20.Solutia sarii unui acid slab cu o baza tare contine anionul acidului slab.

Acesta, potrivit celor spus mai sus, este o baza tare. Se produce
deci o reactie a anionului cu apa. Vom considera o solutie de acetat de sodiu in apa, care contine ionul acetat:CH 3COO- + H2O CH3COOH
+ HO-.Solutia contine o cantitate mica de ioni hidroxil si este deci slab bazica.In general: solutiile sarurilor acizilor slabi cu baze tari sunt
slab bazice. Legturile metalice sunt legturi chimice ce se formeaz ntre atomii metalelor, cum ar fi magneziul (Mg), sodiul (Na) sau
cuprul (Cu). Cea mai simpl teorie ce explic legturile metalice spune c atomii metalelor cedeaz electronii de pe ultimul strat, pentru a
forma cationi.Aceti cationi sunt aezai n straturi, straturile fiind aezate unele peste altele. Electronii cedai de atomii metalelor sunt
liberi n interiorul structurii. Astfel, legtura metalic este atracia electrostatic dintre ionii pozitivi, care sunt fici i electronii (cu sarcin
electric negativ) care se mic continuu printre ioni.Proprietatile fizice sunt puse in evidenta cel mai bine la contactul metalelor cu
factorii de mediu. Cel mai importante proprietati fizicesunt:-culoarea-luciulmetallic-conductibilitatea:termica-electrica-punctul de
topire.Culoarea: majoritatea metalelor prezinta culori diferite ca de exemplu (alba-cenusie, galbena-aurie).
Luciul metalic: aceasta proprietate este vizibila atunci cand sectionam (taiem) o bucata de metal, locul unde am executata sectionarea se
observa luciul metallic
Conductibilitatea: inseamna ca metalele sunt bune conducatoare atat de caldura cat si de electricitate.
Punctul de topire: este proprietatea prin care metalele trec dintr-o stare in alta respectiv din starea solida in starea lichida sub influenta
calduriiRezistenta electrica specifica sau rezistivitatea, adica rezistenta pe care o opune curentului electric o portiune din metal cu o
sectiune de 1 cm2 si o lungime de 1 cm, se exprima in cm. La 20C, rezistenta electrica specifica a argintului este1,62106 cm, a
cuprului 1,72106 cm, a aluminiului 2,82106 cm, a plumbului 20,63106 cm ,a mercurului 95,9106 cm etc. Proprietati
ChimiceLa temperatura obisnuita,starea de agregare este solida,exceptie facand mercrul care este lichid.Conductibilitate electric i
conductibilitate termic,explicate prin natura structural i electronic a metalelor. In cristalele metalelor,aezarea atomilor se face dup
principiul unei structuri ct mai compacte. De aceea metalele cristalizeaz n unul din cele trei tipuri de reele cristaline: cubic compact,
hexagonal compact i cubic centrat intern. Metalele au caracter electropozitiv, deoarece atomii lor au tendina s cedeze electronii din
straturile electronice exterioare i astfel trec n ioni cu sarcin pozitiv. Prin faptul c cedeaz electroni, metalele sunt reductori. Atomii
metalelor au energie de ionizare mic i afinitate pentru electroni mic, adic atomii metalelor se caracterizeaz prin valori mici ale
electronegativitii relative. Comportarea chimic a atomilor de metal se caracterizeaz prin tendina de a ceda electroni (de a se oxida) i
de a se transforma n cationi metalici,manifestand caracter reducator Proprietati chimiceMetalele au caracter electropozitiv, deoarece
atomii lor au tendinta sa cedeze electronii din straturile electronice exterioare si astfel trec in ioni cu sarcina pozitiva. Prin faptul ca
cedeaza electroni, metalele sunt reducatori.Prin asezarea metalelor dupa ordinea crescanda a potentialelor de oxidare standard, se
obtine seria potentialelor electrochimice sau seria tensiunilor metalelor.Li Cs K Ba Ca Na Mg Al Zn Pb Cr Fe Cd Ni Sn Pb H Cu Hg
Pt Au. Deseori se gasesk in stare/ nativa in stare native,native,Inlocuiesc hidrogenul Inlocuiesc hidrogenul Atacate Nu sunt,din apa din
apa la cald si din de acizii atacate 38597ico14cmr2k.acizi diluati oxidati de acizi .Se oxideaza in aer Se oxideaza in aer la cald Se oxideaza
Nu se.la rece in aer la oxideazaincalzire in aer.puternica
Extragerea metalelor din minereuri
Extragerea unui metal dintr-un minereu se face diferit dupa natura chimica a combinatiei metalice. Cand minereul este format din
carbonati, el se supune in prealabil unei calcinari pentru indepartarea dioxidului de carbon; metalele raman astfel sub forma de oxizi, care
sunt tratati mai departe ca si minereurile de oxizi. Minereurile sulfuroase, in general, sunt supuse unei prajiri prealabile pentru indepartarea
sulfului (sub forma de dioxid de sulf) si transformarea sulfurii in oxid.In principiu, procedeele de obtinere a metalelor se incadreaza in trei
metode:
1) reducerea pe cale chimica; 2) electroliza; 3) disocierea termica a unor combinatii.
Reducerea pe cale chimica.
Aceasta metoda are multiple aplicatii:Reducerea oxizilor. Oxizii se reduc cu atat mai usor cu cat caldurile lor de formare sunt mai mici.
Drept agenti reducatori se folosesc carbonul, hidrogenul si unele metale.Carbonul (sub forma de cocs, mai rar mangal) este unul din cei
mai buni reducatori folositi in metalurgie. In forma generala, ecuatia pentru reducerea unui oxid de metal divalent cu carbon este:2MO+C?
2M+CO2
Carbonul fiind solid, contactul lui cu particulele de minereu nu este prea strans. In schimb, produsul oxidarii sale, oxidul de carbon, un gaz,
este agentul reducator in majoritatea cazurilor.Hidrogenul este un reducator foarte activ, folosit mai ales in laborator, de exemplu pentru
reducerea oxidului de fier:Fe3O4+4H2?3Fe+4H2OMetoda este intrebuintata uneori si in tehnica pentru obtinerea unor anumite metale, de
exemplu wolframul. Prin aceasta metoda metalul se obtine in forma fin divizata ca pulbere, cand este foarte reactiv.
Metalele se folosesc ca agenti de reducere in cazul cand reducerea cu carbune a oxizilor conduce la formare de carburi. Cel mai mult este
folosit aluminiul sub forma de pulbere, ca agent reducator al oxizilor de metale care se topesc la temperaturi foarte ridicate, cum sunt Fe,
V, Cr, Mn, W. Reactia dintre oxidul de metal si aluminiul este puternic exoterma:Fe2O3+2Al?Al2O3+2Fe+Q astfel incat temperatura se
ridica la circa 2400C. Metalul se topeste si se separa de stratul de oxid de aluminiu rezultat din reactie.In locul aluminului se foloseste
uneori calciul sau magneziul. De exemplu:MoO3+3Ca?Mo+3CaO.Reducerea sulfurilor. Obtinerea metalelor prin reducerea sulfurilor se
face prin diferite metode.Prajirea sulfurilor, desi este o operatie premergatoare reducerii oxizilor, ca in cazul sulfurii de cupru:
2CuS+3O2?2CuO+2SO2 poate conduce uneori direct la metal, de exemplu in cazul sulfurii de mercur:HgS+O2?Hg+SO2.

