Teoria evaluarii - 0 noua stiinta pedagogica - Teoria evaluarii este promovata din ce in ce mai mult ca o stlinta peda gogicd autonoma, pe cale de afirmare si in plan academic, fiind inclusa in Curriculumul universitar si postuniversitar proiectat special pentru formarea initiala si continua a personalului didactic. Problematica sa reflecta dimensiunea obiectului de cercetare afiat in continua extindere in contextul abordali curricu: fare a educatiel si a instruirii. Se vorbeste astfel despre 0 evaluare de sistem § de proces (Radu, |.T., 1981) care poate fi integrata conform mai multor modele (vezi L. D'Hainaut, 1979, 1981; Ghid general de evaluare si examinare, 1996, Petru, Lisievici, 1997, Cristea, Sorin, 2000), aplicabile la diferite niveluri de feferint’ — vezi evaluarea: politicilor educational, organizatiei scolare, elevilr, profesorilor (vezi Jean Vogler, coord. 1996, 2000). Constituirea teoriei evaluarii réspunde cerintelor pedagogice concentrate la nivelurile de referinté amintite anterior. Cercetarile premergatoare pot fi depistate in cadrul docimologiei, dezvoltata initial ca ,stiinta a examenelor, transformata ulterior ,in sens actual si l&rgit ca disciplina care are ca obiect de studiu_sistemul de ovaluare in activitatea scolara’. Ascensiunea celel de doua semnificatii are loc pe fondul afirmarii paradigmei curriculumulu (dupa 4950) care angajeaza “functille evaluarii in relatie cu predarea si Invatarea, in sensul contributiei evaluarii la reglarea activitatii’. Evolutile din ultimele decenii evidentiaz necesitatea evaluari invati- mantului in raport cu alte subsisteme (economic, cultural, politic), prin abordarea psihopedagogica a activitati scolare, dar gi prin analiza sociologica a efeciclor multiple ale activitati scolare. Asttel, in termeni de supra/subordonare, prin extin- derea obiectului de cercetare, ,teoria evalurii este componenta teoriei generale a educatiei, dup& cum docimologia este parte a teoriei evalua in educatie (vedi LT.Radu, 2000, p.37-42}, ‘dentificarea teorie! evaludrii in contextul stiinfelor pedagogice (sau @l stinlelor educatie’) poate fi realizata si din perspectiva metodologiei de cercetare promovata predominant. Teoria evaluairi este dezvoltata intradisciplinar ca > ‘component a teoriei generale a educatiei” (care nu se reduce la dimensiunile sau laturile educatiei, angajand definirea conceptelor fundamentale ale educate si in mod special ca o parte a didacticii generale (teoriei generale a instruiri, Satins si aprofundata pe fondul valorificarii paradigmei curriculumului (care consolideaza unitatea oricdrei activitati de instruire/educatie la nivelul intercepen dentei dintre actiunile de predare-invatare-evaluare) In raport de dimensiunea metodologica si teoretica a curriculumuiti, evaluarea priveste contextul total al unei situatii educative’; mai mult decal dlat, ,este parte integranta a curriculumului si procesul de evaluare a ciferiteler | componente ale curriculumului, trebuie prevazut, conceput si inglobat in curt | culumul insusi si nu tratat ca o activitate separata® (D'Hainaut, L., coord., 1964, p.100; vezi si p.185) \ 12Problematica teoriei evaluarii este centrata, in ultima instan{a, la nivetul verificarii calitatii procesului de invatémant, inteles ca principal subsistem al sistemului de invatamént, orientat valoric conform obiectivelor instruirii care reflect in plan pedagogic dimensiunea filozoficd gi politica a finalitatilor macrostructurale definite prin idealu! si scopurile educatiei Dezvoltarea intradisciplinaré a domeniului teorie’ evaluarii — in contextul teoriel generale a educatiei, teoriel instruirii, teoriei curriculumului, dar gi in raport de evolutile sociologiei si ale managementului educatiei — presupune identifi- carea si analiza unor probleme specifice. Le amintim pe cele mai importante fard a conferi optiunilor noastre un caracter definitiv sau exclusiv: 1) Obiectul evaluarii; 2) Angajarea acfiunii de evaluare; 3) Functiile si structura evaluari 4) Obiectivele evaluarii; 5) Continutul actiunii de evaluare; 6) Strategiile de evaluare; 7) Metodele gi tehnicile de evaluare; 8) Consecintele pedagogice si sociale ale actiunii de evaluare. Obiectul evaluarii Teoria evaluarii vizeaza identificarea obiectului de studiu specific la nivelul uner raporturi de subordonare cu teoria generala a educatiei si - in mod deosebit - cu teoria generala a instruirii (didactica general). in consecinta, metodologia intradisciplinara promovata acopera o realitate pedagogica extinsa 'a toate nivelurile sistemului si ale procesului