UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

Referat
Interactia radiatiei cu substanta

Baracu Tudor

2007

Interactia radiatiei cu substanta

Radiatia poate fi clasificata in 2 grupe generale, cu particule incarcate si cu particule
neincarcate. Particulele ionizate incarca mediul prin care ele trec, in timp ce particulele
descarcate si fotonii pot cauza ionizare numai indirect sau prin radiatie ca efect secundar.
Particula incarcata in miscare are un camp electric in jur, care interactioneaza cu structura
atomica a mediului prin care trece. Aceasta interactie franeaza particulele si accelereaza
electronii in atomii din mediu. Electronii accelerati pot acumula suficienta energie pentru
a scapa din atomul parinte. Acest process de sarire din banda orbitei a electronului, este
denumita ionizare.
Particulele neincarcate aflate in miscare si care nu au camp electric pot pierde energie si
cauza ionizare prin coliziune sau process de imprastiere.

Radiatia alfa
Radiatia alfa este normal produsa de dezintegrarea radioactiva a nucleelor deci din reactia
nucleara. Particulele alfa constau din 2 neutroni si 2 protoni, deci sunt la fel ca nucleele
de Heliu. Pentru ca nu au electroni, particulele alfa au o incarcare de +2. Aceasta
incarcare pozitiva determina particulele alfa sa scoata electronii din orbital lor, in
vecinatatea sa. Energia este ceruta pentru a elimina electroni si energia particulelor alfa
va scadea la fiecare interactie.
Eventual, particular va cheltui energia sa cinetica, castiga 2 electroni si devine un atom de
Heliu.
Din cauza incarcarii puternic positive si a masei mari particulele alfa depoziteza o mare
cantitate de energie in scurta distanta de parcurgere. Aceasta rapida si mare masa de
energie limiteaza penetrarea particulelor alfa.
Cea mai incarcata cu energie particular alfa este stopata pe o distanta de cativa cm in aer,
sau de o foaie de hartie.
Radiatia beta-minus
In particular beta-minus este un electron care a fost respins la o viteza inalta de catre un
nucleu instabil. Un electron are o masa mica si o sarcina electrica -1. Particulele beta
cauzeaza ionizarea prin desprinderea electronilor din orbitele lor. Ionizarea are loc din
coliziunea cu orbitele electronice.Fiecare coliziune elimina din energia cinetica a unei
particule, cauzand incetinirea ei. Eventual, particula beta va fi incetinita sufficient pentru
a permite captura ei ca un electron orbitand in atom.Desi mult mai penetranta decat alfa,
beta este relative usor de stopat si are o putere joasa de penetrare. Chiar cea mai
energetica radiatie beta poate fi stopata de cativa milimetri de metal.

Radiatia pozitronica
Electronii incarcati pozitiv sunt numiti pozitroni. Cu exceptia incarcarii lor pozitive, ei
sunt identici cu particulele beta-minus si interactioneaza cu material in mod similar.
Pozitronii sunt de viatza foarte scurta, oricum sunt rapid anihilati de interactia cu
electronii incarcati negative producand 2 radiatii gamma cu o energie de 1.02 MeV.
Radiatia neutronica
Neutronii nu au sarcina electrica. Ei au aproape aceeasi masa ca protonii. Un neutron are
de sute de ori masa unui electron, dar masa unei particule alfa. Sursa de neutroni este
in primul rand reactia nucleara, cum ar fi fisiunea, dar ei pot fi produsi de asemenea din
dezintegrarea radioactive a nuclidelor. Datorita lipsei de sarcina electrica neutronul este
dificil de oprit si are o mare putere de penetrare.
Neutronii sunt franati de interactii majore: imprastiere din ciocniri elastice, inelastice si
absorbtie.
In imprastierea elastica neutronul se ciocneste de un nucleu si intra in vibratie. Aceasta
reactie este de transmitere energie cinetica a neutronului la nucleul atomului rezultand ca
neutronul sa fie franat, atomul preluind astfel energie cinetica. Acest proces este denumit
efectul bilei de billiard.
Deoarece masa nucleului aproximeaza masa neutronului aceasta reactie devine mai
efectiva in franarea neutronului. Materia hidrogenata atenueaza neutronii cel mai bine.
In reactia de imprastiere inelastica neutronul colizioneaza tot ca intr-o imprastiere
inelastica. In aceasta reactie nucleul receptioneaza energie interna, de asemenea energie
cinetica. Aceasta incetineste neutronul, dar lasa nucleul intr-o stare excitata. Cand nucleul
se dezintegreaza la nivelul de energie originar, se emite in mod normal radiatii gamma.
In reactia de absorbtie neutronul este absorbit de catre nucleul unui atom. Neutronul este
capturat, dar atomul este lasat intr-o stare excitata.Daca nucleul emite una sau mai multe
radiatii gamma pentru a atinge nivelul de stabilitate, procesul este denumit captura
radioactive. Aceasta reactie se produce la cele mai multe niveluri de energie ale
neutronului, dar este mai probabila la nivelurile mai joase de energie.
Radiatia Gamma
Diferentza fata de radiatia X este data de faptul ca radiatia gamma este produsa de
nucleul unui atom iar radiatia X este produsa de de electronii orbitali. Radiatia X este
produsa cand electronii coboara pe o orbita cu un nivel mai jos de energiesau cand
deplasandu-se rapid si abordand un atom sunt respinsi si franati deoarece interactioneaza
cu campul electric al atomului ( numit Bremsstrahlung). Radiatia gamma este produsa de
dezintegrarea nucleelor excitate si prin reactiile nucleare. Pentru ca radiatia gamma nu
are masa si incarcare electrica, este dificil de oprit si are o foarte inalta putere de
penetrare. O mica fractiune din din banda originala a radiatiei gamma va trece prin cateva
zeci de centimetri de beton sau cativa metri de apa.

