Sunteți pe pagina 1din 469

f 1

Diac. P. I. DAVID

'-' '-' 'wi '-'

CALAUZA ·CRESTINA

. ,

- SECTOLOGIE -

PENTRU CUNOASTEREA SI APARAREA

, . . ,

DREPTEltREDINTE

A .... . '

IN FATA PROZELITISMULUI SECTANT

,

S-A TIPARIT CU.BINECuvINTAREA PREASFINTiTULUI CALINIC EPISCOPUL ARGE~ULUI ~I MUSCELULUI EDITIA A II-A

EDITURA EPISCOPIEI ARGESULUI

,

CURTEA DE· ARGE~ - 1994

Inchin aceastd lucrare apdrdrii Dreptei credinte intru care s-a sduirsit Stinta Mucenitd FILOFTEIA - 600 de ani (1394-1994) de la aducerea Moastelor sale la Curtea de Arge~ de cafre binecredinciosul Voieuod-ctitor MIRCEA eel BATRiN (1386-1418)

AUTORUL

CUPRINS

PREFATA, de t Calinic Episcopul Argesului '" .

fiBRE" IERI. .

INTROD~JCERE: Gr~ia pe~manenlii a Bisericii Ortodoxe Romiine pentru. misiune ~i

"porarea. dreptei creditue .................•.•...•.......•.•........

pag.

IX-XII XIII-XIV

XV-LVI

P'a r t e a I:

FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI

Cap. I: DE LA EREZIE LA SECTA 3-42

1. Cauze ale piitrurulerii: A. Heligioase (p. 6); B. Sociale(p. 7); C. Morale (p. 8); D. Culturale (p. 9); E. Psihornaladive (p. 9); Motive: interne (p. 10) ~i ext.erne (p. 14); II. Repere istorice:A. Vechiul Testament (p, 17); B. Noul Testament: 1. TimpuI Mintuitorului (p. 19); 2. Vremea Sf. Apostoli (p. 21); 3. Perioada postapostnlica (p. 22); 4. Secte ~i eresuri in primele veacuri (p. 23); III. Schisma cpa Mare: Antecedente (p.29); Preludiul reforrnelor (p. 30); IV. in{elegerea corecti; a unor notiuni: 1. Biserica (p. 33); 2. Confesiunea (p. 3,1); 3-6. Cult, erezie, schisma, secta·(p. 35); 7-9. Crupare auarhica, Comunitate dieidenta, Organizat ii religioase (p, 36); V. Principale miscdri neoproiestarue: 1. Bap tisrnala (p. 37); 2. Adventa (p, 37); 3. Piet.is ta (p. 38); 4. Fundamentalis t a (p, '39); 5. Harismatica (p. 39); 6. Spiritistil (p: 39); 7.« Meaianica » (p. 40).

Cap. II: «GRUpARIRELIGIOASE» MAl RECENTE........................ 42-98

1. «Diziderue crestine» : 1. Adventist ii reformist.i (p. 44) ;2. Martorii lui Iehova (p. 46); 3. Nazarinenii (p. 54); 4~ Secerator ii (p. 59); 5. Betanistii (p, 61); H. Secte mistico-bolruicicioase: 1. Hlisti! (p. 66); 2.Scapetii (p. 68); 3. Duhobortii (p. 69); 4, Molocanii (p. 70); 5. Stundist ii (p. 71); 6. Inochentistii (p. 72); III. Mi§carea rascolului: 1. Bezpopovtii (p. 76);2~Popovtii (p. 77); IV. « Asociatii» sp iritiste: 1. Mi~carea spizitisra (p. 79); 2. Teozofia (p, 89); 3. Aritropozofia (p, 92).

Cap. III. SECTE « MESIANICE ~I PROFETICE» ...•...................... 98-133

A. -« Secte moderne»: 1. Prouenierua indiana: 1. Chriena (p. 100); 2. Transcedentale (p. 101); II. « Mistice» persano-arabe: 1. Bah'ie (p. 101); 2. Sufisti (p, 101); III. Ocultism asiatic: 1. Moon (p. 102); 2. Taoism-Kyopo (p. 102); IV. Eclectism. religios apusean: 1. Biserica scientologica (103); 2. Hristos, om de ~tiintli (p. 103); 3. Fiii fericiti ai pacii (p. 104); 4. « Ufolatr'ii» (p. 104); 5. Mormonii (p. 104); 6.« Copiii Domnului s-Mo [p. 104); 7. « Calea fericirii» (p. 105); 8. Templul popoarelor (p. 105); V. Secte « umane»: 1. AntoinismuI (p. 106); 2. Biserica cre~tinii universalii(p. 106); 3. « Prietenii» omului (p. 107); 4. Cele trei sfinte inimi (p. 107);5. Biserica Iibera (p. 107); VI. Drganizasi) teroriste « religioase»: 1. Satanismul (p. 108); 2. Luciferismul (p. 109); 3. Fraternitatea alba (p, 109); 4. Ku Klux. Klan - KKK (p. 109);

5. Alte grupari ... (p. 109). . .

B. - Cunoa~terea ~i preinrimpinarea de caIre romani a proselitismului sectant: I. « Psihologia» sectelor: A. Ratiunea (p. 114); B. Sentimentul (p, 115); C. Vointa (p. He); II. Citeva procedee de prozelitism (p, lIB); III. Indatorirl ale misionarului roman (p, 121); IV. Poeibiliuueaireoducerii: A. Purtarea preotului (p. 126); B. Hecomandari (p. 129).

1- Partea a II-a:

DENOMINATIUNI CRE~TINE, GRUPARI SEPARATISTE

Cap. IV: CULTE RELIGIOASE MAl NOI IN ROMANIA 134-165

1. Cultul crestin baptist: origine (p. 134); in"iitiiturii (p. 137); raspindire (p. 138 -

•.• in Romania, p. 139). 2. Cultul adventist de ziua II ~aptea (AZS): origine

[p. 143); raspindire (illRoIll~nia, p. 146); concept ii (p. 147). 3. Cultul crestin dupii Euanghelie: ap.ari~ia (p. 151); raspindire (in Romania, p. 152): conceptii (p. 153).·4. Cult"l penticostal:.., origine (p. 157); doctr ina (p. 159).

Cap. V. GRUpARI SEPARATISTE iN BISERICA ORTODOxA ROMANA. .... 165-186 A. Tenditue centrifuge: I. Oastea Domnului: 1. Istoric (p. 166); 2. Reintegrare

(p. 168); II. Miscarea anticalendaristicii: 1. Origjne (p. 170); 2. M ijloace

de oonvingereIp. 174); I1I.Aherataciri (p. 176). Indrumari speciale (p. 176).

B. Manifestari~ocultiste:« Vraji»,magie, superstit ii (p. 178); Indatoriri (p. 1114).

fPal'tea a III-a:

INTERPRETAREAGRE~I'l'A A EVANGHELIEI

Cap. VI: DUM"NEZEU - IZVORUiJREVELATIEI DIVINE 1118-234

1. Existenta in Sine (p. 190), obiect'ii (p. 191); credinta ~i faptele bune (p. 192); minunea ~i profetia (p, 193);,1. Sfitua Scripturii - Biblia: «Bibliile» confesionale (p. 196); A. Intelegerea (p. 204). B. « Dictarea » (p. 206); C. Talmacirea (p. 206); D. RespectuF(p.2.l0); II. Sfinta Traditie - Predania (p. 213); « traditfile» (p, 216), obiectii(p •. 217); III. Lucrarea Sfintei Treimi: obiectii (p, 225);« glosolalia» (p. 226); Pronia (p. 227); IV. MeLiea Domnului, respingerea preacinstirii (p. 231);pbiectii: « frat.ii» Domnului (p. 233).

Cap. VII: BISERICA - IMPARAriALUI DUMNEZEU 234-259

A. Biserica, obstea credincio§ilor,obiecfii (p. 236); B ... locos de inchinare (p. 239);

C. Raportul eu lumea: Statul(p. 245); societatea (cultura ~i progres,

p. 249); D ... « Bisericile» crestine (p. 253); Parohia ... (p. 255).

Cap. VIII: PRINCIPALELE MULOACE PENTRU MINTUIRE .. : .... ;...... 259-354

A. Sfintele Taine, obiectii [p, 261): 1. Botezul, obiectii (p. 266); Nccesitatea botezari_i pruncilor (p. 269); 2. Mirungerea (p. 273); 3. Miirturisirea (p. 276); 4. Imparlii§ania (p. 280); 5. Preotia (p. 285) ;6. Cununia (p. 292); 7. Maslu! (p. 298); B. Cinstirea unor (}biecte~i imagini sfinte (p. 303): 1. Chipul lui Lisus (p. 305); 2. Sf Cruce (p.39(l);obiectii-cinstire (p. 314), semnul (p. 316); 3. Ingerii si sfiruii. (p. 321);4. Icoane (p. 326), obiectii (p. 331); 5. Moa~te (p. 335), obiectil (p. 3iO); C .. Ierurgii (p. 344), obiectii [p. 348); D. Mijloace

pentru desavir~ire: postul (p. 350;obiectii, p. 352). .

Pllrtea a IV-a:

DOCTRINE ~I PRACTlel SPECIFICE UNOR SECTE

Cap. IX: « INAPOI» LA FENOM~NiUL FARISEIC ~I SADUCHEIC 35.6-371

I. Cultu~: public (p.357), obiectii (p. 359); particular (p. 360); Duminica (p. 362),

obiectii (p. 365); Mincaruri Kcu.tate» (p. 367).

Cap. X: FRICA DE MOARTE ~I ESHATONUL SECTANT .... . . . . . . . . . . . . 371-392 1. Venirea a II-a (p. 371, obiectii.p .. 374); 2. Calcule (p. 377); 3. Mileniul (p. 387).

Cap. XI: ROSTUL RUGACIUNILOR PENTRU CEI ADORMITI 393-417

A. Sufletul si tainele sale (p. 394); B .. iYfJfromatia ~i reincarnarea (p. 401); Pomenirile

(p. 405); obiecrii (p. 407); C. Inte1eapta pedagogiein legalurii cu Parusia (p. 413).

P at.t e a a V· a:

ANEXE: tNTELEGEREA UNOR TEME SPECIALE

Cap. XII: «BIBLIA» BRITANICA,O TRADUCERE SECTANTA .

Cap XIII: RINDUIALA TRADITIONALA A CITIRII SF. SCRIPTURI

Cap. XIV: ADORA REA CHIPULUI.("Giulgiu") LUI HRISTOS .

INDICE SPECIAL SI NECESAR ..........•.......... " ...•............................•.

DIN ACTIVITATEA PUBLICISTICllN' SPECIALITATE A AUTORULUI .

EPILOG : " " .

CUPRINSUL (lb. frenceea, p. 477; ellgle.a\ r- 480; germans, p. ~a3; rusa, r- 486)

4rlll-436 437 -447 448-461

462-468 469 - 472 473-476 477.-488

CALAuzA CRESTINA

,

Lucrare pentru intelegereafenomenului sectant si prevenirea prozelitismului neoprotestant

_-

SFATU1RE $1 WUEMN

Este cunoscut, in deobste, cd Argesul a fost cetate dacicd, aici in Arge§ (Argedava), cu sanctuare si vdrfuri sfinte alemuntilor Fagara§ care stau vesnic ca 0 pdnzd de lumina spre Soare.

Nu in zadar raul Arges a fost considerat izvor sfdnt (Ordessos) s! izvoditor de lumina.

Neamul nostru strdmosesc ortodox este.deorigine apostolica, precum spun batranele carti. Sfdntul Andrei, eel intdi chema: de Domnul Iisus Hristos (loan 1, 40) afost trim is pentru a semdna credinta cea adevdratd in Dumnezeu, fa evlaviosii getodaci (Eusebiu de Cezareea, Istoria eclesiasticd, IV).

Mai tdrziu, dupd furtuni si valuri de toatefelurile, Iachint de Vicina (Dobrogea) este adus ca mitropolit la.Arges (1359)pentru toti romdnii fiind numit si exarh al plaiurilor ungurene ...

Din Mitropolia Argesului de atunci, a plecat'puterea lucratoare a harului arhieriei lui Hristos peste toate tinuturile romdnesti, iar lumina Evangheliei a luminat si lumin eaza prin cuvdntul celor trimisihirotoniti prin toate cetdtile strdbune: Tomis, Tibiscum, Bdlgrad, Rdmet, Sibiu, Napoca, Arad (Ziridava), Hotin, Cerruiuti, Suceava, Chisindu, Ismail, Cetatea Alba, Albania, Macedonia, locuri si cetdti, cu nume vechi sau mai noi.

x

CALAuzA CRE~TINA

Astazi, Eparhia Argesului.dupii 40 de ani (1949-1989) de la desfiintare, ca un prune renascut, incd fnja§e, apornit la drum nou, dupd putere, cu cele necesare cresterii.

Nu spre lauda noastrii, ci spre slava lui Dumnezeu, intre sfinti inchinat am organizat inca din anul 1990 Seminarii Teologice Liceale fa: Turnu Miigurele, Pitesti si Arges, Scoala post liceala de Cdntdreti si invatiuori I-IV la Turnu Magurele, Facultatea de Teologie din cadruZ " Universitiuii Pitesti ", cu cele patru sectii; Scoala de Muzicii bisericeasca de la Domnesti, tipografie, editurd, revista, fabricd de lumdndri, s-au redeschis mdniistiri §i schituri, sunt in curs de realizare siliastrii si locuri de permanenta priveghere, intiiriti de harul lui Dumnezeu, de ctitoria Basarabilor si a lui Neagoe Vodii ,;i de permanenta mijlocire a Mnicii Domnului - Mijlocitoarea, a Sfintei Filoftea, ocrotitoarea locurilor, care ne VOl' ajuta sa restaurdm §i sa consoliddm toate sfintele ctitorii, potire de har si de lumina. Este adevarat cii neamul nostru romdnesc, crestin prin nastere si rezistent prin dreapta credinta si sfinte nevointe duhovnicesti, a fost sur prins de avalansa sectard, declansata in numele noii " democratii ", dupa Decembrie 1989. Au apiirut si 0 multime de carp serise de autori neavizati, tipiirindu-sefarii avizul autorizat al Bisericii. Era nevoie de un rdspunsconcret; acesta I-a dat Editura Eparhiei Aradului prin tipiirirea Cdlauzei crestine, Arad, 1987.

Lucrarea s-a epuizat imediat.

Din numdrul de exempiare primite de Centrul Eparhial Arges abia am putut asigura profesoriide teologie din Eparhie, cerintele depiisind asteptdrile.

Ludnd aminte fa cdede mai sus, am solieitat autorului prezentarea unei noi editii. In urma apxobarii de cafre Consiliul Eparhial, autorul a raspuns dorintei noastre penil'u pregatirea tnaterialului, in forma primei editii, CLl ctiteva precizdri, dar cercetatorii in specialitate vor beneficia in viitor si de 0 noua lucrare, amplii, in cadrul Catedrei de indrUlnari misionare Si Ecumenism de fa Facultatea de Teologie din cadrul ; Universitdtii Bucuresti ".

Este un ales prilej, pentru Pdrintele Profesor Dr. Petru David sa ne ofere acum, 0 parte din rodul muncii sale de la Altar, catedrii §i de pe ogorul misionar-pastoral ortodox.romdn.

*

PREFArl

XI

Asadar. lucrarea de fatd corespunde nivelului misionar-pastoral si ecumenic al zilelor noastre si in acelasi timpicartea este 0 enciclopedie de culturd teologica, de informare generald; aproape fiecare pagina degaja un fierbinte patriotism imbriicat in platosa dreptei credinte. Nu numai cii se studiaza temele respective, ci $i se mediteazdadiinc asupra piistrarii Legii stramosesti, asupra atacurilor de tot felul ve~it}de la diavolul .Ji slujitorii lui (Luca XXI, 36), precum si de lavrajma.Jii~a_pufi.Ji nevazuti.

Sfdntul Apostol Pavel ne indeamnd: "Statineclintiti in ceea ce ati prim it si sa nu va abateti cumva de la dreapta credinta" (Evrei XI, 1; II Corinteni L 24; Efeseni IV; 5; Coloseni IL 7).

t Calinic Episcopul Argesului

11 Aprilie 1994 Sf Ierark Calinic de la Cernica

USUS HRISTOS Calea, Adevarul ~i Viata ...

IOANXIV,6

DACA HRlSTOS N-AR FI INVIAT, Zadamica ar fi credinta noastra

si fara rost prppovaduireal ...

I CORINTENI XV, 14-20

ABREVIERI SI

COMPLETAR1 BIBLIOGRAFICE

BOR = Biserica OrtcdoxaRomana'

CPB = Carte cornuna

DELR = Dictionar explicativ allimbii t6krane3

DER = Dictionar enciclopedic roman"

DFC = Dictionar al credintei

DIE = Dictionar de interpretare ~.L'Wj'''''~

DNT = Dictionar al Noului.Testament?

DPCR = Dictionar practic de cunostinte'religioase"

DTC = Dictionarde teologie

DTO = Dictionar de teologie ortolilwii

EB = Enciclopedia Bibliei"

1. Revista oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane, apare la Bucuresti.

2. The Book of Common Prayer, University Press, Oxford. Diferite editii.

3. Editura Academiei Rornane, Bucuresti, 1975.

4. Editura Academiei: vel. I, Bucuresti, 1962: vol.Tl, Bucurqti,4964; vol. III,Biihire~ti, 1965; vol. IV, Bucuresti, 1966.

5. Dictionnaire de fa Foi Chretienne, Lcs editions du Cerf 2 YoL, Paris, 1968§_i;'1~;~pecial: N. Balca, Istoria filosofiei antice, Ed.

Instirutului biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1982.

6. The Interpreter's Dictionnary of the Bible. An illustrated Encyclopedia ... Bdifgf;Abingdon, 1963. Nashville, vol. I·IV. plus Supplementary volume, ... 1976. De asemenea. se potconsulta, pentru completajeainformatiilor, cele 12 vol.: The Interpreter's Bible, aceeasi editura, 1980. Ramine totusi clasic si Dictionnary of the Blble;'EdAames Hastings ... (vol. I-IV, plus vol: V - Extra volume with indexes), Edinburg, 1906.

7. Autor, Pr. Dr. loan Mireea, Editura Institurului Biblic si de Misiune Ortodoxa.Bueuresti, 1985. S·a folosit din plin Dictionnaire de la Bible, publie par F, Vigouroux, Paris. 1926 (sase volume); in unele privih(e!cfepi\$itde cercetarile modeme. Pentru probitate stiintifica se recomanda: Karl Rahner, Kleines Theologisches Worterbuch, Ftei@:l~g:?~l1Breisgau~ 1967. Pentru amanunte ramine clasic Dictionnaire d'Archeologie chretienne et de Liturgie, publiee par F. CaBrol:etH. Leclercq, Paris, 1924 (vel. 1-14).

8. Dictionnaire pratique des connaissances religieuses, J. Bricout, vol. I-VI, Paris,'1925"-1928, cu .,Supplement 1929·1933" sub directia: G. Jacquemenr.Completare: Dictionnaire de spiritualite ascetiql~e;,et.."tJiystique. Doctrine et histoire tom. I, Paris,

1937 ... fascieola LXXXVIll, 1987. >,J~.

9. Dictionnaire de Theologie Catholique .. Paris, 1923; Dictionnaire des mystiq1fes6et des ecrivains spirituels, Robert Morel

editeurs, Paris, 1968. 1.

10. Autor Pro Prof. loan Bria, Editura Institutului Biblic, Bucuresti, 1981 (Olanda,J9Sejj Pentru precizari si completari se mai pot consulta: A Dictionnary of Christian Bibliography, Ed. William Smith, LOljdorli(Yel. 1,1877; vol. II, 1880; vol. Ill, 1887; vol.

IV, 1892); The Oxford Dictionnary of the Christian Church, F.L Cross, Seco ;Ed. by F. L. Cross and E.A. Livingstone,

London Oxford Univ. Press, New York. Toronto, 1974; L. Bouyer, Dictio logique, Desclee, 1963.

11. Enciclopedia della Biblia. Elle di ci. Torino-Leumann, Ediciones Garriga,S.. lana, vol. I-VI. 1969-1971. Si La Sainte

Bible,tiparita sub auspiciile UNESCO (Paris, 1961, - trei volume -, 1965, 19

XIV CALAuzA CRESTlNA

EJ = Ericiclopedia iudaica"

ESL = Ellciclopedia sectelor din lume"

ETO = Enciclopedia teologica ortodoxa"

GB = Glasul Bisericii"

GTB = Ghid tematic pe temeiul Bibliei"

ICO = Invatatura de credinta ortodoxa'?

INDR. MIS. = Indrumari misionare"

MA ;c'Mitropolia Ardealului"

MB = Mitropolia Banatului"

MMS = Mitropolia Moldovei si Sucevei"

MO = Mitropolia Olteniei"

MS =¥ysteliu111 Salutis"

NCE = Noua Enciclopedie catolica"

NGA == Noul ghid si almanah al religiilor din S.U.A25

Ort. = Revista Ortodoxia"

RT dR6vistateologica27

SM = Sacramentum Mundi"

ST =rStudii teologice"

TR = Telegraful roman"

12. Enciclopaedia Judaica, Ierusalim, 1972,16 vol. plus Index (1 vol).

13. Encyclopedic des sectes dans le monde, Christian Plume, Xavier Pasquini. Collection "Connaissance de l'Etrangc", Edition Henri Veyrier, Baris, 1984. A se vedeasi precizarile din Mic Dictionar filosofic, Bucuresti, 1955; Mi« Dictionar mitologic greco-roman, alcatuit de Anca Balaci, Bucuresti, 1966.

14.llpaBoClaBlJc\1l1;oroC.10BCKiHl:')1ll11lK.lone51111. Sub redactia Prof.A, Lopuhin (Tom 11\900; II11901; TIl11903 : JV/1904;VI1905).

Traducere si In limba r01113.11a a Patriarhului Nicodim: Istoriabiblicii ,in acelasi context se pot consulta Enciclopediile: britanica, franceza, germana, spaniola, suedeza etc. ,i in special 0P10X£V11X1l xm VOlXT\ E1KyK),oncnOEt(X, Aqnmm; \01. J/I962; 2 ,i 311963; 4,i 511964; 6/1965; 8,9 si 10/1966;JI/1967; 121I968.

15. Revista oficialaa Arhiepiscopiei Bucurestilor, apare la Bucuresti.

16. ..111 dialogul asupra credintei creatine, in ,,Indrumator pastoral, misionar si patriotic, ~i 111 extras, Bucuresti, 1985

17. Editia Institutului Biblic si de Misiuneortodoxa, Bucuresti, 1952 si editia 1988 (in lucru).

18. Editie colcctiva sub indrumarea P.C.pr .. ProfDumiuu Radu. Editura lnstitutului Biblic si de Misiune .. ,BucLlre~ti, 1986 si

nIndr." - Indrumator 111i5io11ar patriotic alfiecarei Eparhii.

19. Revista oficiala aArhiepiseopiei Sibiului si Mitropoliei Ardealului. apare 13 Sibiu,

20. Revista oficiala aArhiepiscopiei TimisoarensiCarausebesului si Mitropoliei Banatului, apare 1£1 Timisoara, :2 L Revista oficiala a Arhiepiscopiei Iasilor-s] IyFtropoliei Moldovei ~i Sucevei, apare la Miuastirea Neamt,

22. Revista oficiala a Arhiepiscopiei Craiovei siMitropoliei Olteniei, "pare la Craiova .:

23. Dogmatigue de l'histoire dn salut ... : Paris,19(i9 ... (15 volume), voi. 1-411969; 5 5i 1511970; 6/1971; 12 5i 13i 1972; 10/1974: 11/1975.

24. Nell' Catholic Encyclopedia. San Francisco, Toronto, London, Sydney McGraw Hill Book Company, Washington. 1967 (vel. 1- 14 + vol. 15 -Index). A New Catechism'. Catholic Faith for Adults, with suppliment. .. Frowbrige & London, ISBN, Editia a

IV-a, 1971. i'

25. A New Guide and Almanach '" New York, 1975.

26. Revista Patriarhiei Romane, contine Probleme interconfesionale, apare 13 Bucuresti.

27. Revista de studii a Academiei Saguniene. a-aparut Ia Sibiu.

28. Sacramentum Mundi. An Encyclopedia of Theology. Edited by Karl Rahner with Cornelius Ernst and Kevin Smyth. Burns & Oates (vol. 1 si 2/1968; vol. 3 $i 4 si ~11969; vol. 6/1970).

29. Rcvista Institutelor teologice ale BisericiiOrtcdoxe Romane (Bucuresti si Sibiu), apare la Bucuresti.

30. Foaie diecezana, apare la Sibiu.

Introducere

GRIJA PERMANENTA A BISERICII ORTODOXE ROMANE PENTRU MISIUNEA CRESTINA. SIAPARAREA DREPTEI CREDINTE

Cuvint de indreptatire. - Printre formele de rnanifestare a intelegerii testamentului Mintuitorului Hristos: "ca toti sa fie uIla"!(Ioan XVII, 21) in Iumea crestina de azi, se inscrie la loc de cinste Ecumenismul. local. Unii au scris ~i rnai multi inclina sa creada ca aceasta forma spre dialog sau spi~ unirea denorninatiunilor crestine "este" 0 descoperire a timpurilor noastre. Si estecrt'adevarat 0 "descoperire" pentru aceia care nu mai au unitate, n-au stiut ce este autoriolnia ~i nici n-au auzit de autocefalie. Unii crestini de astazi - ~i chiar Bisericimernbre in una sau in to ate organizatiile ecumenice importante din contemporaneitate-; considers ecumenismul o noua forma, evolutiva a crestinismului "modem". Or,.asel11enea conceptie este periculoasa atit pentru Biserica lui Hristos, cit si pentruerieare dintre organizatiile crestine care doresc sincer unirea lor cu altii sau prin alpii$?)\se strdduiesc impreuna spre unitatea In credinta. "I

Ecumenismul local nu este 0 incercare sau 0 descoperire noua de a iesi din impas, ci mai degraba 0 forma de convietuire, de Intel<;1gerea Bisericilor dintr-o tara sau alta, dintr-un stat, regiune sau continent in vedereaactiunii comune spre un ideal, daca nu religios rnacar unul national, regional de ilnpacare, de linistc, de intrajutorare, de colaborare a cultelor sau religiilor respective:

Acest fel de ecumenisrn este mai vechi decit crestinismul, dovada: religiile Indiei totdeauna au colaborat intre e1e; religiile Chinei, diferite in doctrina, s-au unit pentru unitatea moral a si aceeasi cugetare, ceea ce a dat nastere unci civilizatii de milenii; religiile Egiptului au colaborat toate recunoscind dernnitatea Faraonului si ridicarea de monumente pentru eternitate ; religiile Greciei antice prin colaborare locala au creat opere nemuritoare (Delfi, Mi1et, Partenonul etc.); religiile romanilor

I. Aeeasta este de fapt "Declaratia" sau statutul de baza pentru oricateorganizatie ccumenista, Petru I.

David, Preocupariecumeniste ale profesorilor din Invii!amlntul teologic superior, 111 "Ort", XXXIII (1981), nr. 4, p. 501-531 (in continuare: Preocupari ecumeniste .. ,),c

XVI

. CA:bAUZA CRE$TINA

au dus impreuna - cu toata puzderia zeitatilor -la "Cultul lmparatului")a nasterea altor zei sau la disparitia multora. La fel s-au petrecut lucrurile in religiile celtilor, ale germanilor, ale civilizatiilor precolumbiene, africane, australiene etc ... 2

De asemenea si nu lipsit de importanta, este fenomenul local In religia stramosilor nostri geto-daci, care a dus la recunoasterea civilizatiei de sub sceptrul lui Burebista sau, mai tirziu, cel allui Decebal.'

In statele vechi asa-zise teocratice si ne referim chiar la poporul biblic, respectul intre religii totdeauna a adus incredere si pace, siguranta, colaborare si belsug. Asadar, ecumenismul nu este 0 descoperire a timpurilor noastre, ci 0 dezvelire a noilor forme de convietuire, 0 cale batatorlta de toate popoarele cu civilizatii inalte si cu diferite religii. Ecumenismul este cultivat in societati cu un grad ridicat de cultura si civilizatie, de aceea i se caufa originea, i: se cerceteaza si i se arata perspective1e, este recunoscut de legile statelor si inscris in tratate sau conventii internationale."

I. RESPECTUL PENTRU CREDINTAALTUIA

Revenind la situatia noastra, a romanilor dreptslavitori, dintru inceput, Biserica Ortodoxa Romana a practicat, a sustinut si a incurajat convietuirea intre culte si nationalitati, Credinta dreapta, evlavia curata a romanilor au creat starea de liniste si siguranta si celor de alte credinte. Fiind organizata odata cu nasterea poporului roman, Biserica Ortodoxaafost in trecutul nostru cea mai importanta institutie de cultura ~i progreso Aceasta situatie s-a datorat dogmelor crestine comune tuturor Bisericilor locale, cultului sicancanelor Sinoadelor ecumenice si locale care precizau, in acelasi timp, stabilitateain credinta si atitudinea corecta fata de cei de alte credinte,

Este prea cunoscut faptul, dar repetam, ca peste poporul nostru au migrat in primul mileniu peste douasprezece neamuri. Uncle au trecut lasind doar urmele cailor, altele ne-au pirjolit, lar altcle s-au infratit cu stramosii nostri fiind asimilate in masa autohtonilor. Aceasta asimilare a inceput lent prin eel mai eficace mijloc: convertirea la crestinism dax si prin alte mijJoace asemenea celui dintii: respectu! pentru credinta altuia: Ierarhii de sub jurisdictia Tomisului erau dati exemplu de ortodoxie de catre imparatul Bizantului, in perioada Sinoadelor ecumenice. Sf. Teotim

2. Prof. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Ed. Inst. Biblie, Bucuresti, 1982, p. 63~82; 95~ 1l7; 195~ 262 ; 263~313 ; Mircea Eliade, Istoria credinietor si ideilor religioase, trad. Bucuresti, 1981, p. 196~225.

3. P. 1. David, Aspecte ale vietii spirituale a tracodacilor in epoca lui Burebista, in "MO" (1980), nr. 7~9, p. 574~594.

4. Idem, Ecumenismul local al cultelor din Romania, in .Almanah 1985" Editat de Arhiepiscopia Ortodoxa Romana pentru Europa Centrala si Occidentals. Paris,1985. A se vedea: .Declaratia" asupra Drepturilor omului (Paris, 1948, 10 deccmbrie); Conventia pentru nediscritninarea in invdtdmint (Paris, 1960, la noi: Decretul 149/1964).

INTRODUCERE: GRJJA PENTRU MISIUNE ...

XVII

de Tomis propovaduia ,,~i convertea pe goti si pelnmi".' Ulfila este cistigat de arieni, dar i~i insuseste limba stramosilor nostri si alcatuieste alfabetul runic, traducind si Biblia in limba gotica." Martirii si marturisitorii credintei crestine sint autohtoni sau straini, dar infratiti in acelasi duh al Evangheliei.l'

Dupa perioada persecutiilor imparatilor romani ---de la Nero (54) la Diocletian (304) - si mai ales dupa Edictul de la Milan(313), Ecumenismul ia forma respectului reciproc in fata legii care apara libertatea religioasasi dreptul ei de manifestare." lata un salt deosebit al stabilitatii ecumenismului. .Nici dupa decretarea de catre Teodosie eel Mare a Bisericii crestine ca religie de stat, in partile noastre nu s-au semnalat cazuri de "suprematie". Exceptie au facut-unii ierarhi bizantini. Si din raspunsul Romei la aceasta "exceptie" s-anascut Schisma cea Mare (1054), dovada a lipsei de dialog, de colaborare si, in acelasi timp, tulburarea ecumenicitatii generale pina in zilele noastre.

Situatia de despartire a Bisericii crestine, "schizma ambitiilor", a tulburat ecumenismu1, a favorizat prozelitismul musulman,a trezit fanatismul secte1or, a produs instabilitate in lumea de atunci.

Din nefericire, inceputul mileniului al Il-lea aduce 1umii crestine tulburare si este pusa in cumpana ecumenicitatea Bisericii, iar colaborarea, respectul si convietuirea religiilor se transforma in acuzatii si.persecutii reciproce, redesteptind ereziile abia potolite in epoca ecumenicitatii. Prin acuzatiile permanente intre Apus si Rasarit nu se facea altceva decit sa se incurajeze erezii~e si sa creases haul prapastiei despartirii.? In loc de misiune comuns la neamurile migratoare, de acum se iveste 0 adevarata concurenta intre Apus ~i Rasarit pentrur.grabnica convertire", apelindu-se chiar la corporatii calugaresti si armate irnperiale..Ddata cu "aparitia" mahome-

5. Pro N. Serbanescu, 1600 de ani de la prima marturie documentara despre existenta Episcopiei Toniisului, in "BOR" LXXXVIII (1969), nr. 9-10; p. 966-978; Sfinti ronuini I'; aparatori ai Legii striunosesti. Lucrare alcatuita din incredintarea Sf. Sinod, sub direeta purtare de grij3. a 1. P S. Nestor, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. Tiparita eu binecuvintarca Prea Fericitului Parinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Editura lnstitntului Biblie ~i de Misiune Ortodoxa al BOR, Bucurqti,1987, Sf Bretanion si Sf_Teotim ... p. 160-172.

6. 1. P. S. N. Corneanu, Biblia lui Ulfila, In "MB", XX (1970), Dr, 7~9, p. 550-558 si alte amanunte:

P. 1. David, Hristos - cheia scripturii, In "Ort"., XXXV (1981), nr. 2, p. 224-228; Idem, Atitudini mai noi cu privire la valoarea si interpretarea Sf Scripturi.tiii "MB" xxxv (1984), nr. 3-4, p. 128-138.

7. Sfinii romdni ... , p. 172-177; Diac. P. 1. David,Primii martiri cunoscuti pe teritoriul Patriei noastre, 111 "MO", XXIV (1972) nr. 3-4, p. 277-281.

8. Constantin eel Mare a ramas pina la sfirsitul vietii "Mare preot" pagin, ca dovada a libertatii religioase a cetatenilor Imperiului sau si consecventei lui fata de Edictrlon Bamea, Octavian Iliescu, Constantin eel Mare, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982, P .. 68-72).

9. T. M. Popescu, Privire istorica asupra schismelor, ereziilor si sectelor ... in "ST', II (1950), nr. 5-6, p. 347-394.

VIII

CALAuzA CRE~TlNA

mismului, se redesteapta fanatismul relj'l.~i8S, iar ordinele calugaresti si cruciadele .restine" insingereaza, pentru a eita oaraJ" Crucea lui Hristos.

Biseriea Ortodoxa Romana, ea ~iqelelalte Biserici ortodoxe se rugau, In ontinuare, .Pentru paeea a toata lumea,pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu iserici si, pentru unirea tuturor''i

II. DAR CEI CARE LA NOI AU VENIT, CU PACE I-AM PRIMIT

Inaintasii nostri, ea si parintii lor,ausocotit pamintul un dar al lui Dumnezeu l de aeeea, eei eare au venit aiei eu paee~j::hl,leurie au. fost primiti ea frati, Aceasta .atietate intre poporul roman si minoritittile conlocuitoare s-a eonsolidat, s-a ontinuat si este trainica si astazi, Este a(1evarat, au fost ~i eazuri neplacute cind rineipi si regi migratori, straini de traditiife noastre, si-an declarat suprematia, au rcercat disloearea populatiei si au impus alfe legi ~i credinte, desnationalizareasi erbia." In aceasta situatie, romanii ~i-ali~parat eu fermitate dreptulla 0 viata lib era i independenta, la integritatea teritoriului national. 11

In foculluptelor de eliberare soeiala~inationalacare au intarit sentimentul de mitate si solidaritate, adevaratii eredinei9~i~u invatat sa se respeete, sa se cunoasca i sa renunte la antagonisrne - inclusivcele religioase."

o treapta superioara a aspeetuluisolid~ritatii a fost apararea pamintului eomun n fata navalitorilor. Sasii, in seeolul a10III-lea, cereau ajutor voievozi1or romani le peste Carpati si toti, la un loe s-au opusinvaziei mongole (1241).

Ivindu-se pericolul otoman, romaniismaghiarii, germanii au inteles chemarea impului si au eolaborat eu Mircea eel Metre (Rovine, 1394, Nicopole, 1396), eu 'ancu de Hunedoara (Belgrad, 1456);6u Vlad repe~,dar mai ales eu Stefan eel viare (1475) ~i eu Mihai Viteazul, Domnul primei Uniri. Acesta din urma, Mihai voda (1601), reface veehea Daeie. Asa precum "eel maiputcrnie si mai drcpt dintre

: O. A 38-a Conferinta interconfesional a, in;,ST'.'. XXXIV (1982), nr. 3-4, p. 260-266, terna:

Ecumenismul local al Cultelor religioase dill Rtmuinia - Contributia la unitatea poporului roman, p. 266-272. Cclclaltc doua referate: Contributia teologilor din Ronuinia la proniovarea ecumenismului can tempo ran, de Conf. dr, Herman Pitters, p. 272-·277; Prof. Gr. T. Marcu, Ecunienismul practic local, p. 277-283:

II. Prof. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Ronuine, Ed. Inst. Biblic, Bucuresti, 198 1, vol. 3, p. 92-1] 2; P. 1. David, Unitatea [11 cugetsi sinuiri a ronuinilor de pretutindeni In Revolutia dill 1948, in "MO" XXX (1978), 11r. 4-5, p. 356~365.

12. Gr. Marcu, art, cit., p. 280 ; Gh, Speranta, D~\lezi de toleranta religioasa /11 tarile Romdne, in "BOR", LXXXIII (1965), nr. 7-8, p. 735-751;P.1. David, Voievodul de sine-stiiuuor Alexandru eel BUll, in "Magazin istoric", nr. 111982 ~il)1"MMS'\ LVIII (1982), nr. 1-2, p. 123'-125; 1. Beleuta, SUl1t timpurile defatii prielnice pentruunirea tuturor crestinilor, in "RT", nr. 6711921; p. 197-201, Idem, Reflexii asupra bisericilor ere$tine;ln "RT", lir. 8·11/1921, p. 260-262; Atitudinea Bisericii noastrefaiii de cei de alte credinte (Asoc. clerului "Andrei Saguna", nr. J 0111923), in nr. 1211923.

INTRODUCERE.· GRIJA PENTRU MISIUNL.

XIX

regii daci", Burebista, reusise organizarea unuistatcentralizat si independent cu toate populatiile de pe teritoriul san, acelasi lucruil face si Voievodul unirii tuturor romanilor," respectind identitatea etnica si cult111religios al fiecarei nationalitati din Transilvania.

Dupa 1601, unirea provinciilorslocuite de-romani s-a destramat din cauza interventiilor straine, dar constiinta unitaFi a ral11aspentru totdeauna." In acelasi timp, s-a intarit sentimentul de fi'atietate al celorce scoteau din pamint resurse si bogatii pentru toti locuitorii, rara deosebire de nftthmalitate sau religie. De aceea, Unirea Principatelor din 1859 a trezit sentimental unirii tuturor romanilor de pretutindeni si fratietatea cu toti cei oe traiesc de veacuri alaturi de ei. In acelasi tirnp, "anu1 intelepciunii", 185915 a insemnat des~vJ'f~,irea Revolutiei de la 1848, un hotaritor pas inaintespre calea deplinei libeq~!.L~i unitati nationale. Si pentru populatia de peste Carpati se iveau zorile pentru 11?~tbille.Astfe1, in 1861, oficialitatile din Altina- comuna cu populatie mixta romana-germana - a cerut lui Saguna sa ridice aici 0 scoala, De asemenea, In comuna SinQotw, cu populatie romana-maghiara, s-a ridicat un locas de cultura."

La moartea mitropolitului Saguna, episcoPTIlluteran Teutsch a scris un necrolog cu deosebite aprecieri la adresa celui ce a fost "mare [rate", exemplu luat si de unele publicatii de limba germans din Transilvania;,t?:¥el(J.~i Teutsch (ajuns arhiepiscop) declara - la sfintirea Catedralei mitropolitane dln'~ibiu, in 1906: .xiatoria tuturor confesiunilor din Transilvania este aceea de a fi ,c!'$dincioase poporului". 17

In aceeasi epoca, preotul catolic GidafalvyJ?ropovaduia permanent pacea ~i buna intelegere intre confesiunile si nationalitatile conlocuitoare."

Razboiul pentru independenta (1877) si intrarea Romaniei in rindul tari10r independente si suverane ale Europeia marit increderea nationalitatilor conlocuitoare in viitorul fericit al poporului nostru, BisericaOrtodoxa Romana recapatindu-si autonomia. 19

13. Aspecte ale vietii spirituale ... p. 59011. ; Dr. St. Lupsa, Religia striunosilor, in "RT', nr, 7-8/1938,

p. 341-355 §i nr. 9/1938, p. 397-410. .

14. 0 candela permanenta III Sanctuarul neamului: Mihal- Vodi: Viteazul, in .Indrumatorul pastoral al Arhiepiscopiei Bucurestilor", Bucuresti, 1981, p.

15. Titulatura, la t Antonie Plamiideala, in" Duscali de simtire ronuineasca ", Ed. Inst. Biblie,

Bucuresti, 1981, p. 325--331. ..

16. Ec. locai: contributie la unitatea poporului roman.;;Jp. ;269.

17. t Antonie Plamadeala, Andrei Saguna, cirmuitor deaameni :)i indreptiuor de vretnuri, in .Dascali

de cuget..;", p. 332-337. ';. '.

18. Centenarul independentei 1877-1977, de r Justin,in',',!3.()R" XCV (1977), nr. 5-6, p. 333-337; t Nestor, Contributia patriotica adusa de clerul dinpa,;tile oltene In anii 1977-1978, in "MO" XXIX (1977) nr. 4-6 p, 259-288 s.a.

19.1ntregull1l~ 5-6 al revistei "BOR" XCV(1977) este.dedicat "Centenarului Independentei",

xx

CALAV?-A CRE.;>TlNA

Razboiul intii mondial a adus'i<tfa~i greleincercari pentru tara si fiii ei, indiferent ca erau romani sau de altenatibnalitati. Si dreptatea a fost departea celor napastuiti. Romania s-a descatusat denifvaIitori prin epopeea nationala a Marasestilor, A urmat, la I Decembrie 1918, unireaTransilvaniei cu Patria-mama, care a incheiat procesul istoric de desavirsire a statului nati~nal unitar roman. Infaptuirile nationale ale romanilor au fost de mare folos~i .minoritatilor conlocuitoare. Astfel, dupa Adunarea de la Alba Iulia, Consiliul national sasesc a aderat la Actul romanesc la data de 24 decembrie 1918, la Medias, hotarind: "Avind in vedere unirea Transilvaniei cu Romania ~i fiind convinsi de importanta mondiala a acestui act, sasii din Transilvania se pronunta, conformpfiricipiului de autodeterminare, pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Saluta corcMa1poporul roman si 11 felicita pentru implinirea idealurilor sale nationale, Poporul.sasesc ia act nu numai de un proces istoric de importanta mondiala, ci si de drepturiie legitime ale poporului romanpentm unirea si formarea unui stat" (subl. n.).

La purina vreme, svabii din Banat, in Congresul de la Timisoara, din august 1919, au hotarit aderarea, in sincere si'profetice cuvinte: "Secole de viata comuna ne-au invatat sa apreciem pe vecinii~icolaborat()rii nostri la justa lor valoare, si experienta din timpurile din urma n-afacut dedi sa ne intareasca convingerea ca numai unirea cu Romania va puteasa''rreojere garantiile suficiente pentru existenta si progres, si una si alta din aceste hotariri tinzind la consolidarea statului national unitar roman" (subl. n.). In fata marilor probleme ale unitatii poporului nostru, confesiunile minoritatilor conlocuitoare au urmat realitatile timpului.

*

Dupa primul razboi mondial. a reinviat traditia convietuirri fratesti a credinciosilor, s-a reluat practica "egalitatii religioase" inscrisa in Constitutie; In vederea intaririi sentimentului de unitate, s-a incercat stoparea prozelitismului eonfesional. De aeum, in Palatul mitrop 0 lit an din Bucuresti, au loc intruniri intre sefii de culte si vizite ale reprezentantilor sau intiistatatorilor de Biserici de peste hotare.

La prima intilnire a teologilor ortodocsi romani cu teologii reformati; in anul 1920, parintele Gala Galaction a salutat pe premergatorii nostri: "Noi, ortodocsi si protestanti, rom ani si maghiari, tre1Ju~e sa ne intilnim in Hristos".

