Ultimul dans I

*** Ultimul dans este de fapt The last dance. Are la baza un
scenariu in engleza ( d-asta si numele pe care nu le-am mai
schimbat in unele autohtone). Am scris scenariul asta amator si
probabil foarte stangaci in 2007. Apoi, l-am adaptat un pic si a
aparut pe site-ul wwwmayra.ro sub forma unui roman online. Nu
stiu cati dintre voi veti avea rabdarea de a parcurge toate
episoadele lui ( are vreo 8), dar mie imi place povestea. Multi mi-au
spus ca e foarte frumos, dar ar trebui elaborat, sa fie cu adevarat
un roman. Poate in viitor, desi am in plan altceva.

Noaptea venise pe neasteptate in

orasul adormit de frig, iar vantul batea din ce in ce mai tare prevestind parca
ce avea sa se intample. Luminile galeriei erau insa tot aprinse, semn ca un
alt pictor sau fotograf avea sa isi implineasca visul. De data asta era vorba
de Michelle. Isi dusese acolo cateva fotografii acum cateva luni si in urma cu
cateva zile fusese sunata. Stia ca intr-o zi se va intampla astadar nu credea
ca atat de repede. Fusese visul ei sa aiba o expozitie, o particica din sufletul
ei sau din felul in care ea vedea lumea avea sa fie aratata oamenilor. Abia isi
mai putea stapani fericirea cand isi lua la revedere si porni spre casa pe
strada proaspat udata de o ploaie timpurie de toamna.
Tinea strans la piept o parte din fotografiile ei, din visurile ei Decise sa nu
mai ia metroul asa ca porni incet pe podul pustiu. De-acolo de sus putea
vedea tot orasul. Toate acele luminite ce adaposteau sufleteniciunul nu era
mai fericit ca al ei..era convinsa. Ii venea sa strige in gura mare, sa le
multumeasca lor, oamenilor, pentru ca ii daduse ocazia sa importalizeze
atatea ipostaze, atatea ganduri si sentimente. Asta era darul ei. Putea
transmite intr-o fotografie emotii si ganduriuneori simtea ca gresesteca
le patrunde in intimitate, dar stia ca nu e asa..ca e mare lucru sa vezi mai
mult decat unii spun, arata, strigaSi acum se simtea mandra de asta.
Era o liniste apasatoare , dar binenevenita. Doar ea cu gandurile ei, doar ea
cu pasii ei domoli ce sunau a cantec auzit in surdina. O adiere usoara si rece
ii mangaie obrazul, iar pentru o secunda i se paru ca auzi clinchet de
clopotei. Un inger coborase pe pamant, asa cum obisnuia sa ii spuna bunica
in copilarie. Inlatura imediat aceste ganduri pentru ca avea altele mai
importante. Vru sa traverseze si visand in continuare cu ochii deschisi nu
vazu camionul ce se apropia in graba. Pe la jumatatea drumului intoarse
totusi capul cu acelasi zambet pur pe fata. Nu intelegea ce se petrece. O
lumina mare ce o orbea si o fascina in acelasi timp.Si zgomotul acela dur ce
devenea din ce in ce mai asurzitor. Si-apoi liniste.

O alta rafala rece ce aducea de data asta cateva frunze ruginii ai unor copaci
nevazuti. Aceleasi lumini, aceiasi oameni in departare..numai ca pe strada se
facu dintr-o data intuneric..si pustiudoar niste ganduri, lacrimi si visuri
urcara usor spre cer, apoi mai poposira un pic in vazduh, privind parca
pentru ultima data lumea materiala in care odata avusesera o forma magica.
Dimineata veni domol si trist peste un oras inghetat de un frig cumplit.
Michelle se trezi pe o banca din parcul unde obisnuia sa faca fotografii si
primul lucru pe care-l vazu fu privelistea dezolanta din fata ei. Nu intelegea
de ce acum parcul era gol si pustiu cand cu o zi inainte soarele inca poposise
aici. Apoi se nelinisti dandu-si seama ca dormise pe o banca. Incerca din
rasputeri sa isi aduca aminte ceva, dar nu putu..era un sentiment ciudat
pentru ca stia cine e, stia unde e, dar nu putea sa isi aminteasca ceva de
vreun trecut.
Incepu sa mearga fara a sti unde aveau sa o duca pasii. Intalnea oameni ,
locuri , dar nu putea sa isi aminteasca nimic. La un moment dat se opri in
fata unui bar. Desenul de pe usa i se paru foarte familiar si incepu sa auda
cateva cuvinte , sa vada cateva imagini rupte parca dintr-un visintra stiind
ca asa trebuia sa faca. Barul era gol inauntru, doar personalul,
mesele,scaunele, aproape ca o durea atata singuratate. Apoi ajunse cu
privirea la o masa de langa geam. Un barbat inalt, grizonat , intre doua
varste isi sorbea incet cafeaua. Nu stia de ce dar incepu sa il studieze deacolo de langa usa. Nu isi amintea sa il mai fi vazut vreodata, dar ii inspira
incredere. Spre suprinderea ei insa, barbatul de la masa o vazu , ii zambi si ii
facu semn, de parca o cunoastea. Se indrepta spre el, convinsa fiind ca el o
va lamuri.
-Buna dimineata,te asteptam! Ce ti-a luat asa mult?
Fata ii raspunse incurcata de franchetea lui , un pic deranjanta.
-Imi pare rau, dar nu imi amintesc sa va fi cunoscut
-Ar trebui sa stai jos, pari obosita..te asteptam.
Starea de confuzie si iritare se asternu si mai mult intre cei doi.
-Nu sunt obosita, de-abia m-am trezit! Intr-un parc ce-i drept, nu stiu de ce
nu imi amintesc prea multe, dar..nu stiu nici de ce am venit aici!
In glasul ei se simtea disperarea de a nu stii nimic despre ce se intampla si
uimirea pentru faptul ca ii spunea unui necunoscut toate astea, de parca el
ar fi fost singurul ce avea sa o lamureasca.
-Cum de ce? Pentru ca trebuia sa te intalnesti cu mine!
-Cred ca glumesti..nu te cunosc!
Michelle avea senzatia ca cineva rade de ea si sta undeva in spate pentru a
se amuza pe seama ei. Cu toate astea cand rosti ultimele cuvinte nu i se
parura atat de firesti pe cat ar fi vrut.

Barbatul insa fu iertator.