Sunt 3 metode de scut la radiatia gamma. Prima metoda este numita efectul fotoelectric.
Cand o radiatie gamma de mica energie loveste un atom, intraga energiea radiatiei
gamma este cheltuita pentru respingerea unui electron de pe orbita. Rezultatul este
ionizarea atomului si expulzarea unui electron de inalta energie. Aceasta interactie este
cel mai predominat cu energie de radiatie gamma joasa interactionand in materiale cu
masa atomica mare si rar se intampla ca radiatia gamma avand energie > 1MeV. Rezulta
anihilarea radiatiei gamma. Orice energie de radiatie gamma in exces fata de energia de
legatura a electronului este preluata de catre electron sub forma de energie cinetica.
A doua metoda de disipare a radiatiei gamma este numita imprastierea Compton. Aceasta
metoda este de producere pereche. Cand o radiatie gamma de inalta energie trece
sufficient de aproape de un nucleu greu, radiatia gamma dispare complet., si un electron
si un positron sunt formati. Pentru ca aceasta reactie sa aiba loc, radiatia gamma originala
trebuie sa aiba cel putin 1.02 MeV energie. Orice energie mai mare de 1.02 MeV devine
energie cinetica impartita intre electron si positron.
A treia metoda: producerea pereche. Cand o gamma de inalta energie trece sufficient de
aproape de un nucleu greu, radiatia gamma dispare complet, si sunt formati un electron si
un positron. Pentru ca aceasta reactie sa aiba loc radiatia gamma originala trebuie sa aiba
cel putin 1.02 MeV energie. Orice energie mai mare de 1.02 MeV devine energie cinetica
impartita intre electron si pozitron.
Probabilitatea de producere pereche creste semnificativ pentru energiile mai inalte de
radiatie gamma.

Atenuarea radiatiei in regim distribuit (ciocnirile sunt inlocuite cu

atenuare continua)
Se considera o raza plana din particule neutre si de densitate I0 incidenta normal la o
suprafata dintr-o foaie densa. Deoarece particulele trec prin foaie au loc interactii cu
materialul. De interes in multe situatii este intensitatea I0(x) de particule neatenuate si la
inaltimea x in foaie, La niste distante x in foaie, unele particule neatenuate sufera
interactii pentru prima oara deoarece ei trec urmatoarea distantza x, in acelasi timp
reducand intensitatea razei de ciocnire la x, I0(x) catre valori mai mici I0(x+x) la
distanta x+x. Probabilitatea ca o particular sa interactioneze de-a lungul lui x este:

Solutia pentru intensitatea de interactie este:

Probabilitatea P(x) ca o particular san u interactioneze in timpul deplasarii pe distanta x

este:

