Sunteți pe pagina 1din 22

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iai,

Facultatea de Educaie Fizic i Sport,


Specializarea: Kinetoterapie i
Motricitate Special

Referat la disciplina: Etic si


deontologie

Profesor ndrumtor:
Conf. Popescu Veronica

Studeni:
ACATRINEI TUDOR
AGRIGOROAIE ALIN GABRIEL
DUMITRIU TEODORA
FRCEL IOLANDA
Anul II

Semestrul I
1

Anul universitar 2013-2014

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iai,


Facultatea de Educaie Fizic i Sport,
Specializarea: Kinetoterapie i
Motricitate Special

Delimitarea conceptual a eticii i


deontologiei profesionale implicaii practice n activitatea de
kinetoterapie
Profesor ndrumtor:
Conf. Popescu Veronica

Studeni:
ACATRINEI TUDOR
AGRIGOROAIE ALIN GABRIEL
DUMITRIU TEODORA
FRCEL IOLANDA
Anul II

CUPRINS

Semestrul I
Anul universitar 2012-2013

Cap. 1 Notiuni introductive despre etica si


deontologie............................4
Cap.2 Morala si deontologia profesional..............................................11
Cap. 3. Implicatii in profesia de kinetoterapeut......................................17
Bibliografie.............................................................................................21

Cap. 1 Noiuni introductive despre


etic i deontologie

Etica i deontologia prezinta o funcie formativ, asigur un


minimum de cunotine absolut necesare, cu caracter
benefic i util pentru dezvoltarea personalitii n termenii
libertii i integrrii armonioase n mediul natural i social,
ajutnd la conturarea asupra propriului destin prin
interiorizarea unor valori i principii, a idelului de munc i
de via.
Etica este filosofia i tiina moralei, de la un moment dat al
dezvoltrii social-istorice, care i propune s cunoasc ce
i dorete i trebuie s devin omul i omenirea n neles
de valoare-ideal ntru depirea strii existente
nesatisfctoare. (Cozma, 1997).
Etic presupune distingerea urmtoarelor planuri:
Realitatea aa cum este - demers constatativ
Realitatea aa cum ar fi bine s fie e de dorit s fie i
trebuie s fie - manifestare a dezirabilului
Studierea eticii nseamn luarea de contact i asimilarea
unor cunostiinte (valori, norme, principii) fr de care e de
neconceput instruirea i formarea omului c exponent la o
via civilizat n stare s respecte oamenii, mediul social
i natural, i astfel s-i ctige respectful semenilor. Acest
demers conduce la dezvoltarea contiinei morale, a
spiritului civic, a convingerilor ce transpar n
comportamentul autentic uman ca ideal de via.
Pe lng valori, care n accepiunea lui Louis Lavelle sunt
condiionate de valoarea moral mai putem vorbi de norme
i principii (ceea ce trebuie s fie ghid pentru bun aciune
uman).
C tiin teoretic a moralei, etic traseaz metode pecifice
de cercetare i principii dup care aciunea uman are a se
ghida. Etic are caracter axiologic (valoric) i normativ. n
corpusul eticii sunt incluse o serie de valori ce graviteaz n
jurul binelui i rului, precum: dreptate, responsabilitate,
sinceritate, modestie, libertate, nelepciune, solidaritate,
respect, onoare, demnitate, modestie, fericire, omenie cu
opuii lor.
5

