Sunteți pe pagina 1din 4

EDUCAŢIA ŞI INSTRUIREA RUTIERĂ – PROCES UNITAR

Înv. REMUS VAICĂR


ŞCOALA CU CLS. I-VIII NR.2

Civilizaţia actuală n-ar putea fi concepută fără circulaţie – dimensiune esenţială a existenţei
umane – fără străzi, şosele şi drumuri pe care circulă, zi şi noapte, sute de mii de vehicule. Omul
trebuie să se obişnuiască cu numărul mereu în creştere al autovehiculelor de toate tipurile. Astfel, în
deplasarea umană „circulaţia rutieră” formează nu numai o nouă formă a transportului mecanizat, ci
oferă oamenilor un rol nou şi noi modalităţi de comportare, le deschide un câmp larg de poziţii morale
şi de contacte sociale caracteristice. Circulaţia se dovedeşte a fi, deci, o sferă diferenţiată a realităţii cu
multiple referiri sociale şi tehnici precise.
A circula constituie o sumă de cunoştinţe, un sistem de priceperi şi deprinderi, un stil de
comportare, un proces obligatoriu în care este angajată întreaga societate şi de la care nu se poate
sustrage nimeni.
Nu totdeauna greşelile de comportament din circulaţie, chiar cele mai grave, au ca urmare
provocarea unui accident. De cele mai multe ori nu se întâmplă nimic, până când, odată, pe neaşteptate,
se produce catastrofa. În felul acesta, mulţi pietoni, ani de-a rândul circulă având o comportare şi idei
greşite, cunoştinţe deficitare cu privire la regulile de circulaţie sau îşi dau foarte puţin seama de riscuri,
fără a bănui că beneficiază de atenţia şi modul prudent al altor parteneri de circulaţie, acestora
datorându-le uneori, faptul că au scăpat până atunci, fără a fi accidentaţi..
Din cercetarea accidentelor de circulaţie, în care sunt implicaţi copiii, rezultă concluzii preţioase
pentru o apreciere deosebită a acestora în circulaţie. Copiii nu sunt încă, în stare să facă o apreciere
obiectivă completă a realităţilor circulaţiei, motiv pentru care instruirea şi educarea lor atentă,
îndrumarea şi supravegherea în circulaţie sunt necesare, atât de către factorii din şcoală, cât şi cei din
afara ei.
În condiţiile circulaţiei din ce în ce mai intense, asupra copilului se revarsă o cantitate imensă
de obligaţii şi îndemnuri, faţă de care el reacţionează în mod selectiv, preferenţial, în raport direct de
capacitatea acestora de a-l interesa, convinge şi captiva. Simplele expuneri nu sunt în măsură să
construiască stări emoţionale şi comportamente la copil. Pe copil îl conving, în primul rând, situaţiile
concrete în care este pus, demonstraţiile pe viu, exemplul altora, redat accesibil şi veridic.
Este indicat cadrelor didactice să se adreseze într-o mai mare măsură părinţilor, educaţia rutieră
depăşind zidurile şcolii, ea este posibilă şi prin studierea circulaţiei în şcoli, dar şi pe calea educaţiei
făcute în familie. Mai ales în primele clase este necesară o deosebită colaborare cu părinţii. Astfel,
începerea şcolii coincide cu punctul de bază al educaţiei privind circulaţia. Comitetele de părinţi pot şi
trebuie să fie antrenate în anumite acţiuni, de pildă, asigurarea drumului spre şcoală, procurarea
mijloacelor didactice pentru educaţia rutieră a elevilor şi altele, fac parte din sarcinile familiei în mod
egal cu cele ale şcolii.
Circulaţia rutieră nu trebuie să constituie nu numai un obiect de învăţământ, ci în primul rând, o
sarcină şi preocupare continuă în sfera educaţiei, iar pentru realizarea ei este necesar să fie folosită
orice clipă, nici un prilej nefiind nepotrivit. Se acordă încă prea mare importanţă transmiterii de
cunoştinţe, în detrimentul formării priceperilor, deprinderilor şi capacităţilor corespunzătoare.
O comportare corectă în circulaţie pretinde ca elevul să acţioneze într-un anumit mod, într-o
situaţie determinată. Aceasta cere introducerea elevului în situaţii reale de circulaţie. El trebuie să le
evalueze în condiţiile în care este solicitat să acţioneze în conformitate cu ele. Copilul nu este încă în
măsură, n-are capacitatea să perceapă complet o situaţie, să o judece şi eventual să prevadă
desfăşurarea acesteia. Pentru evaluarea rapidă a unei situaţii, cum se cere în circulaţie, este necesară
dezvoltarea capacităţii de gândire a elevului, pe baza fenomenelor de circulaţie, a exemplelor, a
demonstraţiilor care trebuie să i se ofere.
OBIECTIVELE educaţiei rutiere sunt următoarele:
- însuşirea cunoştinţelor privind circulaţia şi exersarea deprinderilor de tehnică a circulaţiei;
- formarea modului de comportare adecvată pentru folosirea în condiţii de securitate deplină a
drumurilor publice;
- investigarea, practicarea şi popularizarea acelor forme şi mijloace de organizare a circulaţiei
