Masajul medical reprezinta grupul de tehnici

care se executa asupra musculaturii si

tesuturilor adiacente cu scopul relaxarii, si
imbunatatirii circulatiei sanguine. Se poate
aplica un masaj local, pe diferite regiuni ale
corpului, sau masajul general, el mai poate fi
superficial sau profund, sedativ sau stimulant.
Este cel mai cunoscut mijloc de fizioterapie, el
fiind folosit inca din anul 3000 i.e.n.

Efectele masajului: imbunatateste circulatia

sanguina, stimuleaza regenerarea tesutului

cutanat, ajuta la schimburile gazoase la
nivelul pielii, ajuta la scaderea tesutului
grasos subcutanat, are efect analgezic asupra
tesutului cutanat si muscular, creste
rezistenta musculara, produce relaxare si
scade anxietatea.

Procedee principale de masaj (fundamentale):

alunecarile (netezirea, efleurajul); frictiunile;

framantatul si stoarcerea (petrisajul); lovirile
usoare si ritmice (baterea, tapotamentul);
vibratiile.
Procedee secundare de masaj (ajutatoare):
cernutul si rulatul; presiunile; tractiunile si
tensiunile; scuturarile; ciupirile si pensarile;

Netezirea/Efleurajul
Definiie:

Se adreseaz tegumentelor i const n

alunecri ritmice i uoare executate cu
diferite pri ale minilor n sensul circulaiei
de ntoarcere (venoase i limfatice).

Micarea const n aciunea de

mpingere i tragere a minilor cu o anumit
apsare n funcie de scopul urmrit.

Manopera activa si cu presiune mai mare se va

face intotdeuna in sensul curgerii circulatiei de

intoarcere venolimfatice (dinspre distal inspre
proximal, pentru a nu produce staza).
Revenirea mainii inspre pozitia initiala se va face
intotdeauna fara a desprinde mana de tegument,
cu presiune mult mai mica fata de timpul
precedent.
Clasificarea netezirilor:

Cnd acionm superficial se fac neteziri cu

vrful degetelor, cu faa palmar sau cu cea
dorsal. Presiunea manevrelor va fi rsfrnt strict
asupra pielii.
Cnd acionm mai profund avem neteziri cu
marginea cubital, cu rdcina minii, cu pumnul
palmar sau cubital. n timpul netezirilor intensitatea
apsrilor va alterna ritmic i la distane egale
pentru a nu stnjeni circulaia din artere.

A. Din punct de vedere al modului de lucru

al minilor avem:

- neteziri simultane

- neteziri alternative
B. Din punct de vedere al direciei netezirilor:

- pe direcie longitudinal a segmentului:

simultane lungi
alternative lungi

- pe direcie oblic:

simultane medii
alternative medii

- pe direcie transversal:

simultane scurte
alternative scurte

Manevrele lungi pierd din vitez i presiune n timp ce manevrele

scurte devin din ce n ce mai rapide, au ritm vioi i presiune crescut.
C. Din punct de vedere metodic.

- netezire introductiv

- netezire final (de ncheiere)

Netezirea introductiv are loc n orice

edin, orice regiune, segment sau zon.

Tipuri:

1. simultane lungi

2. alternative lungi

3. simultane medii

4. alternative medii

5. simultane scurte

6. alternative scurte

Ritmul i intensitatea manevrelor vor

crete n mod treptat, deoarece se
urmrete obinerea nclzirii subiectului
pentru urmtoarele tehnici i obinerea
acomodrii subiectului cu maseurul.

Netezirea final. Succesiunea manevrelor

este invers ca la cea introductiv.

Manevrele vor scdea treptat n ritm i
intensitate.
D. Din punct de vedere al specificului
regiunii avem:

- neteziri pentru regiuni cu pilozitate

crescut hipertricoz, neteziri n perie cu
degetele n semiflexie

- neteziri pentru segmentele circulare,

tronconice (brae, gambe, antebrae),

neteziri n brar sau inel, se realizeaz
sacadat. Se prinde segmentul n priz
circular cu policele unul naintea celuilalt
i se deplaseaz cu o micare sacadat.

Efectele terapeutice.

Efectele se instaleaz pe cale reflex

i mecanic.

