Facilitarea Neuroproprioceptiva in Asistenta Kinetica Vasile Marcu Si Corina Matei

K.AJI.
UNIVERSITATEA DIN ORADEA

fluiuM DHffl
CMMJ
Editura Universitatii din Oradea
- 2005 -
Coordonatorii volumului:
Prof. univ. dr. Vasile Marcu
Asist. univ. drd. Corina Matei
Prezentul volum contine referate din cadrul programelor de pregatire a

doctoranzilor prezentate la Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport,
Bucuresti.
Fiecare autor isi asuma responsabilitatea pentru continutul textului

inclus in volum.
EDITURA UNIVERSITATII DIN ORADEA

EDITURA ACREDITATA DE CNCSIS IN 2001
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta
kinetica / coord.: prof univ. dr. Vasile Marcu, asist.
univ. drd. Corina Matei. - Oradea : Editura
Universitatii din Oradea, 2005 Bibliogr.
ISBN 973-613-940-9
I. Marcu, Vasile (coord.)
II. Matei, Corina (coord.)
Tehnoredactare
Coperta:
Balaj Alin
si corectura: Corina Matei
CUPRINS
I. FACILITAREA NEUROPROPRIOCEPTIVA IN ASISTENTA

KINETICA
Mircea CHIRI AC
Abrevieri .......................................................................................... 8
Scurt istoric al dezvoltarii tehnicilor de facilitare neuroproprioceptiva ......... 9
1. FACILITAREA ...................................................... ....................... 10
1.1.
Terminologie. Definitii ...................................................... 10
1.2.
Motricitatea reflexa ......................................................... 11
Clasificarea facilitarilor ............................... .................... 16
1.3.
2. TEHNICILE DE FACILITARE NEUROPROPRIOCEPTIVE ............................
2.1. Tehnici FNP cu caracter "excitator" ....................................... 21
2.2. Tehnici FNP cu caracter "inhibitor" ..................................... 23
2.3. Tehnici FNP cu caracter general
............................................ 26
3. ELEMENTELE DE FACILITARE .......................................................... 28
3.1. Elemente proprioceptive ..........
......................................... 28
3.2. Elemente exteroceptive ...................................................... 29
3.3. Elemente combinate proprio- si exteroceptive ......................... 32
3.4. Elemente telereceptive .......................................................
3.5. Elemente interoceptive ....................................................... 33
4. SCHEMELE DE FACILITARE ............................................................. 34
4.1. Generalitati ...................................................................... 34
4.2. Diagonalele pentru cap-gat ................................................. 38
4.3. Diagonalele pentru omoplat ............ ..................................
4.4. Diagonalele pentru membrele superioare .............................. 40
4.5. Diagonalele pentru centura pelvlana ..................................... 43
4.6. Diagonalele pentru membrele inferioare ................................ 45
4.7. Diagonalele trunchiului .......................................................
4.8. Scheme combinate ............................................................
4.9. Consideratii finale
........................................................... 50
5. COMBINAREA FACILITARILOR PERIFERICE CU FACILITARILE DE TIP
CENTRAL
................................................................................................
53
5.1. Metoda Brunnstrom ...........................................................
Principii
generale
pentru
facilitarea
functiilor
motorii
...............
5.2.
-II.Corina
OPTIMIZAREA
MATEI
MOTOR
3 ...............................................
BIBLIOGRAFIE
1.INTRODUCERE
2.
OPTIMIZAREA
5.3. -CONTROLULUI
1.1.
controlului
1.2.
Delimitari
Metode
Consideratii
.................................................................................
CONTROLULUI
...................
motor
specifice
conceptuale
.....................................................................
generale
de
.........................................................
tratament
privind
........................................................
MOTOR
echilibrul
pentru
membrul
corpului
superior
- componenta
61
63
...........
65
a 57
59
20
32
39
48
50
53
62
63
68
2.1. Control motor - generalitati ..............................................

2.2. Etapele controlului motor .......................................... .....
2.2.1. Mobilitatea si stabilitatea ......................................
2.2.2.
Bazele anatomo-fiziologice ale mobilitatii si stabilitatii
71
........................
Mobilitatea controlata...................... ..................
2.2.3.
2.2.4.
Abilitatea ......................................... ...............
2.3. Formarea controlului motor ....................... ............. ......
2.4. Strategii pentru optimizarea controlului motor....................... 80
2.5. Secventele normale de dezvoltare neuro-motorie ................. 83
2.6. Erori in controlul motor ..................................................... 88
2.7. Probleme generale ale evaluari echilibrului ......................... 89
ORGANIZAREA
SI DESFASURAREA CERCETARII
3.
........
....................... 92
3.1. Organizarea cercetarii .................................................
92
3.1.1. Ipoteza cercetarii
.. ............................................. 92
3.1.2. Obiectivele si sarcinile cercetarii .............................. 92
3.2. Desfasurarea cercetarii .................................................... 93
3.2.1. Aspecte spatio-temporale ale cercetarii .................... 93
Esantionarea si evaluarea pacientilor cuprinsi in cercetare
3.2.2.
93
3.2.3. Evaluarea reactiilor de echilibru din asezat ca metoda
de cercetare ................................................................ 95
4. ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR ................................... 97
5. CONCLUZII SI PROPUNERI ........................................................... 100
ANEXE .......................................................................................... 102
BIBLIOGRAFIE.. ............................................................................ 104
III. TEHNICILE F.N.P. IN RECUPERAREA KINETICA A BOLNAVILOR

CU AFECTIUNI DEGENERATIVE ALE COLOANEI VERTEBRALE
-Vasile PANCOTAN
Abrevieri ....................................................................................... 106
L INTRODUCERE ............................................................................ 107
1.1. Precizari notionale .......................................................... 107
1.2. Avantajele recuperarii kinetice in reumatologie ..................... 108
2. PROBLEMATICA AFECTIUNILOR REUMATICE DEGENERATIVE ALE
COLOANEI
VERTEBRALE
..................................................................
2.1.Patologia
vertebrale
2.2.
2.3
coloanei
Degenerari
Leziuni
2.2.1.
morfofunctionala
cu
2.3.1.
2.3.2.
2.3.3.
vertebrale
............................................................................
localizare
anatomo-functionala
Segmentul
si deformari
si
Leziunile
pe
deformari
predominanta
segmentele
de
a la
coloanei
anatomo-functionale
miscare
nivelul
la nivelul
sale
articulara
lavertebrale
sau
segmentului
nivel
mobile
tesutului
motosegmentul,
cervical
dorsal
si........
extra-articulara
.............................
ale
osos
motor
.........................
.......................
coloanei
.................
....................
alca112
coloanei
unitate
vertebrale
a110
120
122
113
120
110
69
74
105
cu localizare predominanta la nivel lombar ........................ 123
3. TEHNICILE DE FACILITARE NEUROMUSCULARA PROPRIOCEPTIVA ..... 128

3.1. Generalitati ..............................................
....................
3.2. Controlul motor ............................................................. 129
3.3. Controlul muscular .........................................................
3.4. Coordonarea .............................................. ................. 134
3.4.1. Incoordonarea..................................................... "5
3.4.2. Antrenarea si refacerea coordonarii ......................... "6
3.5. Tehnici FNP generale ...................................................... "7
3.6. Tehnici FNP specifice
.......................................................
Tehnici
pentru
promovarea
mobilitatii ......................
3.6.1.
3.6.2.
128
131
140
Tehnici pentru promovarea stabilitatii ..................... tTl
3.6.3. Tehnici pentru promovarea mobilitatii controlate .......

3.6.4. Tehnici pentru promovarea abilitatii .......................
4. METODA KABAT ........................................................................
4.1. Principiile metodei Kabat de facilitare neuroproprioceptiva ......
4.2. Diagonalele pentru cap-gat ......... ...................................
4.3. Diagonalele pentru omoplat .............................................
4.4. Diagonalele pentru membrele superioare ........................... "0
4.5. Diagonalele pentru centura pelviana .................................. 152
4.6. Diagonalele pentru membrele inferioare .............................
4.7. Diagonalele trunchiului ................................................... 154
4.8. Scheme combinate ......................................................... "5
5. STUDIUL COMPARATIV PRIVIND EFICIENTA METODEI WILLIAMS IN
ASOCIERE CU METODA KABAT IN AFECTIUNILE DISCALE DEGENERATIVE
ALE COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE JOASE ................................... 156
5.1. Ipoteza de lucru...................................................... ..... 156
5.2. Material si metoda ......................................................... 156
5.3. Discutii .. ..................................................................... 168
6. CONCLUZII.. ............................................................................ 169
BIBLIOGRAFIE ... ...... ................................................................. 1
IV. TEHNICI DE FACILITARE NEUROPROPRIOCEPTIVE

LA BOLNAVII NEUROLOGICI
- Irina STANESCU -
145
147
147
149
149
SI APLICAREA ACESTORA
1. INTRODUCERE ........................................................................ 1
1.1.
Delimitari
conceptuale
.....................................................
1 1185
2. ORGANIZAREA
3.
4.
MISCAREA,
SISTEMATIZAREA
PROPRIOCEPTIVA
3.
4.1.
1.2.
3.1.Tehnicile
fundamentale
cu
4.
2.caracter
3.
2.
Designul
Tehnicile
Tehnici
Locul
Metode
CA
general
siSI
BAZA
de
cercetarii
de
......................................................................
utilizate
de
rolul
DESFASURAREA
APLICATE
facilitare
TEHNICILOR
facilitare
facilitare
asistentei
A KINETOTERAPIEI
in.........................................................
cercetare
..........
neuromusculare
neuromusculara
neuromusculara
IN
kinetice
REEDUCAREA
DE..........................................
CERCETARII
..................................................
FACILITARE
in viata
proprioceptive
proprioceptiva
proprioceptiva
.....................................
pacientilor
NEUROMOTORIE
.............................
NEUROMUSCULARA
neurologici...
specifice....
speciale
184198
........
187
197
I
182
17
27
2677
197
74
5. ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR ................................ 201
6. CONCLUZII SI PROPUNERI ............................................... ......... 202

7. BIBLIOGRAFIE .......................................................................... 203
V. CAI, TEHNICI SI METODE IN RECUPERAREA KINETICA IN

ALGONEURODISTROFIE
- Emil ian TARCAU
-
204
1. INTRODUCERE ........................................................................... 205

1.1. Rolul si locul recuperarii kinetice la bolnavii cu
algoneurodistrofie ............................................................ 205
1.1.1.
Kinetologia - stiinta miscarii .................................. 205
1.1.2. Algoneurodistrofia - notiuni generale ....................... 206
2.
CAI, TEHNICI SI METODE IN RECUPERAREA KIN ETICA IN
ALGONEURODISTROFIE ........................................... -..................... 209
2.1. Exercitiul fizic - mijloc fundamental al recuperarii kinetice ....... 209
2.1.1. Aspecte generale ale exercitiilor fizice .......................
209
2.1.2. Clasificarea exercitiilor fizice ................................... 210
2.1.3. Exercitiul fizic terapeutic (kinetoterapeutic) .............. 210
2.1.3.1. Pozitia corpului si a segmentelor acestuia - baza de
pornire in executia exercitilor fizice .................................. 212
2.1.4. Efectele exercitiilor fizice asupra organismului ............ 213
2.2. Tehnici de baza in kinetoterapie .......................................... 215
2.2.1. Tehnici anakinetice (akinetice) ............................... 215
2.2.1.1.
Imobilizarea ...................................................... 215
2.2.1.2.
Posturarea ....................................................... 216
2.2.2. Tehnicile kinetice ................................................. 217
2.2.3. Tehnici kinetice dinamice ....................................... 218
Tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva (FNP) - notiuni
2.2.4.
generale ..................................................................... 220
3. ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII ............. ................ 222
3.1. Designul cercetarii
........................................................... 222
3.2. Ipoteza de cercetare si sarcinile cercetarii ............................ 223
3.3. Evaluarea pacientilor ....................................................... 223
3.3.1. Investigatii radiologice .......................................... 223
3.3.2. Evaluarea durerii si a tulburarilor circulatorii .............. 224
3.3.3. Evaluari functionale. ............................................. 224
3.3.3.1.
mobilitatii
articulare
..............................
224 226
4. CONCLUZII
5.
6.
ANALIZA
BIBLIOGRAFIE
3.4. Programul
SI3.4.2.
3.3.3.3.
3.3.3.2.
3.4.1.
...............................................................................
INTERPRETAREA
................................................................
Tehnici
kinetic
Programul
Evaluarea
Scala
............................................................
de
demobilizare
de
evaluare
REZULTATELOR
fortei
exercitii
musculare
a ............................................
autonomiei
kinetice.
.................................
..................................
..............................
la mers 244
227 227
233
225
237
.................
..........
245
-I
yM
iwlu,
"
111
JO
C)
o
-I
ill
O
liTfc
rt*
; JL
a. k.
-I
M!
Jmhm
111
H|
i
in
m
il
Ml
orl
i-J
Lp
__p
Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac
ABREVIERI
AVC - accident vascular cerebral
CIS - contractie izometrica in zona scurtata
CR - contractii repetate DD - decubit dorsal
DEX - dictionarul explicativ al limbii romane
DV - decubit ventral
FNP - facilitare neuro(musculo)proprioceptiva
IA - inversare agonistica
IL - inversare lenta
ILO - inversare lenta cu opunere
IR - initiere ritmica
IzA - izometrie alternanta
MARO - miscare activa de relaxare-opunere
PI - pozitie initiala
PR - progresie cu rezistenta
RC - relaxare - contractie
RO - relaxare - opunere
RR - rotatie ritmica
SI - secventialitate pentru intarire
Sn secventialitate normala
SN - sistem nervos
SNC - sistem nervos central
SR - stabilizare ritmica
TI - timpul 1 (al unui exercitiu terapeutic)
Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac
SCURT ISTORIC AL DEZVOLTARII TEHNICILOR DE

FACILITARE
NEUROPROPRIOCEPTIVA
Herman Kabat, medic neurofiziolog, la sfarsitul anilor 1940, folosindu-se de

de
activitatemodelul
neuromusculara
descris de Sir Charles Sherrington (dar si de studiile
asupra
dezvoltarii
neuromotorii a lui Coghill, McGraw si Gesell, asupra raspunsurilor motorii ale
adultilordesanatosi
facute
Hellebrandt si asupra reflexelor conditionate ale lui Pavlov), pune
bazele
tratamentului
prin
aceste
tehnici de facilitare neuroproprioceptiva.
Pacientii carora le era destinat acest tip de tratament erau cei suferind de
sechele
poliomielita,
carede
pana atunci beneficiau de tratamentul de tip "o miscare, o
articulatie,
un Formula
muschi de la care a pornit Kabat ii apartine "Fiecare om, deci si
pe
rand" (22).
pacient, dispune
de latente, care prin facilitari adecvate pot fi stimulate si activate"
posibilitati
motrice
(o.
In 1946, finantat de industriasul H. Kaiser, Kabat fondeaza la Washington D.C.

Institutul
Kabat-Kaiser.
Accentul se punea la inceput pe aplicarea rezistentei maximale
pe intreaga de miscare, folosindu-se combinatii de miscari apropiate de
amplitudine
schemele
primitive,si de indreptare; astfel, aceste miscari permiteau folosirea a doua
reflexele posturale
componente
ale actiunii musculare precum si efectuarea miscarii concomitent in doua articulatii.
In
1949 suntsi introduse in tratament tehnicile de "stabilizare ritmica" si "inversare
descoperite
lenta".
in 1951
descopera
faptulseca cele mai bune combinatii de miscare sunt cele ce se fac pe
diagonala
si spirala,
care permit
maxima elongare a muschilor "legati" functional, in asa fel incat
reflexul
sa
poata
fi miotatic
aplicat intregii
scheme de miscare. Din 1951 nu s-au mai adaugat
tehnici noi sici aplicatii
doar
combinatii
ale celor de pana atunci, cu centrare din ce in ce mai
mare
pe activitati
functionale.
In 1960 Kabat afirma: "O miscare functionala ia nastere, sau se
dezvolta,
permanent
combinatia modelelordin
de miscare ale extremitatilor si activitatea sinergistica a
trunchiului". (1)
In 1951 se alatura si kinetoterapeuta M. Knott, iar in 1952 kinetoterapeuta D. Voss.

realizeazaAcestea
faptul ca tehnicile FNP sunt mai mult decat un tratament pentru
pacientii cufiind
paralizii
musculare,
un nou model de abordare a exercitiilor terapeutice. in
1954, KabatD.C.
pleaca
Washington
si sedin
stabileste in California, la Vallejo. in 1956, cele doua
kinetoterapeute
publica
prima editie a "Proprioceptive
Neuromuscular Facilitation", reeditata in 1968 si
1985. Activitatea lui Kabat a fost dusa mai departe in centrul din California de catre M.L.
si actualmente de S. Adler, formandu-se in permanenta noi instructori de
Mangold
tehnici de
neuroproprioceptiva.
facilitare
9
1. FACILITAREA
1.1. Terminologie. Definitii
Dupa DEX, Facilitare = inlesnirea, usurarea indeplinirii unei actiuni,
fenomen.producerii unui
Dupa Kabat, facilitare inseamna:
1. promovarea sau grabirea oricarui proces natural;
2. efectul produs in tesutul nervos la trecerea unui impuls, in asa fel incat rezistenta
neuronului
diminuata
si uneste
al doilea stimul produce raspunsul in conditii usurate;
- proprioceptiv inseamna: receptionarea stimulilor de la nivelul tesuturilor
corpului;
- neuromuscular se refera la legatura anatomo-functionala dintre nervi si
muschi.
in consecinta, tehnicile de facilitare proprioceptiva neuromusculara pot fi
ca raspunsul complexului neuromuscular prin stimularea
procedeedefinite
ce grabesc
proprioceptorilor.
Pornind de la o "definire" a facilitarii, ca fiind fenomenul fiziologic care
modifica
excitabilitatea
neuronului (15), dupa M. Cordun "Facilitarea neuromusculara
proprioceptiva
reprezinta usurarea, incurajarea sau accelerarea raspunsului motor voluntar
prin stimularea din muschi, tendoane, articulatii. La aceasta se adauga
proprioceptorilor
stimularea
extero-(7)si
telereceptorilor."
Sherrington a definit conceptul de facilitare prin afectarea excitabilitatii,
respectiv
modificarea
descarcarilor motoneuronilor a (alfa), datorita stimularii nervilor
periferici.Astfel, dupa cum se vede in figura 1. un stimul slab provenit prin fiecare din cele
doua
caiproduce un raspuns reflex de mica amplitudine (raspunsurile din
aferente (a
si b)
partea
stanga-jos
si
respectiv
din mijloc- jos), prin descarcarea produsa de trei motoneuroni, dar
determinasubliminala
o
stimulare
a celorlalti motoneuroni medulari din i vecinatatea
anatomica.
Stimularea simultana a caii a si b determina un raspuns mai mare decat suma
raspunsurilor individuale prin suprapunerea stimulilor subliminali din zonele
neuronale facilitate si declansarea unei descarcari a 11 motoneuroni

msec
.
(fata de 6 motoneuroni, cat ar reprezenta sumarea

\
reflexe separate). Orice stimul care determina o recrutare aditionala de
motoneuroni il consideram stimul excitator iar orice stimul care scade
excitabilitatea
motoneuronilor, "trimitandu-i" din zona de descarcare in zona
subliminala, il consideram stimul inhibitor.
tei/
FACiT.IT
>
raspunsurilor
ARF
-s
0oI\Q sensul
0f< 10,
Fig. 1. Demonstrarea facilitarii (in
excitatiei)
3s
M
C
o 0O
0O
i o10i
0
1.2. Motricitatea reflexa

Miscarea reflexa este realizata prin contractie musculara involuntara (dar
constientizata)
ca
raspuns la
un stimul senzitiv-senzorial
adecvat. Se bazeaza pe arcul reflex, care este
organizat
in
sistem de bucla inchisa, fiecare miscare activa fiind controlata de sistemul aferent
prin feedback.
Arcul
reflex
elementar este format din urmatoarele elemente componente:
- receptorul specific diferentiat sau terminatia nervoasa libera;
- calea aferenta (senzitiva) reprezentata de fibre senzitive (dendrite), care culeg
informatiile
de la si se indreapta catre unul sau mai multi neuroni senzitivi;
receptorii
periferici
transporta
influxul cutanat si proprioceptiv, constient si inconstient provenit
nervos exteroceptiv
de
la receptorii
musculari,
tendinosi, ososi si articulari;
- centrii nervosi, situati in coarnele anterioare ale maduvei spinarii, reprezentati de
y;motoneuronii asi
- calea eferenta (motorie) reprezentata de fibre motorii, respectiv axoni, care transmit
comanda.
Realizarea unei miscari reflexe sau voluntare presupune integritatea cailor
si nervosi corticali si subcorticali, precum si a efectorului
eferente,aferente
a centrilor
muscular.Cel mai simplu arc reflex este reprezentat de reflexul miotatic, format din doi
senzitiv, neuroni:
cu corpulunul
celular situat in ganglionul spinal si altul motor, cu corpul
celular
in
coarnele
anterioare ale maduvei spinarii.
Majoritatea miscarilor reflexe se produc cu participarea mai multor neuroni
intercalari,
de direct proportionala cu numarul acestora.
aceea prezinta
o latenta
Controlul motricitatii, al miscarilor voluntare pe care le executam cu atata usurinta
si uneori
chiar complet
automat, reprezinta o adevarata performanta de computer.
Organismul
acest
controlsi-a
peorganizat
niveluri succesive, adaugand mereu pe scara filogenetica,
odata
cu
evolutia
speciilor, noi niveluri neuronale de integrare, control si comanda.
Controlul medular al motricitatii se face in substanta cenusie medulara, care este
de
integrarezona
a reflexelor
medulare motorii. Desigur ca maduva este continuu
controlataside
centrii ei nu poate fi izolata de acestia, decat pe animalul de
superiori
activitatea
experienta decerebrat.
Semnalele
senzitive de la periferie intra in maduva prin radacinile posterioare. Aici
pot avea doua
destinatii:
a) la acelasi nivel medular sau la unul invecinat, produc un raspuns local:
excitator,
reflex
etc.; facilitator,
b) trec prin maduva spre centrii superiori nervosi sau chiar spre unele niveluri
medulare
mai este
inalte.
Maduva
sediul unor reflexe prin care se realizeaza intreaga activitate motorie
nivel sunt: reflexul miotatic, reflexul de tendon si reflexul flexor (vezi
medular.laAcestea
fig.
2).
aintinderea
motoneuronul
anulospirala,
lant
gaseste
Aceste
fibrelor
nuclear,
doua
aproape
Seextrafusale.
unui
cunoaste
iar
tipuri
care
alfa
muschi
aferenta
numai
se
de
din
faptul
afla
terminatii
Influxul
maduva,
pe
excita
Ha
infibra
ca
zona
pleaca
fusul
fibrele
de
fusala
de
(care
centrala
origine
unde,
de
muscular,
aferente
sunt
cu
pe prin
lant
"terminatiile
fusala
atat
niste
nuclear,
nervul
atip
ceea
fibrei
pleaca
receptori),
Iace,
pleaca
motor
fusale
ceva
secundare"
reflex,
de lade
cand
mai
alcu
muschi
va
radacinii
lasac
periferic
"terminatiile
sunt
declansa
sau
nuclear,
prin
excitate,
eflorescenta
anterioare,
decat
fibrele
contractia
catprimare"
siIaa
sau
1.2.1.
Reflexul
miotatic
("stretch-reflex",
reflexul
de
intindere)
este
singura
cale
monosinaptica
acelui
ajung
se
acelasi
fibrei
Ruffini,
terminatia
determina
de
reintoarce
raspunsuri.
fusale
direct
muschi,
muschi,
care
terminatia
doua
primara.
la
cu
se
la ape
tipuri
unui
care-1sistem
contracta.
senzitivo-motor de 11feed-back. Este reflexul fusului muscular,
caci
intinderea muschiului, respectiv a fusului muscular, creeaza excitatia specifica

cei doi secundara excitata transmite un numar de impulsuri in
receptori.pentru
Terminatia
proportie
directafusului,
cu
gradul
intinderii
transmitere care se continua mai multe minute. Acest efect
este denumit
"raspuns
static", caci semnalul este transmis pe o perioada mai lunga de timp.
Terminatia primara excitata are si ea un raspuns static, dar are si un raspuns
dinamic",
un raspuns
activ siadica
prompt la orice schimbare de lungime a fusului muscular. O
crestere doar
de o in lungime a fusului face ca receptorul primar sa transmita un
fractiune
de micron
numar enorm
de Ia, dar numai atat timp cat lungimea se modifica, impulsurile
impulsuri
pe fibra
scazand rapid
cand s-a oprit; ramane insa un raspuns static, ca la receptorii
variatia
de lungime
secundari.
fusului
faceScurtarea
sa diminue impulsurile din receptorul primar, dar, odata ce scurtarea
inceteaza,
imediatin fibra Ia.
reapar impulsuri
Se poate spune deci ca fibra fusala cu sac nuclear este responsabila de raspunsul
dinamic,
iarde raspunsul static.
cea cu lant
nuclear,
Cele doua tipuri de raspunsuri explica existenta celor doua componente ale
"stretch reflexului".
a) Reflexul miotatic dinamic este declansat de semnalul dinamic emis de receptorul primar,
cand fusul este intins cu intensitate. Semnalul ajunge direct la motoneuronul alfa,
fara sa treaca
prin De aici este imediat comandata contractia reflexa a muschiului
neuronii
intercalari.
intins,
care
il va lui de repaus.
aduce la
lungimea
b) Reflexul miotatic static este generat de semnalele continue ale receptorului static
secundar transmise din fibra fusala cu lant nuclear. El poate determina contractia
musculara
atat este mentinut intr-o excesiva alungire (pentru cateva ore).
timp
cat muschiul
Contractia
cauta sa se muschiului
opuna fortei care intinde muschiul.
Reflexul miotatic negativ apare cand muschiul este brusc scurtat din starea de alungire in
care fusese adus. Este mai mult un reflex inhibitor, static si dinamic, cu efecte
exact
clasic.opuse
Deci,celui
reflexul miotatic negativ se opune scurtarii bruste a muschiului.
Raspunsurile static si dinamic ale fusului sunt permanent controlate de nervii
eferenti
gama.
Exista doua
tipuri
de fibre nervoase gama care se termina in fibrele fusale,
la
distanta
deAsa-zisele
zona
centrala
a lor.
fibre eferente "gama dinamic (gama d)" se termina pe
fibra fusala
cu sac "gama static (gama s)" excita fibra fusala cu lant nuclear (in
nuclear,
iar fibrele
special)
si pe(vezi
cea cusubcapitolul de anatomie). Excitatia transmisa de fibra
sac
nuclear
creste
d
mult
gama
raspunsul
dinamic al fusului muscular, in timp ce raspunsul static este foarte slab
sau chiar transmisa
absent. de fibra gama
Excitatia
s creste raspunsul static. Cand exista o usoara excitatie eferenta
gama, fusul muscular emite impulsuri in continuu.
Fusul muscular este stimulat in doua feluri :
- intinzand muschiul intreg, deoarece odata cu fibrele extrafusale se lungeste si fusul;
dimensiunea
Astfel,
cand
Fusulnormala;
fibrele
muscular
extrafusale
fibrelor
contractarea
actioneaza
musculare
se ca
intind
fibrelor
un "reglator"
intrafusale,
mai
musculare
mult al
decat
in
lungimii
intrafusale
timp
cele intrafusale,
ce
celor
care
fibrele
doua
se afla
extrafusale
tipuri
fusul
la de
va fibre
- prin contractarea
capetele
fibrele
intinde
fi
raman
excitat;
extrafusale
receptorii
musculare.
fusului
ladaca vaintrafusali,
scurteaza mai
excitand
mult decat
fusul. cele intrafusale, fusul va fi inhibat.
Reflexul de greutate . Daca fibrele gama 5 sunt puternic stimulate in asa fel incat reflexul
static sa fie activ, cea mai mica alungire a muschiului determina o puternica si
imediata
contractie
printr-o actiune
de feed-back prompta. Daca, spre exemplu, flectam cotul la 90 si mentinem asa
antebratul, reflexul static al bicepsului este activat; punem in palma o greutate antebratul
va
extinde
cu se
o anumita
amplitudine, marirea acestei amplitudini fiind in functie de
de activitate
agradul
fibrelor
gama, care declanseaza mai mult sau mai putin rapid contractia
bicepsului pentru
mentinerea
antebratului la 90. Daca reflexul static al fibrelor fusului este puternic
princatre
stimularea
de
gama s, nu se va produce miscarea cotului. Un astfel de raspuns
13
a fost numit "reflexul de greutate". Acest reflex asigura fixarea corpului sau a
unor
segmente
in incercarea de a le misca declanseaza instantaneu
anumite
pozitii, iar
contrarezistenta
uneide greutate".
mari
extinderi a datorita
"reflexului
Sensibilitatea acestui reflex poate fi modificata prin schimbarea intensitatii
stimularii
gama fie intins (incordat), fie relaxat (flasc).
s,pozitionand
segmentul
Bucla gama . Din cele de mai sus s-a putut desprinde ca reflexul miotatic nu functioneaza
simplist, pe circuitul fus muscular > fibre Ia > motoneuron alfa > fibra A
alfa
> aplaca
motorie
fibrei musculare extrafusale. Interventia fibrelor eferente gama
s si gama venite
d
la fusul
muscular de la motoneuronii gama din maduva complica in fapt acest reflex.
In 1953, Granit si Kaada, identificand bucla gama, au aratat rolul ei decisiv asupra
activitatiialfa. Bucla gama are urmatorul traseu : motoneuronul gama
motoneuronului
din axon
cornul>
anterior
>
fibrele musculare intrafusale * terminatia anulospirala din fus >
fibrele
Ia > senzitiv spinal > neuroni intercalari motoneuronul alfa.
protoneuronul
Motoneuronii gama primesc in permanenta influxuri din centrii superiori, care le
starea demoduleaza
excitabilitate, stare pe care o retransmit motoneuronului alfa.
Orice semnal trimis de la centrii supraspinali catre motoneuronul alfa excita
simultan
si ceea ce face sa se contracte fibrele musculare extrafusale si
motoneuronul
gama,
intrafusale.
Defaptului ca au un prag de excitabilitate coborat, motoneuronii gama
altfel, datorita
sunt insusceptibili
perma- sa primeasca influxuri de la toti centrii.
nenta
Rolul principal al buclei gama este de a mentine tonusul muscular, deoarece
influxul pornit
de la motoneuronul
gama mentine o stare de contractie a fibrelor musculare
intrafusale
care
intind acolo unde se afla receptorul primar (anulospiral) si
zona centrala
a fusului
astfel, prinIa,fibrele
senzitive
motoneuronul alfa excitat va comanda contractia fibrelor
extrafusale,
a
muschiului
propriu-zis, deci
cresterea tonusului acestuia. Acest circuit este
asemanat cu un "servomecanism"
Bucla gama este deci un circuit facilitator pentru contractia musculara. Exista
insa
si un de autofranare. Acesta a fost descris de Renshow, care a aratat
mecanism
inhibitor
ca,
imediat motoneuronului
ce
cilindraxul
alfa a parasit cornul anterior, se desprinde din el o
colaterala
recurenta,
care
se intoarce
in cornul anterior, facand sinapsa cu interneuronul Renshow,
al carui pe
axon
se
termina
motoneuronul
alfa din axonul caruia s-a desprins colaterala. Circuitul
Renshow
nivelul
deregleaza
descarcare a neuronului motor alfa, scazandu-1 cand devine prea
crescut,
evitandu-se
astfel
difuziunea
anormala a activitatii tonice la toti motoneuronii alfa. Circuitul
Renshow nu
influentat
de este
centrii supraspinali si nici de bucla gama.
Bucla gama pregateste si ajusteaza mereu starea de tonus muscular necesara
miscarilor a dovedit ca orice miscare activa (fazica) este precedata de o
active. Sherrington
pregatire
tonica.
De
la eflorescenta
se
afla
juxtaecuatorial
pe
fibrele
intrafusale
cu lant nuclear),
intercalari
influxul
neuroni
muschilor
intercalari
facilitator
tonici,
si,
prin
pleaca
care
pentru
ei,
influxul
nufibrele
cuseRuffini,
motoneuronul
contractia
mai
ajunge
tipcontracta
IIcare
(Ha)
lamuschiului
motoneuronul
care
in
alfa
cazul
ajung
(circuit
in
respectiv
incare
cornul
alfa
polisinaptic).
intinderea
al(agonist),
anterior,
antagonistului,
muschiului
Pe
facand
dar
acest
prinpe (mai
ales
pemai
cele
sinapse
circuit
intermediul
care
(inervatie
este
multmentinuta
timp.
il este
cu
inhiba
reciproca).
neuronii
condus
altor
Practica a aratat ca acest circuit
14
aferent secundar determina inhibitia
Fig. 2 Sistemul gama si circuitul Golgi