Distanta de parcurgere medie inainte de interactie

Pe baza rezultatelor de mai sus probabilitatea pentru cat de departe particular neutronica
parcurge inainte de a avea vreo interactie poate fi derivate.
Fie p(x)d(x) probabilitatea ca o particular sa interactioneze pentru prima oara intre x si
x+dx. Atunci
p(x)d(x)={probabilitatea particulei de a parcurge distanta x fara interactie}x
{probabilitatea in urmatorul dx}

=
Este de precizat ca
distributiei functiei.

pentru a se putea stabili un camp de probabilitate al

Aceasta distributie probabila poate fi folosita pentru a gasi distanta medie x parcursa de
o particula neutronica aflata in fatza primei interactii, Media lui x este:

Aceasta distantza de parcurgere inainte de a avea vreo interactie 1/ t este numita

lungimea medie a traseului liber
t - coeficientul de atenuare liniara medie

La trecerea unui fascicol de radiaie nuclear gamma prin substan, acesta se

atenueaz datorit unor procese elementare de interacie:
- efect fotoelectric
- mprtiere Compton
- generare de perechi
Legea de atenuare a intensitii fascicolului de radiaie gamma care strbate o
anumit grosime x de substan omogen este de tip exponenial:

I ( x ) = I 0 e x
unde I0 este intensitatea fascicolului neatenuat, iar coeficientul liniar de atenuare,
t, este aditiv, nglobnd coeficienii corespunztori fiecrui proces elementar:

t = f + c + g

[m-1]

Ponderea relativ a celor trei procese n funcie de energia radiaiei este dat
n figura.
Prin logaritmarea relaiei I(x) se obine:
ln

I0
= x
I ( x)

care reprezint o dependen liniar de tipul:

y=ax+b
din care se poate exprima valoarea coeficientului liniar de atenuare
=a
Conceptul de grosime la jumatate
Scutul impotriva fotonilor sau neutronilor, un concept convenabil este a unei jumatati din
grosime x1/2 numita grosimea unui mediu ceruta de o radiatie incidenta pentru a suferi o
interactie.
De notat analogia la dezintegrarea radioactive, unde constanta de dezintegrare este
inverse duratei medii de viatza a radionuclidelor.

De asemenea, pentru un material atenuator dat, prezint interes coeficientul

masic de atenuare:

m =

[m2kg-1]

unde este densitatea materialului, i respectiv grosimea de njumtire, care

semnific aceea grosime de material care reduce la jumtate intensitatea iniial
a fascicolului:
Pentru ca intensitatea radiatiei neimprastiate sa fie redusa la o jumatate din valoarea ei
initiala, avem:

De unde gasim:

x1 =
2

ln 2

[m]

A se nota din nou similaritatea cu injumatatirea duratei de viata a dezintegrarii

radioactive.

Radiatie imprastiata
Daca o particular intra in coliziune, ea nu este in mod necesar si absorbita. Unele
particule chiar interactionand cu mediul, se imprastie si isi schimba nivelul de energie si
directia de deplasare.
La orice distanta x intr-o foaie de atenuare populatia de particule de radiatie consta in
doua: neciocnite si ciocnite (imprastiate).
In unele situatii particular pentru radiatia fotonilor , campul total de radiatie (cu ciocniri
si fara ciocniri) poate fi obtinut din intensitatea inainte de ciocnire astfel:

Unde B(x) este un factor de corectie determinat de calcule ale radiatiei mult mai elaborate
si a carui valoare este tabelata. In acest fel campul de radiatie poate fi obtinut de la o
simpla calculatie a campului de radiatie neimprastiat.
Sectiuni transversale microscopice
Coeficientul liniar i(E) depinde de tipul de energie al particulei incidente, de tipul
interactiei I, si de compozitia si densitatea mediului. Una sau mai multe cantitati, care il
determina pe este densitatea atomilor sau atomilor tinta din material.. Pare resonabil ca
sa fie proportional cu densitatea N a atomilor tinta, care este:

unde i este o constanta de proportionalitate independenta de N. este densitatea de masa

a mediului. Na este numarul lui Avogadro, si A este masa atomica a mediului.
Constanta de proportionalitate i este numita sectiunea transversala microscopica
pentru reactia i, si are unitatea de masura a ariei. Este adesea interpretata ca fiind aria
transversala efectiva expusa de catre atomul tinta pentru particula incidenta. Pentru o
interactie data.

