La 9 septembrie 1976, a murit Mao Zedong (Mao Tse-tung), presedintele

Partidului Comunist Chinez in perioada 1935-1976 si presedinte al Republicii

Populare Chineze intre 1949-1976. Nascut la Shaoshan (Hunan), in 26
decembrie 1893, intr-o familie de tarani bogati, Mao a fugit de acasa in anul
1910 pentru a-si continua studiile. A devenit student activist la Chansba
(Hunan), infiintand Noua Societate Populara de Studii. Dupa absolvire, Mao a
plecat in 1918 la Beijing, unde a lucrat ca ajutor de bibliotecar la Biblioteca
Universitatii din Beijing, unde a devenit un apropiat al directorului acesteia, Li
Duzhao. Mao a fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist
Chinez, infiintat la Shanghai in iulie 1921, dupa care a revenit in capitala
provinciei sale, Changsha, pentru a infiinta filiala locala a partidului. In 1923
Mao Zedong a fost ales membru al Comitetului Central al Partidului Comunist
Chinez. Ascensiunea sa ulterioara in ierarhia de partid a fost blocata de opozitia
sa majora fata de marxism-leninism si stalinism, Mao fiind convins ca in China
revolutia va fi infaptuita de masele coplesitoare de tarani si nu de proletariatul
orasenesc. Mao Zedong s-a implicat in rascoala secerisului de toamna, care a
fost un esec si i-a condus pe supravietuitori in provincia Jiangxi, unde au primit
ajutor din partea sustinatorului sau loial, Zhu De. Mao a condus o armata,
numita Armata revolutionara a muncitorilor si taranilor, care a fost invinsa si
imprastiata dupa lupte inversunate. Ulterior, trupele epuizate au fost fortate sa
plece din Hunan si sa se duca in Sanwan, Jiangxi, unde Mao a reorganizat
soldatii imprastiati, rearanjand divizia militara in regimente mai mici. Impreuna
cu alte forte comuniste, Mao a infiintat Republica Sovietica de la Jiangxi, dar
opiniile sale neortodoxe l-au indepartat de centrul de putere. In 1930-1931, a
avut loc prima epurare, fiind eliminate numeroase cadre locale si aproximativ
2.000 de ofiteri din cadrul Armatei Rosii. Persecutiile au decimat timp de peste
un an cadrele militare si civile. Dupa desfiintarea Republicii Sovietice si in
momentul in care Marsul cel lung era pe punctul de a deveni la randul sau un
esec, Mao a devenit conducatorul Partidului Comunist Chinez. La 8 ianuarie
1935, Mao Zedong a condus fortele ramase, impotriva oricarei rezistente, la
Yanan. Acolo a infiintat un nou soviet, consolidat de pozitia sa de conducator al
partidului, pe care l-a implicat in realizarea idealului sau, revolutia taraneasca,
ideal prezentat ulterior intr-o seama de scrieri. In 1939 Mao s-a casatorit cu cea
de a treia sa sotie, Jiang Qing. O noua epurare a avut loc in 1942 si a lovit in
principal in intelectualii comunisti cei mai sclipitori. Alte mii de cadre sunt
arestate, torturate si ucise. Multi activisti se sinucid pentru a scapa de tortura. Cu
seninatate, la sfarsitul epurarii, Mao avea sa afirme: Nu trebuie sa omoram pe