De observat ca inaintea constituirii eelor mai importante organisme ecumenice (Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Conferinta Bisericilor Europene, Conferinta Crestina pentru Pace), Biserica Ortodoxa.Romana a initiat un Comitet local al cultelor (1925), alcatuit din 40 de membri - ortodocsi, romano-catolici, greco-uniti, reformati, evanghelici-luterani, unitarieni siarmeni - in contextul Miscarii .Alianta mondiala

INTRODUCERE GRLTA PENTRU MISIUNE ...

XXI

pentru promovarea prieteniei internationale prin Biserici" (1914-1948). Interesant de retinut este di delegatii Biserieii Ortodoxe Romane propuneau si altor Biserici, in conferinte mondiale: "infratirea nationalitatilor conlocuitoare" CAtena, 1926), .Jiniste in Balcani si 0 pace mondiala" (Bucuresti, 1933), "intarirea Ligii Natiunilor si colaborarea tuturor Bisericilor cu aceasta" (Sofia, 1938).20

o data infaptuita unirea tuturor romanilor si desavirsirea statului national unitar roman, la 1 Decembrie 1918, au urmat 0 serie de realizari si in domeniul biserieesc. La dezvoltarea generala a tarii a natiunii romane contribuisera, cu mijloacele lor speeifiee, ierarhii, clerul si credinciosii Bisericii Ortodoxe.Romane. De aceea era 0 necesitate si desavirsirea autocefaliei si autonomiei Bisericii noastre prin ridicarea scaunu1ui de Mitropolit Primat la demnitatea de Patriarb si recunoasterea noii forme de catre toate Bisericile Ortodoxe surori. De acum se deschid noi perspective incercarii de apropiere intre Biserici si confesiuni pe plan international, dar mai ales se trece la pacea si linistea din familia romaneasca prin prpmovarea ecumenismului local si incercarea de a i se gasi un statut de organizare liber-consimtit in noile conditii create dupa 1918.

Daca pina la aceasta data, intrunirile interconfesionale fuseserii tinute conventional si intimpldtor, fara un plan de activitate, deaeum liberul consimtamint si increderea in efectul binefacator al libertatii religioase i~i spune cuvintul. Este adevarat, au fost numeroase intilniri la Centrele eparhiale ale vechilor provineii romanesti, dar aeestea nu aveau 0 baza tematica de dialog sau apropiere. Ierarhii ortodocsi cautau modalitati de intelegere, de oferire a ospitalitatii, dar unii reprezentanti ai eultelor nationalitatilor eonlocuitoare manifestau oareeare reticienta fata de noua situatie, si fata de posibilitatile asigurarii unui c1imat de intelegere si colaborare. Datorita prestantei ierarhilor romani si activitatii lor neprecupetite spre binele tuturor locuitorilor Romaniei, incetul cu incetul, indoiala clerieilor si pastorilor de alte nationalitati a fost treptat inlocuita cu increderea.Pe linga Mitropolitul Primat si apoi Patriarhul (1925) Miron Cristea, au militat permanent pentru intelegere si pentru instituirea unui dialog bazat pe teme teologice, in special mitropolitii: Nicolae Balan al Ardealului, Nectarie al Bucovinei, Gurie al Basarabiei, Episcopul Vartolomeu al Rimnicului si multi altii.

2 O. Ec. local, Contributie la unitatea ... , p. 269; Prof. Gr. Cristescu, Puncte de vedere pentru dezlegarea problemei religioase in zilele noastre, In "RT" nr. 8-10/1923, p.262-273; Prof. 1. Lupas, Conferinui de fa Sinaia, idem, nr.l0-1211924, p. 312-313; Dr. Sebastian Stanca, Contributia preotimii romdne din Ardeal la riizboiul pentru reintregirea neamului, Cluj,1925.

XXII

cALADZ,~ORESTINA

III. PATRIARHUL, AUTORI[I'A'"fE~I INSTlTUTIE AUTONOMA ~I AUTOCEFALA IN BISERlCA ORTODoxA ROMANA

Vom incerca sa amintim citeva::actiuni ecumeniste locale, en deosebit ecou international, ale patriarhilor Bisericii()l~?doxe Roniane care, cum sublinia Patriarhul lustin, si-a adus fiecare, dupa putinta,cpntributia la realitatile vremii pentru pace si spre mai bine. 21

1. ~atriarhul M i ron Crlstea (1925--1939) este eel care a cautat sa oficializeze si sa creeze un statut propl;iumisiunii§i Ecumenismului local. Doctor in teologie, si cu preocupari literare{s-:a6cupat de-viata si opera lui Eminescu), fost episcop al Caransebesului, ajuns Mitrgpolit primat, el este considerat pionier al Miscarii ecumenice si Intiiul ierarh otJ;pdox care apropus pregatirea si intrunirea unui Mare si Sfint Sinod al Bisericji .. QltodoxeY.lmediat dupa incetarea primului razboi mondial, ierarhii romani a11!:~~lltat in tar.a - cu reprezentantii cuItelor minoritatilor eonloeuitoare - sau pest~.hotare - ell intiistatatori de Biserici si eulte - sa obtina 0 "apropiere a biserieilor''}3 si mai ales intarirea unitatii Ortodoxiei. Congresele bisericesti si teologice dil1:~cesttimp (~onstantinopol si Vatoped 1923- 1924) au fost sustinute de catre intreaga ortodoxie, iar succesullor se datoreste si delegatilor Bisericii Ortodoxe Romany,.:~n acelasi timp, ierarhii sau reprezentantii ortodocsi romani erau participanti sallrl'iattori la marile intruniri internationale (ParisTrianon, 1922-1923).24 Permanent se.fl:\.cea ape1la credinciosii diferitelor culte pentru "inchegarea sufletelor in simpatie pel1.tlJllimparta~irea practica ... " ,25 pentru apropiere si colaborare, pentru injelegere.ja-respect, cum cerea Cartea pastorale a Mitropolitului-primat Miron."

A unnat Conferinta de la Sinaia (22-23 sept.l924) a Ligii pentru infratirea popoarelor prin Biserici. Aceaste.intrunire a fost un preludiu at intiiririi

21. Alegerea, inminarea Decretului de recunoastere ca Patriarh ... eli: Justin Moisescu, in "BOR" XCV (1977), nr, 7-8, p. 590-668.

22. Ideea Willi sinod ecumenic a lui lvlironin'"BOR" nr, 11/1925, p, 690 si nr, 511926, p. 293-294; Ideea este veche, vezi: Epistola Prea Sfintilor patriarhi. ai Bisericii Catolice Orientale despre crediiua ortodoxa - mai inainte .Epistola Patriarhilor Orientali 1848" - in "Rt" nr. 5/1884, de Dr. N. Balan, p. 33-36; idem, nr, 511909, p. 268~273; Gh, Ciuhandru, Cite va pdreri in jurul ideii unui Sinod ecumenic, in Idem, nr, 6~711921,p',J57~169. Idee valorificata de t Antonie, Opinii asupra pregatirii "Sfintului si Marelui Sinod"0r~isericii Ortodoxe in "Ca toti sa fie una" ... , Ed. Inst, Biblic, Bucuresti.l O'Zv, p. 80-112; Arhin):'Scriban, Patriarhu! Ronuiniei, In "BOR" nr, 111925, p. 65-67, 100-105, instal area nr. 1111925p,1574-710; Patriarhia romdneasca, In .Rt" nr, 711925, p. 72-74.

23. Arhim, Scriban, Ideea ecumenicitiuii invremea de[ata,in "BOR", nr. 1011925, p. 583-592.

24. Rl. David, 0 stea a diplomatiei mondiale: NiTitulescu. in "MO" XXXIV (1982), nr. 7-9, p. 486-

495. '

25. Arhim. Scriban, Chemarea Bisericii Ortodoxe, in "BOR", nr, 4/1924, p. 222-228, nr, 611924, p. 342-349, 347.

26. t Miron, Mitropolit primat al Romdniei: ... 'in "BOR" nr, 911924, p. 513-515.

iNTRODUCER£.- GRIJAPENTR U MI$i[jNE ...

XXIII

ecumenismului local in formare, cit si largirea orizon entru viitoarele organizatii

crestine mondiale." , .

Odata eu alegerea ~i instalarea primului patti .9, .. Romaniei In persoana lui

Miron Cristea (4 februarie 1925),28]'nte16gerea, c6l~P9t~rea si dialogulintre cultele

~" ',o:(;!~:,;:., '

din Romania primesco noua forma, aVll}din v{:q.~.~$\;:,,~i1ibertatea constitutionala.

Asa cum am vazut, intrunirile fra!e~ti din Balcani'~§.fl1ffiultesc: Sofia, Bucuresti, Atena, Tirana, Belgrad.si cheama crestiniisi Bist"!:r~~~~!e la "unire si intelegere. "29 Patriarhul Miron Cristea lanseaza Chemarea, plil",Jil1l.ga intelegerea locala dintre Biseriei, pentru pregatirea unui Sinode¢umenic~i)'$J'i;1.lnui Mare Sinod ortodox"; extinde relatiile de dialog cu Biseriea Angliei (CoJil'e~p.ta de la Bucuresti, 1935) si

viziteaza Londra (1936); cheama Ortodoxia la Intel momentului; simpatizeaza

cu miscarile ecumeniste de tineret, Insurajeaza reciproc de profesori si

studenti teologi.

Vizita in Anglia.si contactele eu din diferite Biseriei

au avut 0 influenta deosebita asupra stringerii rQ'tllall1i.lor de pretutindeni in jurul

vetrei strarnosesti: Romania si Focul. ei.sacru: Ortodoxa. In acest sens, a

reorganizat misiunile ortodoxiei romsnesti Occidentala si mai ales in

Canada si SUA. Si pentru pelerinii rOlllani de a ridicat la Ierusalim si

Iordan locasuri ortodoxe numindu-se pina Locurile sfinte."

Presa bisericeasca, aetivitatea H~J["l'JW;U Patriarhului Miron un sprijin permanent, ''''''V'',uu.

gasesc in personalitatea

27. Conferinta de laSinaia cerea inai ales 16 J -163; Biserica onodoxa in tari!« 416-42 J; Regimul general 01 cultelor ...

Aurcl Radu, 111 perspective Noului

28. Alegerea si instalarea intiiului Patriarh

Patriarhu! Miron Cristea, in ,

29. De fapt Conferinta de la Sinata a fost organizata de (subl. n.).

30. In "BOR" nr. 5/1926, p. 293-294, teza reluata, catre 1. P. S. Antonie al Ardealului,

31. Miron .- Patriarhul a cumparat terenul pe .care este ri Ierusalim (astazi Str. Svistei 46); Tr. Scorobe], Acti nr. 7-8, 1929, p. 260-285.

32. Pe Iarg: Biserica Ortodoxd Ronuina si nr. 5,'1-928 p. 385- 394, nr. 611928; p. 480~487; p. 105-109; Principiul ocrotirii celei deopotriva ...

.. '',In,,BOR''nr.111925,p. 1-121l934, trad. Gr. T. Marcu, p. 99-100 si 5-6/J 925, p. 185-187; 41l932, p. 125-132.

nr. 11/1925, p. 674-710; R. Candea, p.93.

[ig·a·jiJ.el.llil'£1 infratirea popoarelorprin Biserici:

- demonstrata si amplificata de

.Asczamintelor romanesti" din a Sibiului in America, in "Rt"

de Pro 1. Mihalcescu in "BOR", fost votata, In .Rt", nr. 2-3/1928, 7-8/1938 p. 365-367.

XXIV

Rolul social al preotului ortod()~d(:)-a.lungul istoriei este in atentia timpului"; in permanenta, slujitorul a fost cu tUr111;:t§i pentru turma." Atunci cind furii au venit si vigilenta s-a intarit si este durer?~~~constatareaca unele Biserici au folosit prozelitismul pentru "deschilinirea" r0p:1ani1or (1700) sau pentru supunerea lor unor stapiniri bisericesti straine (1929).35 •... '.

Patriarhul Miron Cristea intele~~a."unirea Bisericilor" nu numai ca un act uman, nefortat si nici politic-adeziv,ci 1a baza acestuia trebuia sa fie convingerea in "chemarea lui Hristos", aceasta est~'po:zitia cea reala." In acest sens, Inaltul ierarh a inteles sa fad sau sa accepte unelessiodificari inslujire si sa puna bazele unor Hoi mijloace si metode misionar pas\~~~.le:ji cultural-educative pentru clerul si credinciosii ortodocsi, care au avutirt~~7nta asupra tuturor cultelor ~i credinciosilor lor de diferite minoritati conlocuitoat9.t~ylinga intruniri intre reprezentanti sau sefi de culte, Patriarhul Miron cauta fonll~~~~}lllei constiinte patriotiee comune, a unei fratietati de traditii seculare impreuna.Unpllllct important al inlaturarii diferentelor de sarbatori si aniversari dintre cre~tini,un act cultural, responsabil, de apropiere si ecou cu adevarat ecumenic a fost trete-ted la indrepiarea calendarului (14 octornbrie 1924). Acest fapt a constituit 0 bazii!\f!t'oncreta a Ecumenismului practic local a perioadei de pastorire ca patriarh a ltliMiron Cristea: calendarul comun."

In acelasi timp, pentru cerintel~}\ltarelor strabune s-a intensificat activitatea editoriala si grija pentru locasurile cittClllt prin cq)'llpartimentele Institutului biblic si de Misiune Ortodoxa al carui org;:J.l1i:zator a fost tot 1ntiiul patriarh.

33. Despre Crestinistnul social, 'in "BOR", nr. 811925, p. 457-465, nr. 111925, p. 7-14; nr. 2/1926, p. 72-79; nr, 3/1926; p. 116-·121; Necesitatea actuala a Apostolatulzri laic, in .Rt", nr. 31l938, p.90-9::\.

34. Foarte frumoasa fraza, dar si continutul.Ja tNestorV0111icescu, Unde-i turma acolo-i si pastorul, Editura "1,,,10", Craiova, 1984, 156 p,

35. Protest impotriva concordatului In "BOR" 111': 611929, p. 537-·556. Istoria se rep eta in ceea ce priveste imixtiunea 'in treburilc noastre, dovada ,,'!J~gerea", la Roma, a lui Traian Crisan ca cpiscop al rornanilor "uniti" din Transilvania ; t Teocrist, Pc treptele slujirii ... , vol, IV p. 148-150.

36. Gh. Ghica, Problema unirii Bisericilor c/'(?:;t!ne,,1n "BOR" nr. 511931, p. 415-422.

37. Arhim, Scriban, Chestiunea calendaruhriuniyersal, In "BOR" nr. 111925 p. 49-53; Carle pastoralii (a Episcopu1ui Varto1omeu pentru lamurirea indreptarii calendarului), idem, p.I 05-1 08, dupa hotarirca ~i dezbaterilc de mai inainte. Arhim, Scriban, Chestiunea cal endarului in Biserica Ortodoxa, 'in "BOR" 111'. 81l 923, 560~564;('JNane~, Calendarul crestinesc, idem, nr, J 2, p. 929-· 930, dar mai ales: Chestiunea calendarului; de Arhim Scriban, si Reforma calendarului, de St. Bcrechet, in idem, nr. 711924. Legat de calendar, s-a discutat si problema "serbarii" Pastilor, dovada:

Carte pastoralii, in idem nr. 211929, jJ.T50~159. S-a intensificat pastoratia sis-a reorganizat invatarnintul, s-a alciituit ~i s-au tiparit e~s~Iri etc. Gh. Maior, Spre 0 pastorala a noastra, in .Rt", 111'. 7-8/1929 p. 226-231; !nvatamfntulreligios £11 noul proiect in idem nr, 41-12/1931, p. 419- 432; In acceasi perioada se reinnoieste traditia tiparirii Calendarelor si "almanahuri1or" cu specific regional, Anuare ale facultatilor de teQlogi91 Colectii cu lucrari Didactice si "Seria teologica", Biblioteca populara: ,,Yeniti 1a Hristos"§in}ai ales colectia .Jzvoarcle Ortodoxiei" cu selcctari din principa1eJe opere ale Sfintilor Parinti si Scriitori bisericesti,

INTRODUCERE: GRIJA PENTRU MlSIUNE ...

xxv

Pentru pregatirea viitorilor preoti au fost intensificate "cursuri1e misionare"; s-au aprobat regulamente noi ; s-au emis circulare patriarhalesau eparhiale ~i locale." Pentru nevoile credinciosilor s-au tiparit carti, ziare duhovnieesti, reviste cu continut variat si mai ales s-a incurajat si s-a continuat traditiatiparirii "almanahurilor calendare" specifice tuturor provinciilor romanesti. Un inceput promitator pentru cler si credinciosi l-a facut patriarhul Miron si prin initierea.organizata a traducerilor Sfintilor Parinti in limb a romans prin seria .Jzvoarele Ortodoxiei".

Gindul permanent al Intiistatatorului era la Sfinta Scriptura. Si dad .Biblia lui Serban" (1688) fusese tiparita pentru toata suflarea romaneasca," Patriarhul Miron initiaza tiparirea textului scripturistic revizuit de catre profesorii specialisti Vasile Radu si Gala Galaction si se imprima Biblia din 1936, oferind Bisericii si culturii romanesti un dar ales."

Asa cum este bine stiut, Miron Cristea a facut parte ~idin forurile conducatoare ale statului (regent, prim-ministru). Influenta sa a fost d~os.ebita si 0 dovada de intelegere pentru constiinta tuturor locuitorilor Romaniei, indiferent de credinta religioasa sau de apartenenta etnica, este §i Constitutiadin 1938 care prevede ,., .. libertatea absoluta a constiintei" si conditiile de maniftst'!-re religioasa (Ali. 5, 8 si mai ales 19).

Patriarhul Miron Cristea, eminenta personalitatep6litica, diplornatica si ecumenica, a decedat in afara tarii, la Cannes-Frantafo martie 1939), iar ramasitele sale pamintesti au fost aduse si depuse in Catedrala patriarhala.

Miron Cristea a fost un mare patriarh, un patriot neinfricat ~i 0 com~lexa personalitate."

2. Patriarhul N i cod i m Munteanu (1939-1948), eu studii la Chisinau ~i Kiev, este continuator al traditiilor de fratietate intre cultele din tara noastra. Desi pastorirea sa a fast in vremuri tulburi, in timpuri de prefacerisociale radicale, el a

38. Instructiuni privitoare la predarea invatamintului ... Miron, Patriarh.ln "BOR" nr, 811932, p. 628-530; D. Staniloae, Ortodoxia si cultura ronuineasca, In .Rt", nr. 1011938, p. 437-440; Biserica si renasterea nationala, in idem, nr. 2-3/1939, p. 53-56 .

.39. Traducerea Bibliei, in "BOR", nr. 1211932, p. 801-802 si -;- AntoniePlamadeala, Biblia de la Bucuresti ce "s-au d aruit neatnului ronuinesc" la anul 1688, in "Daseali de euget. .. ", p. 217-241.

-1-0.lhidem, Biblia de la 1936 si avatarurile ei, p. t 14-454; Ilarion Felea, Sj Scripturii in milia preotului, In .Rt" nr, 411937, p. 148-150; Patriarhul IV iron si Biblia, in "BOR"nr. 5-6/1938, p. 664-666 si D. Furtuna, M. Eminescu si Patriarhul Miron, idem, p. 653-657.

-1-1. Nichifor Teodor, Patriarhul Miron, in .Rt", nr, 4/1939; p. 154-159; Dr. V. Loichita, Patriarhul Miron, in "Candela" nr. 2/1939; M. Pacurariu, op. cit., vol. III, p. 389-410, 4 1 2-414. Pagini dintr-o arhivd ineditd, Editie ingrijita, Studiu introductiv ~j note deAntonie Plamadeala, Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, passim; Idem, Calendar de ininui ... , Patriarhul Miron Cristea, in "Tr", nr. 39-44/1985, 15 oct. si 15 noiembrie, p. 2 si 6.

XXV]

cALAUiZ;A CRE$TINA

cautat mentinerea echilibru1ui. C~'ll1g~rjmbuniit~tit din cetatile de cultura si din vetrele de evlavie ale rninastirilor Mql\iovei, format in obstea Neamtului si Lavrei Kievu1ui, ca student a1 Patriarhiei Mo~.covei, cunoscator a1 realitatilorreligioase ale romanilor ortodocsi din partile de Rasiitit ale tarii, in calitatea de Episcop de HU$i si apoi loctiitor de Arhiepiseop a1 Chi~i:rl.aului, Nicodim Munteanua fost ridieat la treapta de Patriarh al Romaniei datbritaevlaviei, culturii $i meritelor sale.42

Chemat la responsabilitatea de. Intfistatator al Biserieii Ortodoxe Romane in vremuri de restriste, in timpuri deiastabilitate politica, teroare si amenintari, Patriarhul Nieodim s-a orientat nu farndiplomat si om al timpu1ui, ci ea slujitorul intelept al chiliei sale (ca oarecind Baniil eu $ tefan eel Mare), eu sfaturi, eu serisul, eu intuitia unor prefaceri in viata credilleio$ilorsai ~i a lumii de atunci. Cu toata amaraciunea vremii, cind fascismuL$ii~?810gia ac.estuia incerca sa striveasca umanul si sa distruga "semintiile" ~i mai alesl;Iatiunea iwiaiea, Patriarhul Nicodim tipareste cunoscuta lucrare: Istoria biblicd (tradtltere dupat,bPuhin), punind in mina preotilor o noua platose pentru protejarea cr¢dineio$ilorno$tri de bintuiala ispitelor celor inveninate cu idei razboinice, strainell.eainului romanesc si sufletului san crestinesc. Inca de la inscaunare, Patriarhul NicodHll se arata blind din fire, dirz pentru apararea credintei stramosesti.idar cu larghete~e~tru "convietuirea tuturor credinciosilor si respectul intre nationalitati". InSdrtso[Jrea irenicii, Inaltul ierarh, respectind lasamintele inaintasilor, cerea ierafllilpf, .clerului sicredinciosilor ortodocsi credinta si viata nepatata " ... sa vedem bin.I1ll.q.rrecontenitduhul dragostei si al intelegerii fratesti care trebuie sa stea la temelia tuturor lucrurilor cu caracter obstesc ortodox ... c c Referitor 1a celelalte culte, se suplitlia;" ... Legaturile de apropiere si conlucrare sint mai necesare ca oricind"."

Fata de ranirea demnitatii naHollale a romanilor, prin incheierea umilitorului concordat eu Vatieanul, din 1929, Nicodim patriarhul a rostit euvinte de condamnareferma, fata de imixtiunea in viata poporului nostru at it de incercat de-a lungul veacuri1or. Articole si studii, predic] # pastorale ale Intiistatatorului, teologilor ~i elericilor,"" indernnau la unitate; hv'demnitate, la mentinerea $i consolidarea

42. Arhim. Iuliu Scriban, Al doilea patriarh,lb"BOR" nr. 5-6/1939, p. 273-274; Avel71 patriorh ... in .Rt" , 111'. 7-8/1939, p. 277-280.

43. "Serisoarea irenica ", in "BOR" nr, 5+()f19~9, p. 499.

44. Arhim. Scriban, Teologia l71isionara,i'n"jIlOR" nr. 9~1.2!l940, p. 765-778; T. G. Bulat, ROI7J{lnii .'ji crestinatatea rasariteana, in"BOR"nr.7 .... 911943, p. 335-357; L Opri~,Problemo misionara, in .Rt", nr. 5-811940, p. 474-476; Axente Timus, Preotul si saniitatea poporului, in "Idem" nr, 10- 12/1939, p. 442--448; N. Colan, Biserica neamului si unitatea bisericii ronuinesti, in idem, nr, 5- 6/1946, p. 259-279; Pe larg Mihai Fiitu,.Eis-erica Ronuineascd din Nord- Vestul larii sub ocupatia hortistd 1940-1944, Ed. Inst. Biblie al BOR, Bucuresti, 1985, p. 36-110.

INTRODUCER£. GRIJA PENTRU AIISIUNE.;.

XXVII

mostenirii, la "dragostea frateasca intre Bisericile Ortodexe", la "intarirea ecumenismului contemporan", fiindca " ... timpulnostru nu-ipentm polemics, ci el este irenic ... ",45 avem nevoie de 0 apropiere reala IntreBi~t1ricile noastre, "de 0 ecumenicitate in devenire ... ". 46

Constient de eeasul momentului, Patriarhul biblic -.c}~nj se mai spunea lui Nicodim, cerea eu insistenta preotilor intensificarea mi~illn.ii pentru stoparea prozelitismului sectant si intarirea ecumenismului traditional al Biserieii Ortodoxe Romane cu cultele, cu credinciosi apartinind minoritatilor .co1110euitoare. Trebuie - scria Intiistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane - "sa eU1l?fj.sea toti preotii slujba lor; nu este suficient sa stii numai liturgisirea ... ", ci si eve##"nentele.47

Cu toata greutatea razboiului, Biserica Ortodoxa ROIliana si-a continuat misiunea sa de veacuri de a mingiia, de a incuraja, de a da llaq~jde inspre mai bine celor in necazuri si in nevoi. S-au tiparit carti necesareculti1:1ni pentru "intarirea misiunii"," s-a reorganizat Invatamintul teologic, s-aui~~~il~ificat legaturile cu parohiile si eparhiile Ortodoxe Romane de peste hotare,4~ .s-au trimis delegati la congrese ecumeniste pentru prestigiul ortodoxiei roma~~~;ti150 dar mai ales s-a consolidat "respectul dintre cultele din Romania" .Ga si inail1~1!,~~:Patriarhul Nicodim tipare~te, pe Iinga multe alte lucrari, 0 nouii editie.a Sfintei:§ttipturi, dar cu trimiteri

45. V. G. Ispir, Biserica noastra si ecutnenismul contemporan, in "Boi"pr.7-9/1943, p. 358-379; Idem, Via/a crestina practica, imbold spre ecumenicitate, Bucure~ti;:i940passim; Acelasi, Statul Democrat si Biserica, in .Rt", nr. 3-411945, p. 146-156; jndatoriri actuate ale Bisericii Ortodoxe Ronuine in idem, nr. 1-211946, p. 85-96 si indeosebi Pastorala, Njcp\aeal Ardealului (nr. 81391

1944), 30 august, In idem, nr. 9-10/1944, p. 462-464. .

46. V. G. Ispir, Biserica noastra ... p. 377; Mitropolitul Nicodim, "Rt" nr. 5-6/1943, p. 269-270.

47. Era anul constituirii Consiliului Ecumenic al Bisericilor In devenire (1938): Preocuptiri ecumeniste ... : p. 525-530;in nutnele crestiniiuuii (Mesajul ConsiliuluiMiscarii Ecurnenice pentru infratirea popoarelor prin Biserica), trad. de Gr. T. Marcu, in .Rt", fll:.,7-811946, g. 383-356 si Pastor ZoltanAlbu, Colaborarea ecumenica preniergatoare Mlsciiriiecumenice in Bucuresti, intre Bisericile Ortodoxe :jl' protestami, In "Ort." XXXVI (19~4), nr. 4, p. 526-531.

48. In "BOR" nr. 1-211940, p. 9-10; 1. Coman, Cultura clerului, In idem.jnr. 3 - 411940, p.179-182; Liturghia ill viata romdncasca, de Prof. Petre Vintilescu, In idem,nt.'4 __ 61I 943 p. 185-206; L G. Savin, Crestinismul ,~i cultura romdna, In "BOR" nr. IO~ 1211 943 p/487~516.

49. Veacul ortodoxiei misionare, in .Rt", nr. 1-2/1942, p. 1-9; N. Mladin, Ortodoxia ronuina, ca functie europeana, in idem, nr. 211944, p. 135-138.

50. T. M. Popescu, Ce reprezinta astazi Biserica Ortodoxd, in "BOR" I1r.I-211941, p. 10-39; N.

Crainic, Transfigurarea romdnismului, In "BOR" nr:.1l-1211 5.07-529; Gr. T. Marcu,

Reluarea legdturilor friitesti dintre Bisericile ortodoxe ale Ronuiniei, In "Rt",

nr. 9-1011944, p. 523-524.

al natiunilor niici, in

XXVIII

pentru scopul misionar binecunos9u~(l943), insotind-o cu traditionala si autoritara Prefatii pastoral-misionara. 51

Pentru consolidarea ecumenismului local, la indemnul Patriarhului Nicodim, se convoaca si are loc sub pastorireasa "un congres al cultelor"," care cerea " ... oricarei religii bunatate, iubirepentru semenul sau, indiferent de credinta lui, adica omenie si mare curaj ... "53. A~a.b'uIll se stie.ierarhii si clericii romani au protcjat de furia fascisto-ariana pe mozaici.eongresul respectiv cerea fata de acestia "dragoste si interventii ... ".54

IV VEAC NQD, "ORIENTARI" NO!

Cu prilejul eliberarii tarii desubdominatia fascista, Patriarhul Nicodirn trimite clericilor si credinciosilor ortodoc$i'romanio miscatoare Pastoralii "pentru prosperitatea tuturor. .. ".55

Intr-o altaPastoraia a sa Intiistatatorul Bisericii Ortodoxe Romans accentueaza latura misionara a iubirii de Patrie care face parte din chemarea la preotie: "Patria are nevoie de liniste intocmai cau)1()rganism dl.lpa 0 boala cumplita" .56

Din indemnul si sub directal"l1drumare a Patriarhului Nicodim, Comitetul redactiei revistei .Biserica OrtodoX.aRomana" chema pe toti slujitorii, credinciosii si cititorii romani, dar si pe ceilalfi'de alte culte si nationalitate la raspun,;; bun al timpului: "Noi nu putem uita 0 clipalucrarea savir~ita de to ate cultele, in Romania ca si pretutindeni. Credinta religioasa ina1ta pe om si-l invata. Nici unul din culte ~i nici un fel de slujba inchinata lui.J)umnezeu nu are drept tinta si nu poate indrepta pe credinciosi pe alt drum decitacela al vietii morale, al iubirii de aproapele, al dragostei de tara si de ideal. .. ".57

Aceasta a fost un testamentp~n~Venera.biIul parinte Nicodim, fiindca boala a inceput sa-lchinuie si n-a mai pututactiva eu rabdarea specifics monahului, A cautat, ca si vrednicul (inaintasjMiron, sa continuie lamurirea asupra necesitatii "indreptarii calendarului", fiindca,.destul de dureros multi calugari indaratnici, vietuitori impreuna in Vatra monahala a Neamtului, nu numai ca n-au inteles problema calendarului, ci, mai s-au declarat impotriva Hotaririi din 1924,

exegetic ~i un indrumar pentru citirea si intclegerea Gala Galaction, Biblia romdneascd, 111 "BOR", Nica, Miscarea biblicd In Bcsarabia, 111 idem,

51. De fapt nu este numai o Prefata, Sfintei Scripturi (Bucuresti.l Od-l, p. nr. 4-6/1944, p.175-184;' Arhim. nr. 5-6/1941, p. 281-286.

52. 111 octombrie 1944.

53. In "BOR", 111: 11-12/1945, p. 672 ..

54. Ibidem, p. 672-673.

55. Pastorald ... la 23 August 1944, in "I3QR" nr, 7-12/1944, p. 219-223.

56. Pastorals din 2 noiembrie 1944, in "B9IZ" nr. 1-3/J 945, p. 66.

57. Semneaza "Comitetul Redactiei", in ,,130R", nr. 1-3/1945, p. 1 (5).

INTRODUCERE. GRIJA PENTRU MISlUNE ...

XXIX

izolindu-se si retragindu-se la Risca si apoi la Slatioara uncie dainuie si astazi. De asemenea, Nicodim-patriarhul a alcatuit noi Statute de Qtganizare si Iunctionare pentru Institutul Biblic," pentru instantele de judecata a clerului, pentru organizarea invatamintului etc.

Patriarhul Nicodim a trecut catre Domnul in 1948 ~ieste inmormintat alaturi de Patriarhul Miron in Catedrala patriarhala din Bucuresti.La inmormintarea sa, ca de altfel si la inmorrnintarea Patriarhului Miron, au participat.si.reprezentantii cultelor din Romania, ca dovada a Ecumenismului local.

Nicodim a fost un parinte blind, un continuatoralproiectelor Patriarhului Miron si un patriarh-exemplu."

3. Patriarhul Jus tin ian Marina (1948-1977)-licentiat in teologiea continuat traditia inaintasilor cu 0 vigoare.specifica p~menilor de vocatie si constienti de chemarea lui Dumnezeu 1a rosturi inalte.dustinian vine in Scaunul patriarhal cu 0 vasta experienta a preotului de parohie,c;U ,0 cunoastere aleasa a sufletului romanului, cu realizari pastorale din Parohia Ba~eni, Rm. Vilcii ~i apoi din Moldova, cu dorinta de a infaptui intelegere si fratietat~a tuturor fiilor acestui pamint, indiferent de credinta lor religioasa sau apartenep;t.~;11ationala.

De la primul pas pe Tronul patriarhal, eel alescie~rovidenta, Patriarhul Justinian, nu facea declaratii, ci isi marturisea dorinta~i.fermitatea realizarilor viitoare: " ... voi pastra credinta ... ",60 asa cum au mcut-o§tramo~ii; " ... voi reface unitatea bisericeasca a nearnului meu ... , voi merge dupa?9-i~ cea pierduta. Voi lasa pe cele 99 ... "6] ~i 0 voi aduce in staul. De aceea rna adresez "catre fratii nostri inselati ... "62 si catre toti prin "apostolatul social"."

In scurt timp, Patriarhul Justinian a vindecat rana int~ma a "uniatiei", ce chinuia Biserica noastra de douasutecincizeci de ani, prin revenirea la Biserica-mama a fratilor inselati (21 octombrie 1948),64 s-a renuntat la concordatul cu Vaticanul (1948),

58. t Nicodim, Pastorala despre indreptarea calendarului, in "BOR" tire 1 Oil 945, p. 409-411; Idem, nr. 611945, p. 212 in legatura eu aetivitatea tipograficasi misionara;CO!1gresu! de teologie ortodoxa de la Atena, 1936 in idem nr. 3-41l941, p. 209-215; Organizareainviuamintuiui religios, in idem, nr. 7-811941, p. 475-486; St. Berechet, Biserica ctitord a vechii legislcuii, in idem, nr. 6/1945, p.221-24l.

59. Prof. Mireea Pacurariu, op. cit., vol. III, p. 416; Numarfestiv inchinatI. P. S. Patriarh Nieodim ell

• prilejul implinirii a 80 de ani de viata, de T. N .. Manolache.i in "GB" IV (1945), nr.13-1S, p.115-232; t Antonie Plamadeala, Calendar de inimd ... 2 ... Patriarhul Nicodim Munteanu, in "Tr", nr. 39-44/1985, l decembrie, p. I si 2.

60. Alegerea, inmlnarea cirjei si instalarea 1. P. S. Justinian ... , in "BOR'fllr. 5-8/1948, p.213-271.

61. Ibidem, p. 268. 6'::. Ibidem, p. 251. 63. Ibidem, p. 266.

6-+. Ibidem, nr. 9-10 si 11-12/194S, passim.

xxx

CALAuzACRE~TINA

s-au reorganizat, in vederea intensificarii!.f'n~~iU1lii si stoparii prozelitismului, Eparhiile Patriarhiei Romane. Si forma cea mai~~~~ia stoparii-prozelitismului, a revenirii la adevar, a respectului reciproc, a colabor.ariifrate~ti ~ste Ecumenismul local. Daca Patriarhul Miron a initiat si a incuraj ateoumenismulcultelor, Patriarhul Nicodim l-a identificat, Patriarhul Justinian l-a orgahizat si i-acreat un statut defunctionare cu indatoriri, drepturi si obligatii concretepeIitm ~efii$i credinciosii tuturor cultelor.

In aceasta situatie, Biserica Oliod6lkaRomanaa chemat la colaborare toate cultele din tara. Ecourile primului Ccngres. mondialal partizanilor pacii, tinut la Praga ~i Paris (20-25 aprilie 1949), patn.tnsesera iliCon~tiintele tuturor oamenilor cinstiti de pretutindeni. In acelasi an,1~3?iunie 1949, "fratietatea cultelor" ia 0 forma teologica organizatorica: Ecume]jtt:f'fJ1U£ local,ln urma consfatuirii la Palatul patriarhal din Bucuresti a conducatorilorii~ Biserici ~i culte din Romania. Patriarbul Justinian, subliniind importanta ace#e~p'riine coasfatuiri ecumeniste, locale, si explicind, cu acest prilej, credincid~i16(ortodbC~i importanta pe care 0 are bunavietuire, spunea: Am cautat ca mai'intiim)i, condpcatorii cultelor din tara noastra, sa dam pilda poporului de intelegere,aefra!ie, dedragoste, de respect reciproc pentru credintele noastre, ca dupa aceea'21erul, in ascultarea noastra, predicind pacea si buna intelegere intre toate nationatifalil:econlocuito;lre, sa poata cu adevarat sa aiba tot succesul in propovaduirea Ior:ridi intelegem sa respectam .Jegea" altora, asteptind in acelasi timp ca ei sa pretul<;u;ca ~i sa respecte Legea no astra; noi nu sintem rivnitori a lua credinciosii altdl'a,qar nici ei' sa nu rivneasca la credinciosii nostri". 65

Practic, in acest an, 1949, inc~p~{cursurile de lndrumare misionara si pastorala a preoiilor ortodocsi roma71i;~~htru prorhovare si definitivare.

Consfatuirea amintita mai sus a~~~~!lln deosepit ecou. In cursul anului 1952, conducatorilor Bisericilor ~i cultelor cfc§line li s-au alaturat alte culte traditionale, necrestine: Cultul mozaic si Cultul ml_l~,ttJ1Ilan. Astfel s-a facut inceputul unor relatii religioase cu totul noi, de apreciere ~il"e~pe?t reciproc .~i de colaborare in" diaconia" sociala. Acestea, astazi, .am pot nutri'~1e ginduri §i alte nadejdi" decit acelea de bine ~i respect.

In acelasi timp, s-a adresat 0 CheI~~recatre clerul si credinciosii tuturor cultelor, In care se sublinia: "lata, aeum, pentnrah'Flaoara, reprezentantii cultelor religioase ... ne-am intrunit in acelasi duh de intelegere deplina ~i colaborare. Noi, parintii ~i pastorii vostri sufletesti eu iubire parinte;:l.sca si frateasca va chemam pe toti cei ee marturisiti pe Dumnezeu in felurite gl"a.iuri, sa dovediti taria credintei voastre prin revarsarea dragostei catre semeni, catrepoporul in mijloeul caruia traiti".

65. Ec. local. Contributie ... , p. 268

Ilv'TRODUCERE: GRIJA PENTRV MISIUNE ...

XXXI

In acelasi duh a1 responsabilitatiipentru binele.tuturor s-a trimis si un Mesaj catre Congresu1 popoarelor "pentlll apararea pacii";'delaViena, subliniindu-se faptu1 ca "sprijinirea oricaror actiuni menite saapere paeealumii" este 0 datorie sfinta si, in acelasi timp, nationala.

Asistam, deci, 1a 0 crestere si oamplificatelserisibi1a, toti conducatorii de culte considerindu-se frati in actiunile de apropierepe drumu1 unitatii in Hristos.

Monsenioru1 Augustin Franciscr l S octombrie 1961) arata necesitatea intretinerii unor legaturi frate~ti intre toate Bisericile$1'culte1e re1igioase din Romania. Acelasi lucru il sublinia dupa douazecisicinci deanr~rEpiscopul loan Robu (1985).66 Episcopul Bisericii Evanghelice S. P., Gh. Argay, marturisea: "De Biserica Ortodoxa Romana rna leaga sentimente de recunostinta si ~ra.~c;>,ste si mai ales mare a cauza a pacii in lume si a construirii unei vieti noi in ta};"c:tnoastra." .. .In sufletul nostru ocupa un loc de frunte dorinta si stradania.de a adinciJegaturile de colaborare sincera, spre binele Bisericilor si credinciosilor nostri, sprebiriele intregului nostru popor", spunea Dr. David 'Iuliu (Biserica Reformats)." Au Itvutloc si alte actiuni. 68

Patriarhu1 Justinian a deschis Bisericii OrtodoxeRomane 0 "epoca ecumenica".

Sub pastorirea Sa, Patriarhia Romana aintrat IndiaTog cu Biserica Angliei, ducind la bun sfirsit ceea ce incepuse PatriarhulMiron Criste~;'::t:reluat legaturile cu Biserici1e Vcchi-Orientale, cu Bisericile Vechi-Catolice, cUBfsericile Evanghelice Nationale, cu Biserica Romano-Catolica; cu Bisericile Reformate, initiind un dialog bilateral, in afara celui ecumenic prin Organizatiile cre§tinel£()l1diale.

Pentru rnentinerea prestigiului Bisericii Olio9-Pxt,::, Patnarhul Justinian a reluat legaturile de veaouri eu toti Intiistatatorii Bisericilor.Ortodoxe si mai ales eu Marea

, " . -;'- ,',.-.:-' j

Biserica-sora Pravoslavnica a Rusiei (Consfatuirea .. qe 1a Moscova, 1948). A fixat impreuna cu Sfintul Sinod temele de dialog frate~e. sau ecumenic ce s-au discutat sau care sint in discutie, fie cele ortodoxe (prinRodos I, II, III sau intrunirile pregatitoare) pentru viitorul Sinod al Ortodoxieifiecele de intnmiri sau dialog cu cele1alte Biserici.

In aceasta perioada, Biserica OrtodoxaRomana a devenit mernbru in principa1e1e organizatii ecumeniste; ConsiliulEcumenic a1 Bisericilor (1961);

66. Eminenta Sa loan Robu, noul arhipastor al Bisericii Romano-Catolice din Romania, in "ROC".

67. La instalarea 1 P S. Mitropolit Nicolae Corneanu (4 martie) 962).

68. Primirea fa Consiliul de Stat a conducatorilor cultelor religioase ... in "BOR" LXXXVII (1969), nr. 1-2, p. 17-26.

XXXII

cALJ\uzACRE~TINA

Conferinta Bisericilor Europene (1959);<Conferinta crestina pentru pace (1961). Patriarhul Justinian dorea ca linistea ~i.pacea sa fie depline in familia romaneasca. In acest sens, Ecumenismului local.rprin.Conferintele interconfesionale, i s-a dat libertatea de a alege 0 gama larga de discutii, convergente, dialog sau teme reciprocacceptate. Pe acestea le-arn putea grupaastfel: 1. Colaborareafrateascii dintre cultele religioase din Romania (faza de ince1?4t,d~apropi~re si cunoastere, de incercari si gasirea noilor modalitati); 2. Contribiqia la continua intarire a unitiuii morale a

,

poporului roman (faza de incredere, de responsabilitate comuns); 3. Apdrarea piicii

sub toate aspectele (faza cea mai fierbintS.;:timperativelor zilelor noastre); 4. Dorinta de unitaie a tuturor (raspuns tuturorat~lora care ar incerca sa falsifice istoria neamului nostru, sa creeze incertitudine,tulburare ~i indiferenta); 5. Exemplu de colaborare a culielor din Romania (inHlri~ea, fundarnentarea si exemplificarea pentru Bisericile din alte state ce participal'a orgarrizatiile ecumeniste actuale); 6. Conferintele teologice intercon!esiot!&,le; forma majora a Ecumenismului local. Aceste conferinte cu 0 mare arie ded.~sfa~urare constituic 0 experienta specifica colaborarii cultelor din Romania si in'a,l!~la~i timp un exemplu de colaborare locala pentru toate Bisericile."

De fapt primul pas a fost IaCut.tqlP,e terenpractic: numerosi tineri apartinind cultelor din Romania au studiat in Il1§titutele teologice ortodoxe si studenti sau doctoranzi ortodocsi la Institutele teolQgiGe protestante.

. . .. >.~; . ..:.:.,:,

Conferintele interconfesionale lail1ceput, teologice in eel mai inalt grad acum,

fiindca discuta diferentele doctrinale, au ajuns la 0 diversitate a temelor," dar la 0 unitate in concluzii: s-a trecut la dialog tematic tratat de pe pozitii specifice cultelor, dar acceptat ca unitate in diversitate.

1. Dintre temele teologice doctrinare discuiate (in ordinea'Conferintelor), am putea enurnera citeva: 1) Credinta ~islujire; 2) Unitate crestina; 3) Prezenta reala a lui Hristos in Euharistie; 4) Comuniune si intercomuniune; 5) Ecumenism si . prozelitism; 6) Identitate si ecumenism; 7) Identitate si innoire; 8) Duhul Sfint si slujirea; 9) Sfintul Duh ;;i innoirea; 10) Documentul BEM (mai recent).