Vederea lui ca o probabilitate de interactie pe unitatea diferentiala de lungime a

drumului, normalizata la un atom tint ape unitatea de volum, evita niste concepte dificile
in timp ce accentueaza natura statistica a procesului de interactie.
Datele pe sectiunea transversala si coeficientii liniari de interactie, in special pentru
fotoni, sunt frecvent exprimate ca proportionale cu i si invers proportionale cu
densitatea , numit coeficientul de interactie al masei pentru reactia i.

Din acest rezultat vedem ca

i
este o proprietate intrinseca a mediului, independenta de

densitate.
Aceasta metoda de prezentare a datelor este folosita mai mult pentru fotoni decat pentru
neutroni, in parte pentru ca datorita unei largi varietati de de materiale si unui larg sir de
variatie a energiei,

i
este numai slab de natura mediului ce interactioneaza.

Pentru composite sau amestecuri omogene, coeficientul liniar de interactie a masei pentru
interactii de tip I sunt respective:

Calcularea ratei de interactie a radiatiei

Densitatea fluxului
Pentru a cuantifica puterea unui camp de radiatie, putem folosi o serie de masuratori.
Pentru simplitate, ne asumam initial toata radiatia de particule miscandu-se cu aceeasi
viteza v si campul de radiatie fiind constanta in timp.
Pentru un fascicul de raze paralele, putem folosi notiunea de intensitate a radiatiei, ca o
masura a campului de radiatie in fascicul.

Totusi particulele se deplaseaza in foarte multe directii, asa ca conceptual de intensitate a

fasciculului de raze isi pierde din tarie. O posibilitate de masurare a unui camp de radiatie
multidirectional este densitatea particulelor de radiatie n(r) la pozitia r, numarul de
particule de radiatie intr-o diferenta de volum la distanta r.
O alta masurare, si una care este foarte utila pentru calcularea ratei de reactie, este fluxul
de densitate de particule:

(r)=vn(r)

(1)

Rata densitatii de reactie

De la conceptul de densitate de flux si sectiune transversala, putem acum calcula
densitatea de interactii. In special, fie R i (r) numarul acelui i tip de interactie pe unitatea
de timp care se intampla in unitatea de volum la r.

Pentru interactiile intre neutroni,

(2)
este mai usual folosit decat i deci densitatea

tipului I de interactii intre neutroni este

(3)

Generalizarea fluxului de radiatie ca functie de energie sit imp

In general, densitatea particulelor de radiatie la anumite pozitii r sunt functiide energie si

timp.
Definim densitatea de particule n(r,E, t) ca n(r,E, t)dVdE ca fiind numarul de particule
intr-o unitate diferentiala de volum la distanta r cu energia E+dE la timpul t.
(r,E, t)dE=v(e)n(r,E,t)

(4)

Rata densitatii de interactii mediu va fi

(5)
Avand rata densitatii de interactii, se poate defini numarul fisiuni in tervalul (t1,t2)
10

(6)

Interactiunea fotonilor
Fotonii cu energii intre 10eV si 20MeV sunt importanti in studiul radiatiiilor si analiza
lor. Pentru acest interval de energie numai efectul fotoelectric, productia pereche si
mecanismul de interactie al imprastierii Compton sunt semnificative. Cu acestea trei,
efectul fotoelectric predomina la energii joase ale fotonilor.
Productia pereche este importanta numai pentru fotonii de inalte energii. Imprastierea
Compton predomina la energii intermediare.

Efectul fotoelectric
In efectul fotoelectric un foton interactioneaza cu un atom, resultand emisia unui fotoelectron, usual din stratul K al atomului. Desi diferenta intre energia fotonului E si
energia de legatura Eb este distribuita intre electron si atomul de recul, virtual toata acea
energie este pastrata ca energie cinetica de catre foto-electron ca urmare a masei mici
comparative. Astfel:
Ee=E-Eb

Imprastierea Compton
In procesul cunoscut ca imprastierea Compton, un foton este emis de catre un electron
liber.
Energia E a fotonului emis este:

(7)
Unde coss este unghiul de emisie al fotonului, si mec2 este energia restului de masa al
electronului, de 0.511 MeV sau 8.1871x 10-14 J.
Sectiunea totala transversala, pe un atom cu Z electroni, bazata pe aproximatia unui
electron liber, este data de catre formula Klein-Nishina:
11

(8)
Aici =mec2/E o cantitate adimensionala si re este raza electronului clasic.
Valoarea lui re este este data de:

(9)
Unde 0 este permitivitatea vidului.
Incoerenta sectiunilor transversale de emitere pentru electronii legati

