FRACTURI

Definiie:
clasic - soluie de continuitate la nivelul osului aprut n urma aciunii unui traumatism
violent; uneori apar dup un traumatism de mic importan care acioneaz asupra unui os
fragilizat printr-o suferin anterioar (osteoporoz, tumori, osteit).
- ntreruperea continuitii;
- apariia unei - discontinuiti
- soluii de continuitate la nivelul unui os ca urmare a aciunii
unui traumatism (= agent vulnerant).
Vrsta de apariie: - copii - dei frecvent expui traumatismelor fac mai rar fracturi
datorit elasticitii mai mari a oaselor lor, datorit greutii corporale mai mici i prin masa
muscular mai redus.
- ntre 20-40 de ani apar majoritatea fracturilor, deoarece atunci
oamenii sunt mai expui traumatismelor.
- vrsta a treia - a doua perioad ca inciden crescut (de obicei pe os
patologic, consecin a osteoporozei, neoplaziilor - primare sau secundare = metastaze, de
obicei osteolitice).
Fracturile sunt consecina aciunii unor fore exterioare agent vulnerant (agent
traumatizant). Importante sunt: - mrimea,
- durata,
- direcia forelor care acioneaz asupra osului, i
- modul n care osul este solicitat.
n funcie de natura osului afectat, fractura se poate produce pe:
- os sntos - produs printrun traumatism violent asupra unui os cu structur normal.
- os patologic - os cu rezisten mecanic sczut, consecin a diminurii densitii sau
nlocuirii/afectrii masei osoase de un proces patologic (infecios, malign, benign).
- asemenea os se fractureaz la un traumatism minim sau chiar spontan.
Mecanismul de aciune al fracturilor poate fi: - direct, sau
- indirect.
1

Fracturile prin mecanism direct se produc la locul n care acioneaz agentul traumatizant
(fora mecanic reprezentat prin zdrobire, compresiune sau oc violent); frecvent se asociaz
cu leziuni mai mult sau mai puin grave.
ale esuturilor moi i n final a osului rezultnd o fractura deschis. (aici intr fracturile prin
accident rutier i prin arme de foc).
Fracturile prin mecanism indirect - cele mai frecvente.
- se produc n alt loc dect acolo unde a acionat agentul traumatizant (fora
aplicat unui segment de membru determin o deformare a osului care se fractureaz la distan
de locul de aplicare a agentului traumatizant).
Dup modul de aciune a agentului traumatizant, acestea pot fi :
- prin flexiune (ncovoiere) fora se aplic unei extremiti osoase, cealalt fiind fixat;
fractura apare la maximum de curbur;
- prin torsiune agentul traumatizant produce o rsucire a membrului (apar fracturile
spiroide sau helicoidale);
- prin compresiune agentul traumatizant acioneaz n lungul axului osului, producnd
de obicei fractura epifizei (apare fractura prin tasare; exemplu: fracturile de astragal sau pilon
tibial n cazul cderilor de la nlime);
- prin smulgere - contracia muscular violenta i brusc poate smulge fragmentul osos pe
care se inser tendonul muchiului respective.
- mecanism mixt combin mecanismul direct cu cel indirect.
Clasificarea fracturilor:
A. - fractura nchis tegumentele supraiacente sunt intacte;
- fractura deschis exist plgi care comunic cu fractura sau segmentele de fractur
produc soluii de continuitate la nivelul tegumentelor nvecinate, fiind astfel favorizat infecia.
(fracturi contaminate).
B. fracturi - simple exist doar o linie de fractur
- multifragmentare exist mai multe linii de fractur, care chiar se pot intersecta;
rezult mai multe fragmente osoase = fractur cominutiv.
2

C. fracturi - angrenate - segmentele de fractur rmn n contiguitate i relativ axate;

- dislocate - segmentele de fractur nu rmn n contiguitate;
- angulate - segmentele de fractur rmase n contiguitate formeaz un unghi (de
obicei obtuz).
- prin compresie - osul se taseaz (frecvent corpurile vertebrale).
D. se mai descriu fracturi:
- complet - fragmentele osoase sunt separate total;
- incomplet - fragmentele osoase nu sunt separate total;
- linear - linia de fractur este paralel cu axa lung a osului;
- transvers - linia de fractur este perpendicular pe axa lung a osului;
- oblic - linia de fractur este diagonal pe axa lung a osului;
- spiral (spiroid, helicoidal) - linia de fractur n spiral (de obicei apare n urma torsiunii
osului);
- compactat - capetele osoase sunt telescopate unul n altul;
- n lemn verde frecvent la copii - datorita periostului gros se produce fractura corticalei
numai de partea convex a osului, cele dou fragmente fracturate rmnnd n continuitate.
E. Fracturile - stabile - cele care dup imobilizare nu mai prezint risc de deplasare. (fracturile
n lemn verde, fracturile incomplete, fracturile transversale ale tibiei, fracturile angrenate).
- instabile - cele care prezint risc de deplasare secundar dupa reducere i
imobilizare ghipsat. (se impun manevre suplimentare, ortopedice sau chirurgicale, pentru
stabilizarea lor).
Anatomie patologic
- osul - durere - frecarea capetelor osoase, datorit n primul rnd inervaiei periostului, dar i
aciunii acestora asupra esuturilor ncojurtoare;
- hemoragia - din os (n urma lezrii sistemului haversian),
- n urma lezrii esuturilor nconjurtoare / vaselor adiacente.
- leziuni ale esuturilor moi - tegumentele - soluii de continuitate (fractura deschis).