-Petreci 24 de ore din 24 cu mine..sau eu imi petrec tot timpul cu tine..si spui
ca niciodata nu m-ai simtit? Imposibileu stiu ce fel de persoana am avut!
Michelle se ridica un pic speriata de ultima replica a barbatului.
-Ok,e doar un joc stupid pe care eu nu il inteleg si nici nu vreau sa o fac, asa
ca ma voi duce acasa si voi dormi pentru ca de asta am nevoie acum.De un
somn bun.
Barbatul ii raspunse raspicat, scurt si trist, de parca ar fi citit de pe o foaie
ceva ce nu dorise sa invete pe de rost.
-Nu te poti duce acasa, din simplul motiv ca nu ai o casa in acest moment. Dasta sunt inca aici. Nu te poti duce acasa pentru ca esti legata de mine.
Spunand acestea barbatul o privi drept in ochi vrand parca sa ii mai aline
durerea trupului ce deja o durea. In momentul urmator isi aminti podul,
casele, strada, luminazgomotul si camionul. Nu mai suporta insa durerea si
se prabusi din nou pe scaun.
-Am avut un accident aseara..pe podlanga parc..
Barbatul ii raspunse trist.
-Da, stiu.
-Dar nu inteleg, ce s-a intamplat? Ai fost acolo? Ce s-a intamplat cu mine? Ai
chemat ambulanta, nu?Dar de ce m-am trezit in parc???
-Imi pare rau. Nu am putut face nimic.
-Cum adica? Nu mai inteleg cine esti?Si de ce sunt eu aici si nu la spital
undeva? Raspunde-mi acum!
Barbatul si Michelle se privira intr-un mod cum nu o mai facusera pana
atunci. Parca o legatura nevazuta ii tinea legati..parca erau unul o continuare
a celuilalt.
-Intodeauna ai fost speciala, Michelle! Asta mi-a placut la tine cel mai
mult..niciodata nu ai avut nevoie de multe cuvinte..ai vazut adevarul, ai
simtit mai presus de el..d-asta Dumnezeu ti-a dat acel har.
Pentru o clipa barbatul isi dezlipi ochii de cei ai lui Michelle, de parca era
prea tulburat de ceea ce spunea. Apoi continua, cu un zambet trist pe fata.
-Nu am inteles cand m-au chemat ieri dupa-amiaza..nu am vrut sa ma
duc..nici nu stii ce inseamna asta..voi fi pedepsitdar a trebuit..tu esti
persoana mea..nu te puteam lasa singura..trebuia sa am grija de tine.

Michelle incepu sa planga incet, obosit, ostenita de tot ce incepea sa

inteleagasau nu.
-Nu inteleg..deci nu sunt speciala.
-Esti, intodeauna ai fost..doar esti persoana mea.
O mica pauza ca un strop aruncat intr-o mare linistita prevestitoare de
furtuna. Apoi fata isi ridica ochii mari si verzi si spuse raspicat.
-Iar tu esti ingerul meu.
Va urma:)
Ultimul dans II
Nu se mai putea uita la el. Nu se mai simtea singura, dar nici fericita.
Plangea..nici ea nu intelegea de ce pentru ca misterul nu fusese inca
deslusit.
-Si atunci de ce esti inca aici? Nu e deajuns ca nu ti-ai facut treaba bine?
Trebuie sa te suport chiar si moarta?
-Nu esti moarta, Michelle! Nimeni nu moare cu adevarat. Doar paraseste
aceasta lume.
-Mda, acelasi lucruStiai ca iubesc aceasta lume? Poate ca ai remarcat in tot
timpul in care ai fost cu mine!
Revolta pusese acum stapanire pe Michelle. Revolta, indignarea, refuzul de a
accepta ideea de a fi fost smulsa dintr-o lume draga ei.
-Imi pare rau, nu mi-a stat in putere sa fac nimic!
-Da? Dar ce iti sta tie in putere? Esti inger pazitor..ce face un inger pazitor?
Isi salveaza persoana..ei bine..tu nu ai facut-o!
-Iti aduci aminte cand aveai cinci ani, erai la tara la bunica si un strain a
venit spre tine iar tu ai fugit cat ai putut de repede? Te-am salvat atunci..team salvat de multe ori, dar mai important decat asta..am stat langa tine
atunci cand ai avut nevoie, de fiecare data cand m-ai chemat am fost acolo
ti-am ascultat visurile si ti-am dat incredere!
Michelle se ridica nervoasa.
-Destul! Am inteles! Altcineva a decis plecarea mea,dar vreau sa stiu de ce
sunt inca aici..nu ar trebui sa fiu in alt loc?
-Da, ai dreptate, dar stai jos. Iti voi explica si vom pleca in cateva momente.
Afara era lumina, dar dintr-o data se innopta,barul se umplu cu oameni si
incepu un cantec pe fundal.

-Stiu cantecul asta..cred ca imi placea..cred.continua!

-Ieri seara dupa plecarea ta am fost chemat. Mi-au spus ca nu esti nici pentru
rai , nici pentru iad. Esti undeva intre
-Poftim? Dupa ce ca am murit atat de tanara vor sa ma duca in iad? Sa-mi fie
cu iertare ,dar nu imi amintesc sa fi facut fapte atat de rele!
Ingerul zambi .
-Toti spun asta.
Michelle reactiona insa nervos.
-Iar tu trebuia sa ma aperi, tu esti ingerul meu! Chiar trebuie sa iti
reamintesc asta tot timpul?
-Ia priveste acolo.
Intr-un colt al barului stateau un baiat si o fata. Radeau si pareau
indragostiti. Fata era Michelle. Acum,la cativa ani de la acel moment privi cu
tristete si nostalgie scena. Stia foarte bine cine era el si cum fusese atunci.
Trecuse mult timp iar ea se chinuise sa uite, pentru ca de fapt nu fusese
nimic. Cel putin asa crezuse ea.
-De ce imi arati asta?
-Trebuie sa iti reamintesc eu acum ce s-a intamplat dupa cina?
-Nu-mi spune ca din cauza unei aventuri de o noapte Dumnezeu vrea sa ma
trimita in iad. Ok, nu sunt chiar mandra de ce s-a intamplat. Dar lucrurile
astea se intampla frecvent in lumea noastra. Cred ca va fi plin iadul peste
cativa ani.
-Nu. Michelle, Eu nu..
-Ce imi arati nu a insemnat nimic! Putem pleca? Chiar nu vreau sa vad
asta..Ok, am inteles, Dumnezeu vrea sa ma pedepseasca.
-Dar eu nu te judec!
-Nici nu ar trebui pentru ca nu eu am fost de vina, ci elel e o persoana rea,
el ar trebui sa fie pedepsit . Nu eu!
-Nu ar trebui sa-i invinovatim pe altii pentru ceea ce facem. El nu a spus
foarte multe minciuni, dar tu erai atat de indragostita!
-Nu am fost indragostita, cred ca la capitolul asta nu prea ai fost prezentsi
nu inteleg de ce acum il aperi pe el.
-Vreau doar sa vezi adevarul. Dar acesta nu este motivul pentru care nu ai
fost acceptata in rai!

