BISERICA ȘI SOCIETATEA
Parinți apostolici
-CREȘTINISMUL PĂTRUNDE ÎN PALESTINA , FENICIA, SIRIA (ANTIOHIA -CEL MAI IMPORTANT CENTRU
CRESTIN IN PERIOADA APOSTOLICA)
DIN SIRIA - ARABIA - MESOPOTAMIA , ASIA MICA , BITINIA , CAPADOCIA , ARMENIA , (GRIGORE
LUMINATORUL - PRIMUL STAT CRESTIN) -DIN ARMENIA - GEORGIA, PERSIA, INDIA SI CHINA
-ÎN ETIOPIA (330-350 MISIONEAZA FRUMENTIU -AP. ETIOPIEI )- AFRICA DE NORD -NUMIDIA ȘI
MAURITANIA.
GOTII, VENITI DIN N. S-AU ASEZAT LA N. MARII NEGRE UNDE VOR PRIMI INFLUENTE CRESTINE .IN 341-383
A MISIONAT INTRE EI EPISCOPUL ULFILA ,CARE A ALCATUIT ALFABETUL GOT SI A TRADUS BIBLIA IN
LIMBA GOTA. ( APOST. GOTILOR)
-IN SPANIA -CRSTINISMUL -AP. PAVEL, IN SEC .III-IV EXISTAU EPISCOPATE PUTERNIC
-IN SEC .I-II ,CREDINTA CRESTINA AJUNGE IN GALIA, UNDE ÎN SEC. V PATRUND FRANCII CARE IN ANUL
496 TREC LA CRESTINISM SUB REGELE CLOVIS (481-512)DE LA FRANCI CRESTINISMUL A PATRUNS LA
TRIBURILE VECINE - GERMANICII
-IN BRITANIA CRESTINISMUL PATRUNDE IN SEC.III ,IN SEC IV ,CRESTINII BRITANICI TRIMIT MISIONARI IN
IRLANDA -SFANTUL PATRIC (+ 465) / - SCOTIA (COLUMBAN )
BISERICA A CUNOSCUT “A DOUA GENERATIE “ DE EPISCOPI CARE S-AU REMARCAT PRINTR-O MARE
AUTORITATE PRIN OPERA LOR DE ZIDIRE A BISERICII SI PRIN SCRIERILE LOR “APOSTOLICE”
liderii crestini au redactat lucrari scrise argumentate numite “apologii” prin care crestinismul era
prezentat, aparat și explicat corect.
Apologeți:
IV.B.1. Erezii
EREZIILE REPREZINTĂ SISTEME DE IDEI ARTICULATE CARE PREZINTĂ VIZIUNI DIFERITE şi ALTERNATIVE
FAȚĂ DE ÎNVĂȚĂTURA CREȘTINĂ AUTENTICĂ.
-EREZIILE AU INFLUENȚAT ÎN MOD NEGATIV VIAȚA BISERICII CREȘTINE MULT MAI GRAV DECÂT AU FĂCUT-O
PERSECUȚIILE, ȘI ÎN EGALĂ MĂSURĂ SAU MANIFESTAT ÎN MOD CONTINUU, DE-A LUNGUL ÎNTREGII
ISTORII A BISERICII.
EREZIILE IUDAICE
1. LEGALISMUL
Reprezintă o erezie de origine iudaică care afirmă faptul că măntuirea se realizează prin
credința în jertfa lui ISUS HRISTOS dar care afirmă în același timp faptul că pentru mântuire este
nevoie și de împlinirea legii lui Moise și de tăierea împrejur.
2. EBIONISMUL
Erau o sectă evreiască care afirma credința creștină, dar care negau divinitatea lui ISUS
HRISTOS și care afirmau importanța împlinirii Legii lui Moise. Negau o parte importantă a Noului
Testament (scrierile lui Pavel) și acceptarea Neamurilor în cadrul creștinismului. Mântuirea
neamurilor era posibilă doar prin intrarea lor în cadrul poporului lui Israel prin acceptarea tăierii
împrejur și prin respectarea legii lui Moise.
3. ANTINOMISMUL
Afirmă credința creștină și în același timp faptul că oricine poate intra prin credință în
biserica lui ISUS HRISTOS. În viziunea lor viața creștină era caracteriztă de libertate, fapt care
însemna liertatea de a avea un comportament dincolo de orice fel de lege vechi-testamentală, de
constrângere legală sau morală.
EREZIILE GNOSTICE:
GNOSTICISMUL.
O serie de sisteme eretice care afirmă un dualism ontologic în univers care este
reprezentat de Dumnezeu li de dușmanul său între care s-a declanșat un conflict cosmic care se
răsfrânge și asupra oamenilor. În viziunea gnostică maeria este rea iar sufletul este bun, fiind
fiecare creația altei ființe cerești. Esența învățăturii gnostice era axată pe inițierea, promovarea și
cultivarea gnozei care putea să ajute la eliberarea spiritului din “închisoarea” trupului şi a
materiei.
MONTANISMUL
A fost o mişcare cu caracter profetic si eshatologic, aparuta in Frigia (Asia Mică), catre anul
156 d.H., sub conducerea lui Montanus, preot păgân trecut la creştinism. El afirma că în generaţia
sa a apărut activitatea propriu-zisă a „Duhului Sfânt” in biserică. Această activitate consta în a
redresa disciplina şi etica bisericii. Montanismul cerea adeptilor săi separarea bisericii de lume,
fiecare creştin trebuia să exercite harismele practicând zilnic ascetismul, abstinenţa, postul,
mărturisirea păcatelor,încuraja profeţiile şi preoţia femeilor.