Fierul este folosit la reducerea unor sulfuri, ca de exemplu sulfura de cupru, de arsen sau de mercur:CuS+Fe?FeS+Cu
Pe aceasta reactie se bazeaza procedeul cementarii pentru obtinerea cuprului din solutii diluate in care se gaseste acest metal.
Reducerea halogenurilor din metale. Pentru reducerea halogenurilor de metale se folosesc de cele mai multe ori calciul, sodiul sau potasiul.
Halogenurile metalelor grele pot fi reduse prin incalzire in curent de hidrogen.Procedeul Kroll consta in trecerea clorurii metalului peste
magneziu topit, intr-o atmosfera de gaz rar (heliu sau argon). Dupa acest procedeu se pot obtine Ti, Zr, Hf, Ta:TiCl4+2Mg?Ti+MgCl2.
Electroliza solutiilor apoase si a topiturilor. Unele metale se obtin usor din combinatiile lor prin metode electrolitice de reducere.
Electroliza se efectueaza in solutii sau in topituri.1) Electroliza solutiilor apoase. Metalele care nu descompun apa se pot separa din solutii
apoase pe cale electrolitica. Aceste metale sunt asezate dupa hidrogen in seria potentialelor de oxidare; Dintre metalele asezate inaintea
hidrogenului, numai cele cu supratensiuni mari (Pb, Ni, Cd, Zn) se pot obtine prin electroliza in solutie. Mercurul, avand o supratensiune
foarte mare, este folosit drept catod la electroliza solutiilor solutiilor unor saruri de metale care descompun apa, ca de exemplu metalele
alcaline, cu care formeaza amalgame.Separarea pe cale de electroliza a metalelor din solutii apoase este folosita in tehnica mai ales pentru
purificarea metalelor.2) Electroliza electrolitilor topiti. Metalele puternic electropozitive se obtin de obicei in tehnica productiei prin
electroliza electrolitilor topiti. In modul acesta se fabrica aluminiul, sodiul, potasiul, calciul si, in parte, magneziul.
Topiturile oxizilor sau halogenurilor metalelor respective contin adaosuri care le scad punctul de topire si le maresc conductibilitatea fara
sa fie descompuse electrolitic in conditiile respective ale electrolizei. Asemenea substante se numesc fondanti. Astfel, aluminiul se obtine
industrial prin electroliza, cu electrozi de carbune, a oxidului de aluminiu, dizolvat in criolit, un fluaroaluminat de sodiu, Na3aAlF6i, topit.
Temperatura topiturii este de circa 1000C.
Sodiul se obtine industrial prin electroliza unui amestec de NaCl si CaCl2 (CaCl2 se topeste la 600C pe cand NaCl se topeste la 801C).
Disocierea termica a unor combinatii. Disocierea termica a unor combinatii poate deveni o metoda de obtinere a unor elemente daca la
racire aceste elemente nu se recombina. De multe ori, aceasta metoda conduce la obtinere de elemente cu puritate inalta.
1) Disocierea termica a oxizilor. Pentru ca disocierea termica a oxizilor sa devina o metoda de obtinere a metalelor, trebuie ca
temperatura de disociere sa fie cat mai scazuta, respectiv caldura de formare a oxizilor sa fie cat mai mica. Un exemplu il reprezinta
disocierea termica oxidului de mercur (II):2HgO?2Hg+O2.2) Disocierea termica a halogenurilor. Halogenurile metalelor nobile cand sunt
incalzite disociaza usor in componente. Un exemplu il reprezinta tetraclorura de platina:PtCl4?Pt+2Cl2. Clorul fiind un gaz, se
indeparteaza si ramane platina in stare pura.
3) Procedeul van Arkel si de Boer permite obtinerea unor metale in stare foarte pura si compacta. El se bazeaza pe faptul ca iodurile
volatile ale catorva metale disociaza termic in vid la temperaturi inferioare punctului de topire a metalului. Astfel, daca in vaporii de iodura
respectiva se introduce o sarma de wolfram incalzita la o temperatura de disociere a iodurii si punctul de topire a metalului, metalul se
depune pe sarma incalzita formand monocristale, pe cand iodul difuzeaza in spatiul inconjurator. Filamentul extrem de subtire de wolfram
din interiorul baghetei de metal formate nu reprezinta practic o impuritate.Metoda se aplica la obtinerea metalelor Ti, Zr, Hf, Th.
Clasificarea procedeelor de obtinere a metalelor
Dupa conditiile in care au loc, procedeele metalurgice pentru obtinerea metalelor se impart in trei grupe principale: pirometalurgie,
hidrometalurgie si electrometalurgie.Procedeele pirometalurgice se caracterizeaza prin faptul ca folosesc temperaturi inalte. Astfel, prajirea
si calcinarea sunt procedee pirometalurgice.Procedeele hidrometalurgice cuprind toate procedeele in care metalele se obtin prin prelucrarea
minereurilor cu solutii apoase de reactivi chimici. De exemplu, cuprul se poate extrage si din minereuri mai sarace de 2% Cu, prin metode
hidrometalurgice, cum este tratarea cu acid sulfuric; metalul trece in solutie, de unde este apoi separat.
Procedeele electrochimice folosesc curentul electric. Ele se impart la randul lor in doua categorii: procedee electrotermice, cand curentul
electric folosit serveste drept sursa de caldura, si procedee electrochimice, cand curentul electric are actiune electrolitica asupra solutiei sau
topiturii.
Metoda de purificare a metalelor.Una din aplicatiile electrolizei cu anozi activi (care se consuma in decursul electrolizei) este
electrorafinarea. Aceasta metoda este utilizata in procesul de obtinere a cuprului de mare puritate si pentru recuperarea metalelor pretioase.
De fapt, rafinarea electrolitica reprezinta ultima etapa in metalurgia cuprului. Electroliza cuprului are loc astfel:
In baia de electroliza ce contine ca electrolit o solutie acidulata de CuSO4 se introduc o serie de placi groase de cupru impur si se leaga de
anodul sursei de curent. Intre placile anodice se intercaleaza placi subtiri de cupru pur, legate la polul negativ al sursei de curent. In aceste
conditii trec in solutie din placile anodice numai ionii de cupru si ionii impuritatilor metalice, care se gasesc in seria tensiunilor
electrochimice inaintea cuprului. La catod se descarca numai ionii de cupru, potentialul de descarcare al celorlalti fiind mai ridicat, acestia
raman in solutie. Celelalte impuritati cu potentialul mai electropozitiv, aflate in placile anodice de cupru se acumuleaza prin depunere pe
fundul baii de electroliza, formand asa-numitul namol anodic care constituie la randul sau o sursa pentru obtinerea acestor elemente.La
anod : Cu Cu2+ + 2e- .La catod: Cu2+ + 2e- Cu Reactia totala: Cu2+ + Cu Cu Cu2+Prin electroliz ignee se pot obine metale de nalt
puritate: Sodiu, potasiu, rubidiu i cesiu, magneziu, plumbul.
Aliajele sunt materiale metalice obtinute prin difuzia in stare topita a doua sau mai multe metale, uneori cu adaosuri de
nemetale.Aliajele se obtin prin diferite procedee cum ar fi: topirea impreuna a mai multor metale, introducerea unui metal in topitura altui
metal si obtinerea aliajelor din minereuri care contin mai multe metale.