Dezvoltarea capacitilor i deprinderilor umane, dincolo de


nclinaiile luntrice att spre bine ct i spre ru ; acolo unde cele dinti
sunt mai puternice n mod natural, e nevoie de cultivarea lor, de
susinerea motivat; iar acolo unde dimpotriv , pornirile mai tari ctre
ipostazele rului, cu att mai mult e nevoie de intervenie hotrt, dar
cu delicatee, prin educaie ntru bine (Cozma, 24, 1997).
Structurarea axiologic-normativ a eticii se face n raport cu idealul
moral, ceea ce da valoarea adevrat i distincie individului- virtuile de
care omul este capabil, pe care trebuie s le dovedeasc.
Fenomenele morale - complexul de moravuri, idei, sentimente i
convingeri, atitudini, deprinderi, practice stau sub imperativului, al
aprecierii responsabil e care antrennd - n funcie de gardul de respect
al valorilor, normelor i principiilor de via civilizat recompense i
/sau sanciunea moral. (Cozma, 14, 1997).
Morala - n sens larg, moral reprezint unitatea valorilor i
antivalorilor, ceea ce e pozitiv dar i ce e negativ din punct de vedere
moral; este unitatea binelui i rului. n sens restrns, desemneaz doar
ceea ce este pozitiv, ceea ce este moral, respectiv numai sfera binelui
moral.
Binele i rul sunt categorii fundamentale ale eticii care se
condiioneaz reciproc evideniindu-se valoarea fiecruia i principiile de
via moral.
Este necesar a cunoate i a distinge ce e pozitiv i negative i a
activ valene pozitive, adic: orice ru i are partea de bine sau tot rul
spre bine. Rul reprezint un reper, un termen de compara ie pentru
bine. El arat ce i cum nu este bine; ce nu trebuie s fie binele. Cu alte
cuvinte reprezint msur pentru identificarea binelui. Astfel rul e i
necesar c factor de progress i de afirmare a binelui.
Morala cuprinde categorii i judecai de valoare: bine-ru;
dreptatea-nedreptatea; cinste-minciun; modestie-trufie;
formulate
potrivit aprecierii fa de idealul moral.
Morala este o form a contiinei i a actiuinii umane. Se afl n
legtur cu raiunea practic,cu voin ce d reguli - proiectare a unor
modele de comportament. De asemenea, cuprinde un sistem de
6

imperative - obligaii i datorii de contiina ce stau la baza principiilor i


normelor morale.
Morala nseamn i o atitudine,ce dispune de elemente proprii:
convingeri, sentimente morale superioare,voin moral,priceperi i
deprinderi de comportare civilizat ce ghideaz individulin acord cu
idealul moral. Morala este vzut ca un fenomen complex: spiritual
(fenomen al contiinei) i acional (praxis), individual i social, cu
coninut valoric-ideal, dar i normativ, cu caracter teoretic abstract, dar i
concret-operaional-practic.
Morala nu exist ca fenomen pur, ci doar ca moral a relaiilor
interpersonale, c moral a vieii de familie, moral a grupului
profesional, a raporturilor de schimb, etc.
Morala funcioneaz i n moravuri - totalitatea obiceiurilor i
deprinderilor ce au o semnificaie moral - ca o component a modului
de via al persoanei i/sau al unei comuniti.Pentru reglarea actului
moral, reglarea comportamentului se poate face prin intermediul unor
modele reale, practice- modelul de personalitate, bunele obiceiuri
transmise ntre generaii.
Spre deosebire de drept care presupune intervenia unei fore
coercitive instituionalizate, morala se bazeaz pe contiina, respectiv
pe opinia public.
Morala poate considerat ca sfera a libertii i a responsabilitii,
a determinrii i a autodeterminrii; este un factor de libertate
autoreglat, pe baza unor valori ce interacioneaz cu contiina omului.
Morala cuprinde categorii i judecai de valoare: virtutea i viciu, binele i
rul, datoria, dreptatea - nedreptate, cinste-minciun, modestie-trufie,
care funcioneaz potrivit aprecierii pe baza idealului moral.
Principalele funcii ale moralei sunt:
a) funcia de umanizare care art c omul e capabil de:
devotament, nelepciune, iubire, respect, solidaritate, omenie cu
semenii si.

b) funcia de esenializare social a omului - moral contribuie la


integrarea individului uman ntr-un anumit sistem, ntr-o form de
organizare social-istoric.
c) funcia de progres (individual i social) - moral reprezint un
cadru de afirmare a binelui, de rezolvare a contradic?iilor n sensul
valorilor pozitive.
n legtur cu noiunea de moral se discuta termenii : amoral i
immoral.
Amoral nseamn : neutru indiferent din punct de vedere moral i
mpotriva morale- indiferen natural fa de ideeile de bine i de ru;
necunoatere, neglijen, ignorana condamnabil.
Immoral exprim ceea ce e contra morale, e rul moral svrit n
cunotin de cauz.
Moralitatea reprezint moral n aciune (aciunile indivizilor i
comportamentul n ansamblu); se refer la atitudinea de con tiin i
practic fa de moral social i cea personal. Aceast face c moral
i moralitatea s se afle n interpedenden, n interac iune.
Moralitatea se exprim prin caracterul individului, a unei
comuniti, al unui neam - c rod al educa iei i autoeduc iei, ce
necesit voin, perseveren, efort cu sine i n relaiile cu semenii.
A avea caracter nseamn a demonstra integritate, principialitate, a
proba facltatea de raportare la adevr i bine, a arta i a determina
respect, a demonstra simul datoriei, a avea con tiin a importan ei
atingerii echilibrului, etc.

