Disciplina: Constructii Civile Industriale si Agricole

Referat: Proprietatile mecanice ale materialelor

Proprietatile reprezinta raspunsul materialelor la diferite solicitari din exterior cum ar fi

solicitari mecanice, termice, chimice, la radiatii, etc.
Proprietatile sunt determinate de tipul de material (de compozitia chimica) si de structura,
care sunt in stransa legatura cu modul de obtinere al acestora. Modificand compozitia chimica
a unui material si/sau parametrii tehnologici de realizare a acestuia se modifica structura si
implicit proprietatile produsului obtinut. Proprietatile pot fi sau nu uniforme in toata masa
materialului. Daca materialul are aceeasi proprietate indiferent de directie se numeste material
izotrop (cu proprietati izotrope), iar daca proprietatile materialului sunt diferite, dependente de
directie, materialul este anizotrop (are proprietati anizotrope).
Proprietatile materialelor pot fi clasificate la modul general in patru mari grupe: proprietati
fizice, chimice, mecanice si tehnologice.
Proprietati fizice pot fi optice, termice, electrice, magnetice, acustice. Acestea depind atat de
structura cat si de modul de procesare al materialului. Modificari minore ale compozitiei
chimice pot afecta drastic conductivitatea electrica in cazul semiconductorilor, expunerea la
temperaturi inalte poate reduce caracteristicile de refractaritate ale ceramicelor, iar mici
cantitati de impuritati pot determina modificari de culoare in cazul sticlelor si polimerilor. S-a
constatat ca particularitatile retelelor cristaline influenteaza anumite caracteristici mecanice
precum ductilitatea, rezistenta la tractiune si soc.
Unele materiale ceramice si majoritatea polimerilor nu prezinta aranjamente atomice
ordonate, fiind denumite amorfe. Comportarea acestora difera mult de cea a materialelor
cristaline. De exemplu, polietilena amorfa este transparenta in timp ce polietilena cristalina
este translucida. Structura cristalina nu este intotdeauna perfecta, la nivelul grupelor de atomi
sau celule cristaline putand exista numeroase defecte.
Dintre proprietatile optice enumeram: culoarea, luciul metalic (in cazul metalelor),
opacitatea, reflexia, etc. Temperatura (de fierbere, evaporare, sublimare, topire, solidificare,
etc.), capacitatea calorica, conductibilitatea termica, coeficentul de dilatare termica, caldura
(caldura latenta, caldura specifica, etc), refractaritatea (rezistenta la temperaturi inalte),
conductibilitatea termica, etc. sunt unele din cele mai intalnite proprietati
termice. Dintre proprietati electrice enumeram: conductivitatea electrica, rezistivitatea,
constanta piezoelectrica, constanta dielectrica, etc. Cele mai intalnite proprietati
magnetice sunt: magnetismul (proprietatea materialelor de a permite trecerea liniilor de camp
magnetic) , hysterezisul magnetic, permeabilitatea magnetica. Dupa magnetism materialele se
pot imparti in materiale paramgnetice, feromagnetice sau magnetice. Absortia acustica, viteza
sunetului fac parte din proprietatile acustice.
Proprietatile chimice se refera, in special, la capacitatea materialului de a reactiona sau de a
rezista atacului fata de medii corozive, oxidante, reactive. Exista o mare diveristate de
proprietati chimice intalnite si studiate in special la disciplinele de chimie, dintre acestea, in
vederea caracterizarii unui material intalnim: compozitia chimica, rezisitenta la agenti chimici
(la coroziune), pH-ul, concentratia, reactivitatea, afinitate pentru oxigen, solubilitatea,
potentialul de electrod, stabilitatea chimica, tensiunea superficiala, etc.
Proprietati mecanice ne arata modul in care materialele se comporta sub actiunea fortelor
exterioare la care sunt supuse in vederea testarii in diferite etape ale procesului
2

Disciplina: Constructii Civile Industriale si Agricole

Referat: Proprietatile mecanice ale materialelor

tehnologic, cat si pe timpul exploatarii. Acestea sunt: rezistenta la rupere, rezistenta la

