Universitatea Vasluiana

Facultatea de Economie i Administrarea Afacerilor

Specialitatea Economia Comerului, Turismului i Serviciilor

Risc si incertitudine in economie

Coordonator: Vasilica Vasilache Student: Botnaru Ion

Profesor: Jorjica Jorjel

09.10.2013

1. Cea mai bun utilizare a resurselor economice

1.1. Noiuni, clasificare, referine
Resursele economice reprezint totalitatea elementelor i premizelor directe i indirecte
ale aciunii social-practice care pot fi atrese i utilizate efectiv n producerea de bunuri i servicii.
Din punct de vedere economic, ele sunt clasificate n: resurse materiale, resurse informa ionale i
resurse umane.
Resursele umane reprezint nsi organizaia, ele fiind o resurs comun, resurs cheie,
o resurs vital de azi i de mine a tuturor organizaiilor, care asigur supravieuirea,
dezvoltarea i succesul competitiv al acestora. Component a creterii economice, fora de
munc are o dubl apartenen: pe de-o parte la sfera demografiei, pe de alt parte la sfera
economiei, adaptndu-se i modelndu-se dup legiile ambelor domenii. Dezvoltarea teoriei i
practicii n domeniul managementului resurselor umane necesit nelegerea ct mai deplin a
rolului i particularitilor resurselor umane n cadrul organizaiei. Resursele umane reprezint
una dintre cele mai importante investiii ale unei organizaii, ale crei rezultate devin tot mai
evidente n timp. Organizaiile cheltuiesc sume importante cu angajaii lor, iar datorit costurilor
antrenate nu numai remunerarea personalului, ci i angajarea, meninerea i dezvoltarea
personalului reprezint una dintre cele mai evidente investiii n resursele umane. Investiia n
oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigur de a garanta supravieuirea unei organizaii sau de a
asigura competitivitatea i viitorul acesteia. Acestea sunt unice n ceea ce privete potenialul lor
de cretere i dezvoltare precum i capacitatea lor de a-i cunoate i nvinge propriile limite,
pentru a face fa noilor provocri sau exigene actuale. Resursele umane sunt valoroase, rare,
dificile de imitat i, relativ, de nenlocuit. Accentuarea rolului acestor resurse nu nseamn ns o
subevaluare a celorlalte. Conceperea sistemic a activitii de dezvoltare economico-financiare
implic abordarea factorului uman n strns interdependen cu resursele materiale i financiare,
pornind de la obiectivele fundamentale, la a cror realizare concur mpreun, de la conexiunile
de esena ce exist ntre ele. n concordan cu funcia creatoare a factorului uman n procesul de
dezvoltare economico-financiar, apare necesar instruirea tuturor salariailor unitii spre a
participa activ, pe msura posibilitilor i capacitilor fiecruia, la managementul ntregii
activiti a organizaiei.Informaia a fost dintotdeauna un element folositor activit ii omului,
ajutndu-l s-i ating mai bine i mai repede scopul propus. n prezent, cnd n societate exist
o multitudine de activiti, multe dintre ele fiind apariii relativ recente, deosebit de complexe,
pentru a caror desfsurare omul trebuie s fie temeinic pregtit informa ia dobnde te un rol
major ntre factorii activitilor economice. Calea cea mai important pentru a dispune de
resursele informaionale, necesare dezvoltrii, const n sustinerea cu maximum de mijloace
posibile a invamntului i cercetrii tiintifice. Cu privire la aceste schimbri epocale
cunoscutul viitorolog american Alvin Toffier remarca: demasificarea civilizatiei, pe care
mijloacele de informare o reflect i o intensific n acelai timp, aduce cu ea un imens salt, n
cantitatea de informaii pe care le schimbm ntre noi. i aceast cretere explic de ce devenim
o societate de informaii". ntre resursele informaionale i cele tehnice exist o strans
interdependen. n general, se tie c multe dintre resursele informaionale sunt consacrate
progresului tehnic, iar, pe de alt parte, obinerea de noi informaii, nmagazinarea i folosirea lor
se sprijin pe o anumit tehnic. mpreun, tehnica i informaiile constituie motorul dezvoltrii
contemporane, ns posibilitile lui sunt diferite de la ar la ar, n funcie de modul n care i
este neleas i susinut afirmarea.
3