Motoneuron alfa I
Motoneuron
1.2.2.
La
Placa
motor
ie
gama i Neuron
Reflexul de tendon
nivelul jonctiunii
Nerv comun
musculotendinoase
se afla un receptor
Celula
Aferenta gama
"organul
Golgi"
,
de la care pleaca
proprioceptiv Eferen alfa
Renshow
fibre senzitive
de Organ
tip Ib, mai groase, mielinizate. Acest
receptor detecteaza orice schimbare in starea de Golgi
"tensiune" a muschiului,
dupa
cum receptorul proprioceptiv din fusul muscular depisteaza orice schimbare
in
"lungimea"
muschiului.
Modificarea de tensiune musculara determina o puternica excitatie in organul
Golgi,repede
care informatia, pentru ca in urmatoarea fractiune de secunda
va transmite
starea
luisade
excitatie
scada si sa se stabilizeze la un nivel proportional cu tensiunea existenta
in muschi.
intercalar
Semnalele de la organul Golgi ajung in maduva, excitand un singur neuron

inhibitor,intercalar
care, in conexiunea cu motoneuronul alfa, ii transmite acestuia
informatia
inhibitieca aceeasi inhibitie se va referi strict la muschiul de la al carui
motorie. Dedesubliniat
tendon
plecat si nu se va extinde si la muschii invecinati. Neuronul intercalar
stimulula inhibitor,
cu
inhibitordeacatre Hufschmidt "motoneuron delta". Semnalul de la organul
fostroldenumit
Golgi,
afara
de
efectul in
local
medular,
ia si calea tractului spinocerbelos, ajungand la cerebel.
intinderea unui muschi va declansa deci, prin excitatia fusala, o contractie
de
tensiune)(crestere
in acel muschi,
dar concomitent aceasta intindere, marind excitatia in
organul
Golgi, motoneuronului
va
crea
inhibitia
alfa. Uneori, cand tensiunea de contractie a
unui
muschi
devineinhibitor tendinos poate fi atat de intens si brutal, incat sa
extrema,
impulsul
determine
brusca
relaxare a muschiului
- efect numit "reactie de alungire" si considerat ca un
mecanism
proiectiv
impotriva smulgerii tendonului sau desirarii lui.
Reflexul de tendon poate fi considerat ca un servomecanism de control al
tensiunii
muschiului,
dupa cum "stretch-reflex-ul" este un mecanism de feed-back pentru controlul lungimii
muschiului. Pe masura ce tensiunea in tendon creste, vor creste si
impulsurile
inhibitorii
la
organul
Golgi.
Invers, pedemasura
ce tensiunea scade, impulsurile inhibitorii de la
tendon
vorpana
fi totla stingerea lor totala. Disparitia impulsurilor inhibitorii spre
mai mici,
motoneuronul
alfa face
ca acesta sa redevina
activ si sa reinitieze cresterea tensiunii in muschi. Se
apreciaza,
teoretic,
ca
acest circuit inhibitor este modulat de impulsuri sosite de la creier. Aceste semnale
cresc sau
scad
starea
de senzitivitate
a buclei inhibitorii. O crestere a nivelului de senzitivitate face
ca raspunsul
inhibitor
sa fie intens la cele mai mici semnale de la tendon; si invers, cand
modularea
centrala
este reflexului de tendon.
spre
scaderea
senzitivitatii
Servomecanismul de control al tensiunii musculare prin reflexul de tendon face ca
orice
activitateinmuschiul
sa dezvolte numai acea tensiune necesara executiei
respectivei
activitati.
Reamintim ca si celulele Renshow dezvolta un proces de inhibitie care previne
dezvoltarea
unei
contractii, respectiv
a unei tensiuni musculare exagerate.
1.2.3. Reflexul flexor (reflexul nociceptiv) este cel de-al treilea reflex modular al activitatii
motorii. Un stimul senzitiv (in special dureros) la un membru determina
retractia in respectiv.
flexie a Reflexul se produce la animalul spinalizat sau
membrului
decerebrat,
ce denota
originea lui ceea
medulara.
Reflexul are la baza excitatia exteroceptiva a pielii si
este
considerat
un
reflex polisinaptic, caci aceasta excitatie este condusa la maduva prin numeroase
fibre
senzitive,
la
cel putin
3-4 neuroni
intercalari, iar de aici este concentrata spre un motoneuron
alfa.
De
aceea
motoneuronul primeste impulsuri in serie, starea de excitatie centrala
persistand
mult timp,
astfel
incatmai
contractia
poate deveni tetanica si sa se continue chiar un timp
scurt dupanociceptiv.
oprirea De fapt, excitatia apare nu numai in muschii flexori, ci si in
stimulului
alti muschi
exemplu
in (de
abductori, adica in acei muschi care indeparteaza membrul de stimulul
nociceptiv).
La 0,20,5 secunde dupa ce reflexul de flexie a fost declansat intr-un membru,
membrulapare
opus in
o extensie este reflexul extensor incrucisat.
Semnalul venit prin nervii senzitivi de
pe aceeasi parte medulara se ramifica spre jumatatea medulara opusa, unde excita
muschilor
strabatute
reflexul
excitantului
depana
extensori
flexie
exteroceptiv
cedupa
stimulul
aioprirea
segmentului
dureros
ajunge
stimulului,
seindatoreaza
opus.
jumatatea
datorita
intarzierea
multimii
opusa.
reverberatiei
Acest
sinapselor
de 0,20,5
reflex
circuitelor
(neuronilor
dureaza
secunde
ceva
de
motoneuronii
la
mai
interneuronale.
intercalari)
aplicarea
mult decat
ce trebuie
15
Stimulul exteroceptiv ajuns in maduva, in afara de reflexul flexor homolateral si

extensorreflexul
heterolateral, determina si un efect inhibitor
(inhibitie reciproca)
asupra extensorilor
homolaterali si flexorilor heterolaterali. Aceste actiuni se produc prin
circuitele neuronilor
intercalari.
Asadar, o excitatie exteroceptiva determina un reflex de aparare care se
realizeaza
prin contractia unui grup muscular, simultan cu relaxarea grupului muscular

antagonist,
aceeasi musculare inverse in partea opusa.
parte,
si cu de
fenomene
Inhibitia reciproca contralaterala este determinata de mecanismul neuronal
cunoscut
subreciproca proces de mare importanta in cadrul reflexelor motorii medulare.
numele de
inervatie
Ceva mai sus s-a aratat ca acest mecanism apare si in cadrul reflexului miotatic,
cand
intinderea
unui
muschi
determina
contractia acestuia si inhibitia antagonistului.
Efectele complexe medulare pe care le determina circuitele polisinaptice ale
stimulului
exteroceptiv
au fost demonstrate pentru prima data de catre Pfluger pe broasca
spinalizata.
Aceste
efecte, denumite legile reflexelor exteroceptive,
sunt urmatoarele (apar in ordinea cresterii
intensitatii stimulului nociceptiv):
legea unilateralitatii (flexie homolaterala reflexa);
legea iradierii contralaterale (extensie heterolaterala si flexie homolaterala);
legea iradierii longitudinale (reactia "in oglinda" a membrelor superioare la
raspunsul
posterioare
princelor
extensie incrucisata);
legea generalizarii (contractia tuturor muschilor).
Reflexul exteroceptiv flexor incepe sa "oboseasca" dupa cateva secunde de la
aparitia lui.
altfel, "oboseala"
esteDeun efect general al reflexelor medulare, ca si al celor din
intreg
probabil
datoritaSNC,
epuizarii
transmitatorului sinaptic. Aceasta inseamna ca, imediat dupa un
reflex
motor,
un
altul este greu de evidentiat un anumit timp. Datorita acestei "oboseli" apare un alt
efect
important
fenomenul
de rebound, prin care, in perioada de "oboseala" a reflexului agonistului, un al doilea
reflex va determina un raspuns crescut pe antagonist. Spre exemplu, daca un reflex
flexor
determina stang, un al doilea excitant exteroceptiv imediat determina o
flexia membrului
slaba flexie,
dar o a extensorilor aceluiasi membru.
intensa
contractie
1.3. Clasificarea facilitarilor

De-a-lungul evolutiei kinetoterapiei, paralele cu dezvoltarea cunostintelor despre
si a
functiilorSNC
neuromusculare,
pot fi diferentiate urmatoarele 5 abordari ale
facilitarilor:
tehnicile FNP traditionale; stimularile cutanate;

reflexele cervicale si corporale, reactiile de echilibru;
"facilitarile" centrale (Ex: sinergiile si reactiile asociate);
invatarea motrica (incluzand biofeedback-ul electromiografic, intensificarea
feedback-ului
senzorial, etc).
1.3.1. Tehnicile FNP traditionale
se bazeaza pe mecanismele de sumare spatio- temporala a
stimulilor de origine periferica cu impulsurile (stimulii) care
comanda/declanseaza
miscarea atunci cand actioneaza independent, nu
voluntara.
Stimulul facilitator,
neaparat
o
descarcaredetermina
sau o inhibitie
a descarcarii motoneuronilor medulari; efectele
sinaptice
insa
de
intensitate sub "prag", pot fi suficiente pentru a modula interactiuni dintre "inputul"
periferic
si celvoluntara centrala, astfel incat motoneuronii a sa fie "introdusi"
de
comanda
pozitive)
"intarziere"
pentru
de
kinetoterapeut
obtinerea
Avand
sau
(de"scosi"
ordinul
inefectului
sivedere
comanda
(in
milisecundelor)
scontat
cazul
ca de
facilitarea
efort
facilitarii
este volitiv
esential
si data
dureaza
negative)
a ca
pacientului
deintervalul
deasemenea
stimulul
din sa
zona
de
periferic
nutimp
odepaseasca
de
scurta
dintre
descarcare
este
perioada,
stimulul
maxima
14 (de dupa o
(in
cazul
facilitarii
declansare
potentialelor
dupa
periferic
milisecunde
aceasta
D.perioada
scurta
Lloyd,
aplicat
a(dupa
de actiune).
se "pierde" facilitarea).
Desigur, un mai bun randament al exercitiului terapeutic se obtine daca stimulul

este
mentinutperiferic
in timp (stimulare
repetitiva), dar si in acest caz efortul voluntar trebuie sa
se
sincronizeze
cuAstfel, in cazul vibratiei cu amplitudine de 50 |im (care activeaza
efectul
facilitator.
selectiv
primare aferentele
ale fusului muscular), dupa 10-20 de msec. de la terminarea stimulului,
timpse
deinregistreaza
aproximativ un
3 fenomen inhibitor asupra muschiului respectiv.
sec.
Proprioceptorii musculari, in urma unui stimul de intindere, produc mai degraba o
"salva"
de
impulsuri,
ce se traduc
(din punct de vedere excitator) ca o crestere timp de cateva
secunde
a
frecventei
de descarcare a motoneuronilor a ce inerveaza respectivul muschi; durata si
intensitatea
raspunsului
facilitator depind
in corelatie pozitiva de amplitudinea si rapiditatea intinderii
efectuate de catre
kinetoterapeut.
Efectele tapotamentului si vibratiei se explica prin aceeasi
stimulare
(repetitiva)
a
receptorilor
de intindere.
intinderea prelungita determina un efect inhibitor asupra muschiului respectiv
printr-o
progresiva
"desensibilizare" a receptorilor de intindere (proces intrucatva similar cu
anestezia).
Prin stimulare nociceptiva (care din fericire poate fi inlocuita cu "gadilatul")
se faciliteaza
pozitiv schemele
flexoare (inhibandu-se in consecinta schemele extensoare)
ale membrului
(conform
legilorstimulat
lui Pfluger); spre deosebire de efectul izolat obtinut prin reflex
miotatic,
in acest
caz se
pot
provoca
miscari
sinergice, poliarticulare, de indepartare a membrului de
stimul, (aceste
doua se pot efectua concomitent, obtinandu-se un raspuns
mecanisme
de facilitare
crescut).
1.3.2. Stimularile cutanate , introduse in 1950 de catre M. Rood, se bazeaza pe fiziologia
sistemului eferent y. Astfel, stimularea pielii (prin periere sau aplicare superficiala
si rapida
de gheata)
de
deasupra
unui muschi (mai corect ar fi stimularea dermatoamelor
corespunzatoare
nervului
ce
inerveaza
muschiul
ce se doreste
a fi facilitat) activeaza, imediat sau dupa o
anumita
perioada
timpla 30 de minute, eferentele y ale acelui muschi; astfel,
care poate
merge de
pana
este
sensibilizat
fusulsunt "dusi" intr-o stare de excitabilitate crescuta),
muscular
(receptorii
determinandu-se
in consecinta
o la intindere (fie la intinderea produsa de
crestere
a raspunsului
fiziologic
miscare prin efect
gravitational,
fie la intinderea provocata de kinetoterapeut) concomitent cu o
crestere a tonusului
respectivului
muschi si o inhibitie a muschiului antagonist.
in concluzie, si in acest caz avem de-a face cu o sumare a doua facilitari (stimulare
cutanata
si la intinderea intrafusala determinata de eferenta y se
intindere),
respectiv,
adauga intinderea
fusului
obtinuta
prin intinderea
(stretchul) intregului muschi.
Studiile lui H. Asanuma au relevat existenta unui sistem cortical (excitarea
neuronilor
piramidali),
care in urma stimularii cutanate (in special atingerea tegumentului in
sensul
invers
cresterii un efect similar cu cel mediat prin eferenta y (efectul
pilozitatii)
provoaca
fiind
direct asupra
motoneuronilor
a medulari).
Anestezierea cutanata, prin reducerea aferentelor, duce la reducerea descarcarilor
motorii
si deci
la inhibitia
nervilor
motori si scaderea hipertoniei respectivului muschi (tot astfel se
poate face
distinctiade tip a si cea de tip y - nu are efect asupra celui dintai).
dintre
spasticitatea
provocate
capului
folosite
comparativ
(fata
inprin
special
cu
destimulare
efectele
corp)
insau
metoda
proprioceptiva
localizate
prin pozitionari
dezvoltata
obtinute
vestibulara
ale
deprin
corpului
sotiifacilitari
siBobath
cervicala
in intregime.
precum
(terapie
se obtin
Influentele
celeprin
mediate
miscari
obtinute
neuroevolutiva),
de
Oricum
combinatie
reflexul
si
aceste
pepozitionari
aceste
alte
facilitari
Tehnicile
sunt
cai,
forme
ale
mai
e de
bine
cediscrete
stimulare,
includ
sa fie folosite
reflexele
obtinandu-se
in cervicale
un17efect
si corporale
comun crescut. , precumreactiile
si
de echilibru
1.3.3.
cu
jmiotatic.
Inhibitia spasticitatii se obtine prin plasarea pacientului in asa zisele "pozitii reflexinhibitorii"
ce combina
intinderea prelungita a acelor muschi cu scheme de stimulare
vestibulara
(Ex: Decubitul ventral tinde sa inhibe hipertonia extensorilor extremitatilor) si cu

folosirea
active
la reflexelor
momentul respectiv (conform stadiului/varstei de dezvoltare
neuromotorie),
urmata de
promovarea
miscarilor
normale. Rotatia pasiva a capului este utilizata pentru
provocarea
reflexelor
tonice
cervicale,
iar adaugarea rotatiilor trunchiului preced invatarea rostogolirilor
laterale.
1.3.4. Tehnicile de facilitare centrala sunt denumite astfel deoarece conexiunile sinaptice in
care se produc potentialele excitatorii sau inhibitorii sunt localizate in exclusivitate
in
elementele
(mediate
prin SNC
cai intra- si interhemisferice), neavand origine in periferie ori alte
zone aleExistenta
SN.
unor "programe" genetice ce permit unui muschi sa intre in
activitate
doar intro
stereotipie
si o secventa
temporala
bine stabilita (sinergie) reprezinta o
facilitare pozitiva
pentru
activarea
unui muschi
odata cu activarea intregii sinergii din care acesta face
parte
si concomitent
reprezinta
o facilitare negativa pentru sinergia antagonista celei activate.
Ipoteza lui Beevor, conform careia "creierul recunoaste miscarea si nu contractiile
musculare"
este contrazisa
de studiile lui Chang si Ruch, care prin stimulari corticale selective
au
aratat
ca
muschii
sunt reprezentati cortical asemanator unei claviaturi de pian, putand fi stimulati
izolat.
Totusi,de
in cazul
unui stimul
intensitate crescuta, muschii incep sa se contracte in grupuri
functionale
sinergice). (in scheme
Schemele de miscare complexa depind de experienta motrica individuala,
prin
invatare construindu-se
motrica si se automatizeaza
prin organizarea neuronala sub forma
engramelor
unor
grupuri(interconectarea
de neuroni senzitivi, intercalari si motori care, atunci cand o
componenta
a "retelei" intotdeauna
este
stimulata,
declanseaza
aceeasi schema de miscare), ceea ce explica
diferentele
individuale
in
ceea ce privesc
reactiile asociate.
Tehnicile de facilitare de tip central (promovate de Brunnstrom) ce utilizeaza
reactiile
asociate iradierea,
si miscarile
sinergice, trebuie deasemenea considerate ca tehnici
"ajutatoare"
stimularilor
periferice. Astfel,
Brunnstrom recomanda in tratamentul hemiplegiilor sa se
scurteze
perioada
flasca, spasticitatii cu provocarea sinergiilor si schemelor reflexe
prin incurajarea aparitiei
(prin
aplicarea
de contractiei voluntare a partii sanatoase sau a unei componente a
rezistenta
maxima
sinergiei,
tapotament
deasupra corpului
muscular, stimulari cutanate deasupra partilor articulare
interesate),
urmand
miscari primitive saca
fieaceste
folosite apoi voluntar, iar in continuare sa fie progresiv
modificate
spre miscarile
voluntare normale.
1.3.5. Tehnicile de invatare motrica
y
Stimularea electrica a nervului sau muschiului precum si inregistrarea

electromiografica
si
biofeedback-ul
se fac in cazul
unei flascitati musculare sau in cazul
muschilor
de
forta
0-1.
Rolul
acestora in invatarea motrica, pe langa faptul ca mentin elasticitatea
tesuturilor
muschilor, si
esteprevin
acelaatrofia
de a demonstra pacientului ca exista potential de
recuperare
prin
inducerea
artificiala a contractiei musculare si prin inregistrarea electrica a
manifestarilor
activitatii unitatilor
motorii reziduale.
afisarea/vizualizarea
traiectoriei
Exercitiile
miscarilor
rezistive
sisicuantificarea
constituie
cu aparate
unobiectiva
stimul
a caror
pentru
a performantelor,
incarcare
o mai mare
esteimplicare
dau
asistata
pacientului
de calculator,
s
posibilitatea
motivationala.
prin corectarii
inca din 1960 Marinacci a studiat bio-feedbackul pe care 1-a numit la

vremea
respectiva
reeducare
audio-neuromusculara.
Biofeed-back-ul, utilizand o aparatura
complexa electronica
(mai electroniiograf) reprezinta tehnica expunerii de
simplificat,
cu ajutorul unui
concomitente
functionale
fiziologice
inserand
actul de vointa al unei persoane in spatiul unei bucle feedback
deschise; seprin
culeg
informatii
intermediul electrozilor implantati in muschi ce sunt traduse
(prelucrate
digital
si
transformate)
in semnale
(informatii) vizuale si/sau acustice care sunt usor
19
de perceput si interpretat, evidentiindu-se aspectele normale sau

patologice.
capabil
sa-siPacientul
aprecieze este
starea de tensiune musculara si sa incerce treptat
relaxarea sau
cresterea
tonusului
(inhibitia
sau excitarea neuronala), prin manipularea semnalelor
respective.
are
valoareTehnica
in reeducarea functionala neuromotorie, atat in sensul
relaxarii, musculaturii
dar si in sensul
tonifierii
sau pentru a ajunge la miscari coordonate, ce
necesita
optimummusculare
de
contractieuna grupelor
agoniste si antagoniste.
20
2.TEHNICILE DE FACILITARE NEUROPROPRIOCEPTIVE

Termenul de "tehnici de facilitare" este folosit atat in sensul excitatiei, cat si al
Aceste
tehnici seinhibitiei.
bazeaza pe
mecanisme senzoriomotorii complexe ce implica toate
nivelele nevraxiale.
Tehnicile FNP traditionale s-au nascut in urma cercetarilor privind reflexele
incluzandmedulare,
sistemul eferent y (gama), ca o continuare a metodei de stimulare
cutanata
a Margaretei
Rood.sunt examinate in conceptele invatarii motrice prin
in
prezent
aceste tehnici
prisma
psihologiei
comportamentale.
Cazuistica ce poate beneficia de aceste tehnici de facilitare s-a extins si
cuprinde inneurologici,
prezent
inafara pacientilor
ortopedici si sportivi si alte domenii clinice:
reumatologie,
geriatrie,
ginecologie, pediatrie etc. Tehnicile FNP nu se aplica decat muschiului
inervat
control
voluntar,sinuaflat
si insub
paralizii
(totale), spasticitate piramidala severa sau miopatii
severe.
Contraindicatiile
tehnicilor FNP sunt: durerea, articulatii instabile, fracturi recente, traumatisme
acute. Asadar, tehnicile FNP sunt folosite in cazul pacientilor cu probleme de tonus
stabilitatemuscular,
posturala, amplitudine de miscare, control al miscarilor voluntare,
forta si rezistenta
musculara,
in urmatorul mod:
- muschii "slabi" necesita o facilitare pozitiva (excitatorie) a neuronilor motori care ii
inerveaza,
ce
duce la ofapt
crestere a tonusului sau fortei de contractie voluntara a lor;
- muschii hipertoni (Ex: spastici) necesita o facilitare negativa (inhibitorie) a
neuronilor(prin
motori
care ii neuronilor inhibitori care au conexiuni cu acesti
inerveaza
activarea
motoneuroni
a), fapt
ce va
duce
la o relaxare
musculara;
motoneuronii ce deservesc muschii cu activitate necoordonata (Ex: temor, miscari
sinergice)
trebuie voluntar.
adusi
sub control
Toate situatiile insa, din punct de vedere conceptual, pot fi reduse la
regularizarea descarcarilor
motoneuronilor a.
Atunci cand vorbim de un mecanism neurofiziologic pe care se bazeaza o
tehnica
FNP,pesunt
multe aspecte
subtile
care kinetoterapeutul trebuie sa le aiba in vedere. Astfel,
trebuietopografica
tinut cont dedintre aria periferica stimulata si muschiul(-i) slab(i), frecventa
relatia
aplicarii stimulului,
intervalul
de timp dintre stimularea periferica si comanda ce se da pentru realizarea
miscarii voluntare,
intensitatea
si durata efectului facilitator in relatie cu succesiunea desfasurarii
miscarii voluntare.
Kinetoterapeutul trebuie sa decida care mecanisme neurologice, de origine
centrala, periferica
le va folosisi/sau
pentru a produce modificarea dorita in descarcarilor
motoneuronilor
a cetinand
inerveaza
muschii
interesati,
cont insa si de motivatia individuala a pacientilor,
capacitatile
lor de invatare
motrica,
de conditiile
concrete in care se desfasoara sedinta de tratament, de
posibilitatile
de specifice
utilizare asi aparatelor (Ex: biofeedback, stimulari electrice).
echipamentelor
in mod clasic, tehnicile FNP se impart in functie de cele patru stadii ale
controlului
motor
(mobilitate,
stabilitate,
mobilitate controlata, abilitate), fiecarui stadiu
revenindu-i
un
set
de
tehnici
specifice.
cadrul
acestui
referat
propunem
oAstfel,
impartire
a tehnicilor
FNP
mai
aproape
cu aplicatii
aliniamentului
sensibilitatii,
fortei
"excitatorii"
si incresterea
incecresterea
toate
au
postural,
carezistentei
cele
obiectiv
controlului-coordonarii-echilibrului,
9reeducarea
obiective
amplificarea
musculare).
alerespiratorie,
kinetoterapiei
contractiei
cresterea
putem
(promovarea
musculare,
clasifica
antrenamentului
refacerea
tehnici
relaxarii
tehnicile
mobilitatii
specifice
neurola
FNP, de
practica
kinetica,
musculare,
efort,
articulare,
"inhibitorii"
in
cazul
tehnici
reeducarea
muschilor
specifice
cresterea
refacerea
folosite
hipertoni si tehnici cu
Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta fonetica - Mircea Chiriac
caracter general (efectuate singure sau insotind o tehnica specifica excitatorie

sau
inhibitorie,
fi - marirea sau scaderea excitabilitatii neuronale).
folosite
in ambelepot
sensuri
Descriem in continuare cele trei seturi de tehnici FNP, insotindu-le de
explicatiile
neurofiziologice
ce fundamenteaza folosirea acestor tehnici conform
obiectivelor
Unele
dintre tehniciurmarite.
sunt exemplificate,
fiind descrise cand in terminologia medicala
cand
in
terminologia
educatiei fizice.
2.1. Tehnici FNP cu caracter "excitator"

