NOTIUNI GENERALE DE METROLOGIE

Prin mrime se nelege o proprietate a obiectelor, fenomenelor sau sistemelor

care poate fi deosebit calitativ i determinat cantitativ.
A masura o marime M inseamna a compara cu o marime de referinta (M) de
aceeasi natura, aleasa in mod conventional drept unitate de masura :
m = M / (M) , unde m este valoarea numerica a
marimii M.
In operatia de masurare intervin:
obiectul masurarii ( marimea de masurat) ;
metoda de masurare ( modul de comparare a marimii de masurat cu unitatea de
masura);
mijloacele de masurare (totalitatea mijloacelor).
Masurarile pot fi efectuate in
conditii bazale;
conditii modificate (stimulare electrica, farmacologica,etc).

Pentru fiecare mrime se adopt o unitate de msur

Ansamblul mrimilor fizice definite pentru descrierea unei clase de fenomene fizice
constituie un sistem de mrimi fizice.
Mrimile fundamentale - mrimi admise ca fiind independente ntre ele:
- lungimea,
- masa;
- timpul,
- intensitatea curentului electric,
- temperatura.
Mrimile derivate - mrimi definite n funcie de mrimile fundamentale:
- aria,
- volumul,
- viteza,
- acceleraia,
- presiunea,
- lucrul mecanic
Sistemul Internaional
de Uniti adoptat n 1960 -

- uniti fundamentale - 7 - metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul,

molul i candela
- uniti derivate;
- uniti suplimentare.

Valoarea masurata (X) include o eroare:

- preciziei limitare a aparatelor de masurat,
- imperfectiunii
de masurare;
Valoarea
adevarata metodelor
Xo a unei marimi
este valoarea ei exacta, fara erori.
- operatorului uman,
Clasificare:
Din punct- influente
de vedereintimplatoare.
al exprimarii
- eroarea absoluta E, ce reprezinta diferenta dintre valoarea masurata (X) si
valoarea adevarata (X0) a marimii masurate. Eroarea absoluta se exprima in
aceleasi unitati ca si marimea de masurat E= X- X0
- eroarea relativa Er, raportul dintre eroarea absoluta si valoarea adevarata
a marimii masurate . Pe baza erorii relative se stabileste precizia masurarii
Din punct de vedere al manifestarii :
- eroarea sistematica, care se repeta la masurarea in conditii identice
- eroarea aleatoare, eroarea ale carei valori si semn variaza imprevizibil la
masurarea in conditii practic identice..
- eroarea grosolana
Din punct de vedere al surselor de eroare :
- erorile de model (erorile provenind de la obiectul supus masurarii) ;
-erorile instrumentale (erorile datorate mijloacelor de masurare);
-erorile de interactiune
- erorile de influenta ( erorile datorate influentelor exterioare)

STRUCTURA LANTULUI BIOELECTROMETRIC

Biosemnalele reprezint suportul informaiei biologice.

Dup natura i sursa biosemnalelor acestea se pot clasifica
n:

semnale bioelectrice
semnale de bioimpedan
semnale biomecanice
semnale biochimice
semnale bioradiante
semnale biotermice

Metode i tehnici de msur a biosemnalelor

Metode directe-valoarea mrimii de msurat (X) se citete direct pe scara

aparatului de msur

Metode indirecte-msurtoarea se face prin intermediul unei alte mrimi

de care este dependent mrimea ce dorim s o msurm.

Metode de comparaie,
- Metode de maxim
- Metode de zero
- Metoda diferenial
Metoda substituiei

STRUCTURA LANTULUI BIOELECTROMETRIC

1. mijloace de captare (preluare) a semnalului biologic

2. componente de prelucrare primara;
3. sisteme monitorizare, redare, stocare .

Mijloace de captare a semnalului biologic

electrozi pentru semnalele bioelectrice;

- microelectrozi / macroelectrozi,
- macroelectrozi de suprafata / macroelectrozi de profunzime

traductoare pentru semnalele de natura neelectrica

a) pentru fonocardiografie (tip microfon

b) pentru mecanograme (tip rezistiv, fotoelectric, piezoelectric sau
piezorezistiv
c) pentru inregistrarea directa a presiunilor (tip Statham
d) pentru oscilografie: manometre diferentiale Pachon cu transmisie
pneumo- mecanica.
e) pentru pletismografie: rezistiv sau tip fotoelectric
f) pentru termometrie: termocupluri, termorezistente, termistoare sau
dispozitive active