- musculatura din jurul fracturii - diferite leziuni fie prin aciunea

direct asupra lor a agentului vulnerant, fie determinate de deplasarea fragmentelor osoase.
- pachetelor vasculo-nervoase - adiacente focarului de fractur, de
obicei prin aciunea fragmentelor osoase.
- vindecarea osului: - procesul natural de vindecare a fracturii ncepe prin formarea
hematomului. Fagocitele nltur progresiv materialul non-viabil. Apariia fibroblastelor duce la
producerea fibrelor de colagen i formarea unei matrici de collagen (ncepe scderea progresiv
a mobilitii n focarul de fractur). ncepe mineralizarea matricii de colagen prin apariia
osteoblastelor, consecina fiind apariia calusului. (suficient de mineralizat pentru a fi evideniat
radiologic n stmna a VI-a). Acest os primordial nu are nc proprietile mecanice ale osului
matur. Prin remodelare (adesea indus de acinuea forelor mecanice pe perioada redcuperrii)
acesta este nlocuit de os matur, cu structur lamelar (ntregul proces dureaz aproximativ 18
luni; la adult n aproximativ 3 luni, 80% din os este vindecat).
Factori ai vindecrii - favorizani: - nutriie adecvat,
- aport de calciu corespunztor.
- defavorizani: - nicotina,
- unele antiinflamatoare nesteroidiene.
Semne i simptome
generale - dominate de contextul lezional (fracturile n cadrul politraumatismelor).
- apar mai frecvent la nivelul membrului inferior, n fracturile deschise,
n politraumatisme.
- agitaie, anxietate, paloare, chiar stare de oc.
locale durerea violent n momentul producerii fracturii, care n timp diminu,
persistnd un fond dureros care se exacerbeaz la ncercarea de mobilizare; consecin
tendin de a menine imobilizat membrul afectat = impoten funcional.
- inspecie - tumefierea zonei interesate cu deformarea regiunii,
- apariia unor poziii vicioase prin deplasarea fragmentelor,
- scurtarea segmentului.
- echimoza (tardiv).
4

- palpare - durere n punct fix, circumferential,

- decelarea ntreruperii continuitii osoase (pentru oasele situate subcutan).
- mobilitate anormal nsoti de crepitaii osoase (datorit frecrii
fragmentelor ntre ele, la mobilizare).
- imprimarea unei micri segmentului distal de fractur nu este urmat de
transmiterea proximal a acesteia.
Complicaiile fracturilor
- embolia grsoas (pulmonar) - hipoxie prin insuficien respiratorie.
- mecanisme de apariie: - embolizarea direct a particulelor de grsime pornite
de la nivelul focarului de fractur;
- tulburri metabolice induse de traumatism cu
disocierea trigliceridelor circulante.
- clinic: hipoxie, tahipnee, anxietate, somnolen; chiar deces.
Nu exist metode de profilaxie !
- bronhopneumonia - la pacienii n etate, imobilizai pentru fractur (din pcate, de
obicei fatal).
- coagularea intravascular diseminat - consecina unui (poli)traumatism i se

datorete tulburrilor n mecanismul coagulrii.