II. Tetne sociale CLl aprofundare.teologica si avind contributia fiecarui cult:

Slujire sociala si nationalii: 1) Teologia, marturie.in lume ; 2) Biserica si tehnica;

69.30 de ani de ecumenism: Conferinta teologicainterconfesionala tinuta la Institutul teologic ortodox din Sibiu, in zilele de 18-19 mai 1978, irt"ST' XXX (1978), nr. 5-6, p. 528-588; t Antonie Plamadeala, Miscarea ecumenicii fa a 30~Cl''ai1iversare, il1"Ca toti sa fie una", p. 315-330.

70. Pe larg, cea mai sistematica prezentare aprccieri personale - dupa dosarele conferintelor, la

Dumitru Radu, Privire de ansamblu asupraConferintelor teologice in terconfesion ale din Ronuinia, ' In "St", XXXI (1979), nr. 5-10, p. 647-712, Ibidem, A 50-a Conferinta interteologica ... ,

~~~~~~ ---- ~-~~~~~-

----~-~--~-~ ---

fNTRODUCERE. GRIJA PENTRUMfSfUNE ...

XXXIII

3) Biserica si lupta poporului roman pentru libertate, independents si suveranitate;

4) Etnicitate si ecumenicitate; 5) Biserica ~i noua. ordine internationals (economic a si morala); 6) Participarea cultelor la viata obsteasca.

III. Discutii, precizari, completari la temeleAdundrilor generale. 1) Consiliul Ecumenic al Bisericilor; 2) Conferinta BisericilorEuropene; 3) Conferinta crestina pentru pace."

In afara acestei mosteniri de la Patriarhul Justinian, Biserica Ortodoxa Romana si-a marit aria misionara, organizindu-se parohii ortodoxe romanesti pe to ate continentele; Institutul biblic si de Misiune ortodoxa a primit un nou statut de organizare: ateliere, 'tipografia, Comisia de pictura, F ondul Central Misionar, Casa de pensii etc. S-a tiparit Sfinta Scriptura si Noul' Testament, Psaltirea, carti de cult etc. contribuind la nevoile Bisericii astazi, intarindu-se in acelasi timp Ecumenismul local. De fapt - specific in istoria relatiilor intercul!e-:- in Palatulpatriarhal, Patriarhul Justinian of ere a gazduire fiecarui sef de cult. La adormirea Sa (27 martie 1977), credinciosii tuturor cultelor pierdeau un Pdrinte." un ocrotitor si un prieten.

Multi dintre cei care Yin in Bucuresti, delegati sau reprezentanti ai cultelor din tara sau din strainatate, mediteazaciteva clipelamormintul modest din biserica Radu-Voda - ctitoria sa - unde sta scris: Aici odihneste Patriarhul Justinian ... , iar pe lespede este incrustat crezul, testamentul ~inadejdea sa enuntate inca de la

instalare, din 1948 ~i desavirsite acum: " credinta am pazit. .. dreptatea am

indeplinit ... de acum mi se cuvine cununa " {II Tim. IV, 7-8) ...

Justinian a fost omul timpului, un patriarh providential si un ierarh de intuitie, orientare si de mari realizari." .Apostolarul social" (12 volume), specificul si realizarea sa, sta marturie, iar pentru ecumenism .Declaratia" de la Geneva - Consiliul Ecumenic al Bisericilor, 1966. Pe masura ce trece timpu1, Patriarhului Justinian i se mareste faima si apare cu adevarato personalitate de seama si 0 forta spirituals harica a Bisericii stramosesti.

4. Patriarhul Ius t i 11 Moisescu (1977-1986), doctor in teologie laAtena, a venit pe Tronul patriarhal intr-o perioada de,;avint" industrial si transformare.

71. St. Alexe, Relatiile Bisericii Ortodoxe Romdne cu celelalte culte din tara noastrd, 111 ,,011" XXV (1973), 111". 2, p. 193-209 si Aspecte din via/a Bisericii Ortodoxe Romdne, 1948 - iunie - 1973, In "BOR" XCI (1973), 111".7, p. 601-694; si Preocupari ecumeniste ... , p. 301-370.

72. Justinian Pdrintele nostru, de Arhim. Valeriu Anania, in "BOR" XVC (1977), 111". 4, p. 233-235.

73. Prof. Mircea Pacurariu, op. cit., vol. III, p. 461-463; i" Antonie al Ardealului, Calendar de inimii si ... 3. Patriarhul Justinian Marina In "Tr", 111". 39-44/1985,15 dec., p. 1. Declaratia de fa Geneva, 29 iunie 1966, In "BOR".

XXXIV

CALAuzAcRE~TINA

Dupa ce a dat stralucirea cea dintii miIl~stirilor mo1dovene si bucovinene, Patriarhu1 Justin a pre1uat inceputul bun alinainta~i10r, ducindu-l spre desavirsire. Avind indelungata experienta didactica, e1~8reat un nou c1imat pentru formarea, educarea si pregatirea preotilor Bisericii Ort049%~1{omane.ln sectorul administrativ a cautat sa vindece ranile lasate de cutremur (1977) 1a bisericile de parohii sau la locasurile si incintele monaha1e.

Fiind 0 recunoscuta pers011~litate ecumenica, un initiator ~i pionier al ecumenismului," inca de 1a insta1area'Sa ca Patriarh a1 Bisericii Ortodoxe Romane asigura pe cei prezenti, intregul c1er$icredincio~ii Bisericii noastre ca va cultiva ~i va intensifica relatiile de dialog cutoate Biserici1e, marind, in acelasi timp, importanta Ecumenismului local. Toti credinciosliidia Patria noastra " ... sa stie ca sint si voiesc sa traiasca cu toti ca adevarati fratiuJiiti intre ei" 75

, ". "','C"-";'"

Pentru intarirea fratietatii Bi~ericilor Ortodoxe surori, Patriarhul Justin a facut

si a primit inalte vizite. De asem~p,-e.a a vizitat sediu1 Consiliu1ui Ecumenic al Bisericilor de la Geneva si apoi Biserica Evanghelica Luterana a Suediei. Patriarhul Justin a fost intiiul Patriarh care a efec,tuat 0 vizita 1a comunitatile ortodoxe romanesti din SUA si Canada. 76

Inca de 1a inceputul pastoririiSale, a incurajat munca si continuitatea Conferintelor teologice interconfesienale si a extins cadrul discutiilor la temele de interes ecumenic general. A activatsi-in organisme obstesti" cu toti cei ce gindesc 1a liniste si pace, la inaintasi si urmasi; 1a soarta pamintului romanesc si a1 intregii p1anete. "Sa asiguram infaptuirea.dreptului fundamental a1 tuturor popoarelor 1a viata, pace si libertate, printr-o 1m'ga miscare unita a tuturor forte lor iubitoare de pace".

In imprejurari deosebite, credk,cio§ii cultelor din Romania, totdeauna s-au solidarizat. lata doar citeva rezultateale friitietiitii cultelor, de colaborare intre Biserici prin teologia slujirii, prin umanism evanghelic,

Conferintele teologice intercenfesionale au exprimat totdeauna punctele de vedere comune de slujire concreta-a'poporului nostru. .Durnuezeu lucreaza spre

74. P. 1. David. Patriarhul Justin, distinsa personalitate in cadrul Misciirii ecunienice contemporane, in "GB" (1986),111'.3-4, p. 144-153.

75. Alegerea Patriarhului Justin ... p.649;iProf. C. Galeriu, Concepiia ecumenica a Patriurhului Justin, in "MO", XXXII (1980), 111'. 3-6,p. 315-385; D. Soare, Contributia PatriarhuluiJustin fa dezvoltarea relatiilor ecumeniste ale Bisericii Ortodoxe Ronuine, in "BOR", C.(1982), 111'. 3-4, p. 252" s.a,

76. Arhim. Nifon Mihaita, Itinerar ecumenical Patriarhului Justin, in "MO" XXXII (1980), 111'. 3-6, p. 370-376; Idem si 1. Banateanu, Viziia.efectuata ill SUA §i in Canada de catre Patriarhul Justin, in "BOR" XCVII (1978), 111'. 5-6, p. 623C_641.

77. Miirturie.: in "MO" XXXII (1980);' '111'.3-6, p. 259-254 si cuvintarea in "Romania Libera", 9 februarie 1985.

INTRODUCERE: GRIJA PENTRU MISIUNE ...

xxxv

binele nostru pentru intarirea relatiilor reciproce ale Bisericilor noastre si pentru credinciosii nostri" (H. Binder), angajarea sociala ill slujireajeologilor si a Bisericilor carora ei apartin a fost fundamentata pe propriile pozitii teologice si doctrinare."

In sprijinul unitatii neamului rornanesc si cercetarii-obiective a trecutului nostru, s-a constituit si Comisia de istorie ecleziastica a Cultelor din Romania. Aceasta Comisie s-a organizat in luna mai, 1977, ca membra a Comisiei In ternationale de Istorie ecleziastica comparata (CIIEC). Din aceasta Comisie fac parte ierarhi, clerici, profesori de teologie, istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane, pre cum si reprezentanti ai celorlalte culte. In statutul acestei comisii se prevedea scopul ei: imediat - pregatirea lucrarilor Comisiei de istorieecleziastica si gazduirea lucrarilor CIIEC din cadrul celui de al XV-lea Congres Mondialal istoricilor; programat pentru anul 1980, la Bucuresti. Intr-adevar, membrii Comisiei, subpresedentia I.P.S. Nestor Mitropolitul Olteniei, au comunicat temele forului superior, au sustinut referate, au luat cuvintul in subcomisii si, in acelasi timp, au interveuit pentru completarea referatelor unor cere eta tori straini. Si reprezentantii celor~alte culte au participat intensiv in diferite comisii, Congresul alXv-lea, pe lillgatemele istorico-sociolaice, a fost marcat de un ecumenism istoric local, tral1sformat apoi in practica ecumenica mondiala, Chiar de la deschiderea CongresulJJ,ls-a ararat ca'intr-adevar cultura istorica romaneasca este legata de patrundere(iQ"re.§tinismului din epoca apostolica pe pamintul strabun si pastrarea credintei nealjerate pina astazi. I.P.S. Nestor incredinta, in plen, Comisia internarionala de istorie.comparata ecleziastica si sublinia ca "preocuparile noastre de studiu s-au axat pe cercetari fundamentale asupra istoriei crestinismului si istoriei nationale privite in context universal - indeosebi permanenta si continuitatea poporului roman, acivilizatiei sale in spatiul carpato-danubian-pontic, "insemnatatea pe care a avut-o crestinismul pentru asigurarea acestei continuitati ... "

A avut loc si 0 "slujba ecumenica" urmata de un Te-Deum pentru participanti (la biserica Sf. Elefterie). 79

Lucrarile CIIEC de la Bucuresti s-au bucurat de 0 aten!ie deosebita in cercurile istoricilor ~i cercetatorilor rom ani si alese aprecieridin parte a istoricilor ~i participantilor straini la Congres. Comunicarile sustinute, -referate, interventii in Comisiile de lucru, rezumateau fost publicate intr-un velum specialla Louvain -

78. Alegerea ... , p. 590-600; Mircea Pacurariu, op. cit., p. 463-465; D. Radu, Prea Fericitul Patriarh Justin in teologia romdneascd, in "BOR", XCVIII (1980), 111'. 3~, p. 364-383 ; t Antonie al Ardealului, Calendar de inima ... 4. Prea Fericitul Patriarh dt: Justin Moisescu, in .Tr", An 134.

79. PI'. asist. Viorel Ionita, Lucrarile Comisiei interncuionale.,., in "BOR" XCVIII (1980), nr. 9-10, p.947-963.

XXXVI

CALA.UZA . CRE~TINA

Belgia, in anul 1985. Din cele 33 materiale, 12 sint semnate de autori romani; si prin acestea se fac cunoscute in lumea irrtreaga 0 serie de momente importante din istoria Bisericii Ortodoxe Romane siimplieit a poporului nostru.

Scopul de perspectiva: s-au continuat, s-au largit si difersificat temele, s-au adaugat noi membri aetivi - peste 50 cercetatori, apartinind Bisericii Ortodoxe Romane si celorlalte culte. Comunicarile si interventiile s-au axat pe evenimente istorice (aniversari-comemorari) atit nationale cit si mondiale. S-a comunicat si s-a pregatit tematica Celui de al XVI-leafJongres International de Istorie (StuttgartRFG, intre 25 august-l septembrie ,1~85} La aeest forum, Delegatia Comisiei de istorie ecleziastica a fost condusa dee~#~. I.P.S. Nestor, care a sustinut printre alte1e si 0 importanta comunicare: RolulHziferieii Ortodoxe fa pastrarea si afirmarea culturii poporului roman.

Si aici, ca si la Bucuresti, s-a sa;vir~it· 0 slujba ecumenica pentru impacarea tuturor si pentru paeea lumii.i"

La eea de a J8-a intrunire a Comisiei de istorie ecleziastica, din 17 deeembrie 1986, a partieipat ~i Patriarhul Teoctist. In cuvintul Sau de salut si incurajare, Intiistatatorul Bisericii Ortodoxe R0111.a.l1e a adus 111ul1u111iri membrilor Comisiei pentru stradaniile depuse si le-a binecuvintat munca de studii ~i cercetare pentru viitor ...

De 0 deosebita importanta, pentru Comisia de istorie ecleziastica romana, a fost ~i participarea unei delegatii eondusa de I.P.S. Mitropolit Nestor la Congresul international al CIIEC desfasurat intre2S-30 august 19871a Salamanca-Spania."

In cei peste zece ani de existellta si bogata activitate de pina acum - in cele peste 25 de sesiuni de comunieari - Comisia romans de istorie ecleziastica s-a afirmat ca celmai autorizat forum al istoriografiei ecleziastice romanesti, la nivelul careia au fost impulsionate nu numai studiile istorice comparate, ci si bunele relatii dintre Cultele religioase din Romania. Autoritatca stiintifica a aecstei Comisii este astazi indeobste cunoscuta nu numai in tara, ei siin strainatate.

Pe linga rezultatele interne eunosfute si publicate, Comisia a facut eunoseut si a impus adevarul istorie despre Romania, cultura si civilizatia noastra In largi eercuri mondiale. Dintre temele cereetate si aprofundate de mernbrii Comisiei se

80. Cea de a XVI-a intrunire a Comisiei (de V. Ionita), In "BOR" eIV (1986) nr, 1-2 p. 56-57, Idem, Lucrarile celui de al XVI-lea Congres ... in "MO" XXVII (1985), nr. 9 -10, p. 71 R-725

81. A XVIJJ- a intrunire a Comisiei romdne.i. In "MO" XXXIX (1987) nr. 1, p.117-121; Congresul Comisiei internationale ... Salamanca-Spania, in "MO" XXXIX (1987), nr. 5, p. 126-130.

INTRODUCERE.GRlJA PENTRU MIS1UNE ...

XXXVII

retin, mai ales: Vechimea crestinismului pe teritoriul Patriei noastre; Continuitatea daco-romand fn spatiul de form are a poporului roman; Vechimea si originalitatea culturii romdnesti; Ajutoare romdnesti in sprifinul a!tor popoare; Contributii romanesti la promovarea pdcii si bunei intelegeriintre oameni si popoare s.m.a. 82

Aceasta Comisie i~i desfasoara activitatea intr-o atmosfera romaneasca si crestineasca, in respect reciproe fata de convingerile religioase si in c1imatul de ecumenism practic-local,

Conferintele teologiee interconfesionale, slujitori, teologi si toti credinciosii Bisericii si cultelor religioase din Romania sint chemati, in eontinuare, in contextul vietii internationale destul de apasatoare, sa raspllIlda cu eforturi deosebite pentru implinirea marilor aspiratii ale momentului istoiiGQe care 11 traim: sa1vgardarea cu orice pret a vietii umane, statornicirea pacii in Europa si in intreaga lume.P .Pacea Mea dau voua, pacea Mea las voua" (loan XIV, .. 27),.nul11ai facatorii de pace pot fi numiti fericiti (Matei V, 9), iar pacea trebuie cap.t(lta cu toti oamenii.

In acest sens s-a intrunit, 1a initiativacukeler din Romania intiia Adunare:

Pentru dezarmare si pace, tinuta la Institutul teologicdin Bucuresti (25-26 noiembrie 1981).84 Scopu1 imediat al acestei intruniri a fost angajarea totala a slujitorilor si credinciosilor eultelor din Romania in Marele frontal apararii vietii si pacii, dovada a Eeumenismului local practic, eficierit si eu deosebiti'i influenta in Iumea ecumenica mondiala, De aeeea, participantii straini au adus dogii acestui fel unic de participare Ia eele mai importante momente ale cerintelor vietii si civilizatiei moderne."

Eeoul aeestei Adunari a facut inconjurul Iumii, Reprezentantii cultelor crestine sau necrestine de pretutindeni s-au angajat ca in tarlilor sau in intruniri internationale, sa participe efectiv la salvgardarea pacii §i llilaturarea pericolului nuclear eare arneninta viata oamenilor §i chiar distrugerea planetei. La aceasta chemare au raspuns reprezentantii religiosi de pe toate continentele continuind la Moseova (mai 1982)86 inceputul bun de la Bucuresti. In Mesajulfinalse arata ea .aeligiilc sint chernate sa apere viata si rnediul ei propice de dezvoltare ~iactiune: pacea eu toti oamenii si protej area mediului Inc onj urator. "

82. Prestigioasa activitate a IPS. Nestor infruntea Comisieinationale de Istorie ecleziastic« coinparata,

in ,)vlO" XXXIX (1987) 11r. 5, p. 38~43. .

83. Cultele din Romania ... 25 de ani de la prima Conferintd-teologica interconfesionald (reportaj de

Asist, AI. lonita) in "BOR" CV (1987) nr, Tl~12, p. 7~Il8:

84. In ,.BOR" XCIX (1981), nr. 11~12, p. 1224~1498, si extras.

85. Ibidem, Apelurile ... p. 1450~J490.

86. Conferinta mondiala "Oamenii de religie ... ", in "BOR" C (1982), nr. 5~6, p. 448~450.

XXXVIII

Avind 0 buna experienta si O?Clebsebita influent a asupra organizatiilor ecumeniste, la initiativa Bisericii Ort6dDx:e Romaae, initiative sprijinita de toate cultele din Romania, s-a tinut a II-dJfdtmure pentru dezarmare si pace,pentru inlaturarea pericolului unui razboi l1tw+ear (25-26 iunie 1984).87 Toti vorbitorii.au apreciat c1imatul ecumenist al culteloi'i~in Romania, un rezultat al acestui climat fiind si aceasta intrunire." Presa reli&~oasa ecumenica internationala si -a aratat admiratia pentru asemenea initiative.~iaceasta adunare a fost recomandata drept exemplu de colaborare, pace, intretir1erea unui climat ecumenist de libertate de constiinta si "exemplu de manifestar~;~iligioasa impreuna ... ".89

Un ecou al acestei Adimari a'io~t' vizita facuta Patriarhiei Romane de catre Eminenta Sa Roland Bar, Episcopr61~~~0-catoli2de Rotterdam.P care a tinut sa faca cunoscut public opiniile Sale: "A;'ib'ili Romania, am intilnit 0 situatie cu totul deosebita, conferita de existenta - mti::6 tara cuvechi traditii ortodoxe - a unor grupari de diverse confesiuni, prote'sta'nta,' catolica, unitariana, pre cum si mozaica. Este surprinzator de placut sa corisht!i catraiesc-in deplina fratietate, in deplina unire, cu institutii teologice propriibisericii. Amavut prilejul de a rna intilni - pe linga reprezentanti - cu credinciosi.dehationalitati' maghiara si germana, Ei mi-au impartasit satisfactia pentru posibilitatile concrete si reale de a-si desfasura viata religioasa proprie, normala ... ".91

Constatind deci trainicia si lUC).1art.;laEeumenismului local manifestata si prin Adunarea recenta pentru dezarmarei'~i pace, Inaltul oaspete a tinut sa sublinieze: " ... Asemenea conferinte sint un exee~~Lltmijloc pentru schimbul de vederi .. , trebuie sa dialozam unii cu altii. sa vorbim.din.inima si cu ratiune"."

........ , " '. ';-,·i):" - - > -- --.- ,

lvindu-se alte pri1ejuri de ingri5prare pentru.locuitorii Europei prin continuarea

amplasarii in Est ~i Vest a rachetelor 9U raza medie de actiune ~i cu incarcatura nucleara, cultele din Romania ~i cu iilvitatidin intreaga lume, au tinut a III-a Adunare pentru dezarmare si pace (17-18 septe\i}brie 1985), abordindu-se subiecte ce cuprind

87. Idem, p. 450-469~ t Vasile Coman,IJis.l{!ricile crestine 111 serviciul piicii s! ecumenismului, in "BOR" XCVII (1979), nr. 1-2, p. 154-161 si valoroasa sa lucrarc: Slujind lui Dumnezeu, slujim oamenilor. Edi\ia a Ilea, Oradea, 1984; 71Kp; P. 1. David, Orgallizar;i/e crestine eCl/lncnist~ in [rontul activ 01 piicii si apiirarii vie{ii,ih"j;GB" xun (1984), nr. 5-6, p. 433-443.

88. Adunarea cultelor din Romania, pentru.dezormare si pace, Bucuresti, 21-23 iunie 1984, in "BOR" CIT (1984), nr. 5-7, p. 319--540 si extras, De asemenea aprecieri ale presei strdine In spicuirile; Despre Bisericd $1 religie in Ronuinia, 'ii\,,,Tr", an 131, nr. 33-34, 35-31111984, p. 3.

89. Dialog, in "Romania Libera", 30 oct .. 84';;i P. T. Davicl,Pacea, un sentiment al conlucrarii, al

demnitiuii omului de azi, in "GB" LXXXIII (1984), nr.l 0-12, p. 722-725.

90. Dialog ... , in cotidianul citat

91. Ibidem.

92. Ibidem.

INTRODUCERE: GRIJA PENTRU ivIlSIUNli",

XXXIX

intreaga problematica." in Chemarea dare credincio~iia¥,ltelor de pretutindeni, catre toti oamenii de buna credinta, iubitori de pace si r~§p6nsabili pentru viata lor, ca si respectul pentru intreaga natura ~i tot cosmosul; s~ subliniaza necesitatea salvgardarii pacii aut cit mai este timp, linistirea con~tiin~l;)i~i apararea creatiei lui Dumnezeu. " Adunarea cultelor din Romania este oexpresie a totalei adeziuni, a crezului comun al tuturor romanilor ~i oamenllor iubitohide adevar de pretutindeni, o dovada a libertatii de manifestare religioasa ...

In concluziile Adunarii prezentate de I.P.S. MitropalitAntonie al Transilvan iei printre altele, se arata ca:

1. Popoarele europene, ca si cele din intreagal:tllne, trebuie eliberate de cosrnarul primejdiei pe care 0 reprezinta amploarea~iigeneralizarea puterii de distrugere a annelor nucleare ... Cultele religioase consrclera ca desi nu reprezinta factori de decizie, totusi pot inriuri in vederea unei schirftbari radicale, in gindirea umana.

2. Intrucit armele sint produse ale inteligentei umane$i sint puse in actiune de vointa oamenilor, tocmai asupra constiintei si voiniei ttl1ictrte trebuie sa actloneze ell principialitate si consecventa. In acest sens, noi vOl'nsporirugaciunile, serviciile divine, invocindpe Domnul Vietii sa reverse in inf1nUeiituturor oamenilor duhul pacii ~i al iubirii, ca sa putem respira pretutindeni mireaS111fibinefiicatoare a unor

asernenea daruri. ,,'

3. Cultele religioase din tara noastra - aincheiat!~iaaitul ierarh - solidare cu poporul in sinulcaruia l~i desfasoara activitatea, se ang~j(?aza ell hotdrire sa se dedice, odata mai mult, acestei slujiri sfinte; intensificind/laorarea lor pe toate caile si prin toate mijloacele, pentru apararea vietii si a pacii1"e pamint,94

De fapt, una dintre ideile for!a a Ecumenismului local al cultelor din Romania si influenta sa asupra ecumenismului mondialcontempofart.este tocrnai .Jinistea si impacarea cu cei mai de aproape ~i paceasidreptateateucei mai de departe ... spiritualitatea romaneasca este unica ~i vrednica de luat In seama..." .95

La manifestarile festive cu prilejul Aniversarii Centenarului Autocefaliei si a eclor 60 de ani de la recunoasterea Patriarhiei Romfme,toti reprezentantii cultelor din tara no astra au scos in evidenta Ecurrrenismul local.ea mijloc de fratietate ~i dragoste si in acelasi timp ca ceva specific rornanilor ~i cu efect practic si imediat al libertatii de constiinta."

93, Tema: Pacea inseamnii astiizi insasi viata planetei noastre, 1n "BOR" cm (1985), nr. 9-10, p,

658-771,

94, Ibidem, p. 697-703 si Cuvint, L P, S. Antonie, p, 333-334.

95, Ibidem, p. 697 ~i Cuvint la Receptia oferita de Patriarhul Justin.

96, Centenarul autocefaliei BOR si 60 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie, in "BOR" cm (1985), nr. 9-12, p, 773-798, 835-852,

XL

CAbAuZA CRE~TINA

Patriarhul Iustin ramine in istoria bisericeasca.o personalitate In sine si pentru sine, n-a putut sa-si duca pina lacapat programul anuntat si sa plineasca nadejdea pus a in el de catre cler si credineiosi; trecind catre Domnul, iulie 1986.97 Reluarea initiativei tiparirii operelor Sfintilot.Parinti (17 volume imprimate ),COl~rerilJta (prelegere) de la Geneva, CEB,l98198§i altele ramin fapte de pomenire in tara si peste hotare. Patriarhul Justin a fostinmormintat in Catedrala Patriarhala, alaturi de patriarhii Miron si Nicodirn."

5. Patriarhul Teo c tis r Arapa~ (1986) = licentiat in teologie - a fost ales Intiistatator al Bisericii Ortodoxe Romane in ziua de 9 noiembrie 1986 §i intronizat la 16 noiembrie in Catedrala Patriarhiei Romane.Patriarhul Teoctist a venit in Scaunul patriarhal dupa aproape 40 de ani de arhierie, trecind, ca nimeni altul, prin toate Eparhiile provinciilor rornanesti.

S-a nascut la 7 februarie 1915 din parinti harnici - tarani: Dumitru si Marghioala, fiind al noualea copil din cei zece, cu numele Teodor, eel praznuit la 8 februarie. Dupa primele clase pri]lnare, simtind 0 atractie deosebita pentru viata retrasa si mai ales pentru muzica-intraca frate.in Minastirea Vorona si apoi Neamt. Sesizind inteligenta noului frate,ascultarea sa intru toate, conducerea minastirii 11 recomanda pentru Seminarul monahal din SfMinastire Cemica, pe care il absolva ca fruntas. La 6 august 1935, depunevotulmonahal in ctitoria.lui Alexandru eel Bun, Minastirea Bistrita, sub numele de Teoctist. Perseverent in toate, atrage atentia superiorilor si astfel, la 4 ianuarie t937 este hirotonit diacon, in aceeasi minastire, si apoi urmeaza Facultatea de teologie din Bucuresti, obtinind licenta in 1945. Cu toate greutatile intimpinate, a prin).it §i ascultari in cadrul Arhiepiscopiei Bucurestilor §i diacon la Catedrala Patriarhiei. La 1 martie 1945, se transfera la Catedrala mitropolitana din Iasi, la dorinta.Marelui dascal Mitropolitul Irineu Mihalcescu si mai ales sub supravegherea ochiului agel' a1 Episcopului- Vicar Justinian MarinaVas1uianul. Este hirotonit preot 1'l25 martie §i rinduit, in curind, Mare cclesiarh al Catedralei, Exarh al minastirilor $1 Vicar-administrativ a1 Arhiepiscopiei Iasilor, acordindu-i-se demnitatea de arhimandrit. Ranile razboiului inca singerau, saracia si bolile secerau vietile pruncilor §i batrinilor, Justinian-cpiscopul ~i Teoctistarhimandritul ajunsesera ucenici Arhanghelului Uriil-tamaduitorul si cei care hraneau saracii in pustia Sinaiu1ui celui de~l Il-lca razboi mondial. Apostolatul social devine lege, Treptele slujirii porunca a salvarii credinciosilor ... Cei doi invioreaza "Spiridonia" si minastirile devin case de oaspeti, azile si leagane de copii. In aceasta

97. Trecerea cafre DOl11l1ul a Patriarhului Justin, In "BOR", crv (1986), nr. 7-8, p. 12-73 si "GB", XLV (J986), 111'. 4.

98. Prelegerea Patriarhului Justin, Geneva, 21 octombri~ 1981, In "BOR" nr. 11-12/1981, p. 1176- 1188

99. Trecerea cafre DOl11l1u/ a Patriarhului Justin ... , vezi supra, n. 97

INTRODUCERE: GRlJA PENTRU lvfISIUNE ...

XLI

initiativa sint antrenati ~i slujitorii celorlalteculte, fiindlfn inceput de ecumenism local-practie si necesar. Munca eelor doi, activitatea de zi si noapte, slujirea permanenta au fost dovezile prernergatoare rosturilor inaJiy de mai tirziu, asa cum yom vedea.

Nu a neglijat nici invatatura. Ajuns in Iasi, Centrulcultural al Moldovei, s-a inscris la Facultatea de litere si filozofie frecventind eursurile doi ani, nevoit sa le intrerupa pentru chemareala ascultari superioare.I'?

a) Riispundereaarhiereascii. Pentru merite deosebite; pentru raspuns bun la ehemarea inca din pruncie 1a slujirea eelor doua altard~'arBisericii si al Patriei, dar ~i indelungatei chibzuinte a Patriarhului Justinian, P.'Cuv: Arhim, Teoctist a fost ales Episeop-vicar-patriarha1 cu titlul Botoseneanu, 1al martie 1950 si hirotonit arhiereu de catre Patriarhul Justinian si ceilmpreunacudinsu1la 5 Martie 1950 in biserica "Sf. Spiridon Nou" din Bucuresti.

In ceea ee priveste preotia harica si raspundereapentru misiune a Biserieii si slujitorilor ei, anganjamentul de 1a hirotonie adat rod bogat, precum talantul din Sf. Evanghelie: "Nu socotese aceasta chemare drept 0 ras,p.l~tire a vrednieiei mele, ci intarind eonvingerea mea ferma, spun cu Apostolul neal~~~ilor ca: vrednieia no astra vine de la Dumnezeu, care ne-a facut sa fim slujitorr~iNoului Asezamint nu ai slovei, ci ai Duhului" (II Cor. III, 5_6),101 iar aceasta slujire arhiereasca - una in esenta cu cea apostolica - "va trebui sa tina seama deCbnditiile aetuale in care ea trebuie sa luereze si sa desavirseasca misiunea apostQliy,i'i":102 Patriarhul Justinian, cunoscator al zelului fiecaruia si care stia sa rasplateasci;idupa fapte, asigura profetie pe nou1-hirotonit: "personal, multumesc bunului Dumnezeu pentru aceasta alegere

."-, ,

a unui tovaras de munca, a unui tovaras de stradanie ~illlacela§i timp a unui tovaras

care sa-rni fie, treptat-treptat, si un reazim virstei, care incepe sa a1unece spre anii batrinetilor't.l'"

Fiind multe de realizat,s-a incredintat noului episcop-vicar patriarhal si sectoru1 misionar-pastoral destul de deficitar III acea vrcme. Biseriea Ortodoxa Romana a

J 00. Hirotonirea intru arhiereu a P S. Theoctist Ariipus-Botosiincanu, noul vicar a! Patriarliiei Ronuine, in "BOR", LXVIII (1950), nr. 3-6, p. 23 J -240 ~i Scurta biografiee LP. S. MitropolitTeoctist al Olteniei, de Pr. Justin Popescu, Pr. D. Balasa, 111 "MO", XXV(15173), nr. 1-2, p. 49-53.

10 I. Hirotonia intru arhiereu ... , In "BOR" nr. 3-6/1950 p. 232. ~i In Pe treptefe slujirii crestine.

Editura Mitropoliei Moldovei si Sucevei. Minastirea Neamt, 1980, vol. I, p. 3-12. ~i celelalte "paI1i" ale operei Patriarhului Teoctist au fost imprimate In aceeasi Editura: vol. II, 1980; vol. III, 1985; vol. IV, 1986, vol. V, Bucuresti, 1989.

102. Ibidem, vol. T, p. 236.

103. Ibidem, p. 240.

XLII

avut totdeauna slujitori demni ~i (yti~fita!i. SOc1etatea se schimbase, arnprentele vechi persistau la unii slujitori, trebuia uwta@punsl Biserica l~i avea scoala ei $1 se stie ca viitorul unei institutii depinde = ca ()~ti¥clina cu todbbgat ~ de pepiniera, In conducerea invatamintului superior, Patriarhnl-Justinian trimite ea Rector pe P, S, Teoctist, incredintin-du-i-se ~i Cursurile de iht1X\ilfiare 1111stonara $i pastorala a preotilor, La a, VI-a serie de cursanti se fixau punct(;)le.n.ecesare mlatitii misiunii, dovedindu-se valabile pina astazi metodele $1 mijloace1e·t~¢Qmal1datede Sf. Sinod pentru deosebita grija fata de pastoratie si Impotriva ptoZ€1itiSi'llulnl, a1\\ime: pastrarea invataturii eel ei drepte, slujirea corecta $i permanenta, griJa,p(lfitfil snf1~tlll credinciosilor, predica $1 cateheza zilnica, participarea ctedinc1o~ilofl~slujbe $1 In.~pec1alla Sf. Liturghie.iprecum si la Vecernie, Utrenie, taine, ierutgii etc')'l.inlatttrarea practicilor pagubitoare, respectul si 'intelegetef11ntre preoti, intre ptettti~t~~tareti, tilJ;Wa rnorala, vestimentarf a preotului, cintarea bisericeasca 111 C0l11Ull¢oo,i04in aCehl$i titl1P ~i de aceeasi il11pOltal1fa} se inscriu $1 orientarile sociale: luptn lmPQtriy~pedfeptatH,~olabol'area cu ot~ahelepatQhiale $i locale, lupta permanenta pentrt; filaLbinele ollmenilor ~i indeplinirea TestamentuluiMintnitotultti:PaceaMea las vo~a,,\uf .. . ....'

In perioada .19 50~ 1962, ~,~r;!eoetist,Ga.Episcop- vicar. patriarhalca capatat aleasa experieh!a $i ti-a desavlt$i( ~~~nllatea, ontlrind cu prisosillta scaunul de episcop-

vicar patriarhal. . . .. .. . . . < .' .... .s.. '.' .• ..

b) fntfia trettpta chirial'liald, ~ Vacantin.~u·se Scaunul de episcop al Aradului,

Patriarhul Justinian, la ceter~~.~dUnarii Eparhiale din Episcopia vacanta, a recomandat pe cel mai a]Jropi{\f~tvrMllic; liltlcel"a$i timp, colaborator al san: Prea SJll1!itul Episcop-vicar reoct.fst.ll1lTh~ t1~ la aie~ei'e, p, S, Sa Inctedinta Madtul Colegiu electoral ca vaadauga slujh'rf~i'~$tifie 110itrepte: "Cel peste 12 ani de slujire arhiereascii mi-au 1111bogalit 'eltpi~tiel1ta $1 mi-au adangat lU1l1itl1 de mare pret :;;i sprijitL. Episcopul trebuie sa,,~ipl~t:~ privitH~ $iauzul) neincetat, cau'e llaZtlintc1e pastoritilot sal, Pl'Cbti $1 efedil1d~~ilpe care saA iubeasca en atitaputere, cum iubcste Mintuitorul Biserica Sa, $it~(;ftl'tt el sa~:;;ivada comoara sa, rostul lucrarii sale, mingticrca sa, fericirea sa, 1tiiit1IlS{\\tomana$i hltlda sa.,. ", i061at5 tio~w citeva metode :;;1 mijlouce misionare absolut fi'~~~sare iltaetivitatca ierarhului epMhiat

Dupa savli'$lt'ca Sf. Litut'llbH) la 111tHh~ntul potrivit, noul-episcop al Aradului ltlctedill!a clerul $1 pe credifieio~nol'todoc$i ~i rcptezentantii lccaliai cultelor: "nu

1 04.t Teoctist Botosaneanu], Rt}stulelll'slli'iiol· de liltft'Wl1ah? misiouari: peHli'li 'pi<e0t( 111 "BOR", nr, 3-6/1950, p. 247~24S,

105. IbMel1i, p. 25 L

106. Alegerea Prensfinlitutu: TeiJdist14t'itpa;}"tii SC{HliHildc Episcop af Al'tlxluiw, tn"BOR", LxXX (1962),l1r. 7-8, p, M4.

INTRODUCERE: GRIJA PENTRUMJSJUNE ...

XLIII

voi .inceta sa arat frumusetile neasemuite: ale Sfintei-uoastre Ortodoxii ... ", rna voi stradui sa pastrez nealterate adevarurile de credil1!a.ale invataturii Mintuitorului Iisus Hristos, fiindstapinit de duhu1 dragostei celei.dumnezeiesti ~ipromovfnd duhul de friuietate si incredere eu ceilalti repsezentanti ai. cultelor religioase", 107

La Centrul chiriarhal, ca de altfel. ~i in cUJ?,~\H~}ll Eparhiei, P. S. Teoctist a adaugat vrednicii dupa vrednicii, cum constata PqtEt~~Wl Justinian,'?" si asa cum se observa si astazi, P. S. Sa a adus un nou suflu "stra.g<l,l~~iLor ecumeniste, de apropiere si colaborare intre toate Bisericile ... ";109 1a Arad, amtrait din p1in duhul infratirii dintre conducatorii si deserventii cultelor apartini~d altor nationalitati, unindu-ne mcreu eforturile 'in slujba nazuintelor de pace ~ide fratietate instaurate in tara noastra ... ". Acolo am simtit din plin duhu1 inft~tirii dintre romani si celelalte nationalitati rinduite de soarta sa vietuiasca pe acela$i pamint romanesc, in setea si in lupta lor comuna pentru libertate si dreptate ... arcul Carpatilor n-a despartit pe romanii de dincolo si de dincoace de rnunti ... ".lloSeniai adauga faptul ca 0 vrcmc a supravegheat si Eparhia Oradiei pina 1a ocuparea Scaunu1ui chiriarhal de catre P. S. Episcop dr. Vasile Coman. III

c) in prima s lujire ea arhiepiseop si Mitropolis. + Dupa trecerea catre Domnul a mitropolitului Firmilian al Olteniei, IntiistatatorqliBisericii Ortodoxe Romane, ca si intregul Sf. Sinod au chibzut pentru a completa"Jj.l'~a in ierarhie. Chemat pentru faptele Sale, ales pentru merite si investit pentru gra:goste de Biserica si de neam, P. S. Teoctist a fost ales Arhiepiscop a1 Craiovei~~.¥itropolit al Olteniei.

Experienta din Transilvania a fost de mareJ#tportanta pentru consolidarea treptelor slujirii crestine. "Am acordat intreaga Iml1:eqminte problemelor legate de

r.,

viata Bisericii noastre strarnosesti, printre care ce1~i1ndreptate catre bunul mers al

formarii viitorilor slujitori ai altarelor. .. ".112 '. ','

Adaptindu-se noului spirit si intelegindt€l¥p~ramentul credinciosilor din Oltenia,1. P. Mitropolit Teoctist a continuat lucfurbL111inceput de inaintasi, ainitiat 110i metode pentru intarirea evlaviei strabune punil~daceent ~i pe viata 1110l1aha1a §i disciplina clerului, dovedindu-se exemplu de slujire si iubitor de locasuri sfinte. A grab it construirca edificiului Scminarului teologie ciiri Craiova, a instaurat un nou

107. Pe treptele slujirii ... , vol. I, p. 162.

108. Noul Mitropolit at Olteniei ... , Cuvintul Patriarhului Jus8111an, in "MO", nr. 1-2/19','3, p. 10-11.

109. Ibidem, p. 15.

110. Ibidem, p. 22, 34-35. Ill. Ibidem, p. 41.

112. Ibidem, p. 45.

XLIV

CALAuzA CRE$TINA

climat de munca la Centrul mitropolitan, inzestrind parcul Palatului mitropolitan cu o biserica de lemn. In cateheza ~iin.>pr.edica, precurn si in slnjba, Inaltul ierarh a fost si a ramas pilda vie. Il3

d) A doua slujire, ca Arhiepiseopsi Mitropolit al Moldovei si Sucevei. - Dupa alegerea mitropolitului Iustin cap~triarh, I.P.S. Mitropolit Teoctist, dupa atitea vrednicii pentru glia strabuna, seib.toarce in Va.tra parinteasca prin alegerea Sa ca Mitropolit al Moldovei si Sucevei."Cu zestrea pe care singur ti-ai agonisit-o din slujirea Bisericii si a poporului Ilostru,spunea patriarhul Iustin, trudind vreme de peste un sfert de veac ca arhiereu, te intorci acum acasa, in Moldova, pentru a continua lucrarea careia ti-ai inchinat viat~. Bogata experienta pe care ai dobindit-o in activitatea de Episcop-vicar la Pa.triarhie, de Episcop al Aradului ~i de Mitropolit al Olteniei, se imperecheaza, de astaziinainte, in sufletul I.P.S. Tale, mai mult ca in trecut, cu marea traditie bisericeasca si patriotica a batrinei si mult slavitei Moldove";'!"

Din primul moment, I.P.S. MitropolitTeoctist si-a indreptat gindul spre unitatea de credinta si implicit unitatea de nsam, invociad duhul celor care au aparat dreapta invatatura si au depus stradanii pe~tTtt misiunea Evangheliei: ierarhii Sinodului de la Iasi 1642, Varlam-mitropolitul, ;,strajer al Ortodoxiei", Dosoftei, Iacov Putneanul si multi altii.!" In cuvintul Sau, program de chemare si infaptuiri, I.P.S.Teoctist, luind pilda pe inaintasi si invocind'pe parintii duhovnicesti - in cazul de fata Patriarhul Justinian - incredinta pe cei prezenti ;;i prin acestia toata suflarea cea drept credincioasa a Mitropoliei: "Mavoi inspira din viata si din lucrarea tuturor acestora, pentru ceea ce mi se cade sa fac de astazi inainte, din locul pe care ei l-au cinstit si I-au impodobit de glorie nepieritoare. Chipurile si vredniciile lor rna indreapta la izvoarele nesecate ale Ortodoxiei romanesti care, in trecutul neamului nostru mult vitregit dar niciodata biruit, a fostpavaza graiului strabun si a contribuit la pastrarea unitatii noastre nationale ... ". 116

Ca parinte iubitor si cu gtije pentru fiii sai apropiati, colaboratori si mai indepartati numai ca loc, preotii, rnonahii si credinciosii, I.P.S. Sa arata toata pretuirea

113. Pro C. Buzdugan, Stradanii si inffiptuiri ale Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Teoctist in slujba

Bisericii stramosesti si a binelui obstesc, In "MMS", LIII (1977), nr. 10-13, p. 744-759.

114. NOLll Arhipiistor al Bisericii din Moldova, in "Idem", p. 712.

115. Ibidem, p. 719.

116. Ibidem, p. 736.

INTRODUCERE: GRIJA PENTRU MISIUNE ...

XLV

pentru .misiunea lor, pentru zelullor pastoral", pentru tot lucrul eel bun si "pilduitoare constiinta." 117

Luind drept exemplu de ierarh, teolog, dascal ~i inva!ator pe Sf. Grigore de Nazianz, "pentru implinirea acestei inalte si grele demnitati la care sint chemat, voi avea in cuget mereu marile adevaruri talmacite" de Sf. Parinte: .Pentru a pastori pe altii este neaparata trebuinta sa te inteleptesti dintii tu si pe urma sa inteleptesti pe altii, sa devii dintii tu a lumina si pe urma sa luminezi si pe altii, dintii sa te apropii tu de Dumnezeu si apoi sa apropii de El pe altii"."8 Intr-adevar, in cei noua ani, realizarile si innoirile in Mitropolia Moldovei ~i Sucevei vorbesc de la sine.

Pentru citva timp I.P.S. Mitropolit Teoctist a avut in grija si Mitropolia Ardealului, incheindu-se astfel, cu alegerea ca patriarh .circuirul ierarhic" in toate provinciile romanesti, situatie unica si vrednica de consemnat in istoria Bisericii Ortodoxe Romane."?

e) Pe cea mai inaltd si desiivirsitd treaptd a slujirii crestine: Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romdne. - Dupa noua ani de aetivitate arhipastereasca Si slujire continua la Altarul strabun pentru Evanghelie, viata si pace,'?" I.P. Sa Mitropolit Teoctist a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane ca "eel masbun intre cei buni" Si eel care poseda "un deosebit spirit practic't.!" Raspunzind alegatorilor, incredintindu-i de pastrarea dreptei rinduieli si slujirii pennanente, Intustatatorul Biserieii Ortodoxe Romane a adus multumire .Parintelui luminilor" si "din noianul gindurilor" a pornit in noua responsabilitate cu eugetul in rugaciune: .Doarnne, daca m-ai asezat peste cele inalte, Te rog sa ramii eu mine totdeauna ... ". 122