nimeni; cei mai multi nici n-ar fi trebuit sa fie arestati. In timpul razboiului
chino-japonez, si-a consolidat autoritatea asupra regiunii de nord a Chinei, care
s-a dovedit esentiala in cadrul razboiului civil din China (1945-1949). In cadrul
acestui razboi, disciplina pe care a impus-o trupelor sale, popularitatea de care sa bucurat reforma agrara pe care a operat-o in tinuturile pe care le controla,
precum si coruptia si lipsa de unitate ce caracterizau efectivele Armatei
Revolutionare Nationale au favorizat victoria lui Mao, permitandu-i sa proclame
la 1 octombrie 1949 Republica Populara Chineza. Spre deosebire de revolutia
rusa din 1917, revolutia chineza din 1949 s-a propagat de la sate inspre orase.
Epurarile urbane au fost precedate de reforma agrara, reforma care a zdruncinat
din temelii sute de mii de sate chinezesti. Istoricii estimeaza ca in aceasta
perioada au fost asasinati intre doua si cinci milioane de tarani. Justificarea
atrocitatilor a fost data chiar de Mao, care se razgandea foarte repede: Sigur ca
trebuie sa ucidem toate aceste elemente reactionare care merita sa fie ucise.
Mao a introdus cu multa tenacitate reforme economice precum colectivizarea
agriculturii si nationalizarea industriei. In acelasi timp, stilul sau de a conduce
tara a fost extrem de inconsecvent, mentinand majoritatea populatiei intr-o stare
de nesiguranta si insecuritate. In 1957, intr-un aparent consens cu evenimentele
din URSS, Mao lanseaza Campania celor O Suta de flori, menita sa incurajeze
criticile la adresa partidului si identificarea problemelor cu care se confrunta
tara. Intelectualii sunt cei care profita, in primul rand, de acest prilej, umpland
zidurile Universitatii din Beijing cu acuzatii la adresa conducerii comuniste. La
sfarsitul anului, o masiva actiune de represiune ii va lovi pe cei care s-au expus
prea mult si au avut incredere in oferta partidului, permitandu-si sa-1 critice.
Peste 300 de mii de persoane sfarsesc in inchisoare si in lagarele de munca
silnica sau intr-un fel de exil intern, la munca campului. Esecul campaniei celor
O suta de flori (1956-1957) a fost urmat de un val de represiune, iar Marele
Salt inainte a fost un dezastru economic. Dupa acest ultim esec, Mao Zedong a
fost obligat sa se retraga din functiile oficiale pe care le detinea in cadrul
partidului (1958), chiar daca acest lucru a accentuat si mai mult refuzul sau de a
accepta realitatile pragmatice ale guvernarii cotidiene. Extenuarea si dezgustul
populatiei din anumite regiuni, acolo unde comunismul s-a manifestat deosebit
de radical, au facut ca Mao sa fie criticat pentru excesele sale si sa piarda pentru
o scurta perioada de timp conducerea partidului. In mediul urban, doar pana in
1957, Mao recunostea ca au fost executati aproximativ 800.000 de
contrarevolutionari. A urmat, pana in 1961, o perioada de foamete, reformele
lui Mao dovedindu-se incapabile sa asigure alimentele pentru imensa populatie a

Chinei. Mao Zedong a declansat apoi Revolutia culturala pentru a-si reafirma
controlul asupra partidului si statutul de semizeu pe care il avea in intreaga tara,
in pofida costurilor umane si economice pe care le-a implicat aceasta noua
initiativa. Comunismul instaurat de Mao a fost unul presarat cu cadavre. JeanLouis Margolin vorbea despre China lui Mao ca despre o imensa orga, un
arhipelag concentrationar cu peste o mie de lagare mari de munca si numeroase
alte centre de detentie, sistemul carceral cel mai populat din toate timpurile. In
momentul mortii sale, 9 septembrie 1976, regimul comunist din China era
corupt si macinat de lupte interne dintre Banda celor patru si ceilalti
reprezentanti ai conducerii de partid. Mao a fost fara indoiala o figura extrem de
importanta in istoria mondiala si fara rival in China secolului XX. Rapida
inlaturare de la putere a Bandei celor patru dupa moartea sa si ascensiunea la
putere a lui Deng Xiaoping au contribuit la o apreciere mai realista a
personalitatii lui Mao, fiind evidentiate in egala masura calitatile sale de
conducator al miscarii revolutionare, dar si politica dezastruoasa si costisitoare
pe care a adoptat-o dupa venirea la putere. Conflictul chinezo-sovietic Relatiile
dintre URSS si China Populara se consolidasera in cursul anilor 1950, atat din
punctul de vedere al ajutoarelor economice si tehnice, cat si din perspectiva
integrarii regimului chinez in cadrul blocului socialist dirijat de URSS, chiar
daca Mao revendicase dintotdeauna autonomia si paritatea in relatiile cu PCUS.
In 1957, Mao soseste la Moscova si obtine de la Hrusciov noi credite si ajutoare
pentru industrializarea Chinei, ramanand impresionat de progresele realizate in
sectorul productiei si de programul spatial care, in acea perioada, obtinea
succese si prestigiu. Dar destalinizarea, incepand cu al XX-lea Congres, si
deciziile economice tot mai radicale ale conducatorilor chinezi au facut ca
relatiile dintre cele doua state si partide sa devina tot mai dificile. Hrusciov
critica excesele Marelui Salt si acuza o deviere de la modelul sovietic; Mao
acuza URSS de revizionism, prezicand ca, in curand, primul stat socialist din
lume avea sa ia calea restaurarii capitaliste. In fata adancirii polemicii
ideologice, URSS a decis, in 1961, retragerea propriilor experti din China,
accentuand izolarea marelui stat asiatic si creand dificultati considerabile
progreselor industriale si de productie. China a incercat sa se prezinte in fata
miscarii comuniste internationale, si mai ales a partidelor din Asia si Africa,
drept unica garantie a unei lupte coerente in vederea constructiei socialismului si
impotriva imperialismului, acuzand URSS de a fi abandonat aceasta lupta, odata
cu politica coexistentei pasnice cu Occidentul. In acelasi timp, aceasta izolare
internationala a facilitat radicalizarea obiectivelor socialiste in China, si decizia

