Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Combustibilii Finali
Combustibilii Finali
Prin combustibil se intelege orice substanta, sau amestec de substante, care in urei
unei reactii chimice de ardere, produce o mare cantitate de caldura.
Din categoria combustibililor chimici fac parte: carbuni de pamant, titeiul si gazele
de sonda, gazele naturale, lemnul etc. Dupa starea de agregare si dupa provenienta lor,
combustibilii chimici se pot grupa in solizi, lichizi si gazosi.
Caracteristicile combusitbililor:
Pentru caracterizarea unui combustibil, in afara de starea fizica si de provenienta
trebuie sa i se mai cunoasca compozitia chimica, puterea calorica, cantitatea de aer
necesara arderii, temperatura gazelor de ardere etc.
Compozitia combustibililor: Combustibiliisolizi contin diferite combinatii
organice ale elementelor C, H, S (elemente combustibile), O si N, alaturi de umiditate,
(Wt) si substante minerale (Al) care dau cenusa.
Carbonul este elementul principal al combustibililor solizi. Acesta se gaseste in
proportie de 50-95%, in functie de natura si varsta combustibilului . Prin arderea
completa a unui kilogram de carbon se obtine o energie de 33.44o kJ.
Hidrogenul se gaseste in combustibilii solizi intre 2-6 %. Acesta este, de asemenea
un element care ridica valoarea termica a combustibilului, intrucat prin ardere se degaja o
mare cantitate de caldura .
Sulful participa cu o pondere de 0,1 7 %, in compozitia diferitilor combustibili
solizi. In combustibil , sulful se gaseste sub trei forme: in combinati organice (sulf
organic), sub forma de sulfurii metalice, in combinati anorganice oxigenate (de exemplu,
sulfati). In procesul de ardere intervin numai sulful organic si cel piritic. Cu toate ca la
arderea sulfului se degajeaza o mare cantitate de caldura, acest element este daunator in
procesul de ardere a combustibililor, deoarece SO2 format, corodeaza partile metalice ale
focarului si are actiune poluanta (fiind un component al ploilor acide). Pe langa acesta,
sulful necesita pentru aprindere o temperatura mare (500 600 C).
Azotul se gaseste in general in cantitate mica, nedepasind 2%. El este un element
nedorit in masa combustibilului. Acesta nu participa la ardere, dar ia caldura pentru a se
incalzi pana la temperatura cu care gazele arse parasesc instalatia de ardere si prin urmare
consuma o parte din caldura degajata la arderea combustibilului.
Oxigenul se gaseste in combusitbili in proportie de 2 % (antracid) pana la 44 %
(lemn). Prezenta sa in combusitbil conduce la micsorarea valorii termice a acestuia,
deoarece fiind combinat mai ales cu carbonul si hidrogenul, o cantitate din aceste
elemente combustibile sunt deja oxidate.
Umiditatea combustibililor constituie de asemenea, un balast, prin faptul ca
aceasta consuma o mare cantitate de caldura pentru a trece din starea lichida in starea de
vapori. De asemsnea mareste volumul si corozivitatea gazelor de ardere.
Cenusa constituie un balast al combustibilului, intrucat ii micsoreaza puterea
calorica si uneori poate duce la dezorganizarea completa a procesului de ardere, fie prin
faptul ca se acumuleaza in focar si impiedica admisia aerului, fie ca se topeste la o
- obtinerea acetilenei
- obtinerea hidrogenului
La acestea se adauga fabricarea acidului cianhidric, a formaldehidei si a unei
game largi de alte produse mult mai utilizate in tehnica, agricultura si viata cotidiana.
economie a acestor tari se bazeaza pe productia de petrol. Cele mai mari exportatoare de
petrol din lume au fondat o organizatie denumita OPEC(Organizatia tarilor exportatoare
de petrol) care are ca domeniu de activitate politica petroliera.Tarile membre sunt:
Algeria, Arabia Saudita, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Indonezia, Irak, Iran,
Kuweit, Libia, Nigeria, Quatar, Venezuela.
O data ce petrolul este scos, este tratat cu produse chimice si caldura pentru a se
nlatura apa si alte impuritati astfel nct petrolul sa fie de cea mai buna calitate. Apoi,
este transportat la o rafinarie n cisterne.Unele centre de extractie a petrolului au tevi care
transporta petrolul direct la rafinarie.