Adaugam la implinirile de ieri, chemarile de azi, pe linga multe probleme administrativ-gospodaresti.i-'

In raspunsul-program, dupa savirsirea Sfintei Liturghii, Patriarhul Teoetist asigura, prin cei de fata, intreaga crestinatate ca va continua "pe acelasi drum al inainta~ilor, cu noi impliniri, lucrarea lor pilduitoare, impletind armonios firul vietii

117. Ibidem, p. 737.

118. Ibidem.

119. Bucuria unui ales papas aniversar, "Numar omagial la 70 de ani de viata a I. P. S. Teoctist", in "MMS", LXI (1985), nr.I-3, p. 81-112.

120. t Antonie al Ardealului, Cuvint amagial, in "BOR" CIV (1986), nr; 11--12, p. 29-36, " si in .Tr". 12 I. Pro Prof. Durnitru Radu, Prea Fericitul Piirinte Teoctist, Noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romdne, in "BOR", nr. 1-211987, p. 10-17.

122. 'r Antonie al Ardealului, p. 32.

123. 'i' Teoctist, Riispuns de multumire Colegiului electoral, in "Idem", p. 35 si 61.

XLVI

CALAuzA CRE~T[NA

noastre bisericesti cu firul vietij"l1eamului nostru, cu convmgerea ca acestea se desprind din acelasi caier al fiintarii noastre crestine ~i romanesti". 124

1, In ceea ce priveste familiaprtodoxiei etc pretutindeni, .Biserica Ortodoxa Romana a pazit cu sfintenie unitatea de credinta - de cult si de spiritualitate eu intreagaOrtodoxie. Aceasta uriitate,' pastrata cu consecventa in trecut, uneori cu pretul a multorjertfe, se cere aflrmata cu si maimulta vigoare in zilele noastre, cind legaturile interortodoxe, ca si celehl1tercre~tine, au loc pe scara din ce in ce mai mare. Pentru noi, aceasta unitateeate aceeasi eu insasi viata Bisericii, avind ca izvor fundamental ~i central peMintuitorul Iisus Hristos ... vom acorda intreaga noastra atentie lucriirilor In curSEentrupregatirea126 Sfintului ;'ii Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, precum ~i tutilrbi' celorlalte actiuni interortodoxe menite sa afirme unitatea doctrinara, cultica ~i catfonic21 a Ortodoxiei".

2. Cu Bisericile Vechi Orft::ntdle se vor mtensifica legaturile.127

3. Cu Biserica Romano-Catolicii se ver: preciza temele de fructuos dialog teologic.!"

4. Cu Bisericile din Comuniunea-Anglicana se vor fundamenta temele din discutiile generale si bilaterale.F'

5. Cu organizatiile Miscarii ecumenice+" sublinia Prea Fericirea Sa, "v om face tot ceea ce este necesar pentrlica Biserica rioastra sa-si intensifice activitatea ... ":

124. Ibidem, p. 41 s.a.

125. Ibidem, Festivitarileinstalarii ... ,p.>73.

126. Ibidem, p. 74, 1 05~ 1 06. De fapt.Patriarhul Teoetist a avut convorbiri ell patriarhi ortodocsi inca din vremea cind era Episcop-vicar 1n calitatea Sa de trimis sau insotitor al Patriarhului Justinian sau ca delegat la convorbiri din parteaSf Sinod al Bisericii Ortodoxe Romano. In acelasi timp a prim it delegatiile Bisericilor ortodoxe surori: iDiodor al Ierusalimului, Pe treptele slujirii ... , Ill, p, 13 I ~ 140, IV, p. 283--285. Sanctitatea Sa a fost prezent la Instalarea Prea Fericitului Patriarh Tcoctist, Festivitdtile illstalCirii,p. 66~67, 81~83, si Maxim al Bulgariei, Ibidem, p. 67~68.

De asemenea, Noul Patriarh al B,ORmai avusese intilniri pentru intarirca unitatii ortodoxici eu Pimcn Patriarhul Moscovei (Pe treptele slujirii ... , IV, p, 256258, 266~271); Elius al Antiohiei (Idem, vol. L p. 276~279)., Pc larg si La izvorul viu si innoitor 01 credintei noastre ortodoxe (vol, III, p. 20 I ~354. vol, IV). Intiia vizita, ea Patriarhal Biscricii Ortodoxe Romano, a facut-o Prea Fericitul Tcoctist Sanctitatii Sale Dimitrie al Consrantinopolului (in .,BOR", CV (1987), nr, 5-6, p. 21-54), vizit» intoarsa de catre ,,;S<illctitatea sain luna septcmbrie 1987, in .Jdem, nr. 910, p. 11-80).

127. Prea Fcricirea Sa face parte dingrupul intiiloricrarhi ortodocsi romani care auvizitat sau au primit vizite ale rcprezentantilor acestor Biserici (America, Etiopia, India ctc.) eontribuind la intcnsificarca dialogului teologic.Feslivitafile instalarii ... , p. 88 -89; Pe treptele slujirii .... vol. L p. 370-402 ; vol. IV, p. 286-288.

128. Prca Fericirea Sa a condus delegatia.Biscricii ortodoxe Romane in dialogul ortodoxo-romanocatolic ce a avut loe in localitatea Riva del Garda (Italia), PI.' treptele slujirii ... , vol. IV, p. 289~ 293 ... , Si atitudinea impotrivauner abuzuri ~i imixtiuni, Ibidem, p. 148-150; Festivitiuil e instalarii ... , p. 88,95.

129. Festiviuuile instalarii ... , p. 74, I 05~i Cuvintul delegatului Bisericii Angliei, p. 90~91; Pe treptele slujirii, vol, II, p. 312~314. De asemenea, vor continua intrunirile de dialog general si eel bilateral, eu Bisericile Evanghelice si cu Bisericile Reforniate.

130. Festivitiuile instalarii ... , p. 74,88~89.

INTRODUCER£. GRIJA PENTRU MISIUNE ...

XLVII

a) in Consiliul Ecumenic al Bisericilor; b) in Conferinta Bisericilor Europene; c) in Conferinta crestind pentru pacer"; d) cu .alte foruri" I 32 menite sa aduca 0 contributie cit mal valoroasa la implinirea TestamentuluiMintuitorului nostru Iisus Hristos:

"Ca tot! sa fie una" (loan XVII, 21).

6. Fonnei superioare a Ecumenismului local+" Conferintele teologice interconfesiona1e li se vor da toata importanta: ~,ecumenismullocal nu este numai un prilej de discutii teologice, ci in primul riqdqpractica vie a relatiilor de fratietate dintre Cultele din tara noastra, consacrata inflpririi Patriei si pacii in lU111e".134

7. Respectul pentru celelalte religii."ln acelasi timp, Noul-ales Patriarh incredinta pe cei de fata ca preocuparile noastre se vor indrepta spre cunoasterea ~i apropierea frateasca de celelalte.religii ... "135

8. Pentru pacea a toata lumea. - Convingerea Intiistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane pleca din inalta misiune arhiereasca, deoarece tara pace si liniste, tara dreptate si iubire nu se poate sluji lui Dumnezeu cu convingere. Trairea in Hristos si actele liturgice sintinsusiri ale linistei si pacii. Si in acelasi timp, pacea este legata de iubirea de glia strabuna. .De-alungul intregii sale istorii, poporul roman a dovedit ca este insufletit de 0 adevarata vocatie pentru pace si de nazuinte din cele mai nobile, izvorite din zestrea lui sufleteasca deosebit de bogata si de geniul sau creator. Ca fiu al acestui popor, ridic~t din sinul lui am simtit totdeauna 0 deosebita cinste sa sprijinim implinirea idealurilor sale de bunastare, propasire si pace ... c c .136 Raportate la lumea intreaga, preocuparile noastre teologice trebuie sa nu ne impiedice;'? ci .jrebuie sa ne indemne sa dam raspuns si ajutor omenirii in

131. Ibidem, p. 126, A Vlll-« Adunare generala a CBE (13-25 oct. 1979), de Diac. Asist. dr. Viorel Ionita, III ,.BOR", XCVII (1979), Hr. 9-12, p.llOO-'ll 01. Pe treptele slujirii ... vol. III. p. 19-22:

IV, p. 68-71,208-211,219-221.

132. Festivitatile instalitrii ... , p. 94-95; A VI-a A du nate geuerala a CCP, Cuvinrul I. P. S. Mitropolit

Tcoctist, in ,,t,,IMS", LXI, nr. 7-9, p. 574-577, 578-.579.

133. Festivitiuile instalarii ... , p. 75

134. Ibidem, p. 73,96-98, 106. Pe larg ~i Pe treptele slujirii ... , vol. Il, p. 317-320: IV, p. 222-224.

135. Festiviuuile instaliirii ... , p. 75, 96.·Pe trepteleslujirii ... , vol, II, p. 356-357. Se stie ca in CEB, Sectia .Misiune si evanghelizare" arcsi 0 subdiviziune: Dialogul cu celelalte religii (~i idcolcgii). 1J6.Ibidem p. 75,106; vol. I, p. 75-77; 78-81; II, 317-320; 372-374; IV, p. 40-44,161-168,179- 207,212-214,237-242,314-323.

137. Ibidem, p. 64. Cuvintare la I Conferinta, in Pe treptele slujirii ... vol, T, p, 26-29, IV, p. 199-200, 225-227. Dupa cum se stie, Patriarhul Teoctist.a.fost si deputat in MAN. (vol. I, p. 183-190).

XLVIII

cALAuzA CRE~TINA

problemele atit de grele cu care.este confruntata astazi ... Bisericile sint datoare sa le acorde intreaga lor atentie".13.8

Cu acelasi binecuvintat priit?j,de instalare a Patriarhului Teoctist, LP. S. Nicolae, Mitropolitul Banatului, incrustind in diadema de aur meritele misionar-ecumeniste ~i national-pastorale ale intiistatatorilor Bisericii Ortodoxe Romane, arata ca "Mironpatriarhul a fostunificatorul; Nicodim-continuatorul; Justinian-organizatorul; Justincarturarul si ecumenistul. In fine, amdobindit pe al cincilea Patriarh, Prea Fericitul Teoctist, care in intreaga sa activitafeIa eparhiile pe care le-a condus, iar in zilele de locotenenta pe planul intregii BlsIerici, s-a aratat un neintrecut chivernisitor al patrimoniului bisericesc, un priceput gospodar si un piirinte deosebit de sensibilIa toate nevoile arhipastoritilor sai" (subl. n.).139

Patriarhul Teoctist a dus mai departeduhul innoitor al parintelui Sau duhovnicesc, Patriarhul Justinian; a fost si este un iubitor de frumos intru toate, un liturghisitor desavirsit ce transmite.prin slujbarninecare adinca a cugetului, ridicarea mintii la Dumnezeu, iar princuvint reuseste sa umple inima de caldura si sa copleseasca vointa ascultatorilorspre a face bine aproapelui.

Parcurgind paginile celor pa~:ru volume: Fe treptele slujirii crestine, cititorul (cleric sau credincios) capata .har peste hal' inexperienta misionar-pastorala,"" in patriotism 141 si ecumenism, 142 in ih!elegerea credintei in Hristos, 143 in trairea crestina spre desavirsire, 144 in pastrareapredaniilor.l'" in grija deosebita fata de patrimoniul cultural-national. 146 Cu experienta'Sa misionar-pastorala, luind in searna Statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Teoctist a reinnoit practica misionara, punind accent deosebitperivna credinciosilor nostri in a-si apara credinta

138. Festivitdtile instalarii ... , p. 75,81; 84-85: Pentru Dez annare si Pace. Adunarea Cultelor din Romania, Bucuresti 1981. Ed. Institutului Biblic. Cli VIII til I 1. P. S. Teoctist, p. 222-226, A dona Adunare a Cultclor pcntru Pace si dezarmare, Bucurqti.1984, Ed. Institutul biblic CIIl·ill/1I1 L P. S. Tcoctist, p. 47-49; A treia .Adunare, Bucnresti, 1985, in "BOR" em (1985), nr. 9-12, Cu vintu I 1. P. S. Teoctist, p. 692-693.

139. Festiviuui!« instalarii ... , p. 61.

140. Pe treptele slujirii ... , Y01. I, p. 90--96, II, p. 100-104; IV, p, 58-67,401-407.

141. Ibidem, vol.Tl, p. 261-264, 375~~~2, 391-399; IV, p. 141-147,281-282,390-397.

142. Pe treptele slujirii ... , vol. IV, p, 289'""-293,

143. Ibidem, vol, IV, p. 11-18.

144. Ibidem, vol. III, p. 125-177, 184-189.

145. Ibidem, vol. IV, p. 283-285.

146. Ibidem, vol. I, p. 82-89, IV, p. 251~255. "Credinta si viata romaneasca", In vol. III, p. 357-468; IV, p. 309-313, 347-354, 370-389,414-426.

INTRODUCERE: GRIJA PENTRU MISIUNE ...

XLIX

stramoseasca si in acelasi timp, a ajuta pe preotul-pamh in misiune si pastoratie prin Cercul misionar 147

in concluzie, ierarhii, clerul si credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane au considerat frati pe ceilalti de alte credinte sau de altenationalitati atunci cind au respectat confesiunea si ceremoniile lor ~i au cultivat diferite forme de Ecumenism practic. Cind prozelitismul a luat forme incisive, constiinta credinciosilor ~i sentimentele lor stramosesti fiind atacate, atunci grija Bisericii Ortodoxe Romane pentru apararea dreptei credinte si a unitatii de neam a.fost deosebita, folosindu-se metode si mijloace irenice din cele mai diverse. 148

In ceea ce priveste Ecumenismul local al cultelor din Romania este un efort comun al tuturor credinciosilor si nationalitatilor conlocuitoare de-a lungul veacurilor, 0 forma de fratietate confesionala in,tretinuta si de ospitalitatea crestina specifica sufletului romanului ortodox. Iata ce se constata ~i in acelasi timp ce se asigura cu un veac si jumatate in urma, la Iasi. Astfe1 "La cea de a 17 -a sedinta a Adunarii Ad-hoc, din ziua de 12 noiembrie 1857, care-si desfasura lucrarile sub presedentia mitropolitului Sofronie, a fost citit de catre Mihail Kogalniceanu raportu1 Comisiei a doua, in legatura cu acordarea de drepturi politice pamintenilor care sint crestini neortodoqi.Raportul arata ca natia romana are in vedere interesul comun pentru toti-locuitorii din Principate; ca acest interes nu se poate intemeia decit pe aceleasi-drepturi si indatoriri pentru toti pamintenii, avind in vedere ca si in alte domenii, militar, public, este statornicita egalitatea indatoririlor pentru totijavind-in vedere ca egalitatea indatoririlor reclama si egalitatea drepturilor pentru.toti; avind in vedere si principiullibertafii de cult; considerind ca 0 lara atunci este fericitd, cind este dreapta pentru toti fiii sai; tinind seama ca de aceste drepturi s-au bucurat mereu

147. Legiuirile B.o.R. Ed. Institutul Biblic, Bucuresti 1953, p. 269,Art. 44, f.

In sprijinul intensificarii misiunii ~i pregatirii pastoral-patriotice a slujitorilor si credinciosilor, precum si incurajarii si organizarii Cercului inisionar in parohiile BOR, Patriarhul Teoctist, ell Sf. Sinod au trimis 0 Pas lora/a catre presedintii conferintelor prcotesti din luna noiembrie 1987. In aceastaScrisoare-misionara, Sf. Sinod indeamna pe slujitorila mai multa rivna pentru "siujire, catehizare, predica, asistenta-duhovniceasca". Atragind atentiaasupra unor nercguli in parohii si nepasare in misiune a unor preoti, Pastoral a se adrescaza ruturorslujitorilor altarelor, indiferent de virsta. conditia, rangul si pozitia lor in Biserica, cerindu-le sa-sipuna mereu in lucrare misiunea careia s-au daruit, fagaduintele facute la hirotonie ~i chemarealor sfinta ... ". Ingrijorati, dar si increzatori, membrii Sf. Sinod incheie: .,Am fi eei mai fericiti ca, de acum inainte, Sit nu mai avein pricina de mustrare, si, ClI alit mai putin de pedepsire, ci doar de bucurie In/reo/alta peutru constiinciozitatea si zelul ClI care fiecare isi iudeplinesteslujirea sa" (Pastorala, Bucuresri, 6 oetombrie 1987, p. 4-5).

In scurt timp, cu binecuvintarea Patriarhului Teoctist, soan tiparit: 0 nona edirie Liturghier, Editura Institutului Biblic, Bucuresti, 1987; Despre preotie, ldem,Biserica Ortodoxa Romdna, monografiealbum etc.

148. Activitatea misionara a Bisericii Ortodoxe R0l1111ne pentru apiirarea dreptei credinte /11 lara incercarilor prozelitiste, in "BOR", ClV (1986), nr. 9-10, p. 74-82.

L

CALAvzA CRE$TINA

la noi toti crestinii; stiindu-se di dp(ipttlrile p olitice sint recunoscute atit pentru paminteni cit si pentru impaminteniti ... (subl, n.).

Adunarea Ad-hoc a Moldov(3ig;qte$te si primeste in viitoarea organizare a Romaniei urmatoarele principii:

Toti pamintenii crestini se vorbuctira de toate drepturile politice intocmai ca si ortodocsii ... "149 Aceste principii funda.iiientale sint mentionate $1 in legislatia actuala.!"

*

Multi vizitatori straini, la inc~piJ.t;:au privit'Ecumenismul local ea 0 forma ciudata de convietuire, ea apoi sas~~6tl~inga.detrainicia acestuia.

1. Respectarea reciprocd a cr~~i~Jei celorlalJi la noi in tara a fost 6 intelepciune stramoseasca inscrisa in inima oame~i~or acestui.pamint si insusita prin Evanghelie: "pc eel strain l-ai primit; I-ai imbrac~t;daea a fost gol; i-ai dat sa manince, sa bea, daca a fost flamind si insetat; l-al.q~rgetat, dac~ este bolnav?"; ai facut acestea aproapelui, " ... Mie Mi-ai fa cut" (MA:te~.)(XV, 3?). Asa se explica de ce cei ce au venit peste noi, de-a lungul veacurqQl~}§lH plecatsau au ramas aci totdeauna, au fost

socotiti "frati" dar dupa "Legea 10r".1,~],. .

2. In climatul specific al rel~t~,~~~r dintreculte, astazi, clerul si credinciosii diferitelor Biserici, confesiuni sau~e~ol11inatiuni~u inteles ca sensul si semnificatia majora a ecumenismului 0 reprezintiijn.tegrarea deplirta in eforturi1e generale ale Patriei, De aeeea .Drepturile omului" (prinfl'ec.arecele fundamentale: dreptul la viata, dreptul La munca, dreptul la libertate, inclus~vreMgioasii sinl,,ll1scrise in pra,ctica. credinciosilor tuturor cultelor din Romania, Inainte\(1e hotaririsau conventii internationale la care au aderat mai tirziu statele membrelttONU. De-asemenea, .Legea cultelor" trebuie sa reflecte deplina libertate de manif~stat"¢ in confonaitate cu "Miirturisirea de credinta" specifica fiecarui cult si cu cerel11(}nt~lltladecva.t!)2 Criteriile Ecumenismului local. dcsi se pierd in veacuri, se observa in,~jnte de Inceputurile ecumeniste mondiale si sint vizibile inainte de intiia Adunare.gcli~rala a Consiliului Ecumenical Bisericilor.!" Buna convietuire, dialogul prineilJi3'.t,1t1crederea reciproca $i colaborarea intre culte sint insusirile oricarei organiza!ii~ttli'liel)iste, dar mai ales, la noi, au corespuns cu adevarat si au raspuns imperativelorvl'emii.154

_- _- . -_ ,;""; .'-,

149. -r Nestor Vornicescu, Unde-i t!1nllo.\~~!?l(l-i pastorui.: .. ,p. 106-108.

150. Coustitutia ... (1965), Art. 17, 30 ~i~J.,· .•

151. Ec.Iocal, Contributie fa unitatea lUltif)nalfL., p. 266~267,

152. Decretull77/1948 devenit, cu ullel"J;i:9mpfetari, Legea cultelor din Romania.

153. Ec, local. Comributie fa unitoteo n4(i1J.1IaliL, p, 271.

154. Prof Em. Vasilescu,O noud orientareinrelatiile dintre cultele religioase, in "Ort." , IV (1952), nr, 3~4, p. 604-614; A 50-a COI!ferinrii teoiogiciiintertcologicii, in "B OR" , CV (1987), nr. ll-12,p. 17~118.

INTRODUCERE. GRDA PENTRU /vIlSJUNE ...

Ll

3. Biserica Ortodoxa Romdna, raspunzind cerint~lorinteme, a luat initiativa pentru crearea unui Ecumenism local real, fiindca eaa.praoticat inca de la inceputul existentei sale apostolice bunele relatii en toti eei careal1, venit pe locurile noastre. Apoi, ea a participat la eoncilii de impacare ~i incercal'l'de reunire a Bisericilor, a initiat un dialog de fratietate Cll catolicii ~iprotestantiii de toate nuantele inaintea

organizatiilor eeumeniste. '"

Astazi, prin colaborarea organizata, prin disc1+tii1e tematice in dialog de egalitate, ~i mai ales in climatul de intelegere si reSI},onsabilitate, de libertate ~i unitate nationala, de eolaborare eu alte eonfesiuni si religii exista un cadru larg de desfasurare si continua dezvoltare a ecumenismului. "S.}~jirea unui popor de catre 0 Biserica, spunea PatriarhulJustin - nuimpiedica-nicidecum participarea sau coopcrarea ei la slujirea altor popoare sau a lumii intregl'<Iata motivul apartenentei si activitatii noastre in marile organisme ecumenice cre§tine, in forurile mondiale pentru apararea pacii si ferieirii omenirii, asa cum s-a vij:zut. "Ca slujitori ai Biserieii Ortodoxe Romane si ai nearnului nostru romanesc (n9i!s~l1tem) partasi ai Bisericii de pretutindeni ... de aceea lucrarea noastra biserieeasq~.·.;l~i irnpleteste firele ei cu firele lucrarii altei Biseriei. Impreuna eu ele ne rugam pe);ltru toti oamenii, impreuna eu ele cercetarn ehestiuni teologiee, impreuna ell eleJ.1,E!~t~·aduim sa adueem partca no astra de contributie la solutionarea tuturor probl,~~~~Jqr care frarninta astazi

:1::'';;','" ',"

omenirea" .155

4. Pentru Pacea a toata lumea, pentru bzmastari.J.{1Sjintelor lui Dumnezeu-

.... , .. ,"

Biserici sipentru unirea lor. - De la "un lung treellrC()~~~ll" s-a treeut la fratietatea de astazi a Biserieilor si cultelor prin deschiderea reeipl~?C~ a aeestora. Astfel, dupa 25 de ani de Ecurnenism local si la a 50-aConferin1~'tgologiea interconfesionala, s-a constatat un fapt deosebit al dialogului i11 aparareavi~tii.

S-a irnpus, prin rezultatcle ei, cea de a45~"lConferinta te o logica interconfesionala, din 5-6 iunie 1985, Sibiu.

Indatorirea Biserieilor pentru apararea vietii si apacii pe plancta noastra i~j arc temeiul doctrinar - s-a subliniat in aceasta Confetiil!aZ i11 Hristos insusi, care a venit ca lumea viata sa aiba ~i mai mult sa aiba (Idil.l1'X, 10). Pacea este dar

:"'<':;);;;:-i-

I 55. Asa cum se stie, Sfintul Sinod al Biscricii Ortodoxe R0l11311e, cu prilejul Aniversarii Unirii Transi lvanici cu Patria-mama - 1918-1 Decembrie -1985, a trirnisclcrului si credinciosilor ortcdocsi rornani 0 Pastorala pentru pace - Bucuresti, 1 Decembrie J985-care se refcra si la Ecumenismul local: "Se cuvine sa facem cunoscut si pe aceasta cale ca Bisericii 'Ortodoxd Rotndnd, impreunii CLl celelalte culte religioase din tara noastra (subl. n.) au tinut in anii din.urma, doua adunari consacrate pacii si dezarmarii, iar in acest an, intre 16 si 18 sept. s-au desftl.§:ll·~tl~Bucure~ti Lucrarile celei de a treia Adunari a Cultelor din Romania (subl. 11.) ... La aceste adUllarF·:.~liJlarticipat si multi reprezentanti ai Bisericilor de peste hotare ... " (p. 5-6) P. 1. David, Ec. 10cal,SR'ntributii la unitatea nationala ... , p. 267, Idem, Organizatiile crestine ecumeniste ... p.440-443. :,; .

CALAuzA CRESTINA

LII

dumnezeiesc, dar si misiunea omuluip~piimlnt. Ca impacare, este dar dumnezeiesc, venit prin Hristos care ne-a mintuit, Ca misiene, pacea este, inainte de toate, un act de dreptate sociala si rod al iubirii cu caresmtem datori tuturor (loan XIII,.34-35). Din aceasta pricina, Bisericile si Cultele religioase trebuie sa sprijine cu cuvintul si cu fapta initiativele si actiunile popoaJel",1'carora aparpn pentru apararea vietii prin statornicirea pacii in lumea intreaga,

S-a impus, de asemenea, prin rezultatele ei valoroase, indeosebi Conferinta a 46-a, din 12-13 noiembrie 1985, de laCluj-Napoca, care a legat imperativul pacii de unitatea si integritatea lumii, a creatiei intregi, pentru care si Bisericile sint responsabile in a le pastra si apara.

o temeluire teologica de substanta~i de amplitudine a pacii intre oameni si popoare, ca slavire a lui Dumnezeu ins:n~t,a oferit Cultelor religioase Conferinta a 47-a din 22-23 mai 1986, de la Bucure1}b.

Omul trebuie sa fie "imprellna4ucriitor en .Dumnezeu" (II Cor. IV, 1) la pastrarea unitatii si integritatii creapei;prin to ate actiunile sale de a 0 restaura in armonia si echilibrul in care a a;;ezat-<.iHristos insu~i prinlucrarea Sa mintuitoare".

Conferinta a 48-a a aprofundat'ideea pacii, 156

5. Totdeauna s-a plecat de la ieifteiul teologic si s-a realizat 0 cunoastere reciproca, iar conferintele teologice intercbnfesionale au avut 0 contribntie insemnata In aceasta privinta,

Prin cele 49 de conferinte teolo~i~e intereonfesionale sustinute pinfi acum, teologii ortodocsi, protestanti si intr-o wasura eei romano-catolici, au reusit sa faca cunoseute Biserieile si teologiile lor in ~fortullor comun pe drumulunitatii crestine vizibile si al slujirii credinciosilor, Mai mult, teologii ortodocsi si protestanti au reusit sa deprinda si un limbaj eOffiU11;;i 0 metoda ecumenica de aprofundare a probleme1or si au facut un progres 1111ntilnirile si confruntarile lor teologiee pe drumul unitatii crestine.

a) In aeest sens s-au impus multe dintre conferintele interconfesionale si anume:

Conferinta teologica interconfesioualadin 9 iunie 1965 de la Institutul Teologic protestant Unic din Cluj-Napoca, cu tema: Opera reconciliatoare a lui Dumnezeu astiizi intre popoare.

Biseriea lui Hristos, prin existentaei in forma vizibila, istorico-sociala, este ea insasi 0 marturie di reeoneilierea IpJ Dumnezeu este reala pentru omenirea de astazi.

156. Pro Prof. Dumitru Radu, Evaluarea rezultatelor si perspectivele activitatii eeumenice a Cultelor. eu prilejul implinirii a 25 de ani de la Prima Conferintd teologicd interconfesionaid (Referat, ms. program at pentru publicate In "ST" XL (1988), nr. 1.

LlV

CALAuZA CRE~TIN,x,.

Desi intre invatatura ortodoxa~iqiversele conceptii protestante privind Sfintele Taine, ca mijloace obiective pentn.li1Jnpillia~irea harului dumnezeiesc spre mintuire sint deosebiri nete, in conc1uziile fOl11lttlate la .aceasta conferinta, ambele parti - ortodoxa si protestanta - au subliniat,l'ii'n aceiasi termeni, lucrarea si .importanta

Tainelor in viata crestina. "'f'''C

In ternele legate de unitateacre$tina si dialogul teologic s-au putut exprima multe puncte cornune sau compleni(~Jit'are, unele+evidentiate deja ~i pina aici. La accstea se mai pot adauga altele, legate de urrnatoarele chestiuni sau concepte: 1. Credinta si slujire. 2. Unitatea cre'§ti11f81. Teologia.ortodoxa subliniazaunitatea in diversitate, in timp ce teologia protl.:'istanta vorbeste despre unitate in pluralitate. 3. Prezenta reala a lui Hristos in~~~aristie. 4iComuniune si intercomuniune. 5. ECU711 en ism si prozelitism. 6. Ecun1~nrsm si ideiuitate ecleziala. Sintdoua notiuni care se confrunta astazi, completindisse si implicindu-se reciproc. .Aceasta a fost concluzia de fapt a lucrarilor celei ~e~32-a Co~f~rinte teologice interconfesionale din 29 noiembrie 1978. Fiecare Bis·eri.cai~i are identitatea sa.

Miscarea ecurnenica actuala •. ,;aifacut posibihi 0 reafinnarernai articulata a identitatii fiecarei Biserici locale". Dint201ode unitatea comuna este identitatea locala care trebuie respectata. "Identitateaacr~varata esteo identitate ecumenica'"."?

Cunoasterea reciproca ne-a ajutafSa: descoperim izvoarele comune de credinta ale fiecarei Biserici ~i confesiuni invederea unei: marturisiri c0111une,158 aici si in organizatiile crestine ~i nccre~tinetdoll'qiaJe.

S-a cautat permanent modalitclfe~.6pririi prozelitismului de orice fel.

In Conferintele teologice s-a:p~~¢~tde la cunoasterc reciproca si s-a ajunsla pozitii cornune ale teologilor din~~ihania, pozitii sustinute siIn organismele ecumeniste actuale, asa cum s-a vaz:ttt~i cum s-a subliniat si lajubileu: a 50-a Conferinta in terconfesionala.

o prima terna de amploareN:~olbgica ~i cu implicatii in slujirea social a, aprofundata ecumenic de accste c8~f6hnte a fost Opera reconciliatoare a lui Durnnezeu astazi intrc popoare. A~3~?: .Iisus Hristos libereazii ~iune~te, care a fost tema celei de a V-a Adunari Generale a Consiliului Ecumenic al Bisericilor tinuta la Nairobi in 1975.Aceasta te~it~;alost aprofH1~data, in perspective ecumenista, cu mult timp inainte de catre te6!g~Ji~'i'prtodoqi§i protestanti din Romania, in Conferinta teologica din 5 noiembrMi)~.'~74, la Sibiu.

In a 33 -a Conferinta teologica.'f~~i!yrcoRfe~iqnala din mai 1979, de la Clu jNapoca, a fost pregatita ~i aprofunda~~Jema celeide a VIII-a Adunari generale a

157. Ibidem. ~i A 50-a Conferinia interteo!i5gi);Z{".,p. 15-16.:

INTRODUCERE. GRIJA PENTRuMI5i.1uNE...

LV

Conferintei Bisericilor Europene intitulata: Prinlqctatea Duhului Sfint libel' pentru slujirea {Limit (Creta, octombrie 1979).1$8

Dar $i tema pentru eea. de a VI~a Adullare~y~erala CEB: Iisus Hristos, via/a lumii, a fost pregatita intr-o conferint~ teologic~il1.tereonfesionala (Conferinta a 40-a, din 9~10 noiembrie 1982 ~ Cluj-Napoca) ifrconcluziile acestei Adunari au fost evaluate in Conferinta a 43·;1 din 17~18 mai 1984, Cluj-Napoca,

Un interes deosebit l~a avut pentn; cultele dill Romania, 159 dar cu implicatii si pe planul ecumenismului general, Conferinta a 44,,,::lIti.in 2 7 ~28 XI 1984 ~ Bucuresti, prin aprofundarea implicatiilor legate de receptan:j~ltextelor rezultate din dialogurile teologice, dupa definirea notiunii de receptare.

6. Sprijinirea actiunilor de lnjlorire aFatN~t 0 conferinta a avut ca tema specials: Biserica si lupta poporului romarr pehtru libertate, independenta si suveranitate (Conferinta din27 mai 1(77), la univerSat'ea a 100 de ani de la cucerirea independentei de stat a Romaniei (1877·1977),

158. Preocupiiri ecumeniste ... , p. 50 1 ~53; Idem, liCUl1'lellisn'ltil'Voccl ecumeniste fn{rol1tul activ al piicii ... p, 44()~443.

159. PC Pt. Prof. IY Radu consemneaza - ['ep~Uht) - $1 cI

1) Pe lillie teologica, Bisericile angajat~fn dialog' nostru local, trebuie sa se deschida mai irtJ.i1t uncle al incerce 0 crestere teologica reala, nu u\lctlvinte$i.s"" indoi cil multe dintre concluziile formulate siut operattl tflll1va!atura si activitatea unora dintre Bisericile noastre, .Identificaree punctelor cornune $1~COiwergentelor teologice rrcbuie sa fie 0 preocupare constants a Biericilor noastre, daca vor sa liwinseze real pe drumul unitatii crestine vizibile. Spun aceasta.Jntrucit, ell ocazia analizarii BaMj\11pi inrr-una dintre conferinrcle noasrre, n-am vazu: 0 preocuparc convcrgenta la teologi;~IBis¢l'idle noastre. Sva ramas lu suprafata lucrurilor, 13 contextualizari $i argumcnt« mal 11111!t tle.Pllrutii sociologica. Bineintclcs si aceasta din 1.\1111a trebuic avute in vcdere, dar nu Inainten-rta~li;iei apostclice, in general, si a Slinki Scripturi, in special, S~a depii~it tala tatonarilor $i a ai1)~bllitatiloj' 111 matcric de doctrina. Trebuie mel'S mai adinc, mal ales d se si poatc data se cu totii la lucrarile celei de a 32~a Conferinte teologice interconfesionale din 2) Pe liuia sllljirii socia!e ,),i tuuionale, se poate mai temcinic rcmciurilc tcologicc ale sh\lirii, $1 contributie bunele traditi: de slujire ale Bisericilor ale nationalitatilo! conlocuitoarc.

Ibidem, Organizaiiile crestine

In cadrul ecumenismului

cunoscute doctrinele lor ~i sa

~i mai bine plccind si explorind slujirii procxistentc ~i punind la lungul istorici popomlui roman $i

3) Cunoscind bine ce iruplica idcntiratea etleziala III ctlcil'ul ecumcnismului si ce inscamna innoirea pentru pastrarea ;;1 afirmarea identitari! pt'Opl'ii,pta:zelitijj:)!ut trebuie etiminat atit din teoria citsi din IillsiOllal'ii a tuturor Bisetitlili;)l'~'i Ct!¥litlf!Jl"cafe l-au practicat san il mal practica. Cad jJi'O'telitisi7ildhU inscamnfi misiunc tie eval1ghe1i~i'e, d inyelare $i/ilrt, cu consecinte grave atlt pentru ceisI1'I1.\1$1 de la Bisericile sau Cultele lm\'cit§i pentru cei ce lntreprind astfel de actiuni, In1preumlA~rC$teJ'ea teologica pe drumul nnita!i\\i'te$tine elimiila lara 111ci 0 grcutate si teoria, 'dar $1 practica prozelitismului, De aceea, ecUUlel'lisnmi ca teorie :;;i practica, de dragul Ul1itatli cre:;;tine si al slujirii omului, sodemtii !;ii~i~~}~1i celei una a lui Hristos, este singurul compatibil cu mesajul Iui Hristos, ea tbti $i reate safi~ .~ma In EL

LVI

cAltAuzA CRE~TINA

Ecumenismul local este si tre~ufes.a fie ~i 111 slujba unitatii poporului roman, precum si a idealurilor lui de libertate~iprogresgel1eral-uman.16o

Ecumenismul, infratind inin~il~m'edincio~ilor diferitelor Biserici si Culte, contribuie 1a adincirea fratietatiijnPatria noastra.v' De asemenea realizarile Ecumenismului local gas esc ecourf fayorabile si aprecieri in grupele de lucru ale organizatiilor intercrestine l11ondiale.··

7. Pentru Pacea de sus ... Bis.tl;iQile si cultele crestine din Romania sint in strinsa conlucrare ~i infratire, ceeac,<,:constituie factori activi ai apararii pacii in lU111ea intreaga, a intaririi increderi~~ltte membrii marilor organisrneecumeniste de astazi, a linistii in zona si pe toate~Continentele. 1.62

8. Ecumenismul local se bucutiiid¢ aprecierrin rindul credinciosilor Bisericilor noastre, fiindca teologii cugeta ~ia¢liQneaza pl~cind de la realitati concrete ale vietii,"? iar aceste realitati au ca baza,Hpjtatea poporului roman, fratietatea pe acest pamint, dreptatea in tara, linistea in·c~r,~i pace inIume.

160. Ibidem

161. Ibidem si A 50-a Conferinid ... p. 17-22,p::uvint IPSNicolae al Banatului).

162. A treia Adunare a Cultelor din Romania: .. Chemarea, p -. 720-730.

163. lata concluziile Conferintei jllbiliare~;c::ea de a 50-aConferin{a teologica interconfesionala constituie un pisc al activitatii ecumenicrJ~i}1l1 momentjubiliar pentru Bisericile din tara noastra, ai carer teologi s-au aftat angajati in ~feasta lucrare ecumenica.

1. Forma superioarii a ecumellis,?ulit!I0cal din. patria noastra, Conferintele teologice interconfesionale au dobindit 0 mare pondep:~.lnviata Bisericilor noastre, avind permanent 1n atentie cele doua obiective fundamcntale ale ecnm.eJ'!.islllului crestin integral: adincirea unitatii crestine prin dialogul teologic si slujirea 111 comun a aspil:a:tlilotde unitate, dezvoltare si pace ale poporului roman

si omcnirii contemporane. . "

In cci 25 de ani de conlucrare ecul11eni(l~ .. teologica, In care a fost aprofundata 0 tematica foarte vasta. de 0 mare insemnatate teologica si eClinlenica, s-au obtinut rezultate insenmate in cunoasterea, apropierea, respccrnl reciproc si impreuna-cresterea teologica pe calea unitatii crestine, prin realizarea unui limbaj comun si a unei metode eculTieJji¢~specifice deaprofuudare a problemelor,

2. Prill conlucrare si eforturi slisrinutes-aajlllTS la oserie de puncte teologice comune, convergente sau cornplementare in ce priveste unitateacrestina, 111 unele problemc doctrinare esentiale; precum si in slujirca 111 cornun a idealurilor si aspiratiilorlurnii contemporane.

3.In aceste Conferinre teologice interconfesionalc aufost pregatite $i aprofundate si teniele de pc agenda organizatiilor crestine mondiale, precum si remeledialogurilor bilaterale, in care Bisericile noastre sint angajate, contribuind, in acesr.fel.Japrornovarea ecumcnismului general crestin.

4. Motnentul celei de a 50-a Conferinseteologice inierconfesionale este un popas de bucurie, satisfacti« ''ii retrospective a activitatii $ire~liz~rilor de pina aCU111, clar si un punct de plecare spre noi impliniri, care sa reprezinte 0 reala crestete teplogica $i 0 mai substantials contributie la lntarirca si adincirea in continuare a unitatii crestincsiin-activiratca de.slujire a dreptatii, a pacii si a colaborarii.

5. Rezuttatele la care am ajuns pinaitll'ltl",Zent deschid noi perspective de conlucrare ecumenica si lie dau dreptul sa speram la implinirea rugiiciunii ultime a Mintuitorului "ca toti sa fie una", in crcdinta, iubire si slujirea vietii si a pacii,(tn,;~OR", p. 118).

Partea I

FENOl\fENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI

EVOLUTIA ~I INVOLUTIA ABATERII DE LA CREDINTl

Dumnezeul lor este pintecele lor, iar gloria lor este'Il.~eru~inarea.

(Filipeni III, 19)

Cuvint Iamuritor, - Astazi, existd cu adevarat 0 istorie a sectelor: Si vorbitn de sectd atunci cfnd eroarea de credinta, ereziarorgonizatii, are 0 activitate. Nu trebuie confundata istoria sectelor CLl geneza si evolutia lOI~ Istoria este aceea care inregistreazd faptele asa cum sint sau ar trebui sa .fie, or geneza trebuie bine cercetata si delimitatd.

Sectele de acum "moderne" si cu "credinla noua" all acelasi arbore genealogic: minciuna, falsitatea, dezordinea, rupturasi chiar criina, deoarece stapinul lor "dintrll inceput a fost ucigas de oameni" (loan VIII, 44). De aceea tot arsenalul raului isi are originea in stapinitorul intunericului eel mai din ({(ara (Matei VII!, 12, Apoc. xx: 10). Curentele rationaliste, mistice, care all apdrut in sinul Bisericii sau in afara ei contestind adevarul evanghelic IlU sint decft palete ale aceleiasi forte a vrdjmasului. Multi dintre reprezentantii sectelor foe uz de asa-zisa .Jibertate religioasa ". Aceasta libertate, pentru a /i recunoscuta ins a are nevoie de garantii, si cea mai sigurd garantie este adevarul: " ... numai adcvarul vii va face liberi ... " (loan VIII, 32). De asemenea, persecutiile fara cercetarea si denionstrarea rdului due la intarirea fenomenului sectar: Trebuie deci l~murite lucrurile ill ambele sensuri. Cei care se considerd farii .Libertate" religioasii sint in afara preocupdrilor zilnice, n-au patrie, n-au comunitate, trdiesc din expediente. Or; parazitistnul, lenea, refuzul muncii sint mediile de unde sectele "col1vertesc"adep!i, desi Cuvintul Bibliei este categoric: " ... cine nu vrea sa munceascd, nici sa nu miinince ... "(II Tes. III, 10).

Sectele apar acolo unde Fica $i teroarea stapfnesc pe 0711, se inmultesc inainte de catastrofe, cum a fost cazul rdzboaielor mondiale si se regrupeazd in timp de

2

pace "profefind" sau indicind " moderne au in doctrina lor spectrui, "programarea" venirii Domnului pti

Alte izvoare ale "noulLli" fenOl1l,¢li;;$e~tar potfi identificate in:

a) neintelegerea Vechiului Testalnent prinTmplinirea in Noul Testament, riiminerea la ceremonii depdsite SCLU, N(Jul Testament este considerat 0 ingriimadire de cdrti .Tara logic a, fora importantii.iii credinta:

b) folosirea cartilor apocrife dpeplinspirate, si cu autoritate (Evanghelia lui Toma, Apocalipsa lui Pavel etc.);

c) impletirea nereusita a cUltUriigli religia, sau conirazicerea "religiei" CLi filozofia din care a purees preten!ia~l1q;;tiyer(;uri re{if;ioase de "a corecta' texte ate Bibliei sau a decreta noi principii reli~idase "ned~scoperite" de Iisus Hristos;

d) adaptarea unor reguli, formu(~$pu teorii, unele pretins stiintifice (vechi sau noi) in explicarea "Cuvintu/ui" lui [dtlljl1rezeu ~ proctica terapeutica a nazireilor; indeletnicirile masoretilor; preocupahi~esenienilor si chiar; mai recent, teoriile geocentrismului, rezu lta tele astronon~i;c%etc.;

e) justificarea credintei de ciitre~~FtKprin diferite doctrine filozofice: idealismul platonic, gnosticismul, sofismul, epictireiymul, neoplaionismul, categoriile de gindire aristotelice, universaliile, sau mai re<;ent teoriile tomiste si neotomiste, curente " teologice" moderne, practicile spiriti~t¢f~Justifzcarile teozofice, miscarile religioase scientiste, teorii nihiliste ale disperdtiior'secolului si multe altele;

1) unele rezultate sau explieatit:~tiintifice speculate si denaturate de creatorii de religii sau "ale:;ii, si profetii" timpurilor;

",j)e aceea majoritatea sectelor iului'' :;iqtdep!ii fortatei parusii Justifzeii

g) necunoasterea tainelor vietii~{;.disperareafn fata mortii.

Sint si alte surse ale sectelor ,~i"$fk~~{ltilor anarhice. Acestea cqJCw ca.ciupercile dupii ploaie in medii dezec!zilibrate$'()cial si stre,~ate psihic. Nu iinteleg piicatul striimosesc si refuza sa-l inliiture prihb'(jtezul cuapa .. }i Duh Sfint (loan III, 3). Mai mull, starea de pae([t sustine religiciljlcltlli'ii - evotuatii sau statica ~: animismul, toteniismul, fetisismul, ijol71C1llismul,{qololatria:}i zeitdiile de tot felul, pe cind "cercetarea adeviirului' (Matei .VI~~'7) IU711itlrazo min tea, inldturii frica de fenomenele naturii. trezeste cOl1.jtiinpatnului, fldet~rmillii la cuiiitie, il reintegreaza [11 hat; cu alte cuvinte devine un fitLwlJ1J1para/iei lui DUJ11l1ezeu. .Duninezeu este iubire" (I loan IV, 8) si nu crede nime~'ri,l7.1El din Fica]II Tim. 1, 7) sau necunoastere: .Dumnezeu este lumina" (loan III,19:,§t. I, 5).