COMPONENTE DE PRELUCRARE PRIMARA

AMPLIFICAREA
- este :procesul
de amplitudinea
marire a valorilor
instantanee
unei

amplificarea nominala
raportul dintre
semnalului
la iesire si ceaale
a semnalului
la
intrare.
marimi explorate utilizind energia unei surse de alimentare, fara a modifica

nelinearitatea: abaterea maxima in procente a tensiunii la iesire fata de raspunsul linear ideal.
modul
de variatie in timp a marimii respective.

sensitivitatea la influente exterioare

rejectia de mod comun: raportul dintre amplificarea diferentiala si amplificarea de mod comun.
impedanta de intrare diferentiala este impedanta intre bornele de intrare;
impedanta de mod comun este impedanta dintre fiecare borna de intrare si masa amplificatorului.
banda de trecere (frecventa): limitele superioara si inferioara de frecventa intre care se asigura o
amplificare nedistorsionata (liniara) a semnalului.

FILTRAREA - separarea semnalului de masurat de semnalele de interferenta prin

limitarea benzii de frecventa la cea a semnalului util.
filtru taie-sus (cut-up), care atenueaza sau chiar elimina semnalul perturbator situat

deasupra limitei superioare a semnalului util;

filtru taie-jos (cut-down), care elimina semnalul parazitar situat sub limita inferioara a semnalului
util.

3. SISTEME DE REDARE, MONITORIZARE SI STOCARE A DATELOR

VIZUALIZAREA

REDAREA ACUSTICA
INREGISTRAREA MAGNETICA
INREGISTRAREA GRAFICA

MEDIUL INTERN

Mediul intern
compartimentul intravascular (elementele celulare i plasma)
compartimentul extravascular
fluidul intracelular (50%)
fluidul extracelular (20%)

intravascular (5%)
interstiial (15%)
- fluidele transcelulare (1-3%) lichidul peritoneal, pleural,
pericardic, sinovial, endolimfa, perilimfa i alte fluide de secreieexcreie ale glandelor exocrine din tubul digestiv (pancreatic),
glandele lacrimale, LCR, umoarea apoas, secreiile bronice ale
cilor aeriene intra- i extrapulmonare, secreiile nazo-faringiene i
vaginale.

Homeostazia mediului intern, adic pstrarea n limite corespunztoare

funcionrii normale a organismului a constantelor biologice, este
asigurat de balana hidro-electrolitic (relaia ingesta- excreta)

 Aportul apei este reprezentat de

apa ingerat (n medie 2500 ml/zi) ca ap de but
(1500 ml) sau apa din alimente i diverse
produse medicamentoase (infuzii, perfuzii) administrate
n anumite condiii (800 ml),
200 ml fiind reprezentat de apa metabolic.
Eliminarea apei (2500ml/zi) se face pe multiple ci :
rinichi (1500 ml/zi),
piele (600 ml/zi, din care 200 ml se pierd prin
transpiraie, iar restul de aproximativ 400ml prin
evaporare),
plmni (300 ml/zi)
fecale (100 ml/zi).

 Apa
asigur arhitectura constituenilor celulari i
extracelulari (10% n os, 75% n pulmon i
rinichi, 85% n creier),
solvent al cationilor i anionilor (Na+ i Cl- n
spaiul extracelular, K+ i PO4- n spaiul
intracelular),
echilibru permanent ntre sarcinile pozitive i
negative,
activitatea osmolar ntre spaiul interstiial i
plasm s rmn echilibrat (280 mOsm/l
plasm i 302,2 mOsm/l interstiial).

Determinarea apei
Metoda diluiei coloranilor n compartimentul
respectiv

Substanele folosite n acest scop trebuie s ndeplineasc o serie

de condiii generale , respectiv:
s nu fie toxice
s difuzeze uniform n ntreg spaiul supus msurrii
s nu poat fi metabolizate sau sintetizate de ctre organism
s nu modifice presiunea osmotic
s nu se fixeze pe elementele figurate sau albuminele sanguine
pentru determinri ale sectorului vascular, substanele folosite
trebuie s posede molecule suficient de mari, pentru a nu putea
trece prin membrana capilar, n timp ce substanele folosite pentru
determinri ale spaiului extracelular trebuie s poat trece prin
aceast membran.