1.2. Gestionarea eficient a resurselor economice

Gestionarea resurselor materiale este necesar pentru asigurarea procesului de
producere i prestare. Activitatea de asigurare a resurselor materiale are rolul de armonizare a
intereselor dintre trei ageni care intr n relaie: furnizorul i productorul sau prestatorul
cumprtorul de produse i servicii.
O bun gestionare a resurselor financiare, conform planificrii efectuate n prealabil i
legislaiei n vigoare, asigur desfurarea activitii ntreprinderii n condiii optime, fr
pierderi de bani i cu pstrarea integr a imaginii acesteia. Cei care nu-i achit creditele la timp,
care nu-i respect obligaiile de contribuabil fcnd defalcrile cuvenite la bugetul de stat, sunt
pui la index. Exist deja site-uri ale bncilor i ale altor instituii care atrag atenia publicului
larg despre nendeplinirea unor ndatoriri de ordin financiar. Or acestea, sunt, de fapt, rodul unei
gestionri deficitare.
Zicala omul potrivit, la locul potrivit trebuie s constituie premisa de la care
antreprenorul pornete n gestionarea resurselor umane. E nevoie s tii cnd i cum s
admonestezi un angajat, cum s-i pui n valoare calitile, pentru a nu-l scpa la concuren, ce
stimulente s gseti pentru a-l motiva, cum s i formezi i s menii o echip de oameni
performani. Dezvoltarea continu a competenelor personalului existent i angajarea unor noi
membri cu nalt grad de profesionalism, trebuie s constituie unul din obiectivele principale ale
firmei.
Resursele informaionale joac un rol foarte important n administrarea ntreprinderii.
De gestionarea lor corect (care implic i o bun securizare a datelor confideniale), poate
depinde nemijlocit, reuita afacerii. Fie c este vorba de informaii pstrate n format tradiional
sau n format electronic, accesul la acestea trebuie dat doar acelor persoane de maxim ncredere
i conform competenelor fiecreia.

2. Risc i incertitudine n economie

2.1. Conceptul de risc i clasificarea riscului din punct de vedere economic
Exista mai multi termeni care descriu, dintr-o perspectiva sau alta, o sfera mai larga in
jurul conceptului de risc, fara a fi neaparat valabil consensul asupra diferentelor de semnificatie
dintre ei: incertitudine, nedeterminare, ambiguitate. Nedeterminarea ofera o imagine cu privire la
limitele principale ale determinarii unui fenomen, caracterul obiectiv impredictibil al acestuia.
Ambiguitatea se refera la incapacitatea subiectului de a determina cu claritate semnificatia
situatiilor in care urmeaza sa actioneze. Termenul incertitudine este utilizat pentru a desemna
capacitatea limitata a cunostintelor noastre, fie ca aceasta limitare provine din nedeterminare fie
din caracterul aproximativ al informatiilor existente la un moment dat.
Riscul poate fi considerat a fi asumarea mai mult sau mai putin constienta a rezultatelor
alegerii facute. El nu se refera la fragilitatea cunostintelor, ci la probabilitatea de reusita sau esec
a actiunii realizate pe baza unei decizii oarecare. Riscul poate proveni fie din nedeterminarea
(inexistenta informatiilor) rezultatului actiunii, fie din caracterul ambiguu al informatiilor pe care
le avem la un moment dat. Din perspectiva unui agent economic riscul este exprimat prin cifra
care arata dispersia sau volatilitatea in jurul unei anumite medii.
In documentele oficiale ale Comitetului de la Basel se considera ca situatiile care duc la
expunerea la risc a unei organizatii pot aparea ca urmare a impactului financiar al uneia dintre
variabilele pietei (riscul de piata), datorita faptului ca organizatia nu este pregatita pentru a
raspunde la astfel de amenintari (riscul operational), din cauza incapacitatii de plata a unui
partener (risc de credit) ori ca urmare a faptului ca un anumit contract nu este valabil (riscul
legal).
Daca vom observa toate initiativele de dezvoltare a unei discipline a riscului putem
afirma ca, in general, prin gestiunea riscului se urmareste constructia unui aparat care sa permita
mai intai identificarea si cuantificarea riscurilor pentru ca ulterior, in functie de atitudinea fata de
risc, sa se ia o decizie cu privire la ignorarea, asumarea sau evitarea lor.
Identificarea depinde foarte mult de sistemul informational. Calitatea informatiei pe care
o are o companie poate fi imbunatatita prin cresterea cheltuielilor cu cercetarea (de exemplu, o
cercetare cu privire la aflarea cotei de piata probabile a unui anumit produs intr-o anumita zona
geografica). In acelasi timp, banii cheltuiti pentru obtinerea mai multor informatii se adauga la
cheltuielile totale aferente unei anumite directii de actiune. Prin urmare, este importanta
aprecierea necesitatii unei informatii perfecte in raport cu costurile de obtinere a acestei
informatii.
Cuantificarea presupune folosirea unor instrumente matematice (metode cantitative) si,
mai ales, dezvoltarea unor aptitudini de interpretare a rezultatelor astfel obtinute. Procesul de
analiza a riscului presupune calculul de probabilitati ceea ce pune problema previziunii
economice.
Tipuri de risc n economie:
- Riscul de piata este definit ca fiind riscul la care este expus un portofoliu
datorita dinamicii variabilelor de tipul actiunilor, obligatiunilor, cursului valutar,
ratelor de dobanda si pretului marfurilor.
5