- exacerbarea unor afeciuni preexistente - precum diabetul, afeciuni pulmonare, retenia de
urin i infecia urinar la cei cu adenom de prostat.
- hidartroza articulaiei vecine consecin a edemului ce poate cuprinde ntreg segmentul de
membru sau un fragment osos poate leza capsula articular cu apariia hemartrozei.
- complicaiile nervoase traumatizarea/lezarea unui trunchi nervos de vecintate.
- complicaiile vasculare - prin traumatizarea arterei/venei principale (ambelor) de
ctre un fragment osos;
- pot conduce la leziunea, compresiunea, torsiunea sau
elongaia vascular.
- diagnosticul ischemiei acute periferice trebuie pus ct mai repede
pentru a fi urmat de refacerea axului vascular n timp util i salvarea membrului.
- tabloul clinic: - absena periferic a pulsului,
5

- atingerea dureroas n sectorul ischemic, anestezie, paralizii,

tensiune dureroas a maselor muscular.
- cutanat -tegumente reci, flictene, zone de necroz.
- interpoziia de pri moi - se interpune de obicei muchi care mpiedic reducerea
ortopedic a fracturilor i impune reducerea chirurgical.
- calusul vicios - consecina unei reduceri imperfect;
- poate fi - hipertrofic
- osteitic (asociat eventual cu fistule cutanate) apare n
urma (supra)infeciei focarului de fractur sau postoperator.
- poate antrena o unghiulare a fragmentelor, o scurtare sau rotaie.
- ntrzierea n consolidare - neconsolidare a fracturii n intervalul mediu de timp n
care vindecarea ar fi trebuit s se produc;
- clinic: mobilitate anormal dureroas i caldur local.
- pseudoartroza (falsa articulaie) = neconsolidarea fracturii; manifestarea clinic
const n existena unei mobiliti anormale nedureroase.
- redoarea articular - afecteaz articulaiile vecine focarului de fractur, fiind o
consecin a unei imobilizri prelungite.
- necroza aseptic - consecin a lezrii, n momentul producerii fracturii, a unui
pedicol vascular ce irig un fragment osos;
- n timp osul necrozat se prbuete i determin apariia unei
incongruene dureroase;
- simptomele apar dup 14 luni.
- se dezvolt mai ales la oasele care sunt irigate prin pedicul i nu
Periost (cap femural, scafoid i corpul astragalului).
- sindromul algoneurodistrofic - o complicaie tardiv;
- se manifest prin durere ce depete limitele
focarului de fractur, sudoratie, tulburri circulatorii
(cianoz, edem local, tulburri trofice ale fanerelor),
redori articulare.
Diagnostic - clinic 6

- imagistic - examenul radiologic standard - criteriul absolut pentru diagnosticul unei fracturi;
- radiografia (fa i profil) stabilete existena fracturii, sediul, traiectul liniilor
de fractur, prezena i tipul deplasrilor.
- radiografia trebuie s cuprind focarul lezional mpreun cu articulaiile
supra- i subiacent acestuia.
- d.p.d.v. radiologic, dup aproximativ 10 zile, traiectul de fractur se lrgete
iar extremitile segmentelor fracturate se estompeaz datorit resorbiei osoase;
- dup 3 - 4 sptmni apare calusul sub forma unui nor, a crui densitate
crete treptat, aprnd n jurul fragmentelor o opacitate fusiform sau
globuloas, care le nglobeaz i le unete (n timp calusul se remaniaz,
reflectnd forma i structura osului).
- C.T. / R.M.N. - pot fi necesare pentru a aprecia reala complexitate a unei fracturi
dar mai ales pentru evidenierea unor mici fragmente osoase incarcerate/migrate n
articulaie (canal medular) i invizibile pe radiografia standard.
TRATAMENTUL FRACTURILOR

- alegerea tratamentului fracturii, ortopedic sau chirurgical, ct i tipul de tratament chirurgical

trebuie s in cont de felul fracturii, de importana deplasrilor i de cominuie, de starea
tegumentelor, de vrsta pacientului.
- recuperarea funcional indiferent de metoda ortopedic sau chirurgical de tratament trebuie
nceput imediat dupa imobilizare. Mobilizarea ct mai precoce a pacientului este benefic.
Tratamentul de recuperare se amplific progresiv pe msura consolidrii fracturii, mrind
progresiv ncarcarea membrului. Se adauga kinetoterapia, piscina, hidroterapia, ergoterapia.
- corect tratate fracturile evolueaz spre consolidare prin unirea capetelor fracturate de catre un
calus. Clinic, durerea i edemul dispar, deficitul funcional se reduce progresiv i la palpare se
poate simi un manon unitiv ntre cele dou fragmente ale fracturii. n funcie de osul fracturat
funcia poate fi reluat n 4-12 sptmni.