Proprietatile aliajelor sunt:1.Densitatea este cuprinsa intre valorile desitatilor metalelor componente.2.Temperatura de topire este mai mica
decat a oricarui component, ceea ce permite o prelucrare mai usoara.3.Conductibilitatea electrica si termica este mai mica decat a metalelor
componente.4.Rezistenta mecanica este mai mare decat a metalelor componente.5.Elasticitatea este mai mare.6.Plasticitatea este inferioara
fata de cea a metalelor componente, fiind influentatande temperatura.7.Duritatea aliajelor este mai dura decat a metalelor care le alcatuiesc.
Se deosebesc urmtoare tipuri de duritate a apei:
- duritatea temporar (dt), determinat de prezenta bicarbonatilor de calciu si magneziu. Acesti compusi sunt termic instabili,
descompunndu-se la nclzire, n carbonatii corespunztori care au produse de solubilitate mai mici si se depun, conform reactiilor:duritate permanent (dp), conferit de sulfati, cloruri, azotati de calciu si magneziu, care persist n ap si dup fierbere.- duritate total
(dT) egal cu suma duritatilor temporar si permanent.
n condiii casnice mic orarea sau nlturarea duritii apei, adic dedurizarea acesteia, se realizeaz prin ferbere, iar n cele din apeducte
prin metoda reagent (tratarea apei cu var sau cu sod), ct i prin folosirea cationiilor (trecerea apei prin filtrele schimbtoare de ioni).
Rspndire n naturCa abunden, fierul este al zecelea element n univers i al 4-lea pe Pmnt (al doilea metal, dup aluminiu).
Camas ns, fierul ocup primul loc pe Pmnt. n prezent se consider c 80% din nucleul interior al Pmntuluieste format din fier. Sub
form de diverse combinaii, el formeaz 5% din scoara terestr, ns n stare pur se gse te doar accidental (n meteorii). Se presupune
de asemenea c planeta Marte i datoreaz culoarea ro iatic unui sol bogat n oxid de fier.[10]
Izotopi
Fierul prezint patru izotopi naturali. n ordinea abundenei relative, ace tia sunt: 56Fe (91,7 %), 54Fe (5,8 %), 57Fe (2,2 %) i 58Fe (0,3 %).
De asemenea, se cunosc ali 10 izotopi sintetici ai fierului. S-a demonstrat (prin corelaia existent ntre abunden a izotopului 60Ni, un
produs de dezintegrare al 60Fe, i abundenele izotopilor stabili ai fierului n unii meteorii) c 60Fe a existat n stare natural n perioada de
formare a sistemului solar.[11]
Forme alotropice
n funcie de domeniile de temperatur la care sunt stabile i de structura cristalin, este acceptat astzi existena a 3 stri alotropice ale
fierului solid:Fierul are o structur cristalin cubic cu volum centrat i este stabil de la temperatura ambiant pn la temperatura de
1185 K (912oC). ntre temperatura ambiant i temperatura de 1043 K (770oC) (punctul Curie), fierul este feromagnetic, iar peste 1043 K
devine paramagnetic. Din aceast cauz, iniial formei structurale de fier existente ntre 1043 K i 1185 K i s-a dat denumirea de fier .
Ulterior s-a renunat la aceast denumire ntruct ntre fierul i fierul nu exist alte diferene.Fierul are o structur cristalin cubic cu
fee centrate i este stabil ntre 1185 K (912oC) i 1667 K (1394oC).Fierul are o structur cristalin cubic cu volum centrat i este stabil
ntre 1667 K (1394oC). i temperatura de topire, 1811 K (1538oC).[12]
Combinaii chimice
Fierul formeaz cu oxigenul combinaii bivalente i trivalente. Fenomenul de oxidare a fierului se mai nume te ruginire.Oxidul feros, FeO
(II), se obine prin arderea direct a fierului. El este stabil doar la temperaturi de peste 833 K (560 oC) i este de culoare neagr.Oxidul feric,
Fe2O3 (III), numit i hematit, este un mineral de culoare maronie, obinut prin oxidarea fierului n condiiile existenei unui surplus de
oxigen. El reprezint principala surs de obinere a fierului.Oxidul feric-feros, Fe3O4 (II,III), numit i magnetit, este materialul natural cu
cele mai bune proprieti magnetice.De i ace ti oxizi formeaz straturi protectoare la suprafaa pieselor, porozitatea acestor straturi este
att de mare nct obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc continuu pn la distrugerea lor complet.Oxidul feric este opac
la radiaii ultraviolete i infraroii, proprietate ce i gase te aplicaii la fabricarea geamurilor termoabsorbante.n combinaie cu carbonul,
fierul poate forma soluii solide sau carbura de fier Fe3 (numit i cementit). n funcie de temperatur i de coninutul de carbon, soluiile
solide sunt ferita, austenita i ferita .Pentacarbonilul de fier, Fe(CO)5 se obine prin reacia, sub presiune, a fierului cu monoxidul de
carbon. Prin descompunerea sa se obine fierul carbonil cu o puritate de 97,5 %. De asemenea, el se folose te pentru obinerea a numero i
compu i ai fierului cu utilizare n sinteza organic.Tiocianatul de fier, Fe(SCN)3 are o culoare ro ie caracteristic i serve te la punerea n
eviden a ionilor Fe3+.Exist mai mulde metode pentru obinerea fierului. n practic, alegerea uneia sau alteia dintre aceste metode se face
dup proprietile (n special puritatea) urmrite la fierul obinut.
a. Reducerea oxizilor. Pentru obinerea fierului pur reducerea se face cu hidrogen. n acest caz oxizii se prepar prin descompunerea unor
combinaii (oxalat, carbonat) purificate n prealabil. Reducerea oxizilor cu crbune st la baza procedeului industrial pentru fabricarea
diverselor varieti tehnice de fier. Produsul obinut prin aceast metod nu este fier pur, ci aliaje de carbon i alte cteva elemente.
b. Disocierea termic a combinaiilor. Unele combinaii ale fierului, de exemplu formiatul sau iodura feroas, se descompun termic,