- Riscul de lichiditate se refera la riscul aferent derularii activitatii in piete

cu un grad redus de lichiditate, asa cum se poate observa din dimensiunea unor
indicatori de tipul volumului de tranzactii si distantei (spread) dintre preturile bid
si ask.
- Riscul operational este riscul aferent pierderilor financiare ca urmare a
unei catastfofe, cadere tehnica sau eroare umana in gestiunea operationala. In
aceasta categorie intra si riscul de frauda, eroarea de management si al procesului
tehnologic. Este un risc pentru care se fac eforturi de reducere in orice companie,
indiferent de domeniul de activitate.
- Riscul de credit este definit ca fiind riscul ca partenerul de afaceri sa nu
fie capabil sa isi onoreze datoria partial sau total la data prestabilita in contract.
Bancile comerciale sunt cel mai mult afectate de acest risc pe care incearca sa il
reduca prin constituirea portofoliilor de credite. Societatile non-financiare vor dori
sa isi elimine riscul de credit deoarece nu este parte a activitatii lor principale.
Reducerea acestui risc prin accesul la piata financiara este insa greu de realizat
datorita complexitatii instrumentelor existente (de obicei aceste instrumente sunt
folosite de societatile financiare) si riscul de credit ramane de cele mai multe ori
neacoperit.
- Riscul de afaceri este definit ca fiind riscul ca dinamica variabilelor care
determina planul de afaceri sa reduca sau elimine viabilitatea planului respectiv.
Sunt incluse aici riscuri aferente ciclului de afaceri sau ale modificarii cererii ori
riscuri necuantificabile, de genul schimbarilor de strategie ori dezvoltarilor
tehnologice ale concurentilor. Astfel de riscuri sunt asociate activitatii principale a
companiei si, prin urmare, nu se doreste eliminarea lor asumarea lor tine de
ratiunea existentei firmei.

2.2. Risc i incertitudine n economie

Astazi, notiunea de risc pare a fi sinonima cu cea de activitate. Desi omniprezent in
mediul de afaceri, si nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau anticipat.
Evenimentele ce pot afecta veniturile si performantele ulterioare investitiei sunt atat de
numeroase si variate incat identificarea lor reprezinta o provocare chiar si pentru cei mai abili si
experimentati investitori, fiindca viitorul este in mare masura necunoscut. Multe decizii in
afaceri se iau plecandu-se de la estimari asupra viitorului.
Luarea unei decizii in baza unor estimari, prezumtii, asteptari, previziuni, prognoze
asupra evenimentelor viitoare implica o doza buna de risc, uneori destul de dificil de definit si, in
cele mai multe cazuri, imposibil de masurat cu precizie, data fiind natura abstracta a conceptului.
Generalmente, conceptul este folosit pentru a descrie situatii sau evenimente cu rezultate
sau consecinte incerte. In domenii precum statistica, managementul financiar si managementul
investitiilor, riscul, ca notiune, face trimitere la posibilitatea si probabilitatea unor variatii ale
rezultatelor fata de valorile sau nivelurile estimate initial.
In alte situatii, pe piata asigurarilor spre exemplu, notiunea de risc este asociata cu cea de
pierdere.unii intreprinzatori Riscul fiind considerat ca avand atribute cuantificabile, in timp ce
incertitudinea nu, fiind asociata acelor situatii sau evenimente despre care exista informatii
insuficiente pentru a putea intelege si anticipa schimbarile ce vor avea loc. Prin urmare, atunci
cand informatiile necesare intelegerii si anticiparii evolutiilor, schimbarilor ce pot avea loc intrun anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situatia este catalogata ca fiind una
incerta
Gradul de incertitudine este dat de numarul factorilor care pot afecta cursul unei actiuni si
de frecventa si amplitudinea schimbarilor aferente lor .Gradul ridicat de incertitudine induce
operatorilor de pe piata un comportament de adaptare la modificarile intervenite in mediul de
afaceri sau, dupa caz, un comportament de influentare a acestora. Incertitudinea a fost si este
utilizata pentru a descrie situatii sau evenimente carora nu le pot fi asociate probabilitati privind
o potentiala producere a lor.
Factori ce genereaza riscul sunt: factori subiectivi si factori obiectivi. In afaceri,
majoritatea deciziilor se iau in conditii de risc si incertitudine. De la investitia in actiunile unei
firme cotata la bursa pana la decizia de lansare a unui nou produs sau constructia unui amplu
proiect de infrastructura este necesara cunoasterea riscului. A aparut si s-a dezvoltat mai ales in
ultimul deceniu un sistem de analiza, menit sa ajute managerii in procesul de luare a deciziilor,
care a dus la consolidarea unei industrii a riscului. In plan academic fundamentele teoretice care
stau la baza acestei evolutii au determinat formarea unei ramuri interdisciplinare
managementul riscului. Procesul de analiza a riscului nu este la fel de nou ca fenomenul de
dezvoltare a industriei riscului din ultimii 10 ani. Evolutia recenta se datoreaza liberalizarii
schimburilor (aparitiei satului global) care faciliteaza accesul la noi piete (deci riscuri noi) si
mai ales dezvoltarii tehnologice care inlesneste masurarea riscului. Daca globalizarea a insemnat
cresterea complexitatii riscurilor, revolutia tehnologica a permis gestionarea mai eficienta a
acestora.