2.1.1. Inversare lenta si inversare lenta cu opunere (IL si ILO)
IL= contractii concentrice, ritmice, ale agonistilor si antagonistilor dintr-o schema de
miscare, pe toata
amplitudinea,
fara pauza intre inversari; rezistenta aplicata miscarilor este
maximala
(cel mai ce
mare
nivel
al rezistentei
lasa ca miscarea sa se poata executa). Prima miscare
(primulactiunii
timp) semusculaturii
face in
sensul
puternice (contractie concentrica a antagonistilor
muschilor
hipotoni),
determinandu-se
in acest fel un efect facilitator pe agonistii slabi (vezi explicatiile
neurofiziologice).
Exemplu (terminologie medicala):
Musculatura extensoare a cotului este de forta scazuta; in acest caz
tehnica IL se incepe pe muschii flexori:
Pozitia initiala (P.I.): Pacientul asezat; Kinetoterapeutul homolateral de pacient, realizeaza contrapriza
prin apucare dinspre lateral a partii distale a bratului si priza pe partea
anterioara
a antebratului, in
treimea distala.
Timpul 1: Flexia cotului; comanda: "flecteaza cotul!";
Timpul 2: Extensia cotului, Kinetoterapeutul
schimba priza, pe partea posterioara a antebratului; comanda: "extinde cotul!".
Timpulsau
1-2seseacorda
poate pauza dupa numai acesti doi timpi, urmand a se relua aceeasi
repeta
tehnica
sau aunei
se trece
Explicatii neurofiziologice:
la aplicarea
alte tehnici.
- legea "inductiei succesive" a lui Sherrington: "o miscare este facilitata de
contractiaa antagonistului
imediat
precedenta
ei";
- rezistenta la miscare determina o influenta inhibitorie a reflexului Golgi
asupra motoneuronului
muschiului
care se contracta (flexorii cotului in acest exemplu) si faciliteaza
prin
actiune
reciproca
agonistul
(extensorii
cotului);
- actiunea inhibitorie a celulelor Renshow pentru motoneuronul alfa antagonist;
- agonistii se intind progresiv in timpul contractiei antagonistului, si ca urmare, la
finalul
miscarii
(candvor fi facilitati prin impulsuri provenite de la nivelul
sunt
maxim
intinsi)
fusului
muscular
la
receptorul
secundar(de
Ruffini).
ILO = este o varianta a tehnicii IL, in care se introduce contractia izometrica la sfarsitul
amplitudinii
fiecarei
miscari (atat pe agonist cat si pe antagonist). Prima miscare (primul
timp) semusculaturii
face in sensul
actiunii
slabe.
Explicatii neurofiziologice: izometria de la sfarsitul miscarii concentrice declanseaza o recrutare
suplimentara
trimiterea
pregateste
Inunor
muschiul
concluzie,
de influxuri
motoneuroni
slab,
IL nervoase
inhiba
agonistul,
gama
contractia
ai
cuin
muschiului
caracter
timpmuschiului
cepredominant
ILO
respectiv;
mareste
careastfel,
face
facilitator,
forta
fusul
miscarea
de desispre sfarsitul
neuromuscular
apare
activitatea
contractie
realizeaza
reflexul
acesteia,
-2.1.2.
muschii
miscarea
celulelor
a muschiului
va
Golgi,
Contractii
continua
dar
schemei
respectiva.
Renshow,
si care
repetate
de miscare
care incearca
(CR)
sunt de
sa
Seforta
blocheze
aplica
0 sau
in efectul
31:
situatii
facilitator.
diferite:
Segmentul se pozitioneaza astfel incat sa se elimine actiunea gravitatiei, iar

musculatura
in zona alungita,
undeseseduce
fac intinderi rapide, scurte ale agonistului; ultima
intindere este
insotita
dede
o contractie a muschiului respectiv; miscarii voluntare
comanda
verbala
ferma
aparute i semaximala.
opune o (Atentie ca rezistenta sa nu blocheze miscarea!). Este
rezistenta
importanta
comenzii cusincronizarea
ultima intindere (comanda se face chiar inaintea intinderii), astfel incat
contractia
voluntara
sa
se sumeze
cu efectul reflexului miotatic.
- muschii sunt de forta 2 sau 3:
Contractie izotonica cu rezistenta pe toata amplitudinea de miscare; din loc in loc
se aplicarapide,
pe
agonist intinderi
scurte.
- muschii sunt de forta 4-5, dar fara sa aiba o forta egala peste tot:
Contractie izotonica pana la nivelul golului de forta unde se face izometrie, urmata
de intinderi
relaxare; rapide, scurte ale agonistului, dupa care se reia contractia
se fac apoi
izotonica cutrecandu-se
rezistenta de zona "golului" de forta.
maximala,
Exemplu pentru cazul c (descris in terminologia
medicala): Flexorii umarului slabi.
P.I: Pacientul in decubit heterolateral; Kinetoterapeutul inapoia
P-lui, contrapriza pe partea superioara a trunchiului homolateral si priza pe partea
anterioara
a bratului,Timpul 1: Flexia umarului; comanda: "flecteaza umarul!";
in
treimea distala.
Timpul Mentinere
2:
(se
realizeaza izometrie); comanda: "flecteaza umarul!"; Timpul 3: Mentinere;
comanda "relaxeaza";
(Kinetoterapeutul
verifica prin intermediul contraprizei - palpand tendonul sau
corpul
- dacamuscular
relaxarea s-a realizat);
Timpul 4: Extensii urmate de flexii, (Kinetoterapeutul realizeaza
intinderi-arcuiri de mica amplitudine; intinderile spre extensie sunt rapide, iar
revenirea
extensie
este
lenta);din
comanda:
"relaxeaza!";
Timpul 5: Flexia umarului; comanda: "flecteaza umarul!".
inainte de CR se recomanda efectuarea unor contractii izotonice pe musculatura
antagonista-normala (se faciliteaza prin inductie succesiva agonistul).
- efectul reflexului miotatic;
- prin rezistenta ce se aplica miscarii (maximala la F2 - 3 , maxima la F4 - 5) se
faciliteaza
gama
si ca sistemul
urmare aferentele primare ale fusului vor conduce la recrutari de
motoneuroni
suplimentari. alfa
2.1.3.
Secventialitate pentru intarire (SI)
Se executa o contractie izometrica maxima in punctul "optim" al
puternicenormale;musculaturii
aceasta musculatura
se alege din grupul muschilor care "intra" in lantul
kinetic ce
efectueaza
aceeasi
diagonala
Kabat cu muschiul vizat (de preferinta se alege un grup muscular
mare
si situat
proximal),
orimai
este acelasi muschi de pe partea contralaterala; odata ce aceasta
contractie
izometrica
s-a aceasta izometrie adaugandu-se contractia izotona
maximalizat, se mentine
(impotriva
rezistente slabe (vizate).
maximale) unei
a musculaturii
Punctul "optim" variaza; in general, pentru muschii flexori este in zona medie, iar
pentru in zona scurtata.
muschii extensori
- aceasta tehnica se bazeaza pe fenomenul iradierii de la nivelul motoneuronilor
activati ai musculaturii
puternice-normale
(superimpulsul creat de izometrie), spre motoneuronii
introduceSecontractia
executa excentrica,
contractii concentrice
fara sa existepe
pauza
toataintre
amplitudinea,
contractiile concentrice
apoi progresiv
si (ca
musculaturii
cresterea slabe;
recrutarilor de motoneuroni alfa si gama datorita rezistentei aplicate.
excentrice.
amplitudine)
2.1.4.
Inversare
se
agonistica (IA)
- contractia excentrica, promoveaza si intinderea extrafusala si pe cea intrafusala
- ceea aferentelor
ce mareste fusale.
influxul
Atentie : la muschii extensori posturali (tonici), contractia excentrica
realizata in zona alungita va declansa impulsuri in aferentele secundare ale fusului
si,
deci influente
inhibitorii
musculare;
- cresterea recrutarilor de motoneuroni alfa si gama datorita rezistentei aplicate.
2.1.5. Miscare activa de relaxare-opunere (MARO)
Se aplica pe o directie de miscare astfel: in zona medie spre scurta, dar acolo unde
exista
o forta
"mare" se
executa
o contractie izometrica; cand se simte ca aceasta contractie a
ajuns
maxima
se
solicita
pacientului o relaxare brusca (verificata de catre kinetoterapeut prin intermediul
contraprizei),
dupa executa rapid o miscare spre zona alungita a musculaturii
care
kinetoterapeutul
respective,
aplicand
si in aceasta zona; urmeaza o contractie concentrica cu
cateva
intinderi
rapide
rezistenta
maximala, pe
toata
amplitudinea.
- fenomenul de coactivare (facilitarea simultana a motoneuronilor alfa si gama),
atunci cand
contractia
izometrica
se executa
in zona scurtata;
- activitatea buclei gama creste datorita izometriei si ca urmare aferentele
primarelaale
fusului
conduce
recrutari
de vor
motoneuroni alfa suplimentari;
- atunci cand agonistii (muschii hipotoni) sunt maxim intinsi, receptorul secundar
Ruffini
de la nivelul
fusului
muscular
va trimite impulsuri facilitatorii;
- efectul reflexului miotatic in timpul intinderilor rapide maximala;
- facilitarea sistemului gama - in timpul contractiei izotone cu rezistenta.
2.1.6. Contractie izometrica in zona scurtata (CIS)
Pentru musculatura tuturor directiilor de miscare articulara se executa
contractii
izometrice
alternative,
la nivelul
de scurtare a fiecarei musculaturi, cu pauza intre
repetari.
neurofiziologica:
refacerea "sensibilitatii" fusului neuromuscular in zona scurtata, unde
receptorii
secundari - Ruffini,
in special de la nivelul musculaturii tonice, genereaza
impulsuripentru
cu caracter
inhibitor
motoneuronii alfa agonisti; acest lucru trebuie combatut,
astfel incat de
impulsurile
facilitatorii
la nivelul cortexului sa nu fie "anihilate"; astfel, se reface capacitatea
muschiului
de a eficienta in zona de scurtare a fibrelor musculare.
realiza o contractie
Explicatie
2.1.7. Progresie cu rezistenta (PR)

Reprezinta opozitia facuta de kinetoterapeut unei forme de locomotiei (tarare,
mers
patrupedie,
pe in
palme si talpi, pe genunchi, in ortostatism); printr-o rezistenta
maximala
la miscarile
avansare (prizele
se facdela nivelul centrului de greutate, dar se pot face - in
ortostatism
de exemplu
la si pe hemibazinul contralateral.
nivelul
umerilor,
sau pe -unsi umar
Explicatie neurofiziologica:
opozitia
la miscare duce la cresterea recrutarii de motoneuroni alfa si la o excitare mai
cerebrala
articulatiile
a zonelor
realizeaza
in
careimplicate
serotatii
poate(necesare)
ritmice
- scapulo-humerala
stanga-dreapta
in comanda si
musculaturii
(lateral
coxo-femurala
- medial),
ce efectueaza
- inpasiv
care sau
mare pe Se
aria
motorie
miscarea
exista
osteokinematica
miscare
pasivo-activ
2.2.1.
ceruta.
Rotatie
de rotatie),
(in
ritmica
in (RR)
axul2.2.
segmentului,
Tehnici FNP
lent,cu
23
timp
caracter
de mai"inhibitor"
multe secunde.
Observatie : Miscarea pasiva de rotatie poate fi imprimata oricarei articulatii, chiar daca nu
prezinta
miscare osteokinematica
de rotatie, ci doar miscare artrokinematica de rotatie
(numita si Ex.:
rotatie
conjuncta).
articulatiile interfalangiene.
Se poate admite ca miscarile de supinatie-pronatie si cele de rotatie a genunchiului
(atunci
genunchiul
este cand
flectat si glezna dorsiflectata), sunt miscari de rotatie
Explicatii
osteokinematica.
neurofiziologice:
- comenzile verbale influenteaza cortexul, inhiband tonusului muscular;
- mecanoreceptorii locali, articulari si periarticulari, excitati de rotatie,
declanseaza inhibitia
motoneuronilor
alfa ai musculaturii periarticulare.
2.2.2. Relaxare - opunere (RO) (tehnica numita si "tine-relaxeaza"- traducerea engl.
"Hold-relax") - indicata chiar si atunci cand durerea este asociata in cauza limitarii
de miscare.
Tehnica RO are 2 variante:
a. RO antagonista - in care se va "lucra" (se va face izometria) muschiul hiperton;
b. RO agonista - in care se va "lucra" (se face izometria) muschiul care face miscarea
limitata
(considerat muschiul
agonist).
A
In ambele variante izometria se executa in punctul de limitare a miscarii; dupa

de 5-8 mentinerea
sec. a uneitimp
izometrii de intensitate maxima se va cere pacientului o
relaxare lenta.
relaxarea
facuta,Odata
se poate repeta izometria de mai multe ori sau pacientul, in mod
activ, incearca
sa initial de limitare a miscarii (contractie izotonica a agonistului,
treaca
de punctul
fara
rezistenta
din
partea
kinetoterapeutului).
Pentru a maximaliza intensitatea izometriei se cere pacientului "sa tina", adica nu
impingepacientul
cu o fortava
oarecare (presupusa doar a fi maxima) si kinetoterapeutul se va
opune, ci
kinetoterapeutul
va impinge (spre contractia excentrica, fara sa se provoace insa
acest tip de contractie
musculara),
desigur tinand cont de forta actuala a pacientului.
Pentru RO antagonist:
- cu cat durata de aplicare a izometriei antagonistului este mai mare si repetarile
acesteia
intr-o cu
sedinta
mai
numeroase,
atat apare mai repede oboseala unitatilor motorii la placa
neuromotorie
si tensiunea
muschiului
scade
(se relaxeaza);
- excitarea circuitului Golgi determina impulsuri inhibitorii autogene;
- descarcarile celulelor Renshow, scad activitatea motoneuronilor alfa a
muschiuluiantagonist
respectiv- a(aimuschiului hiperton);
muschiului
Pentru RO agonist:
- izometria pe muschii care fac miscarea limitata (agonistii) determina un efect de
inhibitie
reciproca
pentru
antagonist;
Atentie: RO
- recrutarea de noi motoneuroni pentru agonist, cresc astfel forta agonistului.
aplicat muschilor posturali-extensori nu determina efecte inhibitorii.
in cazul rotatia
izotonie
inceput
Se
La
articulatiilor
executata
aplica
punctul
se face
numai
de
lent
cepasiv,
limitare
nu
antagonistului,
si prezinta
pe
atoata
miscarii
se miscare
poate
amplitudinea
adica
seface
realizeaza
osteokinematica
celui
pasivo-activ,
care
pe omiscarea
limiteaza
izometrie
activ
de rotatie
de
si
miscarea
pechiar
rotatie
muschiul
- vezi
activ
(vezi
dincu
hiperton
tehnicasi
2.2.3.
Relaxare
-apoi
contractie
(RC)
dificil
articulatia
rezistenta;
tehnica
se
Exemplu
va aplica
deRR
RO)
concomitent
(descris
aplicata
desigur
respectiva
-,doar
fiind
tehnica
imprimand
in
mai
caterminologia
caz
oRC
(lade durere.
pasivmedicala):
miscarea de rotatie).
Flexorii soldului hipertoni.
P.L: Pacientul in DV (daca limitarea este inca in sectorul de contractie al extensiei) sau
in DD
(daca
limitarea
este
in sectorul flexiei - pacientul prezentand un flexum de X), soldul
extins
pana lagenunchiul
punctul flectat la 90; contrapriza este realizata prin fixarea
de
limitare,
bazinului
cu o chinga;
kinetoterapeutul
inapoia pacientului, realizeaza priza cu o mana prin apucare a
partii
distale
a coapsei
cu
cealalta
mana
apucasigamba, in treimea distala. TI: Mentinerea pozitiei soldului;
comanda:
"tine,
nu soldul!";
ma
lasa sa-ti
extind
T 2: Mentinerea pozitiei coapsei in planul de flexie-extensie si rotatia
interna a soldului; comanda: "tine, nu ma lasa sa-ti extind soldul, dar lasa-ma sa-ti
rotez
soldul!"
(se pe flexie + rotatia interna pasiva a soldului);
continua
izometria
T 3: Mentinerea pozitiei coapsei in planul sagital si rotatia externa a soldului; comanda:
"tine,extind
nu masoldul, dar lasa-ma sa-ti rotez soldul!" (se continua izometria pe
lasa sa-ti
flexie +a rotatia
externa
pasiva
soldului);
Se poate repeta T 2 - T 3 de cateva ori, dupa care se da pauza, sau se continua cu:
T 4:Mentinerea
pozitiei coapsei in planul sagital si rotatia interna a soldului; comanda: "tine, nu ma
lasa
sa-ti
soldul,
si extind
roteaza intern soldul odata cu mine!" (se continua izometria pe flexie +
rotatia
interna a soldului);
pasivo-activa
T 5: Mentinerea pozitiei coapsei in planul sagital si rotatia externa a soldului; comanda:
nu ma soldul si roteaza extern soldul!" (se continua izometria pe
lasa "tine,
sa-ti extind
flexie
+ rotatia
externa
pasivo-activa
a soldului).
A
In mod similar se poate continua cu tehnici active si active cu rezistenta in ceea ce

miscareapriveste
de rotatie a soldului (atentie insa la timpul total de izometrie al muschilor
flexori
sa
depaseascanuin nici un caz 12 secunde - se dau pauze).
- izometria antagonistului miscarii limitate (muschii contracturati) duce la oboseala
motorii si ca urmare tensiunea muschiului scade;
la unitatilor
placa neuromotorie
- descarcarile celulelor Renshow, scad activitatea motoneuronilor alfa;
- receptorii articulari excitati de miscarea de rotatie, au rol inhibitor pentru
alfa (rotatia
aremotoneuronii
efect de relaxare
pentru muschii periarticulari).
2.2.4. Stabilizare ritmica (SR)
Se executa contractii izometrice pe agonisti si pe antagonisti, in punctul de limitare
a miscarii;
intre contractia
agonistului si cea a antagonistului nu se permite relaxarea
(cocontractie).
Tehnica are doua variante ce se executa in ordine:
simultana
(mai simplu de efectuat de catre P.)
si alternativa. Comanda (valabila mai ales in varianta alternativa) este: "tine, nu ma lasa sa-ti
misc....!".
Exemplu (descris
in terminologia medicala):
Extensia cotului este limitata de contractura flexorilor
cotului.
Varianta simultana: Ne bazam (cautam) pe muschii care sar o articulatie proximala sau distala celei
afectate. Concomitent cu tensionarea (prin izometrie) uneia din partile
izometrizarea
cazul
renunta
comanda
Mentinere;
Pacientul
folosirii
lade
contrapriza
muschilor
incomanda
DD,
(sau
(eventual
extensie)
cotul
biarticulari
biceps
"Extinde
flectat
sau
sea folosesc
cotului,
umarul
triceps
(incercarea
la nivelul
brahial,
si
vom
chingi
flecteaza
de
putea
depentru
aori
misca
limitare,
efectua
cea
cotul!"
fixarea
subiacenta,
articulatia
tensionarea
kinetoterapeutul
(izometrie
trunchiului)
supraiacenta,
adica
pentru
partii
si extensia
articulare
a flexie
cotului,
prin
adica
pumnul
realizeaza
articulare
flexorilor
P.I.:
una
T
flexia
1: postero-distal
umarului
homolateral
umarul
cotului);
- in
opuse,
sau
doua
cazul
extensorilor
-siin
prize
prin
folosirii
de
pe brat
-pacient,
sipumnului.
alta antero-distal pe antebrat.
25
99
T 2: Mentinere; comanda "relaxeaza!
.
Varianta alternativa: P.L:
Pacientul in DD, cotul flectat la nivelul de limitare, kinetoterapeutul
homolateral de pacient, stabilizeaza bratul pacientului prin apucarea partii
distaleseaface
bratului,
iar
priza
prin apucarea
partii distale a antebratului.
T I: Mentinerea pozitiei cotului; comanda "tine nu ma lasa sa-ti misc
antebratul pe
brat!"atat
- spre flexia cat si spre extensia cotului, alternand
kinetoterapeutul
impinge
rapid
(din cecele
in ce
mai
repede)
doua directii; nu se da vreo comanda prevestitoare pentru
modul
de
alternare
a
impingerii;
T 2: Mentinere; "relaxeaza!".
- cocontractiile izometrice determina facilitarea motoneuronilor alfa si gama;
- izometria pe muschii care realizeaza miscarea limitata determina un efect de
inhibitie
reciproca
pentru
antagonist;
- izometria antagonistului miscarii limitate (muschii contracturati) duce la
oboseala
unitatilor
motorii
la placa
neuromotorie si ca urmare tensiunea muschiului scade;
- excitarea circuitului Golgi determina impulsuri inhibitorii autogene, la fel
si descarcarile
celulelor
Renshow, scazand astfel activitatea motoneuronilor alfa pentru
muschii
antagonisti
(hipertoni).
2.3. Tehnici FNP cu caracter general

Initiere ritmica (IR)
2.3.1.
Se realizeaza miscari lente, ritmice, mai intai pasiv, apoi treptat pasivo-activ si
pe
intreagaactiv,
amplitudine
a unei scheme de miscare; tehnica se face atat in caz de
hipertonie in
catcazul
si in hipertoniei, scopul este obtinerea relaxarii; cand exista o
hipotonie.
hipotonie,
are ca
scop
initialIR
mentinerea
memoriei kinestezice si pastrarea amplitudinii de
miscare.
neurofiziologice:
- cortexul, influentat de comenzile verbale, are un rol inhibitor asupra
tonusului muscular
musculaturii
hipertone;al
- echilibrarea tonusului agonist-antagonist in timpul miscarilor pasivo-active;
- intinderea alternativa a agonistului si antagonistului determina influente
excitatorii in
cazul in cazul musculaturii hipertone miscarile pasive se
musculaturii
hipotone;
fac in ritm
(pentru
a nu lent
declansa reflexul miotatic).
Izometrie alternanta (IzA)
2.3.2.
Contractii izometrice scurte, alternative, pe agonisti si pe antagonisti, iara sa
se schimbe (articulatiei) si fara pauza intre contractiile. Se realizeaza
pozitia segmentului
(pe
rand)arcului
in toatede miscare si pe toate directiile de miscare articulara (pe
punctele
rand).
neurofiziologice:
explicatiilor
receptorii
cocontractia
daca
contractiile
articulari
neurofiziologice
determina
izometrice
din jurul
facilitarea
valabile
sesuprafetei
efectueaza
motoneuronilor
pentru
articulare
in regim
ambele
de
aualfa
variante
intensitate
rol insi stabilitatea
gama;
alemaxima
tehnicii
crestese
-Relaxare-Opunere
m
(telescoparea);
(RO).
otorii
posturilor
recrutarea
obtine
sub
o sumare
contractiile
cudeincarcare
unitati
a
izometrice aplicate pe flecare parte a articulatiilor;
Explicatii
Explicatii
2.3.3. Secventialitate normala (Sn)

Urmareste coordonarea componentelor unei scheme de miscare, care are forta
adecvata
pentru
executare,
dar secventialitatea
nu este corecta (incoordonare data de o ordine
gresita
a
intrarii
muschilor
in activitate - nu de la distal la proximal - sau de grade de contractie musculara
inadecvate in raportul Explicatii neurofiziologice:
agonist-antagonist).
- invatarea unor engrame corecte de miscare presupune invatarea si repetarea
miscarilor
la distal
spre
proximal,
in de
aceeasi
ordine;
- rezistenta maximala la fiecare componenta a miscarii globale duce la
cresterea recrutarii
de muschii respectivi) si la o excitare mai mare pe
motoneuroni
alfa (pentru
aria
motorie
cerebrala
a
zonelor
implicate
(necesare)
in comanda musculaturii necesare efectuarii
miscarii,
cu
inhibarea
consecutiva a muschilor neimplicati.
27
3. ELEMENTELE DE FACILITARE
"Elementele" reprezinta o serie de manevre care declanseaza stimuli senzitivi
mareascameniti
sau sasa
reduca raspunsul motor. Elementele se vor clasifica in functie de
receptorii
pusi
in
actiune, de unde pornesc semnalele senzitive, specificand pentru fiecare in
parte
ce efect
produce
(excitator
sau inhibitor)
- Elementele proprioceptive : intinderea ("stretch"), Rezistenta, Vibratia (100-200Hz), Telescoparea,
Tractiunea, Acceleratia (liniara si angulara), Rostogolirea;
- Elemente exteroceptive : Atingerea usoara, Penajul, Temperatura, Tapotarea usoara paravertebrala;
- Elemente combinate proprio si exteroceptive: Contactele manuale, Presiunea pe tendoanele lungi;
- Elementele telereceptive : Vazul, Auzul, Olfactia;
- Element interoceptiv: stimularea sinusului carotidian.
3.1. Elementele proprioceptive

A
3.1.1. intinderea ("stretch") este o manevra care se poate executa in 2 modalitati:

- intinderea rapida (manevra cunoscuta pentru reflexele miotatice sau
osteotendinoase).
Lovireasau pe tendoane determina o contractie brusca a
usoara
in masa muschiului
muschiului
- intinderearespectiv.
prelungita are un efect inhibitor pentru agonisti. Fenomenul este explicat
intrarea in periferici din organul tendinos Golgi ca si din fusul
jocprin
a receptorilor
muscular,
secundare. prin aferentele
La acestea este posibil sa se adauge si stimularea mecanoreceptorilor
articulari
miscareasi determina influxuri inhibitorii spre acesta). Fibrele
pasiva (care
intindelaagonistul
IB
de laprin
organul
Golgi,
intinderea tendonului, determina un raspuns autogen inhibitor pentru
agonisti
+ sinergisti
si antagonisti prin facilitare reciproca.
unul
facilitator
pentru
Actiunea inhibitorie este mai accentuata pe muschii tonicii decat pe cei fazici.
pe mai curand o facilitare decat o inhibitie, prin
muschii intinderea
fazici produce
excitareasi ambelor
- Pentru a obtine inhibitia la acest gen de muschi
primare
secundareaferente
ale fusului.
trebuie
sa mentinem
intinderea
pe o perioada foarte lunga (de zile), numai asa reusim o adaptare
aintinderea
aferentelor
fusului.a muschilor fazici se realizeaza cu ajutorul ortezelor sau
prelungita
gipsurilor,
cateva zile.mentinute
3.1.2. Rezistenta unei miscari creste recrutarea de motoneuroni alfa si gama.
Marimea si durata rezistentei depinde de muschiul si de calitatea tonusului existent.
muschiiutilizarea unei rezistente mai mari duce la scaderea tonusului.
posturaliLa
hipotoni,
Asocierea a 2 impulsuri - cum ar fi intinderea si rezistenta - aplicata muschilor
hipotoni,
pot (colaps muscular). Aceasta se datoreaza predominantei
prabusi brusc
tonusul
impulsurilor
inhibitorii
spre
motoneuroni,
prin
excitarea
aferentelor
secundare
ale
Pentru
inhibitorii,
rezistenta
Aplicarea
in
minima.
toata
trebuie
musculatura
Cei
rezistentei
sa mai
facem
sensibili
scheletala
ca
trebuie
influentele
la tatonata,
aceast
exista
facilitatorii
element
unsireflex
daca
sunt
ale
de
nufusului.
muschii
vibratie
aferentelor
se obtine
posturali
tonic,
primare
uncare
rezultat
are
sa capozitiv
efect
prevenirea
predominantei
predomine
influentele
extensori.
mai
muschiului
putinfacilitarea
se
3.1.3.
sensibili
Cei
inhibitorii
trece
vibrat
fatafazici
Vibratia
dela
sidatorita
inhibitia
sunt
oale aferentelor
efectelor
muschiului
facilitatorii
secundare.
antagonist.
ale receptorilor secundari fusali.
Efectul este similar cu cel produs prin reflexul de intindere ("stretch-reflex").

Reflexul
de polisinaptic, de reverberatie cu control supraspinal. Daca se
vibratie este
un reflex
aplica
concomitent
cu vibratia
si o intindere, atunci reflexul de vibratie elimina sau inhiba "stretchreflex-ul".
Se considera ca vibratia deasupra corpului muscular influenteaza recrutarea
si
contractianeuronilor
fibrelor gama
intrafusale.
Cea mai favorabila frecventa pentru un raspuns
facilitator
este
de
100-200Hz.
Reflexul vibrator poate fi folosit si pentru efectele lui inhibitorii asupra muschiului
hiperton,antagonist
dar nu datorita leziunilor de neuron motor central.
3.1.4. Telescoparea (compresiunea) reprezinta "elementul" prin care se realizeaza o presiune
ferma pe suprafetele articulare. Tehnic se realizeaza atat prin compresiune
efectuata de Kt.
in lungul
membrului,
dinspre
distal spre proximal, cat si prin posturare (de exemplu
ortostatismul,
pentrusau patrupedia, pentru cele superioare).
membrele inferioare
Telescoparea are ca scop cresterea stabilitatii (de exemplu contractia fesierului
prezinta
un reflexmijlociu
facilitator
ce pleaca din ligamentul femoris capitis, reflex ce este
activat
prin
telescoparea
articulatiei soldului).
3.1.5. Tractiunea este un element invers telescoparii. Se realizeaza de catre kinetoterapeut,
care tractioneaza membrul in ax. Scopul acestui element este marirea amplitudinii
de
miscare,
deoarece
durerea
articulara
scade in momentul tractiunii.
3.1.6. Acceleratia (liniara si angulara) are la baza functia sistemului vestibular cu receptorii ei,
canale semicirculare si otolitii saculei. Acest element este utilizat pentru cresterea
tonusului
muscular
ca
si pentru
cresterea abilitatii.
3.1.7. Rotatia ritmica, repetata, diminueaza impulsurile venite prin sistemul reticular activator,
cu efect de relaxare. Exercitarea efectelor se produce tot prin intermediul sistemului
vestibular.
Rularea succesiv a punctelor diferite ale unui segment sau a
(luarea
contactului
corpului cu (deplasarea
o suprafata),
pendularea
in aer, suspendata, a corpului/unui membru sau
segment
membru,
pe diferite
o
traiectoriedecurba,
punctele
avand viteze diferite; punctul de sprijin se afla
superior
centrului
de
greutate al segmentului), leganarea (deplasarea prin aer concomitenta a
tuturor
intregului segmente; punctul de sprijin se afla inferior
corp saupunctelor
doar a unui/unor
centrului
de greutate al
corpului/segmentului),
balansarea (deplasarea in aer a corpului/unui membru sau
segment
de membru,
pe
o traiectorie
curba, punctele diferite avand viteze diferite; punctul de sprijin se
afla
inferioralcentrului
de greutate
segmentului), rostogolirea unui segment sau a intregului corp
(deplasarea
jurul
axului mai mult de 180 de grade) exercita efecte relaxante.
longitudinalinsau
transversal
3.2. "Elemente" exteroceptive

activeazaDe
subcorticali.
muschiul
laDereceptori
aici,respectiv.
prinexteroceptivi
caileAtingerea
descendente
tegumentari
usoara
spinale,
se utilizeaza
informatia
impulsurile
pentru
ajunge
ajung
a mari
prin
la un
fibrele A groase
motoneuronii
raspuns
musculaturii
fazic
3.2.1.
la
centrii
fetei
din
segmentari
Atingerea
partea
si a musculaturii
usoara
ce
distale
(manual
a membrelor.
sau cu calup
29 de gheata)
3.2.3. Periajul
Se utilizeaza o perie electrica la baterie (metoda Rood), aplicandu-se pe
pielea
deasupra
muschiului
caredetrebuie
facilitat. Periajul se executa dinspre proximal spre
distal, adica
in Astfel
directiase creste cantitatea de impulsuri in SNC, cu generalizarea
cresterii
parului.
excitatiilor. Periajul
contraindica
la copiise
si pe regiunea paravertebrala deoarece poate influenta lantul
ganglionar
simpatic.
Periajul
se utilizeaza in 3 scopuri:
- Pentru scaderea intensitatii durerii. Conform teoriei lui Melzak si Wall periajul
"inchide
poarta",
nivelul
fibrelor
C. laSe produce inhibitia presinaptica dintre celulele laminei III si
IV , blocand
astfel
stimuli
la nivelul
maduvei.
- Pentru cresterea reflexului miotatic. Acesta se produce prin circuite ce duc stimulii
la talamus,
apoi (formatiunea
pe
caile
descendente
reticulara) sunt activati motoneuronii medulari
segmentaricresterea
gama statici,
rezultand
tonusului muscular. in concluzie periajul, realizeaza la
muschii posturali,
si in in tensiune a buclei gama.
contractia
contrata,ca
punerea
- Pentru reducerea secretiei sudorale. in zonele distale ale membrelor, aplicand un
periaj
de 2-3 este
ori pe
zi
cate
5 minute,
influentat
hipotalamusul, cu obtinerea efectului dorit.
Pensularile se evita in spasticitate si la copii sub 6 ani. De asemenea este
contraindicata
efectuarea
lor pe coaste si musculatura paravertebrala, deoarece pot produce
contractia si
muschilor
respiratori
tulburari mictionale.(7)
3.2.4. Temperatura
Caldura neutra fixeaza organismul in starea de homeostazie, determinand
durerii,
relaxareascaderea
musculara
fara teama de rebound.
Principii fiziologice de utilizare a caldurii
Caldura se foloseste in principal pentru a schimba proprietatile fizice ale tesuturilor
si in unele
cazuri, pentru
a reduce durerea. Frigul este folosit de obicei pentru a reduce
edemul, spasmul
muscular,
spasticitatea
si durerea.
Caldura usoara care nu trece de 40 C, in mod obisnuit, produce raspunsuri
in un
ceea
ce de alinare (a durerilor). Deasemenea initiaza cresteri
priveste moderate
relaxarea si
efect
moderate
sangvin. ale fluxului
Aplicatiile locale de caldura ridicata provoaca un efect marit de irigare
sangvina,
prinimplicit la cresterea consumului metabolic, cu eliminarea
vasodilatatie,
ce duce
metabolitilor,
si la
o
oxigenare maidar
buna
a tesuturilor.
Aceleasi efecte fiziologice apar si ca rezultat a
unei
inflamatii
locale,
atunci cand corpul depune eforturi pentru a creste temperatura in acea zona.
in mod normal, organismul creste temperatura in inflamatii acute sau in
de indicata
aceea doar in fazele subacute si cronice, Prin folosirea
folosireatraume
calduriisieste
temperaturii
terapeutice
2%
maxime
se pot
produce cresteri in alungirea tesuturilor pana la
din lungimea initiala. Temperatura
indicata ar fi de 45 C.
Trebuie sa avem in vedere atunci cand aplicam energia ce va creste temperatura
locala, faptul
ca
aceasta energie
este disipata
prin convectia realizata de sange, prin conductia spre
prin
brusc,
electromagnetice
sub pragul
radiatia
pentru
Pentru
dede
adurere,
nu
la
producerea
suprafata
si
duce
ultrasunete.
trebuie
la atingerea
corpului.
caldurii
sa seAlegerea
gaseasca
punctului
se
Pentru
foloseste
uneia
acea
a de
obtine
durere
doza
din
energia
sioptima
cele
mentine
inainte
obtinuta
trei
deca
temperatura
depinde
energie,
tratamentul
prin ce
radiatii
detrebuie
sa seinfrarosii,
tesuturile adiacente si
terapeutica
termine,
prea
obiectivele
aplicata
deoarece
incet,
radiatii
nici
dar
fiecare
pentru
maxima,
tratamentului,
nici
preadintre
ca energia
insa
ele produce
sa nu fie
undisipata
patern diferit
mai repede
de incalzire
decat este
a tesuturilor.
absorbita.
In ariile unde exista foarte putin tesut moale acoperitor, ca in articulatiile