Ecuatiile (7) si (8) sunt pentru imprastiere de la electronii liberi extrasi cand energia
cinetica a electronului de recul este comparabila cu energia sa de legare in atom. Modele
semiempirice mai complicate trebuie folosite cand pentru a evalua incoerentza sectiunii
de imprastiere notata ca inc
Imprastiere coerenta
In competitie cu incoerenta imprastierii fotonilor de catre electroni individuali este
imprastierea coerenta Rayleight de catre electronii unui atom in mod colectiv. Atata timp
cat momentul de recul in interactia Rayleight luat de catre atom ca un intreg, energia
pierduta a fotonului gamma esten joasa iar unghiul de imprastiere este mic. Ca exemplu,
pentru 1 MeV de fotoni impastiati coerent din atomii de fier, 75% din fotoni sunt
imprastiati inauntrul unui con de mai putin de 40 de unghi divizat n doua [Hubbell 1969].
Deoarece este apparent din figura 1 o sectiune de imprastiere coerenta se poate ca sa se
depaseasca mai mult incoerentza sectiunii de imprastire in special pentru energii joase ale
fotonilor si de materiale cu Z mare. Oricum, din cauza efectului minimal pe energia
fotonului si directiei, si din cauza ca coerenta sectiunii transversale de imprastiere este cu
mult mai mica decat sectiunea transversala pentru efectul fotoelectric, este usual sa
ignoram imprastierea Rayleight in calcularea scutului de radiatii, in special cand efectul
de de legatura a electronilor este ignorat.

12

Graficul Sectiune transversala - energie [MeV]

Comparatia pentru sectiunea transversala de imprastiere: efectul fotoelectric si producerea-pereche pentru
interactiunile fotonilor (Shultis si Faw, 1966)

Productia pereche
In acest proces, fotonul incident cu energia E este complet absorbita si in acel loc apare o
pereche positron electron. Interactia este indusa de catre un camp electric puternic in
vecinatate de nucleu si are un prag de energie a fotonului de 2mec2 (=1.02 MeV). Este
posibil ca fenomenul sa fie indus de campul electric a unui electron (productie tripla)
pentru care in acest caz energia este 4mec2.
In acest caz nucleul achizitioneaza un moment indeterminat dar energia cinetica
achizitionata este neglijabila.

(10)

13

In care E+ si E- sunt energiile cinetice a pozitronilor si electronilor respective. La o prima

aproximatie sectiunea transversala totala atomica a productiei pereche variaza cu Z2.
Sectiunea transversala creste cu energia fotonica, preluand o valoare constanta la o
energie inalta. Electronul impreuna cu fotonul au directii nu departe de directia fotonului
incident (desi ei apar separate de radiani azimutali fata de directia fotonului) Ca o
aproximatie unghiul positron electron cu respectarea directiei incidente a fotonului este
mec2/E radiani.
Soarta pozitronului este anihilarea intr-o interactie cu un electron ambiental, in general
dupa incetinirea la practice zero a energiei cinetice. Rezultatul procesului de anihilare
este producerea a doi fotoni deplasandu-se in directii opuse, fiecare cu energia mec2.

Coeficientii de atenuare a fotonilor

Coeficientul de atenuare liniar fotonic este in limita distantelor mici probabilitatea pe
unitate de distanta a unei deplasari unde fotonul gamma sufera orice interactie
semnificativa. Pentru un mediu specificat efectul coeficientului total de atenuare este:

(11)
unde N=Na/A este densitatea atomica. A se remarca faptul ca imprastierea coerenta
Rayleight si alte efecte minore sunt excluse din aceasta definire.
Coeficientul masei de interactie:

(12)

Corectia pentru radiatia secundara

Cand un foton interactioneaza cu material nu toata energia fotonilor este transferata in
mediul local.Fotonii secundari ( de fluorescenta, fotoni imprastiati Compton, anihilarea
fotonilor si bremsstrahlung) sunt produsi si circula continuu in mediu eventual
depozitand energia lor in puncte scoase departe de zona originala de interactie.
Pentru a permite calcularea usoara a energiei depozitate a fotonilor cu diversi coeficienti
de interactie este definit coeficientul total ca fiind / parte din energia fotonuluicare nu
scapa din spatial de interactie ca diverite tipuri de fotoni secundari.
Foarte utilizat este coeficientul liniar de absorbtie a energiei:

14

(13)
Unde f este fractiunea de energie E a fotonului incident care este transferata particulelor
secundare incarcate si ca consecinta transferata mediului prin ionizare si interactii de
excitare.