Efectele mecanice se rsfrng asupra:

1. circulatiei

2. sferei neuropsihice

3. pielii

1. Asupra circulatiei:
acioneaz direct asupra circulaiei venoase

superficiale, mpingnd sngele venos n sensul

curgerii normale;
acioneaz asupra circulaiei profunde pentru
regiuni plane i ntinse. Efectul se produce cnd
netezirea se execut simultan i cu presiune.
pentru regiunile circulare efectele sunt induse
prin manevra superficial, netezirea sacadat n
brar, deoarece priza circular simuleaz
contracia fibrei musculare netede ce intr n
alctuirea tunicii medii a venelor dispuse sub
form de inele.

2. Asupra sferei neuropsihice:

- realizeaz acomodarea subiectului cu

maseurul, inducnd efect psihoterapeutic de

relaxare.
3. Asupra pielii:

- determin exfolierea celulelor cornoase,

rezult scurtarea timpului rennoirii epidermului;
- mpiedic ncrcarea progresiv a fibrelor
elastice cu ioni de calciu prevenind mbtrnirea
pielii;

- activeaz secreia de sebum i sudoare care

intr n componena filmului lipidic, acid de

suprafa cu rol antimicrobian, antifungic i
antiparazitar;
- stimuleaz deschiderea canalelor glandelor
sudoripare;
favorizeaz pierderea de cldur prin
transpiraie, deci intervine n termoreglare;
- prin sudoare se elimin i produi toxici de
metabolism (azotaii, nonazotaii);
- favorizeaz detoxifierea organismului dup
eforturi intense, prevenind instalarea oboselii.

Efectele pe cale reflexa:

Se excit receptorii senzitivo-senzoriali,

extero-, proprio, interoceptorii, iar ecoul

pentru fiecare receptor este diferit.
Neteziri lungi

- efectuate cu ritm i intensitate sczut

induc un efect calmant, linititor la nivelul
sistemului nervos central i efect relaxant
decontracturant asupra musculaturii striate;

- scad sensibilitatea conductibilitii i

reactivitatea nervoas.

Neteziri scurte

- efectuate cu ritm i intensitate crescut

au efecte intense;

- se induc efecte asupra circulaiei arteriale

vasodilatante, hiperemie cutanat persistent;
- temperatura pielii este incriminat n
perceperea senzaiei dureroase, astfel
temperatura sczut scade percepia durerii,
rezult aplicaiile masajului cu ghea n
diverse algii.

Frictiunea
Definitie:

Este reprezentata de presiuni cu

intensitate variabila efectuate rotativ,

longitudinal sau eliptic, la nivelul
tegumentului si musculaturii pacientului.
Este o tehnica de masaj care are ca
principale tinte terapeutice zone mici ale
tesutului celular subcutanat, tesuturi
cicatriciale si aderentiale.
Se adreseaza in special pentru tesuturile
dermice si subdermice, fascii, tendoane,
burse seroase, musculatura.

Tehnica uzeaza deplasarea din aproape in

aproape, durata manevrei active circa un minut,

urmata de deplasarea in regiunea imediat
invecinata, cu revenire la nevoie in zona masata
initial, pentru prevenirea iritarii tisulare, tehnica
folosita cu forta putand provoca leziuni tisulare.
De aceia tehnica nu se va folosi niciodata in
fazele acute sau imediat postacute.
Se contraindic de asemenea n procese
hemoragice putand produce ruperea vaselor
sanguine locale i continuarea hemoragiei.

In tehnicile neuromusculare, ca de exemplu

in stimularea organelor Golgi de la nivelul

insertiilor tendinoase, tehnica descrisa de
Dr. James Cyriax, durata frictionarii este de
pana la 15 minute, multi dintre pacienti si
terapeuti considerand-o insa excesiva.
La sfarsitul frictionarii, se recomanda
intinderi functionale, mobilizari in unghiuri
functionale pasive.

Clasificare:

A. Din punct de vedere tehnic

Se execut cu vrful degetelor, marginea

cubital, rdcina minii, proeminena tenar

i hipotenar, faa palmar, faa dorsal,
pumnul palmar, pumnul dorsal sau cu cotul.
La acestea se va apela n funcie de
sensibilitate. Pe zonele sensibile fizic se va
executa cu partea crnoas, iar pe zonele
mai voluminoase, mai pline se va executa cu
pumnul sau cotul.

n funcie de suprafa: n zonele mici cu degetele,

n zonele mari cu toat mna, n zonele foarte mari

cu ambele mini. Sensul este adaptat
particularitilor anatomice ale regiunilor
respective.
Pentru ligamente, spaii interosoase, spaii
intermusculare, degete, tendoane se execut liniar
i longitudinal; pentru articulaii interfalangiene i
pentru unele tendoane (tendonul lui Ahile) se
execut transversal cu vrful degetelor sau cu
marginea cubital a minii.