-Nu? Dar?
-Nu stiu. Poate ca nu au decis ce sa faca cu tine in continuare.
-Atunci de ce imi arati scena asta din viata mea?
Ingerul ii zambi si un alt clinchet de clopotei se auzi. Apoi ii facu un semn cu
mana, ca si cum ar trebui sa mai astepte un pic pana sa afle raspunsul. In
urmatorul moment poposira intr-o alta destinatie.
O camera mica si intunecata cu draperiile trase de tot. Pe jos haine aruncate
neglijent iar in mijloc un pat mare dezordonat. In el dormea cineva. Michelle
se apropie incet de parca i-ar fi fost frica de un deznodamant deja stiut.
Obosit si trist dormea un baiat pe care il recunoscu imediat. Isi lua insa
cateva secunde pentru a-l privi mai bine. Trecuse ceva timpapoi se intoarse
furioasa, cautandu-l cu privirea pe inger.
-Bobby din nou? De ce? De ce suntem aici?
-Pai e foarte simplu..aceasta este casa ta de acum inainte, pana cand
Dumnezeu decide ce face cu tine. Bobby este misiunea ta..ai o misiunea cu
un muritor..de asta depinde viitorul tau.
Fata se sperie de-abinelea.
-Nu, nu! Te rog spune-mi ca glumesti , ce legatura am eu cu el? M-a inselat,
chiar nu vreau sa ii fiu alaturi, te rog, nu ma lasa aici. Cred ca undeva ati
inteles gresit. Si tu si, sa-mi fie cu iertare dar si Dumnezeunu l-am iubit asa
cum credeti voi..te rog!
Ingerul se departa zambind.
-Fii calma! Nu am spus ca trebuie sa te impaci cu elnici nu ai putea..esti
moarta acum!
-Iti multumesc ca imi amintesti mereu!
Ingerul deveni serios, dezvaluindu-i cea mai importanta parte a misiunii ei.
-Trebuie sa stai cu el si sa iti dai seama ce trebuie sa faci. De acum ai
anumite puteri . Foloseste-le cu intelepciune.
Vazand ca ingerul se pregateste de plecare Michelle intra din nou in panica .
-Pot sa imi aleg o alta misiune? Inteleg intr-un fel scopul acesteia, dar nu
vreau sa il ajut pe el, el a fost doar o greseala in viata mea!
-Cand crezi ca ai terminat aici pe Pamant o sa iti amintesti cantecul despre
ingeri care obisnuia sa iti placa . Trebuie doar sa il fredonezi si voi fi langa
tine.
Incurcata Michelle raspunse.

-Nu imi amintesc sa fi avut un asemenea cantec.

-O sa iti amintesti, nu te ingrijoracand va fi timpul. Si nu uita asta: nimic
din ceea ce facem nu e o greseala sau o intamplare. Totul are loc dintr-un
motiv anume.
Ultimul dans III
Ingerul disparu iar fata ramase singura pe canapea, langa patul lui Bobby.
Era inca si mai speriata decat la inceputul acestei aventuri. Aproape ca ii era
frica sa il priveasca pe baiat si, nefiind deocamdata total constienta de faptul
ca e moarta, se tot gandea cum va fi cand se va trezi si o va vedea acolo.
Soarele era de-acum sus pe cer si patrundea discret printre draperii. Baiatul
inca dormea iar fata statea tot pe canapea privindu-l. Langa pat ea observa
si un caine ce dormea dus, la fel ca si stapanul sau. Michelle zambi. Nu stia
ca Bobby avea un caine, dar se gandi ca probabil asta era un alt lucru pe
care nu i-l dezvaluise. In camera domnea o amorteala stranie ce fu insa
intrerupta brusc de sunetul strident al telefonului. Toti tresarira, inclusiv
cainele, care veni direct la Michelle. Fata insa nu avea ochi decat pentru
Bobby si il privea fix ,crezand ca avea sa tresara si el cand o va vedea.
Speranta i se narui repede pentru ca isi aminti cuvintele dure ale ingerului.
Acum era moarta, nimeni nu o mai putea vedea. Nimeni in afara de caine,
care venise glont la ea si parea foarte fericit sa o vada.
Bobby cauta in graba telefonul.
-Alo, da! Buna, Gracie!Dormeam, dascuze..!
Michelle il privi iscoditoare si izbucni in ras.
-Gracie..ce nume mai e si asta?
-Poti sa astepti un minut, sa inchid fereastra, vine un zgomot ciudat de afara.
Michelle zambi, uitand cat de nefericita fusese la aflarea misiunii ei.
-Se pare ca deranjezpoate va fi amuzant pana la final,cine stie!
Fata se ridica si incepu sa examineze apartamentul in timp ce , binenteles,
asculta cu interes conversatia lui Bobby.
-Da, Gracie, chiar imi pare rau ca am plecat asa aseara..eram obosit si cam
beat.
Michelle se amuza in continuare din cealalta camera:
-O, se pare ca avem o conversatie interesanta!
-Da, am avut o stare ciudata ieri intr-adevar, dar crede-ma ca nu conteaza si
oricum nu vreau sa vorbesc despre astaNu, imi pare rau, am o durere de
cap ingrozitoare, nu o sa trec pe la tine azi

Se simtea in vocea baiatului ca nu intelege de ce conversatia dureaza atat si

ca isi doreste foarte mult sa scape de fata de la telefon.
-Nu, Gracie, nu e asta, binenteles ca mi-a placut aseara.desi nu prea imi
amintesc mare lucru!
Ultima parte fu rostita mai incet astfel incat doar Michelle il auzi.
-Ce nesimtit! Te joci cu toate fetele nu? Cum ai facut si cu Michelleatunci
Ultimele cuvinte ale fetei il afectara intr-o anumita masura si pe baiat, care
continua sa vorbeasca la telefon cu prietena sa, Gracie.
-Binenteles ca te iubesc, Michelle!
In urmatorul moment atat Michelle , cat si Bobby se speriara de ceea ce
tocmai spusese baiatul. Incerca insa sa salveze aparentele.
-Am spus Michelle?! Iarta-ma , Gracie. nu stiu ce am avut..de fapt stiudar
nunu am vrut sa spun astaalo, alo. Gracie!
Michelle zambi trist si se aseza din nou pe canapea privindu-l pe Bobby.
-A inchis..se pare ca prezenta mea e totusi simtita aici
Nu avu insa timp sa isi continue fraza ca baiatul se ridica din pat, se invarti
un pic in camera ca si cum nu avea stare si ca si cum nici el nu itnelegea ce
se petrece,apoi se aseza pe canapea langa Michelle. Aceasta se sperie un
pic, avandu-l atat de aproape. Il privi cu atentie. De-abia atunci ii observa
tristetea apasatoare. Bobby nu era asa asta isi amintea cu siguranta. Nici
ea nu intelegea ce se petrece cu el. Linistea din camera fu iar intrerupta de
telefon. Baiatul raspunse in graba crezand ca e Gracie.
-Hai, iubito, nu fi suparataeram somnoros! AhPeter , tu erainu..m-am
certat cu Gracie..din vina meanu, nu o iubesc, ce ai?Doar ca nu as vrea sa
se supere foarte tare pe mine, am nevoie de ea!
Michelle fu din nou dezgustata de vorbele lui si se duse in cealalta camera
pentru a mai descoperi ceva nou. Dadu peste niste fotografii .Pe ele scria
Bobby si Maddy. Isi amintea intr-adevar ca baiatul avusese o alta prietena
timp de 3 ani. Se gandi atunci ca acea Gracie era doar o aventura. Dragostea
vietii lui era probabil Maddy.
Cineva ciocani la usa si atat Michelle , cat si Bobby se dusera sa deschida.
-Maddy, ce faci aici?
Fosta sa prietena intra neinvitata.
-Am venit sa vorbim ceva foarte important!