Rafinarea
Principala metoda de rafinare a petrolului este distilarea. Prin ncalzirea treptata
a petrolului se separa componentii sai, dupa temperatura lor de fierbere. Acest mod de
prelucrare a petrolului se numeste distilare fractionata. Pentru a se obtine o varietate de
produse din petrol acesta este cracat prin mai multe procedee. Astfel se obtin: alcooluri,
detergenti, cauciuc sintetic, glicerina, ngrasaminte chimice, sulf care au dezvoltat enorm
industria petrochimica mondiala o data cu descoperirea lor, deci, implicit a petrolului. Pe
lnga toate acestea se mai obtin:medicamente, nylon, mase plastice, vopsele, poliester si
material explozibil.
Utilizandu-se coloane de distilare de dimensiuni mult mai mari, titeiul se
fractioneaza in cateva grupuri de hidrocarburi, pe baza diferentelor dintre punctele lor de
fierbere. Stim ca acestia din urma sunt, in linii mari, cu atat mai ridicate cu cat numarul
de atomi de carbon din molecuila hidrocarburii este mai mare. Deoarece, in timpul
functionarii, vaporii si lichidul sunt in echilibru termic, la baza coloanei temperature
atinge 350 360 grade C, corespunzand punctului de fierbere al fractiunilor celor mai
grele , iar la partea superioara temperature este de numai 25 50 grade C.
Multe din aceste fractiuni sunt supuse chimizarii, fie pt. a le utilize ca materie
prima in industria chimica organica, fie pt .a le imbunatati calitatile lor de carburanti.
Astfel benzinele, obtinute direct prin rafinarea petrolului, nu permit atingerea
unor randamente suficient de ridicate ale motoarelor cu explozie. Se stie ca randamentul
motorului depinde foarte mult de gradul de comprimare al gazelor (amestec de aer si
vapori de benzina) inainte de detenta, produsa ca urmare a exploziei amorsate prin
scanteie electrica data de bujie. Comprimarea amestecului nu se poate efectua decat pana
la o anumita limita, deoarece, la un moment dat, are loc o explozie spontana, ca urmare a
ciocnirilor prea violente intre molecule, la temperature si presiunea produse prin
comprimare. Asemenea explozii spontane au urmari foarte grave pt functionarea
motorului, care cere ca explozia sa nu aiba loc decat intr-un moment foparte bine stabilit
in functie de pozitia pieselor in miscare. Capacitatea amestecului de aer si vapori de
benzina de a rezista la comprimare, fara sa explodeze spontan, exprimata de cifra
octanica a benzinei.
Pentru definirea cifrei octanice s-au ales doua hidrocarburi, una care detoneaza
foarte usor, hectanul normal, si alta care rezista deosebit de bine la comprimarea
amestecului vaporilor cu aer , si anume unul din izooctani (doi, doi, patru, trimetil-pentan
CH3-CH2-CH2-CH2-CH2- CH2- CH3 n-heptan [cifra octanica 0] )
Prin conventie s-a atribuit n-heptanului cifra octanica 0 iar izooctanului cifra
octanica 100. Facand amestecuri din aceste doua hidrocarburi, in diferite proportii, putem
obtine combustibili, a caror comportare, in motoarele cu explozie , este identica cu cea a
mostrei de benzina pe care dorim s-o caracterizam. Cifra octanica a bezinei respective
este egala cu proportia de izooctan, in volume, din amestecul de izooctani si n-hectan
care are aceeasi comportare la detonatie. O benzina cu cifra octanica 98 ( cum este cea
utilizata de motorul , cu caracteristici superioare, autoturismului Dacia ) se comporta la
fel cu un amestec de 98 % izooctani si 2% n-hectan. Cresterea cifrei octanice permite o
compresie mai avansata si deci construirea unor motoare cu un randament mai bun.
Pentru indeplinirea acestor conditii, benzinele brute, cu cifra octanica relative scazute, se
trateaza cu anti-detonanti, ca tetraetil-plumbul (C2H5)4Pb. Aceasta substanta se
descompune foarte usor la incalzire si pune in libertate atomi de Pb care blocheaza
intermediarii reactivi ce initiaza reactia in lant a exploziei. O alta cale, mult mai
avantajoasa, de ridicare a cifrei octanice consta in ridicarea continutlui de hidrocarburi
aromatice in benzina; aceasta se realizeaza prin chimizare.
Pacura, rezduu greu ramas la distilare , in afara de utilizarea drept combustibil
in arzatoare speciale se poate supune unei redistilari, acesta operatie se executa sub vid,
pt a evita incalzirile la temperature mai ridicate, care ar prouce descompuneri nedorite.
Rezidul ramas dupa aceasta redistilare se supune unei insuflari de aer cald, cand au loc
procese complicate de oxidare si se obtine asfaltul, masa utilizata la construire de sosele.