Interactii neutronice
Procesele de interactie a neutronilor cu materia sunt fundamental diferite de interactiile
fotonilor.
In timp ce fotonii interactioneaza cel mai adesea cu electronii atomici neutronii
interactioneaza essential numai cu nucleul atomic. Sectiunea transversala ce descrie
variatia interactiilor neutronice sunt de asemeanea foarte diferite fata de fotoni

Comparatia coeficientilor de masa totala de interactie, fara imprastiere coerenta,

pentru 4 materiale de protectie

de electronii atomici, neutronii interactionand essential numai cu nucleele atomice.

Sectiunile transversale ce descriu interactiile neutronilor sunt de asemenea diferite fata de
cele ale fotonilor. Sectiunea transversala neutronica nu numai ca variaza rapid cu energia
15

incidenta a neutronului, dar de asemenea poate varia haotic de la un element la altul si

chiar intre izotopii aceluiasi element.
Descrierea interactiei neutronului cu nucleul implica interactii complexe intre toti
nucleonii din nucleu si neutronul incident, si ca consecinta teoriile fundamentale care pot
predictiona variatia sectiunii transversale neutronice pe orice traseu stabilit sunt inca in
lipsa. Ca rezultat toate datele despre sectiunile transversale sunt empirice in natura, cu
mici referinte date de interpolarile dintre diferite energii sau izotopi.
De-a lungul anilor multe compilatii a sectiunii transversale a neutronilor au fost generate,
si cel mai extins ca evalaure a fisierelor de date nucleare (evaluated nuclear data files - ENDF)
[Kinsey, 1979 ; Rose si Dunford 1991], contineasa multa informatie incat computerele sunt folosite sa
proceseze aceste librarii de sectiuni transversale pentru a extrage sectiunile transversale sau datele
pentru o interactiune a unui neutron in particular.
Chiar cu aceasta cantitate mare de informatii despre sectiunile transversale valabile pentru neutroni,
acolo sunt inca regiuni de energie si interactii speciale pentru care sectiunile transversale sunt
cunoscute putin.
De exemplu, sectiunea transversala care etaleaza brusc scaderea chiar daca neutronul isi schimba usor
energia sau sectiunea transversala pentru interactii care produc energetic fotoni secundari sunt evident
o preocupare in problemele protectiilor si adesea inca nu sunt cunoscute la o acuratete suficienta
pentru a indeplini prcis calculele la penetrarea profunda a protectiilor.

16

Relatiile conducand la definirea a variati coeficienti de depozitare a energiei pentru fotoni

a) Depozitul de energie pentru fotoni energetici implicate in interactii intr-un volum de
material. b) Formulele pentru energia pe unitatea de masa de material intr-un volum,
corespunzand pentru diferite variatii de energie din a). c) Coeficientii liniari definiti de
catre proportionalitatea lor cu relatia energie masa din diagrama a) si b)
Clasificarea tipurilor de interactii
Din multele interactiuni posibile neutron nucleu numai unele sunt de procupare in
calculele de protectie la radiatie. Interactiile de foarte mare energie pot produce multe si
variate particule secundare: oricum, energiile cerute pentru astfel de interactii sunt cmult
deasupra energiile intalnite la neutroni in mod comun, si de aceea aceste tipuri de
interactii pot fi neglijate aici. Similar, pentru neutronii de joasa energie multe interactii
complexe sunt posibile Imprastierea Bragg pentru imprastierea din cristalele plane,
excitatia fotonica din cristale, imprastierea coerenta din molecule din care nici una nu
este importanta in scutul de neutroni sau in problemele de dozimetrie.

17

Asa cum este sumarizat in mai jos reactiile de principala importanta pentru aplicatiile de
scut de radiatie sunt absorbtia reactiilor reactiile de imprastiere la energii inalte cu
asocierea variatiilor a distributiilor de unghiuri.