mici
a mainii
piciorului,
sunt
folositesisursele infrarosii (lampi, impachetari calde, parafina,
imersiacresterea
in apa calda)
pentru
temperaturii tesuturilor.
Atunci cand obiectivul este incalzirea tesutului muscular, cea mai buna modalitate
estecufolosirea
diaterapiei
unde scurte, ce provoaca o incalzire musculara superficiala de
pana
la
2
3
cm in
adincime.
Ultrasunetele sunt selectiv absorbite de os, acesta fiind si un indicator al
intensitatii.
atunci cand
pacientulAstfel,
simte o presiune sau o senzatie de usoara durere in periost,
este unlasemn
ca s-a maxima. De la acest punct intensitatea poate fi redusa cu 15ajuns
temperatura
20%. Ultrasunetele
produc
o incalzire profunda a tesuturilor si sunt contraindicate in inflamatiile acute,
in ariile
cutanate
unde
senzatia
de temperatura si durere este limitata si in implanturile articulare.
Principii fiziologice de utilizare a temperaturii scazute
Raspunsurile fiziologice la aplicarea temperaturii scazute sunt: vasoconstrictie
reducereainitiala,
metabolismului tisular, descresterea vitezei de conducere nervoasa,
reducerea raspunsului
aferentelor
musculare, vasodilatatie secundara si o crestere a fortei musculare
dupa tratament.
Aplicatiile
de frig care nu scad temperatura tisulara locala pot produce efecte la
distanta cum generalizata
ar fi:
vasodilatatia
si o reducere a senzatiei de durere.
Crioterapia se foloseste in traumatismele acute si in fazele inflamatorii acute,
deoarece,
prin se reduce fluxul sangvin si in consecinta se reduce edemul
vasoconstrictia
produsa,
si
hemoragia.
mecanism
se Acest
explica prin blocarea eliminarii histaminei, care la randul ei
este
responsabila
pentru si formarea exudatului. Folosirea pe o perioada mai lunga
producerea
vasodilatatiei
a crioterapiei,
ca de gleznei (in special cand doar ligamentele sunt intinse sau
exemplu
in luxatiile
partial rupte),Scaderea
accelereaza
recuperarea.
temperaturii tesuturilor trebuie controlata vis-a-vis de
producerea
vasodilatatiei,
ca
un rezultat
al racirii prelungite. Atunci cand tesuturile ajung la aprox.
15C apare
pentru
a evitavasodilatatia,
necroza, ca un raspuns de supravietuire.
Conducerea senzatiei de durere este eliminata prin scaderea temperaturii
panavaloare
la
10-15C,tesutului
la aceasta
rezultand un efect analgetic prin reducerea
excitabilitatii
aferentelor
musculare. Spasmul muscular, produs initial pentru a imobiliza si proteja zona
traumatizata,
este
de obicei o contractie
involuntara, sustinuta, ce utilizeaza o mare cantitate de
substante nutritive
si in acelasi timp, prin compresiunea vaselor sangvine intramusculare, creaza
o arie demusculara
ischemie.de durata, produce alte leziuni si distructii tisulare, care vor
Ischemia
cauza o durere
in plus si astfel indirect spasmul muscular va creste. In concluzie, eliminand
durerea
si/sau spasmul,
se a pacientului.
imbunatateste
conditia fizica
Crioterapia in cazul spasticitatii nu are un efect de lunga durata. Scaderea
SNCdesela receptorii cutanati, cat si printr-un reflex ce
face atat excitabilitatii
prin informatiile
influenteaza
fusul
muscular.
Efectul
consta
caror
influentatarea
tegumentul
descarcare
inanalgezic
Tehnica
presarea
ce
indirecta
acopera
in
"A-icing"
este
unor
caile
atribuit
acuburi
polisinaptice,
muschiul
fusurilor
consta
scaderii
de gheata,
in
neuromusculare,
deefectuarea
excitabilitatii
determina
stimulat.
timp deunor
Astfel,
o3-5
crestere
se
terminatiilor
lovituri
secunde,
actioneaza
se aactiveaza
rapide
activitatii
pe nervoase
asupra
pielea
si puternice
fibrele
eferentelor
de
tonusului
liberecu
si cubul de
a nervilor
deasupra
aceasta
gama.
postural.
stimulare
nervoase
excitabilitate
Astfel,
tehnica
Margaret
gheata,
Efectul
unui
are
cu
periferici.
scazuta
un
prag
prin
muschi.
vor
pe
maximum
deRood
de
fi de
stimulate
Prin
descrie
tip de
"A"eficienta
fibrele
sidoua
se provoaca
tehnici
nervoase
dupa 30-40
dereflex
senzitive
aplicare
deo31
minute
contractie
adestimularilor
tipde lamusculara.
aplicare.
"C",
cucu
gheata.
prag ridicat
Tehnicade excitabilitate,
icing"
"C-a
* $ j
Aplicarea "C-icingului" precede aplicarea "A-icingului", datorita efectului intirziat

si prelungit
al primului
tip de stimulare. Deoarece se presupune ca efectul acestor stimulari este
bilateral, in cazul
hemiplegiilor
de exemplu, este utila stimularea partii sanatoase inaintea partii
afectate.Contraindicatiile crioterapiei se refera la tesuturile ischemice, la cazurile de
lezare
a
sensibilitatii
termoanalgezice,
la bolile de colagen (in care factorii reumatici pot
creste
simptomele de durere si redoare articulara), la cazurile de alergii la frig. In
cnoterapie,
trebuie
sa seanalgezic al frigului, ce poate masca mecanismul de
acorde
atentie
la efectul
protectie
reprezentat
de astfel noi leziuni.
durere, putandu-se genera
_ , A
t (
3.2.5. Tapotarea usoara paravertebrala se realizeaza cu o mana pe o latura a coloanei si cealalta

mana pe latura opusa. Se incepe de la cervical si cand se ajunge spre sacru (coccis),
se incepe
cealalta
mana,
faracunici
o pauza timp de 3-4 minute. Efectul este de scadere a tonusului
muscular
general. si de calmare in
3.3. Elemente combinate proprio- si exteroceptive

3.3.1. Contactele manuale
Se au in vedere parametrii acestora: durata, locul si presiunea exercitata de
Dacasi executata intr-o anumita directie, pozitionarea
miscareakinetoterapeut.
trebuie intretinuta
mainilor se pentru
face deasupra
agonistilor
miscarea respectiva.
3.3.2. Presiunea pe tendoanele lungi
Daca se mentine ferm o presiune cu mana pe tendonul lung al unui muschi,
o scadere
a
tensiuniirealizam
musculare
a respectivului
muschi, la pacientii cu hipertonii.
3.4. Elemente telereceptive

3.4.1. Vazul este cel mai important din acest punct de vedere, fiind aproape indispensabil pentru
invatarea exercitiilor kinetoterapice.
3.4.2. Olfactia poate (influenta), facilita sistemul nervos vegetativ.
3.4.3. AuzuL Vocea si tonul comenzilor trebuie adaptate comportamentului pacientului si
calitatii raspunsului asteptat, ele trebuind sa fie
clare, scurte si repetate
pana la deplina lor intelegere.
Comenzile se sistematizeaza in:
pregatitoare si pentru actiune.
Comenzile pregatitoare preced actiunea si favorizeaza intelegerea de catre pacient a
active;
ton
puternic
daca
Comenzile
va fitrebuie
induce
utilizat
pentru
osapentru
stare
de
o perioada
trebuie
stres sisaindelungata
se
fieutilizeaza
coordonate
va pentru
produce
cu solicitarile
obtinerea
acomodarea
fizice
stimularii
si difera in
schemei
de
miscare pe
care
oactiune
execute.
subiectului;
-efort
maxime
pentru
contractiile
in
sau
contractiile
functie
Tonul
relaxare:
relaxarea
a miscarii
comenzilor
excentrice
deizometrice
izotonice
voluntara
comanda
secomanda
comanda
vor
comenzile
adapta
este
este
este
astfel:
"rezista!";
sunt
"trage!"
"tine!";
"lasa sau
moale!"
"impinge!;
sau "daindrumul".
- ton moderat se utilizeaza cand subiectul raspunde prin efortul maxim

posibil; se
adopta si in
comenzile
pregatitoare;
- ton calm - este utilizat in cazul subiectilor anxiosi sau in mobilizarile dureroase.(7)
3.5. Elemente interoceptive

Stimularea sinusului carotidian: are un efect depresor asupra centrilor medulari si
muscular,scade
este tonusul
depresor asupra tensiunii arteriale si creste frecventa
impulsurilor
aferente.
Aceast patrupeda, prin aplecarea capului sau in decubit
element se obtine
in pozitia
ventral,
prinnivelul
asezarea
capului sub
patului. Se foloseste (la copii in special) si in combinatie cu
pendularea
intregului
corp (prin apucarea de catre kinetoterapeut a gambelor pacientului).
33
4. SCHEMELE DE FACILITARE
4.1. Generalitati
H. Kabat a dezvoltat o metodologie de recuperare neuromotorie, numita de el "de
facilitare
neuroproprioceptiva",
in care sursa principala de informatie proprioceptiva o
constituie
contractia de aceea metoda face apel la efortul voluntar maximal din
musculara puternica;
partea bolnavului.
Observatiile
pe care s-a bazat Kabat sunt:
excitatia subliminala necesara executarii unei miscari, poate fi intarita cu stimuli
din alte
surse, lor intensifica raspunsul motor;
care
la randul
facilitarea maxima se obtine prin exercitiu intens, cu maximum de efort, sub
rezistenta;
majoritatea miscarilor umane se fac in diagonala si spirala, chiar si insertiile
musculare
ligamentaresifiind dispuse in diagonala si spirala.
Principiile metodei de facilitare neuroproprioceptiva sunt urmatoarele:
Dezvoltarea neuromotorie normala se face in sens cranio-caudal si proximodistal.
Miscareainsa (ajunsa in stadiu de control motor de abilitate) se deruleaza de
activa normala
la
distal spre
proximal.
Dezvoltarea fetala este caracterizata de raspunsurile reflexe secventiale la
stimuli
exteroceptivi
(flexia gatului
precede extensia, adductia umarului precede abductia, rotatia interna
o precede
peapucarea obiectului precede lasarea lui, flexia plantara precede
cea
externa,
dorsiflexia, etc).
Dezvoltarea
comportamentului motor este legata de dezvoltarea receptorilor
senzitivi,
vizuali,
auditivi, etc.
A
intregul comportament motor este caracterizat de miscari ritmice, reversibile,

executate
amplitudiniincomplete de flexie si extensie.
Dezvoltarea motorie intersegmentara implica miscarea combinata a membrelor,
progresand
de la la homolateral, si de la bilateral asimetric, la alternari reciproce
bilateral simetric,
ale
membrelor
superioare
si inferioare pe diagonale ce includ toate cele 4 extremitati.
Dezvoltarea motorie include si inversarea rapida dintre functiile antagoniste, cu
predominanta
un moment datlaa flexei sau a extensiei
Dezvoltarea motorie (a secventialitatii miscarii), d.p.d.v. al directiei de
miscare, de
selaface
in (flexie - extensie), la orizontala (de abductie - adductie),
ordinea:
verticala
apoiasociaza
la diagonala
(se
flexia - extensia cu abductie-adductie) si spirala (se includ si rotatiile).
In comportament motor al adultului, postura si miscarile combinate devin
automate,
masura
dezvoltariipeperformantelor
motorii; amplitudinea, frecventa miscarii precum si
efortul
necesar
sunt selectate si devin automate pe masura ce se dezvolta performantele motorii.
Schemele
globale
ale
miscarii
sunt
de
obicei
mai
eficace
inelemente
ceea
ceexecutate
priveste
facilitarea,
rezultatului
intarirea
vedere,
extensiei
schemele
muschilor
grupe
pentru
Prin
efortului
in- musculare,
decubitul
dorit
concluzie,
pozitionarea
analitice
in
recuperarea
se
cadrul
de"lucreaza"
dorsal.
asistare
iar
(de
pe
lantului
rezultatul
bolnavului
miscare
flexiei
schemele
Pozitia
necesar
tehnici
biomecanic
sepe
va
semisezand
recomanda
de
se
linia
FNP,
fisau
cauta
mai
facilitare
pentru
dreapta);
folosindu-se
se
repede
utilizarea
realizeaza
(in
pozitia
asistarea
(numite
sezlong)
instalat
schemele
de
influentei
din
printr-un
decubit
deoarece
si
faciliteaza
miscarii
plin
sunt
scheme
reflexului
ventral,
torent
astfel
intrarea
solicitate.
flexia
de
de
de
iar
iradiere)
impulsuri,
tonic labirintic
depentru decat
facilitare.
Din
pentru
in
membrului
pozitionarea
mai
plecate
aria
acest
consecutiva
recuperarea
multe
motorie
pentru
obtinerea
punct
superior.
din bolnavului
de
in
respectiva
functie se
aa scoartei,
tinea seama
spresiacesti
de forta
muschi
actuala
(fenomen
a pacientului
de "iradiere").
(de forta
La pozitionarea in decubit lateral se au in vedere

urmatoarele:
capul sa fie in prelungirea trunchiului;
mentinerea capului in pozitie neutra > sul sub cap (cu
grosime in functie de latimea umerilor);
linia calcaielor sa fie in prelungirea partii posterioare a
trunchiului;
pozitia umarului si soldului sa fie in plan mediofrontal, astfel
incat intersectia dintre o diagonala dusa (imaginar) intre spina
iliaca antero-superioara si partea posterioara a umarului pe de
o parte si diagonala dusa intre spina iliaca postero-superioara
si partea anterioara a umarului sa fie pe aceasta linie
mediofrontala (fig. 5).
Pozitia kinetoterapeutului este unul din factorii principali
ai succesului terapeutic. Corpul se pozitioneaza "pe" sau paralel
cu diagonala schemei de miscare, cu membrele inferioare usor
flectate din genunchi, astfel incat sa poata face transfer de
greutate de pe un membru pe altul.
Contactul manual permite exercitarea de presiuni pe grupele musculare, tendoane,
articulatii,
cu scopul
facilitarii activitatii fusurilor neuromusculare. Contactul manual se
face
pe suprafata
tegumentara
a grupului muscular de tratat, pe o linie corespunzatoare directiei in
care
va
fi
aplicata
rezistenta, fara a "strange" segmentul pacientului. Directia de aplicare a
rezistentei
tot diagonala. Priza Kabat (fig. 6) clasica pentru mana, se
timpul locul"urmareste"
de unde a plecat
face pe suprafata
palmara,
prin apucarea cu mana kinetoterapeutului a aceleasi maini a pacientului
(dreapta
- ladegetele
dreapta)3-4-5 ale pacientului sunt prinse intre policele si
astfel
incat
35
indexul kinetoterapeutului, iar mediusul si inelarul kinetoterapeutului se gasesc

intre
indexulinsitimp
policele
pacientului
ce degetul mic al kinetoterapeutului cuprinde primul
metacarpian
al
pacientului.
Pentru facilitarea diagonalelor in care este implicata extensia degetelorpumnului
se foloseste
Kabat inversata
(fig. 7), priza
ce se face dreapta - la stanga.
Cealalta mana are functie tot de priza, dar ea se deplaseaza in functie de

componenta
careia i se
opune. de miscare
Initial, schemele de facilitare Kabat sunt efectuate pasiv, doar pentru
determinarea
limitelor
amplitudinii
de miscare.
Sincronizarea normala include contractia muschilor in secvente, ce decurg din
miscarile
coordonate
in asa fel incat sa fie realizate cursiv, fara acrosari. Initial (atunci cand
controlul
motor al pacientului este in primele trei stadii: mobilitate, stabilitate sau

mobilitate
controlata)
se controlate de la proximal spre distal si se trece apoi (in
executa miscari
intentionale
stadiul
de abilitate)
la miscari
pornind dinspre distal. Daca sincronizarea nu este realizata corect se vor
efectua
scheme
de initial distal si apoi proximal; in toate diagonalele (atat la
miscare fragmentate,
membrele
superioare
cat
si
la membrele
inferioare)
primul timp al schemelor de miscare il va
constitui rotatia
componentei
(desurubarea
- despiralarea)
de la care se incepe iar ultimul timp (ultima miscare
dinficadrul
va
tot dediagonalei)
rotatie (de insurubare - de spiralare).
De o mare importanta este aprecierea exacta a capacitatii functionale a
deoarecevor fi utilizate pentru facilitarea celor slabe sau
functiile pacientului,
musculare existente
absente.este
Daca
componenta
distala
prea
slaba rezistenta se va opune proximal pana se obtine forta de
contractie
suficienta
in
partea
distala
a extremitatii.
Daca este mai slaba componenta proximala rezistenta
se in
aplica
Dacasi distala forta de contractie este la fel de slaba se vor executa
si
zonadistal.
proximala
contractii
in pozitii izometrice
de scurtare pornind de la distal spre proximal. Dupa ce s-a obtinut
raspunsul
pozitia de muscular
scurtare, in
se trece la exersarea aceluiasi raspuns in pozitia de
alungire. de
Astazi
nu semaximala
mai
vorbeste
rezistenta
ci de rezistenta optimala, respectiv acea cantitate
de rezistenta
ce da cea
mai
buna iradiere,
deoarece o rezistenta prea mare (valabil in special pentru
componenta
rotatie)miscarii, inclusiv a stabilizarilor.
poate
duce la de
"ruperea"
Se porneste intotdeauna de la pozitia de intindere a tuturor elementelor din
respectiva
schema de miscare. intinderea nu trebuie sa provoace durere pacientului.
intinderea scurta
(pentru
provocarea
reflexului
miotatic) e bine sa se faca pentru toate componentele
articulareCa(inclusiv
rotatiei).
o varianta
de executie a diagonalelor, se poate efectua (si termina) mai intai
miscarea
distal - pumn, glezna) iar apoi sa se continue restul schemei,
(in pivotii
digitali in
si distali
in
totalitate, incepand
si incheindu-se
in acelasi timp. Noi preferam efectuarea diagonalelor in asa fel
incat "prima"
(efectuata
ori miscare
in proximal ori in distal, in functie de unde se porneste),
inafara rotatiei
care , este
sa nu se termine (ca amplitudine) pana cand nu este initiata si "ultima" miscare a
intotdeauna
prima
schemei. Terminarea (ca amplitudine) a miscarilor se va face insa in ordinea
in care ele
inceputde rotatie). Pentru a facilita contractia unui muschi nu este
(finalul
fiindaumiscarea
nevoie totdeauna
sa
folosim
intreaga amplitudine
a unei scheme de miscare (astfel s-a ajuns la asa
numitele
"variante"
a
diagonalelor
membrelor).
Se evita in timpul diagonalelor membrelor miscarile de rulare a trunchiului.
Exercitiile
executa in
progresie,sedin ce in ce mai dificile si mai complexe, din pozitii ce se
apropieortostatica
progresiv de
pozitia
si de mers, folosind in special reactiile statice de echilibru.
Denumirea diagonalelor membrelor (de flexie sau extensie) se face in funtie de
miscarea
care se(articulatia umarului respectiv soldului).
face in pivotul
proximal
Criticile aduse acestor metode de facilitare de tip Kabat-Knott-Voss sunt in
principal
urmatoarele:
Norton si Sahrmann exprima dubii cum ca pe de o parte folosirea intinderilor (atat
prin
cat
si
reflexul
declansat)
ca apunct
de
pornire
ain
contractiei
unui
performantele
pe
referindu-se
Sbenghe
dezvoltarea
lucrul
depozitie,
sub
altaafirma
rezistenta
parte
unor
lamiotatic
acestuia
tehnicile
faptul
performante
faptul
comporta
din
ca
cade
otimpul
s-a
crestere
facilitare
motorii,
unconsiderat
efort
activitatilor
mai
deosebit
fortei
aplicate
apoi
gresit
musculare
functionale
coordonarea
din
pacientilor
capartea
daca
obtinuta
kinetoterapeutului
seconditiile
spasici,
sereuseste
va in
dezvolta
Tardieu
acest
absentei
prinfel
desila
va
de
muschi
vor
imbunatati
(pre)intinderilor,
avea
functionala;
afirma
obtinuta
tehnici
sine,
intampla
aceea,
metoda
asa
olaimportanta
ca
nu
de
in
cum
adult,
inpoate
"relaxarea
sala
facilitare
copilarie;
secufi
iaratata
folosita
truda
decat
dispare
de catre
la usa";
kinetoterapeutii
38
robusti.
A
4.2. Diagonalele pentru

cap-gat 4.2.1. Diagonala de flexie si rotatie spre dreapta
Pacientul DD, capul-gatul extinse inafara mesei de tratament, rotat spre
stanga. face priza sub barbie, pe partea laterala dreapta si cealalta mana o
Kinetoterapeutul
tine
sub capul
pacientului
(in eventualitatea unui colaps muscular) (fig 12). Pacientului i se cere
sa ridice
capul
si umarul drept (umerii raman pe masa). Pozitia finala o vedem
duca barbia la
ilustrata in fig. 13.
4.2.2. Diagonala de extensie si rotatie spre stanga

Pozitia initiala a pacientului este ca in pozitia finala a diagonalei de mai
sus;
kinetoterapeutul
face acum o priza pe partea lateral stanga a fetei (fig. 14).
Se comandasa extinda capul si sa-1 roteze incercand sa se uite inapoia umarului
pacientului
stang. este
Pozitia
finala
ilustrata in figura 15.
4.3. Diagonalele pentru omoplat

4.3.1. Diagonala de ridicare anterioara
Pacientul in decubit heterolateral; omoplatul coborat si addus. Kinetoterapeutul
face prize pe
partea antero-superioara
a umarului; genunchii usor flectati. (fig 16). Se cere
pacientului
"traga"
umarul
spresanas.
Rezistenta se face sub forma curba, astfel incat cotul sa nu
fie
deasupra
genunchii
se mainii;
extind progresiv; kinetoterapeutul poate folosi greutatea
propriului
corp.
ajunge ina omoplatului (fig 17).
pozitia de ridicareSe
si abductie
4.3.2. Diagonala de coborare posterioara
Pacientul in decubit heterolateral; omoplatul este ridicat si abdus. Kinetoterapeutul
face priza
cu tenara pe spina omoplatului, iar cealalta mana se plaseaza cu
o mana avand
emineta
spatiul
police scapular inferior, (fig 18). Se cere pacientului sa "duca"
si
indexdintre
in unghiul
umarul spre
partea posterior. Rezistenta se face sub forma curba, astfel incat
inferioara
a toracelui
cotul sagenunchii
nu fie deasupra
mainii;
kinetoterapeutului se flecteaza usor. Se ajunge in pozitia de
coborare
si adductie
omoplatului
(fig 19).a
4.3.3. Diagonala de coborare anterioara

Pacientul in decubit heterolateral; omoplatul este ridicat si addus. Kinetoterapeutul
priza heterolateral
cu
o mana face
pe cotul
(in prelungirea bratului), iar cealalta mana se
plaseaza cu spatiul
interpolicedigital
in axila membrului heterolateral al pacientului (fig 20). Se cere
pacientului
"traga"Se ajunge in pozitia de coborare si abductie a omoplatului (fig
umarul spresa
ombilic.
21).
39
4.4. Diagonalele pentru membrele superioare

4.4.1. Diagonala I de flexie
- Miscarea de jos in sus
Pacientul in decubit dorsal la marginea mesei de tratament, membrul superior

respectiv in
usoara abductie,
rotat intern, cotul extins, antebratul pronat, pumnul extins si
abdus, si
degetele
abduse
extinse, capul orientat de partea membrului respectiv. Kinetoterapeutul
efectueaza
o iar cealalta mana se plaseaza pe bratul pacientului (se deplaseaza
mana
priza cu
Kabat,
pe membrul
Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta fonetica - Mircea Chiriac
superior in functie de muschii carora li se opune rezistenta si in functie de tehnica

FNP
24. care se executa). Fig.
Miscarea (exemplificata de la proximal la distal) membrului superior al
pacientului
descrie
o sal) din partea homolaterala si ar arunca-o
diagonala,
ca si cum va
ar lua
ceva (un
peste umarulsaopus.
I seextern
cere umarul, sa-1 flecteze si adduca (cotul se poate
pacientului
roteze
flecta usor),
supineze
antebratul,
sa sa
flecteze
si sa adduca pumnul, sa flecteze si sa adduca degetele (in
final
se cere oa supinatie
suplimentara
antebratului). Capul P-lui se roteaza de partea opusa, urmarind
miscarea
mainii.
ajunge pozitiei
in
pozitia articularaSeinversa
initiale pentru toate (exceptie face articulatia
cotului)
articulatiile
membrului superior (conform miscarilor care se cer pacientului). Fig. 25.
4.4.2. Diagonala I de extensie - Miscarea de sus in jos

Din pozitia finala a primei diagonale de flexie, avand insa priza Kabat inversata
26), membrul
superior (fig.
al pacientului
parcurge aceeasi traiectorie dar in sens invers, ajungand in
pozitia
initiala
a primei
diagonale
de flexie,
efectuandu-se miscarile corespunzatoare, (fig. 27)
4.4.3. Varianta primei diagonale a membrelor superioare
(pentru muschii articulatiei
cotului)
In cazul variantei primei diagonalei de flexie, se porneste din pozitia initiala a
diagonalei
flexie (fig
24), iar pedea doua jumatate a parcusului miscarii se cere si se opune
rezistenta
flexiei
cotului, astfel
incat mana pacientului ajunge in dreptul urechii de aceeasi parte, (fig
28)
De aici, schimbandu-se prizele (fig. 29), se porneste varianta de extensie a
primei
diagonale,
pana la pozitia initiala (fig 24), putandu-se opune rezistenta extensiei
antebratului
pe
brat.
4.4.4. Diagonala a Il-a de extensie

- Miscare de sus in jos
Pacientul este in decubit dorsal pe masa de tratament, membrul superior
abdus
dinsiumar
la
aproximativ
150
rotat extern,
cotul extins, antebratul supinat, pumnul extins si
abdus, degetele
extinse si executa cu o mana priza Kabat iar cu cealalta mana opune
abduse.
Kinetoterapeutul
rezistenta
membruluimiscarilor
superior (deplasand-o in functie de comenzi si tehnicile FNP abordate).'
Fig. 30. Miscarea (exemplificata de la distal la proximal): se cere pacientului mai intai
pronatia
antebratului,
urmata de
flexia si
adductia degetelor, apoi flexia si adductia pumnului, pronatia
antebratului
(cotul
se
poate si rotatia interna a umarului. Capul P-lui se roteaza de
usor flecta), flexia, adductia
partea
opusa,
urmarind
miscarea
mainii.
Se ajunge in pozitia articulara inversa pozitiei initiale pentru toate
(exceptiearticulatiile
face articulatia
cotului)
membrului superior (conform miscarilor care se cer
pacientului). Fig.31.
4.4.5. Diagonala a 11-a de flexie

Din pozitia finala a celei de a doua diagonale de extensie, avand insa priza Kabat
32),
membrulinversata
superior(fig.
al pacientului
parcurge aceeasi traiectorie dar in sens invers,
ajungand
pozitia
initialadea extensie, efectuandu-se miscarile corespunzatoare,
celei
de-a in
doua
diagonale
(fig. 33).
4.4.6. Varianta celei de-a doua diagonale a membrelor superioare(pentru muschii articulatiei
cotului)
In cazul variantei de extensie se porneste din pozitia initiala a diagonalei a
de extensie
(fig. 30),doua
umarul
se roteaza intern si se extinde, cotul se flecteaza (total),
antebratul
se proneaza,
pumnul
se flecteaza
si adduce, degetele se flecteaza si se adduc, astfel incat la
final mana
ajunge lateral
in
dreptul
peretelui
al toracelui de aceeasi parte (fig. 34); miscarea
se
executa la marginea
mesei.
In cazul variantei de flexie a celei de-a doua diagonale, se porneste din
finalaa adoua de extensie (ca si la fig. 34), kinetoterapeutul
varianteipozitia
diagonalei
inversandinpriza
prin putandu-se efectua rezistenta si la miscarea de
miscarile
senssiinvers,
extensie
cotului,
se ajunge a doua de flexie (fig. 33).
in
pozitiaa finala
a diagonalei
4.5. Diagonalele pentru centura pelviana
Pacientul in decubit heterolateral; bazinul coborat si rotat spre inafara
(lateral). face prize lombricale pe partea antero-craniala a spinei
Kinetoterapeutul
iliace
antero
superioare
(fara sa se apuce spina prin flexia articulatiilor interfalangiene);
genunchii
usor
flectati. (fig 35). Se cere pacientului sa "traga" bazinul spre ombilic;
genunchiul
heterolateral
al
pacientului
se lasa sa se miste. Rezistenta se face sub forma curba, astfel
incat cotulmainii;
sa nu fiegenunchii se extind progresiv; kinetoterapeutul poate
deasupra
folosi greutatea
propriului
corp. Se ajunge in pozitia de pelvis ridicat si rotat spre inauntru
(medial) (fig 36).
Pacientul in decubit heterolateral; bazinul este ridicat si rotat spre inauntru
(medial). face prize pe tuberozitatea ischiatica (fig 37). Se cere
Kinetoterapeutul
pacientului
"duca"
bazinul
spresacaudal
si sa-1 roteze spre inafara (lateral). Rezistenta se face sub
formaincat
curba,
astfel
cotul sa nu fie deasupra mainii; genunchii kinetoterapeutului se
flecteaza
Se de pelvis coborat si rotat spre inafara (lateral), (fig 38).
ajunge
inusor.
pozitia
43

Pacientul in decubit heterolateral; pelvisul este ridicat si rotat spre inafara
(lateral). face priza cu o mana pe genunchiul heterolateral (in
Kinetoterapeutul
prelungirea
cealalta
manacoapsei),
face prizaiarlombricala pe partea antero-craniala a spinei iliace antero
superioare
sa
se apuce(fara
spina prin flexia articulatiilor interfalangiene) (fig 39). Se cere
pacientului
"impinga"
pelvisul
spresacaudal
si sa-1 roteze spre inauntru (medial). Se ajunge in pozitia de
coborare
si rotatie
spre
inauntru
(mediala) a pelvisului. (fig 40).
4.5.4. Diagonala de ridicare posterioara

Pacientul in decubit heterolateral; pelvisul este coborat si rotat spre inauntru
(medial). face ambele prize pe creasta iliaca, in linie cu coapsa, cu
Kinetoterapeutul
degetele in (fig
directia
rezistentei,
41). Se cere pacientului sa "traga" pelvisul cranial si sa-1
roteze spre
inafarain pozitia de ridicare si rotatie spre inafara (laterala) a pelvisului
(lateral).
Se ajunge
(fig 42).
Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta kinetica - Mircea

Chiriac 4.6. Diagonalele pentru membrele inferioare
4.6.1. Diagonala I de
flexie - Miscarea de jos in sus
Pacientul in decubit dorsal, soldul extins (cat se poate; eventual sub planul
usor genunchiul extins, glezna extinsa, piciorul pronat,
abdus simesei),
rotat intern,
degetele
flectate.este de partea membrului respectiv; cu mana omoloaga cuprinde
Kinetoterapeutul
piciorul
peste interna a piciorului si pe partea
ieste marginea
dorsala a degetelor; cealalta mana se plaseaza pe fata antero-interna a coapsei

(eventual,
abordeaza- daca greutatea membrului inferior reprezinta o rezistenta
coapsa
pe dedesupt
suficienta
si suntem
nevoiti
sa asistam
ridicarea lui), (fig. 43)
Miscarea (se exemplifica cu miscarea de la distal la proximal): supinatia piciorului,
extensia
degetelor; flexia
gleznei (genunchiul ramane extins), adductie, flexie si rotatie
externain
a soldului.
Se
ajunge
pozitia determinata
de posibilitatile de amplitudine articulara si echilibru
(nu se permite
rularea
corpului pacientului pe partea heterolaterala), conform miscarilor efectuate,
(fig 44).
4.6.2. Diagonala I de extensie
- Miscarea de sus in jos
Se face din pozitia finala a pacientului din diagonala I de flexie, kinetoterapeutul
schimband
priza de la
nivelul piciorului pe partea plantara si marginea laterala (policele se
plaseaza apedegetelor),
partea iar cealalta mana o plaseaza pe partea postero-externa a
plantara
coapsei
(fig. 45). pronatia
Se
cere
pacientului:
piciorului, flexia degetelor; extensia gleznei (genunchiul
ramaneabductie,
extins), extensie (cat este posibil) si totala rotatie interna a soldului (fig.
usoara
46).
45
4.6.3. Varianta primei diagonale a membrelor inferioare (pentru muschii

articulatiei
genunchiului)
in cazul variantei primei diagonale de
flexie, pozitia pacientului si kinetoterapeutului se
modifica doar prin faptul ca genunchiul
pacientului este flectat in pozitia initiala (fig. 47),
iar atunci cand se ajunge cu gamba aproximativ
la planul mesei se cere pacientului sa extinda
genunchiul, ajungandu-se tot in pozitia finala a
primei diagonale de flexie (fig. 44).'
A
In cazul variantei primei diagonale de extensie, pozitia pacientului si

estea primei diagonale de extensie (fig. 45), iar atunci
identica kinetoterapeutului
cu pozitia de pornire
cand sespre
ajunge
cu mesei se cere pacientului sa flecteze genunchiul, ajungandu-se
gamba
planul
intr-o pozitie cu pozitia finala a diagonalei I de extensie, cu diferenta ca
asemanatoare
genunchiul
flectat
(priza de la este
nivelul
piciorului este pe partea plantara si marginea laterala, cu
policele
plasat
pe
partea plantara a degetelor, iar cealalta mana se afla pe partea postero-externa a
coapsei
gambei)sau
(fig. 48).
4.6.4. Diagonala a Il-a de flexie

Pacientul se afla in decubit dorsal, membrul inferior opus abdus la maxim
sold, pe
iarcare se lucreaza pozitionat astfel: usor addus din sold, (poate fi
membruldin
inferior
si asezatMI),
pesterotat extern si cat se poate de extins (pe planul patului sau
celalalt
peste celalalt
membru
inferior,
in cazul
in care abductia lui este deficitara), genunchiul extins, piciorul
inversat,Kinetoterapeutul
degetele
flectate.
face o priza pe partea dorsala a piciorului, iar cealalta
mana
o claseaza oe a coapsei distale (fig. 49).
fata antero-externa
4.6.5. Diagonala a Il-a de extensie

- Miscarea de sus in jos
Din pozitia finala a diagonalei a Il-a de flexie, se schimba doar prizele
kinetoterapeutului
partea plantara
a piciorului,pe
respectiv pe partea postero-interna a coapsei distale
(fig. 51).Prin miscarile inverse (inversia piciorului, flexia degetelor, extensia, adductia
si totala
rotatie externa
a soldului) se ajunge in pozitia initiala a diagonalei a Il-a de flexie
(kinetoterapeutul
ramanand cu priza tot pe partea plantara a piciorului, cu policele pe degete si
cealalta priza pesipartea
postero-interna
distala a coapsei) (fig. 52).
4.6.6. Varianta celei de-a doua diagonale a membrelor inferioare (pentru

muschii
articulatiei
genunchiului)
In cazul variantei celei de-a Il-a diagonale de extensie, pozitia initiala a pacientului
si
kinetoterapeutului este identica cu diagonala respectiva (fig. 51). In cadrul
succesiunii
de
miscari, se intercaleaza
intre miscarea ____________________
\ . , iMsîiiiiiiiig | III m. .aaii^M
, ... .,
________________________
piciorului de inversie si miscarea soldului de
extensie, adductie si rotatie externa a solduluiJ
si miscarea de flexie a genunchiului.ii ]
Kinetoterapeutul se poate opune acum prin I jjj /V /. m
priza pe partea postero-distala a gambei si ^^^H acestei miscari a genunchiului. Se
ajunge
in pozitia
finala astfel
incat piciorul membrului
inferior care a efectuat diagonala ajunge inS^BBM
pozitie inversata in dreptul partii externe a
genunchiului opus, soldul neextinzandu-se pe o
amplitudine asa de mare ca si la respectiva
diagonala (a Il-a de extensie) (fig. 53).
in cazul variantei celei de-a Il-a diagonale de flexie, se porneste din pozitia finala a
celei de-avariantei
Il-a diagonale de extensie, cu diferenta schimbarii prizelor
kinetoterapeutului
pe si
partea
dorsala
a piciorului
degetelor si respectiv, pe partea antero-laterala a
coapsei sau inferior
gambei respectiv. Se cere pacientului sa everseze piciorul, sa
membrului
extinda
degetele,
apoi abduca si roteze intern soldul, ajungandu-se in pozitia
genunchiul,
sa flecteze,
finala
a celei
de-a Il-a
diagonale
de flexie
(fig. 50).
s\
47
4.7. Diagonalele trunchiului

4.7.1. Diagonalele trunchiului superior
4.7.1.1. Diagonala de flexie si rotatie spre dreapta
Aceasta diagonala este cunoscuta sub numele de "despicat" (choping).
Pacientul
este dorsal; membrele superioare pozitionate astfel: membrul
pozitionat
in decubit
superiorinitiala
stang aindiagonalei a Il-a de extensie, iar membrul superior drept (apucand
pozitia
cu manaa partea
distala
antebratului stang) in pozitia initiala a primei diagonale de extensie.
Kinetoterapeutul
opune rezistenta sau pe frunte si maini (fig. 54) sau pe partea antero-superioara a
trunchiului
si pe superioare descriu diagonalele respective, in timp ce trunchiul se
maini.
Membrele
flecteaza
(usor)
si
se roteaza
inafara (ca si in actiunea de spart lemne), ajungandu-se in pozitia de la
fig. 55.
4.7.2. Diagonalele trunchiului inferior
4.7.2.1. Diagonala de flexie si rotatie spre dreapta
Pacientul in decubit dorsal, membrele inferioare pozitionate astfel: membrul drept
pozitiadiagonale de flexie, iar membrul stang in pozitia initiala a
initiala ainprimei
diagonaleiinferior
a Il-a deusor
flexie;
trunchiul
rotat spre stanga (fig. 58). Kinetoterapeutul face prize pe
partea dorsala
a
picioarelor
si degetelor,
iar cu cealalta mana (plasata pe dedesupt, deoarece
greutateainferioare
ambelor reprezinta de obicei o rezistenta suficienta, iar de multe ori
membre
in asistenta inetica - Mircea Chiriac

Aceeasi diagonala se poate efectuaFacilitarea
pornind neuroproprioceptiva
cu
genunchii flectati si ramanand cu ei flectati de-alungul diagonalei pana la capat (fig. 60) sau
extinzandu-se progresiv, in asa fel incat se ajunge in
aceeasi pozitie ca si la fig. 59.
4.7.2.2. Diagonala de extensie si rotatie spre stanga

Pacientul in decubit dorsal, membrele inferioare pozitionate astfel: membrul drept
pozitia
initiala ainprimei
diagonale de extensie, iar membrul stang in pozitia initiala a
diagonalei
a
Il-a
extensie; trunchiuldeinferior usor rotat spre dreapta (fig. 61). Kinetoterapeutul face
prize peapartea
plantara
picioarelor si degetelor, iar cu cealalta mana pe partea postero-distala a
coapselor
si usor dreapta. Mentinandu-se genunchii extinsi membrele inferioare se
lateral
pe coapsa
vor deplasa pe
diagonalele
respective, concomitent cu usoara rotatie spre stanga trunchiului
inferior,
in
pozitiaajungandu-se
de la fig. 62.
49
Aceeasi diagonala se poate efectua pornind cu genunchii flectati (fig. 63) si

ramanand cu
ei
flectati de-a-lungul
diagonalei
pana la capat (fig. 64) sau extinzandu-se progresiv,
in
asa fel
se pozitie ca si la fig. 62.
ajunge
in incat
aceeasi
Schema bilaterala simetrica (BS) - Executarea bilaterala a unei diagonale (1 sau 2)
la
membrelesau membrele inferioare. Ambele membre executa aceeasi diagonala in
superioare
acelasi
sensextensie).
(flexie sau
Schema bilaterala asimetrica (BA) - Atunci cand un membru executa de
exemplu
diagonalaprima
si celalalt diagonala a Il-a, dar ambele in acelasi sens (flexie sau
extensie).
Schema
bilaterala simetrica reciproca (BSR) - Se executa ca la schema bilateral
simetrica
(BS)ce un membru face prima diagonala de flexie celalalt face
dar in timp
prima diagonala
de
extensie
(deci diagonala
este aceeasi dar membrele "se duc" in sensuri opuse).
Schema bilaterala asimetrica reciproca (BAR) - Un membru face prima diagonala
de
flexie,diagonala
iar
celalalt
a Il-a de extensie.
Schemele combinate ale membrelor superioare si ale membrelor inferioare sunt:
- scheme ipsilaterale, in care se misca extremitati de aceeasi parte a corpului
(simetrice,
asimetrice,
simetrice
reciproce
si asimetrice reciproce);
- scheme contralaterale, in care se misca extremitati de parti opuse (simetrice,
asimetrice,
simetricereciproce);
reciproce
si asimetrice
- scheme diagonale reciproce, in care extremitati contralaterale se misca
deodatain in
aceeasi
directie,
timp
ce extremitati contralaterale opuse se misca in directii opuse (ca in
mers).
4.9. Consideratii finale
Fiecare schema se bazeaza pe o componenta musculara

dintr-un
numar deformata
muschi inruditi prin aliniamentul lor fata
principala",
realizeaza
miscarile cuprinse in acea schema.
de schelet insi principal
care
Exista si o "componenta musculara secundara", reprezentata de muschi care
actiunileisipeexercita
doua scheme (un fel de incalecare" de actiuni) in cadrul
secventelor
comune
alefesier participa in cea mai mare parte la schema: extensieacestora.
Astfel,
marele
abdductie-rotatie
externa a soldului, dar contribuie si la
Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta kinetica - Mircea Chiriac
actiunea de extensie din schema: extensie-abductie-rotatie interna a soldului,

in care fesierul
mijlociu
si fesier mic sunt vioara intai".
Considerandu-se ca un muschi are de obicei o actiune in toate cele trei
componente:
componenta f i i n d aceea care il intinde cel mai mult;
- principala
- urmeaza componenta secundara si cea tertiara, in functie de gradul acestei
intinderi.
Spre exemplu muschiul psoasiliac este principalul muschi in schema flexieexterna adductie-rotatie
a coapsei. Cea mai mare intindere a muschiului o da extensia, in al doilea
rind abductia
si rind, rotatia interna. Deci, psoasiliacul are drept componenta
apoi
in al treilea
principala
actiune fiind adductia, iar rotatia externa cea mai putin importanta.
flexia,
cea de
secundara
Cunoscand anumite reguli se vor putea crea diagonale specifice pentru
facilitarea
unuireguli ar fi:
anume muschi.
Aceste
- la membrul superior flexia este asociata rotatiei externe, in timp ce rotatia interna
se asociaza
extensiei;
- la membrul inferior flexia si extensia se asociaza fie rotatiei interne, fie
rotatiei
dar numai rotatiei externe, in timp ce abductia este legata de
adductiaexterne,
se asociaza
interna;
pivotii
distali (pumn si glezna) se aliniaza pivotilor proximali (umar si sold) astfel:
#rotatia
> La membrul superior:
- supinatia si abductia se asociaza flexiei si rotatiei externe;
- pronatia si adductia se asociaza extensiei si rotatiei interne;
- flexia pumnului este legata de adductia umarului;
- extensia pumnului este legata de abductia umarului.
> La membrul inferior:
- extensia gleznei este legata de extensia soldului;
- flexia gleznei este legata de flexia soldului;
- inversia (si adductia) piciorului se asociaza adductiei si rotatie externe a soldului,
eversiapiciorului este cuplata cu abductia si rotatia interna a soldului.
(si iar
abductia)
pivotii digitali se aliniaza pivotilor proximali si distali, indiferent ce se intampla cu
pivotii
intermediari.
> La membrul superior:
- flexia cu adductia degetelor se asociaza flexiei pumnului si adductiei umarului;
- extensia cu abductia degetelor se asociaza extensiei pumnului si abductiei
umarului;
radiala a degetelor acompaniaza deviatia radiala a pumnului, supinatia
- deviatia
si flexia
cu a umarului;
rotatie
externa
- deviatia cubitala a degetelor se asociaza cu aceeasi deviatie a pumnului, cu
pronatia
si
extensia
cu rotatie
interna a umarului.
Policele intra de asemenea in schemele de miscare, retinand ca:
- adductia policelui se va asocia intotdeauna cu flexia si rotatia externa a umarului;
- abductia policelui se va asocia intotdeauna cu extensia si rotatia interna a umarului.
^ La membrul inferior:
- flexia cu adductia degetelor se asociaza cu flexia plantara si cu extensia soldului;
52
.-'^Sr
- extensia cu abductia degetelor se combina cu extensia piciorului si flexia soldului;

Schema se ajusteaza (se pozitioneaza) de la pivotii proximali spre cei distali.
Se incepe cu componentele de flexie sau extensie; apoi se ia in considerare
componenta de abductie-adductie; rotatia este luata in considerare ultima.
Restul indicatiilor sunt ca si la efectuarea diagonalelor "clasice":
- se incepe cu miscarea de rotatie;
- se face in sens proximo-distal sau disto-proximal - in functie de nivelul de control
motor
pe carepacientul sau in functie de tehnica FNP utilizata (daca muschiul
1-a dobandit
"puternic"
de la iradierea se afla proximal sau distal de muschiul pentru care
care
se asteapta
este construita
diagonala;
- se opune rezistenta optimala si alte elemente de facilitare;
- se face pe toata amplitudinea sau pe amplitudini partiale (conform tehnicii FNP
utilizate), etc.
5. COMBINAREA FACILITARILOR PERIFERICE CU

FACILITARILE DE TIP CENTRAL
5.1. Metoda Brunnstrom
Metoda Brunnstrom s-a dezvoltat in anii '70, autoarea denumind-o "abordarea
tratamentului hemiplegiei".
A
inca de la inceputul secolului H. Jackson a descris nivelele succesive de integrare

alecaSNC.
El postula
maduva spinarii si nucleii nervilor cranieni sunt localizati la centrii
motori inferiori
iar
muschii
segmentelor
corpului reprezinta acest nivel cu putine miscari
combinatorii
Miscarea
este posibile.
simpla si mai mult automata decat voluntara la acest nivel. El descrie
in continuare
centrii
motori mijlocii in regiunea rolandica a creierului. Toti muschii reprezentand
centrii
inferiorimotori
sunt reprezentati, de asemenea, aici. insa exista posibilitatea unor miscari
mai
complexe,
ramanand, totusi, mai mult o componenta automata decat una voluntara. in lobii
frontali motor
s-ar gasi
centrul
superior ce corespunde centrilor senzoriali. Partile corpului
reprezentate
in centrii
inferiori
si mijlocii
sunt si aici reprezentati dar intr-o maniera mai complexa.
La acest nivel
se complexa voluntara. Pornind de la aceste lucruri, Jackson
elaboreaza
miscarea
emite
ipoteza
ca duce la o involutie, ceea ce elibereaza reflexele prezente in
afectarea
SNC-ului
evolutia
filogenetica
si
ontogenetica.
Nivelele succesive de integrare a SNC -ului si integrarea reflexelor
si
reactiilor
fiecare
nivellasunt descrise in modul urmator:
nivelul spinal (apedal) - flexie intarziata, extensie brusca, extensie incrucisata;
nivelul trunchiului cerebral (apedal) - reflexele tonice ale gatului, reflexele tonice
labirintice,
reactiile
asociate, reactiile pozitive si negative de sprijin;
nivelul creierului mijlociu (patrupedie) - reactiile de indreptare a gatului, de
indreptaredea indreptare labirintica, de indreptare optica, reflexul Moro;
corpului,
nivelul cortical (bipedie) - reactii de echilibru.
Twitchell studiind recuperarea dupa AVC a emis ipoteza ca raspunsurile
primitive
reprezinta
baza pentru o evolutie inspre raspunsuri motorii elaborate. De
asemnenea, raspunsurile
proprioceptive
sunt influentate de reactiile de indreptare a gatului si corpului
si de stimularea
tactila.
El a demonstrat ca senzatia este indispensabila miscarii, fara existenta
senzatiiloreste
un nefunctional, conservarea senzatiei cutanate in mana este
membru
indispensabila
motorii
a MS functiei
si in particular functiile de apucare sunt in relatie directa cu
stimulii
Involutiacutanati.
SNC-ului pe linie filogenetica determina aparitia sinergiilor membrelor, a
patern-urilor
grosiere de flexie si extensie a membrelor ce sunt patern-uri primitive ale
maduvei
spinarii,primitive. Aceste miscari primitive sunt modificate la om prin
respectiv reflexe
influenta
centrilorprin dezvoltarea controlului. Dupa un AVC aceste reflexe redevin
nervosi superiori
primitive,
un
caracter
stereotip.
Cand
centrilor
superiori
este
afectata
saucand
primitive
perioada
reflexele
filogenetica
normale
sicupatologice
(cum
anterioara
(cum
ar fi reflexul
arinfluenta
fisireflexele
de de
aceea
tendon)
tonice
pot fidevin
considerate
ale
gatului,
exagerate.
reflexele
normale
Aceste
atunci
tonice
reflexe
au
distrusa,
reflexele
labirintice)
SNC-ul
fost prezente
cazul
in (cum
hemiplegie)
reapar
in
e si regreseaza la un stadiu de dezvoltare
53 inferior.
Briinngstom in abordarea tratamentului hemiplegiei se bazeaza pe folosirea

patern-urilor
motorii disponibile
ale pacientului in vederea recuperarii. Progresul in stagiile de
recuperare
miscari
maispre
normale si din ce in ce mai complexe au ca finalitate reintegrarea
SNC-ului. reflexele
Ea vede si celelalte miscari anormale ca o parte normala a procesului de
sinergiile,
recuperare
prin trebuie sa treaca pana la aparitia miscarilor voluntare.
care pacientul
Miscarile
sinergice
suntnormale dar acestea le controleaza, apar intr-o varietate de
folosite si de
persoanele
patern-uri
si pot
fi modificate
sau oprite voluntar. Brunngstrom sustine ca sinergiile constituie o
etapa
intermediara necesara pentru viitoarea recuperare. Astfel, in timpul stadiilor initiale

ale
recuperarii
(stadiile
1- 3) - Vezi Tabelul nr. 1, pacientul trebuie ajutat sa castige
controlul sinergiilor
membrelor
iar stimulii aferenti (proveniti din reflexele tonice ale gatului,
reflexele tonice
labirintice,
stimulii cutanati, reflexele miotatice, reflexele asociate) pot fi un
avanataj
initierea si miscarii. Odata ce sinergiile pot fi executate voluntar, ele
castigareaincontrolului
sunt
modificate
si combinatorii, de la simplu la complex (stadiile 4 si 5) cu deviere
se executa
miscari
de
la stereotipia
patern-urilor
sinergice de flexie si extensie.
Sinergia membrelor de flexie sau extensie, apare ca o activitate a unui grup de
muschi
ca o primitiva si stereotipa. Muschii sunt legati neurofiziologic si
unitate intr-o
maniera
nu pot actiona
singular.
Daca un muschi din sinergie este activat, fiecare muschi din acea sinergie
raspunde
partial
sau
complet.
Astfel, pacientul nu poate performa miscari izolate in afara acestor
sinergii.
de
flexieSinergia
a membrelor superioare consta in adductia si ridicarea scapulei, abductia
rotatia externa
asiumarului,
flexia cotului, supinatia antebratului, flexia pumnului si flexia
degetelor.
Spasticitatea
este,
de obicei,
cea mai mare in flexorii cotului si cea mai mica in abductorii si
rotatorii externi
ai de extensie consta in abductia si coborarea scapulei, adductia si
umarului.
Sinergia
rotatia
interna
a
umarului,
extensia
cotului, pronatia antebratului cu flexia sau extensia
pumnului
si
degetelor.
Rotatia interna si adductia umarului sunt de obicei cele mai spastice componente,
pe
candeste,
extensia
cotului
de obicei, cea mai putin spastica componenta a acestei sinergii.
in membrul inferior sinergia de flexie consta in flexia soldului cu abductie si rotatie
externa,
flexia genunchiului,
flexia cu supinatie a piciorului si extensia degetelor. Flexorii
soldului
sunt de cu cea mai mare spasticitate pe cand abductorii si rotatorii
obicei
componenta
externi
ai soldului cu cea mai mica spasticitate. Sinergia de extensie este compusa
sunt
componentele
din adductia,
extensia
si rotatia interna a soldului, extensia genunchiului, inversia piciorului,
flexia degetelor.
Adductia
soldului, extensia genunchiului si extensia piciorului sunt de obicei
cele mai spastice
componente
in timp ce extensia si rotatia interna a soldului sunt de obicei cel mai
putin spastice.
Sinergiile de flexie domina la membrele superioare iar sinergiile de extensie
domina
la
membrele
inferioare.
Executarea miscarilor sinergice, reflex sau voluntar, sunt
influentate
dereflexe posturale primitive. Cand pacientul executa sinergia,
mecanismele
componentele
cel mai determina cea mai vizibila miscare putand chiar
mare
grad de cu
spasticite
inlocui
patem-ulmiscarea
respectiv.in
in procesul recuperarii motorii este respectata succesiunea ontogenetica,
de la
proximalrespectiv
spre distal
asa incat miscarile umarului sunt asteptate inaintea
miscarilor
mainii.
Schemele de flexie apar inaintea schemelor de extensie la membrele superioare
iar schemele
depot fi executate inaintea miscarilor izolate, selective. Recuperarea
miscari
grosiere
poate stadiu
inceta fiind
in influentata de factori multipli cum ar fi senzatiile, perceptiile
orice
cognitive,
motivatia,
statusul
afectiv,
precum si de alte probleme medicale aparute concomitent. Cea mai
mare
pierdere se inregistreaza la pumn si mana. Exista mari variatii
in recuperare
individualemotor
in recuperarea
deficitului
la diferiti pacienti.
Reactiile asociate sunt miscari observate pe partea afectata ca raspuns la miscari
voluntare
sub
rezistenta
in inalte
parti
ale
corpului.
la
flexia
elementelor
normale,
superior
determina
afectat.
de
extensia
obicei
partii
determina
acelasi
afectate.
sens
o sinergie
La
rezistenta
membrul
de Rezistenta
flexie
extensiei
inferior
sau unele
raspunsul
a unor
componente
componente
este invers,
ale pe
extermitatii
superioare
acesteia
membrul
respectiv,
flexia
membrului
larezistenta
sanatos
membrul
inferior
la
sanatos determina extensia membrului inferior afectat.
Sinkineziile homolaterale ale membrelor reprezinta o interdependenta dintre

sinergiile
membrului
inferior si a membrul superior afectat. Aceeasi sau o miscare
similara apare
membrele
de pein
aceeasi parte a corpului. De exemplu, efortul de a flecta
extremitatea
superioara
afectata
determina
o flexie a membrului inferior afectat. Sinkineziile de imitatie
sunt miscari in
55
oglinda determinate de incercarea ori executia unor miscari in partea neafectata ce

vor determina
sinergii
pe partea afectata.
La mana hemiplegica s-au identificat cateva reactii specifice cum ar fi:
raspunsul
la (proximal traction response), reflexul de apucare, reactia
tractiunea
proximala
instinctivareactia
de instinctiva de evitare si fenomenul Souques al degetelor.
apucare,
Proximal este
traction
response
determinat de o intindere a flexorilor unei articulatii a
membrului
superior
si se a tuturor flexorilor membrului inclusiv a degetelor.
traduce printr-o
contractie
Poate fi sinergiei
utilizat inde flexie. Pentru a provoca reflexul de apucare se aplica o
aparitia
presiune
in
palma ce profunda
se misca distal
peste mana si degete in special pe partea radiala.
Raspunsul
este complex
dar
in general
este prezenta adductia si flexia degetelor. Reactia instinctiva
de apucare de
este
diferentiata
Briinngstrom de reflexul de apucare; este o apropiere a mainii ca
raspuns
la contactul
palmei sau
mainii cu un obiect stationar. Pacientul este incapabil sa elibereze
obiectul
odata
ce (stimulul)
pumnul a fost inchis.
Reactia de hiperextensie a degetelor si policelui ca raspuns la o ridicare inainte a
bratuluireactia instinctiva de evitare. Briinngstrom observa ca atunci
este denumita
cand
estedaca
in se mangaie palma in directie distala, incercarea de a ajunge si
aceastabratul
pozitie,
apuca un obiect
determina
o exagerare a acestei reactii. Fenomenul Sonques al degetelor poate fi
observat nu lasitoti
hemiplegicii
apare ca o extensie automata a degetelor atunci cand este
flectat. Briinngstrom
foloseste
acest fenomen ca un mijloc de facilitare a extensiei degetelor.
A
In tratamentul hemiplegiei prin miscare, evaluarea motorie incepe cu evaluarea

sensibilitatii
si include
analiza sensibilitatii la miscarea pasiva si la localizarea atingerii in
palma
si
degete.
Testele se fac fara participarea vizuala a pacientului. Pacientul trebuie sa indice
care
atins.deget a fost
T )el nr. 1. Stadiile recuperarii in hemiplegie dupa Brunnstrom
a
Nr.
Caracteristici
crt.
Membrul inferior
Membrul superior
Mana 3 *'
Flascitate; incapacitate de a face
Nu exista nici o functie.
1.
Flascitate
vreo miscare.
Spasticitatea
se
dezvolta;
miscar
inceputul dezvoltarii spasticitati. Apucarea grosiera incepe;
2.
Sinergiile sau unele componenteeste posibila o minima flexie
minime voluntare
incep sa apara ca reactii asociate. a degetelor.
3.
Spasticitatea este maxima; sunt

prezente sinergiile de flexie si
extensie; flexia sold - genunchi glezna in asezat si stand.
Spasticitatea creste; patern-urile Sunt posibile apucarile

sinergiilor sau unele componente grosiere si apucarea in carlig
pot fi executate voluntar.
dar cu imposibilitatea
eliberarii.
^Recuperarea functiei mainii prezinta o mai mare variabilitate si poate sa nu parcurga

Flexia
genunchiului
peste
90 din
Spasticitatea
descreste;
sunt
Apare
prehensiunea
laterala;
4.
56
stadiile
5.
6.
recuperarii
asezat
calcaiul
Flexia
Abductia
stand;
reciproca
cu
din
inapoi
genunchiul
extins
genunchiului.
inversia
asezat.
pozitia
din
pe
rotatia
cu
genunchiului
sprijinit
sol;
soldului
astand;
piciorul
flectat
extinsa
si
soldurilor
flexia
interna
eversia
flexia
pe
ladin
alunecand
piciorului
a90
sol
cusi
soldului
piciorului
combinata
piciorului
asezat
paralel
soldul
si
externa
cu
sau
cu
si recuperarea
posibile
deriva
mai
execute
Spasticitatea
executia
miscarile
executa
Sinergiile
derivate
multe
din
cu
miscari
din
rapida
articulare
in
nu
sinergii.
membrului
usurinta.
miscari
mai
absenta,
sinergii
acombinate
sunt
miscarilor;
combinate
izolate
se
dominante;
superior.
exceptand
potse
carepalmara,
Sunt
cateva
Sunt
usoara
sunt
cilindrica
eliberarea
prehensiune,
individuale
amplitudine
extensiei
posibile
posibile
posibile.
miscari
apucarea
extensie
voluntare.
acestora.
precum
toate
degete
completa
prehensiunea
ale
miscarile
tipurile
sferica
degete
policelui
sisi ade
si/
57
Pacientul este clasificat in testele motorii pentru extremitatea superioara ca

fiind
in
recuperare
in stadiul
intai atunci cand nici o miscare voluntara nu poate fi initiata
cu partea afectata.
Examinatorul
va misca membrul pasiv pe schemele de sinergie si va observa gradul
de rezistenta
la in timpul stadiului intai MS este predominant flasc si va fi simtit
miscarea
pasiva.
ca "greu";
va o cantitate mica) rezistenta la miscarea pasiva. Pacientul este
exista
(saunu
doar
incapabil
sa initieze
sau
sa efectueze
vreo miscare voluntara. in timpul stadiului doi spasticitatea incepe
sa
creasca membrului
si
sinergiile
sau unele componenete ale ei pot fi performate prin
efort voluntar
ca de flexie, in general apare prima. Se va incepe cu
reactie
asociata.ori
Sinergia
A
miscare pasiva apoi se trece la miscarea pasivo-activa. In timpul stadiului trei

spasticitatea
este
marcanta iar sinergiile
membrului sau unele componente se executa voluntar.
Pacientul
ramane
in
acest stadiu pentru o mai lunga perioada de timp, unii hemiplegiei
nemaifacand
vreun
progres.
Muschii pectoral
mare,
pronatorii si flexorii pumnului si degetelor pot fi foarte sp
astici
cauzand
limitarea performantelor musculaturii antagoniste. Se executa miscari active cu
membrul cu
bolnav
(in
prealabil
demonstratia
kinetoterapeutului) dupa executarea schemei cu membrul
sanatos
pentru a demonstra ca miscarea a fost inteleasa. In stadiile patru, cinci si sase se
folosesc voluntara
testele de cu cresterea vitezei de executie. In prealabil se testeaza partea
miscare
sanatoasa pentru
comparatie.
Cele doua miscari principale testate sunt mana la barbie si mana la
genunchiul
opus pe un scaun); respectiv cate miscari de du-te-vino face in 5
(din
pozitia asezat
secunde. Stabilitatea pumnului este important de evaluat in primele stadii, aceasta se face
atat dina cotului cat si din cea extinsa. Atunci cand sinergiile sunt
pozitia flectata
dominante,
areatunci cand cotul se flecteaza. Pacientului i se cere sa stranga
tendinta
de apumnul
se flecta
pumnul
ce
cotul in
se timp
extinde inaintea trunchiului. Apoi pacientului i se cere sa stranga
pumnul
in timp
cotul langa trunchi. Se observa daca pumnul ramane
se flecteaza
cu cebratul
stabilizat
in sau
pozitia
intermediara
se extinde usor. Acest test este urmat de cererea ca flexia si
extensia
pumnului
sa inchis. Pacientul tine un obiect cilindric (de aproximativ 4,5
se execute cu pumnul
cm
diametru)
si flecteze pumnul din pozitiile de cot extins si cot flectat ca si in
sa extinda
si sa
testul precedent.
Circumductia
pumnului indica o recuperare semnificativa si un stadiu avansat.
Circumductia
este de brat stabilizat langa trunchi cu antebratul stabilizat in
evaluata
in pozitia
pronatie.se
Prehensiunea
grosiera
testeaza cu un dinamometru masurandu-se forta de presiune a
prehensiunii
(se testeaza
mai
intai partea
sanatoasa). Pentru multi pacienti hemiplegiei extensia si
eliberarea
dificila
si seprizelor
noteazaeste
amplitudinea de extensie posibila. Toate tipurile de
prehensiune
si pense
sunt prin executarea diferitelor activitati ca si caratul unei
testate
in ordinea
dificultatii
genti,atinerea
unei a unui cilindru, a unei mingi mici, etc. Miscarile individuale ale
carti,
unui creion,
policelui cu
sunt
evaluate
mana in sprijin pe partea ulnara pe o masa (se testeaza mai intai partea
sanatoasa).
Se policelui. Dupa testele de prehensiune se cere pacientilor sa
testeaza
pensele
incheie
nasture si(ladescheie
inceputunfolosind ambele maini apoi doar mana afectata), urmate
de
alte ocupationala.
activitati de
terapie
Pentru
evaluarea
si
membrelor
inferioare,
pacientul
se testeaza
decubit
se
soldului.
(flexia
genunchiului
Din
aflexia
soldului,
testeaza
ortostatism
genunchiului
sold
dorsal
Din
flexia
sensibilitatea
-peste
asezat
apoi
genunchi
se
izolata
90,
din
urmata
se
evalueaza
testeaza
asezat
flexia
din
la- trunchiului
miscarea
de
glezna,
glezna,
si
izolata
extensia
balansul
balansurile
apoiflexia
abductia
pasiva,
din
a pe
gleznei,
trunchiului
ortostatism,
amplitudine
genunchiului
sisinergiile
soldului
miscarile
rotatiile
siurmata
cu
de
miscarile
mica,
genunchiului
genunchiul
selective
flexie
cu extensia
flexia
de sianaliza
specifice
extensie
(flexia
genunchiului
extins).
cu
pemersului.
inversia
ale
osi
sold
- si
mai
intai
din
Dinpozitia
abductia
membrelor
amplitudine
eversia
genunchi
din
Evaluarea
inferioare
decubit
gleznei).
sise
-membrelor
extinsa
adductia
inferioare
glezna,
dorsal
termina
mica, flexia
cu analiza mersului ce include cadenta pasilor.
A ... .
5.2. Principii generale pentru facilitarea functiilor motorii

Reflexele posturale sunt folosite pentru a creste sau descreste tonusul in
specifici.muschi
De exemplu, schimbarea pozitiei capului sau corpului pot
influenta
tonusul
muscular prin
intermediul reflexelor tonice ale gatului si prin reactiile de
echilibru.
Reactiile asociate pot fi folosite pentru initierea sau promovarea sinergiilor in
stadiile
initiale ale
recuperarii prin aplicarea unei rezistente la muschii contralaterali
de pe partea
sanatoasa.
Eforturile depuse pentru executarea sinegiei de flexie la membrul inferior
afectat
pot a promova sinegia de flexie a membrului superior prin
fi folosite
pentru
sinkineziile
homolaterale ale membrelor.
Stimularea pielii deasupra muschiului prin frecare cu varful degetelor
produce
contractia
muschiului respectiv si facilitarea sinergiei la care muschiul ia
parte. Contractia musculara este facilitata cand muschii sunt pozitionati in pozitia
alungita.
intinderea rapida faciliteaza de asemenea contractia si inhiba antagonistii.
Rezistenta faciliteaza contractia muschiului agonist.
Se foloseste stimularea vizuala prin oglinzi, casete video cu vizualizarea
miscari.propriei
Componenta puternica a unei sinergii inhiba antagonistul prin inervatia
Rezulta reciproca.
ca daca relaxarea muschiului puternic sau spastic poate fi efectuata,
poate fi posibila
performarea
unei activitati in antagonistul slab care pare sa fie
nefunctional de
dina cauza
incapacitatii
invinge agonistul spastic. Punctul in care terapeutul
initiaza
tratamentul
depinde de
stadiul de recuperare si de tonusul muscular individual al
pacientilor.
In timpul fazei de pozitionare a bolnavului la pat
(faza initiala, dupa atacul ischemic sau
hemoragie) membrele pot fi pozitionate in cele mai favorabile pozitii,
fara a existadeo la muschii spastici. Daca este nesupravegheat membrul
interferenta
inferior externa
tinde lasi oabductie de sold si la o flexie a genunchiului. Neurologic
rotatie
aceasta pozitie
mimeaza
sinergia de flexie a extremitatii inferioare. Daca sinergia de extensie
se dezvoltainferior
in
membrul
poate fi prezenta o pozitie diferita, respectiv extensia si
adductia
soldului,
extensia genunchiului
si extensia piciorului (gleznei). Daca spasticitatea
adductorilor
este
severa pacientul va plasa membrul neafectat sub membrul afectat, rezultand o
incrucisare
a
membrelor inferioare,
cu adductia membrului afectat peste linia mediana.
Daca
sinergia
de
extensie domina la membrul inferior pozitia recomandata in pat, atunci cand
pacientul
in
decubiteste
dorsal este usoara flexie a soldului si genunchiului (mentinuta cu o
mica perna suport
sub
genunchi),
lateral pentru picior si genunchi pentru a preveni
abductiaHainele
si rotatia
externa.
de pat nu trebuie sa fie asezate pe picior pentru a preveni
extensia
excesivagleznei. Daca sinergia de flexie domina la membrul
din articulatia
Abductia
actiunea
portiunea
membrului
predispune
Membrul
stabilizatoare
superioara
humerusului
afectat
capulextins
humeral
superior
trebuie
a acapsulei
in
portiunii
evitata.
la
relatie
afectat
o subluxatie
articulare
inferioare
Pacientul
cueste
scapula
mentinut
inferioara.
este
aprevine
fosei
detensionata
trebuie
instruit
glenoide
peIn
manevrarea
in
perna
a-si
(putin
pe deoarece
capul
folosi
intr-o
slabita).
mana
pozitie
in
inferior
genunchiul
trebuie mentinut
iar
rotatia
externa
se este
caoevitata
mai
sus.
aceasta
humeral
Aceasta
asanatoasa
pacientului
misca membrul
confortabila.
pozitie
este
pentru
tractiunea
redusa
afectat.
si
57
Rostogolirea spre partea afectata este mai usoara decat spre partea
deoareceneafectata,
este necesara o usoara activitate din partea membrului afectat.
Membrul
este
plasat afectat
aproape de trunchi si pacientul se rostogoleste peste acesta.
Rostogolirea
insprecere un efort muscular al membrului afectat. Bratul
partea
neafectata
neafectat
poate
fi
folosit pentru
a ridica
bratul afectat la verticala cu umarul in flexie de 80-90
cu
cotul
extins
complet. Pacientul se
intoarce prin balansul membrului superior si al genunchiului afectat

peste
spre Miscarile membrelor insotesc rostogolirea trunchiului
parteatrunchi
neafectata.
superior siOdata
a
pelvisului.
cu imbunatatirea controlului, pacientul va putea sa execute
aceste
manevrede a se intoarce (rostogoli) din decubit dorsal in decubit
independent,
lateral
pe partea
neafectata.
Unul din obiectivele tratamentului in fazele initiale este achizitionarea unui bun
balans
a
trunchiului
din asezat.
Pentru a produce (provoca) raspunsuri de balans,
kinetoterapeutul
in
mod
deliberat il dezechilibreaza pe pacient inainte-inapoi si lateral, din pozitia asezat pe
un
scaun sau
la
marginea
patului.
Pacientul este pregatit pentru dezechilibrare prin explicatie
prealabila, iar
impingerea
se face la inceput cu o forta scazuta. Pacientul poate suporta
bratul
afectat
prin a proteja umarul. Aceasta impiedica pacientul sa apuce
balansarea
lui pentru
suprafata
de sprijin in
timpul
dezechilibrarii.
Mai tarziu kinetoterapeutul initiaza si asista pacientul cu aplecarea trunchiului drept
inainte Mainile kinetoterapeutului sunt asezate sub cotul pacientului. Daca
si oblic inainte.
balansul
este
slab,
kinetoterapeutul
poate utiliza genunchiul sau pentru a stabiliza genunchii
pacientului.
Rotatia trunchiului este incurajata intr-un mod similar, kinetoterapeutul fiind asezat
in
A
fata pacientului, amplitudinea rotatiei crescand progresiv. In timpul rotatiei

trunchiului,
pacientul
leagana
bratul
afectat ritmic dintr-o parte in alta pentru a castiga abductia si
adductia umarului
alternativa.
Al doilea obiectiv important este de a mentine sau castiga o amplitudine de
miscare
nedureroasa
in articulatia gleno-humerala. Se pare ca exista o relatie intre umarul
dureros
(frecvent
la hemiplegiei) si intinderea muschilor spastici din jurul articulatiei umarului.
Miscarile
pasive pot fortate,
produce o intindere a acestor muschi contribuind la cresterea durerilor
si
de
aceea
contraindica.seOdata pacientul experimentand durerea, anticiparea durerii va
creste tensiunea
musculara
ce va duce la scaderea mobilitatii articulare si la cresterea durerilor.
Kinetoterapeutul mentine bratul sub cot in timp ce pacientul intinde bratul inainte,
trunchiulindoind
din ce in ce mai mult inainte. In aceeasi maniera se ghideaza
bratul in (reflexele
abductie sau
adductie
tonice ale gatului facilitand relaxarea muschilor in timpul
acestorpacientul
manevre).
Cand
are incredere ca umarul poate fi miscat fara durere miscarile
active ale cu
bratului
combinate
miscari de trunchi pot sa inceapa. Mai intai pacientul misca ambii
umeri
ridicandu-i
si urmate de abductia si adductia scapulei. Aceste miscari sunt
coborandu-i,
miscari
apoi
combinate
cu
miscari
din articulatia gleno-humerala. Bratul este mentinut de catre
kinetoterapeut
umarul
situat (dinapoi)
intre flexiecusi abductie, cu cotul flectat mai putin de 90 si cu
pumnul
mentinutKinetoterapeutul
in
usoara extensie.
cere pacientului sa ridice umerii in timp ce
executa
tapotari
cu
degetele pe trapezul superior, in acelasi timp terapeutul asistand ridicarea bratului.
Ridicarea activa a umarului tinde sa puna in evidenta alte componente a sinegiei de
respectivflexie
tinde sisa inhibe componenta cea mai spastica a sinegiei de extensie
(adductia prin
marele
pectoral).
Miscarea
de abductie se va face nu in planul normal al abductiei, care
de
ibratul
produce
extensie.
(supraspinos,
intr-un
in
se
pectoralul
kinetoterapeut
cere
se
plan
Odata
o
sa
ridica
Subluxatia
crestere
roteasca
oblic
mare.
infraspinos,
cu
si
se
progresul
intre
va
a
Atunci
va
amplitudinii
gleno-humerala
insoti
abductie
prona
pe
cand
rotund
ridicarea
inpartea
cand
recuperare,
s-a
sideflexie.
se
mic
ajuns
afectata
miscare
si
apare
coboara.
coborarea
siPronatia
cu
un
asubscapular).
pentru
abductia
fi
nedureroasa
mai
un
Rotatia
bratului,
mare
rezultat
siasupinatia
la
facilita
capului
accent
orizontala
Activarea
aalrespectiv
umarului
disfunctiei
extensia
alternativa
se
spre
vafara
partea
pune
antebratul
acestor
ajutand
cotului.
sa
coifului
ape
existe
normala
dezvoltarea
se
poate fi dureros, ci capul
va
inhiba
Aceste
dezvoltarea
muschilor
muschi
tratamentului
antebratului
durere,
de
supina
flexie.
activitatea
tehnici
pacientului
sinergiei
incand
rotatori
cadrul
sinergiei
executata
este
vorde
necesara pentru prevenirea subluxatiei.
5.3. Metode specifice de tratament pentru membrul superior

X
In timpul stadiilor 1 si 2 se folosesc diferite facilitari, reactii asociate si reflexe

tonice
pentru
a influenta
tonusul
muscular si pentru aparitia unor miscari reflexe. Pentru
activarea
sinergiei
de
flexie se poate folosi raspunsul de tractiune proximala (the proximal traction
response).
Tapotamentul pe trapezul superior si mijlociu, pe romboizi si pe bicepsi poate
provoca
componente
ale sinergiei
de flexie.
Tapotamentul pe triceps si intinderea dintatului anterior pot activa componente ale
sinergiei
de extensie.
Miscarea pasiva pe sinergiile de flexie si extensie provoaca pacientului
feed-back-uri
proprioceptive si vizuale pentru dezvoltarea ulterioara a patren-urilor.
In stadiul 3 se efectueaza voluntar sinergiile pe toata amplitudinea, la inceput cu
si kinetoterapeutului, apoi fara facilitare, in final executandufacilitareasistenta
din partea
se componentele
sinergiilor
(de la proximal spre distal) la inceput cu apoi fara facilitari.
In stadiile 4 si 5 se executa miscari prin combinarea componentelor sinergiilor si
cresterea
complexitatii
miscarilor. Se folosesc skate-uri sau placi talcate pentru a
obtine flexia
combinata
cu cotului
adductia orizontala a umarului si pronatia antebratului,
alternand cu
abductiasi extensia cotului cu supinatia antebratului.
orizontala
a umarului
In stadiile 5, 6 se incearca performarea unor miscari mai complexe, a miscarilor
crestereaizolate
vitezeiside executie. Metodele de reantrenare a functiei mainii sunt tratate
separat
deoarece
recuperarea
functiei mainii nu coincide intotdeauna cu recuperearea
membrului
superior
(a
bratului).
Primul obiectiv in reantrenarea mainii este executarea prehensiunii grosiere.
tractiuneRaspunsul
proximalade(the proximal traction response) si reflexul de apucare pot fi
folosite pentru
aparitia
miscarilor de apucare la un nivel reflex. in timpul raspunsului de
tractiune proximala
kinetoterapeutul
trebuie sa mentina pumnul pacientului in timp ce ii da comanda sa
stranga pumnul.
Deoarece asocierea normala dintre extensia pumnului si apucare este
un alt
obiectiv perturbata,
important este
obtinerea fixarii pumnului pentru apucare. Extensia
pumnului
deseori
acompaniata sinergia de extensie. Extensia pumnului poate fi provocata prin
aplicarea
rezistente unei
proximale pe palma sau pumn in timp ce bratul este mentinut in
pozitia
mai
devremedescrisa
pentru ridicarea
bratului in abductie. Percutia extensorilor pumnului cu
cotul inridicat
extensie
bratul
si simentinut de catre kinetoterapeut poate activa extensia
pumnului. proximala
Se tapoteaza
portiunea
a extensorilor si se comanda pacientului sa execute
simultan
pumnului.strangerea
In timpul extensie pumnului si inchiderii lui, kinetoterapeutul duce
cotul
inainte
extensie iar inin timpul relaxarii pumnului si degetelor duce cotul inapoi si in
flexie.
in mentine
timp ce pumnul inchis, kinetoterapeutul poate retrage mentinerea
pacientul
pumnului
si sa ii
comande pacientului
sa-1 mentina activ (intre timp kinetoterapeutul poate
continua tapotarea
extensorilor
pumnului). Extensia pumnului asociata cu inchiderea lui se
efectueaza
cresterea
progresiva acuflexie
cotului in asa fel incat pacientul sa invete apucarea cu pumnul
stabilizat
atunci
cand
bratul
se afla in variate pozitii.
59
Al treilea obiectiv in reantrenarea mainii este atingerea eliberarii active a prizelor.

obiectiv Acest
este dificil, deoarece de obicei exista o spasticitate considerabila a
muschilor
mainii.
Deflexori
aceea oaiscadere a tensiunii in flexorii degetelor este anterioara obtinerii
active
aextensiei
degetelor.
Kinetoterapeutul este asezat in fata pacientului si trage policele in
afara
palmei
prin tenare (antebratul este supinat iar pumnul se poate mentine in
apucarea
eminentei
usoara
flexie).
Mentinand
aceasta pozitie se executa pasiv pronatii si supinatii ale antebratului,
presiunea
pe
policepronatiei si crescand in timpul supinatiei. Se pot folosi intinderile
scazand in timpul
rapide
pentru
extensorii
degetelor. Miscarea de extensie activa a degetelor poate fi facilitata
prin
ridicarea
la
orizontala a bratului,
pacientul, printr-un efort voluntar, adaugand o extensie
a degetelor
peste Daca antebratul este supinat in timp ce bratul este
reflexul
de extensie.
ridicat, extensia policelui este imbunatatita. Pentru facilitarea extensiei degetului 4

si 5va
antebratul
se
prona in timpul ridicarii bratului si se vor aplica frictiuni pe partea
ulnara, dorsala
a reflexul de extensie a degetelor este bine conturat,
antebratului.
Cand
alternarea pumnului
deschideriipoate
si incepe. Bratul este coborat pasiv iar cotul se
inchiderii
flecteaza,
antebratul
si iar pacientului i se cere sa stranga si sa deschida
pumnul sunt
mentinute
pumnul.
Extensia
semivoluntara
a degetelor este influentata de pozitia membrului si pare sa fie legata
de
miscarile
grosiere decat de patern-urile sinergiilor. Miscarile voluntare ale policelui
apar cand extensia
semivoluntara
in masa devine posibila. Odata ce muschii flexori sunt relaxati, mana
poate
fi
plasata
in poala pacientului cu partea ulnara in jos si pacientul va putea indeparta policele
de index, unpentru
act prehensiunea laterala. Kinetoterapeutul va stimula
preliminar
tendoanele abductorilor
extensorilor
policelui prinsitapotament sau frictiune la punctul de trecere peste
articulatia pumnului.
Eforturile
pacientului nu trebuie sa fie exagerate pentru a nu provoca o
crestere
flexorilor.a spasticitatii
Multi hemiplegi adulti nu vor atinge niciodata extensia voluntara si coordonata
a mainii.
Totusi, daca
extensia semivoluntara este bine conturata, extensia voluntara, de
obicei,pacientul
va apareavasiputea deschide mana in toate pozitiile.
astfel
Antrenarea membrului inferior este directionata spre recastigarea unei pozitii de
stabile siortostatism
pentru dezvoltarea unui mers cat mai normal. Antrenamentul membrul
inferior include
balansul
trunchiului si activarea grupelor musculare specifice obtinute prin
antrenarea mersului.
BIBLIOGRAFIE
1. ADLER S., BECKERS D., BUCK M. (1993): PNFin Practice: Ann Illustrated Guide
, Berlin, Ed.
Springer-Verlag.
2. ALTER M.J. (1996): Science of Flexibility, 2 nd edition, Champaign, IL, Human Kinetics.
3. ANDERSON B. (1984): Stretching, Bolinas, CA, Shelter.
4. BASMAJIAN J. (1984): Therapeutic Exercise edition,
, 4th Williams & Wilkins, Baltimore, Londra.
5. BOBATH B. (1978): Adult Hemiplegia. Evaluation and Treatment, William Heinemann Medical
Books, Londra.
6. BRUNSTROM S. (1970): Movement Therapy in Hemiplegia, Harper&Row, New York.
7. CORDUN M. (1999): Kinetologie Medicala , Editura AXA, Bucuresti.
8. FLORA D. (2002): Tehnici de baza in kinetoterapie, Editura Universitatii din Oradea.
9. KESSLER M. R., HERTLING D. (1983): Management of Common Musculoskeletal Disorders,
Harper&Row Publishers, Philadelphia.
10. KISS I. (2002): Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala , Ed. Medicala, Bucuresti.
11. MANUILA L. si colab. (1997): Dictionar medical , Ed. Ceres, Bucuresti.
12. MARGARIT M., MARGARIT F., HEREDEA G. (1998):
Aspecte ale recuperarii bolnavilor
neurologici , Ed. Universitatii din Oradea.
13. MCATEE R., CHARTLAND J. (1999): Facilitated Stretching edition,
, 2nd Human Kinetics, Leeds,
United Kingdom.
14. NICA A.S. (1998): Compendiu de medicina fizica si recuperare
, Ed. Universitara "Carol Davila",
Bucuresti.
15. O'SULLIVAN S.B, SCHMITZ J. T. (1988): Physical Rehabilitation: Assessment and Treatment,
2nd edition, F.A. Davis Company, Philadelphia.
16. POPA D., POPA V. (1999): Terapie ocupationala pentru bolnavii cu deficiente fizice
, Ed.
Universitatii din Oradea.
17. ROBANESCU N. (1992): Reducarea neuromotorie , Ed. Medicala, Bucuresti.
18. SAMUELS M. (1995): Manual of Neurologic Therapeutics
, Ed. Little, Brown and Company, New
York.
19. SBENGHE T. (1987): Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare
, Ed. Medicala,
Bucuresti.
20. SBENGHE T. (1999): Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei , Ed. Medicala, Bucuresti.
21. SBENGHE T. (2002): Kinesiologie. Stiinta miscarii 61, Ed. Medicala, Bucuresti.
22. VOSS D., IONTA M., MYERS (1985):

Philadelphia, Ed. Harper&Row.
Proprioceptive Neuromuscular Facilitation
edition,
, 3rd
63
Optimizarea controlului motor - Corina Matei
1. INTRODUCERE 1.1. Delimitari conceptuale

A
In prezentarea aspectelor complexe legate de controlul motor si optimizarea

acestuia nu
se numai a acestor termeni cat si a componentelor ce se afla in
impune definirea
stransa
corelatie cu
si acest proces larg neuro-kinetic.
interdependenta
Controlul motor - abilitatea de a realiza ajustari posturale dinamice si miscarea directa, a
1.
corpului si segmentelor acestuia, implicata in activitati cu scop"
Controlul motor rezulta prin actiunea colaborata a sistemelor complexe neurologice
cerebral,(cortex
ganglionii bazali, cerebel). El reprezinta de fapt controlul cortexului
cerebral asupra
activitatii
motrice voluntare (constiente). Miscarilor automate, care practic nu sunt
constientizate
(ex miscarile respiratorii, mersul, etc.) reprezinta de fapt rezultatul celui mai
elaborat
control motor cere concentrare, motiv pentru care nu putem
motor. Controlul
monitoriza
decat
putine concomitent
miscari.
Controlul motor exprima modalitate in care etajele nervoase supramedulare
comanda
si
monitorizeaza
miscarea
si in acelasi timp cum mediul extern prin intermediul
periferiei
influenteaza deciziile etajelor superioare.
Componentele necesare controlului motor:
> tonus muscular normal;
> tonus postural normal;
> mecanisme posturale normale;
> miscari selective;
> coordonare.
Controlul muscular reprezinta capacitatea de a activa voluntar o unitate motorie
(complexul neuron - axon - totalitatea fibrelor nervoase la care ajung
terminatiilecorespunzatoare
axonului
respectiv)
unui segment muscular, fara a activa alti muschi" .
T. Sbenghe (2002) referindu-se la notiune de
control muscular sustine ca acesta reprezinta
abilitatea de a activa un grup limitat de unitati motorii ale unui singur muschi fara
a fi muschi",
activati sicontrolul neimplicand insa capacitatea de inhibitie pentru ceilalti
alti
muschi facand
vecini, acest
proces
parte din coordonare. Controlul implica participarea constientei,
a unei atentii
continue
si a unui ghid intentional de activitate.
Concentrarea (atentia) unui individ se poate transla de la activitatea unui muschi
sau de la
miscare simpla
la oalta cel mult de 2-3 ori intr-o secunda. Engramele se vor forma
prin
invatarea
si
integrarea
controlului
neuromuscular a unor grupe complexe musculare.
Contractia
a
unui
singur puternica
muschi, izolat,
poate avea loc numai dupa o engrama de coordonare,
engrama
care a astfel incat sa cauzeze inhibitia celorlalti muschi.
fost
dezvoltata
Controlul neuromuscular reprezinta activitatea constienta a unui muschi individual sau
initierea
constienta
acontractie
unei
engrame
reprogramate.
Elinsotita
implica
invatarea
unor scheme
inhibitii
presupune
contractia
simultane
sinergistilor
o corecta
de contractii
ale
tuturor
si stabilizatorilor.
ale
celorlalti
a mai
muschilor
multor
muschi
Este
agonisti
muschi
sub
in scopul
controlul
cu forte,
de cerebelului
asimultan
realiza
combinari
actiunea
depacientului
sirelaxarea
si
fixata
sa-si
controleze
fiecare
muschi
individual
si
sa
constientizeze
miscarile.
64
secvente
dorita.
antagonistilor
intr-o
sistemul
engrama
Coordonarea
Coordonarea
extrapiramidal
apropiate
siinsi colab.
siOccupational
cu,printr-un
intr-o definitie
antrenament
mai
larga,
sustinut.
explicativa,
esteneurologici
procesul
ce rezulta
361.
Pedretti
Margarit
W.
(2001):
M.
(1998):
Therapy
Aspecte
-ale
Practical
recuperarii
Skillsbolnavilor
for Physical
Dysfunction
, p.21.
, p.din activarea
Engrama organizarea neurologica a unei scheme/pattern programat de activitate

musculara. Engrama se desfasoara fara constienta, doar rezultatul este
perceput..a fost
Odata
ce o de fiecare data, daca este excitata produce in mod automat
engrama
realizata,
acelasi
pattern.
Engramele
pot ajunge la perfectiune numai prin repetitii ale unor pattern-uri
corecte.
Cateva
pattern-uri
de activitate multimusculara sunt automatizate, astfel incat muschii
nu
pot
actiona
individualizat, si chiar neexistand control voluntar, activitatea este performata.
Dezvoltarea
pattern-urilor automate multimusculare este dependenta de dezvoltarea
engramelor
la nivelul
sistemului extrapiramidal.
Echilibrul este definit ca functia care permite fiintei umane sa aiba constiinta de pozitia
3 .Echilibrul este un proces complex prin care se realizeaza
corpului sau in spatiu si sa o controleze"
mentinerea centrului de greutate (Cg) al corpului deasupra poligonului de sustinere
intr-un
contextanumit
senzitivo-senzorial.
Stabilitatea este abilitatea organismului de a-si mentine echilibrul fara sa cada in momentul
cand acesta a fost perturbat. Acest proces complex necesita receptionarea
impulsurilor
senzitivo-senzoriale, organizarea lor, planificarea si executia miscarilor.
Reactia - un raspuns motor involuntar la un stimul care apare in copilarie si ramane prezent
pe toata durata vietii.
Feedback - informatie de retur. Un sistem de control este constituit din informatiile asupra
stari reale atinse si permite modificarea adecvata a instructiunilor succesive, in
functie
de obiectivul
stabilit sau
prevazut, facand astfel posibila corectarea.
Program motor - comportament specific al transmiterii comenzii maduva-muschi pentru o
miscare data' . O alta definitie precizeaza ca programul motor este un: program de
executie
cuprindecare
desfasurarea unei miscari sau a unei secvente motrice chiar in absenta
unor informatii
de
retur.
El este selectionat
de mecanismele de decizie si organizeaza sub o
forma ierarhizata
si
secventiala,
transformarea
in acte a unei serii de comenzi, mai scurte si fixe,
5
numite
subrutine
(subprograme)"
Abilitate motorie - miscare a carei executie depinde de exersare si experienta.
Optimizare (din fr. optimiser, optimisation)
este termenul care defineste alegerea si
aplicarea solutiei optime (din mai multe posibile)" . in acest context termenul
7.
optim se
refera
la cea mai mare eficienta, care corespunde cel mai bine
solutia
"care
asigura
intereselor
urmarite"
Reflex
- miscare involuntara determinata genetic ca raspuns la un stimul senzitiv
sau au intotdeauna un raspuns invariabil, in timp ce reactiile pot
senzorial. Reflexele
avea
raspunsuri
variabile
in anumite limite" .
Stimul - orice modificare care se produce in mediul inconjurator natural sau social, ca si
9.
individul insusi in
si in organele sale, si care provoaca o excitatie sau o modificare"
Reflexe primitive - raspunsuri involuntare de miscare la un stimul, sunt prezente inainte si
dupa nastere si sunt integrate normal in primele 6 luni de viata.
10 - nivelul de abilitate al controlului motor ce cuprinde 5
Mecanismul reflex postura! normal
componente esentiale:
termen utilizat de
Bobathpostural
pentru anormal;
descrie reactia corpului uman la actiunea gravitatiei
> K. tonus
>
reactii
scheme
deLimbii
de
rectitudine;
miscare
sip.346.
reflexe
primitive
mentinerii
T.
6Manno
7ibidem
Cordun
Larousse
in
(2002):
vederea
Dictionarul
Manno
(1996):
Mariana
(1998):
Kinesiologie
echilibrului,
(1996):
Bazele
(1999):
Explicativ
Dictionar
Bazele
antrenamentului
Patricia
- stiinta
Kinetologie
alde
antrenamentului
Davis,
miscarii,
Medicina,
medicala,
Romane
sportiv,
Steps
p.
to
sportiv,
194.
Follow
(2003),
p.
p.
Rento
Sbenghe
320.
135.
p.
(1994),
14. integrate;
p. 14.
3Rento
9 630.
10
> reactii de echilibru;