Nivelurile moralitaii
Nivelurile moralitaii sunt puse n eviden prin raportare la
palierele psihicului omenesc: raiune, afectivitate, voin ce se manifest
la nivelului fiecrui individ prin altruism i egoism.
Egoismul este expresie a orientrii spre sine, a atitudinii de
dragoste, de interes fa de sine; reprezint o surs pentru activitatea
8

omului: l mobilizeaz ntru dezvoltarea facult ilor cognitive, afective,


volitive i atitudinal-acionale; motor al con tiin ei i al fptuirii practice.
Herbert Spencert delimiteaz libertatea,munc, posesiunea i succesul
c sentimente egoiste, iar mil dreptatea i filantropia c sentimente
altruiste.
Altruismul exprim raportarea la altul/ altceva; este atitudinea de
susinere reciproc , de evitare a ostilitii.
Individul este o fiin dual n care coexist cele dou lturi i
caut prin intermediul echilibrului s le armonizeze. Astfel, asumarea i
activarea clitilor intelectuale, afectiv-volitive, comportamentale in de
afirmarea altruismului care nu neag necesit ile i aspir iile personale,
ci le folosete pentru afirmarea binelui.
Judecat moral a individului se formeaz din copilrie cnd n
prima faza este heteronom preia norme reguli, interdicii, valori din
anturajul imediat, fiind neselectiv, nesituativa, rigid viznd doar fapta
nu i motivaia, iar apoi ea devine autonom prin interiorizare i
implicare propriului sistem de valoric n actul de judecat.
Cercettorul american L. Kohlberg a evideniat urmtoarele
niveluri ale dezvoltrii morale realizat la adolescen i cu vrst ntre 10-16
ani:
1.
Moralitatea preconventionala ntre 4-10 ani copilul
rspunde opunnd etichetele culturale bun vs. ru a avea dreptate vs a
grei pe care le interpreteaz n termenii consecinelor fizice sau
hedoniste placate sau neplcute (recompense i pedepse, satisfacii i
neplceri). Acest nivelse mparte n dou studii:
a.
Orientarea spre obidienta i pedeapsa copilul nelege diferena
dintre bine i ru prin sanciunile fizice aplicate de prinii; sanciuni care
reprezint moral faptelor sale.
b.
Orientarea spre hedonism instrumental native copilul
contientizeaz c dac va respect norm va fi recompensat i nu
urmrete
respectarea sensului justiiei, al generozitii sau al
compasiunii.

2.
Moralitatea convetionala a rolurilor i conformitii ntre 1013 ani raionamentul moral este construit pe baza asumrii rolului de
copil model aa cum este perceput din experien vieii n families i n
alte grupuri sociale.
c.
Moralitatea conformismului interpersonal i al bunelor relaii
raionamentul moral devine mult mai obiectiv prin apariia tendinei de
apreciere, pozitiv sau negative a faptelor nu numai dup consecin ci
i dup intenia lor.
d.
Moralitatea autoritii i ordinii sociale se contureaz sentimentul
datoriei i al responsabilitii, al necesitii meninerii ordinii sociale
concomitent cu integrarea acestora ntr-un sens intern al demnitii i
onoarei. Prin acesta se ncearc evitarea sentimentului de vinovie i
nu doar obinerea aprobrii sau dezaprobrii celorlai.
3.
Moralitatea postconventionala sau acceptarea personal a
principiilor morale reprezint maturitatea raionamentului moral prin
care individual se detaeaz de stereotipurile existente i i definete n
termeni proprii valorile morale (Bideaud apud Dorofte, 1998).
e.
Moralitatea conceptual sau acceptarea democratic a legii relaia individ societate este una de reciprocitate, individul se
conformeaz normelor impuse de societate, iar aceast la rndul ei l
respect i - i ofer protecie.
f.
Moralitatea principiilor individuale de dreptate individul atinge o
dezvoltare moral prin care convigerile i credinele sale morale pot intr
n conflict cu ordinea social acceptat de majoritatea oemenilor.