I .'; -:, l' i i; ~

In concluzie "nebunia" 1'eligipaf~'f,cum zicepsalmistul, duce la nihilism (Ps.

II, 10): erezia este fiica mil1ciunii(~()aJ}V1JI, 44) si daca n-ar fi mindria nu am avea sectanti (Fer. Augustin). Dacii'mintea intunecata de pacat a dus fa religia naturii, sectele, grup drile anarhiY;~i,)prgal1izaJiile religio ase violente due fa obscurantism, la victime ale misticiS:1J1tt/iti bolniivicios.

FENOAfENUL SECTANT DE-A LUNBUL TIlvlPULUI

3

Capitolul i

DE LA EREZIE

SECTA

.. .va.venl 0 vrerne cind nu vor mai sufcri inv~t.iitura sanatoasa, ci i~i vor da invutatori dUI?i! poftele lor.

(li Tim. IV. 3)

1. Citeva cauze ale aparitiel sectelor, -Fenomenul sectar este un fenomen religios-social, Conceptia sectara este pseudofilozofica, antibiblica; ea creeaza 0 anume "ideologie" religioasa, care se adapteaza.jse-asociaza sau se razboieste cu unele societati. De aceea, secta este periculoasaciintoate punctele de vedere si mai ales din punet de vedere moral, cautind sa prodllc,~dezordine, dezmat, nesupunere, incurajeaza lenea, practica prozelitismul, se op1,lJ'1eapararii dreptatii si tolereaza

violenta (crima .religioasa"). ". ,

Avind aceasta.imagine, putem de, la incepl.lt'~ublinia citeva cauze ale aparitiei sectei si anume: cauze religioase, istorice, s08i~H~> culturale, patologice, psihice, ideologice si chiar politice. Am enumerat pe ac~~~~~, avind in vedere ca manualele de "specialitate" amintesc doar citeva (religioas~~,'~\H;lind pe seama protestantismului toata vina. Or, in zilele noastre, orice stresat'~9111av mintal sau posedat, printr-o evolutie rapida a bolii ajunge uneori la halueinatii:se declara "profet", imbratiseaza o secta sau creeaza el un dumnezeu, dupa viziuneA sa sau dupa "aratarile" duhului.

Secta, fiind refractara adevarului, esteineyitabila; s-au gasit si se vor gasi contestatari pina la sfirsitul veacurilor. Negareaie-demonia - este consemnata de Sfinta Scriptura inainte de organizarea universllLtti;;i facerea omului. Prin pacat, adeseori omul se izoleaza de Ziditor. Si creaturarationala a continuat sa respecte porunca lui Dumnezeu: "cre;;teti si va inmultiti,,;hrnpleti pamintul ;;i -1 stapiniti ... " (Facere I, 28), ca apoi la Turnul Babel sa se amestece limbile, sa intervina separarea si astfel lumea sa-si piarda unitatea. De acum;;i~.i'\ll creat idoli si zei, si-an facut altare dupa propria ratacire si autoinselare, Odat,acl;laceasta s-au ivit ~i diversitatile, deci sectarismul, fiindca mintea intunecata depMat duce la rataciri.

Aceste rataciri au evoluat pina la razhQaiy<,religioase bib lice, numeroase in Vechiul Testament. S-au declarat chiar impotriva ll~iDumnezeu, inlocuindu-l eu zeitati; au ucis profetii, punind in loe "prooroei" mil1cil1(};;i, au falsifieat dreptatea lui Dumnezeu prin arbitrariu omenesc, au initiat jerifelll favoarea lor, incurajind lenea si furtul, specula si necinstea.

Aceleasi cauze se gasesc si in gruparile'feligioase din timpul Mintuitorului, multiplicindu-se si luind 0 noua fata:, de asta data$agaduind mesianitatea lui Iisus Hristos ;;i acuzindu-I de crima de "lesdivinitate":,8-atacut pe sine Fiullui Dumnezeu (loan XIX, 7).

4

cALAuzA CRE$TINA

Scolile timpului (eele condusernai' ales de Hilel ~i Samai) au modificat textele vechi, au ereat noi curente si s-au despHns directii felurite, Tora ajungind un document diferit inteles de multi. Interpretarilecabalei au fost luate ca argument in multe situatii, nascindu-se noi pareri, tulbufari; 'renuntari; opozitii. Insusi Mintuitorul spunc:

"Vai Iumii din pricina smintelilor.caacestea trebuie sa vina; dar vai aceluia prin care vine srninteala" (Matei XVIII, .7}

Asadar, a) sminteala, ca si ispltfi'. rie da ocol, nu se poate rara ea, dar crestinul adevarat nu cedeaza. .Fericit barb aM care rabda ispita" (Ps. XIX, 3) ~i "eel ce rabda pina la sfirsit, acela se va mintni" (Matei XXIV, 13); b) sminteala vine de fa oameni ~i prin oameni, din interes$i din rautate ; .fugiti de oameni (si precizeaza Mintuitorul), de oamenii lumii" (Matei X,17) care-si ian totul in aceasta viata (Matei XIX, 29 ; Efes. IV, 22 ; e) eei ce pPddt(e smintealii reeurg fa nelegiuiri. Unora ca acestia le spune tot Hristos: "eel cefacesminteala mai bine si-ar lega 0 piatra de moara de git si s-ar arunca in mare ... ",'{Matei XVIII,6). Acesti "sminti\i" (nascocitori de credinte), pot sa aiba si victime.siaramagitorii sa cistige amagiti; ~i unii 9i altii trebuie inlaturati. .Daca orb pe orbseicalauze9te, amindoi cad in groapa. .. " (Matei X'v, 14). "Vedet5 sa nu va amageasca-oineva, caei' multi vor veni III numele Meu, spunind: eu sint mesia. Si pe multi Ii vor amagi .. Si nenumarati prooroei rnincinosi se vor scula si vor insela pe multi ... se vor scula hristosi mincinosi, vor face semne _ mari ca sa atraga, daca va fi cu puti~t~$i pe cei statornici ... " (Matei XXIV, 24).

Sminteala, ca anna a rnintii b.ol~a've, este data in vileag si de catre Apostoli.

Astfel, Sf Pavel atrage luare-aminte:"Stiu ca dupa plecarea mea vor intra intre voi lupi neiertatori ... si dintre voi se vOEsp.41abarbati rastalmacind lucrurile ca sa atraga pe ucenici de partea lor" (Fapte XX, 49~30). Cunoscind experienta trecutului poporul biblic, avind in vedere situatia din tiJ,npJ,.1l Mintuitorului, Sf. Apostol Petru sfatuieste:

"Au fost In popor si prooroei mineino~i,.dupa cum si intre voi se vor ivi fnvc"l!atori mincinosi, care vor strecura erezii pi~.tz~toaTe si vor tagadui chiar pe Stapinul care i-a rascumparat... Multi se vor luadtl.p~ spusele lor gresite si din aceastapricina calea adevarului va fi pus a la lndoiala"'(II Petru II, 1-2).

ell toate ea de-a lungul timpului cauzele aparitiei au variat de la 0 epoca la alta, au dimas si in zilele noastre aceiasis-ca in Noul Testament, prooroci mincinosi, lupi in piei de oaie, lupi crinceni, invatatori falsi, cu un cuvint antihristi (Ioan XV, 18-25). Ei n-au pe Hristos ca Mintuitor,ci ca pe un profet, ca motiv religios, iar "cLlvintarile" inselaroare le lin ell scoph! de a cistiga (II Petru II, 3).

*

Pentru crestinul adevarat, eallz~!e .. ratacirilor si proliferarea sectelor sint dureroase, vazind atitea cazuri. Credincios1l1 sanatos si stabil nu se sminteste. ci pentru el se implineste spusa Apostql~lltlil1eamurilor: " ... trebuie sa fie dezbinari pentru a iesi la lumina cei buni" (I C6hX], 19).

Inevitabilitatea seetelor are 1a ba:z~;.diversitatea mintii si manifestarea pacatului stramosesc asupra carora se oprese deatitea ori textele Sfintei Scripturi, Sectarismul

FENOivlENUL SECT ANT DE"ALUNGUL TlMPULUJ

5

este aproape comun fiecarei comunitati: estetm fenornen care produce neliniste 15i tulburari. Din aceasta cauza se poate ridica obiectia: sectaristnul este un eveniment in viata crestind? Biserica lui Hristos nu mai are stabilitate, nu mai are originalitate, este un rezultat al framintarilor sociale si 0 concretizare a unei ideologii sociale? La aceasta se raspunde simplu: fiecare seetar ginde~te ce vrea in eontextul vietii sale, de asemeneasi crestinul, dar cinddoreste mintuirea, credinta este, pe lings dar al lui Dumnezeu (I Cor. XII, 9), continuarea ratiuniipentru intelegerea Descoperirii lui Dumnezeu, fiindca mintuirea, viata de veei, aceasta este: "sa Te cunoasca pe Tine adevaratul Dumnezeu si pe Iisus Hristos peeare Tu L-ai trimis in lume ... " (loan XVII, 3). Asadar, nu exists credinta mintuitoare-in afara Revelatiei divine, iar prin Iisus Hristos s-a incheiat definitiv descoperirea.Iui Dumnezeu, in ceea ce priveste mintuirea noastra. Prin Iisus Hristos s-a intrupat 'insusi Fiul, deci Fiinta lui Dumnezeu, implinindu-se Revelatia peste fire (supranaturalejfirea dumnezeiasca), iar prin Iisus Hristos-om s-a implinit si s-a inchis Revelatianaturala: omul perfect, noul Adam (I Cor. XV, 22), omul tara pacat, omul original. Eata de acestea, mai putem "ere de" in alt mesia, afara de Iisus Hristos? Nu! Mai putemgasi alt om tara pacat, decit eel ce s-a nascut trupeste din izvorul vietii, Sfintul Duh?, nul Deei credinta lucratoare prin dragoste da nastere la siguranta, la mintuire: stirnde ce credem, stim in ce eredem, stirn pentru ce credem (II Tim. I, 12), Biseriea-fiind "stilpul si temelia adevarului" (l Tim. III 15). lata forta care inlatura seetaristp.llL

Biserica Ortodoxa cauta sa fonneze eTedindo~i sfinti in raport eu Dumnezeu, smeriti si cinstiti in raport eu societatea; loialiqu'stapinirea eea dreapta, Or, credulii ~f sectarii pleaca de la superstitie si erezie,dela. inima rea si ginduri patimase (Matei XV, 19) si ajung la comunitati suspecte, .la grupari anarhice si organizatii violente.

Intr -adevar, mintea trebuie sa fie cultivata, iseodi toare; ratiunea sa mearga departe, dar in vederea mintuirii mintea lucreazatotdeauna cu sentimentul si vointa, niciodata nu se separa insusirile sufletului, deaceea s-a intrupat Iisus Hristos ca sa ne dea harul necesar de la eare avem inceputul mintuirii. Contestatarii, prereforrnatorii ~i reformatorii, intemeietori de comunitati biblice sau 111 numele Bibliei, cautatori de religie sau declamatori de texte biblice au ridicatIibertatea de interpretare a Bibliei la principiu vital al credintei, asa cum un stat civilizat ar decreta anarhia drept norma socials, unde ar ajunge! Mintea aredeplina libertate in domeniu1 tehnic, stiintific, social, filozofic. religios- istoriacornparata a religiilor naturii - or, in domeniul crestinismului, unde Iisus Hristos a fost, este si va fi Dumnezeu adevarat si om desavirsit - Logosul-intrupat, ce ar maiputea iscodi mintea?

Este adevarat, libertatea caracterizeaza fii11}ele rationale. Totdeauna Mintuitorul intreba: dad vrei?, daca doresti", dad erezi?, ciudera yorba de deliberate, de libertate personal a; dar dud era verba de cornunitate sau-autoritate, Iisus Hristos este categoric:

"Da Cezarului eeea ce este al sau si lui Dumnezeu ceea ce este a1 Sau" (Matei XXII, 21). Deci Biserica Ortodoxa nu ingra~e~te libertatea nimanui, dar este 0 indatorire a modela aceasta libertate spre binelepersoanei si folosul societatii: "To ate sint bune, dar nu sint toate de folos" (I Cor.VI,12 ; X, 23). Se cunosc atitea cazuri cind ratiunea necontrolata a adus multe neplaceri umanitatii. In crestinism stim ce a

6

cM~AuzA CRE:;>TINA

insemnat exagerarile ratiunii, maiate~ in Apus .. Unii teologi au justificat rninunile Mintuitorului prin ratiune - ca~egQ~-iile filosofice aristotelice - au pus alaturi de Biblie si "Summa theologica" a lui Joma D'Aquino. Papa Pius IX a spus: "Eu sint traditia" etc. Impotriva acestora:y~':"(lu ridicat urnanistii si initiatorii Renasterii, recunoscind ratiunii locul ei - m(li.<j,l~s Erasm din Rotterdam prin Elogiul nebuniei. Mai mult, nu s-a inteles ca 0 dataQl:iVenirea Mintuitorului orice religie naturista sia incheiat misiunea - religo-arePj"inJ,plinirea". Dumnezeu este Cll noi - Emanuel - (Matei I, 23), iar peretele eel din?l1ljloc- zidul despartitor dintre om si Dumnezeu - s-a darimat (Efes. II, 14) prin',jntrupare, ri'istignire si inviere, ratiunea a fost coplesita de certitudinea credinteii"daca Hristos n-ar fi inviat zadarnica ar fi credinta ... " (1 Cor. XV, 14).

Tot cauze generale sint :;;i¢erturile pentru intiietate, atit in ceea ce priveste suprematia - Biserica Apllseana1Tiedievala si. statele nationale -, cit si in ceea ce priveste prioritatea ratiunii - teologia inaintea filosofiei sau invers. De aceea credinciosul simplu, la venirea refQnrtei, a fostpus in situatia de a tagadui nu nurnai ceea ce a fost, ci el insusi sa-se .. eonsidere "mare tilcuitor", ostas al lui Hristos impotriva lui antihrist,

Dupa .xlescoperirea" pamintlll:ilQJ: noi, ucenicii indepartati ai lui Wyclif, Zwingli, Luther, Calvin, Pusen, Smith, Wi11i~11'ls, Swetendorf (Muller, Snew, White, Rowen, Russel), pre cum si spiritistii si teQspfijde .toate categoriile, in numele libertatii, au rob it atitea cugete si au dus in scla:vi~ atitea familii. Unele fractiuni dintre acestea, nepotolindu-si setea trufiei si vazindbl7~i parasiteceremoniile "baptismale" sicalculele "advente", si-au ales alti conducatori, formind grupari anarhice religioase.si organizatii violente ce terorizeaza lumea m0d~rna(cazul celor peste 3 000 de secte religioase din zilele noastre cu ceremonii macabre).

In concluzie, cauze, ca si mijloacele de proliferare a sectelor - In unele situatii se confunda - sint nenumarate, *vQxi:1cauta sa amintirn citeva.

I. - CAUZE AL~P ATRUNDERII SECTELOR i\. CAUZE RELIGIOASE SAuM¥tUEN'TA RAULUI

1. Forta demonica se manifysta.prin inIa!i~area satanei ca "inger de lumina", care ispiteste pe unii pentru ca sai;lp~inda trufia mintii si inlaturarea adevarului (II Cor. XI, 14-15). Slujbasii sai pot Jlla.lnasca evlaviei, platosa falsei smerenii. Diferite ipostaze ale saianei sint ingaduiteAy . .Dumnezeu pentru incercarea multora. Daca a putut aparea sub forma $arpeluii'~},Eden, poate aparea ~i sub forma "ingerului de lumina" in Iumea crestina, ChiptltB~rei celei de a dona este un balaur cu cap de miel si este numit "prooroc minci119§"PUs in slujba fiarei celei dintii, adica a raului original, diavolul, care dintru incepl~t~ fost pierzator de oameni (loan VIII, 44). De asernenea, profetii mincinosi ~u.·il~ela$i scop de a distruge viata si linistea credincio~ilor (Apoc. XIII, 11; XI~iii20; XX, 10); Sesizind "boldul satanei" (I Cor.

* BIBLIOGRAFIE REFERlTOAAEla: evolutiafenomenului, N. Mladin, Combatereafalselor revelatii, In "ST", II (1950), nr. 5-6,p.l~78-179 $.U. P. Rezus, Criteriologia falselor teofanii, In "Idem" I (1949), Dr. 3-4, p. 226-237 ; NrBalca, Aspectul patologie al persoanei urnane si pastoratia religioasa, In "Idem" VII (1955), nr. 7'-:8/i}:l. 485-510.

FEl,'OiviENUL SECTANT DE-A LUNGUL TflvIPULUf

7

XV, 55-56), Sf Pavel ne previne ca "uniicredincio§i'se vor indeparta de la credinta, dind ascultare la duhurile inselatoare si la invatat,ll1'l' satanice prin ratamicia unor mincinosi, care sint infierati i11 cugetul lor" (I Tim, IV 1-2) Credinciosii nostri trebuie sa stie ca diavolul nu poate sane infringap,rinispitele sale, daca noi nu-i cedam nici mintea, nici simturile si nu ne abatemV9insa (Iov II, 3-6),

2, Falsele noutati !ji "credinlaohginala'~.dtIC la inselarea multora fara discernamint si la intemeierea de secte. Senza!iily,t;iri, cult nou sau desfiintarea acestuia, inovatiile in alia si influentele unor filo~bfii, practici oculte sau refuzul unor rezultate stiintifice si multe altele creeaza grupWi~i comunitati izolate, insistind in greseala cu.tot oprobiul multimii. Mai mult, par~sesp,tari si continente considerindu-se drept victime nu pericol. In Scriptura citim;r", ', ,Va veni timpul cind l1U vor mai accepta invatarura sanatoasa, ci dornici de a aU?tl(altfel, isi vor alcatui invataturi dupa pofta lor si nu vor mai asculta adevarul si sevorindrepta catre basme" (Tit I, 14; I Tim. IV, 7). Intr-adevar, ereziile ~i riitacirile i$iau izvorul in i1uzii, povesti, superstitii vechi sau in banalizarea unor traditii ~i'datihi (Tit I, 10-11).

3. Dorinta de a fl conducator, Iider religios,fara a-si verifica vocatia si capacitatea, duce pe multi la ratacire saula parasiteanilldevarului. Exemple se pot da din Vechiul Testament; contestatarii preotiei lui A(lrpp,.(Numeli XVI, 3), revolta lui Core, Datan si Abiron (Numeri XVI, 1-40), "popii?§iproorocii baalilor, Astartei si dumbravilor din vremea lui Ilie (III Regi XVII-XIX),fiii lui Eli (I Sam. II, 10-12; 22-26; I Regi II si IV p.).'

In Noul Testament, secta fariseilor, cu intregcortegiul lor de slava desarta, este edificatoare. Fatarnicia, sub toateformelevize,a,za marirea, si Mintuitorul 0 condamna prin cunoscutele "vaimi" (Matei XXIII;13~29).

4. Sliibirea si deformarea itnaginii credin!ei.JMulti crestini care cred pentru unele interese, sau au 0 credinta rraditionala, supllsa,. nu au cultivat sentimentul evlaviei - iubire in Hristos, deei sint slabi de inger,l1upot sa-si justifice credinta ~j cad victime .vinzarorilor de iluzii' (I Cor. VIII, 9-"-10).

5. Refuzul adevarului revelat si nemulrumire'1.9~ a gasi totul. De aici incep 0 serie de scormoneli, de punerea pe seama Biblieia:.'fd de fel de lucruri, care n-au valoare, deci contestarea unor texte ale Scripturii ~ie~agerarea altora - cite capete atitea sensuri - ~i se naste secta. Noi n-am cllDoa.~te;t.l1imie, daca Dumnezeu nu s-ar fi descoperit. Am avea despre Dumnezeu 0 par~.r~,.o conceptie, 0 cautare. Or, Revelatia copleseste orice minte sanatoasa ~i crestinuladevarat nu crede de frica (II Tim. I, 7), el stie in Cine crede, pentru ce crede,amnne: .Dumnezeu s-a ararat in trup, s-a indreptat in Duhul, s-a vestit de ingeri, s,-a propovaduit intre neamuri, s-a crezut in lume si s-a inaltat intru slava..." (I Tim.fII, 16).

B. CAUZE SOCIALE SAU UPSA DE RESPECT INCOMUNITATE

1. Dorinta de cistig ~i tendinta de imbogatifeeste 0 cauza sociala de prim ordin. Multi parasesc adevarul pentru a se face "proferi", pleaca de la munca pentru

8

CALAuzA CRE~T1NA

a intra in legatura eu sectari saufae eolportaj eu obieete "religioase", ajungind la capatuiala, Luerurile nu sint noi/ca.zul familiei Anania si Safira (Fapte V, 9-11), iar din vremea Sf. Pavel avem exemplu .mincatorilor de bueate ... si cistigatorilor de bani" in numele lui Hristos(II. Cor. XI,· 20-23). Altii au facut din pintecele lor dumnezeul lor, cautind cisti g pe orice cale; rara rusine si rara frica de pedeapsa din partea oamenilor sau a lui Dt1111nezeu (Filip. III, 19 s.a.), amagind pe multi creduli. Acestia din urma nu-si dan s.earhadi de fapt ademenitorii lor n-au nimie eu Hristos, ei fae totul pentru pintecele 16fllesa!ioase (Rom. XVI, IS). Sectele, la inceput, of era ajutoare, ca apoi zeciuielilesi dai'ile sa numai conteneasca: "iubirea de arginti este radacina tuturor relelor, eei care auumblat dupa ea au ratacit de la credinta" (I' Tim. VI, 10). De asemenea, in societateabazata pe nedreptate, si unde Biseriea n-a activat, saracii, neputinciosii, neajutodltii, in nadejdea de a ajunge satisfacuti imbratiseaza coneeptele seetare.

2. Nerespecturea demnita/ii omului duce la fenornenul sectar ~i anarhie.

3. Contrastul intre lux §(siiracie, imbogatirea slujitorilor sau nerespectarea bunurilor comunitatii duee lCl9Ql1testari si nemultumiri,

4. Lipsa nuisurilor autoNi!ifii bisericesti in eazurile de nemultumiri din partea credinciosilor,

5. Lipsa de orientare contabila si neinregistrarea sumelor rezultate din servieii religioase ocazionale etc.

6. Confuzia intre cOlJlyhifatea bisericeasca si soeietate este un mare pericol, derutind pe multi si aceeptillq"l1_oul" sectar, cu tot sfatul inteleptului Gamaliel ca invatatma Mintuitorului l1Ll se.poate confunda cu nimie omenese (Fapte \I: 37-39).

C. CAUZE MORALE

Vieiile ~i pacatele de tot felul ale slujitorilor si credinciosilor nostri constiruie un mediu prie1nie de piitrundet.e ~i nastere de seete:

1. Destrdbalarea ill toate priviiuele duce pe unii la revoltii,pe altii la parasirea cornunitatii bisericesti sprea-~i>crea medii favorabile. Nerespectarea unor practici pentru intarirea credinrei celei.adevarare (post, rinduieli speciale sau exagerarea alrora pro due dezbinari),

2. Slabirea vietii de /dltiilie. Desigur, casatoriile rnixte sint inevitabile astazi, dar odata cu ele se distrug oS¢l-1ede datini, ivindu-se slabirea familiei ceea ce poate determina, in unele situatii, f0r111area de grupari anarhice si organizatii violente. De aceea Biserica, slujitori si credinciosi, trebuie sa fie perrnanent-veghetoare.

3. Lipsa de evlavie ~i slabirea moralitatii unor slujitori naste indoiala si ruperea din comunitate. De asemene~,'ainiilarea de catre preot a cercetarii unor dorinte ale credinciosilor produce izolare:

----_--- --,

FENOMENUL SECT ANT DE-A LUNGUL TlMPULUI

9

4. Ldcomia sub to ate aspectele este tot 0 sursa a iz;btlcllirii sectelor.

D. CAUZE CULTURALE

De-a lungul veacurilor, mediile de ignoranti au cultivatsuperstitia si au pregatit calea sectelor si ereziilor.

1. Lipsa de informare, de pregatire - in orice domellitl,nu numai bisericesc - creeaza premisele IIDor secte si erezii. Cunoasterea illvatatur~ipelei curate, aplicarea ei in viata, este un mijloc de a stirpi eventuale .focare sectare: "Cauta si vei gasi ; bate si ti se va deschide; cere si ti se va da" (Matei VU,"7).Poporul rataceste din lipsa de invatatura a adevarului (Oseea IV, 6; Mica III, IljMaleahi II, 7-8).

2. Confundarea Evangheliei cu 0 invatatura omeii~''}scf (Gal. I, 8) duce la

erezii, secte, contestari, falsificari. . .

3. Nepasarea [atii de conceptii gresite, ca si necunoa~t~r~ll:Snvataturilor ortodoxe creeaza confuzie, indoiala, izolare si se nasc"ill"atatori ITl~~9ino~i".

4. Nerecunoasterea meritului Bisericii in cultura P9poarelor si confundarea greselilor unor ierarhi sau teologi cu Evanghelia MilltuitoT)liui.

5. Lipsa de cultura generala si teologicaa-unor stujitorifde cult este atit cauza a aparitiei sectelor, cit si sminteala pentru multi.

E. CAUZE PSIHOMALADIVE - INCLINATII SPRE OBSC1l]JS:A,NTISM

1. Rdutatea sau perversitatea, patima de a pos~,q.~'prin toate mijloacele, inclusiv cele de intimidare si violenta - constituie o~auza a aparitiei sectelor (Matei XXIII, 15).

2. Gindurile urite, faptele necugetate, fugade Comul1i:tate, ura fata de aproapele ca si fuga de responsabilitatea personala, familiala si soci<l,gi,>care, necontrolate la tirnp, imping pe unii la invataturi gresite (Matei XV

3. Bolile incurabile, disperarea, schizofrenia subtoa.teaspectele, dementa, handicapatii, obsedatii, halucinatii, narcomanii, maniacodepresivii, drogatii-alcoolici, tabacici, halucinogeni etc. i~i gasesc refugiu in secte ~ighl1)ari anarliice, asa cum spunea ~i Sf. Pavel: " ... Fugi de cei cu boala (obsesia) cmtut1I6i'.rara rost, contraziceri necontenite din care se nasc pizma, c1evetirile, banuielIle 'rele ~l aIte vorbe ale oamenilor stricati la minte ~i lipsiti de adevar (I Tim.

*

Toate acestea si multe altele, trebuie avute in vedere>pelltru a inlatura pericolul sectar si a explica consecintele nefaste ale acestuia pentru.pacea Bisericii si linistea oamenilor. In acelasi tirnp, comunitatea umana a. organizat<l,sj,stenta celor in situatii aratate mai sus, sau mai grave. Biserica, dintru Incepl~~i,!a,asigurat un rernediu (exemplu: Vasiliada), 0 psihoterapie pentru ceicuprin~iCle .asemenea grave boli. Astazi, clinicile de specialitateasigura asistenta medicalatUtl(ror.

10

¢AI3AuzA CRE;;TINA

Preotul ortodox, misionar a,1§Svangheliei, are datoria sa cunoasca atit cazurile maladive, cit si metodele solutionai"ii 1n vederea evitarii unor injghebari sectare ... " (I Cor. XI, 19). In acelasi timp,pteotul ortodox trebuie sa fie atent pentru a nu produce el insusi sminteala, altfelse ridica altii cu pretentii de "ale~i si misionari" (I Tim. VI, 3~4).

2. Motive interne ~i exteme.ale raspindirii sectelor, Desigur, am vazut cum apar, cum se raspindesc, caresiriii:mediile de. aparitie ale fenomenului sectar, dar trebuie sa cercetam si rnotivele, displrldirii sau proliferarii sectare. Ivirea si raspindirea lor este atrasa indeosebi de uepaSarea preotului slujitor: crestinul paraseste cornunitatea, in dese cazuri, fiindG~.lJ.umai gaseste raspuns credintei sale. Influentele din afara sint de circumstanta dapa.'trairea in Hristos este adevarata.Lvoi de ce nu plecati ... unde sa mergem Doamne, .pmnai Tu ai cuvintele vietii vesnice ... " (loan VI, 68) ~i pe altul nu-l stim. Dllpa>dumnezei straini, surzi ~i muti nu alergam (1 Cronici XVI, 26; I Cor. XII, 2)'.9~zicem ca vamesul: "Dmnnezeule eel adevarat, milostiv fii mie pacatosul..;" (Luca;XVIII, 13).

De asemenea, prapastia intr~';cirbire si fapta a unor slujitori duce 1« contestari, retineri, indoieli si parasirea Bi~~ri~ii. Preotulmisionar trebuie sa aiba in vedere si sa mediteze permanent la experienti:lPi3.rintilorBisericii: "cum vorbim, asa traim" si cugetam, cautam sa realizam mintlf1rea prin trairea spuselor Mintuitorului: "credeti pentru ceea ce fac ... " (loan XV,. 24}. si a experientei Sf. Pavel: "Unnati -mi mie precum si eu urmez lui Hristos.,'." (1 Cor. IV, 16).

Avind in vedere cele doua"iD.8hve ale raspindirii sectelor: vina unor slujitori, pe de 0 parte, si mediul Javorabilpe de alta parte, retinem unele motive de ordin intern ~i altele de ordin extern. ..

A Citeva motive interne. ·:'_Cind vorbim de cauze interne ne propunem sa "motivam" patrunderea sectelor ~i riispindirea lor din pricina smintelilor ce yin de la unii slujitori, familia lor, rudele~i~Q~'; colaboratorii apropiati, precum ~i din cauza tolerantei viciilor (atitudinii antisociaIe a credinciosilor). A tolera ~i a justifica aceste vicii prin "slabiciuni omene~ti"aWd61ismul, tabagismul, desfriul, jocurile de noroc, pasiunile necontrolate, vorbele-musdare inseamna nu numai atragerea sectelor, sminteala si compromis, ci si unpericol a1' moralitatii pubJice: "vai de eel prin care vine srninteala" (Matei XVIII, 7):. ,'iviintuitorul.merge pina acolo, incit recornanda excluderea totala : "mai bine ~i-ardega de git 0 piatra de moara si soar arunca in mare ... c c (Matei XVIII, 6).

Motive de ordin intern:

1. Slaba pregiitire in dOl11 .. eniltlteologic si necunoasterea invataturii ortodoxe.

Se stie ca totdeauna preotul ortodox-a fost un factor de cultura. El nu s-a amestecat in certuri de suprematie si nici mr~i-a ingaduit sa confunde invatatura Mintuitorului cu filozofii sau cugetari omenesti .. Misiunea saa constat in a face crestini constienti de menirea lor in fata lui Dumnezeui 81 de cetateni devotati unei comunitati bazata

, : , ' .' '.' ,

pe dreptate. Sint cazuri insa, cin.dunii slujitorinu sint la nivelul .cultural al vremii,

nu cunosc invatatura ortodoxasrdin aceasta cauza nu pot raspunde intrebarilor firesti ale credinciosilor. Dupa ocolirea raspunsului, influenta sectaraeste gata. Lipsa

FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TlMPULUl

11

de catehizare, predica, cuvintari la ocazii liturgiee, istorice, neexplicarea cuvintului evanghelic si neapliearea lui la viata credinciosilor, maresc posibilitatea infiltrarii sectare. Preotn1 tara pregatire este un "slab profesionist", un obiect de atac a1 sectelor. Pus in fata confruntarilor, preotul nepregatit aduce mare neeaz credinciosilor, iar acestia, din lipsa de cunoastere, usor sint atra~i.~~ seete.

2. Moralitatea indoielnica In familie 5i.sodietate. Preotul tara prestanta, plin de vicii, este in obiectivul sectelor ... Preotul betiv, lenes, care foloseste vorbe urite, desfrinat, este un element-cheie alpi'itrunderii.se.ctelor in parohii si zdruncinarii spiritului de unitate spirituals a credinciosilor nO~Iti: Preotul lipsit de viata curata nu are niei 0 autoritate in fata credinciosilor sai. 13aca, intr-adevar, credinciosii mai tolereaza slaba pregatire a preotului, asupra imor;:jlitatii lui sint neiertatori, Scirbiti si de faptele urite ale parohienilor, unii credinciosidevin "poeaiti" si cauta refugiu in casele de adunare.

Pentru cine doreste cu adevarat mintuirea,quvintele Sf. Pavel sint eategorice: "nici betivii, nici desfrinatii, nici clevetitorii", .nici~ltii asemenea lor nu vor gust a Imparatia lui Dumnezeu (I Cor. VI, 10). Cu atitll1aimult pentru eel care a indraznit sa ia jugul lui Hristos. Cine este constient deIpiS~unea sa, va respecta totdeauna juramintul de la hirotonie marturisit in fata arlli~reului ~i a comunitarii: "imi voi confonna viata Ivea cu spusele Sfintului Apos~oF}-:\lyel. .. Ma voi supune arhiereului locului si legilor tarii noastre ... c c Asadar opriI~il,}nfiltratiei sectare profilaxia ei stoparea prozelitismului si readucere\lcredincis~.W)J; .: in sinul biserieii de unde au pleeat, depind in mare rnasura, dad nu in totalit~~F,.'de conduita morala a preotului, a familiei sale si a comunitatii parohiale, 'in gel1erat

3. Evlavie fariseica, tatarnicia in aet~Le'd~ cult, manifestarile teatrale si exagerarea ducla pierderea credinciosilor cafe cauta un model in preot. Credinciosii nostri au avut traitori in Hristos, in aceasta glie,4intru inceputul crestinismului. Din moment ce ne-am nascut crestini ca popor, aVel1).i~ firea noastra, in geneza noastra, o zestre spirituala unica. Or, slujitorul, prin lipSa.cle evlavie, savirseste 0 crima impotriva inaintasilor, perverteste si modifica lllfiinta parohienilor niste nestemate ascunse, care ne-au identificat de-a lungul ydacurilor. Biserica dintotdeauna a contribuit la unitatea neamului, si de aeeea p~e9t91 care devine srninteala si este parasit de credinciosi, iar acestia tree la seete,. vasuporta pedeapsa vesnica a lui Tuda ~i blestemul stramosilor nostri, Limba st£16ita, fraza bolborosita, rugaciunea batjocorita, cintarea falsitlcata sal! adaptata, slujbele - teatru comic sal! dramatic, toate acestea determina pe seetari sa-~i mareascavrindurile. Se stie ca evlavia credinciosilor copiaza pe a slujitorului..Unele pato!1ii atrag seetele din lipsa de traire crestina (Matei XXI, 13). Sernnele. exterioares.ale=evlaviei: inchinarea, pleearea capetelor, ingenuncherea au ajuns raritati inbis&ricii. Sectarii, pentru ademenirea credinciosilor, desi combat actele de. cult si evhwie, si-au insusit unele traditii :;;i datini strabune. Perieolul este iminent. ..

Exagerarea unor momente liturgice produ6de asemenea tulburare. Evlavia trebuie sa fie tID mijloc de manifestare a credil1teicelei adevarate plecata dintr-un suflet care cauta linistea, cainta, pocainta sincera~irespectul pentru cele sfinte.

12

cALAuzA CRE~TIN,\

"Spectacolul cu efecte.exterioare" place lU10r indivizi rara sensibilitate. Biserica, prin harul ei, linisteste, calmeaza, satisface, nu estompeaza, irita sau ingimfeaza. Preotul adevarat si misionaml.Iacercat procedeaza cu mare delicatete pentru a ajunge la unitatea duhului in legatura pacii (Efes. VI,13), adica la comuniunea desavirsita.

Deci, aspectul slujiriilUi Hristos prin evlavie constienta tine credinciosii in comunitate. In caz contrar, atltsectele, cit si gruparile anarhice gasesc usor teren favorabil.

4. Lipsa de orientare<(1pteotu!ui sau absenta tactuluipastoral in raport cu credinciosii duce la eonflicte, la izolare, si ehiar la spargerea unitatii parohiale. Se eunosc eazuri mai ales la oni~e, unde sint mai multi preoti, cind parohienii sint irnpartiti, incit nu-si mai potsatisfaee sentimentele lor firesti de evlavie. Aeestea, pe de 0 parte: pe de alta parte, preotul nu trebuie sa confunde biseriea si avutul ei ell propria feuda. Desigur, auexistat .in istorie eazuri de minastiri si parohii eu averi mostenite, dar aeeste au fostcpuse in slujba comunitatii, pentru binele tuturor, nu a slujitorului. Daca sint cazurievident, rare ~i astazi, preotul trebuie "sa fie un iconorn credincios" (Luea XIX, 17),saadministreze dupa regulamentele in vigoare asemenea posibilitate, nu sa devina pest~;;noapte "bogatul care i-a rodit tarina" si nu stie ee sa mai faca eu atitea bucate (L:uCa XII, 17).

Alti credinciosi au Ul1ele'(%iceiuri~i apucaturi, fie insusite, fie tolerate de alti credinciosi, necorespunzatoare~l1oralei si vietii crestine. In asemenea situatie, preotul are indatorirea sa le elimine'suprudenta, explicindu-le provenienta, cu dragoste si rabdare, fiindca inovatiile ~ia4augirile ,,~trica obiceiurile bune ... " (1 Cor. XV; 33). Preotul trebuie sa se identifice ciItraditiile sfinte, ell obiceiurile crestinesti in diferite ocazii. Un misionar desavir$it..~iun slujitor constient va cunoaste toate problemele din parohie.

Un capitol aparte il COl1$tituie atitudinea corecta si loiala a preotului fat a de organele locale de stat, def~c~orii responsabili din intreprinderile san sectoarele agricole de pe tentoriul pecatese afla parohia. Chemarile $i participarea activa la solicitarile autoritatilor 10cale"r.rebuie sa aiba ecou in inima preotului. Preotul fiind treaz In orice imprejurare (ILTim. II; 22-23), lupii rapitori, si in aeest caz, nu vor putea patrunde in turma eea.ellVlntatoare (Fapte XX, 29).

5. Lacomia sub toatepspectele ,~i arghirofilia. Aceasta cauza provoaca mari neplaceri credinciosilor. fnsu~iJucla Iscarioteanul si-a pierdut apostolatul din cauza banilor (Matei XXVI, 15).>Arlania si Safira, pentru lacomie, au fost exclusi din comunitate si au cazut sub blestemul apostolilor, mintind pe Duhul Sfint (Fapte V, 3). Cu adevarat, goana dupa banl>'.este obirsia tuturor relelor, chiar si "ei'iderea din credinta ... " (I Tim. VI, 10). Apeasta tragica.si permanents constatare este, In acelasi timp, piatra de sminteala pentru multi credinciosi. De aeeea, ei parasesc enoria si merg la seetari. Preotul misionar care slujeste la altar, de la altar maninca (1 Cor. IX, 13), dar nu trebuie sauitl;ea "povara" pus a credinciosilor apasa pe propria constiinta. Ca misionar, trebuie sa aiba permanent in inima cuvintele: "n-am napastuit pe nimeni ... eu nuinile mele mi-am cistigat piinea!" (I Tes. I, 9).

FENOAIENUL SECT1NT DE-A LUNGUL TIlvlPULUI

Mai mult, se recunoaste preotilor calitatea dereducatori ai credinciosilor tul ingaduie, pC llnga plata rnuncii, dreptul dea. completa salariu din buget -ohiei. Multi nu inregistreaza corect veniturile ~i· de aceea se pare ca nu "cl~tig li se cuvine, in mod onest. Altii pun taxe cu caracter retroactiv si "prind" credi .sii in momente Iirnita. Cind ar trebui sa inteleagasituatia creata (inmormintai

tez, cununie) si sa intareaaca eu forta cuvintului eredinta celor de fata, preot iate registrele contabile ~i incepe calculele ... " PUSln situatie neplacuta, credincios chita sumele, dar biserica l-a pierdut si pleaca abatut, abandonind deseori credit trecind la secte. Mai gray, pentru servicii caredecurg din misiunea preoteasc 1 dar ati luat in dar sa dati" (Matei X, 8), unii membri ai familiei preotului interv cer unele avantaje. S-a mai spus, si repetamrpfeotul cu adevarat misionar buie sa fie iubitor de "ci~tigmi urite" (LTim. VI, 8$i1]), iar probJemele financiz fie rezolvate de epitrop si Consiliul parohial, reprezentantii alesi ai enoriasilo

6. Ingiiduiniii pentru vicii din partea autoritatii ecleziastice. Daca pree vrednici sint lasati ill voia lor, atunci si sectantiimisuna. Sint slujitori care nu 11 virsesc slujbele dupa rinduiala. Unele parohii sint las ate in bataia vinturilor secta . altele sint ocupate de elemente insuficient ptegatite sau sint trimisi ace edepsiti' pentru vicii!, san din alte motive deotdincanonic. Ceactivitate dep Ll ce indreapta acestia?

Se cere ca preotii sa fie exemplu de moralitatei-slujire, vocatie si patriotis ~ pilda ar putea fi pentru credinciosii lor preotiarghirofili, betivi, fumatc doielnici in ale slujirii, compromisi in.a.face dreptat~,lngimfati, lipsiti de orient; ciala, sub nivelul cultural-teologic, nepunctuali;Ia.ra<dragoste de aproapele, lip: : simtul datoriei!? Se stie precis ca fenomenunsectar creste si prinde teren, nctie de neglijenta sau 1ipsa de responsabilitate aspreotului. De aceea, Sf. Pa: ragea atentia lui Tirnotei si Tit si prin ei noua: ,;rotul este curat pentru cei cur; If pentru cei intinati si necredinciosi nimic nu este. curat, pina ~i 111i11tea si cuge

sint spurcate ... " (Tit I, IS). "C\luta sa te j'nIati~ezilnaintea lui Dumnezeu ca n incercat, ca unslujitor care n~ede ce sa-i-fierusine si care propovaduie ept Cuvintul adevarului" (II Tim. II, 15).

La rindul sau, preotul trebuie sa Iupte irnpotriva viciilor enoriasilor, fie p iovedanie, fie prin forta cuvintului dela amvon. Toleranta credinciosilor, acoperi ciilor, "imparta9irea" comuna, preot sienoriasi -a pacatelor, duce la grave abai Ia inmultirea sectelor.

*

In concluzie, toate motivele interne provin;.;~ireet san indirect 91 111 ulti istanta de la preot: "daca aluatul este bun si fral1),~l)tatura va fi la fel" (Matei X 3). Acolo unde preotul este constient de.chemarea ,;~u v-am ales pe voi din lume oan XVII, 15 -16) si credinciosii asculta glasul hl~il)vederea rnintuirii ~i savirsi tot lucrul bun (loan X, 5). De asemenea intr-cparohie dupa plecarea unui sluj evrednic trebuie 0 deosebita activitate pentru reeducarea credinciosilor. •

B. Motive externe. - Aceste motive se datorescfluxului social continuu. Asi ste 0 necesitate miscarea populatiei de la sat la ora~. si invers. Odata cu flu xu

14

CALAuzA CRESTINA

refluxul populatiei creste ~i COTJ:1unicarea intre oameni, informatiilede toate categoriile, inclusiv ideile religioase, m~rescinteresul pentru contacte in diferite domenii. Omul zilelor noastre nu mai poate .sta<izolat. Noile conditii de viata, fabricile si uzinele noi, intreprinderile si schimbukde muncitori, toate duc la contacte mai strinse si mai diversificate intre oameni. Defli~emenea, experientele de munca, intilniri pe santiere, transferari dintr-o parte in a1t~A1arii fac sa circule ideile, sa se intensifice legaturile, sa se cunoasca oamenii mai. bine, sa se respecte mai mult. Or, una dintre legaturi este si cea pe calea religioasa. fata, asadar, atitea motive externe Bisericii Ortodoxe, dar in interiorul localita!ilor,(iease infiltra pareri sectare. Pe de alta parte, si cu mult mai gray, ideile religioase."importate" pe diverse cai usureaza, influenteaza sau sustin fenomenul sectar.Od~tapatnllis acest fen omen, reprezentantii sai fol;sesc o serie intreaga de metode, ~ideruteaza pe 'cei ce traiesc aici si respecta obiceiurile

si traditiile strabune. ..

Motivele externe ale pattimderii sectelor in lara no astra l~i au obirsia tot in afara granitelor Patriei. Printreaceste motive putem enumera:

