cu libertati imaginare ne-ngnam. Mai stau de paza ca n flacari, stau cu sabii severii plopi pe lnga drumul ce-l umblam. Sa evadam din cuviinta si din pravilindeamna cteodat` din inima un glas, si din caverna sa, cu grai de argint, un greer ndeamna zi cu zi si ceas cu ceas. Pe deal, ntr-o podgorie stropita vnat, te-as duce uneori, sa ne lovim de soare. Sa ne ntmpine o piersica pe creanga ca un pacat e aur, toamna, pe dogoare. Se-ntmpla, pentru ochii tai (ochii de padure), sa-nchipui uneori o vnatoare-vis. ntr-un noian de frunze rosii, de odihna, gndesc sa-ti pun sub cap un iepure ucis. Chemari de corn si goane pe la vaduri, din ceas de zori si pna-n ceasurile lunii, ne ispitesc mereu, spre vai, spre culmi, pe unde asemenea sa devenim salbaticiunii. Dar totdeauna, iar si iar, ca sabii plopii se-mpotrivesc. Suntem nvinsii fara lupte n dureroasa urbe, umbre printre umbre, de vnatori uitam, de soare si de fructe.