3. Concluzie
Dezvoltarea economica este un proces ce vizeaza cresterea cantitatii si calitatii bunurilor
siserviciilor si vizeaza avestea nivelului de trai si a standardului de viata. Dezvoltarea durabila
este o dezvoltare care trebuie sa satisfaca cerintele generatiei actualeinsa fara a compromite
sansa generatiilor viitoare de asi satisface propriile necesitati. Este clar ca in prezent multe
resurse au un grad redus de asigurare in timpIn perspectiva unei dezvoltari durabile se impune
abordarea unui nou model dedezvoltare. Administrarea afacerilor nseamn, nainte de toate,
gestionarea resurselor materiale, umane, financiare i informaionale, sub forma unui mix
alctuit cu pricepere. Dozajul bine proporionat al acestor patru ingrediente te va ajuta s
gseti reeta potrivit pentru prosperarea afacerii tale. ns ea, reeta trebuie adaptat
permanent la schimbrile de conjunctur ale pieei.
Principalele activiti umane se pot grupa n activiti productoare de bunuri materiale,
servicii, informaii, activiti culturale, educaionale, sociale, spirituale, ecologice, etc.
Activitatea economic dei prezent ca aciune central i concertat n toate aciunile umane, se
distinge prin modalitile de abordare, prin instrumente i scopuri. Activitatea economic
reprezint ansamblul aciunilor umane prin care se urmrete obinerea de bunuri materiale i
servicii de orice fel, necesare trebuinelor de via normale, n condiiile unor resurse limitate. n
cadrul acestora se rezolva problemele fundamentale, legate de volumul, structura i calitatea
bunurilor ce trebuie s se produc, posibilitile prezente i viitoare de a produce, de cine, unde,
cnd i cu ce costuri, ca i modul n care ne ocupm de distribui ia i destina ia final a bunurilor
pe care le-am produs.
Atractivitatea economica consta in conturarea unor indicatori care stimuleaza investitiile
externe ,dezvoltarea relatiilor comerciale , mobilitati externe ale persoanelor si in general o
activitate economica mai intensa si benefica pentru populatia unei tari. Incertitudinea si riscul
sunt categorii ale economiei si exprima pe de o parte gradul de stapanire a fenomenelor si
proceselor economice de catre oameni .

4. Bibliografie
http://consiliere-ru.forumotion.net/t18-rolul-si-importanta-resurselor-umane
http://businessportal.md/guide_of_the_entrepreneur/administreaza/gestioneaza_corect_resursele.
html
http://www.stiucum.com/economie/economie-politica/292/resursele-informationale-site22859.php

Cuprins:
1. Cea mai bun utilizare a resurselor economice ........................................................3
1.1.

Noiuni, clasificare,
referine .................................................................................3

1.2.

Gestionarea eficient a resurselor

economice ........................................................4

2. Risc i incertitudine n economie ...............................................................................5

2.1.

Conceptul de risc i clasificarea riscului din punct de vedere

economic ...............5

2.2.

Risc i incertitudine n
economie ...........................................................................7

3. Concluzie ......................................................................................................................8
4. Bibliografie ..................................................................................................................9

10