1. Unele profesii, cumcarfi: pictor.vsculptor, arta instrumental a - inlesnesc trecerea in "casele" de adunarei-: Acestia atrag. usor in comunitatile sectare unele persoane oscilante in cele alecredin!ei ortodoxe si cautatoare de cistig cit mai facil. Unii meseriasi particularircroitori, cizmari, fotografi, mecanici, instalatori sanitari, electricieni, pentru un "blid.de: linte" intra in serviciul de ispititori ai credinciosilor ortodocsi sau ai unor credulis.de la alte culte. Acesti meseriasi "cinstiti", "de incredere", garantati, frizeazasiio.evlavie traditionala si insista in cele "ale Domnului" cu "post si rugaciune" cu remJntari si chiar, l$i of era gratuit serviciile lor pentru a capta bunavointa interlocutomlui. Tot acestia usureaza unele temporare angajari, mai ales din provincie, in vederea scopuluiprozelitist. Schimbul de experienta si recomandarea pentru deplasariJiti alte localitati, sau in diferite statiuni de tratament si odihna ale sectantilor unde)7;fratii" sintgata sa 0{ere multe avantaje, constituie un motiv ca eel racolat sa devini'h,,lU111inatcu duhul'L'.

Preotul ortodox, detinatpr al plinata!ii haruluipreotiei trebuie sa vegheze ell toata responsabilitatea pentruprevenireasi liehidarea rnotivelor externe. El trebuie sa previna credinciosii despre riocivitatea aeestor "teoretieieni" Desavirsirea credintei noastre este Tisus Hristos, acelasi .jeri, azi §i in veci' c (Evr. XIII, 8). Un credineios adevarat nu poate parasi Biserica strabuna pentru 0 noua profesie, pentru lin nou loc de munca sau lin transfer dintrsun colt in altul al tarii,

2. Casatoriile mixte. -Desigur, dragostea dintre doi tineri este baza fireasca a unirii pentru viata. Dar aceasti'Ltmire 1111 trebuie sa aiba seopuri straine traditiilor si obiceiurilor poporului nostnt'atltde ·incercat. Casatoriile mixte preocupa nu nurnai Biseriea, ei si intreaga IUl1ie:(Dr, unele casatorii sint facute nu dinindemn firesc §i din intelegere sufleteasca, ci5'1nt mai degraba niste aranjamente in vederea unui scop prozelit si sectar, antiso6ial~i neloial. In unele cazuri casatoriile mixte sint facute si pentru parasirea tadlsub pretextul ca unul din parteneri este ehemat de .frati", iar eel care si-a parasi'tctedinta ~i neamul pleaca in necunoscut. Acolo .fratele" are si alte "surori"; iar roma:rrca$ica pierdut, odata eu credinta stramoseasca si patria parinteasca.

FENOMENUL SECTANT DE-A LUN(if.!,l, TIMPULUJ

15

Alte casatorii au si alt caracter: "fratii" ofera16cuirita acelor fiice ale Babilonului care-si cauta fericirea in afara muncii cinstite si familieicurate. Multe casatorii sint pepiniere de discordie intre rude. Exista "drepturi" (ileOlllului, dar acestea nu forteaza

natura si glia care te-a plamadit si hranit. .

3. Participarea la diferite ceremonii. - In ultima vreme, casatoriile, despre care am vorbit, au devenit 0 adevarata parada a niodei~i 0 renuntare la traditiile de veacuri ale poporului nostru. "Fratii" ilnpresioneaz{'(prin cadouri si coplesesc prin tactica primirii in comunitate. Neoficiindu-se legodna, juramintul pasrrarii- tainei cununiei nu mai are loc, responsabilitatea continuath familiale nu se mai pune si iata ca multi tineri, mai ales destrabalati si necontrolati de parinti, gas esc refugiu in cornunitatile sau 'gruparile sectare. Unele dintre .secte sint mai rigide, dar altele recomanda casatoriilede proba pentru rezolvareaunor probleme sociale - buletin, serviciu, transfer etc. sau, mai gray practica incestl.ll'$l prostitutia ca acte de cult.

Adeseori, credinciosii ortodocsi.vmai slabide 'iriger, sint atrasi de asemenea ceremonii ~i parasesc Biserica stramoseasca pentrtl.adunarea sectara.

Taina cununiei in Biserica este, pe linga juraluintul castitatii, 0 binecuvintare i;,l lui Dumnezeu pentru continuarea vietii psihofizibe a omului. Cununia nu-i un contract social, ci 0 responsabilitate In fata lui])}lmnezeu ~i a vietii insasi, De asemenea, cresterea copiilor in traditiile sfinteint~~~~te specificul neamului nostru, identifica, se aprinde ~i se cultiva flacara stramo~easq:i.Sintem de acord cu casatoriile mixte atunci cind se cauta adevarul ~idragostea.;;'~t~dtul ortodox nu trebuie sa fie insa de acord cu hotaririle pripite ale tinerilor, Iara~tlr~a parintilor si cu niste dorinti

trecatoare, dar care pot avea urmari hefaste. .'

Asa-zisul "Botez" testamental al sectelor constittlie un prilej de propaganda si prozelitism pentru cei ce nu stiu de cesi cind au fosfbotezati in Hristos ~i ca acest botez In Hristos nu se poate rep eta si .nu esteoeeremonie, un sirnbol, 0 imitare a botezului cu apa spre pocainta, ci acesta este bote?uLou Duhul Stint si CLl foc, adica se sterge pacatul stramosesc si primim harul cre9teriiHuhovnice9ti si mintuirii noastre. Botezul-bilci sau botezul la maturitate ~ este tot 9<parada a modei fariseice de a se imbraca .fratii si surorile" in camasialbe de parCa'<lsta ar atrage forta iertarii prin

jertfa de pe cruce, nu pocainta, nu interiorul. ..

Un alt prilej, in scopul atrageriicrestinilor-enedocsi, folosit de sectari este parada ducerii .fratelui" fa groapii. Desi nu cred-irr'lnvierea mortilor si nu pregatesc suf1etele adeptilor pentru judecata particulara si (1)st<)asca, sectarii folosesc pompele funebre in scop prozelitist. "Fratii" au oblig~tiaBa mobilizeze rudele si prietenii celui decedat in vederea inmormintarii, sa stringa <±,o.l1duri pentru familia indoliata dovedind 0 solidaritate fortata si un atasament fals. ;tr'oata parada este impresionanta, dar scaca, rnra duhul stramoscsc al icrtarii si santtariicelei de pe urma,

4. Noutati ale 'lumii de dincolo, - Sint foarte multi credinciosi ademeniti de "nouta!i" in domeniul credintei si din aceasta cau~a sectele patrund la inceput cu potolirea curiozitatii si apoi of era celui interesatdatele si sursa noutatilor. De asemenea, comentariile si pronosticurile asupra undf,,(fenomene naturale (cutremure, eclipse, inundatii, comete 9i caderi de stele, cataclisme etc.) atrag pe nestiutori ~1

16

ci\lAuzA CRE~TINA

maresc gruparile sectare. Caleuleleadvente, ce nu lipsesc din nici 0 secta, grupare anarhica sau organizatie religioas~jyiolenta, maresc interesul celor caldicei in credinta (Apoc, XX) pentru "noutati"~rcalcule in religie.

" Noutatile" lumii de dincolesint necesare in alt domeniu, or, in viata spirituala a credinciosilor nostri, via!§. destJll de bogata si verificata de peste doua milenii, nu ar putea avea loe noutati Ian1·§.tir~a ierarhiei apostolice si inforrnarea clerului. De aceea, Biserica Ortodoxa Rom§:i;J,i,i inca din 1949 a initiat .in fiecare an, in serii, Cursurile de indrumare pastoralji.simisionarapentru preoti. Tot aici se discuta cazurile speciale sau izolate de infiltratiesectara, componenta colportajului, analiza brosurilor de propaganda, originea si scoptil1or prozelitist si antisocial.

5. Bibliile confesionale.sec; extrase din acestea (profetiile din epoca exilic a ~ In special Daniil si datele dini\poealipsa eu traduceri adeevate) - oferite curiosilor, in dese eazuri influenteaza cugete1e unora si incep a frecventa "case" de adunari. in ultima vreme, datorita tehnicii tJpogJ;afice deosebit de avansata san chiar utilizarea xeroxului, credinciosii ortodocsi sint loviti de asemenea schije "religioase" in diferite loeuri de activitate. Reviste re®()tate in limba romana si care sint tiparite in strainatate, cu continut "duhovnieesc", brosuri ale "diii drepte", ziare "ziditoare", adevarul Bibliei, "odihna" in Domnul, "Calea"jI;lviata, "ajutor" de sus etc. sau ehiar simple serieri "de duh" constituie 0 cauza ainfiltratiei seetare, deosebit de insistenta si toto data

periculoasa. . ; ..

6. "Smercnia" cea pli;ic~tqfDomnului este a inimii, asa ca nu mai este nevoie de locasuri somptuoase inaltat~de boieri din exploatarea altora, Sub aceasta masca se ascunde un gray pericol denigrator pentru Patrimoniul cultural national. Multi adepti ai sectelor in' fanatismulIor au distrus monumente, icoane, vesminte, vase liturgice si obiecte de 0 inestimabila valoaresi irecuperabile. Mai mult, s-a intensifieat si traficul de asemcnea odoare.ssectarii avind legaturi CLl diferite cereuri de peste hot are interesate in a distruge.bunurile noastre spirituale. Pentru a-si atinge scopul, sectarii si-au transformat caseleJor, de adunari in centre de propaganda impotriva culturii noastre vechi incercind,in acelasi timp, sa strecoare in rindul tineretului un indiferentism fata de tot ceeacene-au Iasat stramosii.

7. Pocainta .icea adevardtd" propagata de sectari. Aceasta motivatie apartine atit praeticii din tara noastra..dar si influentei lumii "religioase" de peste hotare, "Noutatea" pocaintei consta din.acea acuzatie adusa Bisericii stramosesti di este neschimbata, rigida, plina de.praotici depasite, este sustinuta de preoti interesati, nu mai este la moda, nu lasa.pe.e~edincios liber, aceasta este practicata de batrini nestiutori si depasiti. Pocainla;,spui1 ei, este a timpului, a tineretului, libera si descatusata de canoanele vechi. Este necesar pentru "pocainta cea adevarata", inlaturarea tuturor obiceiurilorsi .traditiilor, tot cultul vechi si imbratisarea noutatilor .fratilor" de pretutindeni.

.Pocainta" recomandat~de sectari este falsa, rara sens pentru intelegerea credinciosilor si duce Ia ruperea de eomunitate. Ca si fariseii, sectarii condamna pocainta vamesului, vamesul.fiind oriee credincios constient de prapastia dintre el 9i Durnnezeu din cauza pacatului, .Or,pocainta "eea adevarata" recomandata de secte

FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI

17

este de fapt tagaduirea ajutorului lui Dumnezeusi. anularea meritului omului pentru mintuirea lui, fiindca sectarii se autointituleaza;;ale~i 9i sfinti", uitind chiar textul Bibliei: "Dumnezeu celor mindri le sta impohiya si pe cei smeriti ii inalta" (Ps. CXXXVIII 9i Luca XVIII, 14).

Infiltratia sectara, motivele acesteia pot fidiniinuate sau sterse atit pe linie interna - asa cum am vazut - cit 9i pe .lmie extel1la, prin stilpul de foe al adevarului care trebuie sa fie preotul ortodox "treaz in to ate" cele ale credintei (I Tim. IV, 12).

II. - cITEVAREPERE ISTORICE

ALE FENOMENULUI CONTESTATAR RELIGIOS

Autori de "sectologii", dintre cele doua razbqa,ie mondiale, n-aveau pre a multe date despre feriomenul sectar. Era firesc sa fie a§a,deoarece mass-media nu avea 0 dezvoltare 9i 0 raspindire ca in zilele noastre. St1.ld.ii§i articole dupa eel de-al doilea razboi mondial, 1a inceput, aratau d de fapt"secrele nu au istorie pentru d sint trecatoare". Or, lucrurile s-au schimbat; dad n-auavut istorie la noi, au avut un inceput, un apogeu si un sfirsit ca orice miscare.-Uaele secte sau grupari religioase au constituit motiv de persecutie in regimuri1e :tr~cute si 0 permanenta concurenta de racolat adepti. Or, odata cu intrarealor in legalitateprin recunoasterea functionarii, vorbim de culte neoprotestante egale in fata legii.iI1tr~un raport de egalitate intre ele, dar si cu obligatia respectarii credinciosilorceiorlalte 9i stavilirea prozelitismului. De aceea, dupa Legea cultelor (1948), putem vor]Jide 0 nona orientare In regimul cultelor. Ele au dreptul de a-si exercita cultul,4~r9i indatoriri fata de Patrie ca cetateni egali In drepturi si responsabilitati. Inclirniltul religios din Romania, cultele se cunosc intre ele, conducatorii lor se respeota, 'se stie lnvatatura sau conceptia fiecaruia si este 0 necesitate ca fiecare credinciossa fie loial tarii in care 19i duce existcnta, fie ca este roman din neam in neam, fie ca apartine unei nationalitati conlocuitoare. Aceasta noua situatie 'schimba §i'Optica, in general, si face sa se respecte fiecare credincios in parte. De aceea, fiecare cult are un istoric, 0 obirsie si un scop totodata, iar radacinile trebuie cautatepenttu a se da raspuns 9i a se gasi solutii in cazul propagandei sau prozelitismuluiarbitrar, in practica sectelor.

a) Neascultarea si mindria - izvorul ratacirii. - Contestarea, opozitia sau pretentia de a fi ea Ziditorul, apare inca dinainte.de organizarea Universului. Este yorba de caderea lui Lucifer, din cauza mindriyi~i a slujitorilor sai: Arhanghelul Mihail, in cuvinte ingeresti, a rostit celor taradc:trup: "Sa stam bine, sa stam ell frica..." si atunei satana, ca un fulger a cazut dil}1Cer (Luca X, 18).

b) Duhurile rele au cautat totdeauna saihtuneee in om ehipul si asemanarea cu Dumnezeu, iar ill Gradina Edenului' vrajma~ijlse apropie de zidirea miinilor lui Dumnezeu, ispitindu-i eu anna sa, mindriar-; .. :rV-a interzis sa mincati din rodul Pomului pentru a nu ajunge ea El ... " (Facere III,:2-7).

A Vechiul Testament. -1) Dupa caderea.Mlpaeat, din cauza neascultarii, si natura s-a vitregit (Rom. VIII, 22), iar du~mqnplkv<ietii, diavolul, conform libertatii

18

·.C;ALAUZA CRE~TJNA

limitate pe care 0 are de la Dll1TIneZeU, si-a continuat activitatea paralel cu Providenta divina. Uciderea lui Abel de¢atre. Cain (Facere IX,1-16) ; Potopul etc. (Facere VII,10-24), nelegiuitii Sodomei§iGomorei (Facere XIX, 12-29) sint citeva exemple (F acere IV - VIII).

2. 0 data cu chemareaslui.tsvraam, treptele Descoperirii lui Dumnezeu capata contur (Facere XII, 1), darisp~titorul actioneaza si se infatiseaza chiar in fata Ziditorului, asa cum este caz),ll.Jui Iov (Iov II, 1).

Fiecare etapa a RevelatieiqinVechiul Testament este bintuita de eel ce si-a pierdut menirea pentru care a fost crea.t.Xrajma:;;ul intervine in istoria biblica, este prezent intre fratii lui Iosif (Facere XXXVIJ,.1-28) si adinceste prapastia intre sufletul omului :;;i Dumnezeu prin inchinarea lana..tun'i, insufletirea astrilor, jertfe catre animale, crearea idolilor pina la perfectiunea Idr,[11.zei si zeite ... "mu!i 9i surzi ... " (Rom. T, 25).

3. Nici poporul ales nu-estescutit de. asemenea fen omen. Dupa patru sute de ani de robie egipteana, Moise~s~etagaduitca ar fi ales allui Dumnezeu si vrajitorii 9i contestatarii Egiptului savlr9~s~ lueruri uluitoare pentru a demonstra originea divina a faraonilor :;;i inteleptilor lorJ,Iriumbra .tuturor statea diavolul. Satana, mai tirziu gaseste chiar prilejul inlocuirii'predintei in-Dumnezeul eel adevarat (III Regi XVIII, 37) cu zeitati egiptene, maial~scele reprezentate prin vitelul de aur (Faeere XXXII, 1-14). Incercarea de a inlatJ.11.';apreo!ia de vocatie, harica a lui Dumnezeu - preotia lui Aron - cu alesi ai comunita!iinec;unoscatoare si credule este 0 abatere: cazul lui Core, Datan si Abiron, dar DUJl1l1ezeu nu intirzie sa le trimita pedeapsa: daca Lucifer a cazut din cer, slujitorii saiGop~, Datan si Abiron au fost inghititi de pamint de vii (Numeri XVI, 32-35). PeriQad~premozaica si rnozaica, ca si regii si judecatorii, este 0 perioada de instituirea..e;ultului divin si de instalare a preotiei de vocatie, toiagul lui Aaron (Numeri ~VI1).

4. Vremea profetilor are.,9arie mai Iarga. Pe linga gruparile separatiste ale poporului biblie, intervin c0n.ta.?tele cu alte impara!ii. Robiile :;;i exilul (babilonean, asirian, sirian etc., precum 9i,<.:ycerirea romana) incearca desfiintarea cultului adus lui Iahve ell ceremonii in eil1~tC)a zeitatilor naturii. A§a cum Moise isi insusise eultura Egiptului, profetii eapa,a experientasi stiinta altor neamuri (hititii, sirienii, babilonienii, ealdeii etc.). iar,plH~ctul central al profetilor este eliberarea, izbavirea: acestea, insa, nu-s temporale;ci vesnice prin venirealui Mesia (Isaia LIII; Ezechiel I; Daniil I; Ieremia I).

o imagine sugestival11.privinta cultului si exercitarii lui, a slujitorilor cu ehemare (preotii) si a profitorilcr :;;i a falsilor inchinatori, ne-o . da momentul jertfei lui Ilie de pe Muntele CarnieF'(IU Regi XVIII, 38-40).

In afara profetilor faptei(llie, Elisei etc.) profetii mici pun in valoare misiunea preotilor cu vocatie in mijlop~~ poporului si sint neiertatori fata de falsii profeti: " ... caile Domnului sint drept{j: cei drepti umbla pe acestea, cei razvratiti cad pe ele" (Osea XIV, 9). " ... popol"ul piere din Iipsa de cunoastere ... " iar destrabalarea, betiasi desfrinarea iau mintile gmuhli" (Osea IV, 6, 11). Altii prooroei sint si mai neiertatori: "A§a vorbeste Dqrnnul despre prooroeii care ratacese pe poporul meu, care, daca sint imbuibati v~§tesc pacea iar daca nu 'Ii se pune nimie in gura propovaduiesc razboiul sfint .. :Vazatorii vor fi dati de rusine, ghicitorii vor rosi si

FENOMENUL SECT ANT DE-A [UNCUL TIMPULUJ

19

tori isi vor acoperi barba... Ascultati dar lucrulraeesta ... voi, carora va este scirba de dreptate si care suciti tot ceea ce este drept; ivoi care ziditi Sionul cu singe si Ierusalimul cu nelegiuire. Capeteniile cetatii judeca pentru daruri, preotii lui invata pe popor pentru plata si profetii proorocesc pentru bani; si mai indraznesc apoi sa se bizuie pe Domnul si spun: "Oare nu este Doninul in mijlocul nostru ? Nu ne poate atinge nici 0 nenorocire!" (Mica III, 5, 7,9-,11). "Vai de pastorul de nimic care i!i paraseste oile ... " (Zaharia XI,17). "Caeibuzele preotului trebuie sa pazeasca stiinta si din gura lui se asteaptadreapta invatatura, pentru ca el este un sol al Domnului ostirilor" (Maleahi II, 7).

5. Perioada profetilor si in acelasi timp Vechiului Testament se incheie cu

Sfintul loan Botezatorul. Botezul savirsitde eLsauin numele practicii "pocain!ei" lui este luat astazi etalon de catre nenumarate+secte zise crestine. Insu~i loan marturiseste: "Cel ce vine dupa mine va va botezacu Duh Sfint si cu foe" (Matei III, 11). Focul este invierea Mintuitorului, arderearomului celui vechi, dezbracarea lui de haina pacatului si imbracarea in Hristos:,,,Citi in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat (Gal. III 27.) Sfintul loah>qre cuvinte de dojana pentru cei instabili, curiosi si ispititori, farisei, saduchei~ialtii."Pui de vip ere de ce fugiti de minia viitoare" (Matei III, 7) ... orice porn earenl.k;face rod bun se taie si se arunca in foe ... " (Luca III, 9).

lata atitea exemple de opunere, contest~rE' falsificare sau impunere de "dumnezei" straini si "terafimi de tot felul" (1 S~lnuel XIX, 13). Totdeauna s-au incercat influente straine asupra adevarului revelat;pe de 0 parte, pe de alta parte; aceeasi forta a raului si anna a sataneij-rnindria, a'illcercat sa due a Iumea in intuneric. Acum apare si 0 literatura fantezista (apocrifelejpentru a abate poporul de la adevar,

B. Noul Testament. - In carfile canoniceale Noului Testament, rnindria, asa cum vorn vedea, a fost "intiiritii de diavol clleg6i~11lul si avaritia. Fenomenul sectar biblic apare bine conturat in epoca Mintuitorului:Satana, crezind ca Noul Adam, Iisus Hristos, ar fi' numai om cu puteri supranahlrale, nu Dumnezeu-intrupat, se apropie de El,ca oarecind de Adam eel din Eden oferindu-i splendorile acestei lumi: slava, bogatia, "ajutorul" si "colaborar~a".sa. La aceasta oferta, Domnul raspunde: " ... inapoia Mea satano, Domnului Dumnezeului tau trebuie sa te inchini ... " (Matei V, 1 0). Aeelasi procedeu al vrajlha~ulni diavol il folosesc sectarii pentru ruperea unor credinciosi din sinul alter culte.

1. Planul "strategic" al sectarismului de astazi este usor de sesizat chiar in

timpul Mintuitorului. '

a) Secta sau partida fariseilor era constituitadin arhiereii si supusii lor. Nu mai credeau in Legea veche, dar 0 foloseau in se('!purile lor personale. Nu pricepeau nirnic despre viata de dincolo, - vorbeau despre.'f~~iere, ingeri (Fapte XXIII, 8), in schimb "ingrijeau morrnintele" si respectau tot9~~e11l0nialul: aduceau jertfe, posteau, se rugau prin piete 9i pe la toate colturile sa-i v~d~;'lLUnea (Luca VII, 30). Se ClllOSC si nume triste: Ana ~i Caiafa eei care au semn~ts,entinta de moarte a Mintuitorului Hristos (loan XVIII, 12-24). De fapt "falsitatea:credintei" lor 0 arata chiar Dornnul nostru Iisus Hristos (Matei XXIII, 2; Luca XI, 371-"-54). Dintre cei crescuti intre

20

CALAuzA CRE~TINA

acestia, din.semintia lui Levi, s-aridicat Saul, 'fariseu dupa credinta (Fapte XXIII, 6; XXVI,S), eel care avea sa devi>na vas ales si apostol al neaniurilor (Fapte IX, 15). De asemenea invatatul Gamaliilfacea parte din partida lor, dar, asa cum se stie, era destul de liberal (Fapte V, 34).

b) Opusi fariseilor erau sadvicheii (de la Sadoh) care respectau ceremoniile vechi, erau preocupati de spiritul legii ·mozaice si observau intens casiuoria de levirat, 1111 credeau in inviere (Marcu XII,18'-'+25;), nici in ingeri, nlci in duh (Fapte XXIII, 8).

c) In afara fariseilor si sadiielieilor, la CUrtea regelui se afla grupul irodienilor cei ce respectau rinduiala Tronului ca porunca a parintilor. Sfetnicii si apropiatii, tilmacii si oamenii de incredeneriispundeau icerinielor templului si fixau zilele de sarbatori, respectind mai ales Sabatul. Dintre. acestia multi au venit la Mintuitorul si au facut parte dintre cei 70deucenici (Luca X, 1-24), unii aveau rude "intre slujnice" (loan XVIII), altii erau;;'Clcenici in ascuns": Cazul lui Nicodim (loan III, 1- 1'1) si Iosif din Arimateia (loan XIX, 38), Maimari ai sinagogilor etc. (Luca VIII, 40-42; 49-56).

d) Tot in serviciul stapinitiierau si vamesii, care, desi uriti de pop or, respectau ceremoniile si totodata erau receptlvlla noutati. Dintre acestia cunoastern pe "traitorul rugaciunii" si cel care s-a intors Indreptatit la casa sa (Luca XVIII,10), Zaheuvamesul eel izbavit (Luca XIX, 2) si mai ales Sf. Ap. Matei (Matei X, 3). Vamesii intelegeau mai bine durerile poporului decit fariseii care erau fanatici si saducheii care erau bigoti (Matei XVI,6j.'

e) Alta partida mai practica'si'care se ocupa cu observarea ceremoniilor zilnice sau anuale era a "Tilcuitorilor legii'''batrinii:;;i fruntasii poporului (Luca V, 21; VII, 30).Pe linga .Jaudele" zilnicesijertfele de expiere, acestia se oeupau cu scrierea si copierea "poruncilor" in diferitf0~limbi. La ei,in sarbatorile mari, veneau evreii si prozelitii din intreaga lume greyQTt9~nana de atunci (Cei 70 - Septuaginta). Ei aveau ca ajutoare "zarafii, vinzatorii. 4~vite ~i pasari." carora Mintuitorul le adreseaza cuvinte grave: " ... ati facut dinta~a Tatalui Mel! pesters de tilhari ... " (loan II, 16).

1) Tot in timpul Mintuitorului .se intilnesc: nazareii ceiiafierositi Domnului (Luca II, 23), zelotii sau zilotii. -eu rivna speciala, Simon (Luca VX, 15), fameni - femei sau barbati (Ieremia XXXVIII, 7), farneni - facuti pentru Imparatia cerurilor (Matei XIX, 12, Fapte VIII, 27),

g) Eunuch sau pazniciiq._~il1credere erau 0 grupare deosebita in lumea de atunci si pina in zilele noastre,,J'p. diferitereligii.

h) Trebuie mentionat ~i faptul ca Mintuitorul Hristos n-a refuzat rugaciunea si a oferit dumnezeiescul sal! ajutor ~i<lltor partide religioase, printre care: samarinenilor - cu religie dualista (loan IV);cil)1aneenilor ~ cu vechi culte (Matei XV, 21-28) si chiar romanilor stapinitori, tamMuin4u-i (Matei VIII, 1-13); pe Pontiu Pilat (14- 38) asigurindu-l ca "Imparatia¥ea;nu-i din1umea aceasta ... c c (loan XVIII, 36), iar pe Cezar (Tiberiu 14-37 ) sa};Sedea ceea ce este al sau (Matei XXII, 21).

i) Insa cei mai respectaticie >c.atre popor in timpul lui Iisus .Hristos :;;i pina la caderea Ierusalimului (69-70),pjntre care se banuieste ca a facut parte si loan Botezatorul in pustia Iordanului.verau essenienii, traitorii in duh, eei retrasi de lume,

FENO;V1ElYUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI

21

schimnici si locuitori in pesteri, vegetarieni si rugatori permanent, asa cum ii descrie Iosif Flaviu. Ei in frunte cu "profetul" si "regele luminii" auajuns si astazi celebri prin descoperirile manuscriselor de la Qumran, incepind cLl 1947.

j) Sint multi altii mentionati de catre Mintuitorul, unii formalisti, dar si inselatori - sarlatani cei care se fac pastori, oi fiind sau chiar naintiJii(Ioan X, 12). De asernenea sint apreciati prozelitii (Fapte II, 10) - cei care simpatizau cu legea mozaica; elenistii, eclecti (loan XII, 20), cei care combinau mozaismul.cncultura si filozofia greaca,

Ceea ce este de retinut 0 constituie simp lul fapt ca. sectele de atunci ca 9i sectarii de astazi au fost, sint si vor fi sincretisti, ereticieclectici, iar schismaticii niste revoltati. Asadar, trecerea suvoiului sectar din Vechiul <in Noul Testament si continuarea lui pina in zilele noastre nu constituie 0 smpriza.T:De aceea nu se pot face delimitari ca unele secte ar apartine Vechiului Testament, iar altele Noului Testament. Le clasificam noi, in vederea studierii lor, nicidecum.pentru originalitate.

2. in vremea Sfintilor Apostoli, fenomenul contestatar.sectar creste pina la persecutii, inselari, intrigi, procese, condamnari, rnartiraj si.ucideri. "Va veni vremea cind va vor bate, va vor scoate din sinagogi. '9i ornorinda-va vor crede ca fac dreptate"., dar sa nu va terneti. Cine rabda pina la sfir~±Lacela se va mintui" (Matei X, 17; loan IX, 22).

a) Cazul tipic al "tradarii si vinzarii" este Iuda Iscariotet;rnul, care desi apostol, nu a inteles pe Mintuitorul, ci l-a vindut (LucaXX, 21) ~is'pinzurare si-a agonisit (Matei XXVII, 5). Mama fiilor lui Zevedei credea caMllituitorul ar putea fi un imparat lumesc si vrea sa-si asigure fiii sai (Matei XX, 20-28). .Mintuitorul Hristos, in ultimul an de activitate paminteasca, ne lasa testamentul unitatii, desi stia ca vor urma dezbinari, certuri, contestari (loan XVII, 19-21).

b) Insasi "ierarhia sectara i~i are originea -la Simol1Magul, continuatorul "apostoliei" lui luda si urmasul popilor lui Baal din veacutltli 'Ilie (III Regi, XX). Cu Simon Magul (Fapte VIII, 9-24) incepe inlocuirea vocatiei preotiei, punerea in locul slujirii "profesiei" sau meseriei de slujbas bisericesc, il1C1tpina astazi "simonia" este pacat $i va fi pina la sfirsitul veacurilor. Mentionam.lsi-cazul de necinste si minciuna al sotilor Anania ;;i Safira (Fapte VI-II).

c) In perioada apostolica, mai aJes in lumea greco-romana, dezbinarile au continuat. Sf. Apostol Pavel descrie cu amaraciune cele -patru partide din sinul comunitatii crestine din Corint pe care reuseste, inainte dea cadea acestea in erezie, sa le impace si sa redea turmei linistea si pacea lui Hristos (I Cor. I, 10-13; III, 3-9; IV, 6; II Cor. VI, 14-17).

d) Nici iudeii convertiti la crestinism nu renuntau la unele practici. Mai mult, cereau si altora obligativitatea ceremonialului mozaic, fapLca.re a dat nastere Ja dispute chiar intre Apostoli, dispute care, evident au fost rezolvate si incheiate de Sinodul apostolic (49-50) hotarindu-se: crestinii nu trebuies;l:lpu~i circumciziei; sa ilU consume camea animalelor sugrumate; si sa se fereasca de.desfrinare. Sf. Pavel a fost aprig aparator al integritatii persoanei (I Cor. XI, 23; p<iV, '3; Gal. I, 11-12) si ell toata opozitia multora (II Cor. X, 4-5; XI, 16-33), el ne-a datpilda de a pedepsi

22

CALAuzA CRE~TINA

si a ierta: cazul cu incestuosal-din Corint (I Cor. V, 1; II Cor. II, 5-11). Apostolul da satanei pe cei care "predic;a"alti'i evanghelie (Gal. I, 8); pe creduli - cei ce cred in basme (I Tim. IV, 7); peyrajitori, Elima (Fapte XIII, 6.-8), Dimitrie-argintarul (Fapte XIX, 21-41) si deplingepe, apostaziati si lapsi: Dima (II Tim. IV, 10), Imineu si Alexandru (I Tim. I, 20) etc.

c) Alti contestatari seJf;fereau la invatatura, neintelegind invierea sau socotind-o impotriva ratiunii (Lqot>XV, 12~58). Apostolul Pavel arata ca invierea este taina dumnezeirii, fiindca Dumnezeu este existenta, iar invierea trupurilor este si fireasca (I Cor. XVI, 16).

f) Unii practicieni forlan firea lor oprind casatoria (neognosticii) sau consumarea unui fel de hrana,camea de exemplu (I Tim. IV, 1-4). Se pot adauga la aceste exemple si altele, retin~ndca in epoca apostolica sint cazuri, izolate, evident, de continuarea partidelor reli_gidase, sectelor si fractiunilor sal! gruparilor anarhice din iudaism sau contactul acestuiacu elenismul. Nu numai Apostolul neamurilor, ci si ceilalti apostoli cauta pacea-in prime le comunitati. Matei scrie Evanghelia pentru iudeii nedumeriti asupra persoanei lui Iisus Hristos; Marcu, la fel; Luca explica "paginilor" desertaciunea credil1telor vechi; prin Evanghelia adresata lui Teofil si prin Faptele Apostolilor se inc;earca primele pagini de istorie bisericeasca crestina, iar Apostolul iubirii raspundacu Prolcgul-Logos si Evanghelia sa cugetatorilor religiosi falsi, "evanghelizatotiloF rara apostolic si trimitere", profetilor mincinosi (loan I, 1-18; I loan II, 17~19);!$i antihristilor de toate categoriile (II Ioan,verset 7). Acelasi apostol potole.;;tedelltuL "vizionarilor si visatorilor" Epocii apostolice prin raspuns concret la atiteili"apocalipse" si scrieri apocrife prin Descoperirea sa (Apoc. I, 1-3).

3. in perioada postapo.stQlica, gruparile respective incep sa-si formeze 0 conceptie proprie, fie din ai#e~.t().cl1l inva!aturii lor cu Evanghelia, fie preluind idei sau practici din mozaism, adilptlIidu-le noilor conditii de viata din Imperiul Roman, de la irnparatul Traian (98-m7Jpina la Constantin eel Mare. (306-337). 0 data cu adaptarea, a intervenit fenonH<n:~llnegarii ~i falsificarii, deci s-a trecut de la faza de cunoastere, la pozitia de erezie ""'-abaterea de la credinta sau fa1sificarea Evangheliei - cind Biserica a trebuit sa ja .masuri concrete pentru demascarea si inlaturarea greselilor. Totodata incepe selectarea scrierilor sfinte si alcatuirea canonului N oului Testament, tocmai pentru a avea~i un document scris, fiindca transmiterea orala era contestata, 0 intreaga retea d~transcrieri s-a declansat in Biserica primar a si datorita persecutiilor din partea impara~ilqr Tomani{54-313) si arderii manuscriselor cu texte sfinte. De acum istoria bisericeasca consemneaza aparitiile ereziilor ne1ipsite pina astazi, fiindca orice erezie,slO:cta. sau schisma nu este decit fa1sificarea credintei vechi in haina noua ~i izbucnirea fumu1ui in momente prielnice aprinderii gunoiului contestatar.

Avindu-se in vedere celerdoua.grupari contestatare (din perioada apostolica ~i postapostolica) putem vorbi deocontraofensiva din partea Bisericii. Aceasta atitudine poate fi nurnita apo1ogie, polemica, raspuns ocaziona1 sau hotarire (sinod) pentru lamurirea lucrurilor ~i apararelj.dreptei credinte.

FENOMENUL SECl:4NT DE-A LUNGUL TIMPULUI

23

Primul grup eontestatar a determinat Biserica sa fixeze· in seris eanonul Noului Testament. Al doilea grup seetar a facut sa apara Iireratnra.patristica si sa se alcatuiasca marturisiri de credinta, dogme, canoane ~i sa aiba loe sinoadele ecumenice. De aceea astazi, cum spunea un ierarh roman, Sinodul general ortodox nu are motive de intrunire urgenta fiindca nu exista cauze de contestari doctrinare,. eresuri, schisme sau abateri grave de la disciplina Bisericii. Ereziile au fost acelea care au detenninat convocarea sinoadelor si aparitia atitor lucrari de explicare si demonstrare a adevarului.

Ereziile vechi si seetele primelor veaeuri crestine au grab it formularea invataturii crestine, E singurullucru pozitiv ce l-au adus contestata_rii,chiar mra voia lor, fiindca s-a lamurit dogma Bisericii si s-a inlaturat erezia: " ... s~2itrebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati" (ICor: XI, 15).

4. Secte si eresuri in primele veacuri crestine..-: De~iDescoperirea divina are etape1e ei prin care Dumnezeu in diferite chipuri si feluri se. face cunoscut (Evr. I, 1), fenomenul sectar nu poate fi incadrat istoric nici.maear 1a eapitolul "efortul omului in intelegerea Revelatiei". Fenomenul sectan.este inregistrat de Istoria bisericeasca universals sau nationala ea factor extern, negativ.

Ca orice manifestare a spiritului, seeta are 0 oblr~ie,b dezvoltare si un sfirsit, Sectele au negat mai ales invierea Mintuitorului, fiindcalnvierea, pe linga minunea rninunilor, adeverirea Dumnezeirii lui Iisus Hristos, este'tliin.a adinca, nadejdea si forta mintuirii: "Daci'i Hristos n-ar fi inviat, zadarnica arfitfedinta voastra, mra rost propovaduirea no astra, iar noi am fi niste martori mmc.il)?~i· in fata lumii ... " (I Cor. XV, 15). Tagaduirea invierii a fost preoeuparea princlpala a arhiereilor timpului Mintuitorului, si aceasta negare se afla, preeum firul Ariacfuei, la baza tuturor sectelor: de 1a mituirea de catre mai marii poporu1ui a solda_ti1()r romani de 1a monnintu1 Domnului (Matei XXVIII, 4), de la ereziile, seetele si maiapoi scolile "rationaliste" \,i mitologice si pina la adeptii curentelor "teologice" ale zi1e1or noastre: desacralizarea, demitizarea Bibliei, evolutia, teologia neagra, a onestitajii ~i mortii lui Dumnezeu etc.

Dumnezeu cheama pe toti la mintuire, dar nu fortea.za pe nimeni: "Am pus in rata ta foe si apa, binecuvintare ~i blestem, alege ... " (D,ent. XI, 26) iar rasplata este dupa fapta (Matei XXV, 34). Si rataciti sint destui, fiindca vor ei. Astfel, la Cincizeeime cind toti eei de faF! erau cuprinsi de emotii sfinte vazind Pogorirea Sfintului Duh in limbi de foe, si au eerut botezul, unii.priveau ca 1a un spectaeol si auzind pe apostoli vorbind despre Iisus In limba fiecaruja.spuneau: " .... sint beti ... " (Fapte II, 13). lata negarea directa: " ... ca vazind sa nu.;vada si auzind sa nu auda..." (loan IX, 39). Insa~i opozitia organizata a mai marilorapcporului de dupa inviere eonstituie 0 eontinuitatede incercari ce exclude faptulminunii celei mai presus de fire a Mintuitorului. In aceste situatii, totusi, se ridicasl-oameni ClI respect pentru altii, asa cum a fost cazul inteleptului Gamaliil a carui spusa ramine model de inrelepciune pina la sfirsitul veacurilor: ";" Barbatiisr~e1iti, luati seama bine ce aveti de gind sa faceti acestor oameni ... nu-i mai necajiW~i lasati-i In pace! Dad

24

cAu\uzA CRE~TINA

incercarea lor sau luerarea lor.este de la oameni se va nimiei, dar daca este de la Dumnezeu n-o veti putea di~J;ruge. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu" (Fapte V, 35, 38--39)" De aeeea in apararea credinciosilor nostri fata de prozelitismul seetar, trebuie saavem in vedere faptul ca Evanghelia ramine aceeasi pentru toate veaeurile: "ingeL~ipeer de va.propovadui alta, anatema sa fie" (Gal. 1, 8). Prin invatatura ei, prin traire.anoastra in Hristos, rastalmacitorii si facatorii de "credinte" noi se izbesc ea va-iurile marii de. stincile neclintite, fiindca noi "eautam' sa lucram einstit nu numai inaintea lui Dumnezeu, ei si inaintea oamenilor (II Cor. VIII, 21) si prin aceasta " ... ti'i~t71mam izvodirile mintii (ratacite) ~i oriee inaltime, care se ridica impotriva eunoa~terii lui Dumnezeu" (II Cor. X, 4-5).

a) Inviitiitorii mincino#,fal~ii profe!i sau antihristii sint de fapt temelia tuturor seetelor din vechime si de rastaz]. Caracterul lor ins tab il, goana dupa marire sau intiietate, dorirea seaunelor nemeritate, eompromisuri sociale, folosirea mijloacelor neeinstite in eomunitate si inraportu} loren semenii le vadeste boa1a religioasa. Apostolul neamului nu numaicca-i da in vileag, ci ii infiereaza pentru totdeauna: " ... acestia sint niste apostoli.1nincino~i, niste lucratori inselatori, care se prefae in apostoli ai lui Iisus Hristos:.$i:'hu este de mirare cind ehiar satana se preface in inger de lumina. Nu este n:i,)E~lueru cind-si slujbasii sai se prefae in slujitori ai dreptatii. Sfirsitul lor va fi dlJP~faptele lor" (II Cor. XI, 13~ 15), Sf. Petru, auzind despre atitea dezbinari si grlJpar:l,care de la rataciri religioase tree la ataeuri soeiale, indignat spune: " ... ca .ni~te)Jbrazniei ~i ineapatinati ce sint, ei nu se tern sa batjocoreasca dregatoriile ... $i;vorbeae eu trufie lueruri de nimic ... si momese pe eei ce abia au scapat de eei ce traiesc in ratacire ... " (II Petru II, 1 0, 18J. Aposto1ul iubirii, 1a rindul sau spune: " ... ~i dupa cum ati auzit are sa vina antihrist, sa $titi ca aeum s-au ridieat multi antih]-.i~~i. Ei au iesit din mijlocul nostru dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fostgi~Atre ai nostri ar fi ramas eu noi, ei au iesit, ea sa se arate ca nu toti sint dintre ai 119$tri ... V-am scris nu ca n-ati cunoscut adevarul, ei pentru ca 11 cunoasteti $i $tWca .nici 0 minciuna nu vine din adevar. Cine este mincinosul, daca nu eel ce tagaduie$te ca Iisus este Hristosul? Acela este antihrist care tagaduiqte pe Tatal $ipeFiul" (1 loan I, 18--19, 21~22).

Asa cum am spus, iniperioada postapostolica si 111ai ales patristica, eresurile s-au grupat, si-au preeizat conceptiile, si-au avut reprezentanti nu numai din mijloeul lor ei, ceea ee este mai tragic, ierarhi si preoti. Desigur, acestia, cum este eazul lui Arie, Nestorie, Eunorniu, Macedonie, Dioscur etc. au fost condamnati de Biserica si depusi din treapta, dar autoritatea lor ierarhica dinainte a marit pericolul seetar. Din falsifieatori ai credintei, acestias-au unit eu unele paturi sociale, devenind un aliat impotriva orinduielilor de atu1lci, altii au cistigat adepti ~i au format partide politice de opresiune sau grupuri teroriste, Toate acestea au framintat soeietatea lumii veehi si Evului mediu. Si asa cumerezia a obligat Biserica sa-si fonnuleze adevarul de credinta, in raport eu falsa credinta, miscarile soeiale au pregatit framintarile demai tirziu. Putem da ea exemplupartidele parabolanilor, gruparile verzilor si albastrilor din timpul lui Justinian si multe altele.

FENOlyfENUL SECT ANT DE-A LUNGUL TlMPULUl

25

b) Eresurile primelor veacuri au aparut din credintele iudaice, din practicile si ceremoniile religiilor naturiste, din mitologia grecO-rQlllgna, din mistica orientals, din conceptiile.persano-parsiste, din cugetarea elino-al~X_~l1drina, toate san fiecare in parte cautind pe un Hristos "fantoma, mistificind ViCl!"L~i activitatea Sa sau dind la iveala scrieri pentru a falsifica inva!atura crestina.