10

Deontologia
Clitile care ntrein i determin moralitatea (realizarea
individual n acord cu principiul moral-social) - buntate: cinste, respect,
dreptate i simul dreptii, ntrajutorare, generozitate, sim ul datoriei i
aciunea din datorie, disciplin,ordinea i imoralitate - rutate: minciun,
laitate, frnicie, duplicitate aceste cliti sunt dobndite prin educa ie
pe baza acordului nclinaiilor egoiste i altruiste ale omului.Rutatea
este vzut c o diformitate psiho-socio-cultural rezultat dintr-o lips
de voin, dintr-o suferin sau o refulare mental, emo ional, social acea izolare a omului datorat incapacit ii de adaptare prin ncredere i
simpatie.
Dimensiunile sociale ale binelui i rului duc la eviden ierea unor
principii, precum:
1) principiul realizrii egalitii oamenilor n drepturi i ndatoriri
2) principiul condiionrii libertilor i drepturilor cu responsabilitatea
3) principiul egalitii anselor i acordrii fiecruia dup merit
4) principiul ntemeierii drepturilor pe ndatorii onorate efectiv (prin
munc, prin efort creator)
5) principiul datoriei de a fi drept i al datoriei de a face dreptate
Aadar, moralitatea nseamn socializarea pozitiv, integrarea ntrun ansamblu de relaii i reguli a individului. Prin regulile pe care omul
trebuie s le nvee i s le respecte va reu i s ating autonomia
moral, prin punerea n acord a propriilor interese, dorin e, pasiuni,
trebuine cu cele identificate n plan social. Astfel are loc nmaturizarea
personalitii, c dobndire a contiinei nu doar a drepturilor, ci i a
datoriilor.
Datoria se refer la contiina responsabilitii pentru ndatoriri f
de sine, n ansamblul relaiilor interpersonale, ft de mediul natural.

11

Cap.2 Morala si deontologia profesional

nt-o lume n care ritmul schimbrii este accelerat, n care se


vorbete de o multiplicare a profesiunilor ( cu muta ii profunde pe pia a
muncii i n structuri socio-economice) care determin o flexibilitate
sporit socioprofesional sub impactul tehnologiilor informatizate
ambivalente - rediscutarea reperelor etice/ valorilor recunoscute care s
se identifice cu profilurile de competen profesional ori cu criteriile de
eficacitate este necesar.
Etica muncii, etica ocupaional este o disciplin filosofic i
tiinific ce studiaz valorile i principiile centrate pe categoria muncii.
Orientarea profesional se face pe baza valorilor/competen elor
sale i a normelor care se traduc printr-o conduit concret solicitat de
relaiile i situaiile n cadrul grupului ocupaional.
Aadar putem vorbi de un sistem valoric-normativ ghid care
ilustreaz semnificaia major a unor valori i principii, precum: spirit de
iniiativ i de disciplin, de respect, ncredere i cooperare, creativitate,
contiinciozitate, libertate de alegere i angajare cu rspundere, care
mpreun cu competenele profesionale (pregtirea profesional)
rspund reuitei n plan profesional.
Morala profesional vizeaz ansamblul ideilor i sentimentelor, al
convingerilor, atitudinilor i deprinderilor, al valorilor, normelor i
idealurilor care privesc relaiile dintre indivizi cu o ocupa ie creatoare
comun.
Fiecare profesie este privit mai ales ca un set valoric-normatic ce
integreaz componentele sale: tehnic i uman, pe cnd datoria
profesional este mai degrab moral pentru c include stpnirea
domeniul de specialitate i o anumit atitudine a individului fa de
profesie i fa de cei cu care vine n contact.
Munca pune individul n situaii care i solicit capacitatea de a
alege i a lua decizii, asumarea rspunderii, activarea i implicarea
cunotinelor acumulate n pregtirea lor profesional.