MANIHEISMUL.
Erezie creştina dualista propagată de Manes-Mani (216-277), preot persan care, pretinzind
a fi în posesia unor revelaţii secrete, se considera a fi ultimul "trimis", întruchiparea fizica a
Paracletului. Ca sistem gnostic, maniheismul susţine dualismul radical ontologic între cele doua
principii eterne, binele şi raul, care se opun, în cursul istoriei, într-o confruntare fără sfârşit.
EREZIILE TRINITARE:
MONARHIANISMUL
Este o erezie care atacă unitatea lui Dumnezeu şi pune sub semnul întrebării existenţa co-
eternă, co-egală şi co-substanţială a persoanelor din Sfânta Treime. Invăţa că Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt formează o unitate monolitică, dar care iese din sine în timp pentru scopurile lumii.
Sabelianismul afirma că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt persoane distincte ale Dumnezeirii, ci trei
moduri sau trei manifestări ale Dumnezeirii. Paul de Samosata, episcopul Antiohiei (262-269),
afirma că Logosul este înţelepciunea lui Dumnezeu, iar prin Duhul Sfânt, Sfânta Fecioară a născut
un om asemena nouă, pe Isus Cristos, în care a locuit Logosul ca într-un templu, însă Unul este Isus
Cristos, şi altul Logosul. În viziunea lui, Isus Hristos nu se poate identifica cu Logosul şi deci nici cu
Dumnezeu.
ARIANISMUL
Invatatura lui Arie (cca 256-cca 336), preot în Alexandria susţine că fiinţa lui Dumnezeu
este unică şi incomunicabilă, şi trage concluzia ca Fiul nu are o natura identică cu Tatăl. Fiul lui
Dumnezeu este creat, de aceea El are un început. Arie a formulat erezia sa spunând: "A fost un
timp când Fiul nu era", adică Tatăl a existat înainte de, şi fără Fiul. În viziunea ariană “Fiul e cea
dintâi dintre creaturi, întelepciunea creată a lui Dumnezeu, instrumentul prin care Tatal a creat
celelalte creaturi”.
MACEDONISMUL
EREZIILE HRISTOLOGICE:
APOLINARISMUL
Erezie a lui Apolinarie, episcop de Laodiceea ( cca 390). Acesta neaga prezenţa unui suflet
uman în Hristos. Apolinarie afirma că Hristos este radical deosebit de oameni (Fil. 2, 7-8), facându-
Se întru "asemănarea" oamenilor (Fil. 2 , 7). Deoarece trupul omenesc nu poate exista prin el
insuşi, are nevoie de un suflet, în cazul lui Hristos, sufletul e înlocuit de Logosul divin. Trupul lui
Iisus e viu prin Cuvântul dumnezeiesc, nu prin suflet raţional uman. Astfel, Hristos nu a avut suflet
raţional sau minte şi voinţă. Biserica nu a acceptat aceasta învatatura, deoarece concluzia ei e
radicala: nu numai ca Hristos ar fi avut în această situaţie o umanitate nedeplină, dar El nu ar mai
fi om real. Or, în întruparea Sa, Hristos Şi-a asumat firea umana în integralitatea ei, inclusiv sufletul
raţional şi voinţa. Însuşirile firii umane n-au fost distruse, ci răscumparate şi afirmate tocmai
pentru că au fost unite cu Cuvântul.
NESTORIANISMUL
Doctrina susţinuta de patriarhul Nestorie al Constantinopolului (cca 380-cca 440), care
atribuie lui Isus Hristos două persoane: una divină, Logosul sau Cuvântul, şi una umană: Iisus.
Natura umană fiind distinctă şi independentă, implica faptul că în Hristos existau doua subiecte.
Pentru Nestorie, firea umana a fost completă şi independenta, compusa din trup şi suflet, minte şi
voinţă, iar unirea n-ar fi decât o simpla cooperare a celor doua persoane, corespunzătoare celor
două firi.
MONOFIZISMUL
Erezie predicata de Eutihie (378-cca 454) călugăr din Constantinopol, învăţând că Hristos nu are
decât o singura fire, divina, întrucât trupul omenesc l-a luat în mod aparent. Eutihie refuza
distincţia între persoana şi natura, fire), spunând că dacă Hristos e o persoană, El nu poate avea
doua naturi, negând astfel natura (firea) omenească a lui Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
-ŞCOALA DIN EDESSA (SEC. III) - MISIUNE SPRE RĂSĂRIT -PERSIA, INDIA...
IV.B.3. Monahism
PRACTICAND ASCEZA, CELIBATUL SI SARACIA ,UNII CRESTINI S-AU RETRAS IN LOCURI IZOLATE
PENTRU A MEDITA SI A SE INDELETNICI CU POSTUL , MEDITATIA SI RUGACIUNEA
MONAHII AU FOST INITIAL PUSNICI (ANAHORETII) INSA IN TIMP S-AU ORGANIZAT IN
COMUNITATI
- UNIVERSALITATEA UTILIZARII
- AUTORITATEA MORALA
-180 - CANONUL MURATORIAN / ROMA -OMITE 1&2 PETRU, IACOV, EVREI (2 CARTI + )
CONCILII LOCALE
-PALERMO, FRIGIA, TRACIA > 150; CARTAGINA - 251, 255; ANTIOHIA -264-68
IERONIM (347-420)
AUGUSTIN (354-430)