care să asigure mereu buna ei desfăşurare.
Predarea cunoştinţelor propriu-zise cu privire la circulaţie, cunoaşterea reglementărilor în acest
sens cuprinde normele de circulaţie şi regulile de comportare determinate de indicatoarele de circulaţie,
poziţia agenţilor de circulaţie, semnalele optice ale semaforului, marcajele de pe şi alături de partea
carosabilă, precum şi comportarea greşită sau corectă a celor ce participă la circulaţia rutieră, toate
acestea în funcţie de vârsta elevilor şi capacitatea lorde a percepe relaţiile funcţionale, tehnice,
economice şi sociale ale societăţii moderne caracterizată prin mobilitate şi creşterea numărului de
participanţi la traficul rutier.
2
Nimeni să nu-şi facă iluzii că se pot obţine rezultate imediate şi cu multă uşurinţă; trebuie să se
reţină că există anumite limite, unele dintre ele imprevizibile. Cu toate acestea, pentru a lupta totuşi cât
mai eficient posibil împotriva accidentului de circulaţie, această acţiune trebuie organizată în
colaborare cu specialişti, dusă cu multă perseverenţă, bazată pe cunoştinţe şi concluzii rezultate din
observarea circulaţiei.
Elevul, mai ales din primele clase, nu este încă în măsură să înţeleagă complet şi să aprecieze
situaţiile. De aceea nici comportarea sa nu poate fi măsura situaţiei adultului. Însă comportarea unui
elev poate fi formată şi dezvoltată; şcoala este obligată şi-i asigure condiţii în acest sens. În vederea
trezirii interesului elevului este necesar să i se transmită mereu ceva nou, iar acest „nou” este bine să i
se pară raţional pentru comportarea cerută. Prin urmare, şi exercitarea unor acţiuni determinate nu ar
trebui considerată numai o repetare în aceleaşi condiţii, ci mereu altele noi, care să-l oblige pe elev să
acţioneze în consecinţă.
Fără a reduce din importanţa în sine a transmiterii de cunoştinţe şi a formării de deprinderi şi
capacităţi, totuşi să se ţină seama că în ultimă instanţă, prin toate acestea noi formăm omul, cu toate
valenţele etice ale acestuia.
Un obiectiv propriu educaţiei rutiere este renunţarea la câştigul de timp, la orgoliu şi prestigiu,
la comoditate, la tendinţa de a avea întotdeauna dreptate, renunţarea la anumite acţiuni îndreptăţite, dar
care – pe baza experienţei şi raţiunii – nu se pot considera, la un moment dat, indicate sau uneori sunt
socotite chiar periculoase.
Mijlocul cel mai important care contribuie la învăţarea renunţării este – pe lângă obişnuinţă –
experienţa şi instrucţia. Prin prezentarea unor situaţii variate, sub formă de povestiri, de îndemnuri,
interdicţii întemeiate, instruirea trebuie să-l facă pe participantul la circulaţie să înveţe să renunţe. A
renunţa în circulaţie nu constituie un semn de slăbiciune, ci dimpotrivă, de tărie. A aştepta este, adesea,
mai înţelept decât a continua să înaintezi chiar dacă ai dreptul. Renunţarea se face în folosul propriu, pe
baza convingerii că este necesară o asemenea comportare.
Se spune că este cuminte acela care se aşteaptă la anumite accidente ce se pot produce în
anumite situaţii; a şti ce ai de făcut înseamnă a te pregăti să iei anumite măsuri spre a nu fi pus în
pericol sau a nu suferi pagube. În circulaţia rutieră, elevul cuminte se pregăteşte în aşa fel încât nici el,
nici alţii să nu fie puşi în pericol, în cazul în care alţi participanţi la circulaţie nu respectă prescripţiile.
Principiul suprem în circulaţie este: „Nu trebuie să faci niciodată ceea ce este interzis”, ci
„trebuie să faci totdeauna ceea ce este stabilit” şi, „uneori, nu trebuie să faci nici ceea ce este îngăduit
din punct de vedere legal”. Motivele pentru o asemenea comportare sunt siguranţa proprie şi
consideraţia pentru tine şi pentru ceilalţi..
3
Prin educaţia rutieră putem să obţinem o îmbunătăţire a comportării, atât la copii , cât şi la
adolescenţii, viitorii adulţi.
Învăţământul şi educaţia rutieră tind să formeze un cetăţean care nu numai să respecte regulile
de circulaţie, dar să aibă şi conştiinţa răspunderii sale faţă de aceste probleme
Pentru o comportare corectă în circulaţia rutieră , pe lângă cunoaşterea prevederilor şi regulilor
specifice se cere aplicarea lor practică. De asemenea, este foarte important dacă elevii vor dobândi, în
cele din urmă , convingeri care să le ofere posibilitatea de a alege dintr-o mulţime de comportări
posibile pe cea mai potrivită şi mai puţin riscantă. Numai în felul acesta se pot forma deprinderi
corecte şi folositoare, ajungându-se la acel simţ al circulaţiei, atât de necesar omului modern.