Prelucrarea chimica
Produsele izolate prin rafinare se supun transformarilor chimice in cadrul a doua
tipuri de procese : cracarea si reformarea.
a) Cracarea cuprinde ansamblul de reactii chimice ce au loc prin incalzirea la
temperaturi ridicate si in prezenta unor catalizatori, cand moleculule alcanilor
sufera ruperi de fragmente mai mici. Prin cracare alcanii superiori trec in
alcani inferiori si alchene (cracarea propiuzisa) sau elimina atomi de hidrogen
ducand la alchene cu acelasi numar de atomi de carbon in molecula (de
hidrogenare).
1.Cracare
2. Dehidrogenare
Marea Nordului), n nordul Canadei i peninsula Alaska. Principalele zone marine n care
se concentreaz rezervele sunt: Golful Persic, Marea Caspic, Marea Egee, Marea
Adriatic, Golful Mexic, Marea Mediteran, Marea Roie, Marea Nordului, Golful
Guines, Marea Neagr, Marea Japoniei, Marea Galben, Platforma continental a
Australiei, Platforma continental a Americii de Sud i Platforma continental a Americii
de Nord. Pentru exploatarea zcmintelor de petrol se folosesc platformele de foraj de
diferite feluri.
Alaska, un uscat format mai ales din stnci, zpad i ghea, are mari zcminte
de petrol, formate din resturile animalelor i plantelor marine, care pe vremuri populau
zona respectiv.
Poluarea activ
Poluarea cu petrol a oceanelor a atins proporii critice i frecvena i scara
manifestrilor a crescut rapid. n prezent hidrocarburile reprezint ntradevr principalii
ageni poluani ai mrilor. Fiind rezistente la aciunea bacteriilor, persist timp ndelungat
n regiunile infectate, formnd o pelicul superficial (ntruct au densitatea mai mica
dect a apei) care mpiedic difuzarea oxigenului n ap. Asimilaia clorofilian i
respiraia organismelor sunt mpiedicate. Ca urmare se ngreuneaz fotosinteza
fitoplanctonului, care produce circa 70% din oxigenul atmosferic. Aliment de baza al
vieii marine, algele i planctonul nceteaz s prolifereze. Compuii fenolici i aromatici
au aciune toxic asupra vieuitoarelor acvatice. Hidrocarburile cancerigene (3-4
benzopiren), concentrate n organismul animalelor acvatice comestibile, ajung n
alimentaia omului. Aadar poluarea cu petrol d o lovitur puternic nu numai
echilibrului marin, ci i sntii omului. Setea crescnd de petrol determin o larg
toleran fa de poluarea produs de prelucrarea i consumul lui, ea nu va constitui n
urmtoarele decenii un argument n favoarea limitrii consumului, iar eforturile nu vor
stvili tendina de cretere a polurii. Poluarea determinat de extracie i transport
vizeaz n deosebi mediul marin. Deversrile n Marea Nordului, Golful Mexic, Golful
Persic, avariile ct i operaiile de ntreinere completeaz cantitatea petrolului irosit
anual n mare, calculat la peste 12 milioane tone.
Atenia cea mai mare pe plan internaional este concentrat asupra efectelor
polurii pe termen lung. n principal se urmrete evoluia unor mari nchise, ca Marea
Baltic, Marea Neagr i Marea Mediteran.
Tancurile petroliere au ntins hidrocarburi pe cea mai mare suprafa a oceanelor.
Ele au aprut ca mici nodule de petrol care au splat plajele internaionale, mai ales zona
debarcaderelor. Din loc n loc marile revrsri petroliere au devastat comunitile de-a
lungul rmului. Acestea sunt tulburri de mediu provocate de activitatea uman i date
fiind dimensiunile uriae ale tancurilor petroliere, este de mirare ca aceste hidrocarburi nu
au fost identificate n cantiti i mai mari.
Riscurile legate de transporturile marine s-au redus mult comparativ cu situaia
existent cu cteva decenii n urma. n prezent, peste 85% din petrolul exploatat pe glob
se transporta cu ajutorul tancurilor petroliere uriae unele avnd peste 320 m lungime i
o capacitate de peste 2 milioane barili. Euarea acestor vase n timp de furtun, din cauza
defeciunii tehnice sau din cauza unor erori de pilotaj, genereaz cele mai grave accidente
ecologice.
Euarea petrolierului Amoco Cadiz n 1978, coastele franceze din Bretagne a
determinat deversarea a 230000 tone de petrol n mare, fiind afectat fauna i flora din
regiune pe suprafee de sute de kilometrii ptrai n lungul coastelor.