- primul ajutor - const n msuri ce limiteaz durerea i previn apariia unor leziuni ulterioare
datorate mobilitii excesive ale fragmentelor.
- imobilizarea membrului toracic cu o earfa i a celui pelvin la cel normal cu un bandaj
realizeaz diminuarea durerii i a mobilitii fracturii.
- fracturile deschise trebuie acoperite cu material curat.
- pentru un polifracturat fractura de os lung se nsoete cu pierderea mare de snge care
trebuie nlocuit pentru a preveni ocul hipovolemic - necesare transfuzii de snge integral sau
plasma expanders.
- se administreaz analgezice.
Tratamentul cuprinde: - reducerea fracturii i repunerea fragmentelor n poziie anatomic;
- imobilizarea care menine fragmentele pna la consolidare;
- restaurarea funciei.
Reducerea i imobilizarea fracturilor:
- se poate realiza prin mijloace ortopedice sau chirurgicale.
- trebuie ntotdeauna nsoit de tratamentul de recuperare funcional pentru asigurarea
restabilirii funciei membrului traumatizat.
Reducerea fracturii:
Tratamentul ortopedic realizeaz reducerea i imobilizarea fracturilor prin mijloace
nesngernde. Reducerea este necesar cnd exist o deplasare a fragmentelor. Reducerea este
fcut sub anestezie local, regional sau general pentru a suprima durerea i a obine
relaxarea muscular. Ea poate fi manual, sub traciune extemporanee, progresiv pentru cteva
minute, urmrindu-se reducerea dup refacerea relaiei anatomice normale a capetelor sau
instrumentala cu ajutorul extensiei transcheletice.
Imobilizarea fracturii:
- imobilizarea unei fracturi reduse ortopedic se realizeaz prin multiple mijloace. Cel mai
utilizat este aparatul ghipsat circular sau atela ghipsat. Acesta trebuie s imobilizeze
articulaia supra- i subiacent focarului.
- imobilizarea poate fi realizat pentru membrul pelvin prin traciune continu transscheletic.
8

Tratamentul chirurgical - indicat n cazul eecului tratamentului ortopedic sau cnd acesta nu
poate obine reducerea.
- reducerea sngerind transform o fractur nchis n una deschis i accentueaz
devascularizarea fragmentelor.
- osteosinteza sau imobilizarea chirurgical se face cu ajutorul materialului de osteosintez:
uruburi, plci, srm, tije - confecionate din oeluri austenice, titaniu sau aliaje de titaniu care
nu sufer coroziune.
- fixatorul extern - n fracturile deschise cu leziuni cutanate importante utilizarea materialelor
de osteosintez constituie un pericol putnd favoriza devascularizarea fragmentelor i apariia
infeciei (osteomielitei). n aceste cazuri se folosete fixatorul extern compus din fie filetate
sau broe Kirschner care se fixeaz n fragmentele osoase la distan de fractur, deasupra i
dedesubtul fracturii, trecnd prin tegument sntos; se consolideaz la exterior prin bare sau
cercuri.
Radiografia de control se impune n toate cazurile.
ENTORSE
Definiie - este rezultatulunui traumatism puternic care provoac o micare articular de
amplitudine exagerat ce depete limitele fiziologice i care duce la ntinderea capsulei
articulare i ntinderea i/sau ruperea ligamentelor articulare, uneori asociate cu smulgerea unui
fragment osos.
Pot aprea la orice vrst i pot afecta orice articulaie mobil din organism.
Clasificare
Severitatea entorsei este stabilit de gradul leziunii existente: ligamentul este ntins, rupt
parial sau n totalitate, precum i de numrul ligamentelor afectate.
Entors gradul I - capsula articular/ligamentele sunt elongate, dar nu exist rupturi.
Entors gradul II - capsula articular este elongat i se asociaz cu rupturi pariale ale
ligamentelor.
9

Entors gradul III - capsula articular este elongat i se asociaz cu rupturi complete ale
ligamentelor. Pot exista i fracturi parcelare.
Simptome
- durerea - iniial ascuit, intens, pe parcurs scade n intensitate, devenind suportabil.
- poate fi spontan, perceptibil i n repaus, sau provocat (apare la micarea
articulaiei sau la palparea acesteia).
- edem - articulaia devine tumefiat; poate aprea i echimoza (cu att mai extins cu ct
entorsa este mai grav); poate aprea i hemartroza.
- decelarea unui pocnet n momentul producerii entorsei - semnific ruperea ligamentar.
- impotena funcional - de diverse grade (n funcie de gravitatea entorsei), putnd fi chiar
complet.
Diagnostic
- simptomatologie
- examinare radiologic (radiografie standard fa i profil) - util mai ales pentru
excluderea asocierii unei fracturi.
Tratament - n majoritatea cazurilor este ortopedic.
- scop - combaterea durerii i accelerarea vindecrii.
- punerea n repaus a articulaiei
- imobilizarea ntr-un bandaj elastic
- antialgice
- antiinflamatoare.
De obicei simptomele se remit n 5 - 7 zile.
Tratamentul necorespunztor poate duce la apariia instabilitii cronice a articulaiei
afectate, avnd ca i consecin necesitatea sancionrii chirugicale.
Cele mai frecvente entorse sunt ale gleznei (de obicei prin inversie mai rar prin eversie;
entorsa nalt a gleznei = entorsa sindesmotic - apare la nivelul ligamentelor dintre tibie i
peroneu), genunchiului (fotbalii) i pumnului.