de invatamant, urmarind, in mod special (vezi lon T. Radu, 1981; Petru Lisievici, 1997): 1) eficacitatea si eficienta educatiei si a instruirii 2) calitatea curriculumului proiectat, realizat si dezvoltat; 3) managementul institutiilor/organizatiilor scolare; 4) comportamentul profesorilor si al elevilor (vezi lon T. Radu, 1981; Evaluarea de sistem implicd masurarea si aprecierea global a rezultatelor obtinute fa nivelul corelatiei dintre invaitamant i viata cultural, economica, politicd sicomunitara, care exprima, in ultima instant, contributia instruirii la dezvoltarea societatii intr-o etapa istoric determinata. Din perspectiva curriculara, aceasta eva- lvare presupune raportarea la finalitatile macrostructurale ale sistemului de edu- calie (ideal — scopuri) reflectate concentrat la nivelul obiectivelor generale ale invatmantului. Evaluarea global realizata va evidentia contributia invatamantului la dez- vollarea socialé generala angajata in plan: a) cultural, prin cresterea ponderii absolventilor cu o formare socioprofe- sionala favorabilé modelului societatii postindustriale, informatizate; b) economic, prin cresterea venitului national, in contextul integrarii socioprofesionale a absolventilor; ¢) politic, prin cresterea rolului gcolii la afirmarea valorilor democratiei; 4) comunitar, prin cresterea rolului gcolii la imbunatatirea calitatii vietii in familie si in comunitatea: local4, teritoriala, nationala, internationala oe‘indicator’ reievanti in evaluarea de sistem sunt cei referitori ta: a) eficienta social’ 2 ireagimantvlui (raportul resurse investite — rezultate obfinute in timp); b) stocul de insiruse inurnarul de ore ~ ani de studiv"y. c) durata invataméntulut general-obliqatoriu (premisa egalizani sanselor la educatia de calitate, fundament Bl unei societati deroeratice), &) ‘cosficientul de scolarizare (in toate treptele geolare, cu accent 0 invatamantul postgeneral $i postobligatoviu'); &) coeficienitul pierderitor scolare ('7 toate treptele ‘de invatamant); f) gradu! de integrare socio profesional a ahsclventitor {vezi ton T. Radu, 1981, cap.lV). ‘Evaluarea de proces implica masurarea $i aprecierea rezultate'or gcolare realizabile 1n activtatee de instruire/invatare. ‘Aceasta actiune angajeaza organiza tile manageriale (minister, inspectorate ~ cu structuri specializate. interns $i exteme), care, 7 analize permanente, studit sectoriale si aprecieri globale (la cnceput / sfarsit de ars / treapta scolara), "asiguré o reglare la nivel national si toca a programelor, metodelor axelor de formare a profesorilor, masurilor punctuale’ René La Borderie, 1998, F oC 51). Evaluarea de proces es astfel in stransa legatura ce cea de sistem. Dinamica sa reflecta intere wunile existente intre dimensiunea_ functional structural a procesului (care include yariabile dependente de sistem) $i cea operational (bazaté pe variadile referitcare la capacitatea profesorulul de proiectare curriculara a lectiei, vrei de dirigentie, exoursiei didactice ete.) Corelarea variabilelor de proces cu cele de sistem, intrinsec® proiectni curriculare, sustine calitatea invatamantului. ‘Avast ecncept operational, dincolo de ,lipsa evident a unui consens”, impune «1 itudine de repere de analizé- sinte2, exprimate in termeni de (vezi Petru Lisievici, 1997, p. 71-84): a) ,conotatii tematice” (calitatea Invalamantuli ¢: ob'eotivele; functionarea institutilor sistemului; reusita scolara; Standarde ~ i raport de expectali sociale, obiective, nivel mediu de insiruire); 'b) .conotatii tendentiate* (calitatea invatamantului si curriculum ~ curricutm central, curriculum si continut, pianificare si evaluare @ curricutumululy, c) resurse (calitatea invatamantului si: cadrele didactice, timnui vatorificati! pedagogic: ciclurile de instruire, cu accent pe educatia de bazai; evaluars management Angajarea actiunii de evaluare Angajarea actunii de evaluare, la nivel de sistem si de proces, este realizabila in plan macrostructural $i ‘microstructural, dintr-o perspectivé larga s restransa. Aceasta confirma calitatea evaluarii de factor reglator-autoreglator a educatiel, activitate careia fi este subordonata pedagogic, functional § siructurat, in termenii specific: paradigmei curriculumulut in plan macrostruetural, evaluarea invatamantului presupune raportares acestuia la alte sisteme ale sistemului social global. Pe de 0 parte, este vizaté contributia invatamantulul la dezvoltarea socio-economica $i cultural; pe de ltd parte, uste verificata capacitatea invatgmantului insusi de realizare @ propritlor 4 c p @ § € c