1. Ereticii iudaizati constituiau gruparea cea.rnai .jspititoare continuind atit traditia mozaica, cit ~i unele sfaturi evanghelice. Astfe1:"i:t) Nazareii erau iudaizanti moderati, s-au organizat in timpul apostolilor, recllfl.()§tellu pe Hristos si nasterea supranaturala, precum si mom-tea si invierea, darp.~~1rau prescriptiile mozaice. Foloseau Evanghelia lui Matei in aramaica sau "cea dUE~ eyrei" cum spunea Teodoret (sec. V) ; b) Ebionitiisesi urrnasii lui Ebion eraulllQl,£igur09i, mtii "ceqetori" in Domnul, serbau sabatul si duminica. 0 grupare F.rCtll1b§tea in lisus pe Fiul lui Dumnezeu-Mesia, altii, 11 considerau simplu fiu al du1~~t~rului losif. Socoteau trupul o inchisoare a sufletului. Au fost combatuti de Sf. PAvelin Epistola catre Coloseni 9i cea catre Efeseni. De fapt, iudaizantii considerau pe Saul tradator si pe convertitul Pavel apostat. c) Nicolaitii sau epicureii iudaizantierau secta raspindita si in diasporaua iudaica (Efes si Pergam). Erau'dedati plad~rilor :;;i participau la jertfele pagine CLl idolotite (carnuri ceremoniale), 'dispretuiati' lege a mozaica, De ei vorbesc scrierile lui Petru si Iuda ca cei ce n-aveau cumpataresi considerau ca femeile pot fi comune barbatilor etc. (Apoc. II, 6, 15). Nu creci~~Ja ill a doua venire.

2. Eresurile iudeognostice combinau legea.lU9,#iltca cu gnoza pagina si idei crestine, fiind primele incercari de "S{nCH:ltism" religi.Q~fa) Cerintienii - grupare a lui Cerint din Alexandria influentata de scrierile lui FilO'n. Erau dualisti In conceptie, lumea creata de un Inger demiurg. Iisus a fost omobic~~luit, dar la botez s-a coborit peste el Spiritullui Dumnezeu-Hristos, care I-a para;;it :l~ moarte. Cerint era dochet si acestei conceptii-erezie ii raspunde Sf. loan (Ptol()~ll Evangheliei 1)4 si I loan I, 13) si apoi Sf. Ignatie al Antiohiei b) Elchesaitii~sistel11 eretic al lui Elkesai, aveau numeroase conceptii naturist-pagine, parsiste,'~stro10gice, magice, fataliste, eseniene. Ereticii socoteau circumcizia si sabatul obligaioriu, practicau "botezul" cu spalari dese, interziceau consumul de carne si vin,folbseau ,jmparta~irea" cu piine si sare. Ca "doctrina", so coteau pe Hristos ca eon irtger-superior si alaturi de El sta Sf. Duh ca principiu feminin, de aceea Hristos s-a il1tnlpat de mai multe ori. Pretind ca "invatatura lor a fost trimisa "secret de Fiul lui DllliJ11ezeu din cer printr-o scriere catre Elkesai ... c) Iudeognosticii din apocrifele Pse~ido.clementil1e sint ereticii petrini care socoteau pe Adam, Moise, Hristos ca profetlaiilumii scufundata in pacat. Mozaismul este identic cu crestinismul, . Petru esteciteprezentantul crestinismului adevarat, Scrierile (Omilii $i recunoasteri) sint jurllMtllde calatorie al lui Petru si Clement Romanul in urmarirea ereticului Simon MaguLpina la Roma. Este inlaturat Pavel, se accept a politeismul mitologic, se inlatura Sf .. ; Treime, loan Botezatorul este

• opusul lui Hristos, iar Simon Magul opusul lui Petr.tl:"

3. Eresurile gnostice sint incercarile gnosticilotd¢a creea 0 filozofie religioasa din toate sistemele vechi sincretiste si din crestinismcu 0, divinitate abstracta. Materia

26

CA4;;;.,uzA CRE~TINA

e opusa spiritului. Foloseau termelti:~1ca eonii-ingeri si demiurgetc. Iisus "a avut" trup aparent, eterie ~i peste el s-a¢6botit eonul Hristos. a) Montanistii s-au grupat in Frigia. Seeta e intemeiata de MCil~t~rtcare, influentat de erezia gnostica, se soeotea Paraclet (Mingiietor) anuntat de HplSh)s (loan XV, 26) pentru desavirsirea invataturii lui Iisus. Propunea 0 viata religiOa:sa 110ua, 111 spirit eshatologie. b) Marcionitii san eei ee Arata prapastia intre Vecllitll"i$lNoul Testament. Intemeietor Mareion nascut in Sinope-Pont (85). c) Hilia!jtiis'~tlRremileni~tii, sint eretici de nuanta eshatologica aparuti in epoea persecutiilor ~i ear~~~fixat "salvarea" in imparatia de 1000 de ani pentru cei alesi. d) Maniheii sint{l~J~nia incercare de sincretism gnostic. Intemeietor Manes. Conceptia lui consta intrf~~~mestec de idei mozaice, parsiste, budiste, haldeice si crestine. Lupta desch~~~jlltre spirit~i materie, bine si rau. Cele doua imparatii (Iumina-intuneric) sinr,.iriye~nica 9Pozitie. Gnosticismul maniheic a influentat ~ dupa sec. V cind disP<!rf:<:, -:-:. miscarile eretice pavliciene, bogomile, eatare,

albigenze etc. ",

Eresurile iudaizante, judeog~19sti~e si gnostice stau la baza ereziilor din epoca sinoadelor ecumenice, din acest~,?li)':§uri s-au .inspirat miscarile ispiritist-teozofice, cele baptismal-advente, pietiste'§i;'~J;lileniste, precum si secteleprofetic-mesianice din vremea noastra.

4. Eresurile de mai sus dinepoh'apostapostolidi au pregatit siPustia lui Azazel (Lev. XY1, 20-27) prin ereziile a11fitril1itare si hristologice, erezi pe care unii rataciti le socotesc, rara discernamint;";:¢re~tinisni primitiv original". Printre aeestea

mentionam:

a) Monarhienii, grupare ers#c,K"Cll conceptii monoteiste. Dupa ei "ar exista" Dumnezeu, asa cum se vede din.Y~chiul Testament, dar El este unul, absolut, rara pluralitate, este forra, nu persoaq~;,~inici persoane. Fiul si Sf. Duh sint socotite puteri. Secta s-a impartit in doua,:,0nt!trinitari dinamici In frunte cu ereticul Paul de Samosata (fost episcop de Antiolf,i~'ip\ilJa anul 260). De aici numirea de "pavlicieni". EI invata ca Dumnezeu exista, dat~p~r-o singura persoana ; Logosul (Cuvintul) sau ratiunea si intelepciunea dumnez~i\l~ea sint inEl, dar nu ca persoane distincte ~i nici ipostasuri, ci ca insusiri, atrii~J;)tcYsau faeultati nepersonale .. Logosul se plimba. Hristos a fost un om simplu dar'HP~\riozitatea" lui a constat din aceea ca s-a nascut dintr-o fecioara. Erezia, desi stil1~aldp. epoca sinoadelor, a reaparut la toate sectele transcendentale ~i pietist-harismatt9~'kf Antitrinitarii modalisti (patripasieni) formeaza partida monarhienilor rationali~tid¢HiIifluentaebiol1ita. Principalul eretie a fost un preot Sabelie, de aici numirea det5iS<i\belieni". Sabelie invata ca Tatal, Fiu! si Duhul nu sint trei ipostasuri sau persoal1~,ci'numai trei moduri sau rnodalitati de manifestare

a lui Dumnezeu care "ar fi totll$lf~6.singurapersoana. Erezia a fost preluata de Noetiu (noetieni), caruia ii raspuhde:dpolit al Romei si Dionisie eel Mare. In sfirsit, • eresul praxienilor, care invata ca;i~r'eimea este.raparenta - le raspunde in special Tertulian.

FENOlvlENUL SECT ANT DE-A LUNGUL Tli',fPULUJ

27

b) Din monarhianism, prin exageraresau negare, au aparut eresurile subordinationiste. Aeestea nu inlaturau si nici ntl>desparteau persoanele treirnice, ei le subordonau "logistic". Din subordinatianisti au aparut ereziile antitrinitare si unitariene, hristologice si pnevmatologice, mariologiee si iconoclaste pina la sectele de astazi. Erezia lui Arie arata ca Fiul este creat ide Dumnezeu, care s-a numit apoi Tatal, este cea mai perfecta creatura din nimic ~k$~'p(:late numi Fiul lui Dumnezeu, si anume Fiu adoptiv, deci influentaineist-platonica'ebionit-subordinatianista. Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325) formuleaza clar invataturadespre Sf. Treime (Art. I-VII). Arienii s-au impartit in vigurosi sau. anomei.~tsF!miarieni. Erezia lui Macedonie subordona pe Duhul atit Tatalui, cit ~i Fiului$iea Sf. Duh nu are dumnezeire, fiinta, egalitate si consubstantialitatecu Tatal ~i9,1l.E;u1. Ereziei i s-a spus pnevmatomaha, apoi ereticii s-au numit pnevmatomahi, .macedonieni, maratonieni (dupa Maraton, adept al lui Macedonie). Ea a fO$t'().Qmbatuta de Biserica si adevarata credinta, in legatura cu Sf. Duh, insusirile si activit%tea Sa, a fost forrnulata la Sinodul al Il-lea Ecumenic (Constantinopol, 381, Art. VUl--XII). Erezia a continuat sub alta forma- filioque si prin diferite abateri pietist-spiritiste pina la sectele catare, arminiene, duhoborte si mistico-transcendentale ale sec91,q;J~tinostru. Ereziile monofizite si monotelite au continuat largirea prapastiei hri~t8:l,(jgiee pina la mistificarea nasterii lui Hristos, la negarea mortii, rastignirii si i'n~iyrii§ale. Erezia lui Nestorie retinea faptul ca Iisus Hristos a avut nunttmai doua.~~~/.ci si doua persoane: persoana divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut. din Tatal.li¥~ijnainte de toti veeii si persoana umana sau istorica a lui Iisus Hristos eu cares':?ilf~scut din Maria, de aceea erezia s-a numit dioprosopism sau nestorianism. Ins~~is;fecioara" este nascatoare de orn. Sinodul al III -lea Ecumenic (Efes, 431) a stal)ilit credinta cea adevarata, anume unirea ipostatica, dogma aprofundata la Sinodulal IV-lea Ecumenic (Calcedon, 4S I) prin condamnarea rnonofizitismului, ca ap,(,)j'Sinodul al VI-lea Ecumenic (Constantinopol, 680) sa condamne monotelisl~~L Din aceste ultime eresuri soan detasat directii inspre Apus ~i au despartit si au i2)olat mai mult Bisericile Orientale. Iconoclastii, iconomahii au fostcondamnati deSir19~ul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787), si s-a restaurat ortodoxia (Martie, 843), a~acul11 este :;;i astazi.

Pe ling a cele aratate mai sus, atacurile org~nizate ale gruparilor religioase si sectelor s-au dovedit violente dupa recul1oa:;;terea..ere9tinismului ca religie egala cu celelalte (3l3), in imperiu. In timpul lui Constahtin eel Mare (306-337), ereziile soan manifestat fanatic, iar in scurta tiranie a lui 11.Qia11 Apostatul (1363), confnmtarile au luat aspect de lupte religioase, preludiu al razbdaielor si cuceririlor de mai tirziu. Irnparatul Teodosie eel Mare (379~395) recu.1lqugte Bisericii crestine calitatea de dominanta in imperiu, in aceasta situatie, fenornenftL·sectant s-a manifestat deopotriva impotriva statului si Bisericii, confundindu-Ie .. tJeeasta noua situatie a creat alte greutati, sectele all inceput sa inlocuiasca obiec$ii~~wbiblice cu motive social-politice sau insusindu-si invataturi din budism, confuciaaism, din cugetarea araba si mai apoi din fanatismul islamic. Totodata s-au izola.t$ifi.nele Biserici de trupul Ortodoxiei

28

CALAuzA CRE:)TINA _

si multi ereziarhi s-au alaturat dU~1nanilor statului sau au usurat .atacul migratorilor impotriva Bizantului. Noile fai:nHiide popoare sint cistigate la diferite grupari ereziarhe (este cazul gotilor ~i:jmdeniilor lor, hunilor si urmasilor lor, slavilor si fratilor lor); si astfel elementuLi~~ctar devine element ingrijorator pentru civilizatia bizantina si dusrnan al unei pute,ticentrale. Chiar la Curtea bizantina, imparati si imparatese, demnitari si curteniofac.zpolitica religioasa", ajungind fenomenul sectar sa devina 0 anna eficace il{ schimbari de suverani si chiar de scaune episcopale.

In rastirnpul dintre sinoadele ecumenice pina la schisma (787-1054), prozelitismul sectar este foarteviolerit' fiind sustinut si de neintelegerile dintre Rorna si Bizant. In acelasi timp, mis"toria:rismul evanghelic este destul de vigilent si se remarca mai ales monahismulDeaeum ucenicii Sfintilor Antonie eel Mare, Atanasie eel Mare, Vasile eel Mare, Ion Gn:ra de Aur alcatuiesc tratate de raspuns atacurilor ereziarhe, ies din pus tie si fac miSltlni de evanghelizare si civilizare in acelasi timp, si potolirea val uri lor migratoarel'care s-au napustit asupra Imperiului Bizantin si asupra Bisericilor ortodoxe.

Si daca Biserica si-a predia.tinvatatura in raport cu erezia, fenomenul sectar din aceasta perioada a inceput's~:atace manifestarea credinciosilor, exteriorizarea credintei lor, adica si-an indreptat'.sage!ile veninoase irnpotriva cultului. Aceasta si datorita cinstirii icoanelor si con\.b~terea conceptiei iconoclaste provenita din idolatria Vechiului Testament sau din practicarea "cultului imparatului" din Imperiul roman, apus pentru totdeauna. Odata cu· restabilirea ortodoxiei prin forta ei de civilizatie §i exprimarea credintei prin icoana, s~ai.l dezvoltaf artele si diversitatea lor si s-a incurajat tehnica edificiilor ecleziastice .I Cle Ia baptisterii-rotonde, la stralucitoare catedrale de atunci si de astazi.

Daca ereziile s-au stinsodRtacu creatorii lor, daca schismele s-au lichidat odata CLl potolirea mindriei lll1?EL~Seudoierarhi,· daca miscarile gnostice si iudaizante au fost depasite, daca inf1uen:tet~filozofiei .• vechi n-au putut inlocui Evanghelia, fenomenul sectar s-a trecurat, tiniiHsau violent, prin medii convenabile obscurantiste :;;i grupari credule peste veacurL.

Avind in vedere acestmilel1iu de framintari ereziarhe, dar si de intarirea

:<::::;':,.' ,':,c '< '

credintei curate, tinind cont def~peril(; si prefacerile sociale, putem constata:

1. Ereziile s-au ivit perln4, .. in timp si spatiu, cu diferente intre ele sau interferindu-se si influentindws,f<.

2. Ereziile au avut 0 activitate scurta sau mai indelungata in functie de promotorii lor si s-au schimbatjjnind seamade initiatori, care erau in acelasi timp "si "izvoditori" de noi credinteale; timpului.

3. Desi ereziile au dispan.tt,s-au transformat ~i au reinviat, a rarnas totusi in actiune fenomenul sectar. Uneleserezii au fost atit de scurte, incit istoria nici nu le-a retinut, iar "doctrina" lcr-nuse cunoaste.

FEl"iOAIENUL SIXI·1NT DE-A LUNOUL TlMPULUJ

29

4. Datorita contactului ell alte civilizatii se rvesc de acum curente rationaliste si mistice deosebit de periculoase teologiei ere~tiIle§iI?isericii in general. *

III. - SCHISMA INTRE ROMA ~I CONSTANTINOPOL, PREUmTIJ AL MARILUR REFORME SOClO-RELIGIOASE

Inainte de a trece la acest punct, socotim necesaraaminti si de citeva schisme din prirnele veacuri, anume: a) Coniroversaposcald (syc. II) dintre Policarp al Smimei si Anicet al Romei din timpul imparatului. Antonin,I'>f1.11(155); b) Discutiile dintre Calist si Ipolit (sec. III) in legatura eu alegerea episS.Qpului Romei; c) Atitudinea fata de apostaziati si lapsi (cazuti) din epoca persecutiilor, atitudine recornandata de Sf. Ciprian al Cartaginei. 0 buna parte din acesti schisiriatici sint initiatorii sau au irnbratisat eresurile novatienilor; d) Donatistii, in cadri.tI Biserieii din Africa, fiind rigoristi au ajuns la tagaduirea valabilitatii tainelor sav1r~ite de un cleric pacatos san care fusese in stare de apostazie pentru a-si salva viapl.: Donatismul a fost eondamnat de Sinodul din Cartagina din anul 411; e) Pelagienii, schismatici la origine, eretici mai tirziu - sint urmasii lui Pelagiu, Celestin si 11llian de Eclanum - invatau ca omul se poate salva prin propriile puteri fara harulilli Dumnezeu. Pacatul lui Adam nu-i ereditar, iar moartea nu-i urmarea pacatului. Ur1na~ii lui Adam mor din cauza firii lor. Hand este necesar numai pentru intarireapu~eril()r naturale. Desi eondamnat la Sinodul din Gartagina (418), pelagianisrnul s-a~'Xtins in Apus (sec. V), fiind prima erezie de mari proportii privind antropologia ~i soteriologia crestina ce a pus amprenta mai ales peteoria "satisfaqiei" si energiilot7,.create" in teologia medievala si pina astazi. Influenta pelagiana a fost.observata ingindirea scolastica si demascata rara menajamente de Parintii Rasariteni, eu osebire~~Patriarhul Fotie al Constantinopolului. "Motivele" pelagiene au grabit evenimentul 1054.

Schism a din 1054 n-a insemnat numai 0 sil-rlplafuptura intre Apus si Rasarit: anatema n-a afectat nurnai cele doua scaune apostql+se, ci toate eondeiele acuzatoare ~l veninoase au trezit vanitatea si superbia, in acii:ste acuzatii reapar ereziile si

* B1BUOGRAFJE ORIENTATIVA:

Ptiriuti si scriitori biseticesti preocuput! de erczii. schisme.rscctc etc.: Ap%ge!i de limbo greoccl.

Trad. ~i note de Pr. Olimb N. Caciula, Ed. Institutului biblic ~i .de Misiunc al Biscricii Onodoxc Romanc, Colcciia "PSB", vol 2, Bucurcsti 1980: Apoiogeti de limbcl/ati71u ... Trad. rcvizuita de David Popescu. lntroduccrc. note ~i iudice de Prof N: Chitcscu.iCo]. "PSB". vq1.3,Bueure~ti, 1981; Clement Alcxandrinul, Sciien (Partca intii), Pcdagogul. Editura lnstitutului biblic ;;1 .. dq ¥isiunc al Biscricii Ortodoxc Rom/me. vol. 4, Bucurcsti 1982; Stromate (Partca a dona), ibidem, vol.·':5;Bueure~ti 1982; Sf. loan Damaschin, Dogniatica si Apologetica. Traduccrc de Pr. D. Fecioru, Col."Izv9~rclcOrtodoxiei". Editura Librarici tcologicc, Bucuresti, 1938; Sf. Chiril.a1 Icrusalimului, Cathezele, Trad. dYJ'J,r. D. Fecioru. Col. Izvoarclc Ortodoxici". Editura Institutului biblic, Bucurcsti, 1943; Eusebiu al Cczarcii, isto'habisericeasccl. Trad. de Prof. T. Bodogae, Editura Institutului biblic ... Col. "PSB", vol. 18,Bucl.lrc~ti,19~7iDrigcn, lmpotnva lui Cels, Trad. Pr. Prof. T. Bodogac, Editura Institutului Biblic si de Misiunc, Col. "PSB'f,Yo1. 9 Bucurcsti, 1981; Scrierile Piirintilor Apostolici. Trad. introduccrc ~i note de Pr. D. Fccioru, Editura Institutu1ui biblie ~i de Misiunc, Col. "PSB". vol. 1, Bucurcsti, 1979; Pr. Prof. loan G. Coman, Putrologie. E~ttut.alnstitutului biblic ~i de misiunc, vol. I, Bucurcsti, 1984; vol. II, 1985; vol. III, 1987; Idem, Scriitoribtsencesti dill epoca striironuina, Acccasi

cditura, Bucuresti, 1979. '

30

CAEAUZA CRE$TINA

schismele vechi. Desigur, din aceastalupta absurda a reiesit slabirea virtutilor crestine: credinta, nadejdea si dragostea, orientarea multora spre vechile cugetari ale filozofilor antici si incet-incet se incepe pregatirea refonnatorilor si refonnelor religioase.

Pentru Rasarit, lucrurile sint: l'l}ai complicate nu teo logic, ci politic din cauza popoarelor migratoare, a pericolulufotoman si aparitiei unor erezii influentate de mistica araba.

Disputele teologice parasesc cadrul evanghelic si se grupeaza, in rasarit, in jurul idealismului platonic, iar in Apus pe'lfuga principiile aristotelice. Este evidenta lupta pentru hegemonie intre teologie si fi16z()fie, intre curentele orientale si ordinele calugaresti.

Cruciadele fac inceputul uneiJ.:~<ie~teptari: .pentru intregirea comunitatii crestine, dar egoismul si avaritia aduce dezastrul civilizatiei bizantine, mai ales prin cruciada a- IV-a - 1204, care devasteaza CQl1.~tantinopolul, pregatind astfel calea caderii sale definitive peste 250 ani (1453). TOtu~i;Jeologii receptivi ai Apusului ramin uimiti de comorile Bisericii Ortodoxe. Acea~t~\u:imire care au preluat-o, ajungind la admiratie a pregatit incercarile de unire dintreRoma si Constantinopol (Lyon, 1274, Constanta, 1414-1415, Ferarra-Florenta 1438-;:1439). Datorita esecului unirii =din cauze politice - Vaticanul initiaza in Orient misiuni .. pentru "uniatie" si influenta, ceea ce invenineaza si mai mult relatiile cu Bisericile Ortodoxe, iar noaptea de 29 mai 1453 a fost "ingaduita" si de unele certuri ecleziastice apusene.

Glasuri tot mai multe se stringpentru corectarea unor greseli ale suveranului pontif, dar in zadar, dorinta sa p()lit'ica face sa 'creasca revolta supusilor si sa se initieze atacuri nu numai ale unorteologi, ci si ale unor regi si printi ai Europei. Odata cu aparitia tiparului, textele'rsfinte sint imprimate si rara "binecuvintarea" papei si astfel prerefonnatorii incepsa-~i pregateasca anna secolului: Biblia in mina credinciosilor si in limba lor: Wyclif,Zwingli, Huss, Luther, Calvin sint doar numai citeva nume de reformatori: "dincap'pina-n picioare" a Bisericii Apusene.

Noile descoperiri geografice, aparitia pe harta uscatului "a lumii noi" - America, la 1492, imping roatarefonnei peste tot. Dar refonnatorii, la inceput nu s-au desprins de Biserica Apuseana, ci au dorit indreptarea lucrurilor; neputindu-se acest fapt s-a declansat lupta directs $i odata cuet6rile s-au inlaturat si unele adevaruri de credinta, aparind astfel mai intii 0 rupturaprin.refonna $i apoi nascindu-se 0 nou a Biserica:

Biserica Protestanta, Prin noile cOltceptii si reformulari s-a ajuns in curind la Biserici reformate $i apoi la faramitari neoprotestante. a caror eruptie continua si astazi.

Refonnatorii noaa inceput acrt)11).ea izolat, ci au fost ancorati de Renastere si unanism, ceea ce a pennis nu numaiesa se raspindeasca conceptiile lor, ci sa capete increderea celor multi. Refonnatori~s-au folosit de cultura veche in noi aspecte pentru contestari; ori sectele, grup'apiLe anarhice .si organizatiile violente religioase din timpul nostru folosesc obscurantismul $i fanatismul cu scopuri straine Evangheliei, avind la baza principiul lansat de reforrna: interpretarea individuals si lib era a Bibliei.

FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL T!1'v!PULUJ

31

Interpretii si talmacitorii Bibliei formeaza altgrupde erezii, care, desi au luat fiinta in Apus, s-au localizat si apoi s-au organizat mai ales in America, apoi au revenit in Europa si s-au raspindit in lumea intreaga.)Daca Biblia pentru reformatori a fost 0 preocupare nu numai exegetica, ci si ;;tiintifica ~ traducerea cit mai aproape 'de sens, traducerile neoprotestante sint libere,J~ra control stiintific, Hira

responsabilitatea filologica. Fiecare miscare sau Syct~j§i "alcatuie;;te" biblia ei in scop confesional, prezelitist, nicidecum 111 vedereayllei editii cit mai aproape de

original. * , ., , ' ,'.,,'

Desigur, Biserica Romano-Catolicajca si Bis~ticile Protestante i~i au doctrina

lor cu nuantele stiute. La fel, Biseriea Ortodoxa i~iare IJ1vatatura ei, paralelismul ca si diferentele sint studiate la Sectia sistematica ate(j~6giei. Ne vom ocupa de unele obiectii aduse, pe baza Bibliei, de diferite secte zise" cre~tine, originea si lamurirea lor si precizarea adevarului. Aceasta, peritru ca, rI1ai.lritii, intre cele doua razboaie mondiale, au patruns si In tara noastra grupari baptiste, mileniste, penticostale, spiritiste, obscurantiste, teosofice etc., straine spiritualitiitii noastre, dar carora le cad victime romani si credinciosi ortodocsi.

Scopul studierii lor il constituie faptul ca acestea.au depas it, in unele cazuri, cadrul lor legal de functionare, iar sectele intensifica.prozelistismul in cadrul altor culte. Alte grupari folosesc 0 strategie aI1ticomunita~@"1Iapind timpul preocuparilor obisnuite ale credinciosilor ortodocsi, Deaceea sluji,t~rii,Bisericii Ortodoxe Romane trebuie sa-~i apere credinciosii, cunoscind noiles~~~,~Ptii ~i vadindu-le interesele propagatorilor care sint strainide credinja si denYflH1lJlt nostru.

Nu trebuie sa ne inspaiminte avalansa sectata.B:i~~rica cu cit este mai incercata cu atit iese mai curata, fiindca ea "este stilpul si temeHaadevarului': (I Tim. III, 15). Fenomenul sectar poate produce, insa, tulburare, itqatyrea oamenilor de la rosturi bune ~i cistigarea lor pentru pasivism. Biserica Orto061(a Romana s-a organizat odata cu nasterea poporului roman, de aceea fenomenul,~eqtar este contrar genezei lui, este extern preocuparilor sale. Totusi, atentia si yjgilenta slujitorilor Altarului stramosesc trebuie rnarite in functie de prozelitismu1l11i,:;;carilor religioase din lumea modems. De fapt, toti sectantii, gruparile anarhice :;;Lorganizatiile religioase violente au cetate pe nisip, se asociaza, se contrazic, fac frontcomun, dar toate laolalta se izbesc ca valurile de corabia Evangheliei unde pri\l~gheaza Cel care este Alfa si Omega (Apoc. XXI,6). Fenomenul sectar este nascutsi.hranit in medii si cornunitati confuze, anarhice, despotice si nedrepte, :;;i patrundeacolo un de dezechilibrul psihic si social ii este prielnic.

Trecind in revista noile supape ale vechilor er¢z;iicare s-au nascut din traditiile de confruntare, fenomenul contestatar astazi "justifica"prin Biblie existenta lui.

Unele din miscarile sectare n-au nimic . comuri'-eu Hristos, altele s-au opus contrareformei si inchizitiei, care, la rindul lor, inablt$eau stiinta si cultura. De aici s-au nascut sisteme fideiste nereligioase ell diferite~ifectii in gindire: idealismul, deismul, hegelianismul, kantianismul etc., directii din care s-au desprins simpatizanti

* A sc vcdea pc 'larg, in cazul romanilor, .Biblia "britaniCii"': .. ,p; 418-436.

32

CALAuzA CR~:;;TlNA

ai fenomenului sectar. SituatiCl; .. pqlitidi a lumii, de asemenea, a ingradit sau a incurajat prozelitismul sectar. Angliaz-a- 'devenit Canaanul reformaterilor si contestatarilor, imperii le Europei au foiosif·sectele ea pe niste anne secrete in dorinta lor de hegemonie.

Un fapt aparte il eon$htuie razboaiele !arane~ti si revolutiile burgheze care, in seopul final de a inlatura}ii11TLlrile treeutului sustinute de organizatii ecleziastiee inveehite, au folosit din pli11diversillnea sectara, Asadar, fenomenul seetar are si 0 evolutie sociala bine eontl.ltfl~~;9i.de aceea putem spune:

1. Biblia si istoria bis~~i_ceasca consemneaza sectele dar si modalitatea de inlaturare a aeestora prin C:jb1A9~.~terea credintei celei adevarate si trairea in Hristos. 2. Prozelitisrnul seetart::steviolent in medii soeiale nedrepte dar este stopat si inlaturat de eatr~ traitoriiaqe.v~~a!i in Hristos si in Biseriea sa.

3. Seetele apar in istorr~:j~i tot in istorie dispar, n-au eontinuitate apostolica si niei sueeesiune in eredinta,sirirdeci niste: auxiliare si 0 dovada a actiunii raului in lurne prin agitatie, [iesiguran!~, tulburare intre indivizi, nationalitati, state.

* BIBLIOGRAFIE SELECTJV A:

Ccir[i si manuale de speciLllilafe:

Mircca Eliadc, Istoria credillf13'Z6r§i ideilor religioase. Editura ~tiintificii si cnciclopodica, vel. I, Bucuresti, 1981, vol, II. Bucure~ti,l~~~.;;voL 1lI, BnG}lrqti,1988 ; Catehetica, Manual. '" D. Calugar, Ed. Institutului biblic, Bucurcsti, 1976, FiipC;lllia, vol. I-X, trad. D. Staniloaic, Sibiu, si Bucurcsti ; Marin C. Ioneseu, Sectarismul - pcricol social.Biicurcsti. 1941; Ernilian Vasilcscu, Istoria religiilor, Editura Insritutului biblie, Bucurcsti, 1982, Ed. II, Bueuf.q§Jl, 1985,

Irincu Mihalccscu. ISlorial'elir..d~Nlodlimii, Editura Cugctarca, Bucurcsti.Iv-tri; Idem, Curs de Teologie fi 111 dam en tala sau apolngctica, vol,:',(13ueure~ti, 1932 ; Petru Svctlov, fllWi{citllra crestina ill exprinune apologetic«. Trad. de Serghic Bejal1'j~(J=onstantin Tomcscu, vol. I, Chisinau, 1935; vol. II,1936.

G. .W. Hogel, Preiegeride/ilosofie a religiei . Trad, de D. D .. Rosca, Eclitura Aeademiei, Bucurcsii. 1969.

x x x Istoria Bue. 1986 N icolac Brinzcu.

Editura Institutului biblic. vol. 1, Bucurcsti, 1975, Ed. n,

baptisrii.vnazurincnii), Lugoj, 1927 : IV!. A. Calncv, Mctoilica ort. nL31); Ibidem, Combatcrca, Ed. II-a rcvazuta. Chisinau, a istorici biscriccsti pcntru tineri si adulri. de J. Deharbc. S. 1. (s: Catehismul 1'01J70110-cato/ic, Ed. a !l-a, 1968. Editura din care Yom cita).

a TIl-a, Bucurcsti. 1943; Gheorghe Calau:« cunoctsterii

,>"i comboterii sectelor. Ccrnica, Petru Dchclcanu, O:\PECH:W P (CO$ con tempo ran Scripturii. Tip. .Cozia", Rm.

Vasile lspir, Sectele 1929; + Nicodim, Ortodoxia

1948; EuavY'Y£I,ou Movrrouvro; EuyXpovov Ilovopiov twv AGHNAl:, 1985; D. Iordachc, CLilLiuZCI bunului crestiu ill Sfima a Il-a, Bucurcsti. 1983 (vom folosi ultima cditic):

Arad, 1928, Idem, CUI'S de indrwllilri misionare, Bucurcsti, ('rPVTI7l1S1'nlJl apllseal1,Ed. 1II, Bucurcsti, 1943, Eclitura .Bucium ortodox": + spiritualitatea ortodoxii ronuineasca, Sibiu,1983, Idem. Vocatie

si Misiune crestina ill vretnca 1984; Mina Prodan, Ciilduza cunoasterii si combaterea sectelor,

Minastirca Ncmt, 1928; Paul R, Luterani Ji greci-ortodocsi (trad. de + Iosif Ghcorghian,

Bucurcsti, 1905): Remus Rus, despre om in marile religii, Bucurcsti, 1978; Vasile Gh. Sibicscu,

lmpurutul Justinian 'Ii ereziile, DU,"Ll""".', Alcxandru Stan, Biserica Ortodoxii si religiile necrestine,

Bucurcsti, 1984; Tanascscu Ilic, ziua mea de plins, CR", Bucuresti, 1986; Teodor Serb, CLliciual

biblica, Editura Mitropoliei 1977.

Indrullultor misionar

FENO/vfENUL SECT ANT DE-A LUNCUL Tl/r,,!PULUI

33

4. Este necesara studierea fenomenului sectar pentru a-i cunoaste evolutia si a sti sa fie izolat la timp pina nu face victime. Biserica aredatoria sa vegheze asupra membrilor sai si sa foloseasca mijloacele specifice ei in vederea feririi credinciosilor de infiltratia scctara si stingerea prozelitismului acolo lUlde~i-a facut aparitia,

IV. - INTELEGEREA CORECTA A UNORNOTIUNI

Prozelitismul sectar activeaza fie izolat, fie organizat prin metode si mijloace specifice. Biserica Ortodoxa si credinciosii sai cauta sa lectll10asca cit mai bine pentru a sti sa se fereasca de rataciti si in acelasi timpiffi·:jconvinga de adevar si sa-i redea comunitatii sanatosi si capabili de a-si dobillqilnintuirea si in acelasi timp a deveni loiali familiei si Patriei. De aceea, este rievoie ,a cunoaste, a sti componenta fiecarui grup, a selecta si deosebi, a defini si a preqiza comunitatile.

Nu trebuie facute confuzii intre Biserica si secta, intre¢omunitate si cult religios etc., ci fiecare categorie are identitate, specific. Asadar, cUl1'oscind bine notiunile nu putem gresi in aprecieri, si mai ales se pot creea conditiipentru izolarea sectei si depistarea prozelitismului sau fanatismului altora. In dese'cazuri, se pot aduce jigniri sentimentelor religioase necunoscindu-le sau confundindtl':le.De aceea, statui nostru recunoaste libertatea religioasa a cultelor $igaranteazadesIa$urarea ceremonialului in functie de cunoastereaprecisa a credintei si manife's~~rii ei prin slujba sau ceremonii. Cei care nu depun marturisirea de credinta ~i nll.,t'aFcunoscuta manifestarea cultului lor au alte tendinte, straine duhuluicrestin ~ibJ.w,<~~desIa9urari a activitatii de fiecare zi in Patria noastra.

De asemenea, precizind notiunile, atit clerul cit 9icJI.~dincio~ii Bisericii noastre stiu cu cine au de-a face, cunosc tendintele, ii pot clasifica, .. si mai ales, ii pot stopa sau izola, fiindca tori vorbesc de Durnnezeu. Or, Dumnezeu.cel viu si adevarat s-a descoperit (loan I, 18), de aceea nu este nevoie de alti dumnezei sau alte religii ale "timpului", sau de 0 credinta mai "noua", cind "Cll nQ!,este Dumnezeu ... c c (lsaia VII, 14; Jeremia X, 10), Emanuel (NJatei L 23). Asadar, l~~fnlrind termenii, intelegem activitatea san prozelitismul, ne dam seama de perspectiva,facem, in acelasi timp. un serviciu cultelor religioase prin a se respecta reciproc si a inlatura ura confesionala.

Printre cele mai importante notiuni, mentionam:

1. Biserica. Biserica, in sensul dat de insusi intenl~ietorul ei, este 0 institutie divino-urnana constituita istoric la Cincizecime. Bisericaysteimparatia lui Dumnezeu in lume, Biserica adevarata are cap pe Mintuitorul (Efes .. V, 23), si insusiri ca: una, sfinta, soborniceasca si apostoleasca. Una, pentru ca: JJnul este Dumnezeu eel adevarat, existenta de sine (Iesire III. 14) si Unul este descoperitorul credintei mintuitoare, Iisus Hristos: in EI este viata si lumina oamenilor (loan I, 4-5); Unul este trupul lui Hristos, deci existenta umana a lui DUlmle~~\l: Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul prin Iisus Hristosau venit (Iqal1: I, 18). Cunoastem un Dumnezeu, 0 credinta, un botez (Efes. IV,15); Sfintii, pentr\.1 ca: sfint este Domnul Savaot (Isaia VI, 3), Sfint este Intemeietorul, Sfintaeste invatatura, Sfinte sint

34

iOALAuzA CRE~TINA

mijloacele de mintuire (TaineletBisericii); Soborniceasca, pentru die Biserica are unitate pretutindeni, chiar xlaea? se adapteaza conditiilor istorice, nu se pierde succesiunea In credinta - datult~levat si desavirsit In Iisus Hristos -, nici succesiunea apostolica - verificarea vietiicrb~Hne dupa incheierea misiunii Fiului lui Dumnezeu (Matei XXVIII, 19) si astfelBlserica l~i reformuleaza, in contextul de gindire al credinciosilor - invatatura sa in' scopul receptarii adevarului etem; Apostoleasca, pentru ca: Apostolii au fost mart0rii oculari directi ai minunilor 9i descoperitorilor lui Dumnezeu, si ceea ce ei ,,'J.Hpipait", "au vazut si au auzit" (I loan I, 1) ne-au transmis si noua. Ei au raspil1d~t5vanghelia la toata faptura (Marcu XVI, 15); ei au lasat ierarhiei poruncile nescrise ale Mintuitorului si experienta lor 111 trairea adevarului. De fapt, pe Apostoli.s-a zidit Biserica (Matei XVIII, 18).

Biserica, in sens social, est~comunitate de cuget si de simtire a celor ce urmeaza pe Hristos 111 vederea mintuirii:~~te 0 obsteideala si permanenta in cugetul celor ce traiesc In Hristos. Din ea fac parte:. ierarhia liarica, totalitatea credinciosilor (drepti 9i pacatosi), cei ce asteapta botezulsau cei ce doresc integrarea in harul minruitor. In acest sens, Biserica este vazuta,jucra.toare,cautatoare, luptatoare pentru cei in viata (Efes. VI, 11-13), dar 9i Biseric; nevazutasrealizata, desavirsita, implinita, satisfacatoare, harnica, a pacii, a lini~t\1i" .. a odihnei meritate, triumfatoare (Rom. XIV, 7).

Datorita factorului social~ .. unele Biserici s-au rupt din .intreg, s-au despartit, s-au impartit, si s-au Indepartci£de original. Biserica Ortodoxa a tinut totdeauna echilibrul intre forma vazuta9lnevazuta; alte Biserici s-au declarat pe sine "originale" si astfel s-a ajuns la confesionalisiri si la alte forme. Astazi, intilnim, totusi titlul generic de Biserica crestina. 8int, si alte titulaturi date de sociologi, ideologi sau istorici, astfel: Biserica primarat-Biserica medieval a, Biserica moderna 9i chiar Biserica contemporana ceea ce nu coresjiunde atributelor Bisericii.

In contextul ecumenic actHa(' se intilnese titulaturile Biserica Rasaritului (Orientului) si Biserica Apuseana (a,9ICcidentultli), dar retinern impartirea clasica si reala:

Biserica Ortodoxa, cea origin~li'i, .. Bisericile Vechi Orientale (cele necalcedoniene), Biserica Romano-Catolica, ceapalmla, Biserica Veche Caiolica, Biserica Evanghelica (Luterana), Biserica Reformats (Calvina s.a.), Biserica Angliei (In intreaga comuniune anglicana) - ultimele trei Bis~ribiau fost numite "protestante" dupa Ref 01111 a ~J, Jll sfirsit, Bisericile neoprotestantecu, irnpartirile si subimpartirile lor.

Bisericile Apusului -cll&~cepTia Romei - au fost la inceput protestatare ~i contestatare ~i apoi au fost clasificate ca protestante. De retinut, ca toate Bisericile crestine se bazeaza pe Evanghbl1e - originala san confesionala - si au tendinta astazi de a se apropia.

2. Confesiunea este 0 orgfllfizatie a unui grup de credinciosi care s-a rupt din intreg pe baza unei Marturisiride credinta. Cazul s-a semnalat in Biserica Apuseana, din care au si aparut confesiunile.protestante si reformate. La rindul lor, aceste COJ1- fesiuni au pregatit aparitia del'lo~1'lil1atiunilor, corporatiilor, ordinelor contestatare etc.

FENOivfENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMP([LUI

35

Confesiunile de credinta nu trebuie confundate cll1\1arturisirile de credinta oficiale si sobornicesti (Simbolul apostolic, atanasian, nic~?constantinopolitan etc.). Clasice ramin, in aceasta privinta, "Confesio Augustana"",Confesio anglicana", .Confesio reformata" etc.

Unele confesiuni au, pe linga alte forme de adutlari si Biserica, in inteles confesional. Din "confesiuni" s-au desprins denominatiunij.eorporatii, ordine si altele

3. Cult religios. Prin cult religios intelegem coastituirea unui ceremonial pe baza unei doctrine in vederea asistentei religioase sari.setisfacerii dorintei credinciosilor acelui cult. Sub acest generic, se recunoa~teexerCltarea sau manifestarea sentimentelor religioase atit ale crestinilor, citsi ale altotcredinte religioase, ca de exemplu: mozaismiul, mahomedanismul, budismul, ~ntoismul, confucianismul, taoismul si intregul compartiment al religiilor naturale:'anitnism, fetisism, totetism, samanism ete. In tara noastra, notiunea de cult include atritBisericile crestine, cultele crestine, cit si cultele necrestine. Majoritatea cultelorneeprotestante i§i intituleaza locasul de cult "biseridi" alte1e, casa de rugaciune, sausimplu, adunare. Credinciosii mozaici au sinagogi si sali speciale (temple) pentru desIa§ut~rea ceremonialului, ca de altfel si musulmanii cu geamiile lor, recunoscute dup·~.minaretul specific.

4. Erezia este 0 abatere de la credinta initials §rcombaterea acesteia. Erezia este denuntata si inlaturata de catre Biserica san cultul Q'in'care se desprinde. Fiecare Biserica 9; orice cult religios poate avea, in istoria. sa;:~);ezii. Multi ereziarhi 19i recunosc vina si se reintorc la cultul oficial.. altii i;;i fOtl'1n.eaza ei un cult sau devin sectari. Erezia este periculoasa unitatii de credintii;i~e:aceea trebuie exclusa,

Fenomenul este cunoscut si in alte cazuri. . .. i

5. Schisma este 0 abatere de Ia disciplina Bisericii;!.~sie 0 ruptura, 0 desfacere sau 0 tagaduire a unor reguli generale sau particulare. De.<obicei, schisma, la inceput, pastreaza credinta initiala, dar cu timpul intervine $i"I'1.rezia si atunci se naste 0 confesiune sau un cult religios. Schisma simpla poatefitolerata in sinul unei Biserici. Nici Biserica Rasariteana si nici Biserica Apuseana n-aufost scutite de partide ~i schisme. Detine recordul Marea schisms intre Biserica.Constantinopolului ~i Biserica Romei, concretizata prinanateme reciproce, in l054;.a:na:tema a fost ridicata prin indelungata chibzuinta de catre Patriarhul Atenagora ~iPapa: Paul VI, la 7 decembrie 1965. Cu toate acestea consecinteie ei continua 111ca, dar nadajduim ca vor f rezolvate multe prin dialogul dintre ortodoxie §i catolicism.

~i in Biserica Ortodoxa Romana s-au semnalat eazuri-de schisma si de toleranta, cazuri in parte rezolvate: asociatii, neascultari (Minastil'ea Vladimiresti), adunari (Petrache Lupu de la Maglavit) etc. ~i cazuri in curs de rezolvare: Miscarea stilista san gruparea de la Slatioara (jud. Suceava);Oastea Doamnlui san ceata de cintareti din afara Bisericii.

Fenomenul schismei este specific contestatarilor. $.lce1or care nu inteleg sau se adapteaza mai greu unor situatii.

6. Secta este 0 grupare de creduli sui-generis .nel~tlltu111iti de confesiunea sau cultul lor si a carol' doctrina este pseudofilozofica Sall,!~retica. Fenomenul sectar este comun mai ales miscarilor socio-religioase, De obiqej,sectarii fiind cuprinsi de 0 psihoza specifica negativistilor, refuza nu, nU111ai adeyarul original, ci creeaza si

36

CALAuzA CRE$TlNA

fantezii religioase apelind la mijloace empirice obscurantiste si devenind fanatici. Secta este in afara legii si periculollc~ii societatii, si moralei pub lice. Ea are aspecte sociale specifice grupului si se ma1J.ifesta violent, dedindu-se la crime organizate .;;i acte ce depasesc cugetarea. In general, adeptii sectelor sint indivizi deplasati, mistici bolnaviciosi, bolnavi psihic sau PO~,ed<;lti ereditar, patologic. Acestia gasesc in secta locul unde-si pot manifesta nebunia-ior in haina religioasa. Secta, asa cum am mai aratat, se naste si se dezvolta 1ntrtQ[societate nedreapta, in situatii de revolts intr-o lume interlopa, dezechilibrata, intr,.o,pb.;;te stresata atit de istovitovire, cit mai ales de spectrul apocaliptic al eshatologiei. Secta refuza "dezvaluirea" doctrinei si insii captati sint tinuti in teroare si alrt~liintari cu uciderea. "Cultul" sectei este crima premeditata in grup, in familii saupentru anumiti 'indivizi. Adeptii sectelor sint greu de recuperat pentru Biserica si societate.