10

LUXAII
Definiie - schimbarea raportului anatomic normal dintre suprafeele ce formeaz o
articulaie, nsoit de leziuni ale prilor moi periarticulare (capsul, ligamente, tendoane
musculare), determinate de un agent traumatic.
Se pot asocia cu fracturi ale oaselor ce formeaz articulaia (de obicei epifizare).
Semne i simptome: - durere,
- contractur muscular reflex accentuat,
- impoten funcional,
- deformarea evident a regiunii efectate,
- posibile asocieri n urma coafectrii pachetelor vasculo-nervoase
satelite.
Examenul radiologic - confirm diagnosticul clinic;
- permite diagnosticul diferenial cu o fractur; sau
- evideniaz asocierea unei fracturi.
Prim ajutor - imobilizarea regiunii interesate, fr nici o tentativ de reducere din partea
celui care intervine (tentativele de reducere din partea unui neavizat pot duce
la complicaii vasculo-nervoase imediate, fracturi).
Tratament - ortopedic - are ca principiu imprimarea extremitii luxate a unei micri
inverse celei parcurse n momentul prsirii articulaiei.
Este o urgen ortopedic !
- numai n spital sub anestezie general, de durat scurt uzual i.v. (pentru
evitarea durerii i obinerea unnei relaxri musculare eficiente) i de ctre
specialistul ortoped.
- calitatea reducerii se apreciaz clinic prin: dispariia durerii, dispariia
deformrii regiunii afectate, dispariia paresteziilor i posibilitatea relurii
micrilor. - confirmate de radiografia de control.
Dup reducere urmeaz imobilizarea pe un timp variabil prin bandaj / aparat gipsat.
11

Cele mai frecvente tipuri de luxaii:

- luxaia acromio-clavicular pierderea raportului normal al claviculei n articulaie,
- clavicula este ridicat i revine uor la locul ei prin compresie extern
semnul clapei de pian.
- luxaia scapula-humeral - abducie ireductibil
- umr i pierde rotunjimea - umr n epolet
- durere, impoten funcional.
- luxaia de cot - deformarea regiunii, care este tumefiat + dureri marcate;
- olecranul nu se palpeaz la locul obinuit, antebraul ptnd aprea alungit
sau scurtat.
- luxaia metacarpo-falangian a policelui - consecin a hiperextensiei forate a policelui,
- poate fi incomplet, complet i complicat (de obicei iatrogen).
- luxaia de old specific adultului; varieti: antero-superioar (iliac), antero-inferioar
(ischiatic), postero-superioar (obturatorie), postero-inferioar (pubian).
- luxaia de genunchi anterioar, posterioar, laterale.
- luxaia tibio-astragalian - este nsoit aproape constant de fracturi marginale de tibie i
fractur maleolar.
- luxaia temporo-mandibular - luxaia nainte a condililor mandibulei. (reducerea identic
cu cea descris de egipteni acum 3000 ani).

TRAUMATISMELE PARTILOR MOI

Contuzia
Contuzia este traumatismul care ia nastere prin actiunea unui agent
traumatic care produce leziuni tisulare, dar pastreaza integritatea tegumentelor.
Contunzia se prodcuce de cele mai multe ori de catre agenti vulneranti care au
suprafete netede. O contuzie se produce spre exemplu printr-o lovitura puternica
de pumn, de bocanc, de un par de lemn, un vehicul etc, ca si prin caderea corpului
pe caldaram, in casa, prin izbirea de un zid de un gard etc. Tot aici se incadreaza si
12

contuzuiile determinate prin strivire sau suflu provocat de o explozie. Contuziile