Baiatul insa nu parea foarte incantat sa o vada, ba mai mult se arata

deranjat de modul in care Maddy intrase in casa.
-Ei bine, afla ca nu am chef de conversatii importante, asa ca nu ma
intereseaza ce vrei sa imi spui.
-Ah, da, am auzit, d-asta ai fata asta? Stai linistit, nu era decat o alta
cucerire, nimic important.
Bobby deveni foarte deranjat de ultimele cuvinte ale fetei si aproape ca o lua
pe sus.
-Iesi afara!
-Au, nu fi badaran! Am venit sa ma feliciti! Ma marit!
Michelle care privise pana atunci intreaga scena inmarmurita , spuse
ingrijorata:
-Oh, nu!
Bobby insa nu fu deloc surprins de vestea cea noua.
-Ah, da? Ok, felicitari. Acum iesi!
Baiatul o insfaca bine pe Maddy si o dadu afara. Michelle privi toata scena
fara a intelege mare lucru, apoi ridica nedumerita din umeri.
-Se pare ca o iubeste pe Gracie mai mult decat m-as fi asteptat !
Bobby avea sa o uimeasca inca si mai mult. Se apropie de fereastra si se uita
neputincios afara. Era clar ca ceva se petrecea cu el. De fiecare data cand
telefonul nu suna o liniste apasatoare si neobisnuita se asternea in casa.
Michelle se apropie incet si incerca sa il priveasca fara a se face simtita.
Plangea. Bobby plangea incet, uitandu-se in departare, unde numai
gandurile lui ajungeau. Fata vru sa il aline cumva si intinse mana pentru a -i
sterge lacrimile. Nu reusi pentru ca dintr-o data baiatul incepu sa se imbrace
si iesi furtunos pe usa. Michelle il insoti grabita, fiindu-i frica sa nu il piarda
din ochi. Ajunse in strada si se duse direct la floraria din colt. Cumpara 5
trandafiri rosii. Se intoarsera acasa unde aceeasi liniste ascutita le tinea
companie. Michelle se uita nedumerita la el, nestiind ce sa creada, ce sa
spuna, sau ce sa faca. Baiatul se aseza pe podea cu cei cinci trandafiri in
mana. Lua unul si incepu sa ii curate incet spinii. Din nou plangea. Incet,
sacadat, timid, ca si cum nu mai plansese asa niciodata. Michelle il privea , il
tot privea de parca nu putea sa inteleaga sau sa cuprinda atata suferinta si
din partea lui. Se aseza mai aproape, langa el, vrand parca sa gaseasca ceva
pe chipul lui care sa ii desluseasca misterul. Nu gasi insa nimic. Doar tristete
cum nu isi amintea sa mai fi vazut vreodata. Vru sa il atinga,sa ii mangaia
fata, sa ii stearga lacrimile si poate astfel si durerea, dar observa ca asta ii
facea mai rau , asa ca se retrase. Dupa ce curata toti spinii Bobby rupse
petalele. Apoi puse trandafirii ramasi intr-o vaza. Se indrepta din nou spre
usa,iesi in graba fara ca Michelle sa il poata ajunge. Fata ramase singura in

apartament , dar pauza asta era binevenita, mai ales dupa ce vazuse si
traise in ultimele ore. Era ingrijorata pentru Bobby si , cel mai important,
incepea sa uite ca ea nu mai traia in lumea lui si ca suferinta pe care o
simtea impreuna cu el nu o readucea la viata.

Ultimul dans IV
Noaptea veni incet si in camera in care Michelle atipise pe podea. Era prima
noapte fara ea..dar se parea ca doar cainele care i se cuibarise in brate stia
asta. El nu inchisese un ochi,privind-o pe fata speriat si grijuliu, ca nu cumva
sa se evapore ca o naluca. Dar Michelle nu stia..sufletul ei inca nu se simtea
rupt complet de lumea asta..a muritorilor..ci continua sa traiasca, ba mai
mult, sa viseze.
Intr-un tarziu veni si Bobby , la fel de obosit si trist. Dadu drumul la robot,
auzi cateva din mesajele pe care i le lasase Maddy si apoi se aseza pe pat.
Michelle se trezi si ea si nemaisuportand sa il vada asa il imbratisa. Pentru
prima data se parea ca baiatul se simte un pic mai bine si apropierea de fata
nu ii mai face rau. Se intinse pe pat iar Michelle il tinu in brate pana cand
adormi. Avea puterea de a-i lua durerea. Se uita cu atentie la el. Odata il
privise la fel. Atunci intr-o dupa-amiaza frumoasa de primavara, acum intro seara friguroasa de toamna. Ii vazu alunita de pe gat.O atinse, dar nu avu
curaj sa il sarute. Pur si simplu i se paru ca ar fi intinat acel moment. Un
gand o strafulgera. Nu mai erau ei. Nu mai erau Bobby si Michelle de acum
un an, nu mai puteau fi ei pentru ca totul se sfarsise exact atunci cand
visurile ei deveneau realitate. Isi aminti de inger. De cat de impasibil si clar ii
spusese ca nu se mai puteau iubi, pentru ca ea era moarta. Se desprinse de
el cu greutate , dar cu convingerea ca asa era bine, de parca cineva de sus o
urmarea iscoditor. Se aseza pe fotoliul din fata lui. Asa il putea vedea totusi.
Cel putin il putea vedea. Isi aminti cum incepuse totul. Cum se intalnisera
pentru prima data in acel bar si cat de indragostit parea de ea. Isi aminti cat
de fermecator o invitase la dans, dar ea il refuza doar pentru ca erau intr-un
bar plin de oameni. Acum regreta, regreta ca nu facuse un gest nebunesc ,
dar plin de firesc pentru ei, regreta ca nu facuse ceva pentru a salva ce
avusesera. Inconjurata fiind de atatea fantasme ale trecutului adormi si ea
plangand, visand poate cum ar fi fost daca
Dimineata urmatoare Michelle se trezi foarte slabita, de-abia putand sa se
tina pe picioare. Isi dadu seama ca era ciudat si ca probabil, ea era de vina.
Pe semne ca facuse ceva gresit. Isi aminti foarte clar cuvintele ingerului. Ii
spusese ca are anumite puteri, dar ca trebuie sa se foloseasca de ele cum
trebuie.
Intrand in bucatarie vazu ca Bobby lipseste din nou. Fata se aseza si isi
turna din cafeaua racita, lasata parca special pentru ea.

-Of, Bobby, ingerul avea dreptate. Nu esti bine, chiar ai nevoie de mine, dar
din pacate eu fac numai prostii..pentru inceput..uit ca sunt moarta!Trebuie sa
imi revin si sa imi dau seama cum anume trebuie sa te ajut.
Spunand acestea deja incepu sa se simta mai bine . Bobby intra in casa, isi
arunca cheile si se aseza si el la masa.
-Ajunge, Bobby, nu stiu pe cine iubesti tu mai multGracie, Maddy, Daisy,
Peddy sau cum le-o mai chema, dar trebuie sa iti revii! Tu nu esti asa!
Cuvintele fetei il mai inveselira un pic pe baiat iar Michelle observa ca intr-un
anume mod straniu el o poate auzi. Fu incantata de noua ei descoperire asa
ca vru sa testeze asta.
-Ia o tigara!
Baiatul incepu sa fumeze.
Zambind , mandra de ea , fata spuse:
-Oh, la genul asta de puteri s-a referit ingerul. Ei bine, se pare ca drumul spre
rai nu este chiar atat de lung si greu pana la urma. Ok, ar trebui sa facem
ceva. De exemplu sa iesim din casa.
Strigandu-l pe catel, Michelle se gandi la un plan.
-Max, unde esti, am o misiune si pentru tine!
Catelul aparu si , ca si cum el ar fi fost un complice , se furisa pe usa afara,
iar Bobby si Michelle alergara dupa el. Max ii duse pana in parc, unde se
opri , uitandu-se mandru la fata. Isi dusese misiunea la bun sfarsit.
-Oh, locul meu preferat, ar trebui sa ne asezam.
Bobby se aseza ascultator si se uita in jur cu mai multa atentie.
-Max, in ce loc frumos m-ai adus. Nu imi amintesc sa mai fi fost vreodata aici.
Michelle raspunse furioasa.
-Ce? Eu te-am adus aici prima data, dar probabil ca erai prea ocupat cu
vrajelile ca sa te mai uiti in jur!
Baiatul insa continua, neauzind-o de data asta.
-Ar fi trebuit sa vin mai des aici.

Chiar atunci un baietel foarte dragut se apropie de

ei.
-Scuzati-ma, domnule! Ma puteti ajuta?
-Binenteles, cu ce anume?Ah, si spune-mi Bobby, te rog!Domnule suna prea
serios pentru mine!
-Vreau sa hranesc porumbeii dar mi-e cam frica de eiati putea veni cu
mine?
-Da, binenteles.
Michelle fu incantata de idee.
-O, aleea porumbeilor, ador locul ala, am facut atatea fotografii acolo
Apoi, vazand entuziasmul de pe fata baietelului spuse:
-Esti sigur ca te descurci cu el, Bobby?E doar un copil!
Baiatul insa parea ca se simte in elementul lui . Incepu si el sa hraneasca
porumbeii iar copilul era tare fericit.
-Nu ar trebui sa iti fie teama de ei. Sunt prietenosi . Daca ii hranesti se
aseaza pe capul sau umerii tai, vezi?
Toti incepura sa rada, fericiti. Baietelul se arata foarte incantat.
-Sa speram ca nu vor face caca pe noi.
-Nu, ei sunt inteligenti. Stiu ca ii hranim. Se razbuna doar pe cei care trec pe
aici si nici nu ii baga in seamaaceia cred ca eu hainele pline de caca de
porumbel.
Baietelul rase in hohote, se intoarse si spuse.
-Nu-i asa ca eu nu am pe haina?

-Nu, binenteles ca nu, esti curat!

Bobby ii facu cu ochiul iar baietelul ii raspunse.
-Si tu, inseamna ca esti un om bun. Ca si ei.
Spunand acestea baietelul arata spre Michelle si catelul Max. Bobby
continua, neintelegand insa de ce baiatul spusese ei.
-Oh, acesta este catelul meu, Max, iti place , nu?E prietenos, nu musca.
-Da, stiu, dar imi place mai mult de ea.
-Ea, ce vrei sa spui?Care ea?
Baietelul afisa un zambet larg spre Michelle. Fata se uita uimita,
neintelegand de ce el o poate vedea. Apela insa la un mic truc si scapa ca
prin urechile acului.Se duse langa baiat, il lua de mana si ii spuse:
-Daca ma vezi, te rog nu ii spune. Ne-am certat si acum pretinde ca nu sunt
aici. Se va comporta ciudat daca spui ca ma vezi, intelegi?
Cel mic nu se arata deloc incurcat de cuvintele fetei si continua dezinvolt.
-AhEa adicastii tu..prietena mea imaginarastii ca orice copil are un
prieten imaginar.
Zambind Bobby ii raspunse.
-Ah, da , si eu am avut unul.
Baietelul il lua de mana, nevrand parca sa plece atat de repede de langa ei.
-Ai fost asa bun cu mine. Pot sa iti cer altceva? E un concurs de dans in parc
astazi si..intodeauna mi-am dorit sa particip..doar ca nu am avut cu
cine..sunt asa multe premiiVrei sa dansezi cu mine, te roog?
De data asta Bobby fu un pic incurcat de rugamintea copilului. Vru sa refuze,
dar apoi se lasa induplecat de cel mic. Ii era simpatic. Nu credea ca se poate
distra asa cu un copil.
Cei doi pornira spre ringul de dans, iar copilul se intoarse si ii zambi lui
Michelle. Aceasta ramase cu Max pe margine, privindu-i de la distanta.
Concursul incepu si cei doi se dovedira un cuplu de neegalat. Radeau si
dansau ca si cum s-ar cunoaste de o vesnicie. Lui Michelle nu ii veni crede ca
se pot simti atat de bine, ca un necunoscut il poate readuce inapoi atat de
repede pe vechiul Bobby. Copilul ii facu semn cu mana de cateva ori, fata ii
raspunse, uitand pentru cateva minute ca Bobby nu o poate vedea. Acum
era si ea fericita, odata cu ei, desi nu putea vorbi, rade, dansa asa cum o
facea in trecut.

Era dupa-amiaza deja cand Bobby si copilul se induplecara sa se intoarca la

Michelle si Max. Cei doi statea cuminti pe o banca, nevrand sa le strice
buna-dispozitie. Bobby insa nu intelegea de ce catelul era atat de linistit.
-Hei, Max, ce e cu tine?Ai fost atat de linistit azi..esti bolnav? El de obicei e
foarte jucaus.
Uitandu-se la fata, copilul ii raspunse:
-Nu, cred ca e indragostit.
Michelle chicoti neintelegand nici acum cum de baietelul o poate vedea. Nu
avu insa timp sa il intrebe pentru ca acesta se pregi de plecare.
-Bobby, iti multumesc pentru aceasta zi frumoasa. A fost super.
-Si eu iti multumesc, pleci deja?
-Da, trebuie. Ma asteapta.
Copilul se indeparta , dar Bobby vru sa afle un ultim lucru.
-Oh, stai, nu mi-ai spus cum te cheama.
Zambind strengareste baietelul ii raspunse in stilu-i caracteristic.
-Nu iti voi spune numele meu..pentru ca nu este unul fix.
-Chiar asa?
Bobby incepu sa rada in hohote.
-Bobby, tu ai copii?
-Nu,nu am inca.
-Pacat, ar trebui sa aisunt sigur ca vei avea!
Baietelul ii fura un pupic lui Bobby si pleca alergand, dar se opri la jumatatea
drumului si striga.
-Apropos, draguta prietena!
Bobby il insoti cu privirea, zambind, gandind probabil ca asa sunt toti copiii.
Michelle statea langa el, intrebandu-se si ea ce se intamplase acolo in parc
de fapt.
In drum spre casa mergeau toti trei unul langa altul, tacuti si tristi ca o zi
frumoasa se incheia. Michelle se uita pe furis la Bobby si spuse.

-Nu esti chiar atat de rau, pana la urma. Imi pare bine ca ti-ai revenit. Dar ce
s-a intamplat azi nu cred ca mi se datoreaza mie..acel baietel te-a inveselit
nu stiu care a fost rolul meu
Ultimul dans V
Bobby se opri brusc, privi iar in departare si porni intr-acolo. Fata din nou nu
il putu ajunge asa ca se intoarse din nou acasa. Acolo Gracie il astepta
nervoasa pe Bobby. Dupa acea zi atat de frumoasa si enigmatica in acelasi
timp,Michelle fu exasperata de prezenta actualei iubite.
-Of, ce faci tu aici? Da-te de pe fotoliul meu! Stii..eu nu cred ca ar trebui sa fii
in viata lui Bobby..el nu te iubesteesti a doua Michelle..Doamne, cat de urat
suna asta!
Cineva o suna pe Gracie!
-Buna, Allison, da, sunt la Bobby, el inca nu a venit, dar o sa il astept aici si o
sa rezolv problema astazi. Trebuie sa il conving, unde mai gasesc altul ca el
eee, stiu ca nu ma iubeste, dar ce..conteaza asta?Cumva eu il iubesc pe el?
Un ras sarcastic o facu pe Michelle sa fie mai atenta la conversatie.
-Nu ma intereseaza ca nu ma iubeste. Acum este foarte vulnerabil. Fosta lui
prietena se casatoreste saptamana viitoare, cealalta a murit. Nu ma mai are
decat pe mine!
-Eu? Ce legatura am eu in toata povestea asta?
Michelle incepu sa se plimbe nervoasa prin camera, nestiind ce sa mai
creada. Un lucru era sigur. O vroia pe fata asta afara din casa si din viata lui
Bobby. Nu era potrivita pentru el.
Chiar atunci Bobby intra iar Gracie il intampina dragastoasa. Vru sa il
sarute , dar Bobby o indeparta. Michelle observa aceeasi tristete pe fata lui.
-Nu, nu se poate, iar e trist. Doamne, unde s-o duce de vine asa mereu?
-Ti-am zis ca am treaba si nu pot veni la tine, ce cauti aici?Nu am fost destul
de clar?
-Dar mi-a fost dor de tine..speram ca poate ne vom petrece noaptea
impreuna.
-Asta nu se va intampla, asa ca ar fi mai bine sa pleci.
Gracie il saruta, dar Michelle incepu sa isi foloseasca puterile pentru a o
indeparta de Bobby.
-Bobby, da-o afara, nu e sincera cu tine. Te vrea doar pentru bani.
In urmatorul moment Bobby o respinse pe fata si spuse:

-Lasa-ma, ma vrei doar pentru bani.

-Nu, Bobby, cine ti-a spus asta?
Baiatul continua, si el un pic mirat de ceea ce afirmase.
-Mi-a trecut prin minte asta
-Sa stii ca ma simt jignita, cum poti gandi asta despre mine? Stii foarte bine
cat te iubesc.
Michelle insa era de neoprit.
-Minte, da-o afara.
-Minti, iesi afara.
-Super, functioneaza. Asa, Bobby, sunt sigura ca nu te iubeste, nu e bine sa o
ai prin preajma, da-o afara.
Bobby o lua de mana pe Gracie si fara niciun alt cuvant o dadu afara . Apoi
se aseza pe canapea, rasufland usurat.
-Ce ciudat a fost !
Michelle ii raspunse de parca ar fi putut-o auzi.
-Nu, a fost chiar foarte bine. Sunt mandra de tinechiar daca ai avut nevoie
de putin ajutor.
Baiatul insa nu parea complet vindecat. Isi acoperi fata cu palmele si intreba
retoric.
-Doamne, ce se intampla cu viata mea, ce ar trebui sa fac?
Fata il privi trist.
-Cand spui asta e ca si cum ma intrebi pe mine, dar sincera sa fiu, nici eu nu
prea stiu. Iarta-ma..dar nu stiunu inteleg.
Telefonul suna din nou iar Bobby raspunse.
-Salut, Nick! Nu, sunt singur. Gracie tocmai a plecat..pentru totdeaunaDa,
am vorbit si cu ea ieri, sau azi, nici nu mai stiu. Da, mi-a spus ca se marita.
Cum? Asa curand..Nu, nu stiam ca va fi saptamana viitoareOk, merci, pa
pa!
Bobby ramase nemiscat cateva secunde ca si cum ar fi avut timp sa
inteleaga mai bine vestea de-abia primita. Apoi se intinse pe pat si adormi.
Michelle veni langa el, tacuta il inveli si il privi cum doarme. Ii mangaie din
nou alunita de pe gat si spuse cu resemnare in glas.

-Acum stiu ce trebuie sa fac, Bobby! Nu-ti face griji, tu cel putin nu vei mai fi
singur!
Incepu sa planga si se departa de el amintindu-si ca nu avea voie sa ii stea
atat de aproape. Dar se opri. Se opri si se gandi ca oricum ziua urmatoare
avea sa se termine tot. Asa ca se intoarse si se cuibari la pieptul lui. Il saruta
incet de frica sa nu il trezeasca.Cum putea fi moarta cand inca il mai putea
atinge, cand inca il mai iubea? Nici ea nu stia, dar deja nu mai cauta
raspunsuri. Pentru ca pur si simplu nu mai conta. Somnul incepu sa o fure.La
un moment dat i se paru ca auzi un cantec. Nu foarte deslusit, ci in surdina,
in departare, ca si cum ei se apropiau de final. Stia asta , dar nu vroia. Isi
spuse ca probabil e doar un vis. il stranse mai tare pe baiat in brate. Aveau
atat de multe amintiri frumoase!Cum de le uitase pana atunci?
Isi spuse ca totul era doar un vis urat. Isi cuibari fata in pietul lui pentru a nu
mai vedea nimic, vroia doar sa stie ca e acolo langa ea. Se va trezi iar el o va
recunoaste, ii va spune ca probabil a avut un cosmar iar ei doi sunt impreuna
asa cum nici in realitate nu fusesera. Gandi, sau visa asta si adormi lipinduse de trupul baiatului ca nu cumva o forta nevazuta sa o smulga de acolo.
Dimineata veni prea repede, ca de obicei. Michelle se trezi si pentru cateva
minute spera ca poate ruga ii fusese ascultata. Totul insa era deja pecetluit,
asa ca incepu sa isi puna planul in aplicare. Il privi pe Bobbyera mai
linistit..era timpul ca lucrurile sa se schimbe.
-Ok, avem o zi lunga in fata Bobby, ultimaasa ca..sun-o pe Maddy.
Baiatul se uita la telefon. Michelle insista.
-Sun-o!Trebuie sa faci asta, se marita saptamana viitoare, este ultima ta
sansa!!!
Bobby lua telefonul si o suna pe Maddy.
-Buna, Maddy..ce mai faci?Vroiam sa iti spun ca imi pare rau ca ne-am
certat..am avut cateva zile mai dificile..hmm..
Nu se descurca insa fara ajutorul lui Michelle. Foarte calma, aceasta incepu
sa ii dicteze ceea ce trebuia sa ii spuna.
-Invit-o la cina..in seara asta..
-Ai putea sa luam cina in seara asta, la restaurantul acela care iti placea..si la
care nu te-am dus niciodata..as vrea sa vorbim ceva..e important. Bine,
mercine vedem acolo la 7 atunci!
Baiatul inchise si se uita la Michelle.
-Te-ai descurcat foarte bine..nici ca se putea mai bine!
Apoi isi feri privirea. Baiatul insa continua.

-M-am descurcat bine. Nici nu as fi putut mai bine..lucrurile revin la normal

pana la urma.
Michelle adauga scurt.
-Da, viata continua..dar de data asta fara mine
Ultimul dans VI
Ziua continua banal, de parca nu ar fi fost ultimele momente petrecute
impreuna. Bobby se invarti prin casa , apoi adormi, iar Michelle isi pierdu
timpul cu Max, nevrand sa se mai lase furata de amintiri. Intr-un final adormi
si ea. Se trezi cand afara incepuse sa se insereze.Mai era pana la 7 dar se
ingrijora cand realiza ca Bobby era plecat din nou. Intr-un tarziu veni si el.
Michelle nu stia unde dispare asa, dar de fiecare data se intorcea abatut. Ca
si de data aceasta. Baiatul incepu insa sa se pregateasca iar fata se mai
linisti. Nu avea de gand sa renunte la intalnire. Apoi puse trandafirii intr-o
cutie si o lega cu o funda.
Fata zambi.
-Hmm, dragut cadou!
Bobby se pregati sa iasa. Michelle isi lua la revedere de la catel si se uita in
urma-i. Atunci realiza cat de dor ii va fi de casa aceea. Si cat de suparata
fusese prima data cand poposise in ea!
Pornira spre restaurant. Se parea insa ca de data aceasta baiatul o indrepta
pe Michelle acolo unde dorea el. Ajunsera in parc. Soarele apunea incet
facand-o pe Michelle sa se intrebe a mia oara daca traieste cu adevarat sau
viseaza. Se asezara pe o banca. Fata stia ca sunt in intarziere dar nu ii pasa.
Bobby trebuia sa fie acolo unde simtea el.
-Ai vrut sa vii aici..inseamna ca ti-a placut ieri!
Zambi trist.
-Nu-ti face griji, tu vei fi fericit iar eu in drum spre raisper! O sa imi fie dor
de parcul asta..de oamenide viata, dar sa stii ca cel mai mult imi va fi dor
de tine!
Il privi pentru o secunda. Atat..pentru ca doar atat isi mai putea permite. Se
ridica si spuse raspicat.
-Este sapte. E timpul sa plecam.
Bobby se ridica ascultator si pornira spre restaurant. Se indreptau grabit spre
locul care avea sa ii indeparteze unul de celalalt. Se parea ca amandoi stiau
asta intr-un fel sau altul. Paseau grabit, cu privirile indreptate in pamant ca si
cum se supuneau unei decizii nedorite, dar incontestabile. Ultimii pasi
impreuna, sau alaturinu se puteau priviMichelle nu mai avea curaj iar lui
Bobby ii era interzis. Cu toate astea stiau..stiau ca nu sunt singuri..stiau ca

undeva de sus cineva le daruise cateva zile in plus. Un dar fals , real..nu mai
conta pentru ca niciunul nu mai stia unde se termina o lume si incepe
cealalta.
Restaurantul era plin iar Maddie la locul ei, asteptandu-l cuminte pe Bobby.
Se imbratisara iar Michelle se aseza grabita la masa de parca ar fi vrut ca
totul sa se termine cat mai repede. Ea era oaspetele neinvitat, asa ca nu era
un loc tocmai primitor.
-Stiam ca vei suna, Bobby! Stiam ca inca ma iubesti!
Baiatul se uita incurcat la cea din fata lui. Michelle ii dadu un mic imbold.
-Spune-i ca e foarte frumoasa si ca iti pare rau pentru tot!
-HmmEsti foarte frumoasa . Stii..imi pare rau pentru tot
-Stai linistit, nu trebuie sa iti ceri scuze! Te iert! Daca vrei voi anula si nunta
Eu pe tine te iubesc.
Urma o mica pauza. Michelle se uita sfidator la Maddy apoi intrebator la
Bobby, de parca de aceasta data nu ar mai fi vrut sa se faca simtita. Fu insa
nevoie din nou de ea.
-Binenteles ca vrei asta!
Bobby continua.
-Cred ca vreau asta!
Maddy se arata foarte incantata de raspuns si continua sa vorbeasca de
parca cineva de la masa ar fi ascultat-o. Bobby se uita la Michelle, de parca
acum o putea vedea. Fata nu isi putea feri privirea, oricat de mult ar fi
incercat. O durea tristetea din ochii lui, o dureau ultimele cuvinte, dar stia ca
asa era cel mai bine. Asa cum in acea seara se cuibarise la pieptul lui pentru
ca nimeni sa nu o smulga de acolo, si acum se uita numai la el fara a clipi
pentru ca nu cumva visul acesta frumos sa nu se termine. Il vedea pe el, asa
cum nu il vazuse niciodata. Incepea sa inteleaga tot, foarte clar, foarte
precis, de parca fiecare sertar al inimii ei se deschidea si se inchidea la loc
atunci cand totul era clarificat. Incepu sa auda un cantec, un cantec frumos
ce o trimitea intr-o alta seara de toamnaun cantec ce ar fi trebuit sa
insemne primul lor dans, dar pe care ea il refuzase politicos. Il auzea din ce
in ce mai tare si mai clar asa cum si pe el incepea sa il vada asa cum nu il
intelesese vreodata. Si atunci realiza ca acela era cantecul despre ingeri care
ii placea. Incepu sa planga incet . Fiecare lacrima venea neiertator,
incetosandu-i privirea, iar cu fiecare lacrima scursa se bucura in tacere ca el
e tot acolo. Apoi ii vazu pe ei..nu doar pe el..si intelese ca venise timpul sa se
retraga. Nu mai suporta durerea de a-l vedea si de a stii ca totul e pierdut.
Incepu sa fredoneze incet melodia cu ochii atintiti asupra lui Bobby. Spera
doar ca nu il va uitaca ii va tine minte chipul si acolo unde avea sa mearga.

Un vant rece, un clinchet de clopotei si intr-o clipita fata disparu. Bobby se

uita derutat in jur de parca ar fi pierdut pe cineva. I se paru ca vede, ca
aude ceva, ca simte ceva, dar apoi se convinse ca nu era nimic. Doar i se
paru..atatgandi ca se inselase.
Michelle calatori cumva , candva, inapoi sau inainte si poposi in barul in care
incepuse tot. Era la aceeasi masa unde odata fusese vie si indragostita.
Acum cel din fata ei era ingerul. Cand o vazu acesta ridica privirea, de parca
se astepta la venirea ei.
-M-ai chemat!
-Cat as fi vrut sa n-o fac! Dar, am reusitmi-am indeplinit misiunea. Esti
fericit acum?
Ingerul nu ii intelese atitudinea.
-De ce esti trista?
-Nu conteaza. Putem pleca acum?
Ingerul insa o lua de mana si o privi bland.
-Hai, stii ca poti sa imi spui. Eu sunt ingerul tau , sunt singurul care te poate
ajuta!
Michelle se uita in jur sovaitor apoi cu lacrimi in ochi ii raspunse :
-Nu vreau sa plecatat..nu se poate sa mai stau..sau sa nu plec deloc?
Noaptea venise de-abinelea si parea mai intunecata ca de obicei mai ales in
restaurantul in care Bobby fusese lasat singur. Ceva ciudat se intampla si
incepu sa auda si el aceeasi muzica. Se uita la Maddy,,apoi la usa, asculta
din nou muzica si pleca in graba, fara nicio explicatie. Ajunse la galeria de
arta unde odata Michelle isi lasase fotografiile. Baiatul se uita in jur si nu isi
mai putu retine lacrimile. Peste tot erau fotografiile ei, bucati din sufletul
ei..se aseza, nemaisuportand durerea.
In bar Michelle incepu sa creada ca totusi cineva se va indura de ea .
-Nu am putut face nimic atunci cand traiamM-am resemnat la gandul ca el
e o persoana rea, dar nu m-am inselat! Si in plusil iubescil iubesc mai
mult ca pe oricine ..si nu am stiut asta pana azi!
In galeria de arta veni prietenul lui Bobby, Peter. Vazandu-l plangand incerca
sa il linisteasca.
-Bobby, Maddy m-a sunat
-La naiba cu Maddystii ce sunt toate astea?
Arata spre fotografii.

-Stiu ca ai fost aici in ultimele trei zile..dar..

-M-am jucat cu ea, Peter, sau cel putin asa am crezutdar cand am vazut
toate astea..cand mi-am amintit cum era atunci..mi-am dat seama ce am
facut.
Michelle continua pledoaria ei pentru inger.
-Stii, eu chiar credeam ca un om are o jumatate a sa. Cand masina aia m-a
lovit, cand am vazut acea lumina orbitoare si cand mi-am dat seama ce avea
sa se intample, nu m-am gandit decat la asta..ca eu mor, fara a-mi fi gasit
sufletul pereche.
Galeria de arta trebuia sa se inchida de mult, dar nimeni nu indraznea sa il
dea afara pe Bobby.
-Ea credea in suflete pereche,in ingeri, in dragoste..iar euiar eu am crezut
ca nu e deajuns de buna pentru mine..iti vine sa crezi? Am crezut ca o vreau
doar pentru cateva aventuri..dar dupa o noapte am fugit inspaimantat.
Atunci nu am inteles de ceacum am aflat si eu cat de mult m-as fi putut
indragosti de ea.
Ingerul privea in jos, ascultand-o doar pe fata. Nu vroia sa o vada, nu ar fi
putut. Stia ca va fi mult pedepsit dupa aceasta misiune, dar nu conta. Ea
trebuia sa vorbeasca, sa spuna, sa stiedemult nu mai avusese un
asemenea muritor.
-Dar m-am inselat, azi mi-am dat seama ca mi-am intalnit jumatatea, dar nu
am stiut cum s-o pastrez. Asta a fost singura mea vina, nu am stiut. El a
plecatsi acum am plecat si eusi nu se mai poate face nimic. Dar poate el
va fi fericitDoamne..trandafirii!
Ingerul o intreba uimit.
-Ce e cu trandafirii?
-I-a luat un cadou lui Maddy, niste trandafiri , dar a uitat ca a rupt unulau
mai ramas doar patru.
Ingerul zambi linistit.
-Am cumparat trandafirii astia acum doua zile. I-am luat pentru ea, Peter.
Sunt chiar mai frumosi acum decat atunciAm venit aici in fiecare seara
sperand, visand ca o voi vedea din noudar asta nu are cum sa se
intample..si stii de ce? Pentru ca nu mai am de unde sa o iau, iar eu nu am
tupeul sa ma duc sa ii duc trandafirii astia acolo. Poate ca asa ea m-ar fi
iertatde unde e
Vazand ca ingerul nu o intrerupe, Michelle vru sa afle mai multe lucuri.
-Poate un om sa fie convins de ceva fara a avea vreo dovada?

-Da, binenteles ca este posibil!

Michelle se insenina.
-Atunci pot sa spun cu siguranta ca el a fost.
-Sufletul meu pereche. Ea a fost sufletul meu pereche si nu am stat impreuna
decat prea putinNu am putut sa o cunosc atunci. A trebuit sa invat sa o
cunosc acum. Vezi toate aceste poze? Stiu aceste locuri ! Am fost acolo zilele
astea , dar nu am reusit sa le vad asa cum le vedea eacu toata lumina,
bucuria astapentru ca era diferitavedea viata diferit..iar acum a plecat
As vrea sa ii spun toata astea, dar nu mai pot.
-Ce se intampla cu o persoana care nu poate fi cu sufletul ei pereche intr-o
viata?
-Depinde, sunt multi care stau o viata cu persoana gresita si nici macar nu isi
dau seamadar nu asta e cheia.
Michelle intreba.
-Dar care este cheia?
-Amandoi ar trebui sa isi dea seama ca sunt suflete pereche..
-Ce dragut..cred ca am pierdut si sansa asta. Dar ce se intampla dupa ce isi
simt si isi recunosc dragostea?
Pentru Bobby nu conta faptul ca vorbele sale nu aveau niciun rost pentru
ceilalti. El trebuia sa se elibereze, nu mai putea continua asa.
-Stiu ca suna ciudat, dar am simtit-o zilele astea. De parca ar fi fost cu mine.
Avea un parfum anume..cred ca i l-am simtit in vis. Cum ar trebui sa traiesc
eu, acum cand stiu sigur ca jumatatea mea e pierduta?
In bar ingerul se hotara sa ii dea unele raspunsuri fetei. Se gandi ca merita
mai mult ca oricine altcineva.
-Daca sunt siguri in privinta iubirii lor si nu si-o pot indeplini intr-o viata
anume, o alta li se pregateste..una extraordinara.
-Mi-ar fi placut sa traiesc aceasta viata.
-Poate ca o s-o traiesti!
-Si cum stii asta?
-Sunt unele semne. Incepi sa uiti unele lucruri, descoperi altele noi
In acel moment Michelle se uita pe fereastra. De cealalta parte a strazii
luminile galeriei de arta erau inca aprinse. De la masa se vedeau fotografiile
expozitiei ei. Se uita mai atent . Incepu sa auda acelasi cantec din trecut. Se

uita grabit in fata ei de parca s-ar fi asteptat ca acolo sa fie Bobby, dar nu
mai spuse nimic despre el.
-Dansezi?
Ingerul o privi incurcat.
-Nu stiu daca ingerii danseaza, dar mi-ar placea tare mult sa imi acorzi
ultimul dans.
Ingerul zambi.
-Dar aici nu se danseaza, e un bar.
-Si ce daca? Noi vom dansate rogultimul danspentru mine
Ingerul se ridica si o cuprinse de dupa mijloc sovaitor. Pentru el era primul
dans. Michelle incepu sa danseze si sa priveasca in continuare galeria de
arta.
-Nu stiam galeria aceea de arta. Imi plac fotografiile expuse. Cine le-a facut?
Ingerul isi drese vocea.
-O tanara frumoasa si talentata.
-Chiar imi plac. Ar trebui sa vizitez expozitia intr-o zi.
Lacrimile poposira si in ochii ingerului.
-Da, chiar ar trebui.
Michelle se indeparta putin si il privi pe inger sovaitor.
-De ce dansam? Asta e un bar, nu se danseaza.
-Tu mi-ai cerut asta..
-Ah, da..ultimul dans..ultimul dans din viata asta.
Michelle isi lasa capul pe umarul ingerului.Acesta o mangaie usor pe cap.
-Nu-ti face griji. Ti se pregateste altacea mai frumoasa
Michelle mangaie alunita de pe gatul ingerului si inchise ochii pentru a visa
pentru ultima oara. Fu insa luata de un vant rece si un clinchet de clopotei ce
acum sunara mai clar si mai vesel intr-ucat isi indeplinisera si ele misiunea.
Reunisera doua suflete pereche.
Sfarsit