Dup specificul regiunii avem:

- friciuni n clete pentru tendonul lui Ahile

- friciuni n zigzag pentru coloana

vertebral de sus n jos

Prin friciune putem aciona profund sau
superficial mrind presiunea cu care se
execut manevra i unghiul cu care degetele
se aplic pe tegument. Cu ct presiunea este
mai mare i unghiul este mai mare cu att
manevrele sunt mai profunde, cea mai mare
adancime fiind realizata la un unghi de 90 de
grade.

 B. Din punct de vedere metodic

Friciunea este simpl sau combinat.

Friciunea simpl cnd se execut

unul din elementele tehnice.

Friciunea combinat cu alte procedee
de masaj: cu frmntatul.
Efectele terapeutice.
Efectele mecanice.
- Elasticizarea si asuplizarea tesuturilor
cicatriciale si a fibrozarilor tisulare,
constitue unul dintre principalele efecte
terapeutice, efect care nu poate fi
conceput fara aceasta tehnica de
tratament. Reduce astfel riscul aparitiei
redorilor articulare, musculoligamentare,
cicatriciale, precum si retractiile tisulare.

- Stimuleaza procesele de vindecare si

favorizeaza regenerarea unui tesut cicatricial

functional.
- Amelioreaza si stimuleaza circulatia locala
tisulara, cu aparitia vasodilatatiei tegumentare
dar si la nivelul structurilor profunde intratisulare
sau periarticulare.
- Produce analgezie si induce relaxare musculara,
mai ales cand sunt efectuate lent, usor si
progresiv.
- Creste absorbtia si vehicularea in circulatia
profunda a unor produse medicamentoase.

Efectele pe cale reflex

- Stimularea eliberarii de hormoni

(histamina, bradikinina) care produc

vasodilataie local exteriorizat prin
hiperemie persistent.

- Creterea afluxului de snge ctre piele.

Aceasta explic mecanismul de asuplizare a
acesteia n toate condiiile n care supleea
este redus sau pierdut (naintarea n vrst
sau tendina la formarea de cicatrici cu exces
de material fibros).

- manevrele lungi executate cu ritm i

intensitate sczut induc relaxarea muscular,

fiind utila atat pacientilor cat si sportivilor,
inainte sau dupa incheierea unei probe sportive,
producand si analgezie este utila in tratamentul
sechelelor dupa entorse, luxatii, contuzii,
sufuziuni, intinderi musculoligamentare.

- manevrele scurte executate cu ritm i

intensitate crescut au efecte inverse, efectul
stimulant creste randamentul recuperator,
creste performantele fizice si psihice ale
pacientului sanatos sau bolnav, inclusiv al
sportivilor, inaintea probelor sportive.

Framantatul/Petrisajul
Definitie.
Const n prinderea tegumentului,

tesutului celular subcutanat si musculaturii

pacientului, ridicarea sub forma unei cute,
atat ct permite elasticitatea proprie i
stoarcerea prin comprimare ntre degete
sau ntre degete i rdcina minilor sau
presarea pe un plan profund.

Clasificare:

Din punct de vedere tehnic i n funcie de

particularitile regiunii avem:

1. Frmntatul n cut se aplic tuturor

regiunilor. Difer ns priza n funcie de grosimea
stratului de prelucrat.

a. Priz mic se realizeaz ntre police i index;

b. Priz medie se realizeaz ntre degetele 2, 3, 4, 5 i
rdcina minii;
c. Priz mare se realizeaz cu vrful tuturor degetelor
inclusiv policele.

2. Frmntatul n val sau n cut deplasabil se

execut dac elasticitatea pielii o permite. Sensul
este longitudinal i transversal.

Forme speciale:
Se aplic pe segmentele circulare tronconice.
Frmntatul circular segmentul se prinde cu

priz circular. Policele sunt orientate unul n

faa celuilalt, muchii sunt ntre degete i palme
i sunt presai pe planul de sprijin.
Frmntatul erpuit priza este tot circular.

Policele sunt paralele, iar muchii sunt

presai

alternativ de mna dreapt i mna stng.

Efectele terapeutice.

Efectele se instaleaz concomitent pe cale

mecanic i reflex. Ele nu pot fi att de net

difereniate, deoarece masele musculare au o
dispoziie profund.

Frmntatul activeaza circulatia limfatica si

stimuleaz deschiderea unor capilare de rezerv
favoriznd circulaia profund i eliminarea
produilor toxici de metabolism astfel
mobilizarea fluidelor si a lichidelor de staza
constitue unul din cele mai importante efecte
terapeutice.

Stimuleaz proprietile fizice ale muchilor, i

anume:

Troficitatea menine muchii n stare trofic

normal mpiedicnd apariia atrofiilor (dup
imobilizri n aparat gipsat sau alte afeciuni
specifice);

Elasticitatea creterea elasticitii prin

stoarcere previne apariia rupturilor musculare,
secundare unor contracii brute;

Excitabilitatea este concretizat prin

posibilitatea executrii unui efort prelungit i
susinut datorit mpingerii barierelor de instalare a
oboselii;

Contractilitatea frmntatul crete fora de

contracie a muchilor prin ameliorarea sincronizrii
i mobilizrii unitilor motorii.

Metoda se dovedeste deosebit de utila in

tratamentul hipotoniilor, atoniilor si chiar atrofiilor

musculare, mai ales in cele produse de
imobilizarea prelungita, in conditiile pastrarii
normale a inervatiei musculare.
Sidney Licht recomanda ca efectuarea
framantatului sa fie facuta numai atunci cand:
- nu exista riscul producerii socului histaminic
dupa terminarea tratamentului (atunci cand nu
apare hipotensiune arteriala, greturi, insomnie,
miozita dureroasa).
- exista mase musculare suficient de voluminoase
(brate, coapse, gambe, solduri, perete
abdominal), sau acolo unde tesutul celular
subcutanat si tegumentul pot fi usor prinse cu
mainile.

Sidney Licht descrie o serie de tehnici care

deriva din framantatul clasic, tehnici pe

care alti autori le includ la tehnici
secundare de masaj:
- ciupiturile
- rulatul
- stoarcerile
- rasucitul
- framantatul cu pumnul

Tapotamentul/Baterea
Este cel mai excitant procedeu de masaj, dar efectuat bland poate fi o

metoda relaxanta si intens reconfortanta.

Definitie.

Const n aplicarea unor lovituri (batai) ritmice, uoare si rapide,

executate cu diverse pri ale minii.
Clasificare:
Din punct de vedere tehnic:
Dupa DeLisa:
- utilizarea partii dorsale a degetelor medii se numeste tocat
- utilizarea suprafetei palmare a tuturor degetelor se numeste plescait
- utilizarea regiunii hipotenare se numeste batatorire
- cu periuta sau cu varful degetelor se numeste batere usoara
- cand degetul mare si indexul produc o ciupire usoara a tesuturilor se
numeste ciupire

Manevre de bttorit:

- cu palma n cup sau ventuz;

- cu pumnul cubital sau palmar;

- cu pumnii complet nchii sau parial.

Se

va evita:
- regiunea lombar (rinichii);
- plica poplitee;
- axila;
- plica inghinal;
- triunghiul lui Scarpa.
Tapotamentul se execut n lungul fibrei
musculare.

La fiecare ciclu de tapotament se

execut o netezire.

Efectele terapeutice.

Efectele pe cale mecanic:

- mobilizeaz adipocitele din stratul adipos.

Rezult rolul estetic al acestei manevre;

- acioneaz asupra nervilor vasomori

crescnd afluxul de snge ctre zona masat.
Rezult hiperemie (nroirea i nclzirea pielii);

- acioneaz asupra nervilor senzitivi

scznd sensibilitatea dureroas;

- acioneaz asupra fibrelor musculare propriu-zise

determinnd creterea tonusului muscular. Gradul
de contracie muscular depinde de ritmul i
intensitatea cu care se aplic manevra. Astfel avem:
loviri aplicate cu ritm i intensitate sczut
produc contracii pariale;
loviri aplicate cu ritm i intensitate crescut
produc contracii totale, dar fr efect mecanic;
stimuleaz proprietile muchilor (excitabilitatea
i contractibilitatea) cu condiia aplicrii de-a
lungul fibrei.

Tapotamentul este recomandat n

automasaj pentru c manevrele pot fi bine

dozate. Se recomand ca masaj pregtitor
pentru competiiile sportive de iarn, n
tratamentul atoniei (diminuare a
elasticitii esuturilor, lips de vitalitate) i
atrofiei (reducere a volumului i puterii
unui esut cauzat de inactivitate sau de
tulburri de nutriie) musculare.

Vibratiile
Definitie.

Imprimare n esut al unui numr ct mai

mare de micri oscilatorii ritmice, ntr-o

unitate de timp ct mai mic, printr-o foarte
rapida alternanta intre flexii si extensii ale
cotului si umarului.
Micrile se aseamn cu tremurat
continuu, tehnica fiind relativ greu de
efectuat, aparand rapid oboseala mainii
tehnicianului.

Sunt manuale i mecanice. Ele se completeaz

reciproc i este ideal s se aplice alternativ.

1. Vibraiile manuale:

Se pot adapta particularitilor anatomice ale

subiectului, i pot modifica ritmul, amplitudinea
n funcie de regiunea i tolerana subiectului.
2. Vibraiile mecanice:
Produc oscilatii mecanice continue, uniforme,
egale, cu ritm constant. Nu ntotdeauna se pot
adapta formei regiunii masate.

In practica se poate combina masajul mecanic

vibrator cu vibratiile efectuate manual.

Eficienta vibratiilor efectuate manual este de

mai buna calitate fata de cele efectuate

mecanic.
Din punct de vedere tehnic:

Vibraiile se execut cu vrful degetelor,

faa palmar a degetelor, cu mana, cu
regiunea radiocarpiana, cu toata palma si cu
degetele inchise, cu pumnul inchis sau deschis.

Efectele terapeutice.

Efectele apar prin actiunea factorului

mecanic, dar si pe cale reflex:

- manevrele fine, usoare, uniforme i

prelungite sunt sedative, calmante,
linititoare pentru sistemul nervos central,
produc scderea sensibilitii pielii i a
esuturilor superficiale si cresterea pragului
de perceptie a senzatiilor periferice,
producnd senzaie de amorire, nclzire
generala, confort i relaxare;

- relaxare musculara pe musculatura

contractata antalgic sau

hipertona prin
suprasolicitare, facilitand astfel performanta
motorie musculara.

- manevrele ample i puternice produc un

efect stimulant, excitant, cu cresterea tonusului
psihic, cu cresterea capacitatii de efort,
combaterea oboselii generale si musculare, cu
cresterea performantelor psihice si fizice, cu
activarea circulaiei si hiperemie consecutiva.

Manevrele secundare
Incadrarea unor procedee ca procedee

secundare de masaj se face mai mult din

considerente didactice, care reies din
frecventa cu care se utilizeaza in practica
medicala aceste procedee, sau din faptul
ca unele dintre acestea provin din cele
etichetate drept principale, prin variante
de tehnica.

Efectele terapeutice in marea lor parte se

pot obtine cu ajutorul procedeelor

etichetate drept procedee principale de
masaj, procedeele secundare de masaj
fiind acele procedee care prin asocierea lor
cu procedeele principale cresc eficienta
tratamentului sau permit obtinerea mai
usoara a unor efecte terapeutice, altfel
greu de obtinut.

Sunt mai putin frecvent folosite in masajul

uzual.
Nu sunt intodeauna obligatorii de utilizat.
Nu constitue uzual metode de masaj care
sa deschida sedinta de masaj.
Nu sunt metode obligatorii si obisnuite de
pregatire pentru masaj.
Nu constitue metode unice in terapia prin
masaj.

 1. Rulatul i cernutul;

2. Traciunile, tensiunile i scuturrile;

3. Presiuni;

4. Ciupiri i pensri.

Rulatul
Se aplic segmentelor circulare, ntre

feele palmare cu meninerea degetelor n

extensie. Minile se deplaseaz ritmic,
alternativ, de jos n sus, anterior i
posterior sau invers, feele palmare
lucrnd n permanen n planuri paralel.

Cernutul
Se prinde masa muscular cu vrful

degetelor, uor flectate, sau ntre feele

palmare cu degetele ntreptrunse i se
deplaseaz n sens lateral de jos n sus prin
ridicri i presiuni alternative. Cel mai
frecvent se foloseste dupa framantare
intensa sau tapotament.