Un alt accident grav s-a nregistrat n Golful Prinul William din Alaska, unde
euarea petrolierului Exon Valdez, in 1989, a determinat deversarea n apele oceanului
a 38000 tone petrol, care au afectat grav ecosistemele marine pe o suprafa de 1500 km 2 .
Cheltuielile legate de ndeprtarea polurii suportate de Compania Exon, proprietara
vasului,
au
fost
de
2,5
miliarde
dolari.
De fapt, toata industria moderna depinde de petrol si de produsele sale; structura
materiala si modul de viata n comunitatile din suburbiile care nconjoara marile orase
sunt rezultatul unei ample si necostisitoare alimentare cu petrol.Restrictiile impuse politic
cu privire la alimentarea cu petrol si la folosirea lui au dus la o mare crestere a preturilor
n anii '70 pentru o ndelungata perioada.Aceasta a adus temeri cu privire la lipsa globala
de petrol si astfel la mijlocul anilor '90 preturile au scazut la jumatate.
Petrolul este folosit n aproape toate domeniile, pentru ca, cu siguranta este cea
mai importanta resursa naturala a Terrei. Oamenii de stiinta au cautat altceva ce ar putea
nlocui petrolul n viitor cnd toate resursele de petrol vor epuiza. Dar, se pare ca, pentru
moment petrolul poate fi cel mai bine nlocuit de carbune, dar chiar si acesta nu este la fel
de folositor ca si petrolul.
Nota: *Barilul reprezinta unitatea de masura a petrolului dar se mai foloseste si la
bere.Este unitatea de masura pentru capacitate, pe lnga galoni, n Statele Unite si Marea
Britanie.
1 baril = 42 galoni = 159 litri
Carbunele
Este o roca foarte neobisnuita, din doua motive. In primul rand, este formata
din materii organice, tesuturi odinioara vii, si in al doilea rand spre deosebire de alte
roci, arde si degaja caldura.
Carbunele a reprezentat primul combustibil utilizat in timpul revolutiei
industriale si a jucat un rol foarte insemnat in dezvoltarea marilor tari industrializate.
Carbunele contine carbon, care-i ofera si acea culoare neagra, caracteristica, si gaze
inflamabile cum ar fi hidrogenul, azot si oxigen.
Cea mai mare parte a carbunului s-a format in urma cu aproximativ 360-286 de
milioane de ani, intr-o perioada numita de geologi era carbonifera tocmai din cauza
cantitatilor imense de carbune care s-au format atunci.
In regiunile carbonifere exista un numar de zacaminte situate unu deasupra
celuilalt, cuprinsa intre straturi de roca sedimentara. Unele straturi de carbune au o
grosime de doar cativa milimetri, altele au grasimi de cativa metri .
Carbunele este utilizat cel mai des ca si combustibil. Pana nu de mult, o
cantitate mare de carbune era arsa pentru incalzirea locuintelor. In zilele noastre este ars
BENZENUL
Starea natural. Benzenul C6H6 se gsete n iei, respectiv n benzine
aromatice, din care se extrage.
Metode de preparare. In cantiti mari, benzenul se obine prin distilarea
fracionat a gudroanelor rezultate la distilarea uscat a crbunilor de pmnt, i anume
din uleiul uor. Benzenul se poate obine sintetic prin polimerizarea acetilenei (sinteza
ciclului) i prin aromatizarea catalitic a unor fraciuni de iei.
Proprieti fizice. Benzenul este un lichid, fr culoare, cu miros caracteristic,
plcut. Este mai uor dect apa, in care se dizolv foarte puin, solubil n alcool i eter;
fierbe la 800C. Este un bun dizolvant pentru fosfor, sulf, iod, cauciuc, grsimi, rini i
multe alte substane organice.
Molecula de Benzen
Elucidarea structurii benzenului a constituit una din cele mai importante
probleme teoretice ale chimiei organice. Prima formula de structura a benzenului a fost
data de August Kekule in 1865, care tinand seama de tetravalenta carbonului si de
monovalenta hidrogenului, atribuie pentru hihrocarbura C6H6 o formula ciclica de tipul
celei de mai sus. Ea reprezinta un ciclu de 6 atomi de carbon, uniti intre ei prin legaturi
simple si duble, dispuse alternativ (conjugate). Aceasta a fost prima formula ciclica
atribuita unui compus organic si a reprezentat un pas inainte in dezvoltarea chimiei
organice.
Cercetarile intreprinse asupra proprietatilor benzenului, au aratat ca structura
Kekule, desi sustinuta de o serie de constatari experimentale, este infirmata de altele,
ea nu este pe deplin satisfacatoare.
Dintre datele experimentale care confirma structura Kekule amintim
urmatoarele: