Sunteți pe pagina 1din 1

Lucian Blaga Andante

Purtam nca n noi, fara izbnda, visuri,


cu libertati imaginare ne-ngnam.
Mai stau de paza ca n flacari, stau cu sabii
severii plopi pe lnga drumul ce-l umblam.
Sa evadam din cuviinta si din pravilindeamna cteodat` din inima un glas,
si din caverna sa, cu grai de argint, un greer
ndeamna zi cu zi si ceas cu ceas.
Pe deal, ntr-o podgorie stropita vnat,
te-as duce uneori, sa ne lovim de soare.
Sa ne ntmpine o piersica pe creanga
ca un pacat e aur, toamna, pe dogoare.
Se-ntmpla, pentru ochii tai (ochii de padure),
sa-nchipui uneori o vnatoare-vis.
ntr-un noian de frunze rosii, de odihna,
gndesc sa-ti pun sub cap un iepure ucis.
Chemari de corn si goane pe la vaduri,
din ceas de zori si pna-n ceasurile lunii,
ne ispitesc mereu, spre vai, spre culmi, pe unde
asemenea sa devenim salbaticiunii.
Dar totdeauna, iar si iar, ca sabii plopii
se-mpotrivesc. Suntem nvinsii fara lupte
n dureroasa urbe, umbre printre umbre, de vnatori uitam, de soare si de fructe.