> reactii de extensie protective (ready to jump).
Facilitare motorie - cresterea capacitati de a initia miscarea prin cresterea activitatii
neuronale si modificarea potentialului sinaptic.
Activarea - producerea raspunsului motor si atingerea uni prag critic de descarcare
neuronala.
Inhibarea - scaderea capacitatii de a initia un raspuns motor prin modificarea potentialului
sinaptic (daca pragul sinaptic este ridicat este mai dificila descarcarea
neuronala
miscarii). si initierea
Reactiile de echilibru - raspunsuri automate care servesc mentinerii sau recastigarii
1
echilibrului in timpul realizarii unei posturi sau miscari"
. Aceste reactii pot fi controlate sau
modificate voluntar in functie de necesitatile functionale. Ele se declanseaza, in
momentuleste
in care
echilibrul
pierdut, cu scopul mentineri centrului de greutate in interiorul bazei
de sprijin. Sunt
programate
in cortexul cerebral si sunt reprezentate de reflexele din pozitia
de decubit
ventral,
decubit
dorsal,
sezand, patrupedie, ortostatism.
Reactia de rectitudine - raspuns involuntar de miscare la un stimul, ce serveste mentinerii
aliniamentului normal al capului si corpului in spatiu.
Reactiile de rectitudine pot domina comportamentul motor iar uneori pot fi in
miscarii detrimentul
normale ca reflexe dominante tonice. Aceste reactii odata integrate
asigura
mentinerea
unei posturi
verticale si dezvoltarea constientizarii diferitelor pozitii ale
corpuluiinconjurator.
in raport cuSe formeaza in mezencefal si sunt reprezentate de
mediul
reactiile optice
de de rectitudine, ale capului si corpului, etc.
rectitudine,
labirintice
Reactiile de echilibru si cele proprioceptive sunt raspunsuri ce apar in urma unor
schimbari
minime in
pozitia corpului si sunt necesare pentru a mentine centrul de greutate in
interiorul
bazei
de sprijin. Reactiile proprioceptive sunt de asemenea raspunsuri posturale
cauzate
de intinderea
fusului muscular,
modificarii tensiunii musculare sau schimbarii
presiunilor/compresiunea
de echilibru
la
nivel
articular. Reactiile de
sunt raspunsuri ce apar la modificari in
mecanismul
vestibular. Cand centrul de greutate iese in afara suprafetei de sprijin se
declanseaza
reactiile
extensie
proiectiva
cude
scopul protejarii corpului la cadere sau a intarzia caderea.
Doar atunci
cand sunt dezvoltate si normal prezente, o postura poate fi considerata
aceste
trei reactii
functionala.
1.2. Consideratii generale privind echilibrul corpului - componenta a
controlului
motor
Termenul "echilibru", ca si multi altii, nu are o singura semnificatie. Acesta provine
din lat.aequus - egal, libra - balanta. Echilibru se defineste ca situatie a unui corp asupra
aequilibrium,
caruia se exercita forte fara ai schimba starea de miscare sau de repaus; stare
fiintei
vestibular.
cerebral
efectueaza
umane
Controlul
si 1amai
raspunsul
Aceste
saales
aiba
pozitiei
trei
cerebel,
este
constienta
sisteme
constituit
corpului
care de
isi
le analizeaza
pozitia
din
este
trimit
muschi,
asigurat
corpului
informatiile
sicare
ca
de raspuns,
trei
sau
impun
sisteme
in
centrilor
spatiu
fiecarei
elaboreaza
senzoriale:
sinervosi
sa
regiuni
ocomenzile.
situati
vizual,
pozitiain
stationara
fenomen"
. unui
65
controleze".
encefal,
Sistemul
exacta.
Dictionarul
proprioceptiv
trunchi
care
deal
simedicina
Larousse
defineste
(corporal)
ca - , functia
care
permite
Assessment,
Dictionarul
0'Sullivan
p.
S.,
Explicativ
157
Schmitz
T.Limbii
(1998):
Romane
Physical
(2003),
Rehabilitation:
p. 288 echilibrul
Assessment
and Treatment
- Motor
Control
11
12
Pozitia corpului se realizeaza prin actiunea antigravitationala a unor grupe

musculare
a
trunchiului
si membrelor
in raport cu pozitia capului in spatiu.
Asadar aceasta functie complexa a organismului, numita echilibrul, rezulta din
activitatea
coordonata
a sistemului extrapiramidal, aparatul vestibular, sensibilitatea
profunda constienta
si vizual" .
inconstienta,
analizatorul
Echilibrul alaturi de coordonare si control fac parte din procesul larg neuro-kinetic
control denumit
motor" care poate fi definit ca abilitatea de a realiza ajustari posturale
14 .
dinamice
a reglasi membrelor"
miscarile si
corpului
Functia de echilibru, control si coordonare este o functie complexa, in care sunt
implicate
elementele
privind controlul gestualitatii si calitatea executiei, respectiv
dexteritatea.
Ea depinde
de pentru gestul impus, dar mai ales de modul de
grupele musculare
efectorii
integrareneuro-motorii.
in cadrul Astfel, sunt necesare:
functiei
> o activitate performata la nivel medular (nivel de reactie al a-neuronilor,
feed-back-ul senzorial, sistem eferent y);
> o activitate performata de etajele supramedulare (elemente care controleaza
tonusul muscular si echilibru);
> un control eficient cortical al corelatiei dintre aceste etaje functionale.
Activitatea echilibrata si sustinuta a acestor secvente neuro-fiziologice, practic, se
traduce
prin aparitia
unor stereotipuri de miscare. Stereotipurile necesita o invatare
conditionata,
ele se si se pot pierde prin lipsa de utilizare. Din punct de vedere al
deprind prin repetare
stereotipurilor
motorii se definesc doua mari grupari:
> stereotipuri de baza, transmise ereditar, in care exista un fond motor cu
transmitere genetica;
> stereotipuri obtinut prin experienta din mica copilarie (cum este cazul
echilibrului), realizate prin solicitari de complexitate cat mai mare cum ar fi in
balet, schi, patinaj, canotaj, gimnastica, prin programe de solicitare diversa.
Privind diversele entitati patologice, mai ales in afectiunile neurologice (atat in
sindromul
de cat si in sindromul de neuron motor central - AVC) se
neuron motor
periferic
constata
o intrerupere,
o distorsiune
a informatiei, a cailor intre centru si periferie. Experienta anterioara
unor
dezvoltari
patologice somatice realizeaza premisele unor programe de
recuperare/reeducare.
Un decat
stereotip
pierdut se reface mai usor
in situatia cand se invata de la inceput. Asadar
in
procesul
larg
neuro-kinetic, denumit control motor, cei 3 termeni (fig. 1), fara a fi sinonimi au
interferente
largiproprii de actiune, ei exprima modalitatea in care etajele
dar
si teritorii
nervoase sisuperioare
comanda
monitorizeaza miscarea si in acelasi timp cum mediul extern prin
intermediul periferiei
influenteaza
deciziile etajelor superioare.
coordonarea.
Echilibrul
Echilibrul
nu este
(balansul,
decat in
unliteratura
caz particular
anglo-saxona)
al marelui
s-ar proces
definii ca
integrativ care
"procesul
este
complex
p.
Ispas
77. 14C.
Sbenghe
(1998):
T.Notiuni
(2002):deKinesiologie
semiologie medicala
- stiinta miscarii
pentru kinetoterapeutU
, p. 344.
notiuni
Fig. 1.care
Interferenta
definese miscarea
celor 3
13
ce intereseaza receptia si organizarea imputului senzorial ca si programul si

executia
elemente miscarilor,
ce asigura postura dreapta adica mentinerea permanenta a centrului
5 . Cu alte cuvinte echilibrul este abilitatea de a mentine sau a mobiliza
de
gravitatie
interiorul bazeiinde sprijin"
corpul fara a cadea.
O alta definitie a echilibrul precizeaza ca acesta este: "aptitudinea omului de a
mentine,
intr-o pozitie
controlata, cu ajutorul miscarilor compensatorii, coipul propriu sau
un alt corp
saupozitie stabila" 16 .
obiect,
intr-o
A nu se confunda "echilibrul" unui corp cu "stabilitatea" acelui corp. Un sistem este
stabil
doar cand
perturbandu-i echilibrul, el se reintoarce la pozitia de echilibru fara sa
cada. Echilibrul static si controlul postural se realizeaza prin contractia unor grupe
musculare
ale cu pozitia capului in spatiu. Aceasta se realizeaza printrtrunchiului
in raport
ocoordonata
activitate de sistemul nervos central si in cadrul caruia intervine sistemul
vestibular,
sensibilitatea
profunda constienta
si inconstienta, sistemul extrapiramidal si analizatorul
vizual
(Gh.
Pendefunda).
Pozitia bipeda nu cunoaste o stabilizare strict pasiva, ea nefiind o pozitie de repaus.
Centrul
de greutate
(Cg) oscileaza continuu intre a cadea inainte, inapoi sau in
lateralul poligonului
de
sustinere.
Centrul de greutate
este dat de gravitatia ce actioneaza asupra corpului
prin
linii care
de forte
verticale
asociate vectorial il determina. Poate fi definit ca fiind punctul masei
corpului
care
in
pozitie ortostatica este plasat la nivelul trunchiului inferior (la nivelul vertebrei S2),
asupra
careia
actioneaza
aceasta rezultanta ca o forta dirijata si orientata. O presiune usoara, cu
varful
degetelor,
asupra acestui punct va determina dezechilibrarea anterioara a corpului, in
timp ce efectuate
presiunilela acelasi nivel, vor avea ca efect dezechilibrari laterale.
laterale,
Corpul omenesc poate adopta pozitii dintre cele mai variate ceea ce determina
continuamodificarea
a punctului asupra caruia se aplica forta gravitationala. Astfel
centrul nu
de ocupa
greutate
al fix, variaza de la o pozitie la alta si de la o secventa a
corpului
un loc
miscarii Reactiile
la alta" de echilibru se realizeaza printr-un proces complex ce implica
impulsuri,
integrarea
impulsurilor din sistemul nervos central (SNC) si impulsurile trimise de
SNC catre
un
sistem
musculo-scheletal
intact.
Echilibrul este afectat cand o parte a sistemului de control nu functioneaza
(ex. dacacorespunzator
sistemul vestibular este afectat sau daca SNC nu integreaza informatia
corect).
Alti factori
care
afecteaza
echilibrul sunt alcoolul, drogurile si procesul de imbatranire.
Faptul ca tulburarile de echilibru pot surveni dintr-o gama larga de cauze explica
interesul Acest interes pentru aprecierea echilibrului a dus la dezvoltarea
multor discipline.
unei varietati
tehnici
diferitedede masurare a echilibrului.
15
16
17
6730.
ibidem, M.
Epuran
Cordun
Mariana
p. 262
(2002):
(1999):
Motricitate
Kinetologie
si psihism,
medicala
p.77. , p.
17.
2. OPTIMIZAREA CONTROLULUI MOTOR
2.1. Controlului motor - generalitati
Controlul motor se dezvolta in etape de la nastere pe masura maturizarii sistemului

al
copilului.nervos
La nastere
copilul beneficiaza de activitate motrica la care participa
intreg
sistemul
neuromuscular.
Dupa nastere, copilul mic dezvolta o serie de reflexe si reactii motorii care il
la
mediu, adapteaza
evoluand treptat
spre independenta si spre activitatea motorie
directionata
unor
scopuri
precise.
Aceste
reflexe
si reactii demonstreaza existenta unor circuite neurologice
ereditare,
care
uneledintre
exista chiar la fat. Fundamentul genetic al acestor reflexe si reactii este
greu
de combatut.
Majoritatea
acestor reflexe si reactii, pe care copilul le dezvolta in evolutia sa, se
mentin
toata
viata, uneori ca atare alteori mai complexe prin engrame de aparare, de coordonare
IO
sau echilibrare"
Controlul executiei unei miscari se face prin intermediul mecanismelor de
feed-back
(reaferenta)
alimentate de informatiile senzoriale (variatii mecanice,
luminoase,
chimice,
selectionate in functieetc.)
de experientele anterioare care au fost memorizate. Toate
19
aceste
functii
confirma
asigurate
de sunt
diferiti analizatori (vizual, proprioceptiv, vestibular, tactil).
Reaferenta
emiterea
si executarea unei comenzi, facand astfel posibila corectarea unei miscari.
Controlul miscarilor este un proces continuu care progreseaza de-a lungul intregii
Cu fundamentale sunt invatate in copilarie, achizitia de abilitati
toate cavieti.
miscarile
motorii
continua
toata
viata.
Dupa un accident vascular cerebral (AVC) cei mai multi pacienti sunt
incapabilipozitia
sa-si asezat nesprijinit, mai mult de cateva secunde, avand o postura
mentina
nesigura.
isi
pierde Pacientul
foarte repede echilibrul, existand riscul caderii, iar ajustarile miscarilor,
pe miscare
fiecare directie
de
sunt foarte slabe. Aceasta reprezinta controlul slab al stabilitatii si
absenta
mobilitatii
controlate.
Exista o diferenta majora intre copil, care inca nu si-a dezvoltat controlul motor, si
adultul cu care are deja o dezvoltare completa. Comportamentul adultului
deficit functional,
este
fragmentat,
coexistand
componente reziduale din functia intacta si componente ale functiei
deficitare.
Comportamentul motor implica un set complex de procese neurologice si
mecanice
care
determina
natura miscarilor
umane. Unele miscari au determinism genetic si devin
evidente
odatanormal de crestere si dezvoltare (ex. schemele reflexe de
cu procesul
miscare care predomina
comportamentul
motor in primii ani de viata). Alte miscari, denumite
abililitati motrice/motorii
sunt achizitionate/invatate in urma explorarii si interactiunii cu mediul
inconjurator.
Astfel
experienta
si practica/exersarea
sunt variabile importante in definirea invatarii
motorii si dezvoltarii
abilitatilor
motorii. Atat patternurile reflexe cat si abilitatile motorii sunt sub
controlul SNC,
care
organizeaza
si analizeaza
cantitatea insemnata de informatii senzoriale pe baza
carora se realizeaza
comenzile
necesare unei miscari coordonate. Se identifica cateva nivele
ierarhice ale
SNC care
realizeaza
comanda
pentru o miscare coordonata. in general cortexul este
realizeaza
elaboreaza
reprezentat
planul
ininactiuni
planul
planul
de -maduva
specifice
sau
destrategia
actiune
spinarii,
musculare.
necesar
furnizeaza
miscari.
Miscarea
realizarii
Ganglionii
informatii
este
modificata
bazali,
despre
sicerebelul
mai
posturilor.
mediul
departe
cortexul
prin
Nivelul la
centrulreaferenta
care
se
"este
fluxul
deunei
mesaje
care
revine
lamiscarilor
punctul
de plecare
prin si
retroactiune
senzorio-motor
inferior
inconjurator
interventia
reflexului.
al
stretch
SNC,
simotrica/motorie
elaborarii
18
19
20
Rehabilitation:
fiecare
abilitate
Sbenghe
informatiilor
stadiu
Assessment
T.transforma
(2002):
al sinaptice
Kinesiologie
and -Treatment
aferente",
miscare- dependenta
stiinta
-Renato
Motor
miscarii
Manno
Control
de experienta
(1996):
Assessment
, p. 390.si nivelul
Bazele
(1988),
de
antrenamentului
exersare,
p. 157.
sportiv
Physical , p. 137.
Orice perturbare aparuta la nivelul acestor structuri ale SNC interfereaza cu

de
control procesul
motor. Evaluarea
disfunctiilor controlului motor este un proces
multifactorial
care
are
ca
scop identificarea ariilor deficitelor de la nivelul structurilor sistemului nervos
central si periferic.
Flexibilitatea
si adaptabilitatea sistemului nervos, inclusiv cea a creierului, au fost
demonstrate
in
studii ce au implicat educarea/antrenarea/reeducarea controlului motor. Eficacitatea
acestei
educari la nivel cerebral, respectiv schimbarile functionale in neuronii
in
reorganizarea
motori
si senzitivi,
a prin numeroase cercetari la animale (Recanzone si colab.
fost
pusa
in evidenta
1992,
1992).Sanes si colab.
Evaluarea controlului motor reprezinta de fapt evaluarea abilitatii unui subiect de a
misca. se
Aceasta apreciere nu inseamna de fapt de a testa o serie de gesturi ale membrelor ci
de a de baza (in decubit, asezat, ortostatism), modul de trecere dintr-o
testa posturile
postura in altatrecerea
(ex. din asezat in ortostatism), deplasarea, etc.
rostogolirea,
Evaluarea controlului motor se bazeaza pe o
testare informala . Nu este vorba de o testate
standard, ci de aprecierea miscarilor obisnuite sau comandate, a modului de
executie
a acestora.
Astfel observatia
informala va oferi date despre gradul de coordonare a unor
miscari
libere,
adica
"abilitatea de a realiza miscarea respectiva":
> cu acuratete;
> cu viteza variabila;
^ cu precizie;
> in diverse ritmuri;
> cu utilizarea unui minim de grupe musculare;
> cu o forta adecvata;
> cu un tonus postural corect;
> cu un perfect echilibru.
K. Bobath grupeaza elementele clinice de evaluare a controlului motor in trei teste
cu dificultate:
grade
diferite de
> un prim test de urmarire a mentinerii pozitiei induse pasiv;
> teste de evaluare a activitatii motorii voluntare;
> test de evaluare a reactiilor de echilibru si aparare;
2.2. Etapele controlului motor

Etapele controlului motor au fost descrise initial de M. Rood (1962) iar mai
detaliatedeparte
de Stockmeyer S. (1967) incluzand procesul dezvoltarii neuro-motorii
normale.Controlul motor se dezvolta de la nastere in patru etape: mobilitate, stabilitate,
mobilitate
controlata,
abilitate. Programul de recuperare pentru un pacient cu deficit motor
(AVC)
urmareste
de asemenea
trecerea
aceste
etape.
executiei
etape
muschilor
a controlului
unei
agonisti
miscari
motor
siprin
ininhibitia
amplitudine
este
capacitatea
antagonistilor)
fiziologica
de a initia
si
. Asadar
capacitatea
miscarea
una (necesitatea
dintre
de acerintele
realiza
unei
esentiale
activari
miscarea
amplitudinea
9
adecvate
2.2.1.
Mobilitatea
ale
pe acestei
de
toata
Mobilitatea
miscare
a estecu
siprima
ostabilitatea
fortaetapa
simedicala
flexibilitate
a controlului
Cordun
Mariana
(1999):
Kinetologie
, p.adecvata.
320. motor. Ea reprezinta capacitatea initierii si
16
Sistemului nervos al nou-nascutul este incomplet mielinizat (absenta

mielinizarii
fasciculului
piramidal), el se afla intr-o continua miscare si consuma multa energie
pentru de
miscari
lipsite
scop functional. Comportamentul motor este neconditionat si
exteriorizat
in scheme
de cum sunt: reflexul Moro, de apucare fortata, de
miscare
stereotipe
primare
incurbare,
tonice etc. Pe baza acestor reflexe elementare se pregateste,
cervicale sipasire,
labirintice,
prin
exersaremodelul pentru o activitate functionala noua" .
indelungata,
Stadiul mobilitati este caracterizat de miscari spontane, aparand la intervale
scurte
neregulate,
ele si
tind sa devina bruste si nu bine controlate. Schema de mobilitate
clasica
reflexulinclude
flexor de retractie la un stimul, rostogolirea si preluarea pozitia de
decubit ventral
cutrunchiului, membrelor inferioare si partea proximala a
extensorii
capului,
membrelor
superioare
in activi in schemele de mobilitate tind sa fie flexorii,
tensiune.
Muschii
cei mai
adductorideoarece
si rotatorii
interni,
mecanismul interventiei reciproce trebuie sa fie pe deplin
operational
pentru a
permite
miscarea.
in AVC, care interfereaza cu posibilitatea de desfasurare corecta a acestei etape a
controlului
motor, deficitul
de mobilitate are drept cauza hipertonia (spasticitatea) ceea
ce duce la un
dezechilibru
tonic intre grupul muscular agonist si antagoist. Alte situatii care
determina deficit
de si atonia (in faza de soc), redoare articulara si
mobilitate:
hipotonia
periarticulara,
retractii
musculo-tendinoase,
afectiuni ale aparatului locomotor de natura ereditara sau
congenitala.
Stabilitatea
A doua etapa a controlului motor este implicata in dezvoltarea stabilitatii. Ea
reprezinta
capacitatea
de a mentine posturile gravitationale si antigravitationale. Stabilitatea
poate
fi
definita
ca posibilitatea realizari unei contractii normale simultane a muschilor din
23 . De asemenea aceasta etapa se refera si la reactiile de echilibru si reactiile
jurul unei articulatii
(cocontractie)"
posturale" . Ambele reactii contribuie la capacitatea/abilitatea de a mentine
pozitia mediana a
corpului.
in primul an de viata nou-nascutul invat?> sa controleze posturile in progresivitatea
acestora
(posturi din
ce in ce mai verticale si cu baza de sprijin mai redusa si centru de
greutate mai
ridicat) siNumarul articulatiilor implicate in aceste posturi (in
pozitiile
cu incarcare.
progresivitatea
este din ce in ceacestora)
mai mare.
La copil, la cateva saptamani sau luni de la nastere, se dezvolta prin
invatare schemele
motorii posturale,
care se perfectioneaza treptat stergand primele reactii automate.
Dezvoltare controlului stabilitatii poate fi impartit in doua procese:
> integritatea reflexelor tonice posturale care consta in capacitatea musculaturii
posturale de a mentine o contractie impotriva gravitatiei sau a unei rezistente
manuale aplicate de catre kinetoterapeut. Acest proces este numit si sustinere
tonica. Se observa la nivelul extensorilor capului si gatului in pozitia de decubit
ventral in sprijin pe antebrate;
> cocontractia, adica contractia simultana a muschilor agonisti si antagonosti din
jurul unei articulatii si functionalitatea optima a acestora, ceea ce creeaza
fetei,
nu
degetelor,
se conformeaza
capului
Ambele
trunchiului
si trepte
gatului
acestor
inferior,
servesc
lesecvente
preced
bazinului,
de
pedezvoltare,
cele
coapselor,
controlului
aleincarcare
trunchiului
aceasta
gambelor
motor
depinzand
superior,
si picioarelor.
in posibila
directia
de umerilor,
nivelul
cranio-caudala,
stabilitate
indezvoltarii
posturile
cu
si face
mentinerea corpulu i intr-o
bratelor,
afectat
Pacientul
almiscarile
mainilor,
adult
uneori
postura
dreapta; Physical
22
23
Assessment,
0'Sullivan
ibidem
Sbenghe
p.
S.,147.
T.Schmitz
(2002):
T.Kinesiologie
(1998):
- stiinta miscarii
Rehabilitation:
, p 347.Assessment and Treatment - Motor Control
24
SNC (ex. la pacientul cu AVC se poate pune in evidenta un bun control al

trunchiului
si dar deficitul poate fi mult mai evident la nivelul partii
membrelor inferior
inferioare
superioare
corpului si
membrelorasuperioare).
Criteriile pentru un control al stabilitatii includ:
> capacitatea de a mentine o postura fara suport;
> capacitatea de a mentine o postura intr-un timp adecvat;
> capacitatea de a controla o postura evidentiata printr-un balans/oscilatii
posturale minime;
2.2.2. Bazele anatomo-fiziologice ale mobilitatii si stabilitatii

Muschiul, componenta importanta majora in performarea unei miscari
(mobilitatii)
estemuschi care asista miscarea sunt numiti
numit agonisi.
Ceilalti
sinergisti. Muschii care se opun
miscarii se numesc antagonisti . Muschi aceleiasi articulatii sau articulatiilor adiacente, ce mentin
pozitia unui segment, permitand respectiva miscare, utilizati sincron cu
agonistul
se .numesc
Reeducarea neuromusculara se refera la tehnici de control a agonistilor (initiatori
stabilizatori
ai incat orice miscare sa fie constientizata de catre individ.
miscarii), astfel
Antrenarea controlului se refera la antrenarea agonistului sub directa
constienta
a
individului,
iar antrenarea
coordonarii se refera la antrenarea engramei.
Fiziologic, cand un muschi se contracta impotriva unei sarcini (rezistenta
esteactivitatea sa se limiteze la acel muschi - agonist. Daca
posibil causoara),
la inceput
rezistentasinergistii
creste intra
actiune
iarinla o rezistenta si mai mare intra in actiune
stabilizatorii,
pentru
a realiza acesteia, nefiind utili scopului. Cu cat rezistenta este
stabilitate,
si chiar
antagonistii
mai
mare, iar
activitatea
duce la oboseala apare incoordonarea.
Antrenarea fortei agonistilor cat si a antagonistilor este la fel de importanta pentru o
miscare
coordonata
caci daca agonistii puternici pot marii viteza membrului care se misca,
forta
agonistilor
poate facilita oprirea miscarii in timp foarte scurt.
Componentele gesticii automate, performate, sunt urmatoarele:
a) miscarea voluntara (volitionala) ce cuprinde abilitatea de a initia o activitate atunci
cand de a o mentine si a o intrerupe cand dorim;
dorim,
b) perceptia se refera la existenta simtului tactil, proprioceptiv si vizual integru;
c) formarea engramei care consta in dezvoltarea activitatii prin pattern-uri
preprogramate,
ceea ce reprezinta baza coordonarii.
Singura cale prin care engramele automate se pot dezvolta este repetitia voluntara
a unor
performante
precise de miscare. Inhibitia reprezinta inima" coordonarii. Precizia
miscarii
depinde
de
o inhibitie
activa a tuturor neuronilor motor, altii decat cei implicati in miscarea
dorita. Inhibitia
activitatii
nedorite reprezinta partea esentiala a coordonarii automate. K. Bobath
fiecare
Bobath
selectiv
nedorite.
rapide
siCoordonarea
sustine
engrama
pe
Dezvoltarea
complexe
oricare
camotorie
nu
celula
deprinderi
precisa
engramelor
exista
este
motorie
seun
opoate
siduce
cale
sistem
adin
celor
dezvolta
de
laconul
cresterea
controlabil
excitatie
mainumai
anterior.
puternice
capacitatii
inconjurata
prin
voluntar
Exista
antrenarea
contractii
deprin
de
doar
inhibitie.
uncare
inhibitiei
musculare
un
zid singur
de
inhibitia
tuturor
utiliza metafora
.25Totodata
inhibitie"
poate
mod
anume
Coordonarea
este
automata,
ode
fiacela
activitate
activitatilor
inhibitie
impusa
realizata
de
celor
a executa
si
mai
prin
sistemul
o activitate
extrapiramidal
cu
fata
cu de
cresterea
activitatea
intensitatii
Margarit
M.
si
colab.
(1998):
Aspecte
aleprecizie,
recuperarii
bolnavilor
neurologiciefortului.
, p. 23.
25
71
voluntara controlata prin caile piramidale. Asadar in antrenarea coordonarii este

necesar
antrenare
controlului.
.
Schemele preprogramate automatizate se formeaza deci prin
repetitie/antrenament/exersare
in copilarie,
se intretin prin utilizarea lor si se pot reforma tot prin antrenament in
cazul
in care au
fost pierdute
prin boala.
O serie de cercetari au apreciat ca ar fi nevoie de minimum 20.000-30.000 repetitii
facute cuvoluntare
acuratete pentru a incepe formarea unei engrame iar ca o activitate sa
atinga
performanta
ea trebuie efectuata cu precizie de cateva milioane de ori.
Desi atat de importanta, inhibitia nu poate fi antrenata direct, ea se formeaza
in de
timpul
repetitiilor
comanda excitatori, si pe masura ce se formeaza miscarea respectiva
se slefuieste"
tot
mai mult, devine tot mai precisa. Pe masura ce zidul de inhibitie se formeaza, ne
permitemintensitatea
sa
crestem
executiei, adica sa modificam parametrii de executie ai
miscarii,
forta fara sa determinam efectul de iradiere a excitatiei la
si
viteza respectiv
de executie,
alti muschi.
Odata
engrama
creata
si fixata, vointa poate sa o declanseze sau sa o intrerupa, ea
desfasurandu-se
pe baza
secventelor
preprogramate.
Deseori in recuperarea pacientilor neurologici (ex. in AVC) ne gasim in fata unor
astfel acestia
de
situatii cand
au fosta antrenati la mers fara sa fie insusite o serie de
elemente
analitice
preliminare
(echilibrul mai ales). Noua coordonare incorect invatata va face foarte
grea
(daca
nu
imposibila) refacerea/formarea unei engrame corecte.
Functia posturala, cu rol deosebit in motricitatea animalelor evoluate, este
in
trunchiullocalizata
cerebral, cerebel
si ganglionii bazali. Raspunsurile motorii datorate
actiunii
unui
grup
de
reflexe normale de postura, coordonate la niveluri subcorticale, poarta
denumirea
- dupa
Schaltenbrand
- mobilitate principala
, iar aceste reflexe, eliberate de controlul superior primitive . Se pot observa aceste reflexe, la individul normal, desi ele sunt modificate si
transformate
prin activitatea
centrilor superiori in scheme motorii mai complexe si diferentiate,
dar nu sereflexe
pot de postura anormale decat in cazul leziunilor SNC (asa cum se
observa
intampla
in AVC
ceea ce duce
la modificarea reflexelor posturale).
Mecanismele de postura sunt provocate de stimuli de origine labirintica
asupra proprioceptiva de la nivelul musculaturii gatului
pozitiei (informeaza
capului in spatiu),
(informeaza
asupra
pozitiei
capului
in raport cu trunchiul), proprioceptiva de la muschii
trunchiului siasupra
membrelor
(informeaza
pozitiei acestora in spatiu), cutanati (mecanoceptori), vizuali.
Cerebelul coordoneaza colaborarea armonioasa a agonistilor si antagonistilor cu
sinergistii
si fixatorii
folosind informatiile proprioceptive asupra situatiei muschiului;
determina
timpul
exact
de intrare si de iesire
din contractie a muschii lor, cat si intensitatea contractiei. El
indeplineste
atat
functia predictiva, adica de a prezice cand o anumita parte a corpului va ajunge
la pozitia dorita
(comandata)
cat si o functie inhibitoare prin care miscarea este oprita atunci
cand
s-adorit.
ajunsAstfel
la
punctul
se elimina dismetria. Cerebelul reprezinta un sistem de
controlmiscarile
in special
pentru
rapide deoarece bolnavii cu leziuni ale cerebelului pot indeplini
miscari
precise
executate
foartedar
incet.
pozitia cum
fusurilor
deplina
medie,
patrupedie,
de
Reactiile
In
Cocontractia
cu
musculare,
decubit
procesul
muschii
astand
fi contractia
de
ventral
pede
redresare
prin
in
este
genunchi,
sustinere
pozitie
recrutarea
in
optim
muschilor
sprijin
optica
scurtata,
tonica
realizata
sprijin
pe
desigatului
antebrate)
motoneuroni
(care
labirintica
ghemuit
odata
catre
se
in postura
observa
ce
decubitul
secontribuie
sunt
corpul
faciliteaza
gama
incarcata
scheme
lase
ventral
statici
nivelul
misca
ladezvoltarea
sustinerea
in
care
cu
cu
extensorilor
din
care
sprijin
muschii
raspund
postura
se
tonica
pela
in
capului
incarcatasiin
sensibilitati
rezistenta
gravitatie.
pozitie
coate.
dezvolta
cocontractia.
Pozitiile
de
(stabilitate).
gatului
extensie
de
data
alungire
laasemenea
intindere
de
de
in
a
A
reflexe
Organele tendinoase Golgi sunt sursa de ajutor major in dezvoltarea cocontractiei.