Cernutul si rulatul
Se adreseaz segmentelor tronconice i induc

urmtoarele efecte:

- relaxare importanta a maselor musculare

si sedativ asupra sistemului nervos central.

- decongestie;

- redau supleea si elasticitatea tisulara.

Sportivii apeleaz la ele dup eforturi

intense avnd avantajul c se pot aplica
peste mbrcminte n pauzele dintre probe i
dup competiii.

Tractiunile si tensiunile
Tractiunile sunt miscari de tragere in axul lung al

segmentului de tratat, cu scopul de a indeparta cele

doua capete articulare,cu intinderea tesuturilor moi
periarticulare, iar tensiunile reprezinta active sau mai
ales pasive, o fortare a capatului extrem de miscare a
unui segment de tratat, pe directia unghiurilor
normale de miscare a articulatiei respective.
Se executa la sfarsitul sedintei de masaj.
Se executa numai pentru articulatii si tesuturile
periarticulare.
La nivelul articulaiilor se produce o senzatie de
incalzire placuta, de reducere a tensiunii locale, de
usurare.

Cresc amplitudinea de miscare articulara si

periarticulara, de asuplizare articulara si musculara.

Previn si combat redorile si anchilozele articulare si
redorile de origine musculoligamentara.
Mentin mobilitatea normala.
Reduc intensitatea durerilor prin mecanism de
decoaptare articulara si cresc posibilitatile de
miscare articulara.
Favorizeaza vindecarea in conditii functionale
normale.
Previn fibrozele excesive si faciliteaza mentinerea
structurii functionale normale, in conditiile reducerii
duratei de vindecare, a diminuarii durerii, a prevenirii
limitarilor functionale ulterioare.

Scuturarile
Micri oscilatorii care se executa ritmic,

amplu, la nivelul segmentelor de membru,

membru in intregime sau tot corpul. Se
execut prin prinderea segmentului distal
cu ambele maini, urmat de imprimarea unor
miscari ritmice si vii dinainte inapoi si de
sus in jos, apoi cu alternanta inversa.
Efectele sunt in special miorelaxante la
nivelul grupelor musculare contractate sau
retracturate, analgetic si de ameliorare a
tonusului fizic si psihic al pacientilor.

Presiunile
Constau ntr-o apsare superficial sau profund. Se

aplic n diverse moduri:

- presiuni simple;

- presiuni vibrante;

- presiuni asociate cu micri respiratorii. Acestea se

aplic n ritmul frecvenei respiratorii (16-18 resp./min.).
Un prim efect terapeutic este acela de analgezie, efect
care de regula apare dupa o initiala scurta exacerbare a
durerii, urmata de hipoalgezie pana la anestezie.
Mecanismul are o importanta componenta reflexa.
Eficienta este mai mare pe punctele dureroase decat pe
zonele dureroase.
Efectele sunt relaxante prin asociere cu vibraiile.

Ciupirile si pensarile
Se aplic pe poriunile musculare i difer

prin priza cu care se execut. Ciupiturile au

priz mic, iar pensrile priz medie sau
mare. Corectitudinea manevrelor este dat
de zgomotul fit.
Au efect excitant cnd se execut cu ritm
viu.

Manevrele secundare
Rulatul i cernutul se fac naintea

tapotamentului, dup frmntat.

Ciupiturile i pensrile se fac naintea

tapotamentului.

Pensrile nu se fac niciodat direct pe

os, se fac paravertebral.

Tensiunile dup netezirea final.

Masajul pielii
Intodeauna in efectuarea masajului tegumentar se

va tine cont de zona de tratat, avand in vedere

faptul ca diferitele zone de tegument au structura
diferentiata, au grosime si sensibilitate diferita, iar
toleranta si reactia la diferite modalitati de
efectuare a masajului va fi diferita.
Indicatii:
- cicatrici
- placi tegumentare cu vindecare incompleta
- procese degenerative sau inflamatorii
tegumentare

Cele mai utilizate manopere de masaj

medical clasic sunt:

- efleurajul
- frictiunile.