7. Grupare anarhica este.o.jsornunitate .de "credincio:;;i" apartinind unuicult san unei Biserici dar care nu este-ide acord cu unele practici san initiaza ea ceva nou. Asemenea grupari au existat$i .apar in toate cultele (crestine sau necrestine), fie din cauza slujitorilor, fie din ;c:a~lza abuzului conducerii cultului. La inceput, asernenea grupari sint pasnice, apoisseazoleaza sau se asociaza cu altele alcatuind 0 comunitate sau federatie. Pericolui.apare atunci cind aceste grupari anarhice intra In legatura cu sectele san devin acestygrupari ele insele pepiniera sectantijor. Datoria fiecarui cult este de a stinge acestf6car ~i a lua rnasurile necesarein vederea lichidarii cauzelor aparitiei anarhiei.

8. Comunitate dizidenta este.ungrup de"credincio~i" care au apartinut unui cult sau unor ceremonii care au avut loc in alta epoca istorica si pe care unii le socotesc depasite. De obicei asemenea comunitati sint sustinute; ca de fapt to ate sectele, de adepti din afara grani!eibttarii.

9. Orgauizatii reiigioaseviolente sintacele grupari de adepti sectari care urmaresc sa santajeze sau sa uCida'opersoana .sau un grup ce nu esle de acord cu noile organizatii. Membrii acestora,cutoate ca nu-si dezvaluie numele, sint recrutati dintre elemente debusolate,cu atitudini vadit antisociale.

Am enumerat citeva notiuni, lll1ele definitii, precum si deosebiri pentru a putea distinge, discerne si lamuri una san mai multesituatii din activitatea misionara.

V. - PRTNCIPALE i\u$cAm NEOPROTESTANTE ASTAZl

Ne ocupam de neoprorestanti.sicde secte fiindca, ~i unii si altii prin prozelitismul lor, pun pe credinciosii ortodocsiineavizati in situatia de a-si parasi comunitatea, cultul Bisericii Ortodoxe, credinta traditionala ~i original a a Bisericii noastre stramosesti. Pozitii speciale, inva!oturi deosebite sau obiectii "biblice" ale unor neoprotestanti si sectanti vizeaza Bisericile apusene, Biserica Ortodoxa nefiind partase obiceiurilor lor ~i nici angajata IndisputeJe lor referitoare la credinta, la cult, la invatatura sau la mintuire.

Pentru intelegerea situatiei cht'astazi, trebuie -sa cunoastem originea acestora, corifeii lor, nernultumirile, instabilitatea moral a, evolutia sal! involutia lor, raspindirea lor si mai ales momentele de patrnndere in taranoastra; ce le-a favorizat, care le-a fost scopul, cine le-a trimis, lacine$i de ce?

FENOi'vfENUL SECT ANT DE-A LUiY0UL llMYULUJ

----------------------

Cunoscind ce vor, vom putea sti ce sa raspundemsi.vom preveni pe credinciosii nostri asupra pericolului ce ameninta credinta stramoseasca si asupra incercarii - in ultima faza - de a ne abate de la obligatiile noastre-strabune. Trebuie sa facem totdeauna deosebire intre credinta mintuitoare, Legea stramoseasca, verificata, necesara si trainica a Bisericii Ortodoxe si.credulitateasau .Jilozofia" religioasa la moda, impusa sau acceptata din ignoranta, neverificata.ctransmisa de la persoane suspecte, prin "llcenici straini" de traditiile obiceiurile.ei datinile acestui pamint, "Noutatea" credintei nu este altceva decitinselare, ~arNsHficarea acesteia prin "texte" biblice este autoinselare. Experienta da siguranta si traini.cia.Cultul Bisericii Ortodoxe dovedeste nu numai experienta trairilor in Hristos, ci ;;lcredinta lor luminata, iubirea lor nepatata, jertfa pentru aproapele Tara rezerva, deer continuitatea fireasca asezata pe temeliile trainice las ate de Mintuitorul Aposto1i1cn:Sai si transmise nona prin succesiunea apostolica si succesiunea in credinta: AVlnd acest cadru vom intelege "mi.;;carile" neoprotestante de astazi si sub multipleleIor aspecte. Vorbim de acestea pentru a pregati pe credinciosii ortodocsi de a se apara~i in acelasi timp de a tine treaza vigilenta slujtorilor nostri pentru a-si da seams de.,ubaterea unor reprezentanti si credinciosi neoprotestanti de la propria-lor concePl'ie,

1. Miscarea baptismala e nascuta inainte de Reforrna, este prezenta aproape in toate religiile dar conturata 0 data cu reforma illQ~r:9ind sa restabileasca practica apostolica a afundarii celui care vine la botez. Ana:b~pti;;tii si apoi "bapti~tii" s-au revoltat impotriva introducerii de catre Biserica ApUS~.~l1a a practicii "stropirii" cu apa, in loc de afundare. Dar acestia neavind modelul17~~~1,1.~i practica Bisericii primare si inspirindu-se din simbolismul protestant, au merslfi~1,1.odelul, la imitatia botezului lui Iisus, la botezul ceremonie, indeplinind formalita~~~~i pierzind din vedere sensul profund al Botezului, care este transmiterea harului ier:tarii~i innoirii omului. Duhul S£111t a fost transmis Sf. Apostoli de catre Minturtorul. dupa inviere si s-a revarsat deplin la Cincizecime. Raspunsul este c1ar: "CitiinJ-Ilristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat ... c c in moartea lui v-ati botezat,~i in invierea lui v-ati innoit (Gal. III, 27; Rom. VI, 3).

Miscarea baptismala a fost si este 0 timida incercare de corectare a vechilor practici, dar a cazut in alta extrema, a simbolismului-lsi a cerernoniilor simple. De aceea, astazi, se gas esc nenumarate fractiuni si devia:t1idin .Biserica baptists".

2. Miscarca adventa derivata si continuatoare.jtotodaia, a baptismului, este a doua faza a lumii neoprotestante. Daca baptismuluL111_~rea "cllfl.lnclarea" in apa 1a maturitate a aderentului, adventisrnul si-a indreptatptivirea catre cer, "calcullnd" venirea lui Hristos, "organizind 0 nona iniparatie de ,,1000" de ani pentru cei alesi si "prunci" ai Domnului. Dupa calculele milenistepentru ca Hristos istoric nu a sosit, unii aderenti ai "adventului" i-au fortat venires considerind ca e vorba de 0 venire "in duh".

Pentru a se deosebi de baptisti si pentru a fi;,originali", adventii de nuanta rnozaica au negat invierea lui Hristos, l-au coborit in,[indul profetilor, i-au ocolit invatatura despre rai si iad, au negat existenta sufletl;l~ui.$.i au "fixat" ca zi de odihna simbata pentru a aduce noutati in lumea "curiozitati1or;'religioase. Indoindu-se de

38

CALA.UZA CRESTINA

certitudinea invataturii Evangheliei, adventii au introdus practici vechi testamentare: zeciuieli, ca acte de justificare, a credintei, abtinerea de La came de pore, animal "spurcat", pentru purificare etc,Unii dintre adeptii miscarii au modificat textele Bibliei, in vederea "ie~irii caclculului", iar altii au readus in actualitate si au tiparit carti apocrife (Poruncile ce101',12 patriarhi, Apocalipsul lui Pavel, Evanghelia lui Toma etc.) in vederea 1argiriidbmonstratiei .venirii" Domnului in duh sau pentru "cei alesi si sfinti".

Luind exemplul sinagogilQt mozaice, temp1elor pagine si chiar altarelor zeitatilor popoarelor subdezvoltate,advehtil au introdus sistemul "caselor de adunare" simple in vederea citirii textelor blbllce~i recitarii imnelor imprumutate de la baptisti sau alcatuite de acestia.

Ca si Miscarea baptislti1ala, Miscarea adventa are multiple mijloace de propaganda. Miscarea adven.f:as-a farimitat in ultima vreme, aparind peste 50 de "biserici" advente si peste 300 de fractiuni mileniste "profetice". De asemenea, milenistii se impart in cete:.ptefllileni~ti, milenisti-clasici, modemi contemporani si postmilenisti, pre cum ~i toafesectele hiliaste si de nuanta eshatologica,

Spectrul anului 2000esteobiectivul catre care se indreapta psihoza milenista. 3. Miscarea pietistaareorigineain protestantismul de nuanta anglican a si s-a dezvoltat in SUA datotlta)practicii pietiste si miscarii metodiste. La inceput se dorea un cult mai corespunz~~6i'cerintelor credinciosului, un raspuns 1a evlavia lor, fiindca asa cum am spus,atit Biserica Romano-Catolica cit si confesiunile (evanghelica si reformataj. l;ipseau pe credinciosi de participare La slujba, prin inlaturarea cultului sfinti10n;s~llexagerareaunor parti ale cultului. Biserica Angliei si confesiunile acesteia au ingllicit intr-un fel situatia, reintroducind cinstirea sfintilor si eroilor, icoanelor, 1110a~teroi; pe de o parte, iar pe de alta parte canonizindu-si sfinti, drepti, marturisitori ... ' A7estea to ate, insa, dupa ce se declansasera miscarile pietiste, diferite ordine (unf"e~'degrupari monahale), denorninatiuni, congregatii etc. pentru cautarea altei ev1avii:.,,'

In Europa, cei care aufost prinsi In suvoiul acestei ,,1'e1nvieri" a evlaviei au exagerat prin simplisrn, socoti.iId "viata" dupa Evanghelie "fuga" de comunitate, de responsabilitatile societatii, ale:familiei, ale patriei in care s-au nascut. Acestia s-an autointitulat "pociiili" salltu:iitori in duh..urmasi ai lui loan Botezatorul in pustie, cei care s-au lepadat de lume; .. nazareii, cei care s-au afierosit Domnului. In fluxul acestei rniscari intra toatesye,t~le de nuanra pietista, cei care refuza contactul eu societates, inlatura mijloacely,.41eeulturalizare, nu se supun .legilor care guverneaza societatea, nu apara patria il;icare s-an nascut, llll pun minape anna, l1l1 jura pentru a face dreptate, refuza asi:s~el1!a rnedicala, practica "exorcismele" prin crima ~i

sinucidere si multe altele. '

Fiecare cult din aceastamiscare are dizidenti, iar toate sectele "pocaitilor" sint deosebit de violente si in acc;ea§i, rnasura periculoase constiintei umane si oricarei societati. Desi luase amploare~mi~carea pietista san a pocaitilor, astazi si-a pierdut influenta. Foarte multe statya}_vSCOS in afara legii asemenea grupari religioase. In prime le veacuri, erezia era.abaterea de la invatatura Bisericii, inlocuirea sau negarea

FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUJ

39

ei, Biserica Iua masuri de anaternatizare.isi ereticul raminea totusi cetatean al imperiu1ui. Astazi, secta, pe linga abaterea de la credil1ta, este periculoasa pentru societate, cautind s-o dizolve si sa atraga rnembrii cmtl.tlhitatii in gruparea ei, dupa legile lor, depunind juramint "profetu1ui", conducatorului.sectei. In caz de desfiintare, gruparile respective pleaca "i11 Iume" pina gasesc altte;rel1.

4. Miscarea fundamentalistilor, originalilor sm.ra.spiritilor moderni i9i are originea, dupa unii in Europa, dupa altii in Asia Mica,dar s-a organizat in SUA si de acolo s-a raspindit.in toata lumea. "Cre9tinii Cincizeetinii" prind radacini in medii sociale mixte si confuze, intr-o lume dezechilibrata psihic, hranita cu iluzii, intr-o societate pragmatica, unde individul nu are va1oare .. Aceasta miscare si-a luat responsabilitatea "sa trezeasca" lumea la "viata in Duh:',oferindu-i spectru1 "coboririi duhului" 9i influenta lui asupra psihicului uman .. A.;()(t$tia au aparut din cauza fonnalismu1ui 9i ceremonialului baptist american, din nea.devaru1 "venirii" Domnului dupa calcule advente si din cauza falsei ev1avii a "pocaitilor". Trebuia ceva, "era necesar" un "cutremur sufletesc" si au gasit fonnu1a: inapoila "Cincizecime". Aceasta trimitere n-a fost pentru a vedea care este Bisericaaoriglnala de 1a Rusalii, ci a justifica .moua" credinta si "contemporana" solutie,

Cincizecimea nu poate fi inteleasa fara LegeL9iprofeti, Tara intruparea Mintuitorului, lara rastignirea lui Iisus, Tara inviereailui Hristos care a promis trimiterea Mingiietorului, Duhu1 adevarului, care este Dat~tor de viata. Adeptii miscarii fundamentalist-universale sint, apoi, recrutati din nelnAlltUil1itii de toate categoriile proveniti din .Biserici", congregatii, denOlninatiuni,'cUlteetc. si care se intilnesc "cu duhul" in "vorbirea in limbi", cu post de extenuare, in viata ancestrala, De aceea sint cuprinsi de halucinatii, traiesc un delir provo'tat9i sfirsesc in boli cardiace sau parkinson, pentru aceasta sint cunoscuti si subdel1l1lllirea de "tremuratori" (quakeri).

Miscarea aceasta este de fapt si 0 replica la mi9catile harismatice din Biserica Apuseana.

5. Miscarea harismatica, cu precadere glosolalia, a.cuprins si unele grupari neoprotestante, dizidente si secte religioase. Sacrarnentelean devenit sterile, oficiale, simbolice, tocmai datorita inlaturarii lucrarii Sf. Duh,caa. treia persoana a Sfintei Treimi. Miscarea harismatica a Bisericii Apusene, astazi,constimie 0 incercare de a se apropia de experienta neintrerupta a Cincizecimii din Biserica cea una, sfinta, sobomiceasca si apostoleasca ~i nedespartita, care aiost Biserica crestina pina la 1 054 si care este si va fi singura mostenirea practiciiappstolice 9i a sfintilor Parinti ai primelor veacuri: Biserica Ortodoxa.

Replica penticostala este relativ noua, dar Cll adillciilrme in ereziile primeJor veacuri, in conceptii gnostice si iudeocrestine, Bisericile ;penticostale organizate ca si cultele ce pretind originea in Cincizecime, i~i due activitatea normal, dar din acestia s-au rupt foarte multe dizidente 9i secte care produc neliIti9te in comunitatile lor.'

6, Miscarea spirttlstilor ca si miscarea teozoficasi.eea antropozofica este un fenornen al manifestarii morbide a gindirii neluminates.Daca cele1alte miscari au reusit intr-un fel sau a1tul sa se organizeze devenind comunitati, rniscarea spiritilor

40

CALAuzA CRE$TINA

are fire iesite din toate mi~carile$isint legate si justificate nu de Biblie, ci de vechile credinte ale popoarelonantice, maiales budismul. Daca miscarile amintite mai sus tin legatura eu cre~tin:ismul, adeptii spiritisti si teozofi interpreteaza si inlocuiesc personajele bibliee;pll11'lbindu-le in istoria "nevazuta" prin metempsihoza (reintrupare, reincamare), pinala.zilele noastre. Mijloaeele crestine pentru intarirea evlaviei si intelegeni credintei.ca-postul, rugaciunea, milostenia, au fost sehimbate eu practicayoga, cu nei:omalJ.~ia,';s(;l.n cn divinatia etc. Credinta este formulata dupa unele date, CLl metode ObSPl;l1;(;l.)1tiste, la mcda intr-un me diu de ignoranta si indaratnicie. De asemenea, impacarea, asocierea si chiar justificarea unor adevaruri dogmatice cu unele filosofii sintJoalie pagubitoare credinrei crestine descoperita de Dumnezeu pentru rnintuirea noastra nu pentru 0 justificare rationals valabila astazi si opusa mime. Si mai grav,111i$carea spiritista si teosofica recruteaza adepti dintre intelectuali debusolati ~iarullcati la periferia societatii care introduc in sufletele oamenilor pseudofilozofii reactionare si conceptii retrograde. Moda de a face "spiritism" sau a merge la ,,~edil1te" pentru <aasculta glasuri de dincolo s-a extins in lumea de astazi. Daca intre ce}e,:doua riizboaie mondiale "misterele" Orientului erau comentate de catre "Lumea buna", iar budomania era in Yoga, in zilele noastre, spiritismul si teozofia au luat'hJcnlaeelora, Mai "pe pamint" este noul aspect al spiritismului §i teozofiei, antropoiofia, care' se vrea a fi 0 noua religie inteleasa de "omul modern".

Aceste miscari si multeMtele sint un amalgam de conceptii religioase vechi si noi, de idei maniheice si credillfe formulate dupa texte apocrife, dovedind ratacire de la Evanghelia Mintuitorulair.s» de la credinta cea adevarata si incercarea de a inlocui Revelatia divina ve~ni.cacu invataturi profane, trecatoare, ca ~i creatorii lor.

7. Miscarea "mesianisn:l'ului" modern sau aparitia "noilor" Mesia, desi nu apartine cadrului neoprotesrans.si nici "sectelor crestine", este inspirata din acestea si cauta sa le imite si sa le copieze conceptiile.

In miscarea "mesianisllmlni" ca si "profetisJl1111ui" modern se realizeaza si se includ at it sectele religioasejbiblice - cele care au si nude tangente cu ceremoniile vechi testamentare: zeciuieli;,,0ircnmcizie etc., eft ~i grupiiri anarhice, religioase san spiritiste, organizatii revansardersi grupanrviolente, unde, 111 asa-numite ,,13111ilii" religioase ~i comunitati mixje, abunda halucinatii si toxicornanii ~i tot felul de psihopati religios.

in cele peste 6 000 de. grupari religioase, cu cele rnai incredibile idei despre vial:'! ~i lume, sint cooptari-tineri: disperati care, auzind de un "nou" mesia, cad victims sarlataniei si obsesieidiabolice, cum se intirnpla cu secta lui Moon. Fenomenul a luat asa de maredezvoltare, incit de la "imitarea" Evangheliei s-a ajuns la slujirea lui Iuda, Anl1nia§i Safira ~i mai ales "practica" lui Simon Magul, aparind .Iiiserici'' cu titulattitipe cit de. curioase pe atit de revoltatoare pentru constiinta oamenilor cinstiti,illdiferent de convingerile lor religioase si filozofice, de apartenenta, ecleziasticasauspolitica, de exemplu: .Biserica satanei" (in SUA) sau "Biserica luciferica" (in !R.ranta), .Biserica razbunarii" (in Australia), KKK (SUA) etc.

FENOMENUL SECTANTDE-A LUNGlJLTliVJPULUJ

41

Tendinta aceasta de largire a spatiului ecleziastic este 0 imitatie a pretentiei medievale a Bisericii Apusene de a rivaliza, dad lilt,laLBupune orice stat sau stapinire politics, incit fiecare miscare modemac.rivalizeaza" in..aceasta tendinta, avind chiar pretentia "unirii" tuturor Bisericilor fara a tine cont. de 'testamentu] Domnului Hristos: "ca toti sa fie una" (loan XVII, 21). Acest "timp ~iGQ11tratimp" ecleziastic s-a extins si la alte religii pilla mai ieri monolite: budismul, oonfucianismul, taoismul, sintoismul ~i mai ales islamismul - sectele siite. Adeptii acest?l:~se declara .mesia", "profeti", "arhangheli", "sfetnici" ai Celui prea inalt, "salvatori", de suflete, "corabieri" incercati ai celor credinciosi, "frati si intelegatori", "imp1T(;)tllJ,a lucratori" pentru constiinta fiecaruia (fenomenul Krisna).

Asa numitul .mesianism" de astazi.se confrunta)cu riposta civilizatiei noastre .

Unele din aceste organizatii "religioase" sint revan~arde;~i violente, cauta prin diferite mijloace sa abata pe oamenii lor de la preocuparik):zi~ice, firesti, seamana panica si neincredere, se amesteca in treburile politice, accep~,a,ofelie pentru a se angaja ca mercenari, incearca sa sustraga tineretul de la educati~, sanatoasa si de la studiu, of erindu-i diferite expediente si "siguranta" imbogatirii Pest~ noapte, incurajeaza aventura si rapirile, actele de vandalism ~i batjocura impotriva populatiilor pasnice etc.

*

*

*

* BIBLIOGRAFIE LAMURITOARE Articole i'i studii:

a)",mai vechi: + Vartolomcu, Mijloace ereziilor, In "BOR", nr. 211921,

p. J29--J32; loan Mihalcscu, Mintuitorul Hristos religiuni. In "BOR" nr, 111925,

p. 82-90; St. Florescu, Propaganda sectard - pericolnational, p. 518-522; Pierre Mcsnard,

CUJIl Hid strdinii sectele religioase din Romania, trad. In "BOR" Il(",:2/] 928, p. 134-139; St. Bcrcchct, Lupta Bisericii contra sectelor, In "BOR" nr. 4!l924, p. 220-221; + Grigo~~ Botosencanu, BOR ,"i celelalte confesiuni (scurt istoric al scctclor), In "BOR" nr. 6-12/1928; 1929, J930 $1]1[, 1/1931; Gr. Marcu, 0 noui: sectd: sincretismul, in "RT", hr. 7-8/1934, p. 241-243; N, Balan, Biserica=papista si doctrina despre uciderea ereticilor, in "RT", nr, 2 si 10-1211912, p. 309-319,

b) din vretnea noastra: Inti: Mis. p. 5-32, T M. Popescu, Privire istoricii aSlipra schismelot; ereziilor si sectclor: Caurele sociale ale apuritiei lor, ill "ST' Il (19jO), nr, 7-8;p, 347-394; Vintila Popescu, Motivele core determinti pe unii crestini ortoclocsi sci treacti 10 aile culte, 1}1"ST' IV (1952), nr, 7-8, p. 204-,251; 0, Buccvschi, Despre nutncle confesiunilor crestlne, In "RT", nr, .l-2/l 936; P. L David, Prcotul ortodox ,vi propovaduirea Evangheliei, in "Orr', 21198 J, p, 224,,228; [dcm,~,,,sp()lIsabililct/ea niisionarii dup(! Sjintii Trei l erarhi in "ST" 5-611984, p. 303-312, Idem, Secrete religioase pericol al vietii, al moralci In socicratcu contcmporana, In "GB" nr, 5/1986, p. 57-83; + AittdnW,O nouo sectii crqtillc1 ill Ajricu In "Or!", nr, 311987,

c) analitice si documcntare: Inumicii crcstinismului dilI,q~W,1secole priinure, 111 :.RT" 11r. 14~ 17.

19;]884, p. J OJ- J 49 ~i nr. 2011884, p, 160; N, Balan, Biserica P(Y_)iSlci§i doc/rill a despre uciderea ereticilor, in "ST' (nr. 2) ~i 10-121l912, p, 309-319; L Trifa; .Scotarisniul 1:e/igiDs, in "RT" nr. 6-711921, p. 192-,196; L N. l.ungulcscu. Dognui. ret/full eo, erezie, seCici,in"RT' nr,87J0/j926, p. 211-2 J 8; Spiridon Candca. Psihologia conversiunii. In "RT" nr, 5-6/1930, p, 240-247; IlicBclcuta, Mintuitornl Hristos si partidele religioase, In "RT' nr, 101l937, p. 424-428; Ilarion Fclca, Alililli-i$tii, In "RT" nr, 911938, p. 385-387; Ortodoxia si sectele., In "RT" p. 425-436, 444-446;N, Mladia, Renasterea gnosticismului, In "RT" nr, 9/1939, p. 362-377; Gr. Marcu, Dialogul luptei antisectare, 111 "RT' nr, 5-,6(JQ~3, p, 271-276; L Sauca, Considenuii ortodoxe asupra miscdrii harismatice actuale. In "ST", nr: 5-6/1,984; Corncliu Sirbu, Erezie si sectii, In "RT" nr. 1-2/1945, p. 24 s.u. ~i In special AI. Armand Muntcanm"Gbtd bibliografic (GBT) (Erezii si secte religioase, in "BOR nr, 11-12/1972; Sincretism religios.: Idem,11r,,5:-f4/1974),

Proces-verbaux du Deuxieme Congres de theologie ortho(~o{/)Athelles, 19-29 Aout 1976, Athcncs, 1978; Studiul Noului Testament, Ed, a II-a, Editura Institutului biblic..", Bucurcsti, 1979; Studiul Vechiului Testament, Ed, a II-a, Editura Institutului biblic, Bucurcsti, 1985;J;'ilocalia, vol I-X etc,

42

QALAuzA CRE~TINA

Avind in vedere acest c.adJz,tngeneral, putem afirma ca Biserica Ortodoxa, in general, Bisericile Ortodoxe na!i?nale si credinciosii Bisericii Ortodoxe Romine, in special, sint scutiti de asemeneariirt1uentepagubitoare asupra spiritului lor. Biseriea Ortodoxa in speta ~i fie care ete~i~tios in parte, urmareste mintuirea sa, incepind eu desavirsirea de aiei de pe pihulp.t.Or, adeptii seetelor isi pierd personalitatea, imbratiseaza absurdul si hazil1;dhl,rupindlHe de realitatile wietii, considerind activitatea sociala a omuluiobs~~cbLin caleaxfericirii", obstea sau tara din care a facut parte 0 povara secularac~1itind "fratii" din toata lumea, ceea ce produce dezeehilibru etnografic, neincn~Cl;®~eintre indivizi, vrajba intre natiuni si tulburare. Este necesar ca toate stateleciv,rlizate sa actioneze pentru a feri popoarele lor de "predica" acestor dezaxati,. fanatlG!isa impiedice proliferarea lor.

Toate aceste miscari car9~R~oncep!ii h~doniste si hegemoniste justificate prin filozofii sau cugetari religioaseattevidente tendinte de a stapini oamenii si nicidecum a se smeri pe dinsele si a crea:;lirti~te, pace, multumire, fericire pentru indivizi si

intreaga lume. ·\~t!"

C~pltolul al d 0 i I e a

"GRUP ARI~IGIOASE" MAl RECENTE

... de va va zice cincva: lata, mesia este aiel sau din colo, sa nu-l credcri. Caci sc vo r ridica hristosi mincinosi ~i vor face semne mari ~i

chiar minuni, ca s~i aJu'ageasca, de va fi ell

putinta, si pc cei alesi

(Matei XXIV. 23-24)

Cultele neoprotestante atrinteles sa-si alcatuiasca 0 Miuturisire

de credinta si sa se /0); iar sectele "cre"tine" de [actura

neoprotestanta sau strainii isi desja'loara prozelitismul printre credinciosii

Bisericilor; confesiunilor si religioase de la noi.

Datorita ce caracterizeaza poporul roman, a

ospitalitiuii sale strabune sale in credinta strdmoseasca, sectele

n-au putut prinde romdnii, venind in contact cu alte neamuri,

traind pe aceeasi glie, casatoriile mixte - specific secolului - unii

crestini au fost cuprinsi de 1<OI,UIU<OlLv' In credinid.

Mul,ti dintre adeptii isi due activitatea 171 umbra unui cult

recunoscut - ei stiind bine acestuia, eft si legile Statului nostru. Odata

constituitd, HOLla grupare intreg, devine dizidentd, re fractara legilor si

periculoasa societatii si n cistigati" sau "predali" fa Domnul.

FENOMENUL SECTA,NT DE-A LUNGUL TIMPULUI

43

Recunoastem cd mai sint unii dintre slujitorii~isqicii Ortodoxe Romdne, care considera ca "evlavia si slujirea lor este numaisttrsade venit ... r vai lor" ! (L Tim. VI, 15); sint, de asemenea, credinciosi.ispititi de rnit(Ljul Apusului si a unei vieti usoare, fora munca.

Sectele religioase ca si grupiiriledizidenteniaienimic COl11Wl cu Descoperirea lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, inceputul mfntuiidfHoastre; acestea au paras it :;i pe protestanti si pe neoprotestanti si au creat 0 nouu"l:eligie, numind-o "evanghelica, originald, apostolicd ". Toate aceste miscdri nu sfnrdecft 0 pal ida fatii religioasa pentru a-si putea intensifica prozelitismul, a-si mas,'cq lupta impotriva organizarii sociale, impotriva culturii, impotriva ordinii de stcii,'§l a bunelor moravuri. Ei stiu bine cii spiritualitatea romdneascd are ca centru,liticl~u:;i coloana: Legea stramoseasca. Biserica Ortodoxd Romdna a co/~tribuit fafgr~Jarea limbii si culturii romdne, a grefat constiinta unitdtii de neam, sadind ~e-B{[ungul veacurilor in inimile credinciosilor ei dragostea nestramutatd pentrugliq'strabuna.

Fiecare cult neoprotestant are dizidentii sa,i,~t;ire 50-au transformat si s-au organizat in secte, cautind destramarea vechiului Citl~~'i'predicarea unei noi credinte. Evolutia si sincretismul sectar sfntfenomenele5econfrunta astdzi comunitatile religioase zidite pe nisip, din interes si ambitii pe;'~@l1(lle, din dorinta de conduciitor si s tap in, din incercarea de reformd.rdin; amagilj'e4,;1jf(/lCului. Propagatorii aces tor secte cutreierd lumea pentru marirea statutului.qt~rJ.~~lilor, difuzeaza si publica statistici si efective .imisionare" exagerate, concurii 9~t'tri'JfJlogiile secolului, se amestecd in politicd, intervin in procese, transpol;'t(i si fac.'itrf4jicL.de stupefiante, organizeazd congrese si conferinte, pleaca in pelerinaje, "dcttliii.?tlUmiri sectei lor dupd unele cetdti sau locuri sfinte ", pe unde a propovaduit Miil'luitorul, deturneazd fonduri, fac trafic de valutii, tiparesc piirti din Biblie, bro:;ttHi.~.,ziditoare de suflet, si alte indeletniciri .Libtice ". CLi care impinzesc lumea dei&:.stazi.

Puzderia de secte, explozia organizatiilor "lJ~i~tice ", spectrul apocaliptie religios astazi sint simptome ale unui organism bolnavf11'stare gravd. Acest "organism ", care este .Jumea credincioasa ". a depiisit plagil~'E.iiptului si coarnele fiarei apocaliptice, insumind, dupa unele statistici, 6000d~'.~ecte si organizatii religioase, "mi~cari teosofice si grupdri spiritiste, "fal71ilii T" nCOI~1Ul1itafi /11 DOml1111" si .fatnilii are luminii ", dintre care 2500 sint in SUA. Vale.a.~~olllllli s-a umplut si inundd Cetatea sfinta a constiintei umane. Iubirea a de\;eliit razbunare: crima, obiect de

._ - ~ - J- _ .' -1_:,: :,'i:'- ,- •. _-- - .

cult; pragmatismul, scop suprem, 51 toate acestef/"fngiiduite si poruncite" de

Doninul. in fataacestora s-ar iiispaiminta §i bogatlt[c(iruia i-a rodit tarina si tinarul bogat si Iuda si Simon Magul. De asemenea, s-CirJnwaca saducheii CLl [ariseii.

Propagatorii, ca de altfel si adeptii lor; siJlt,)m'Z,wrlatani, ori maniaci, ori aventurieri si, in foarte dese cazuri, bolnavi psihiq,:ide diferite nuante. Daca neoprotestantii s-auistabilit fa unele criterii religioase;,{sectele "creeaza" credinte in fiecare zi ,1'1 se adapteaza iJ1 diferite societati iJ1tr-ut1:1',z'tl11 nebdnuit. Isterismul sectar. groaza au luat load cumpiitarii si dragostei. F()t;~gle.destinului sectar. in bratele caruia trebuie sate arunci, sfnt mai pute~nice dec~-feii antichitdtii: perversitatea si proxenetismul au depasit prostituatele ilumii vechi,,:aescompuse. Familiile sectare,

44

CALAuzA CRE$TINA

traiul comunitar mixt, fara .rLl$ine a devenit 1111 pericol uman; sexualitatea si homosexualitatea sint acte de)'.fi'atietate ", incit indivizii - nu le mai zicem oameni - s-au coborit sub nivelul iMti71etelor animalice. Pe de alta parte, mutilarile, flagelarea, postul extenuant etc. sint.mijloace de "a scoate" pe diavol din" eei posedati ".

Lupta deschisd impotl'iya..soeietafii,. refuzul incadrarii In munca, nepasarea fara de apararea tarii, Opoz?fiaJara de mijloacele de cultivare cultural-stiintifice, sfidarea bunelor moravuri.iincurajarea lenei si derutarea tineretului sint obiective majore ale" celor alesi ", predicate cu atfta zel din easele de "rugaeiune ".

in [ata aeestei situatii, '11'11e1e state au luat nuisuri, altele au interzis prin lege oriee manifestare 171 fata eu_ltelqr. legale recunoscute. Pe zi ee trece, tot mai multi savanti eer autoritatilor sa .. iptervina si sa asaneze asemenea locuri infestate de seete. Medici, psihologi, pedq.gpgi atrag taientia asupra acestei maladii sectare a apropiatului an jubileu, projetie,.pise apocaliptic, acoperisul si culmea epocii noastre:

Anul 2000. Nu existii seetasqU1ni:jeare religioasa care sa nu .. predice" "ziua DOI11- nului cea mare ", sau sjfr:jityltuturor si marea bucurie a celor "rama:ji -51 alesi" de Domnul in veaeul sau in m.ilenizd saul?

I ... , "DIZIDENTE CRE~TINE"

Asa cum se vede, deruta,· falsul, minciuna, inselaciunea au luat locul buneivestiri. Biserica Ortodoxa scarugat impreuna cu credinciosii sai pentru cei rataciti, "pentru unirea Bisericilor'Lpenfru cei cazuti din har sau pentru cei care refuza harul ca Mintuitorul sa le luminezehitntea, sa leindrepte pasii pe calea cea buna, parasind pe diavol si pe slujitorii lui",sa vina la cunostinta adevarului, la locul eelor chemati spre luminare ...

Pentru prevenirea, stoparea sau inlaturarea pericolului prozelitist al acestor dizidenti, credinciosii nostri ~rebnie sa cunoasca nocivitatea tuturor sectelor crestine sau necrestine, a organizatiilo;r.§i<gmparilor religioase parazitare pentru a se putea feri ei si urmasii lor de false cr~c1.ir:J.l.e si in acelas, timp pentru a-i putea izola pe eei ce seamana vint si produe fl,lr.tu~~~, in sufletuloamenilor. Cit de multi s-a1' afla si cite partide ar avea, credinciosul'jjriodox roman nu trebuie sa se ia dupa oricine ~i sa asculte pe cei cu mintea bolnaya. pentru 0 alta credinta, parasind pe cea verificata de veacuri. In~i§i apostolii, in cazLlri.de indoiala si neintelegere, n-au parasit pe Mintuitorul Hristos, cu toate ca le spusese:<voi nu plecati ? ~i au raspuns: .Llnde sa ne ducem, Doarnne, numai Tu ai cuvinteleyietii vesriice ... " (loan VI, 68). Acest adevar a1 credintei noastre este experimentat de fiecllr.e credincios in parte si de intreaga Biserica Ortodoxa, care este Biserica lui Hristos",~til]J si temelia adevarului" (I Tim. III, 15).

Dupa aceasta prezentare,;'om trece in continuare la enumerarea a citeva secte si miscari dizidente, staruindasupra celor care au avut influent a asupra unor credinciosi de alte culte saU'c~iar au patruns si la unii crestini ortcdocsi.

L Adventistii reformtstl san rowenistii. - Adventistii reformisti, profetii adevarului, rowenistii sau fcnieile purtatoare de ,,~tiin!a mileniului", s-au nascut din adventistii in formare, fiind organizati de femei de moralitate indoielnica, aventuriere, isterice, lara familii si unlla~i;~i mai ales de cele care aveau legaturi cu militari "vizio11ari" si "tilcuitori" det¢xtesfinte biblice canonice, dar mai ales apocrife.

FENOMENUL SEC1:4NT DE-A LUNGUL TIMPULUI

45

A~a cum se stie, dupa noaptea deziluziei, 1 0 octQwbrie 1844, de la Boston, s-au ivit destui urmasi pentru a corecta traiectoria si velli,r~a Domnului. Daca pina la aceasta data .proorocii adventului au fost barbati, de ,ac\W1adventismul este preluat de "profetese". $i cea care este inceputul proorociei f~l¥ip'ine, Hellen White este declarata "vizionara". Ea a corectat greseala celor dintii (MUller-Snow), aratind simplu ca venirea a doua a avut loc pentru curatireatemplului cetesc (Biserica nevazuta in conceptia clasica protestanta), de pacatele fiilor lui Dlttn11~:zeu (Evr. IX, 23). Acest timp este si judecata pentru noi (adventistii) ~i pedeapsa p.entru cei nelegiuiti (ceilalti crestini) (I Petru IV, 17~18), de aceea sfirsitul lumii.vafi in curind sau dupa Apocalipsa (XIV, 6-7), a si sosit ;;i noi (adventistii) trebuie s-o spunem si sa propovaduim Evanghelia fiindca a sosit si pacea "ve~mica".

H. White si-a ales si "profetesele" §i judecatorii Iumii dintre adeptele ei si mai ales acele disperate din tinerete care nu aveau farnilii ;;i nioicopii, fiind "chemate" la Domnul din pintecele mamei lor. "Imparateasa" profetilor-adventi s-a declarat "ale as a" de-a dreapta Judecatorului si nemuritoare ... Si, iata porunca.jNebune, chiar in noaptea asta iti voi cere sufletul si cele spuse cine le va asculta si cele,agonisite cui voi ramine? H White in culmea "ve9niciei" a decedat ca orice muritQ/"in toiul razboiului prim mondial (1915).

La citva timp dupa moartea "profetesei", uceniciia1?~Qpiati, cele 12 femei, au pretins ca fiecare mosteneste "darurile" celei intii che111ate§,~,q~ci dreptulla conducerea sectei. Au inceput iarasi luptele interne si influenteleex.tF~e, reusind sa se impuna Margareta TV Rowen, din comunitatea adventaa ora;;ulu~';~QS Angeles (California). Pentru a fi crezuta, Margareta a declarat ca Hellen i-a lasat,poruncii si i-a descoperit un secret al sectei, .reforma", adica pastrarea pacii eterne printejilzul de a pune mina pe anna si asteptarea judecatii. Pe cei care paliicipa la razboi,~intre adventisti, i-a parasit Domnul, iar ei nu vor mai avea bucuria mileniului. Ra.:.>:r;9iul acesta este inceputul sfirsitului lumii, dupa el va urma pacea etema, Fiindapr(jqpe judecata, cdsdtoria nu mai are rost, de asemenea cultura este de la antihrist,iar 'eonsumul de carne este interzis pentru adevaratii "cre~tini" ai adventului.

Asadar, la ziua de odihna (ziua a 7-a a Vechiului-s'festament) a adventistilor simbatari, se adauga interzicerea consumuluide carne.rnascindu-se astfel miscarea

reformistd salt rowenistnul. * ,

Dupa despartirea de adventistii simbetisti din AmeriQa,.reformi~tii au trecut si la comunitatile advente din celelalte continente, mai a1esjn Germania si Imperiul habsburgic. Influenta reformists a patruns si la adventistiigermani din Romania, iar in timpul razboiului (1916-1918) un ostas Kramer (pro9~~il sas) s-a casatorit cu 0 adventista reformista din Hamburg, cautind adepti prmtreadventistii nationalitatilor conlocuitoare din tara noastra.

Din cauza atitudinii refractare fa1a de stat, sectaadventi§tilor reformisti a fost interzisa de catre toate statele civilizate, dar au aparut dizidehti, asa cum este cazul

* AMANUNTE BIBLIOGRAFICE-

"Erorile" advcnte ale reformistilor au fost date In vileag de catre-unul.dintre organizatorii adventismului de ziua a 7-a din Romania, mcdicul Pelm Paulini, in lucrarea: Profert fa!~j)iprofeti mlncinosi, iar punctclc doctrinarc siut cunoscute, pc larg, din brosura: 0 scurta liimurire a prlncipillor Advcntistilor de ziua a '-a, miscarca de reforma (Bucuresti, 1924),

CAtAuzA CRE$TINA

46

si la noi. Ei i~i due existental~"U1~bra CultuJui adventist de ziua a 7-a, care are datoria sa fie atent la aparitia~iJ'?rasemenea indivizi. Propaganda lor s-a facut si se face in ascuns. Pot fi usor idegti~cati nu numai dupa cele aratate mai sus, ci si prin foile "de doctrina" ce le plaseqz~: Pazitorul adevdrului si Solul misionar.

Miscarea "refonnista" l1up<)ll.te fi considerata 0 grupare dizidenta a adventistilor, fiindca rowenistii au 0 doctrina:(jfP!ll1e si deci sint constituiti intr-o secta bine-definita asa cum s-a vazut. Confuziassg-naste atunci cind aceleasi "scrier!. profetice" ale H. White sint traduse in limba'.r0niana de eatre adventistii de ziua a 7-a si folosite si de catre "reformi~ti".

2. Martorii lui Iehovl.lsa.U"calculatorii seriosi ai mileniului" ...

Antecedente. Iehovism~e~tt:lo secta eu principii si practici violente. Aceasta inhiba adeptii, ii leaga prin juran'l~te~i dacapleaca din grupul lor sint urmariti, tracasati pina la disperare si chiar atra§i.i~s,intimplari" fatale. Este 0 secta dura si revansarda, riguroasa in principii si pericuJo~saoricarei societati. Practica mutilarea si crima, rara scrupule, fiindca au inlaturat din doctrina frica de judecata, ei fiind "ale~ii" si "profe!ii" timpului de astazi; nu admite~i~~el1\a sufletului si dainuirea lui dupa moarte, ci omul este un animal cu ratiune, nnexlsta iad san, chinuri vesnice etc.

In afara fixarii unor date9-~~Pra .mileniului", ei afirma diferite erezii: tagaduiesc invierea lui Hristos, au adopt'l~Cili';i de sarbatoare (odihna) simbata, practica zeciuiala si interzic consumul de came,<ia,r;,ieh6vi~tii, treapta a treia a evolutiei adventului in numai 50 de ani, revin la religiaprimitiva ,c;u practici ancestrale.

Fiorul iehovist a patruns.lntoate comunitatile advente din lume nemultumite de esecul "venirii" la data .§x~~~:~i neascultarii de Domnul a celor care provoaca Iupte, razboaie, revolutii in "mi~th~Hl1ini~teiadvente. De aeeea s-au facut postealcule iar profetii "Armaghedonului"trirl1biteaza vremea de apoi a Iumii.ingrozita de vesti de razboaie, amenintari recipr~c;eale putemicilor zilei, experiente care cutrernura fiinta umaria, dovada, zic ei,a~twrarii ultimelor zile ale luiantihriSt. Lumea trebuie pregatita pentru a fi Iinistita prilJ."studierea bibliei" si intelegerea lui Iahve. In fata iuresului biblieist nimeni llllti'~:buiesa deainapoi, deoarece va fi strivit de ingerii apocalipsului. Din mi9carea~d~elita s-a detasat si a depasit categoriile acesteia, avalansa iehovista, care s-a exti!is ~i 1a unele religii natnriste ~i chiar la sisterne de gindire religioasa ale Orientl.l1trL

Studiul Bibliei s-a impl~htc;ll fanatismul si negarea statului, a formelor sociale si inlocuirea acestora cu porur:tcil~ lui Iehova, Secta aduce anarhie in orice loc, unde "m31iorii" se incuibeaza.

Pentru a impresiona pe"diutatorii" adevarului Bibliei, Martorii lui Iehova mai au si alte titulaturi: 1) StudeliJifn Biblie, numire comuna celor care studiaza textele advente; 2) Milenisti alesi saU.~dventi calculati ; 3) Russelisti sau adeptii ~i urmasii lui Russell, unul dintre orgallizatOrii sectei, fiindca astazi secta aproape nu mai are nimic din "originalitate".