DETERMINAREA APEI TOTALE

organism de 70 kg, apa total reprezint 70% din greutatea
corporal

determinarea apei totale

Metoda diluiei coloranilor
ANTIPIRINA,UREEA, unele SULFAMIDE
cantitatea de substan colorant injectat - q=C1V1,
cantitatea de substan rmas dup difuzie, -C2V2
Echilibru - C1V1=C2V2.
V2= q/C2 = C1V1/C2

metoda fotocolorimetric.
Valoarea apei totale astfel determinate este de doar 60% din greutatea
corporal (cu mici variaii, adic ntre 57-70% B i ntre 44-65% F).
Metoda scintigrafic de determinare a impregnrii tisulare cu ap
utilizeaz izotopi radioactivi (tritiu, deuteriu) - metod extrem de
costisitoare, tritiul este toxic

DETERMINAREA APEI EXTRACELULARE

tiocianatul (tiosulfatul) de sodiu, inulina,
manitolul sau zaharoza, substane care se
injecteaz i.v. i care vor difuza n spaiul
extracelular, fiind dozate ulterior prin metoda
fotocolorimetric sau spectrofotometric.
izotopi radioactivi (Na24, Cl35, Br82 sau S35).
Apa extracelular are valoarea (n medie) de
26,4 % din greutatea corporal,

DETERMINAREA APEI GLOBULARE

Sngele, esut fluid, 7-7,4%G = 5-5,5 l

plasm (55%, adic 3,5 l)
elemente figurate (45%, adic 1,5 2 l).
coninutul n ap al globulelor - metoda
scintigrafic, utiliznd izotopii radioactivi (Cr51, P32,
Fe55, Fe59)
Volumul globular astfel determinat are valoarea
medie de 30ml/kgc.

DETERMINAREA APEI PLASMATICE

Volumul plasmatic poate fi determinat prin

metoda coloranilor i reprezint 4,5 % din
greutatea corpului, iar pentru fiecare kg de
greutate corporal corespund 40-50 ml plasm
la brbai i 35-45 ml plasm la femei.
O alt metod de determinare utilizeaz
albumina RISA (albumina seric iodradioactiv, marcat cu I131).

Volumul plasmatic poate crete n :

Insuficiena renal
Insuficiena cardiac
Aport exagerat de lichide i NaCl, avnd ca
urmare creterea valorilor tensiunii arteriale
(HTA)

Volumul plasmatic se reduce n

Aport redus lichidian
Hemoragii masive
Stri de deshidratare prin vrsturi,
diaree,transpiraii profuze, situaii n care scad
valorile tensiunii arteriale (hTA)

Dezechilibrul hidric
Hiperhidratare
hipohidratare,
fie global (n toate cele 3 compartimente),
fie parial

Exist ns i posibilitatea combinrii

celor dou situaii, ceea ce duce la
deshidratarea i hiperhidratarea mixt.

 Eliminarea apei se afl sub controlul

hormonilor glucocorticoizi (cresc filtrarea
glomerular i diureza)
hormonilor tiroidieni T3 i T4, (care intensific
oxidrile celulare, cu creterea volumului apei
endogene, care n condiii normale este de
aproximativ 300 ml/24h).
n apa diferitelor compartimente se gsesc

substane organice (albumina, globuline, grsimi,

glucoza)

anorganice (Na+, K+,Ca++,Mg++), care vor realiza o

anumit presiune hidrostatic, osmotic i
coloidosmotic.

 Concentraia electroliilor plasmatici,

indiferent de ncrcarea lor electric
(cationic sau anionic) reprezint
electrolitemia
IONOGRAMA
se poate determina direct, utiliznd electrozi
specifici i sensibili doar la un anumit ion ( H+,
Na+, K+, Ca++, Mg++), dar i indirect, prin
utilizarea osmometrelor tip Oswald sau Hess,
cu ajutorul crora se poate determina
osmolaritatea compartimentului respectiv.

Echilibrul electrolitic
Schimburile dintre mediul intracelular si extracelular se
realizeaza cu ajutorul ionilor de
Na mediul extracelular
K mediul intracelular

Na+
K+
K

25

K+
Na+

Na+

Na+
K+

Na

Hipernatremia (peste 150 mEq/1)

- aport exagerat de sodiu
- suprimrii aportului hidric (b. neuropsihici,
sugari),
- pierderi de lichide, transpiraii profuze, arsuri,
stri febrile) sau leziunilor cerebrale.
- tulburrilor eliminrilor sodiului.
-diabet insipid, diabet zaharat