punnd n libertate metalul. Aplicaie tehnic are disocierea pentacarbonilului de fier, Fe(CO)5, prin care se obine fier de nalt puritate,
fin granulat, folosit n industria electrotehnic i n metalurgia pulberilor.
c. Electroliza n soluie apoas a srurilor feroase (FeCl2, FeSO4) d de asemenea fier pur.
Mult mai important este, din punct de vedere economic, obinerea fierului tehnic, aliaje de fier cu o cantitate mic de carbon n diferite
proporii: fonta i oelul.
Modaliti de obinere
La scar industrial, fierul este produs pornind de la minereu printr-o reacie de reducere direct cu carbon, la temperaturi de cca. 2000 C,
n furnale (cuptoare nalte). Aceasta permite nlturarea sub influena temperaturilor nalte a componen ilor nefero i sau pmnto i din
minereu. n partea superioar a furnalului se introduce minereu de fier, carbon sub form de cocs i un flux de genulcarbonatului de
calciu sau a dolomitului, n timp ce prin partea de jos este insuflat un curent de aer cald. Cocsul reacioneaz cu oxigenul din curentul de
aer, formnd monoxid de carbon:6 C + 3 O2 6 CO.Monoxidul de carbon reduce minereul de fier (n cazul de jos, hematit),
transformndu-l n fier topit i devenind bioxid de carbon:6 CO + 2 Fe2O3 4 Fe + 6 CO2.Fluxul ajut la topirea impuritilor din
minereu, n special a bioxidului de siliciu i a silicailor. Sub influena cldurii din furnal, carbonatul de calciu se descompune n oxid de
calciu i bioxid de carbon.:CaCO3 CaO + CO2Oxidul de calciu se combin cu bioxidul de siliciu formnd o zgur ce se tope te la
temperatura din furnal (ceea ce nu s-ar fi ntmplat cu bioxidul de siliciu n stare pur).CaO + SiO 2 CaSiO3Zgura topit plute te
deasupra fierului topit, mai dens, i aceste componente pot fi evacuate separat prin deschizturi speciale n furnal.[16]Materialul util rezultat
este de fapt font brut, cu un coninut de cca. 4-5% carbon. Aceasta poate fi redus n continuare pentru obinerea oelului sau a fierului
tehnic pur, n alte cuptoare sau convertizoare.Fierul chimic pur se poate prepara prin calcinarea precipitatului de hidroxid feric Fe(OH)3 sau
a altor sruri de fier. iar la scar industrial prin calcinarea srurilor de fier cu u oara tendin de descompunere.
Proprietatile fierului: n stare pur este un metal cenuiu, prezint luciu metalic caracteristic; are duritatea 4 i densitatea 7,8 kg/dm 3,
fiind un metal greu; este bun conductor de cldur i de electricitate este maleabil i ductil.Proprietati chimice : fierul se combin cu
oxigenul i sulful, formnd oxizi i respectiv sulfuri;Fe + S = FeS sulfura de fier3Fe + 2O2 = Fe3O4fier oxigen oxid de fier fierul
reacioneaz cu acizii diluai i formeaz srurile corespunztoare: cloruri, sulfai, azotai;Fe + 2HCl = FeCl 2 + H2fier acid clorhidric
clorura de fier II hidrogen fierul nlocuiete unele metale din srurile lor.Fe + CuSO 4 = FeSO4 +Cufier sulfat de cupru sulfat de fier
cupruFe + H2S04 = FeS04 + H2fier acid sulfuric sulfat de fier hidrogenFe + HNO3 NU reacioneaz; fenomenul poart numele
de pasivitate.- Fe ruginete n aer umed.