de a reduce termenul pentru trecerea la faza constructiei comunismului.

Maoismul Maoismul a fost o ideologie derivata prin adaptarea comunismului si
marxismului la conditiile specifice Chinei, de catre Mao Zedong. Baza sociala a
maoismului a fost taranimea, Mao respingand tentativele sovietice de a forta
crearea unui proletariat intr-o tara inapoiata din punct de vedere industrial.
Comunismul putea fi instaurat in esenta mai degraba printr-o schimbare operata
la nivelul atitudinii maselor populare, decat printr-o schimbare la nivelul
structurii de clasa. Cu alte cuvinte, Mao a evidentiat importanta vointei umane,
subliniind rolul important al disciplinei in infaptuirea revolutiei si a
comunismului, iar nu pe cel al factorilor de ordin structural. Prin urmare,
comunismul nu poate fi instaurat decat printr-un proces de educatie reciproca
intre conducatori si cei condusi. Cei dintai vor deveni constienti de problemele
maselor, iar acestea vor invata in ce fel comunismul le poate rezolva problemele.
Spre deosebire de marxism si leninism, maoismul a sustinut ca lupta de clasa
trebuie sa continue si dupa instaurarea comunismului si ca este necesar ca
fiecare generatie sa dobandeasca experienta revolutionara. Si in fine, spre
deosebire de practica sovietica, marxismul a favorizat descentralizarea pentru a
stimula initiativa la nivel local, la care trebuie sa raspunda stilul de planificare al
comunistilor de la centru. Din timpul vietii, atotputernicia lui Mao Tzedun l-a
facut sa fie adesea tratat ca imparat rosu. Ceea ce se stie acum despre
caracterul sau bizar si de un egocentrism feroce, despre razbunarile sale
criminale, despre viata depravata pana in ultimele-i zile, nu face decat sa
faciliteze asimilarea lui cu despotii care au condus in Tara de Mijloc. Si, totusi,
violenta erijata in sistem de guvernare contemporana depaseste de departe o
traditie nationala care a fost oricum, numai liberala nu. - Jean-Louis Margolin
Ioan
BOTIS
REVOLUIA
CHINEZ
1 octombrie 1949 este data naterii Republicii Populare Chineze, un stat condus
de un partid comunist puternic, cu patru milioane de membri, care la nceputul
anilor 1950 aveau s se ridice la ase. In momentul predrii Japoniei, forele
naionaliste predominau n China, cu un efectiv de patru milioane de oameni
aflai sub arme, fa de numai un milion al armatei comuniste.
Popularitatea mai mare de care se bucurau trupele lui Mao, corupia guvernului
lui Chang Kai-shek i arogana violent a soldailor, abilitatea strategic a
comandanilor comuniti vor nclina balana n avantajul celor din urm, care
erau deja prezeni n zonele rurale din nord, iniiind apoi o campanie de cucerire

a ntregii ri, cu expediii militare eficace i victorioase.