27

CAUSE

COMMENTS

essential hypernatremia

disorder in which thirst is impaired

fever

increased insensible fluid loss

coma

inadequate fluid intake

hot environment, or strenuous

exercise

sweat, hypotonic fluid loss

vomiting

often a hypotonic fluid loss

diarrhea

often a hypotonic fluid loss

pituitary diabetes insipidus

deficiency of ADH; excessive fluid

loss

nephrogenic diabetes mellitus

renal tubules insensitive to ADH;

excessive urinary loss

uncontrolled diabetes mellitus

glucose in glomerular filtrate;

osmotic diuresis

large amounts of protein and amino

acids given by nasogastric tube

urea is a product of protein

metabolism; urea causes osmotic
diuresis

excessive intravenous infusion of

hypertonic sodium salt solutions

administration of excessive sodium

ions

mannitol used as diuretic

mannitol in glomerular filtrate;

osmotic diuresis

Hiponatremia <130 mEq/1

Na

lipsei de sare n alimentaie,

fie reteniei de ap.
pierderi masive digestive (vrsturi incoercibile,
diaree de lung durat, fistule digestive etc.),
pierderi cutanate (sudoraii abundente, arsuri),
pierderi renale (hipoaldosteronism primar sau
secundar).
sechestrrii de lichide electrolitice bogate n Na+
(lichidul de edem al arsurilor, lichidelor digestive n
ocluzia intestinal, lichidelor pleurale i peritoneale
etc.).

Hiponatremia

Hiperkalemia
K+ peste 5,5 mEq/1)

K+

Administrare crescuta K
suferin celular prin hipoxie, acidoz,
deshidratare,
distrugerile tisulare mari, arsuri ntinse i profunde,
pancreatite acute hemoragice, ischemii ale
membrelor, necroze miocardice, hemolize masive
Insuficienele acute sau cronice ale
corticosuprarenalei (deficitului aldosteron), n care
hiperkaliemia se datoreaz creterii reabsorbiei
K+ n tubul distal i colector renal.

Hiperpotasemia acidoza
Afectata contractia musculara
Blocheaza transmiterea impulsurilor nervoase
(oboseala musc, paralizie)
Aritmie si tulburari de conducere cardiaca

CAUSE

COMMENTS

hyperkalemic periodic paralysis

inherited disorder in which there are sudden

shifts of cellular K+ to extracellular
compartments

acidosis

compensatory shift of H+ into cells in exchange

for movement of K+ to extracellular
compartments

burns

cell destruction with release of K+

transfusion of blood that has been

stored

release of K+ from hemolyzed red blood cells

spironolactone

diuretic that is an aldosterone antagonist;

interferes with reabsorption of Na+ and
secretion of K+

too rapid intravenous infusion of KCl

special risk of hyperkalemia if their is

impaired renal secretion of K+

use of K+ containing salt substitutes

excessive ingestion

potassium salts of antibiotics

additional source of K+

acute oliguric renal failure

impaired secretion of K+

Hipokalemia
sub 3,5 mEq/1

K+

carenelor nutritive prelungite

Pierderilor pe cale digestiv (vrsturi, diaree
acute i cronice, aspiraii gastro-intestinale, etc.)
Eliminrile crescute de K+ pe cale renal (nefropatii
tubulare, administrrii prelungite de diuretice, n
acidoza diabetic, hiperaldosteronism primar sau
secundar etc.).

Calciu
Ca++ rol
Contractie musculara
Transmitere nervoasa
Secretia hormonala
Coagularea sangelui

9 - 10.5 mg/dl
4.5 - 5.3 meq \ l
Vitamina D mentine
nivelul Ca seric

Ca++

PTH

Ca++

PTH

Hipercalcemia
Ca peste 5 mEq/1)

tumori maligne
nefropatii cronice
tratamente cu diuretice tiazidice i cu sruri de litiu
Doze crescute de vitamina D,
Activitatea crescuta paratiroide,
Hipertiroidism,
Repaus prelungit,
Ingestie excesiva de lapte si antiacide alcaline, adm
De sodium bicarbonate sau carbonat de calciu
Acidoze metabolice

Hipocalcemia ( Ca sub 5 mEq/1)

1) vitamin D scazuta
a) carente nutritionale
b) absorbtie intestinala redusa
ex: partial gastrectomie
c) afectare hepatica si renalasinteza redusa
d) expunere redusa la soare

 2)afectarea parotidelor
3) pancreatita
Defect in secretia PTH
Depozite de Calcium in tesut moale
4) insuficienta renala
5) metastaze osoase
6) dup intervenii chirurgicale

Hipermagneziemia (Mg peste 1,8 mEq/1)