pot fi usoare, superficiale si contuzii grave, profunde.
Contuziile superficiale. Echimoza. Cunoscuta si sub numele de vanataie
datorita culorii vinete ce apare pe piele sau pe mucoase la scurt timp dupa
producerea traumatismului, este cea mai simpla manifestare clinica de contuzie. Ea
rezulta din ruperea unor vase sanguine din piele sau din tesutul celular subcutanat
si revarsarea sub piele a unei cantitati foarte mici de sange. Leziunea este
cantonata strict la locul unde s-a produs traumatismul si este insotita de durere din
cauza excitarii terminatiilor nervoase senzitive de catre agentul traumatic si de
catre revarsatul sanguin existent intradermic si subcutanat.
La inceput echimoza are o culoare rosie vanata pentru ca, pe masura ce
hemoglobina din sangele existent sub piele se transforma sa capete o culoare
albastra-deschis-verde si apoi galbena. Numai echimoza conjunctivei (oculare)
apare si ramane rosie pana la resorbire este foarte bine sa se stie ca, indeosebi la
nivelul membrelor, o echimoza mai intinsa si de mai lunga durata poate sa releve o
ruptura ligamentara o fisura osoasa sau chiar o fractura (cu sau fara deplasare
osoasa), deci sa fie rezultatul unei leziuni profunde si nu al unei leziuni
superficiale de obicei echimoza care apare imediat dupa traumatism este expresia
unei leziuni superficiale, iar echimoza care apare mai tarziu, la cateva zile dupa
traumatism, releva o leziune mai profunda, o sangerare profunda care se
superficializeaza. Tot aici se incadreaza si echimozele care apar la distanta de locul
unde s-a produs traumatismul si care trebuie foarte bine cunoscute, deoarece, in
unele cazuri, pot fi singurul simptom relevant al unei leziuni grave. Spre exemplu:
echimoza palpebrala (bilaterala), care apare in cazul fracturii de baza a craniului;
echimoza din regiunea mastoidiana in cazul fracturii stancii temporalului,
echimnoza din regiunea perineala in cazul fracturii pubisului sau ischionului.

13

Tratament. Echimoza simpla determinata de contuzia superficiala nu

necesita nici un tratament special. In cazul echimozele care releva leziuni ale unor
organe profunde, tratament de adreseaza acestor organe.
Seromul. Este urmarea unor rupturi a vaselor limfatice de sub piele datorita
unei dezlipiri traumatice a pielii de tesutul subiacent care se produce mai ales cand
agentul traumatic actioneaza tangential. Rezulta o acumulare, sub piele de lichid
seros de culoare galbena.
Tratament. De obicei lichidul dintr-un serom se absoarbe singur. Numai
cand nu se resoarbe este foarte voluminos sau se suprainfecteaza este necesara o
incizie pentru evacuare seromului.
Hematomul supraaponevrotic. Este determinat de ruperea unor vase
sanguine si acumularea de sange sub piele ca urmare a unui traumatism puternic.
La persoanele cu discrazii sanguine, indeosebi la hemofilici, pot aparea
hematoame voluminoase chiar in cazul unor traumatime minime. Este util sa ne
gandim la aceasta caracteristica patologica a individului ori de cate ori se constata
o disproportie intre marimea hematomului si intensitatea leziunii traumatice. De
cele mai multe ori, aceste hematoame sunt determinate de ruperea unor vase ce se
acumuleaza sub piele. Rezistenta la decolare a pielii este cea care limiteaza
revarsarea de sange din vasele efractionate. Hematomul se pune in evidenta prin
faptul ca pielea mai ales cea care este in contact direct cu un plan osos bombeaza,
iar sub piele, la palpare, se simte o formatiune tumorala, usor fluctuenta, in care
uneori se pot percepe coaguli sanguini care ne permit, prin frecare, sa percepem o
senzatie speciala de crepitatie.
La scurt timp dupa traumatism se constata la locul lovit o culoare rosie
vanata a tegumentelor, cu evolutie ulterioara a culorii spre albastru-verzui si
galben ca in echimoza.
Tratament.
Hematoamele mici nu necesita de obicei vreo actiune
terapeutica speciala. Se recomanda totusi repaus la pat si intotdeauna urmarirea
bolnavului. Hematoamele mari sunt urmarea decolarii desfacerii pielii de tesuturile
subiacente pe o suprafata mare si ruperii consecutive de vase sanguine. Sangele se
14