Interactii de inalta energie: 1 eV < E < 20 MeV

Sectiuni transversale de imprastiere elastica
Distributia unghiulara de imprastiere inelastica a neutronilor
Imprastiere inelastica a sectiunilor transversale
Distributia unghiulara de imprastiere elastica a neutronilor
Fotoni gamma scursi din imprastierea inelastica a neutronilor
Sectiunile transversale de absorbtie la rezonanta
Interactii de joasa energie: <1 eV
Sectiuni transversale de absorbtie de regim termic mediu
Scurgere de neutroni captura de fotoni gamma
Sectiuni transversale de fisiune si asociere de fotoni gamma si neutroni scursi

Sectiunea transversala totala, care este suma sectiunilor transversale pentru toate
sectiunile posibile, da o masura a probabilitatii ca neutronii de energie certa va
interactiona in unele maniere cu mediul. Componentele sectiunii totale pentru absorbtie
siinteractiile de imprastiere sunt usual de prima preocupare pentru analiza e scut. Cand
sectiunea transversala totala este mare, probabilitatea unor tipuri de interactii este mare si
astfel sectiunea totala care este cel mai usor masurabila sic el mai larg raportata, da cel
putin o indicatie a regiunilor de energie a neutronilor din care interactia unui neutron
trebuie investigate in cele mai mari detalii.
Sectiunea transversala totala desi variaza de la nuclide la nuclide si cu energia neutronica
incidenta, are proprietati commune certe. Pentru clasificare, nuclidele sunt usual divizate
in 3 categorii largi: nuclee usoare cu numar de masa A<25; nuclee intermediare; nuclee
grele cu numarul de masa A>150. Sectiunea totala pentru fiecare categorie este
prezentata in figura 1. Sectiunile transversale termice pentru o serie de izotopi importanti
sunt date in fig. 2.

18

Sectiunea transversala totala neutronica pentru aluminiu calculata folosind NJOY procesare ENDF

19

Sectiunea transversala totala neutronica pentru fier calculata folosind NJOY procesare ENDF

20

Sectiunea transversala totala neutronica pentru grafit calculata folosind NJOY procesare ENDF

21

Sectiunea transversala totala neutronica pentru uraniu calculata folosind NJOY procesare ENDF. Peste 4
KeV rezonantele nu sunt rezolvate mai departe si numai comportamentul sectiunilor transversale medii sunt
aratate

22

Pentru nuclee usoare sectiunea transversala la energii joase <1 KeV variaza aproximativ
dupa legea:

(14)
Unde E este energia neutronului, 1 si 2 sunt constante, si reprezinta imprastierea
elastica respective captura radiativa.
La energii mai inalte rezonanta ce apare este evidenta (KeV la MeV). Pentru toti nuclei,
numai hidrogenul si izotopii sai de deuterium nu etaleaza rezonanta. Pentru ambii izotopi,
sectiunea transversala la peste 1 eV este aproape constanta pana la 1 MeV, peste care
descreste cu cresterea energiei.
La energii inalte de departe cea mai importanta interactie a neutronului este procesul de
imprastiere.
In majoritatea situatiilor de interactii (n, p) si (n, ) care produc particule incarcate, poate
fi de importanta cand elemente usoare sunt implicate. In regiunea de MeV, reactiile (n,)
a sectiunilor transversale Be, N, si O sunt apreciabile fractiuni din sectiunea transversala
totala si pot depasi contributia imprastierii inelastice.
Aceasta situatie este probabil reala pentru cele mai multe elemente usoare, desi numai
partial datele sunt valabile.
Pentru nuclee grele si intermediare interactiile cu emisii de particule incarcate sunt cel
mult cateva procente din sectiunea transversala totala de interactie inelastica si usual sunt
ignorate.

Sectiunile transversale de fisiune

De un special interes in proiectarea reactorilor nucleari sunt sectiunile transversale de
fisiune pentru izotopii grei. Izotopii fisionabili sunt aceia care pot suferi fisiunea chiar
absorbind un neutron termic. Trei izotopi fisionabili sunt importanti: 233U, 235U, si 239Pu.
Sectiunile transversale totale si de fisiune pentru cel mai important izotop fisionabil de
uranium 235U sunt prezentate in figura.

23

Sectiunea transversala totala neutronica pentru 235U calculata folosind NJOY procesare ENDF

Izotopii fisionabili sunt cei care pot fi facuti sa fisioneze chiar cu absorbtia unui neutron
cu suficienta energie cinetica inalta.
Cei mai grei izotopi sunt aceia fisionabili ; oricum, numai putini vor fi gata de fisiune
chiar cu absorbtia unui neutron cu energia in jurul a 1 MeV, comparabil cu energia de
fisiune neutronica. Sectiunea transversala de fisiune pentru trei izotopi fizionabili sunt
prezentati in figura.