Efeurajul:
Pentru stimularea circulatiei venoase:
- viteza de deplasare a mainii terapeutului trebuie sa fie

adaptata aproximativ vitezei de curgere venoase proprii a

bolnavului, aceasta putand fi stabilita individual dupa
aspectul tegumentului in timpul masajului, cu recolorarea
tegumentului imediat in urma mainii terapeutului.
Pentru stimularea circulatiei limfatice:
- viteza de deplasare a mainii terapeutului va fi mai mica,
cu intreruperi ritmice, cu forta de apasare mai mare la
sfarsitul miscarii, ca sa permitem golirea colectorilor
proximali, semnul clinic de evolutie buna fiind reducerea
consistentei zonei de tratat, care devine mai moale, mai
elastica.
Pentru introducerea altor tipuri de proceduri:
- viteza de deplasare poate sa fie mai rapida, se poate
asocia cu o apasare mai pronuntata, mai ales atunci cand
dorim sa aplicam un masaj cu efect stimulant, excitant.

Frictiunea.
Se va face prin apasari progresive dar nu foarte

puternice ca sa nu depasim grosimea

tegumentului, cu scopul mobilizarii tegumentului
fata de structurile tisulare adiacente, pentru
intinderea tesuturilor tegumentare din jurul zonei
afectate.
Tegumentul va fi intins in limita elasticitatii
tisulare, peste care se va trece usor astfel incat sa
nu producem noi leziuni tegumentare, exacerbarea
durerii sau a procesului iritativ-inflamator local.
Un eritem chiar de lunga durata nu reprezinta un
semn de iritatie tisulara, putand fi chiar o reactie
benefica in cadrul tratamentului, spre deosebire de
cresterea durerii si aparitia sau cresterea infiltratiei
si edemului la nivel local insotita mai ales de
reducerea mobilitatii la acest nivel.

Masajul tesutului
conjunctiv
Dispozitia tesutului conjunctiv, forma si

dimensiunile sale permit utilizarea tuturor

tipurilor de manopere terapeutice utilizate
in cadrul masajului medical clasic.
Framantatul constituie o manopera
frecvent utilizata pentru influentarea
depozitelor adipoase bogate
subtegumentare.

Masajul muscular
Se utilizeaza toate tipurile de manopere de masaj, atat

principale cat si secundare.

Efleurajul.
Se va efectua de-a lungul fibrelor musculare, initial cu
apasare mai usoara, ulterior cu cresterea fortei de apasare
mai ales la nivelul corpului muscular, cu forta de apasare
mai mica la nivelul tendoanelor si zonelor tendinomusculare.
Frictiunea.
Se va efectua longitudinal la nivelul maselor musculare,
circular la nivelul zonelor tendino-musculare si tendoanelor,
a aponevrozelor si fasciilor intermusculare, a insertiilor
tendinoosoase.
Intensitatea apasarii va fi cu atat mai mare cu cat grosimea
stratului muscular va fi mai mare si cu cat dorim sa obtinem
un efect mai excitant.

Framantatul.
Se face diferit in functie de zona de tratat.
La nivelul zonelor plate se practica framantatul

in cuta, iar la nivelul membrelor se va practica

framantatul in cerc sau bratara, mana la
acelasi nivel sau la nivele diferite.
Se aplica cu bune rezultate la nivelul corpului
muscular si nu se va practica la nivelul
tendoanelor ori insertiilor tendinoase.

Masajul articular si a altor

componente
osteoarticulare
La acest nivel se poate aplica doar efleuraj

si frictiune, uneori vibratii, la care se mai

adauga tensiuni, tractiuni si uneori
scuturari, in situatia prezentei unei
musculaturi suficient de bune in zona
respectiva, mizandu-se pe efectul local al
aplicatiilor.

Masajul formatiunilor
vasculare periferice
Manoperele superficiale, putin intense gen

efleuraj, vor influenta in special circulatia

tegumentara, manoperele care au o
actiune ceva mai profunda, frictiunile sau
framantatul, vor influenta mai mult
circulatia musculara daca se vor face de
intensitate moderata, daca se executa
intens vor activa toate structurile
circulatorii profunde inclusiv ale oaselor.

Masajul nervilor periferici

Se aplica la nivelul radacinilor nervilor

spinali, la nivelul traiectului periferic al

nervilor, in anumite puncte de stimulare a
nervilor respectivi sau locuri de trecere a
nervilor la nivelul unor tesuturi.
Se pot folosi efleuraj, frictiunea, presiunile,
vibratiile si mai rar tapotamentul.