Dup aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificat n : coroziune continu (cnd ntreaga suprafa
metalic a fost cuprins de aciunea mediului agresiv) i coroziunea local (cnd distrugerea se produce
numai pe anumite poriuni ale suprafeei metalului sau aliajului).
In practic, fenomenele de coroziune sunt n mod frecvent extrem de complexe i apar sub diferite forme,
motiv pentru care o clasificare riguroas a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat.
Coroziunea local poate fi de mai multe feluri:
Coroziunea punctiform, care se localizeaz pe suprafee mici (puncte de coroziune);
Coroziunea sub suprafa, care ncepe la suprafa dar se extinde de preferin sub suprafaa metalului
provocnd umflarea i desprinderea metalului (pungi de coroziune);
Pete de coroziune, care se repartizeaz pe suprafee relativ mari,dar adncimea lor este mic;
Coroziunea intercristalin, care se caracterizeaz prin distrugerea selectiv a metalului la limita dintre
cristale;
Coroziunea transcristalin, care reprezint un caz tipic de coroziune local la care distrugerea coroziv este
determinat de direcia tensiunilor mecanice de ntindere. Caracteristic la acest fel de coroziune este faptul c
fisurile se propag nu numai la limita cristalelor ci ele chiar le traverseaz.

Dup mecanismul de desfurare se pot distinge dou tipuri de coroziune :

1. coroziunea chimic care se refer la procesele de distrugere a metalelor i aliajelor care se produc n gaze
uscate, precum i n lichide far conductibilitate electric i n majoritatea substanelor organice ;
2. coroziunea electrochimic se refer la procesele de degradare a metalelor ialiajelor n soluii de electrolii,
n prezena umiditii, fiind nsoite de trecerea
curentului electric prin metal.
Metodele const n acoperirea suportului cu un strat de metal, oxid, fosfat, silicat, sau cu un strat de natur organic rezistent la coroziune.
Straturi protectoare metaliceDepunerea straturilor protectoare metalice se poate realiza prin electrodepunere (galvanizare), prin cufundarea
la cald, prin pulverizare, prin difuzie termic, sau prin placare.Anodizarea mrete rezistena la coroziune, rezistena la uzur i asigur o
mai bun aderen pentru vopsele sau adezivi fa de metalul neoxidat. Electroplacarea este procesul prin care pe suprafaa
materialului substrat, imersat ntr-o soluie electrolitic, la trecerea curentului electric se depun ionii din
materialul utilizat pentru placare. Implantare ionicEste o metod prin care ionii unui material pot fi implantai
ntr-un alt solid, schimbndu-I proprietile fizice. Metod - Oxidare electrolitic n plasm .Este un tratament
electrochimic al suprafeei unui material prin care se formeaz acoperiri oxidice pe metale.a este utilizat la
fabricarea dispozitivelor semiconductoare i la finisarea materialelor.
Echivalentul chimic este un numr care arat raportul de combinare sau raportul de substituire a unui element sau a unei substane cu un gram
de hidrogen sau cu opt grame de oxigen. Cantitatea dintr-o substan, numeric egal cu echivalentul chimic i exprimat n grame se
numete echivalent gram.Enunul legii echivalenilor chimici este Masele substanelor care reacioneaz sunt direct proporionale cu echivalenii
lor Energia intern este o funcie de stare a unui sistem termodinamic. Variaia energiei interne ntr-o transformare
termodinamic este egal cu energia transferat ctre sistem n cursul transformrii, sub form de lucru
mecanic icldur.Entalpia este o funcie de stare a unui sistem termodinamic unde este energia intern; sistemul considerat are grade
de libertate mecanice, suntvariabilele de poziie, iar variabilele de for conjugateVariaia entalpiei ntr-o transformare
termodinamic la variabile de for constante (pentru un fluid, o transformareizobar) este egal cu energia transferat ctre sistem n cursul
transformrii sub form de cldurExprimat ca funcie de temperatur i de variabilele de for, entalpia este un potenial
termodinamic.
Efectul termic (denumit i efect Joule-Lenz) este reprezentat de disiparea cldurii ntr-un conductor traversat de un curent electric. Aceasta se
datoreaz interaciunii particulelor curentului (de regul electroni) cu atomii conductorului, interaciuni prin care primele le cedeaz ultimilor
din energia lor cinetic, contribuind la mrirea agitaiei termice n masa conductorului. Legea lui HessConsecinta a faptului ca atat energia
interna cat si entalpia sunt functii de stare, rezulta ca daca o reactie chimica evolueaza pe cai diferite, in etape sau direct, atunci caldura de reactie
inregistrata in reactia directa este egala cu suma caldurilor de reactie inregistrata in etape-legea constantei sumelor de caldura.
Caldura absorbita sau degajata ontr-o reactie chimica este constanta si este determinata numai de starea initiala si de starea finala a sistemului,
indiferent de calea urmata de reactie.
Energia liber este energia intern care se poate transforma, n transformrile izoterme, direct n alte forme de energie. Varia ia energiei
libere ntr-un sistem fizic sau chimic ntr-o transformare izoterm reversibil este egal cu lucrul mecanic efectuat n cursul transformrii. Din
aceast egalitate se pot calcula aciunile motoare care se exercit asupra sistemului, dac se cunoa te expresia energiei libere n func ie de
mrimile de stare.
Legatura covalenta Atomii elementelor cu electronegativitate apropiat sau egal, se unesc formnd configuraii stabile prin punere n comun
de electroni. Legtura astfel realizat se numete legtur covalent i se formeaz molecule.De cele mai multe ori, o legtur covalent e
reprezentat printr-o linie ntre cei doi atomi.Legtura covalent nepolarAceast legtur se formeaz ntre atomii de acelai fel sau
ntre atomi cu electronegativiti foarte apropiate. Fiecare atom pune n comun cte un electron. Perechea de electroni e mprit n
mod egal de cei doi atomi.. Legtur covalent polar Se formeaz ntre atomi ai nemetalelor din specii diferite. Aceti atomi au
electronegativiti diferite. La fel, fiecare atom pune n comun cte un electron pentru a forma legtura. Perechea de electroni e
atras mai mult ctre atomul mai electronegativ.. Legtura covalent coordinativ Este un caz mai special al legturii
covalente, de aceast dat ambii electroni venind de la acelai atom. Atomul care doneaz perechea de electroni se numete donor,
iar atomul care o accept se numete acceptor. Legatura ionica se realizeaza pe baza transferului de electroni de la