Reforma agrar, realizat n timpul revoltelor repetate mpotriva proprietarilor
de pmnt, redistribuie 40% din terenurile cultivate la 60% din populaie. Este
reforma cea mai important, creia i se altur stoparea inflaiei, lansarea
reconstruciei economice i edificarea unui stat n care legea i ordinea s fie tot
mai respectate. Campaniile de mas, care combin intimidarea i persuasiunea,
ameninrile i condensul, presiunea la adeziunea voluntar i reprimarea celor
care nu se conformeaz, vizeaz strinii, contrarevoluionarii, viciile care
amenin partidul (corupia, risipa, birocraia) i viciile caracteristice burgheziei
(furtul
din
avutul
stalului,
evaziunea
fiscal,
corupia).
Modelul comunismului chinez l urmeaz numai n parte pe cel impus de
Uniunea
Sovietic.
Structura economiei (n 1953 este aprobat primul plan cincinal) i prezena unic
i hegemonic a partidului comunist sunt asemntoare, dar atenia acordat
lumii rurale i accentuarea formelor voluntarismului, mobilizarea colectiv,
ndoctrinarea constant evideniaz tot mai mult o form de totalitarism marcat
mai degrab de o pedagogie represiv, dect de o intoleran indiscriminat.
Insistena asupra celor mai diverse forme de educaie politic (ritualuri de mas,
obligaia la autocritic, controalele repetate) exploateaz o tendin a
confucianismului pentru a legitima puterea i structura ierarhic a societii,
amestecnd cultul conductorului tradiiei marxist-leniniste, cu exaltarea
acestuia,
specific
tradiiei
chineze
locale.
Invadarea Tibetului, n octombrie 1950, i ameninarea permanent a invadrii
Taiwanului - marea insul unde se stabilise Chang mpreun cu guvernul
naionalist, meninnd un loc separat n ONU - arat c, odat cu victoria
revoluiei chineze, echilibrul internaional s-a modificat profund n Extremul
Orient.
Integrarea Chinei populare n blocul sovietic este, pe de o parte, instrumental
(ajutor tehnic i economic, scut militar protector n caz de atac direct sau indirect
din partea Occidentului); pe de alt parte, aceasta se datoreaz uimitorului
comun al ideologiei comuniste. Tratatul de alian i asisten semnat n
februarie 1950 garanteaz Chinei protecia n faa unor posibile atacuri
americane sau japoneze i recunoate Uniunii Sovietice rolul de lider n lumea
comunist.
Cteva luni mai trziu, izbucnirea rzboiului din Coreea va duce la o confruntare
direct a soldailor chinezi cu cei americani, chiar dac nu va fi vorba i de o
ciocnire direct ntre cele dou state. Conflictul, iniiat pe 25 iunie 1950 de

regimul comunist din Coreea de Nord, va duce la trimiterea trupelor ONU, n

mare parte americane, care n zece zile i gonesc pe nord-coreeni dincolo de
paralela 38 - linia de demarcaie dintre cele dou state coreene, stabilit de
acordurile internaionale de la sfritul celui de-al Doilea Rzboi Mondial - i
cuceresc capitala Coreei de Nord. apte mii de voluntari" chinezi i vor urmri,
la rndul lor, pe americani, dincolo de paralela 38, care va fi din nou recunoscut
ca frontiera dintre cele dou republici coreene, prin armistiiul din 1953.

