisfactiei
sociale , tolerantei sociale etc.
Interpretarea se obtine cu ajutorul unor grile de evaluare, care
permit identificarea profilului clinic al subiectilor si, implicit,
depistarea unor tendinte de devianta, simptomatice pentru
prognosticul conduitelor ulterioare.

Desi ofera o abundenta de informatii cu privire la propensiunea

spre delincventa, testul Minnesota n-a fost inca etalonat in tara
noastra, motiv pentru care aplicarea sa intampina o serie de
dificultati.
Rubricile itemilor testului Minnesota
1.
2.
3.
4.
5.

Stare generala a sanatatii

9 intrebari
Simptome neurologice generale
19 intrebari
Simptome neuro-psihice
11 intrebari
Motricitate si coordonare
6 intrebari
Sensibilitate
5 intrebari
Sistem vaso-motor, tulburari trofice, limbaj, organede
6.
secretie
10 intrebari
7.
Sistem cardio-respirator
5 intrebari
8.
Sistem gastro-intestinal
11 intrebari
9.
Sistem genito-urinar
5 intrebari
10.
Obiceiuri
19 intrebari
11.
Familie si viata conjugala
26 intrebari
12.
Profesiune
18 intrebari
13.
Educatie
12 intrebari
14.
Viata sexuala
16 intrebari
15.
Religie
19 intrebari
16.
Politica-ordine-lege
46 intrebari
17.
Comportament social
72 intrebari
18.
Afectivitate-depresie
32 intrebari
19.
Tendinte obsesive si coercitive
15 intrebari
20.
Afectivitate-manie
24 intrebari
Idei delirante, halucinatii, iluzii, tendinte interpreta21.
tive
31 intrebari
22.
Fobii
29 intrebari
23.
Tendinte sadice si masochiste
7 intrebari
24.
Morala
33 intrebari
25.
Itemuri privind masculinitatea si feminitatea
55 intrebari
26.
Incadrarea intr-o situatie nefavorabila
15 intrebari
TOTAL
550 intrebari
Toate aceste teste se dovedesc utile in domeniul deviantei
adolescentine, mai ales cand se coroboreaza cu alte metode si
permit elaborarea unui diagnostic asupra personalitatii tanarului,
ca si stabilirea unui prognostic asupra tendintelor conduitei sale

viitoare.Valoarea lor informationala nu trebuie, insa, absolutizata

cu atat mai mult cu cat validarea unui test apare influentata atat
de interpretarea care i se face, cat si de personalitatea
examinatorului.G.Bouthoul, intr-o serie de studii docimologice, a
demonstrat, de pilda, ca testele de cunostinta apar deosebit de
fragile, deoarece personalitatea examinatorului, sexul, varsta si
chiar vocea sa influenteaza, in mod considerabil, subiectul, iar
Pinto si Grawitz evidentiaza lipsa de certitudine a interpretarii
rezultatelor,
datorita
interventiei
stimulilor
situatiei
experimentale.Pentru acest motiv, in ansamblul ei, activitatea de
validare a testelor solicita confruntarea intre rezultatele obtinute
in laborator si tendintele conduitei manifestate in mod real, in
viata sociala.Principiul general care trebuie sa guverneze
aplicarea unui test, subliniaza S.Pacaud, consta in observarea si
analiza faptelor, stabilirea unei ipoteze explicative care permite a
lega faptele intre ele si, in fine, efectuarea unei experiente
cruciale, care sanctioneaza valoarea acestei ipoteze, permitand a
completa sau rectifica experimentarea.
In ceea ce priveste domeniul specific al delincventei juvenile, in
afara majoritatii testelor mentionate, care se aplica atat tinerilor,
cat si adultilor, exista o multitudine de alte teste care urmaresc
sondarea anumitor trasaturi de caracter si atitudini morale,
printre acestea numarandu-se : testele lacunare sau, ca variante
de completare, testele pentru cinste, testele care urmaresc
stapanirea
de
sine,
perseverenta,
prudenta-imprudenta,
constiinciozitatea, spiritul de raspundere, judecata morala s.a.
In ansamblul lor, rezultatele acestor teste, care se aplica intr-un
mod foarte simplu, trebuie interpretate cu prudenta, pentru a nu
considera ca definitive si certe acele trasaturi de caracter si
atitudini care se manifesta cu pregnanta in situatia
experimentala, fara a fi valabile in situatii sociale reale.

About these ads