aduna in cantitate mare sub pielea decolata care nu mai opune nici o rezistenta. In
acest caz se poate ajunge la o adevarata hem,oragie interna: 1-2 l de sange se pot
acumula sub piele iesind din patul circulator si determinand si un soc hemoragic
(combinat cu unul traumatic). Acesta apare de obicei dupa accidente de circulatie
cand accidentatul a fost azvarlit din vehicol si tarat pe sol. Regiunile cel mai
frecvent implicare sunt: toracele, abdomenul si membrele.
De cele mai multe ori in hematoamele mari este necesar ca, dupa
reechilibrarea circulatorie sa se intervina chirurgical pentru a se evacua hematomul
si sa se lase pielea sa se reaalipeasca de tesuturile subiacente. Daca nu se
procedeaza asa, de cele mai multe ori hematomul se suprainfecteaza sau resorbtia
sa se face extrem de lent adeseori transformandu-se intr-un tesut dur scleros.
Interventia de urgenta este necesara si datorita faptului ca in timpul decolarii pielii
este posibil sa se fi rupt vase mari a caror sangerare nu se opreste spontan.
Interventia permite efectuarea unei hemostaze chirurgicale, act operator simplu si
extrem de eficient.
Contuziile profunde intereseaza structurile subaponevrotice mai ales
muschii si formatiunile vasculo-nervoasa.
Hematomul subaponevrotic- se datoreaza strivirii si ruperii fibrelor
musculare si a vaselor de sange, cu acumularea de sange in spatiul cuprins intre
aponevroze, care au ramas intacte. Clinic se constata o tumefactie difuza, durere
spontana care se accentueaza la mobilizare. Punctia exploratorie extrage lichid
hematic necoagulat.
Echimoza apare tardiv si uneori la distanta de locul traumatismului.
Hematoamele mici se pot resorbi, pentru cele mari este nevoie de interventie
chirurgicala cu evacuarea hematomului efectuare hemostazei si drenaj.
Prezenta unor hematoame mari la nivelul membrelor pune problema
interventiei de urgenta, pentru ca un asfel de hematom poate provenii dintr-un vas
mare a carui sangerare nu se opreste spontan, iar acumularea de sange poate sa
joace rolul unui garou stangulant al circulatiei si devitalizant al nervilor, fapt ce
poate compromite starea functionala a membrului respectiv.
15

Sindromul de strivire.

Prin sindrom de strivire se intelege ansamblul

tulburarilor generale grave, adesea mortale, provocate prin comprimarea ischemica

prelungita a measelor musculare ale corpului.
Sindromul de strivire este un sindrom de compresiune prelungita, deoarece
caracteristica nu este zdrobirea musculara, ci anoxia prelungita a tesutului
muscular.
Descrierea sa ca entitate anatomoclinica a fost facuta in 1941 de Bywaters
si Beal, pe marii traumatizati ai bombardamentelor efecuate asupra Londrei.
Sindromul de strivire sau ingropare evolueaza in 2 etape: etapa de
compresiune si etapa de decompresie.
Etapa de compresiune corespunde timpului in care tesuturile au fost in
ischemie datorita apasarii. Pentru ca sindrimul de strivire sa se dezvolate e nevoie
ca ischemia sa dureze o anumita perioada de timp, estimata in medie la 8-10 ore si
sa intereseze o masa importanta musculara.
Etapa de decompresiune incepe momentul degajarii accidentatului si
evolueaza in 3 faze succesive: faza de edem, faza de soc si faza de anurie.
Faza de edem in afara de leziunile produse in momentul ingroparii ca
hematoame, fracturi, plagi contuze, primul semn care apare si se dezvolta dupa
degajare il constituie tumefierea rapida si masiva a membrelor traumatizate. Ca
urmare a ischemiei indelungate, la reluarea circulatiei se resorb o serie de
substante cu efect capilar hiperpermeabilizant. Datorita acestui fapt se produce un
transfer rapid de plasma din vase in interstitii exprimat prin constituirea edemelor.
Faza de soc evolueaza in 2 etape: o etapa initiala care incepe cu constituirea
edemelor si dureaza pana cand mijoacele proprii ale organismului pot compensa
pierderile de lichid si hipovolemia pe care o provoaca si a doua etapa, de prabusire
circulatorie care se termina cu moartea.
Daca hipovolemia a fost corectata si prin aceasta stare de soc prevenita,
evoluatia este aparent benigna pana la aparitia primelor emisiuni de urina. Aspectul
si analiza urinei semnaleaza o suferinta renala acuta. Urina este rosiatica datorita
mioglobinei si acida datorita acidului lactic si fosforic provenit din tesuturile
distruse prin ischemie.
16

Faza de anurie. Aceasta faza a sindromului de strivire se caracterizeaza

prin insuficienta renala si umorala prin cresterea ureei si potasemiei. Evolutia fazei
de suferinta renala dureaza cateva zile, punctul critic situandu-se in jurul zilei a7-a.
In unele cazuri diureza se restabileste si evolutia devine favorabila; in cele in care
sindromul lezional a fost grav, moartea survine in ziua 7-8 prin stop cardiac.
Tratamentul sindromului de strivire. Tratamentul vizeaza urmatoarele
obiective:
-combaterea constituirii si extinderii edemelor se face prin in fasarea compresiva
elastica a membrelor zdrobite, la locul accidentului
-tratarea hipovolemiei si combaterea socului hipovolemic se face prin refacerea
volumului circulant
-tratamentul leziunilor traumaticesi prevenirea infectiei se face prin debridarea,
evacuarea si drenarea hematomelor, antibioterapie
-prevenirea si tratarea insuficientei renale acute prin administrarea de solutii de
bicarbonat de sodiu, dextran, manitol, solutii glucozate etc; in cazul ca ureea atinge
3,5 la mie iar potasiul peste 5 mEq/l se recurge la epurarea extrarenala cu ajutorul
rinichiului artificial.