atomii elementului cu caracter chimic metalic la atomii elementului cu caracter chimic ne- metalic si a interactiei
electrostatice intre ionii formati.Taria legaturii ionice este data depunctul de topire al substantei
ionice. *Proprietati ale substantelor ionica1).STAREA DE AGREGARE-In conditii normale de
temperatura,substantele ionice sunt solide,cristalizate.Punctele de topire si de fierbere ale compusilor ionici au
valori mari,deoarece lega-tura ionica este o legatura puternica.-Dimensiunile ionilor au un rol important in
determinarea structurii si stabilitatii cristalului ionic.Punctele de topire ale compusilor ionici sunt cu atat mai mari cu
cat raza ionilor este mai mica:*NaF (992),NaCl (801),NaBr (740).-Stabilitatea cristalului ionic este influentata si de
marimea sarcinii ionilor.Astfel, punctul de topire creste cu sarcina ionului pozitiv:*NaF
(992),MgF2 (1260),AlF3 (1290).2).REZISTENTA MECANICA-Cristalele ionice se sfarama sub actiunea unei forte
mecanice.3).SOLUBILITATEA-Majoritatea compusilor ionici sunt solubili in solventi polari,asa cum este
apa.4).CONDUCTIBILITATEA ELECTRICA-Cristalele ionice nu conduc curentul electric in stare solida,deoarece
ionii ocupa po-zitii fixe in reteaua cristalina.Ionii sunt mentinuti in aceste pozitii datorita legaturii ionice puternice.In stare lichida sau in solutie,ionii devin mobili;sub actiunea unei diferente de po-tential,ionii se pot deplasa spre
electrozi,facand posibila trecerea curentului electric. Substantele care permit trecerea curentului electric prin solutie
sau topitura poarta numele de electroliti.Ecuatia de formare a unui compus ionic este: n+ n- . METAL +
NEMETAL . METAL-NEMETAL. transfer de electroniexemplu : 2Na + Cl 2 = 2NaCl (clorura de sodiu)

sistemelor disperse nelegem un amestec de dou sau mai multe substane, avnd dou componente: dispersant
(solventul) i dispersat (solvitul). Solventul reprezint elementul activ, iar solvitul elementul relativ pasiv, deoarece
acesta influeneaz caracteristicile sistemului.n funcie destarea de agregare a solventului(solvitul putnd fi gaz, lic
sau solid)sistemele disperse pot fi:gazoasesubstana dispersant este un gaz (amestecurile gazoase, vaporii n aer,
ceaa)lichidesubstana dispersant este un lichid (lichide nemiscibile, lichid n gaz, soluii de electrolit) solide substan
dispersant este un solid (unele aliaje) Solutiile sunt sisteme monofazice, deci amestecuri omogene cu compozitie variabila, alca
din doua sau mai multe substante, numite componenti, ntre care se exclud reactiile chimice. Din punct de vedere al starii lor
fizice: Gazoase: gaz n gaz: gazele sunt miscibile n orice proportie;Lichide:gaz n lichid:CO 2 n apa;lichid n lichid: etanol n apa;solid
sare sau zahar n apa.Solide: compuse din doua sau mai multe metale rezultnd aliaje.

SOLUBILITATE.O solutie se numeste saturata cnd contine cantitatea maxima de solut la o temperatura (uneori si la o presiune) data
Concentratia solutului (exprimata n una din unitatile definite mai sus) ntr-o solutie saturata, este numita solubilitate. Solubilitatile subs
variaza cu:natura solventului;natura solutului; temperatura, Presiunea influenteaza, in special, solubilitatea gazelor si anume
solubilitatea lor creste odata cu cresterea presiunii .O solutie apoasa de NaCl este saturata la 20C cnd contine 358 g NaCl la
de solutie.In functie de coeficientul de solubilitate se apreciaza solubilitatea unei substante:Substantesolubile,daca
solubilitatea este mai mare de 0,1mol/L (sarea de bucatarie,zaharul, soda de rufe);-Substante moderat-solubiledaca
solubilitatea este intre 0,01 si 0,1mol/L (sulfat de calciu,hidroxidul de calciu);-Substante insolubile daca solubilitatea e
mica de 0,01mol/L (clorura de argint, sulfatde bariu).
EXPRIMAREA CONCENTRATIEI SOLUTIILOR.Concentratia procentuala: reprezinta cantitatea de substanta dizolvata n 100g
solutie,n acest caz exprimarea fiind "g/g".Concentratia molara reprezinta numarul de moli de substanta dizolvata n 1000ml solutie
m/M.Concentratia normala se refera la numarul de echivalenti gram dizolvati n 1000ml solutie.
Presiunea osmotic este presiunea care trebuie s fie aplicat unei soluii pentru a mpiedica trecerea solventului n sensul
natural de difuzie printr-o membran semipermeabil. Presiunii osmotice a unei solu ii a unei substan e i corespunde
o energie potenial osmotic. Presiunea osmotic depinde linear de concentraia componentului difuzabil conform formulei
lui van't Hoff.
13. Reducerea presiunii vaporilor saturati in cazul unei solutii, , legea lui Raoult...Odat cu formarea unei
soluii se modific att proprietile substanei dizolvate (solutul) ct i proprietile dizolvantului
(solventul).La o temperatur dat, tot lichidul este n echilibru cu faza sa de vapori (de presiune Po),
ceea ce nseamn din punct de vedere molecular c:viteza de condensare = viteza de
vaporizareDizolvarea unui solutB n lichid micoreazviteza de evaporare a solventului, deoarece
prezena unui al doilea constituent reduce frecvena cu care moleculele solventului parasesc suprafaa
lichidului, dar nu se modifica viteza de condensare (de revenire n lichid). Astfel, numrul de molecule de
solvent n faza de vapori se micoreaz i scade presiunea parial, P devenind P.
15. Disociatia electolitica Lichidele pure nu conduc curentul electric, sunt izolatoare sau dielectrice.
Substantele ale caror solutii in apa, sau in alte lichide, (sau in stare topita) conduc curentul electric se

