Sunteți pe pagina 1din 5

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI

CERCETĂRII

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN DOLJ

Com. CĂLĂRAŞI jud. DOLJ

CÎMPULUNG -
O REALITATE GEOGRAFICĂ CU REZONANŢĂ

ISTORICĂ

Prof. GIUGĂL RODICA


Înv. VAICĂR REMUS
- MAI 2004 -
CÎMPULUNG -
O REALITATE GEOGRAFICĂ CU REZONANŢĂ ISTORICĂ

Dezvoltat la poalele masivului Iezer-Păpuşa (foto 1), pe valea Râului Târgului


(foto 2), între colinele Măţău, Cetăţuia, Hodor şi Flămânda, oraşul Cîmpulung are o
istorie bogată în evenimente şi păstrează, de altfel, monumente interesante care îl
recomandă ca un centru turistic notabil, aşa cum climatul blând şi aerul curat îi
conferă virtuţi de staţiune climaterică.

Foto 1.

Foto 2.

Mărturii de cultură materială din epoca paleoliticului, neoliticului şi bronzului,


urmele locuirii din perioada dacică şi romană, ilustrează viu gradul de dezvoltare a
civilizaţiei populaţiei de pe aceste meleaguri. În perioada stăpânirii romane (sec. al II-
lea d.Hr.), în apropiere de actualul oraş a fost ridicat castrul Jidava.
Primele menţiuni scrise ale oraşului le întâlnim în 1300 sub numele de Longo-
Campo. Întemeierea acestuia este atribuită Cavalerilor Teutoni (aşezaţi la 1211 în
Ţara Bârsei) şi tot aici avea să fie înmormântat (1300) comitele Laurenţiu de Longo-

2
Campo. Lespedea funerară a acestuia este aşezată în spatele altarului deschis din
interiorul Bisericii catolice Bărăţia.
În 1459 oraşul Cîmpulung era deja inclus într-o hartă a lumii apărută la
Veneţia sub îngrijirea lui FRA MAURO CAMALDOSE DIN MURANO.
Din 1330, după victoria obţinută de Basarab I la Posada, moment care marca
naşterea statului feudal independent Ţara Românească, oraşul capătă noi semnificaţii:
devine temporar capitala Ţării Româneşti, până când Vladislav I Vlaicu (1364-1377)
a strămutat reşedinţa domnească la Curtea de Argeş.
În 1352, după o îndelungată şi strălucită domnie, marele Basarab a închis
ochii. Grafitul descoperit după Primul război mondial, sub tencuiala Bisericii
Domneşti din Curtea de Argeş, spune lapidar în limba veche slavă: „În anul 6860
(1352) la Cîmpulung a murit marele Basarab Voievod”. Acolo a şi fost îngropat în
biserica mănăstirii Negru-Vodă şi al cărei ctitor a fost. Cronica Ţării Româneşti
reproduce o tradiţie potrivit căreia Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab, „zic să fie fost
de feliul lui cîmpulungean”. Un document din 20 aprilie 1714, de la Ştefan
Cantacuzino, dat mănăstirii din Cîmpulung, afirmă categoric despre ctitorii lăcaşului,
Basarab şi Nicolae Alexandru: „ce le sunt trupurile lor îngropate în această sfântă
mănăstire”. Din nefericire, nu ni s-a păstrat piatra de mormânt a întemeietorului ţării,
ci numai aceea a fiului său, Nicolae Alexandru.
Pe la 1580-1590, oraşul avea – după însemnările călătorului italian Giovanni
Botero – 900 de case şi 4500 locuitori.
Din Cîmpulung provine primul document în limba română, „Scrisoarea lui
Neacşu din Cîmpulung către judele Braşovului Hanăş Benkner” (1521); în acest oraş
s-a înfiinţat una dintre primele şcoli în limba română din Ţara Românească (1669) şi
a funcţionat o tipografie, din îndemnul lui Matei Basarab şi cu sprijinul mitropolitului
Petru Movilă.
Este interesant de reţinut că în prefaţa primei cărţi tipărite la Cîmpulung în
1635, Molitfenicul slavonesc, prefaţă alcătuită din porunca lui Matei Basarab, se
spune că domnul şi-a dat seama de „împuţinarea cărţilor sfinte … din pricina deselor
năvăliri şi împresurări ale diferitelor popoare” şi că alte cărţi nu se vor putea realiza