12

Munca e cadrul principal n care persoana se formeaz, se


dezvolt, se afirm prin acte ce nu pot fi delimitate de cmpul etic. Astfel
afirmarea i susinerea comportamentului moral n acord cu obiectivele
economico-financiare i socio-culturale apar n urma deliberrii/luarii
unor decizii care implic i profitabilul alturi selecia i promovarea
valorilor umane.
Performana n plan profesional implica o pregatire indelungat.
Competenele ce caracterizeaz o profesie sunt date de o baza de
cunotine, de un fundament, denumit corp teoretic. Ob inerea unei
competene profesionale necesit o stpnire anterioara sau simultana
a teoriei care sta la baza acestei competente.
Constituire corpului teoretic este important pentru profesiune deoarece:
sistematizeaza si codifica observatiile si cunostintele
edifica problemele de interes stiintific
legitimeaza statutul profesiei si acrediteaza formalitatile si
profesionistii-practicieni
Pregatirea pentru o profesie trebuie sa fie reprezentat de o
experien intelectual, precum i de una practic. Pregatirea la locul de
munca prin ucenicie, fiind suficient pentru o ocupa ie nonprofesional,
devine inadecvat pentru o profesie.
Orientarea in teorie poate fi optim dobandit prin educatie formala
intr-un cadru academic; dupa cum o ocupatie se deplaseaza inspre un
statut profesional, pregatirea prin ucenicie cedeaza locul educa iei
formalizate institutional.
Deontologia face legtura ntre domeniul eticului i cel al
dreptului, fcnd apel la trasarea unui cadru legislativ, al unui cod de
deontologie profesional, n care datoria se afl n intim legtur cu
virtutea.
Liniile majore ale unei deontologii in de
comportamentului profesional la reguli i principii morale:
principiul datoriei de a munci
principiul lucrului bine fcut
principiul respectului pentru om i pentru lucruri
13

conformarea

principiul respectului pentru valoare i pentru lege


Drept urmare, deontologia profesional se refer la cuno tin ele de
specialitate care sunt indispensabile, dar si la angajarea personalit ii
individului ce confer calitate actului profesional, precum: druirea,
rbdare, respect, iubire, buntate, sensibilitate, blnde e, tact,
onestitate, discreie, ajutorare, etc.

Autoritatea profesionala

Autoritatea profesionistului se bazeaz tocmai pe pregatirea


teoretica si prezinta cateva caracteristici diferite fata de ocupatia
nonprofesionala.
Astfel, o ocupatie nonprofesionala are cumparatori, in timp ce o
ocupatie profesionala are clienti. Cumparatorul decide ce servicii si/sau
bunuri doreste si are libertatea de opiune care se sprijina de capacitatea
sa de a evalua propriile nevoi si de a judeca potentialul serviciului sau al
marfii de a-l satisfice. In relatia nonprofesionala dintre cei doi exponenti,
cumparatorul are intodeauna dreptate.El poate aduce critici calitatii
marfii pe care a cumparat-o, si poate chiar sa-si ceara banii inapoi.
Intr-o relatie profesionala, profesionistul decide ceea ce este bun
sau rau pentru client,in care nu are alta alegere decat aceea de a
accede la judecata profesionala. Lipsa unui corp teoretic
necesar/cunostinte despecialitate face/ fac ca clientul sa nu poata
diagnostica propriile nevoi sau alege din oferta de solutii. In acest fel
clientul dobandeste un sentiment de siguranta prin asumarea autoritatii
de catre profesionist, care ii ofera incredere clientului si prin actiunile
sale atinge/solutioneaza nevoile sale.
Autoritatea profesionala are limite; functia ei se reduce la acele
sfere specifice in granitele carora profesionistul a fost instruit. Din
aceasta cauza, profesionistul nu poate prescrie directii de orientare
pentru aspectele vietii clientului unde competenta sa teoretica nu se
aplica. Daca ar face aceste indicatii atunci el ar viola autoritatea altui
grup profesional.
14

Profesionistul nu trebuie sa foloseasca pozitia sa de autoritate


pentru a exploata clientul in scopuri de gratificare profesionala. El trebuie
sa-si reprime impulsurile de a-si folosi relatia profesionala in scopul
satisfacerii nevoii sexuale, nevoii de a manipula pe ceilalti sau a nevoii
de a trai mai bine. In cazul profesiunii terapeutice, ideal, este ca o relatie
client profesionist sa nu depaseasca cadru professional. Relatia
extraprofesionala folosita de client, ca si de profesionist, subrezeste
autoritatea profesionala, avand ca rezultat o diminuare a efecientei
profesionistului.