Insuficienta renala
Deshidratri
distrucii tisulare ntinse
acidoacetoza diabetic

Hipomagneziemia (Mg sub 1,5 mEq/1)

tulburri de aport sau de absorbie

intestinal, (sindroamele de
malabsorbie rezecii largi intestinale,
boala Crohn, boala celiac, enterita
prin iradiaii, colita)
pierderilor renale de magneziu
alcoolismul acut sau cronic

 Hiperfosfatemia (creterea concentraiei

plasmatice peste 4 mg%) se ntlnete n:

diabet zaharat decompensat
insuficiena renal
fracturi multiple
Hipofosfatemia (scderea concentraiei
plasmatice sub 3 mg%) este ntlnit n:
hiperparatiroidism
osteomalacie, rahitism
administrarea cronic de hidroxid de aluminiu ca
pansament gastric

 Hipercloremia este consecina:

aportului crescut de cloruri, rinichiul fiind deficitar
funcional
acidozei tubulare renale, nefropatiilor interstiiale,
intoxicaiilor cu acetazolamin
deshidratrilor i hiperhidratrilor hipertone nsoite de
hipernatremie
Hipocloremia se ntlnete n:
depleii clorate ce apar frecvent dup pierderi de suc
gastric (vomismente, fistule)
tratamentul cronic cu diuretice de tipul furosemidului
insuficiena renal acut sau cronic
tulburrile echilibrului acido-bazic

Semiologia dezechilibrelor hidroelectrolitice

Edemul reprezinta acumularea de sodiu si apa la nivelul tesutului celular
subcutanat, traducand cresterea localizata sau generalizata a volumului
lichidului interstitial
Cauzele edemului
Locale inflamatii, procese alergice
Generale renale, hepatice, casectice, endocrine, medicamentoase
Semiologia edemului
Aspectul tegumentelor supradiacente
Durerea (spontana sau la palpare)
Temperatura locala
Consistenta edemului (semnul godeului)
Aspecte fiziopatologice
Retentie oculta hidrosalina (faza de preedem) oligurieedeme declive
(initial vesperale, ulterior permanente) generalizarea edemului (edeme
periferice + lichid in seroase = anasarca)

Edeme de cauza generala

1. Edemul cardiac
2. Edemul renal (nefritic,
nefrotic si sindromul
vasculo-renal gravidic)
3. Edemul hepatic
4. Edemul carential
(casectic)
5. Edemul de sarcina
6. Edemul catamenial
7. Edemul din mixedem
8. Edemul din anemiile
severe
9. Edemul iatrogen

Edeme cu topografie locala sau

regionala
1. Edemul inflamator
2. Edemul Quincke (angioneurotic)
3. Edemele venoase
Tromboflebita superficiala
Tromboflebita profunda
Insuficienta venoasa cronica
Edemul in pelerina
4. Limfedemul
Congenital (maladia Milroy)
Dobandit
5. Edemul gravitational
6. Edemul neurotrofic

Edemul cardiac

Edemul renal (nefritic, nefrotic si sindromul vasculo-renal gravidic)

Edem nefrotic

Edemul din mixedem

Edemul Quincke (angioneurotic)

Edem angioneurotic

Edemele venoase

Tromboflebita superficiala

Limfedemul

Edem si eritem in dermatomiozita

Semiologia deshidratarii
Deshidratarea conditia clinica ce rezulta din reducerea continutului hidric al
organismului
Deshidratarea celulara
pierdere predominanta de
apa (transpiratii profuze,
respiratie, poliurie) oligurie
cu densitate urinara ,
osmolaritate , natremie
clinic: sete, anorexie, limba
uscata, febra, respiratie
Cheyne-Stokes

Deshidratarea extracelulara
pierdere predominanta de sodiu (pe cale
digestiva, cutanata, renala) reducerea
volumului circulant, oligurie cu densitate
urinara , hemoconcentratie, hiponatremie,
hipocloremie, hiperazotemie cu
hiperproteinemie
clinic: hipotensiune cu tendinta la colaps,
scadere ponderala, pliu cutanat persistent,
globi oculari hipotoni
se poate asocia cu hiperhidratare celulara
clinic: cefalee, astenie, apatie, crampe
musculare, varsaturi

Deshidratarea globala
asociaza semnele deshidratarii intra- si extracelulare

Semiologia tesutului adipos

Dispozitia normala a tesutului adipos:
- Subcutanat
Epiploic
- Subperitoneal
Pararenal (Gerota)
Aspecte particulare
1. Lipomul
Lipomul circumscris
Lipoamele multiple
(lipomatoze)

lipomatoza nodulara
circumscrisa (adenolipomatoza
simetrica)

lipomatoza dureroasa (boala

Dercum)