24

Sectiunile transversale rapide pentru trei izotopi fisionabili de uranium bazate pe NJOY procesare de
catre ENDF/B

Atenuarea particulelor incarcate

In primul rand particulele incarcate rezultand din interactiile dintre neutroni si fotoni sunt
responsabile pentru efectele de radiatie ca principala preocupare, din motive biologice,
chimice, si de schimbari structurale.
In al doileea rand detectia si masurarea de fotoni sau neutroni sunt aproape intotdeauna
afectate prin interactii care produc particule secundare incarcate.. Intradevar, unitatea
Roentgen de expunere fotonica este determinate in termini de ionizare produsa de
electronii secundari.
In al treilea rand, cunostintele despre o serie de particule incarcate conduc direct la
determinarea grosimii scutului necesar pentru a le stopa, sau extinderea regiunilor de
atentie in care ei pot cauza efecte biologice.

Mecanisme de interactie
Particulele incarcate cum ar fi beta, alpha si fragmentele de fisiune sunt radiatii de
ionizare directa si interactioneaza cu mediul ambiant in mod direct prin fortele
electromagnetice de distante lungi.
In consecinta, particulele incarcate interactioneaza cu electronii atomilor ambianti
interactionand simultan cu electroni multipli.

25

Aceste interactiuni primar cauzeaza electronii atomilor aflati in calea particulelor sa sara
intr-o stare excitata ori sa fie scosi din atom creand perechi de ioni.
Particulele incarcate de o energie initiala au o distanta maxima sau un interval in care sa
circule prin mediu, dupa care ele devin incorporate in mediu.
De asemenea, daca energia particulelor incarcate este sufficient de mare sau masa
particulei este sufficient de mica, particulele incarcate vor pierde energie prin emisie de
radiatie electromagnetica numita bremsstrahlung (radiatie de spargere).

Particulele incarcate grele

Masa unei particule alfa este de 7000 ori mai mare ca a unui electron. O importanta
caracteristica a particulelor alfa este ca deplasandu-se prin mediu, traiectoria lor este o
linie aproape dreapta daca nu sunt deviate de catre nuclee.
Distanta de deplasare a unei particule grele incarcate prin mediu inainte de a fi stopata nu
este o cantitate precisa datorita naturii statistice a interactiilor cu particulele din mediui si
a unghiurilor mari de deviatie la sfarsitul traseului. Practic, la sfarsitul traseului are loc
zbaterea particulei inainte de orpire (straggling effect).
O serie de masuratori ale intervalului pot fi facute. Se defineste un R ca valoare medie,
ca fiind distanta la care energia particulelor este injumatatita. Aceasta este maximumul
curbei diferentiale de intensitate au curba derivate dI(s)/ds. Sirul poate fi luat ca Rc , sir
extrapolate, care este valoarea obtinuta in tangenta la curba in punctual de inflexiune.

26

Fractiune de particular alfa care penetreaza o distanta s. linia punctata arata derivata dI(s)/ds si este curba
de zbatere, un rezultat al unghiului mare de imprastiere in apropierea sfarsitului deplasarii particulei, si
fluctuatiile statistice in numarul de interactiuni necesare pentru a absorbi energia initiala a particulei.

Particule incarcate (beta)

Particulele beta (electronii sau pozitronii) produc de asemenea numeroase ionizari si
excitatii electrice la deplasarea prin mediu. Cele mai multe interactii sunt ciocniri
acompaniate de mici pierderi de energie.
Particulele beta avand aceeasi masa cu electronii din mediu pot suferi mari unghiuri de
imprastiere producand electroni secundari cu mari unghiuri de recul.
Traseul particulelor alfa prin mediu este departe de a fi linie dreapta.

Traseul a 30 electroni de peste 50 KeV intr-o sursa izotropica de apa, prezentate ca proiectie simpla intr-un
plan.

27

Traseul a 30 electroni de peste 1 MeV intr-o sursa izotropica de apa, prezentate ca proiectie simpla intr-un
plan.

28

Bibliografie
J. K. Shultis , R. E. Faw Fundamentals of Nuclear Science and Engineering, 2002
DOE Fundamentals Handbook Nuclear Physics and Reactor Theory, 1993
N. Ashby, S. C. Miller Principles of Modern Physics, 1970
Traian Cretu Fizica generala, 1984
I. M. Popescu Fizica, 1984

29