3
„decât numai prin tipografie, adică tiparniţă”. Este vorba de o politică culturală
dirijată de domn şi de sfatul său domnesc, care urmărea în primul rând înzestrarea
lăcaşurilor religioase cu cărţile de cult necesare. Tot în cadrul acestei tipografii s-au
tipărit: „Cartea de învăţături preste toate zilele” (1642), „Antologhionul slavonesc” cu
o prefaţă de Udrişte Năsturel (1643), iar în 1650 o „Psaltire”.
În 1714 a trecut pe aici Carol al XII-lea în drum spre Transilvania, iar în 1716,
oraşul a fost ocupat de trupele lui Eugeniu de Savoia. Deşi a avut de suferit de pe
urma războaielor din sec. al XVIII-lea, în 1737 fiind ars aproape complet de trupele
otomane, oraşul a fost de-a lungul Evului Mediu un important centru comercial şi
meşteşugăresc (până aproape de anii noştri se ţinea aici un mare târg anual - la 20
iulie). În 1795, o epidemie de ciumă s-a abătut asupra oraşului.
Revoluţia din 1821, apoi cea din 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru
Independenţă au angrenat în largă măsură populaţia oraşului. Anul 1848 se leagă de
oraş prin activitatea desfăşurată aici de Ion Negulici şi de Apostol Aricescu, fratele
scriitorului C.D.Aricescu.
În noiembrie 1916, armata română a dus lupte grele împotriva germanilor, în
apropierea oraşului. Jertfa ostaşilor români este evocată de Monumentul eroilor,
operă a sculptorului D. Măţăuanu şi de Mausoleul eroilor ridicat la 8 km - sud de
oraş, după proiectul arhitectului D.Ionescu-Berechet, în memoria ostaşilor căzuţi în
luptele date pe muntele Mateiaş în războiul pentru întregirea neamului.
Oraşul Cîmpulung, aşezat în depresiunea cu acelaşi nume, este centrul urban
principal din Muscelele Argeşului. Beneficiind de o poziţie favorabilă la intersecţia
unor vechi drumuri comerciale, care făceau legătura între Transilvania şi Ţara
Românească, oraşul se remarcă azi prin marea bogăţie de monumente istorice dintre
care mai pot fi amintite: Biserica Şubeşti (1552), Biserica Fundeni (a doua jumătate a
sec. al XVI-lea), Biserica Domnească (1567), Biserica Sfântul Gheorghe (sec. XVII)
– uşa dinspre naos fiind un frumos şi unic exemplar de artă gotică în Ţara
Românească, Biserica Sf. Ilie (1626). Crucea Jurământului, datând din 25 dec.1674 ,
are o inscripţie care consemnează privilegiile orăşenilor; aici trebuiau să jure judeţul
şi cei doisprezece pârgari că vor apăra drepturile localnicilor. Din această perioadă

4
datează şi Biserica Muceniţa Marina (1696), Biserica Flămânda (sec. XVIII), Biserica
Sf. Nicolae (actuala construcţie a fost ridicată pe locul unui lăcaş mai vechi din sec. al
XV-lea).
Bucurându-se de o poziţie geografică deosebit de frumoasă şi de un trecut
impresionant, oraşul Cîmpulung şi împrejurimile sale constituie una dintre cele mai
interesante şi atractive zone turistice ale ţării.

BIBLIOGRAFIE:
 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor. Din cele mai

vechi timpuri până la întemeierea statelor


române, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974;
 Ştefan Ştefănescu, Istoria medie a României. Partea I (Principatele Române

– originea şi afirmarea lor), Bucureşti, 1991;


 *** Geografia României, vol. IV, Ed. Academiei Române, Bucureşti 1992;

 Coord. Sebastian Bonifaciu, România - Ghid turistic, Ed. Sport – Turism,

Bucureşti, 1983;
 Vasile Cucu, Marian Ştefan, Ghid – Atlas al monumentelor istorice, Ed.

Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;


 Dr. Radu-Ştefan Ciobanu, Neagoe Basarab, Ed. Militară, Bucureşti, 1986;

 Nicolae Stoicescu, Matei Basarab, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1988.