Efleurajul.
Se executa prin miscari de netezire efectuate

initial usor apoi mai apasat la nivelul punctelor

sau zonelor dureroase de pe traiectul nervilor
respectivi, cu miscari scurte la nivelul punctelor
dureroase, mai lungi la nivelul zonelor dureroase.
Intensitatea manoperelor creste ulterior,
concomitent cu cresterea fortei de apasare, in
asa fel incat sa actionam profund la nivelul
traiectului nervilor respectivi, cu scopul de a
decongestiona si activa circulatia la nivelul
tesuturilor perinervoase, a combaterii stazei si
resorbtiei exudatelor.

Frictiunea.
Se practica punctiform la nivelul zonelor

mici dureroase sau longitudinal, de-a

lungul traiectului nervilor, de intensitate
mica sau medie, cu scopul reducerii
sensibilitatii si cresterii pragului de
perceptie a senzatiilor dureroase.

Masajul regiunii
precordiale

Se folosesc efleurajul, frictiunile, tapotamentul si

vibratiile.
Pacientul va fi pozitionat in decubit dorsal, relaxat, cu
trunchiul putin ridicat, iar membrele superioare si
inferioare putin indoite
In scop relaxant, calmant, cu efect bradicardizant, de
linistire si reducere a efortului miocardic:
- cu miscari de alunecare lente care pornesc de la nivelul
regiunii epigastrice in sus, aluneca la nivelul sternului
pana pe spatiile intercostale stangi precordiale si se
termina la nivelul varfului inimii, cu palma deschisa, cu
degetele intinse, doar usor atingand tegumentul.
In scop excitant, stimulant, cu efect tahicardizant, de
crestere a fortei de contractie miocardica, eventual chiar
cresterea tensiunii arteriale:
- tehnicile de masaj vor fi facute energic, rapid si intens.

Masajul plamanilor si a
cailor respiratorii
Pentru a avea un efect terapeutic asupra

plamanilor este important ca sa practicam

masajul la nivelul intregii cutii toracice.
Tehnicile utilizate sunt cele clasice, cu
mentiunea ca ele se vor aplica mult mai
energic si intotdeauna vibrator atunci cand
dorim sa favorizam si drenajul respirator.
Se incepe cu un masaj energic la nivelul
spatelui, continuand cu partile laterale ale
toracelui iar apoi cu partea anterioara a
cutiei toracice.

Masajul organelor
abdominale
Pozitia pacientului este de decubit dorsal,
cu membrele inferioare flectate usor, in asa
fel ca musculatura peretelui abdominal sa
fie maxim relaxata.
Debuteaza cu un masaj al peretelui
abdominal efectuat clasic, cu rol de
pregatire a peretelui pentru tehnicile
profunde ce vor urma, astfel sensibilitatea
tegumentului se reduce si creste toleranta
pacientului la tratamentul aplicat.

Masajul colonului
Se efectueaza din zona cecoapendiculara

pana la nivelul regiunii rectosigmoidiene.

Se face prin efleuraj, frictiune, framantat si
usor tapotament.

Masajul intestinului
subtire
Prin efleuraj, frictiune, framantat si usoare

scuturari pornind circular in jurul

ombilicului, din aproape in aproape de-a
lungul intregului abdomen.

Masajul stomacului
Utilizeaza efleurajul, frictiunile si vibratiile

usoare, de-a lungul marii curburi a

stomacului in sens descendent iar de-a
lungul micii curburi in sens ascendent

Masajul ficatului si a
veziculei biliare
Se folosesc efleurajul, frictiunea usoara,

framantatul si mai ales vibratiile, la nivelul

hipocondrului drept, atat subcostal cat si
deasupra coastelor, pornind de la nivelul
regiunii medioabdominale spre partea
laterala si terminand in lomba dreapta.

Masajul zonei renale

Se folosesc efleurajul, frictiunile si

vibratiile, la nivelul jonctiunii dorsolombare

si a flancurilor.

Masajul vezicii urinare

Manopere de efleuraj si presiuni vibrate,

deasupra simfizei pubiene, apasand mai

ales de-a lungul plicii inghinale, de sus in
jos, cu finalizare deasupra simfizei
pubiene.

Mari scoli de masaj

Masaj suedez
Masaj chinezesc
Masaj japonez
Masaj Sarawaki
Masaj indian
Masaj Thai
Masaj marocan
Masajul bailor turcesti