curgere, modul de elasticitate, densitatea, duritatea, plasticitatea/ductilitatea, rigiditatea,
tenacitatea, fragilitatea, rezistenta la oboseala, etc.
Proprietatile tehnologice arata modul de comportare la diferite metode de prelucrare: prin
deformare plastica (forjabilitatea), prin turnare (turnabilitatea), prin sudare (sudabilitatea),
prin prelucrare mecanica (aschiabilitatea), prin tratament termic (calibilitatea), iradiere, etc.
Proprietatile materialelor pot fi o constanta sau pot fi dependente de una sau mai multe
variabile independente, cum ar fi de exemplu de temperatura. Cum temperatura este
parametrul principal ce implica modificarea structurii, proprietatile materialelor sunt
clasificate si dupa dependenta sau independenta de structura materialui.
In continuare vom incerca detalierea si caracterizarea proprietatilor mecanice ale materialelor.
Proprietatile mecanice caracterizeaza raspunsul unor esantioane de material cu forme si
dimensiuni standardizate (epruvete) la solicitarile simple; unei proprietati mecanice ii este
asociata intotdeauna o valoare numerica.
1. Comportarea materialelor la actiunea solicitarilor mecanice
Dupa comportarea la solicitari mecanice, materialele solide se clasifica in trei categorii:
o materiale elasto-fragile: prezinta ruperi casante si pot fi complet fragile (ideal fragile
si real fragile). Fonta, diamantul, materialele ceramice etc. sunt ideal fragile, iar
clorura de sodium, zincul, fluorura de calciu sunt materiale real fragile.
o materiale elasto-viscoase: se caracterizeaza prin deformatii elastice de valori mici
corespunzatoare tensiunii normale aplicate.
o materiale elasto-plastice: sunt ductile si tenace. Sub actiunea tensiunilor mecanice
mici ele prezinta numai deformatii elastice, iar la depasirea limitei de elasticitate vor
apare deformatii plastice care vor precede ruperea.
Tensiunea () se defineste ca raportul dintre forta si suprafata, astfel : = F / S, unde F este
in N, iar S in m2, deci se masoara in N/m2.
Deformatia () sau elongatia se defineste ca raportul dintre diferenta (l-l0) si l0 conform
relatiei: = ( l l0 ) / l0 si se masoara in m/m ; uneori, in industrie, se foloseste si termenul de
deformatie procentuala sau procentaj de alungire, care se calculeaza astfel : % = x 100 = %
alungire
Coeficientul lui Poisson () se defineste ca raportul dintre deformatia laterala si deformatia
longitudinala, conform relatiei : = lateral / longitudinal; Pentru materialele ideale acest
coeficient este de = 0,5 dar pentru materialele reale coeficientul lui Poisson variaza intre
0,25 si 0,4.
Modulul de elasticitate (E) sau modulul lui Young se defineste ca raportul dintre tensiune
() si deformatie () conform legii lui Hook : = E x , deci E = / ;
Tenacitatea se exprima prin lucrul mecanic consumat pana la rupere, reprezentat de aria
suprafetei de sub curba = f(): L = d
3

Disciplina: Constructii Civile Industriale si Agricole

Referat: Proprietatile mecanice ale materialelor

Modulul de tenacitate (T) reprezinta tenacitatea aferenta unitatii de volum a materialului. Se

poate calcula pe baza relatiei: T = (c r) x r / 2 sau T = 2/3 x r x r unde : c limita de
curgere; r tensiunea de rupere; r deformatia specifica la rupere;
2. Deformatii elastice
Deformatiile elastice sunt reversibile si instantanee, deoarece sub actiunea solicitarilor
mecanice asupra unui corp perfect elastic, corpul se deformeaza instantaneu, iar dupa
incetarea solicitarii deformatia se anuleaza instantaneu. Comportarea elastica a unui material
este descrisa de modulul de elasticitate (E) si elongatie al materialelor care depinde de
temperatura.
3. Deformatii anelastice
Deformatiile anelastice sunt reversibile si dependente de timp, ele au loc in toate materialele,
dar proportia acestora in raport cu deformatia totala este mica.
4. Deformatii plastice
Deformatiile plastice se produc in solidele cristaline prin alunecare si maclare.
Alunecarea se realizeaza prin deplasarea unor regiuni din cristal una peste cealalta, la nivelul
unor anumite plane si directii cristalografice. Planele de alunecare impreuna cu directiile de
alunecare specifice formeaza sistemele de alunecare. Datorita alunecarii, pe suprafata
cristalului apar praguri care se pot observa la microscop sub forma unor linii de alunecare.
Maclarea se realizeaza prin schimbarea orientarii unei parti din cristal in raport cu restul
cristalului. Prin maclare se vor realiza deplasari de atomi in asa fel incit in cristal sa se
formeze doua sau mai multe retele simetrice una in raport cu alta la nivelul planului de
maclare.
Plasticitatea este o proprietate caracteristica metalelor, iar materialele cu structura covalenta
nu manifesta plasticitate.
5. Rezistanta mecanica si ruperea materialelor
Ruperea materialelor ideal-fragile este casanta si nu este precedata de deformatii plastice. Ea
are loc dupa suprafete normale pe directia solicitarii. Rezistenta la tractiune a acestor
materiale este cu atat mai mare cu cat gradul de finisare al suprafetei este mai ridicat,
compactitate mai mare si granulatie mai fina.
Procesul de rupere cuprinde doua etape :
o germinarea microfisurilor determinate de tensiunile tangentiale;
o dezvoltarea microfisurilor nucleate in macrofisuri prin propagare determinate de
tensiunile normale;
Temperatura influenteaza comportarea la rupere a materialelor prin aparitia tranzitiei ductil /
fragil.
6. Rezistenta la oboseala
Materialele asupra carora actioneaza forte variabile in timp ca marime si sens au o rezistenta
la rupere mai mica decat in cazul unor solicitari constante. Fortele care produc ruperea la
oboseala au un caracter ciclic (oscilant sau alternant).
4