numesc electroliti. Elctrolitii sunt:- saruri, de exemplu NaCl, CuCl 2, Na2SO4, CuSO4, AgNO3 etc;- aczi, HCl,
H2SO4, HNO3 etc;- baze, NaOH, KOH etc;Observatie: metalele topite nu sut electroliti desi conduc curentul
electric.
Disociatia electrolitica are loc la dizolvarea unei substante (sare, acid, baza) intr-un lichid independent de
prezenta sau absenta curentului electric si consta intr-un proces de desfacere a moleculelor electrolitului in
ioni pozitivi si ioni negativi, imediat ce electrolitii vin in contact cu solventul (solventul este un lichid, solid
sau gaz in care se dizolva un solid, lichid, gaz numit si solvat, rezultand o solutie care este solubil intr-un
anumit volum de solvent la un anumit temperatura). Exemple:NaCl Na + + Cl acizi exemplu:HCl=H(+)
+Cl(-) disociatia azica NaOH= Na(+)+OH)(-)
Ionii pozitivi si negativi din solutie fac ca solutia de electrolit sa prezinte o conductibilitate ionica.
16. Procesul de disociere electrolitica este un proces de echilibru, care se realizeaza intre ioni si molecule nedisociate ale
electrolitului. Constanta de echilibru a electrolitului, in disocierea electrolitica se numeste constanta de disociere si se
noteaza Kd. Gradul de disociere al unui electrolit este notat cu si reprezinta raportul dintre numarul de molecule
disociate si numarul total de molecule. Constanta de disociere si gradul de disociere constituie criteriul de clasificare a
electrolitilor. ecuaia de disociere a acidului acetic; se noteaz sub fiecare component concentraia de
echilibru: CH3COOH + H2O = H3O+
+ CH3COO- Se nlocuiesc datele n Ka a acidului acetic:
Ka = [H3O+] x [CH3COO- ] / [CH3COOH]
17. Apa este un acid i o baz foarte slab, de aceea echilibrul reaciei de ionizare este mult deplasat spre stnga.
Cantitatea de ap are valoare mare i se poate introduce n K c, obinndu-se astfel o constant nou, Kw, care se
numete produsul ionic al apei.

Indicele de hidrogen (pH). Acest indice caracterizeaza concentratia ionilor de hidrogen n ap. El constituie unitatea de msur a
reactiei apei: pH = 7,0 - apa este neutr; pH < 7,0 - apa este acid;pH > 7,0 - apa este bazic
18. Indicatorii de culoare sunt substane organice care pot exista n dou forme : acid baz conjugat ; aceste forme
se deosebesc prin culoarea lor. Funcionarea indicatorilor de culoare a fost prima dat explicat de ctre Kolthoff prin
faptul c acetia posed grupri cromatofore (nitro, carbonilic, legaturi nesaturate, etc.)care i schimb structura atunci
cnd se schimb valoarea pH-ului sistemului. Fiecare indicator este caracterizat de un domeniu de viraj. Domeniul de
viraj reprezinta treptele sau unitile de pH pe care indicatorul ncepe s reacioneze cu agentul de titrare folosit,
participnd la o reacie secundar de aceai natur ca cea principal. Domeiul de viraj este de obicei de aproximativ 2
unitati de pH. La nceputul unei titrri indicatorul se gseste in solu ie sub form molecular iar dup titrare sub form
ionizat. Domeniul de viraj nu se restrnge la un punct deoarece acea i teorie a lui Kolthoff stipuleaz faptul c
gruprile cromatofore ii schimb continuu strunctura pn la stabilizare. Fiecare indicator este caracterizat de un PT,
acesta reprezentnd momentul n care jumtate din cantitatea de indicator din faz molecular a trecut n faz ionic.
Exemple:Fenolftaleina este un acid slab care: n forma sa neionizat (n mediu acid) este incolor; n forma ionizat (n
mediu bazic) este colorat n rou. Metiloranj-ul este o baz slab care, neionizat este galben-portocalie (n mediu
bazic) iar ionizat

este rosie (n mediu acid).Modificarea culorii indicatorului se produce ntr-un anumit domeniu de pH interval
de viraj al indicatorului.19. Invers: solutiile sarurilor acizilor tari cu baze slabe sunt slab acide.
Ca exemplu mentionam solutia clorurii de amoniu, in care are loc reactia paritala
(echilibrul este deplasat spre stanga):NH4+ + H2O NH3 + H3O+
Legile electrolizei au fost stabilita pe cale experimentala de catre Michael Faraday in anul 1834. Legile pun in
evidenta legatura intre masa de substanta depusa la catod, tipul ei precum si de cantitatea de sarcina electrica
care a trecut prin circuit
Prima lege a electrolizei. A fost stabilita experimental, ea arata ca masa de substanta depusa la catod este

proportionala cu intensitatea curentului elecric si cu timpul cat este inchis circuitul.