Trasaturile mostenite ale PCC cu ajutorul carora au venit la

putere
1.
nsuirea
formei
malefice
a
marxism-leninismului.
Marxismul i-a atras iniial pe comunitii chinezi prin intenia sa de folosire a
revoluiei violente pentru a distruge vechiul aparat de stat i pentru a fonda o
dictatur a proletariatului. Aceasta este exact rdcina rului n marxism i
leninism. Ideologia malefic a PCC este cldit pe premiza c oamenii pot
cuceri
natura
i
pot
transforma
lumea.
Inspirai de conceptul frumos dar nechibzuit de a cldi paradisul pe Pmnt,
ei au dispreuit tradiiile i au privit cu dispre vieile celorlali, ceea ce, n
consecin, i-a degradat Incitnd oamenii s-i dea viaa pentru comunism, PCC
i-a
ntrit
abilitatea
de
a
face
ru.
2 Inselaciunea.Pentru a dovedi dreptatea sa, pentru aceasta trebuie s nele
Rul trebuie s mint. Pentru a se folosi de clasa muncitoare, PCC o flata dndui titlurile de cea mai avansat clas, clasa altruist, clasa conductoare i
pionierii revoluiei proletariatului Cnd Partidul Comunist a avut nevoie de
rani, a promis pmnt cultivatorilor. Mao Zedong i-a mgulit pe rani
spunnd: fr ranii sraci nu ar exista nici o revoluie, a le nega rolul
nseamn a nega revoluia. Cei care n-au fost de acord sau care au refuzat s se
conformeze idelilor, vorbelor, faptelor sau organizrii Partidului au fost
eliminai. Marx, Lenin i liderii PCC au declarat toi c puterea politic a
Partidului Comunist nu va fi mprit cu nici un alt individ sau grup. Istoria ne
nva s nu credem n nici o promisiune pe care o face PCC i s nu credem c
vreo promisiune a sa va fi ndeplinit. A crede cuvintele Partidului Comunist n
orice
problem,
te
poate
costa
viaa.
1.Marx-ntemeietor al
teoriei socialismului
tiinific
2.Lenin- fondatorul
ideologiei
cunoscute
sub
numele
de leninism
3 Spionajul. Pe lng nelciune, incitare la violen i folosirea drojdiei

societii, este folosit de asemenea tehnica spionajului i a disensiunii. PCC se

pricepe la infiltrare. Cu decenii n urm, primii trei ageni secrei remarcabili ai
PCC, Qian Zhuangfei, Li Kenong i Hu Beifeng, aflai n funcii n KMT, lucrau
de fapt pentru Chen Geng, directorul Ramurii II a Seciunii de Spionaj a
Comitetului Central al PCC. Lucrnd ca secretar confidenial i subordonat de
ncredere a lui Xu Enzeng, directorul Biroului de Investigaie al KMT, Qian
Zhuangfei i trimitea informaii secrete despre primul i al doilea plan strategic
al KMT de ncercuire a trupelor PCC n provincia Jiangxi. Xiong Xianghui,
secretar i subordonat de ncredere a lui Hu Zongnan, i-a dezvluit planul lui Hu
de invazie n Yanan, lui Zhou Enlai. Cnd Hu Zongnan i forele sale au ajuns
la Yanan, locul era deja prsit. Zhou Enlai a afirmat la un moment dat c:
preedintele Mao cunotea ordinele militare date de Chiang Kaishek nainte ca
ele
s
ajung
la
comandantul
armatei
lui
Chiang

Distrugerea

sistemului

naional,

rangurilor

ordinii

tradiionale

Lupta comunist include fora armat i lupta armat. O revoluie nu este o

petrecere la un dineu, sau scrierea unui eseu, sau pictarea unui tablou, sau
coaserea unei broderii; ea nu poate fi att de rafinat, tihnit i blnd, att de
temperat, bun, civilizat, calm i generoas. Revoluia este o rscoal, un act
de violen prin care o clas o rstoarn pe alta. Lupta este folosit de PCC
cnd ncearc s pun mna pe putere. Cteva decenii mai trziu, PCC a folosit
aceeai caracteristic a luptei pentru a educa urmtoarea generaie n timpul
Marii
Revoluii
Culturale.

Fondarea

unei

ideologii

complete

genocidului

Comunismul a fcut multe lucruri cu o cruzime absolut. PCC a promis

intelectualilor raiul pe Pmnt. Mai trziu, i-a etichetat ca fiind de dreapta i
i-a ncadrat n categoria infam, a noua], a oamenilor persecutai, mpreun cu
proprietarii de pmnt i spionii. I-a lipsit pe proprietarii de pmnt i pe
capitaliti de proprieti, a exterminat clasa proprietarilor de pmnt i a
ranilor bogai, a distrus ierarhia i ordinea n zona rural, a luat autoritatea
personalitilor locale, a rpit i stors mit de la cei bogai, a splat creierul
prizonierilor de rzboi, i-a reformat" pe industriai i capitaliti, s-a infiltrat n
KMT i l-a dezintegrat, s-a desprit de Internaionala Comunist i a trdat-o, a
eliminat toi dizidenii prin campanii politice repetate dup ce a venit la putere n
1949, i i-a intimidat proprii membri cu ameninri. Tot ceea ce a fcut n-a lsat
nici o libertate. Esena genocidului condus de PCC este exterminarea contiinei
i a gndirii independente. Un regat al terorii" servete intereselor
3.KMT-Partidul Naionalist al Chinei

