Apus

Duminic. Nu-i nimeni pe alee,

i-n mpietrita pace vesperal,
Strvechiul parc mi pare-o catedral,
Altarul ei, un strat de orhidee.
Muiat n blnda florilor sfial,
Jos, soarele s-a mai oprit s steie,
Cele din urm roii curcubeie
Se frng pe-o alb cruce sepulcral.
Apune-apoi... Lin, una cte una,
Vin umbrele peste copaci s cad,
Pn' ce, trziu, din lac rsare luna.
Lumina-i rece scald palmierii,
Cnd noi, ca doi eroi dintr-o balad,
Sorbim imensul cntec al tcerii...