Ruptura musculara se poate produce in doua situatii diferite- prin lovire directa si in
timpul unei contractii. Rupturile musculare produse printr-un impact pot fi totale sau partiale.
Rupturile musculare produse in timpul unei contractii, mai mult sau mai putin violente, pot sa
se produca pe un muschi sanatos, supraantrenat, ca la sportivii de performanta sau pe un muschi
patologic. Indiferent de circumstantele in care se produce ruptura musculara, in rupturile totale,
cele doua capete se retracta, in timp ce in cele partiale, datorita conservarii unei portiuni
indemne, functia de contractie se mai pastreaza. La nivelul rupturii musculare se dezvolta
intotdeauna un hematom, datorita ruperii concomitente de vase sanguine bolnavul acuza o
durere sfasaietoare, sincopala care se produce in momentul ruperii. La examenul local se
constata impotenta functionala si o tumefactie moale si dureroasa care urmeaza directia tecii
musculare, iar la nivelul rupturii o depresiune care pe parcurs se va estompa din cauza
17

hematomului. Tratamentul de urgenta, la locul accidentului si pe timpul tranportului consta in

imobilizarea membrului si aplicarea unui bandaj elastic, compresiv. In spital, in functie de felul
rupturii, se va face tratament conservator sau chirurgical.
Hernia musculara este consecinta unei rupturi a aponevrozei sau fasciei musculare, care
se produce la nivelul orificiului produs prin ruptura. Hernia musculara se prezinta ca o tumora
moale, elastica, nedureroasa palpabila cand muschiul e relaxat si care dispare in momentul in
care acesta se contracta. Odata aparuta, hernia musculara nu are nici o tendinta spontana de
vindecare deoarece defectul nu se corecteaza decat printr-o interventie chirurgicala.

Traumatismele tendoanelor
Leziunile traumatice ale tendoanelor pot fi: sectionarea partiala sau totala a unui tendon,
urmare a unor raniri cu un corp ascutit ca lama de cutit, de ras, sticla etc. sau ruptura de tendon
consecinta a unei contractii si solicitari violente (traumatism inchis).
In ambele situatii, leziunea partiala este greu de diagnosticat in afara explorarii
chirurgicale, pe cand leziunea totala ne arata o modificare a reliefului regiunii corespunzatoare
muschiului retractat, fugit, iar la palpare, in cazul tendoanelor mari ca cel rotulian sau achilian,
se gaseste depresiune corespunzatoare locului in care se gasea tendonul.
Ruptura de tendon se manifesta printr-o durere atroce, sincopala, aparuta brusc in cursul
executarii unei miscari si insotita de senzatia de lovitura brutala la nivelul rupturii.
In cazul rupturii sau sectionarii totale de tendon, apare impotenta functionala,
corespunzatoare tendonului lezat. In cazul plagilor si rupturilor recente de tendon, ne apare sub
forma sindromului de intrerupere, iar in leziunile vechi cu aparitia de aderente la tesuturile din
jur, sub forma de sindrom de blocaj tendinos. Tratamentul leziunilor traumatice este chirurgical
si consta in sutura capetelor si imobilizare pe o perioada indelungata.

18

Bibliografie
1. Papilian V. - Anatomia omului, vol. I, II, ed. a 6-a, Ed. Didactic i Pedagogic
Buc., 1982
2. Ranga V. - Anatomia omului. Membrele, Ed. Cerna Buc. 1993
3. Coman C., Coman B. - Urgene medico- chirurgicale toracice, Ed. Medical
Burc. 1989
4. Caloghera C. - Chirurgia peretelui abdominal, Ed. Acad. RSR, Buc. 1987
5. Caloghera C. - Chirurgia de urgen, Ed. Artab Timioara 1993
6. N. Angelescu - Tratat de patologie chirurgical, Ed. Medical, Buc. 2001
7. Al. Pricu - Chirurgie vol. I, II, Ed. Didactic i Pedagogic Buc. 1995
8. E. Proca - Tratat de patologie chirurgical vol. II, Ed. Medical, Buc. 1998
9. V. Rzeu - Chirurgie general - probe practice pt. examene i concursuri, Ed.
Rzeu, Piatra Neam, 1995
10. P. Ignat - Chirurgia sistemului venos al membrelor inferioare, Ed. Acad. RSR,
1985
11. S. Duca - Chirurgia laparoscopic, Ed. Paralela 45, 2001
12. S. Daschievici, M. Mihailescu- Chirurgie, Ed. Medicala 2007

19