fundamentale ale PCC. PCC nu numai c te va elimina dac eti mpotriva sa,
dar s-ar putea sa te distrug chiar dac eti alturi de el. Va elimina pe oricine
consider c ar trebui eliminat. n consecin, toat lumea triete n umbra
terorii i oricui i este fric de PCC.
6 Folosirea naturii Partidului pentru a controla ntregul Partid i n final
masele i ntreaga societate

Toate caracteristicile motenite au un singur scop: controlul populaiei prin

folosirea terorii. Prin aciunile sale malefice, PCC a dovedit c este dumanul
natural al tuturor forelor sociale. De la naterea sa, PCC s-a zbtut dintr-o criz
n alta - criza existenei fiind cea mai critic. PCC triete ntr-o stare perpetu
de fric de moarte. Singurul su scop a fost meninerea propriei existene i
puterea este cel mai nalt interes al su. Pentru a-i suplimenta puterea aflat n
declin, PCC a trebuit s aplice n mod regulat msuri chiar mai rele. Interesul
Partidului nu este interesul vreunui membru al Partidului, i nici o mulime de
interese individuale. Este mai degrab interesul Partidului ca entitate colectiv,
care nu ine cont de nici un sens al individului.
Natura Partidului a fost cea mai vicioas caracteristic a acestui spectru malefic.
Natura Partidului copleete natura uman att de mult nct chinezii i-au
pierdut omenia. De exemplu, Zhou Enlai i Sun Bingwen erau pe vremuri
colegi. Dup ce Sun Bingwen a murit, Zhou Enlai i-a adoptat fiica, pe Sun
Weishi. Cu toate acestea Sun Weishi a fost pedepsit n timpul Revoluiei
Culturale. Ea a murit mai trziu n captivitate, n condiii groaznice: un cui lung
i-a fost btut n cap. Mandatul su de arestare a fost semnat de tatl su vitreg,
Zhou Enlai. Unul dintre liderii de nceput ai PCC a fost Ren Bishi, nsrcinat cu
vnzrile de opium n timpul rzboiului anti-japonez. n acea perioad opiumul
era simbolul invaziei strine, pentru c englezii importaser opium n China
pentru a sectui economia chinez i pentru a-i face pe chinezi dependeni. n
ciuda sentimentului naional puternic mpotriva opiumului, Ren a ndrznit s
planteze opium pe o zon ntins datorit simului su pentru natura de Partid,
riscnd condamnarea universal. Datorit naturii sensibile i ilegale a afacerilor
cu opium, PCC a folosit cuvntul spun ca nume codat pentru opium. PCC
fcea comer ilicit de opium cu rile vecine i folosea venitul obinut pentru a se
ntreine. La centenarul de la naterea lui Ren, unul dintre liderii chinezi ai noii
generaii a ludat contiinta nainat de partid a lui Ren, simul naturii sale de
partid, afirmnd c Ren a avut un caracter superior i a fost un exemplar

membru de partid. A avut o credin ferm n comunism i o loialitate nelimitat

pentru cauza Partidului.
4. Zhou Enlai- politician comunist chinez
5.Maoism- reprezint o form a comunismului care a preluat numele dup
liderul Partidului Comunist din China, Mao Zedong.

Bibliografie
http://www.voceabasarabiei.net/site/article/4641
http://epochtimes-romania.com/news/comentariul-2-despreinceputurile-partidului-comunist-chinez---2
https://prezi.com/eb9yttqkt80p/china-de-la-mao-pana-in-zilelenoastre/
http://www.ipedia.ro/mao-zedong-761/
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/mao-zedong-nvtorul-care-l-nlocuit-mp-rat
http://www.preferatele.com/docs/istorie/5/expansiuneacomunism1.php
http://www.gazetademaramures.ro/mao-zedong-8222-imparatul-rosu8221-6898
http://www.lumeamilitara.ro/index.php?
mod=articol&idart=44&numar=1/2006&sectiune=Mondo%20militare