Aprobarea comunitatii

Autoritatea profesionala are si ramificatii de tipul profesionistcomunitate, pentru ca orice profesie incearca sa convinga comunitatea
sa aprobe autoritatea sa, in interiorul anumitor sfere, prin conferirea
catre profesie a unei serii de puteri si privilegii.
Una dintre puterile profesiei este reprezentata de controlul sau
asupra centrelor de pregatire.Aceasta presupune un proces de
acreditare prin care o profesie controleaza procesul educativ-instructiv
de formare a specialistilor (continutul curriculum-ului, instructia,
admiterea in profesie, etc).
Printre privilegiile profesionale, unul dintre cele mai importante
este acela al confidentialitatii.
Profesionistul are o comunicare privilegiat cu clientul sau care ii
ofera informatii personale, cu caracter confidential.
Alt privilegiu profesional este reprezentat de catre o imunitate
relativa fata de judecata comunitatii in probleme tehnice/
profesionale.Standardele performantei profesionale sunt stabilite prin
consens in interiorul profesiei, iar comunitatea se presupune a fi
incapabila dea intelege standardele si din aceasta cauza modul de
folosire al lor, pentru a identifica greselile de practica. In general, se
considera ca performanta unui specialist poate fi evaluata numai de
catre colegii sai.
15

Puterile si privilegiile de care se bucura un grup profesional


constituie un monopol admis de catre comunitate, prin recunoasterea de
catre aceasta din urma a performantelor profesionale care se revad in
cadrul social prin satisfacerea unor anumite nevoi sociale.
Uneori pot aparea abuzuri in legatura cu un monopol: grupul
profesional poate fixa pretul serviciului la un nivel incorect de mare;
poate restrange numarulpersoanelor care intra in profesie, pentru a crea
o lipsa de personal; poate dilua calibrul performantelor sale, fara
instiintarea comunitatii (Doru Tompea, 2011).
Codul deontologic
Fiecare profesie are incorporat un cod etic reglementativ, care
obliga la comportament etic pe membrii sai. Codul etic al profesiei este
atat formal (scris) cat si informal(nescris). Angajamentul profesiei catre
bunastare sociala devine, prin codul etic, un angajament public catre
comunitate , asigurand increderea comunitatii in profesie.
Codurile autoreglementative sunt caracteristice atat ocupatiilor
nonprofesionale, cat si celor profesionale; un cod profesional este mai
explicit, mai sistematic si mai coerent,posedand mai multe elemente
altruiste, fiind mai mult indreptat catre serviciul public..
Codurile deontologice, dincolo de specificitatea ocupatiilor
profesionale au comune relatiile: client profesionist si coleg coleg.
Relatia client- profesionist - in aceasta relatie, profesionistul isi
asuma o neutralitate emotionala. El trebuie sa-si ofere serviciul pentru
orice il cere, indiferent de varsta, venit, politica, rasa, religie, sex si
statutul social al clientului.Profesionistul este motivat mai putin de
interesul propriu si maimult de dorinta de a-si oferi serviciul la nivel
maxim.

Relatia coleg-coleg
Etica ce guverneaza relatiile dintre colegi
comportament cooperant, egalitar si sustinator.
16

presupune

un

Membrii unei profesii impart cunostintele tehnice cu ceilalti.