Disciplina: Constructii Civile Industriale si Agricole

Referat: Proprietatile mecanice ale materialelor

Durata de viata la oboseala (anduranta) este perioada de timp pana la aparitia primei fisuri si
include timpul de formare a microfisurii si de propagare a ei.
Rezistenta sau limita la oboseala se defineste ca fiind efortul maxim care poate fi aplicat
repetat de un numar infinit de cicluri, fara a se produce ruperea materialului. Limita de
rezistenta la oboseala reprezinta efortul maxim ce poate fi aplicat repetat de un numar mare de
cicluri fara a se produce ruperea materialului.
Exista materiale care prezita limita la oboseala precizata, dar si materiale fara limita de
oboseala.
7. Rezilienta
Rezilienta caracterizeaza rezistenta la soc a materialelor si reprezinta lucrul mecanic (Lm)
consumat pentru rupera unui material, raportat la sectiunea transversala a acestuia (S): K =
Lm / S;
Materialele nemetalice prezinta o rezilienta foarte redusa, in schimb metalele au rezilienta
mare.
8. Duritatea
Duritatea poate fi definita prin rezistenta opusa de material asupra actiunii de patrundere a
unui corp mai dur din exterior. Materialele solide cristaline cu retea atomica, datorita
legaturilor covalente, au duritate mare. Cristalele ionice si metalele sunt mai putin dure, iar
materialele cu retele moleculare au duritate foarte mica ca urmare a legaturilor fizice slabe
intre molecule.
Duritatea materialelor este evaluata cu ajutorul unor scari de duritate, dintre care cea mai
utilizata este scara Mohs criteriul zgirierii (etalonata de la 1 la 10, fiecarui grad de duritate ii
corespunde un mineral etalon).
a) metoda Tula-Rosiwal are ca principiu rezistenta la uzura prin slefuire, iar gradele de
duritate se stabilesc in raport cu cea a corindonului, egala cu 1000. Astfel duritatea
talcului este 0,03 iar duritatea diamantului este 140000.
b) metoda Brinell se determina facand raportul intre sarcina aplicata (F) un anumit timp
si suprafata calotei sferice (S) a urmei remanente dupa indepartarea penetratorului; HB
= F / S [daN/mm3]
9. Fluajul
Fluajul reprezinta deformarea progresiva in timp a unui material la o tensiune constanta.
Comportarea la fluaj a materialelor se apreciaza cu ajutorul curbelor de fluaj, care coreleaza
deformatia cu timpul la si T constante. Curba de fluaj cuprinde trei zone:
o zona I: zona de fluaj primar, nestabilizat;
o zona II: zona de fluaj secundar, stabilizat;
o zona III: zona de fluaj tertiar, accelerat.

Termenul general de proprietati are un inteles diferit pentru fiecare inginer sau specialist
care lucreaza cu materialele ingineresti. Inginerul mecanic este preocupat de rezistenta,
duritatea, maleabilitatea, prelucrabilitatea metalelor si considera ca acestea sunt cele mai
importante caracteristici. Inginerul electronist gandeste in termeni de conductivitate electrica,
5

Disciplina: Constructii Civile Industriale si Agricole

Referat: Proprietatile mecanice ale materialelor

permabilitate magnetica sau alte caracteristici electromagnetice, considerandu-le pe acestea

cele mai importante. Inginerul chimist se concentreaza asupra caracteristicilor specifice,
precum: forta electromotoare, rezistenta la oxidare, reactivitatea chimica.
Aceste proprietati si multe altele sunt asadar specifice materialelor si nu este posibil sa
evidentiem pe unele ca fiind cele mai importante fara a asocia domeniul specific de utilizare
al materialului respectiv.

Disciplina: Constructii Civile Industriale si Agricole

Referat: Proprietatile mecanice ale materialelor

Bibliografie:

Zecheru Gh., Draghici Gh., Elemente de stiinte si ingineria materialelor, vol. 1 i 2,

Editura ILEX si Editura Universitatii din Ploiesti, 2001
Colan H. s.a., Studiul metalelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983
Protopopescu H., Metalografie si tratamente termice, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1983
Raseev D., Bazele tehnologiei tratamentelor termice, I.P.G. Ploiesti, 1977
Zecheru Gh., Tehnologia materialelor, Partea I si II, I.P.G. Ploiesti, 1987
Surdeanu T, Pernes M, Piese sinterizate din pulberi metalice, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1984