m = kIt
Produsul It = q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei. Prima lege a
electrolizei se exprima si sub formam = kq
q reprezinta cantitatea de sarcina transportata de ioni in timpul electrolizei.
k = m/q, k se exprima in g/C (gram/coulomb)
k= m/It, k se exprima in g/As(gram/Ampersecunda)
k se numeste echivalent electrochimic al substantei si reprezinta masa de substanta depusa electrolitic de catre
un curent de un amper care circula timp de o secunda, sau masa depusa prin trecerea unui coulomb prin
electrolit.
Echivalentii electrochimici k ai diferitelor elemente sunt determinati experimental si sunt gasiti in tabele de
constanta fizice.A doua lege a electrolizei. Stabileste natura echivalentului electrochimic in functie de tipul de cationi. Notand cu n
valenta elementului si cu A masa lui atomica, raportul A/n se numeste echivalent-gram (echivalent chimic).
k = CA/n, in locul constantei C se utilizeaza C = 1/F k = (1/F)A/n, exprima legea a doua a electrolizei, care se enunta in felul
urmator: echivalentul electrochimic al unui element este proportional cu echivalentul lui chimic.
Cele doua legi stabilite pe cale experimentala de
catre M. Faraday pot fi reunite Prima lege a lui
Faraday:
m = kIt
A doua lege a lui Faraday:
k = (1/F)A/n.
Prin unirea lor rezulta:
m = (1/F)(A/n)It. Conform acestei relatii legea
electrolizei este:

Conatex pune la dispozitia laboratoarelor de

fizica, chimie si biologie, o paleta de 4000 de
produse, folosite pentru intuirea si intelegerea
fenomenelor.

Masa de substanta care se depune in timpul t la un electrod este proportionala cu cantitatea de electricitate ce
trece prin electrolit si cu echivalentul chimic al elementului depus.
Semnificatia fizica a constantei F cunoscuta sub numele de constanta lui Faraday sau numarul lui Faraday
poate fi dedusa din ultima relatie:
q = It = mnF/A;
daca m = A/n, atunci q = F
Constanta lui Faraday este numeric egala cu cantitatea de electricitate care depue electrolitic un echivalent
gram din orice element chimic.
Constanta lui Faraday determinata experimental are valoarea:
F 96500 Coulombi/echivalent.gram = 9,65107 C/echiv.kg.
Aplicatiile electrolizei

Electroliza are multe aplicatii in tehnica:

1 . Galvanotehnica;
2 . Electrometalurgia.
1 . Galvanotehnica are doua ramuri:
- Galvanostegia include toate procedeele de depunere electrolitica a unor straturi subtiri anticorosive pe suprafata unor corpuri,
pentru protejare impotriva corodarii sau pentru infrumusetarea lor. In functie de metalul depus, procedeul se numeste zincare,
nichelare, cuprare, argintare, aurire etc. Indiferent de metalul depus pe suprafata corpului se foloseste electroliza cu anod solubil.
Obiectul ce urmeaza a fi acoperit cu un strat subtire anticorosiv se aseaza la catod, in solutie se dizolva o sare a metalului cu care
vrem sa-l acoperim (nichel, crom, cupru, aur, argint,etc.), iar anodul este confectionat din metalul ai carui ioni se gasesc in solutie.
De exemplu, pentru nichelare intr-o baie electrolitica anodul este confectionat din nichel, iar electrolitul este o solutie de sulfat de
nichel. Obiectul care urmeaza sa fie nichelat se aseaza la catod ca in figura.
Fenomenul general de electroliza cu anod solubil se petrece dupa urmatoarea schema:
NiSO4 Ni2+ + SO42La catod: Ni2+ + 2e- Ni
La anod: SO42- - 2e- SO4
Ni + SO4 NiSO4
Pe catod se depun atomii de Ni, care rezulta din cationii de nichel Ni2+ dirijati spre el. La anod sosesc anionii SO42-care se
neutralizeaza. Radicalii SO4formati se unesc cu cate un atom de Ni din anod si regenereaza compusul ionic NiSO4 din solutie.
Lucrurile se petrec ca si cum anodul cedeaza atomi de Ni, pe care-i primeste catodul.
Continuand acest experiment, se observa cum se ingroasa catodul si cum anodul scade pana la disparitia lui totala dupa un timp mai
indelungat. Daca se cantaresc cei doi electrozi la inceputul electrolizei si la sfarsitul experimentului, se constata ca anodul scade cu
o cantitate egala cu masa de nichel depusa la catod. Asemenea electroliza se numeste electroliza cu anod solubil. Intr-o electroliza
cu anod solubil se foloseste intotdeauna un anod din metalul sarii solutiei supuse electrolizei.
- Galvanoplastia Este un proces de electroliza similar galvanizarii (galvanostegiei), prin care se reproduce pe cale electrolitica un
obiect de metal. Metalul depus formeaza un strat gros si se desprinde usor de tipar. Pentru a reproduce obiectul in metal se face mai
intai copia sau tiparul lui in ceara sau ghips. Se acopera apoi tiparul cu grafit, pentru a-l face bun conducator de electricitate. Tiparul
se aseaza in baia electrolitica la catod, iar la anod se pune o placa din metalul in care se reproduce obiectul,iar solutia contine ionii
metalului care se depun, deci si in galvanoplastie este folosita electroliza cu anod solubil. La sfarsit, desprinderea obiectului de tipar
se face topind ceara.
2 . Electrometalurgia. Consta in obtinerea metalelor neferoase pe cale electrolitica. De exemplu in prezent obtinerea aluminiului
se face in esenta pe aceasta cale. Purificarea unor metale se face prin rafinare electrolitica .