Atitudinile de pastrare a proprietatii si secretului fata de descoperire si
inventie nu isi au locul in profesionalism. Competitia si goana dupa
clienti nu sunt dezirabile in ocupatiile profesionale. Competitia
intraprofesionala este o competitie care presupune elemente de
cooperare.
Relatiile colegiale trebuie sa fie egalitare; recunoasterea
intraprofesionala este bazata, in mod ideal, numai pe perfomanata in
practica si/sau contributia la teorie. Colegii profesionaisti trebuie sa se
sprijine unii pe celalalt, fata de client si comunitate trebuie sa se abtina
de la acte care lezeaza autoritatea colegilor, trebuie sa sustina pe acei al
caror prestigiu este amenintitat.
Modurile si mijloacele prin care o profesie mentine atentia asupra
codului sau etic constituie un studiu de caz al controlului social.
Autodisciplina este dobandita formal (asociatii profesionale acre detin
puterea de a cenzura sau critica, iar in cazuri extreme interzic dreptul de
a practica) si informal(consultarea unui alt coleg la evaluarea nevoilor
clientului, atribuirea de clienti - interdependenta mutuala, un sistem de
reciprocitate care faciliteaza controlul social).
Cultura profesionala
Cultura profesionala const in valori, norme si simboluri proprii.
Valorile sociale ale unui grup profesional sunt reprezentate de
credintele sale fundamentale care stau la baza existentei sale. Serviciul
oferit este vzut ca un bun social, fr de care se pot produce dereglri
sociale.
Normele unui grup profesional sunt reprezentate de ghidurile de
comportament in situaii sociale. Exist anumite comportamente
necesare n:
admiterea n profesie, intrrii n grupurile sale formale i informale,
progresrii n interiorul ierarhiei ocupaiei.
obinerea clienilor, primirea, intervievarea i tratarea, acceptarea
sau respingerea.
stabilirea de ntalniri, conducerea consultaiilor.
17

Simbolurile unei profesii sunt obiectele sale nclcate cu semnifica ii.


Acestea pot include: insigne, embleme, slogane, mbrcaminte
distinctive, istoria, folclorul i argoul su, eroii si pozitivi i negativi,
stereotipurile sale.
Pentru un nou venit reuita n profesia aleas se realizeaz prin
adaptarea la cultura profesional, tapnind corpul theoretic i abilit ile
practice ca: garanii suficiente pentru succesul profesional. Aceasta
reprezint un proces de aculturaie prin care se internalizeaz valorile
sociale, normele de comportament i simbolurile grupului ocupa ional

Cap. 3 Implicaii n activitatea de kinetoterapie

Codul deontologic al kinetoterapiei


Are ca scop constientizarea tuturor celor care practica aceasta
profesie, a rolului si responsabilitilor pe care le au in societate.
In acelasi timp se urmareste cultivarea unei inalte constiinte
profesionale, realizarea unei emulatii intr-o atmosfera pozitiva, bazata pe
relatii de colegialitate, respect si exigenta reciproca. Prin promovarea
valorilor etico-spirituale se urmrete stimularea atat profesional, cat si
moral, indemnandu-i la o participare activa in toate segmentele
profesiei pecare si-au ales-o.
In aceeasi masura codul ofera posibilitatea raspunderii si luarii de
atitudine impotriva unor eventuale incalcari ale principiilor etice. Pe baza
prevederilor codului se pot solutiona eventualele conflicte sau dispute
profesionale, care ar putea sa apara intre kinetoterapeuti, intre
kinetoterapeuti si celelalte categorii profesionale cu care acestia intra in
contact.
Principiile generale
1) Kinetoterapeutii au datoria sa-si desfasoare activitatea la cele mai
inalte standardeteoretice si metodologice.

18

Angajarea si promovarea kinetoterapeutului se face pe


bazarespectarii criteriilor de competenta, valoare profesional-stiintifica,
dar si etica. La angajarea acestora conducerea unitatilor are
responsabilitatea de a se asiguradaca acestia au calificarea necesara si
daca se aliniaza criteriilor profesionale, morale si desanatate cerute de
posturile respective. Conducerile unitatilor respective si ceilalti
kinetoterapeuti au responsabilitatecolectiva daca fiecare kinetoterapeut
isi realizeaza sarcinile profesionale si morale intr-un modcorespunzator.
2) Pe tot parcursul exercitarii profesiei kinetoterapeutii trebuie sa-si
fundamentezeactivitatea pe respectul celor cu care lucreaza, pe
intelegerea si acceptarea reciproca, fiindnecesar sa se dea dovada de
obiectivitate si de onestitate in toate actiunile pe care le intreprind.
Kinetoterapeutii sunt datori sa promoveze adevarul, respectul pentru
om,corectitudinea, seriozitatea, responsabilitatea profesionala si spiritul
de colegialitate.
3) In cercetarea stiintifica sau in valorificarea acesteia este obligatoriu sa
se respectenormele interne sau internationale ale domeniului.In
evaluarea sau recenzarea unor lucrari de specialitate sau a activitatii
unor colegi sau specialisti kinetoterapeutul este dator sa dea dovada de
competenta, obiectivitate, indiferent de natura relatiei oficiale sau
particulare existenta.
Obligatiile, restrictiile, normele pentru practicarea profesiei
In activitatea kinetoterapeutica, kinetoterapeutul trebuie sa se
bazeze mai ales peefectele etice, morale ale practicarii exercitiilor fizice
si apoi pe efectele lor profilactice si biologico-sportive. Pentru a realiza
aceste deziderate kinetoterapeutul are datoria:
sa trateze just si impartial pe toti pacientii, indiferent de
particularitatile fizice, psihice, apartenenta religioasa, etnica,
rasiala;
sa gaseasca solutii de incurajare pentru pacienti, astfel incat
acestia sa-sistabileasca scopuri personale in cadrul tratamentului,
care sa ajute la realizarea dezvoltarii lor fizice, psihice si morale;
sa faca eforturi si sa realizeze respectarea dreptului fiecarui
pacient de a aveainformatii confidentiale despre propria persoana,
facand exceptia doar cand aceste date suntfurnizate agentiilor
19

specializate sau organelor legale;-sa nu accepte alt tip de


remunerare decat acela oferit legal pentru calitatea,cantitatea si
importanta sociala a muncii pe care o desfasoara;
sa respecte pacientul, considerandu-l egalul sau.
Kinetoterapeutul trebuie sa colaboreze cu familia pacientului
pentru a avea acces la problemele sociale concrete, cerintele,
aptitudinile, dorintele fiecarui pacient. Din acest punctde vedere datoriile
kinetoterapeutului sunt:-sa respecte pacientul, dar si responsabilitatea
familiei pentru acesta;
sa stabileasca relatii juste, prietenesti cu membrii familiei;-sa
furnizeze familiei toate informatiile care sunt in interesul
pacientului, dar sa pastreze discretie asupra informatiilor primite
de la familia acestuia;
sa informeze in permanenta membrii familiei despre evolutia
pacientului,cautand in unele cazuri solutii comune pentru
recuperarea acestuia.Kinetoterapeutul ocupa o functie publica,
ceea ce implica conduita lui morala sirelatia personala cu locul de
munca. Relatiile din acest punct de vedere trebuie sa fie
juste,oneste si constructive, urmarindu-se:
sa-si indeplineasca datoriile de cetatean si sa participe activ la
viata sociala,tinand cont de obligatiile pe care le are fata de
pacienti, de propria familie, de propria persoana;-sa respecte
colectivul in care lucreaza;
sa fie loial sistemului respectiv (de stat sau particular);
sa se straduiasca sa gaseasca solutii de informare a publicului cu
privire la programul educational in kinetoterapia profilactica si la
masurile necesare pentru perfectionarea continua a acestui
aspect;
sa adere la o conduita rezonabila referitoare la morala si specificul
profesiunii.
Kinetoterapeutul trebuie sa considere propria angajare bazata pe
principiulcompetentei, ca pe o relatie de tipul patron.angajat (bazata pe
respectul mutual si peincredere), fiind dator sa se conduca dupa
imperativele:

20

sa-si conduca onest si corect indatoririle profesioanale, astfel incat


sa nuderanjeze societatea sau colegii;
sa se abtina de la discutarea problemelor si informatiilor
confidentiale cu persoane neautorizate

21

Bibliografie
Copoeru, I., Szabo, N., Etic i cultur profesional, Ed. Casa Crii de
tiin, Cluj-Napoca, 2008
Cozma, C., Elemente de etic i deontologie , Ed. Universitii Al. I.
Cuza, Iasi, 1997
Sandu, Antonio, Etic i deontologie profesional, Ed.Lumen, Iasi, 2012
Tompea, Doru, Etic, Axiologie, Deontologie, Ed. Timpo Moldova, Iasi,
2011

22