Acestea
sunt prevalent
mult mai multe in muschii extensori decat in flexori si sunt
sensibile
sa
activeze
contractia in special in pozitie alungita. Muschii cei mai activi in stabilitate tind sa
fie
cei profunzi,
posturali
si muschii uniarticulari si de asemenea in special extensorii, abductorii si
rotatorii In
externi.
dezvoltarea controlului motor, capacitatea de miscare (mobilitatea) este
prioritara
comparativ
cu cea de mentinere (stabilitatea); de aceea contractiile izotonice
sunt considerate
primitive
fata de cele izometrice, controlul se dezvolta de la controlul muschilor in
pozitie medie
alungita
pana la controlul acestora in toata aria de alungire a muschiului.
Dezvoltarea
functiei sau a rotatiei in jurul axului longitudinal al corpului
rotatorie proximala
reprezinta
un nivel de
mobilitate controlata
avansata.
2.23. Mobilitatea controlata

A treia etapa a dezvoltarii controlului motor este implicata in capacitatea de
a schimba
pozitia corpului
si de a adopta pozitii noi cu mentinerea controlului postural.
Asadar mobilitatea controlata poate fi definita astfel: capacitatea de a realiza
miscari inde incarcare prin greutatea corpului, cu segmentele distale
timpul pozitiilor
fixate
de a rota
capul sisau
trunchiul
in jurul axului longitudinal in timpul acestor posturi" .
Descrierea acestei etape a controlului motor a comportat denumiri diferite. Astfel
Rood a
*y*i
. . .
numit-o mobilitate suprapusa peste stabilitate" si se refera la miscarea

segmentului
proximaldistal
in este fixat. K. Bobath identifica aceasta etapa cu
timp ce segmentul
controlulcepostural
dinamic"
se poate realiza prin patternuri de miscare coordonate si
modificari
ale tonusului
postural. Echilibrul
dinamic a fost de asemenea utilizat cu referire la aceasta
capacitate corpului
de a realiza
controlul
in timpul miscarii. Progresia dezvoltarii controlului postural
se realizeaza
dinspre
controlul static spre cel dinamic; in procesul de dezvoltare normala,
controlul
proximal
apare inaintea
celui distal.
Asadar un stadiu intermediar al controlului motor este asa-zisa activitate statico28
dinamica" , in care portiunea proximala a unui segment se roteaza, in timp ce
portiunea
distala
este fixatalui
prin
greutatea corpului (in unipodalism rotatia trunchiului reclama un
deosebit
control
al
stabilitatii si echilibrului).
Mobilitatea controlata necesita:
> obtinerea unei forte musculare la limita disponibila de miscare;
> promovarea unor reactii de echilibru;
> dezvoltarea unei abilitati de utilizare a amplitudinii functionale de miscare atat in
articulatiile proximale cat si in cele distale.
integreaza
comparatie
incearca
rostogolirii,
distal spre
Odata
Dupa
sa-si
proximal.
in
cu
extremitatile.
insusirea
miscari
adultul
cu
foloseasca
maturizarea,
Un
coordonat.
complexe
miscarilor
exemplu
Miscarile
extremitatile.
posibilitatile
Copilul
pentru
inlantuite
coordonate
gatului
aceasta
Copilul
initiaza
si
de
dupa
extremitatilor
simiscare
intentionate
diferenta
rostogolirea
mare
scheme
ale
si este
copilului
adultul
obligatori
sunt
secventialitatea
prin
modul
urmate
foloseste
miscari
sede
sau
maresc;
de
rostogolire
miscari
de
se reflexele
gat
realizeaza
73
preferentiale
provocate,
si
automat,
al6 Cordun
trunchiului.
trunchi
copilului
primare
dinspre
in
apoi
ale
pe
in
initierea
spontane
care
seSbenghe
copilul
si invata
sa le controleze
leAssessment
utilizeze
functional.
*proximale
O'Sullivan
Assessment,
M.
S.,
p.
(1999):
Schmitz
149.
Kinetologie
T. (1998):
T. (2002):
medicala
Physical
Kinesiologie
Rehabilitation:
, p. 32.si sa
- stiinta
miscarii,
andp.Treatment
347.
- Motor Control
a
Secventialitatea dinspre distal spre proximal se datoreaza faptului ca extremitatile,

mainile
si picioarele,
primesc cei mai multi stimuli pentru activitatile motorii.
Intre 7 si 10 luni copilul intra in stadiul mobilitatii controlate.
Controlul schimbarii greutatii se dezvolta dinspre incarcarea greutatii
bilaterale
spre cea
unilaterala.
Astfel copilul
este capabil sa-si mute greutatea pe o extremitate si sa-si
elibereze
pe
cea
opusa in scopul explorarii mediului. Aceasta activitate statico-dinamica"
reprezinta
nivel
tranzitionalun
intre
mobilitate controlata si abilitate.
2.2.4. Abilitatea
A patra si ultima etapa a controlului motor - cea mai inalta - este
abilitatea.Ea reprezinta
capacitatea individului de a executa cu extremitatile distale libere miscari
precise,
cu . scop
functional"
Abilitatea presupune o miscare coordonata, evidentiata prin functie
30
motorie
distalapeste stabilitatea proximala"
fina
suprapusa
. Exemple de activitati ale etapei de abilitate includ:
functia oro-faciala - masticatia, deglutitia, vorbirea; prehensiunea; locomotia.
K.Bobath
utilizeaza
termenul de
mecanism reflex postural normal
pentru a defini aceasta etapa a controlului motor.
Abilitatea este deci capacitatea de a misca segmentele in afara posturii sau
31
putand filocomotiei,
definita ca ea
si capacitatea de manipulare si explorare a mediului
. in
timp ce
inconjurator"
segmentul
proximal al membrului prezinta o stabilitate dinamica care ghideaza
membrul,
partea de mana sau picior are o mare libertate de miscare sau actiune.
distala
reprezentata
Membrul superior, in special, este segmentul cu cele mai mari necesitati de
dar desi in cazul celorlalte segmente.
abilitate abilitate,
se poate vorbi
Miscarile in timpul acestui stadiu de dezvoltare difere de cele din primele stadii,
eleorganizare
sunt
miscari cu
precisa temporala si spatiala, precum si folosirea eficienta a
feedback-ului.
Miscarile abile sunt miscari directionate catre un scop precis. Dezvoltarea
abilitatii activitatea
modifica motrica automata.
puternic
Abilitatea si mobilitatea controlata sunt incluse in conceptul mai larg de
3
coordonare,necesita
o
miscare coordonata
sine qua non control si echilibru"
. Daca initial miscarile coordonate
sunt realizate constient, sub control direct volitional, cortico-spinal, ele devin
ulterior
si
trec subautomate
control automat,
extrapiramidal.
in executarea unui nou pattern, desi miscarea se realizeaza sub control corticospinal,
ea este
imprecisa
deoarece
se produc iradieri colaterale, iar prin exersare si repetitie se
produ ceimpulsului
inhibarea in afara cailor care trebuie activate. Aceasta inhibitie sta
iradieri
la
baza antrenarii
coordonarii.
Cand noul pattern a fost realizat, trece sub control automat,
extrapiramidal
nu mai in efectuarea miscarii, devenita rapida si precisa.
solicita o atentiesi deosebita
2.3. Formarea controlului motor

alaleformare
intelege
Pentru
controlului
mecanismele,
specialistul
motor
cat
insunt
kinetoterapie,
si pentru
fundamentale
a realiza
si nuatat
un
numai,
program
pentru
cunoasterea
a de
evalua
recuperare
deficitele
componentelor
a
care
acestor
motorii
deficite.
si
participa
de(1999):
postura,
Dysfunction.
Cordun
Strockmeyer
Sbenghe
M.
Cordun
M.
T.
(2002):
S. (1967):
Kinetologie
Kinesiologie
Kinetologie
An Interpretation
medicala
medicala
- stiinta miscarii
, ,p.324.
of
p.324.
the ,Approach
p. 348. of Rood to the Treatment of Neuromuscular
29
30
31
32
Controlul motor reprezinta de fapt controlul creierului asupra activitatii specifice

voluntaremusculare
(constiente).
Dupa Teodorescu Exarcu executarea unei miscari voluntare implica, imediat
dupa
eliberarea
constienta, urmatoarele etape:
> conceperea corticala a actului si planului miscarii;
> culegerea de informatii prin receptori asupra distantei, naturii efortului ce
trebuie depus, ca si asupra secventelor miscarii;
> intrarea in functie a sistemului motor executiv (tractul piramidal si caile
extrapiramidale) pentru a transmite impulsurile motorii spre motoneuronii din
coarnele anterioare medulare;
> culegerea informatiilor senzitivo-senzoriale asupra pozitiei receptorilor
articulari (sensibilitatea proprioceptiva) ca si a lungimii fusurilor si transmiterea
lor spre cerebel;
> intrarea in actiune a sistemului de control (constituit in principal de cerebel),
care actioneaza asupra impulsurilor eferente, atat asupra motoneuronului alfa,
cat si, in conjugare cu alte structuri, cum ar fi formatiunea reticulara, asupra
motoneuronului gama" .
Miscarea automata este o miscare involuntara care se produce, prin
obisnuinta
fara Pe baza experientei si prin repetarea unor miscari se
participarea
constiintei.
formeazape
scheme
de omul executa variate acte motorii ale vietii de toate zilele si
miscare,
baza carora
ale profesiunii
sale.
Aceste scheme reprezinta fondul de automatism al miscarilor. in executarea
acestor miscari
obisnuite
(mersul, mancatul, ridicarea de pe scaun, imbracarea, etc) noi nu
suntem
intrarea constienti
in actiune de
a fiecarui muschi implicat si nici nu urmarim in mod
A
direct, voluntar, fiecare miscare sau parte a ei. insasi ajustarea posturii la
necesitatile
este Limita dintre miscarea automata si cea voluntara este
in acest caz efortului
un act automat.
uneori greu
de
stabilit.
Miscarea
automata este o miscare perfectionata, atat ca executie, cat
si ca economie
functionala;
dar ea poate deveni oricand, in anumite conditii, o miscare direct
coordonatamodificata
de catre in intregul ei sau doar in unele aspecte particulare.
constiinta,
Ideea ca miscarea automata este complet eliberata de corticalitate este
gresita"
Corticalitatea
intervine macar ca element de inhibitie a reflexivitatii primare, si
sigur,
si
in
procesul
mai complex al ajustari posturii. Automatizarea miscarilor este pana la urma un act
de memorie,
or excelenta o functie a corticalitatii.
acesta
este prin
Miscarile automate, care practic nu sunt constientizate (miscarile respiratorii,
mersul,
reprezinta
de faptetc.),
rezultatul celui mai elaborat control motor; miscarile automate
reprezintacoordonare.
cea mai
perfecta
Controlul motor cere concentrare, motiv pentru care nu
putem
monitoriza
decat putine
miscari.
Dupa T. Sbenghe, 2002 in realizarea unei miscari voluntare se produc
schematic patru
momente:
sistemul
(ex.
proces
necesitatea
seMotivatia
limbic
formeaza
vor
de (in
afi
indeschide
realizarea
analizate
sistemulo limbic.
siusa,
unei
integrate
amiscari
scrie,
Cererile,
insavoluntare)
idei"
seaparute
fereasca
de catre
este
cade
urmare
determinata
cortex
o agresiune),
a(lobii
unorde
temporali,
necesitati,
de
conditia
motivatia;
>
prefrontali
raportul
75
exprimate
parietali).
Motivatia
mediului
in
de
si (2001):
extern
apare
executia;
ideea;
programarea;
prin
informarea
sistemului
nervos central de aparitia unei necesitati. Acest
N.
i.
Exarcu
Robanescu
(1978):
Fiziologia
Reeducare
si fiziopatologia
neuro-motorie
sistemului
, p. 62.
nervos.
34
care se gaseste individul cu mediul ambiental, dar depinde si de mediul intern al

individului
(ex. o
durere
cu localizare,
diferita in organism ne face sa ducem mana in acea
regiune, postura,
sa adoptam
anumita
etc.).o
Ideea
Avand la baza intreaga motivatie furnizata de sistemul limbic cortexului, care
argumenteaza
necesitatea
unei sau unor miscari, sistemul senzorio-motor hotaraste asupra
oportunitatii
acestei ideea" de a realiza miscarea initiand pentru aceasta o serie
necesitati
nascandu-se
de interactiuni care se finalizeaza intr-o comanda de executare a miscarii
suprasegmentare
(Brooks,
Rothwell,1986;
1987).
Din punct de vedere teoretic, ideea" unei miscari se poate naste si in afara unei
venite demotivatii
la mediul extern sau intern. Ea poate sa apara spontan, si sa fie sau nu
executata,
in volitionala
functie
de
hotararea
a individului, dar aceasta miscare ramane fara scop.
Ca o componenta esentiala realizarii unei abilitati motorii este
vointa. Vointa este abilitatea
de a initia o activitate cand aceasta este dorita, de a o mentine si a o intrerupe la
dorinta. Cand
a fost vointa poate sa o declanseze sau sa o intrerupa, ea
performata
o engrama,
desfasurandu-se
fost programata. asa cum a
Ideea, odata aparuta, proiecteaza in cortexul senzorio-motor, cerebel, partial in
bazali siganglionii
nucleii subcorticali asociativi, necesitatea formarii unui program pe
baza
caruia
sa se (fig. 2).
performeze miscarea
Fiecare dintre aceste sisteme implicate in performarea miscarii isi ajusteaza
outputul pe
76
baza comparatia intre ceea ce este nevoie s ceea ce se intampla in momentul respectiv.
Cerebelul, si probabil hipotalamusul, realizeaza aceste comparatii si ajustari.
Diagrama
componentelor
majore ale controlului mo
posturii si miscarii.
Sistem limbic
Cortex
or din fig. 2 arata
sistemele implicate
cerebral
in realizarea nonlimbic
Sistem senzorio-motor
Nucle
u
limbi
c
> Ganglioni
bazali
Hipotalamu
s
> Trunchi cerebral

Maduva spinarii
i
Performarea miscarii
Fig. 2. Diagrama componentelor majore ale sistemului limbic si senzorio-motor (dupa V.

Brooks,
1983)
Programarea
Transformarea unei idei intr-o schema de activitate musculara necesara
unei reprezinta
activitatirealizarii
motorii dorite
programarea.
Programarea miscarilor este realizata de cortexul motor, cortexul premotor,
cerebel
ganglionii
bazali.siNeuronii motori, in marea majoritate, sunt in cortexul motor,
celelalte structuri
influenteaza
neuronii motori prin intermediul trunchiului cerebral.
In programul unei miscari sunt cuprinsi toti parametrii unei miscari:
> muschii care vor intra in actiune;
> marimea fortei dezvoltate;
> amplitudinea miscarii;
> durata ei;
> coordonare;
> abilitate;
Miscarea programata sau comanda centrala este trimisa prin caile motorii
descendente
(piramidale
si extrapiramidale) spre maduva spinarii catre neuronii motori
medulari
coamele
anterioare.din
Acest
program este retransmis si spre centrii suprasegmentari care l-au
creat. Aceastacare se numeste
retransmitere
descarcare corolara
este deosebit de importata, caci ea ramane in
centrii respectivi ca un element concret de referire pe baza caruia SNC va putea
interpreta
semnalele corect
aferente venite de la periferie pentru ajustarea permanenta a
parametrilor
miscarii initial de miscare.
cuprinsi in programul
Programul motor se dezvolta pe baza a trei cunoasteri:
> cunoasterea de sine (a abilitatilor si limitelor proprii);
> cunoasterea precisa a scopului actiunii de realizat;
> cunoasterea mediului in care aceasta va avea loc (riscuri, oportunitati);
Programul motor elaborat va fi trimis spre periferie, spre executie, iar o copie a lui
este
trimisa cerebelului
care va monitoriza daca miscarile concrete periferice urmeaza
conform planului,
monitorizare
realizata prin feedback-uri senzitive care informeaza continuu ce
se
intampla
la
periferie, in ce raport se afla miscarea gandita, intentionata, si cea executata. Pe
baza
se
facacestui
mereuraport
corecturi care sunt retransmise la periferie. Creierul continua deci sa
actioneze prin
detectarea
erorilor si corectarea lor.
Patologia neurologica centrala perturba uneori sever realizarea acestui
program
sau AVC).
monitorizarea
lui (ex.
A
Executia
9
Comanda centrala, cu programul miscarii, activeaza neuronii motori medulari,

excitarii necesari
musculaturii cuprinse in program, adica atat motoneuronii care determina
miscarea,
si
pe
cei carecat
determina
postura necesara realizarii miscarii.
Teoretic
se
poate
considera
exista
ostereotipe
varietate
enorma
a necesitatile
posibilitatilor
activare de
miscarea
plecata
perfectioneaza,
Programul
Executia
Pe
a se
unitatilor
la
baza
realizeaza
receptorii
semiscarii
acestor
corecteaza,
motor
motorii
pe
senzitivi
este
informatii
determina
care
baza
intuit
ses-ar
unor
adapteaza
(fus
ca
prin
implica
caca
fiind
secvente
muscular,
siea
ainsasi
rezultatul
intr-un
continuu
celor
otendon,
senzoriale
anumit
cantitate
interactiunii
la conditiile
articulatie,
tip
de
enorma
de
vizuale
la miscare,
maduva
dintre
siinformationala
si
activitatea
vestibulare,
totusi
spre s- de
prin
secventiale
a constatat
muschi,
specificitate
centrilor
mecanoceptori,
etc.)
concrete
77
catre
programare
feedback
executia
supramedulari,
avand
insegmentul
cacare
claraoexteroceptori
se
si mereu
ade
medular
retelele
aceeasi.
respectiv
neuronale
si de
medulare
aici catresi centrii
feedback-ul
supramedulari.
aferent.
trebuie sa se realizeze miscarea. Aceasta continua interrelatie pentru o miscare data

si
se repeta
cucare
o anumita
frecventa sfarseste prin a realiza o invatare a relatiei neuronale, care
devine
78
mai economica in sensul ca activarea ei se face mai rapid pe un minim de

informatii.
si cum iar executia se realizeaza imediat la cei mai adecvati
calea ar fi Ca
batatorita",
parametrii.
Este
una
din caile prin
care
se naste abilitatea.
Dar si retelele neuronale suprasegmentare sunt capabile sa genereze prin invatare
scheme ale comenzilor motorii chiar in absenta informatiilor
comportamentale
senzoriale.
in acest
cazconsiderate generatorie de scheme centrale.
aceste
informatii
sunt
Componentele
sistemului
motor sunt prezentate
schematic in fig. 3.
Fig. 3. Performarea miscarii si interactiunea neurala majora (dupa P. D. Cheney)
Conceptual raspunsul motor reprezinta o interactiune complexa a mai multor

alese implica prelucrarea informatiilor senzitive, integrarea, decizia
corpului,parti
in care
data de de
centrii
neurali
control si executia motorie corespunzatoare. Informatiile senzitive sunt
receptionate
si
transmise SNC-ului
de unde sunt interpretate si traduse in cadrul unui
program motorProgramul motor este executat cu muschii selectati, executia fiind
corespunzator.
ghidata prin
procesele
de feedback. Performanta motorie este reusita in functie de integritatea
functionala
fiecarei
partia componente.
Modelul mecanismelor neurale si functionale ale raspunsului motor sunt prezentate
in fig.
4.
Stimuli
------->
1
.Externi
2.
Interni
Fig. 4. Modelul mecanismelor neurale si functionale ale raspunsului motor
(dupa G. Sage)
2.4. Strategii pentru optimizarea controlului motor

Strategiile pentru optimizarea controlului motor necesita o buna intelegere a trei
procese: > raspunsul motor;
> invatarea motorie;
> dezvoltarea motorie.
Raspunsul motor
reprezinta o interactiune complexa a mai multor parti ale corpului, care
implica prelucrarea informatiilor senzitive, integrarea, decizia data de centrii
neurali demotorie
controlcorespunzatoare.
si
executia
Acest proces a fost prezentat in detaliu in
capitolulinvatarea
anterior. motorie
a fost definita ca un set de procese, asociate cu practica si experienta
determinata/condusa de schimbarile permanente ale mediului" . Cu toate ca odata
cu invatarea
apar schimbari structurale in interiorul SNC acestea nu sunt direct
observabile.
trebui
vazuta ca uninvatarea
permanent
eveniment, rezultat al schimbarii in organizarea
temporala,a sistemului
partiala sinervos. invatarea motorie este rezultatul direct al practicarii si
ierarhica
experientei
si
este
foarte dependenta
de informatiile senzoriale si de procesele de feedback.
Exista trei faze distincte ale invatarii motorii:
1 Faza cognitiva sau incipienta
in care sarcina majora este de a dezvolta o intelegere a
activitatii. Aceasta faza necesita o cantitate mare de informatii corticale pentru a
determina cerintele
activitatii
specifice si pentru a stabili cursul cel mai potrivit al actiunii.
Procesarea siinformatiilor
senzoriale
a organizarii motorii conduce la selectarea unui program motor
adecvat. Pacientul
progreseaza
de la o schema initial dezorganizata si adeseori neindemanatica
spre miscariProgresia este, de asemenea, dinspre miscari ghidate vizual spre
organizate.
miscari
ghidate
proprioceptiv"
dezvoltand simtul" sau senzatia" unei scheme de miscare corecta.
invatarea poate fi facilitata in aceasta faza prin trei modalitati:
> demonstratia;
A
9 7
> indicatia verbala;

> ghidajul manual.
2. Faza asociativa sau intermediara
Rafinarea" programului motor se realizeaza in aceasta faza prin exersare.
Performanta
sescaderea erorilor si miscarilor inutile. Informatiile
imbunatateste
odata cu
proprioceptive
devin din in timp ce dependenta de cele vizuale scade. invatarea in
ce
in ce mai importante,
aceasta
fazavariabil
poate in timp in functie de o serie de factori: natura activitatii,
sa
persiste
experientapacientului,
anterioara siorganizarea exersarii si strategiile folosite.
motivatia
3. Faza autonoma sau finala
in aceasta faza miscarile devin de inalta finete si cu inalta coordonare. Atentia
constienta
este necesara
pentrunua executa miscarea, de aceea se numeste autonoma. Controlul
neural trece
la inferiori, aceasta elibereaza" pacientul de la concentrare in
centrii
inalti de
la cei
activitati
in timpde
cemiscare. Astfel ca subiectul poate executa miscari la fel de bine
executa schema
intr-un
inchis simediu
stabil ca si intr-unui deschis, schimbator. Folosirea continua a elementelor
perturbatoare
(ex.
conversatia
continua
inuntimpul
executiei)
evidentierea
naturii
pacientului.
Performanta
Nu toti
Mai
poatepacientii
mult,
sa atinga
pacientul
cu
un
nivel
deficit
trebuie
inalt
al
insacadrul
controlului
fie permite
capabil
unui mediu
motor
sa gaseasca
inconjurator
pot atinge
solutia
un grad inalt
autonome
a
miscarii
corecta
eficient
structurat
mediu
deschis
problemele.
de
Pentru
siR.
dar
sa
abilitate.
intr-un
rezolve
poate
imbunatatirea
> fi
motivatie;
exersare;
imposibila.
invatari
sunt obligatorii
urmatorii
factori:
Schmidt
(1982):
Motor
Control
andmotorii
Re learning,
Human Kinetics,
Campaign.
35
> feedback.
Motivatia
este cruciala pentru succesul oricarui program de recuperare. Pacientul trebuie sa
inteleaga actului motric/exercitiului si dorinta de al realiza. Motivatia poate fi
intarita prin
folosirea kinetic.
feedback
in tratamentul
Exersarea
este o conditie sine qua non pentru procesul de invatare. Sunt doua tipuri de
programe de exersare:
exersarea
>
omogena care se refera la perioade indelungate de exersare cu repaus
rar;
exersarea
heterogena - alternarea secventelor de exersare cu cele de repaus in
>
care secventele de repaus sunt egale sau mai mari decat cele de exersare;
Amandoua tipurile de programe de exersare duc la invatare motorie, iar eficacitatea
uneia depinde de anumite circumstante.
fata de cealalta
Exersarea heterogena este preferabila cand:
> capacitatea subiectului pentru o executie sustinuta este slaba;
> sarcina este complexa, lunga sau cu mare consum de energie;
> motivatia este slaba;
> subiectul are o atentie de scurta durata, slaba concentrare si oboseste usor
(oboseala trebuie evitata pentru ca interfereaza cu performata motorie);
> de obicei in primele faze ale invatarii.
Exersarea omogena poate fi utilizata cand:
> motivatia pacientului sau nivelul lui de abilitate este inalt;
> pacientul are o atentie si concentrare adecvata.
Exersarea unor activitati inrudite cu miscarea de antrenat" poate sa
imbunatateasca
performanta
prin asa numitul transfer al invatarii". Cea mai frecventa aplicare a
acestui
principiucomponentelor unei activitati motorii inainte de exersarea
este exersarea
intregului.
Daca
activitatea este
complexa, cu multe componente independente sau daca pacientul
are
o
memorie
sau atentie limitata, atunci aceasta strategie de transfer este cea mai indicata; totusi
nu intotdeauna
aceasta
strategie este de succes. Daca sarcina este foarte integrata, cu componente
dependente
sau
este
relativ simpla,
atunci exersarea intregului" este indicata. in sarcinile care
necesita viteza
si este pus pe ambele. Efectul de transfer poate fi de
acuratete,
accentul
asemenea punand
incorporat
in sa exerseze miscarile dorite folosind segmentele
tratament
pacientul
contralaterale
(ex. in unui program motor, care poate fi folosit pentru a controla
hemiplegie, formarea
aceeasi
miscare pe
partea afectata,
are la baza exersarea miscarilor dorite la inceput cu partea
intacta). Exersarea
contralaterala
are si rolul de a confirma kinetoterapeutului ca pacientul a inteles
exercitiul/sarcina
ce trebuie realizata.
9 9
Feedback-ul
este esential pentru invatarea motorie si poate fi intrinsec, aparand ca un
rezultat natural al miscarii, sau extrinsec, conferind indicatie extrasenzoriala.
Excitatiile proprioceptive sunt un exemplu de feedback intrinsec iar comenzile
suntde feedback extrinsec. Un feedback intarziat poate duce la
o formaverbale
eficienta
miscari gresite
(cauzand
eroare in controlului motor) iar un feedback in exces poate naste de
sau
informatii
atenta
agonistului
daudin
Independenta
Exercitiul
despre
despre
partea
pentru
kinetoterapie
calitatea
terapeutic
pacientului
rezultatul
o miscare
de feedback.
existenta
miscarii,
utilizat
precisa.
final
si consta
sau
unui
Folosirea
in
adica
Sescopul
alpoate
numar
insuccesului
cunoasterea
invatarea
antrenarii
feedback-ului
folosi
mare miscarii,
EMG
contractiei
performantei.
de
controlului
metode
in
(electromiografie)
deci
mod
izolate
simotor
De
cunoasterea
tehnici
continuu
asemenea
presupune
a de tratament
o
asemenea
confuzii
ofera
feedbackul
miscarii.
rezultante"
abordarea
muschilor,
cu
constientizarea
81
feedback,
pacientului
permite
participare
Ambele
varietatii
da
contractia
ale
prin
contractiei
feedback-ului
mari demusculare
probleme
sunt importante
prin
ale controlului
vizualizare
pentru motor.
invatarea
pe ecran. Marinacci
motorie. si
A
Horance au utilizat acest feedback electromiografic pentru invatarea controlului

muscular pacientii
precis. prezinta deficite ale controlului motor in mai multe zone
Frecvent
functionale.
Tratamentul care este bazat pe o buna evaluare a nivelului de dezvoltare si care
urmareste
secventialitatea
dezvoltarii controlului motor, ajuta pacientul in recastigarea
cat mai rapida
a comparativ cu tratamentul care nu tine seama de aceasta.
controlului
motor
Tratamentul
kinetic spirala naturala a dezvoltarii. Rolul kinetoterapeutului este
trebuie
sa urmareasca
de a concepe
o ca dificultate (solicitare), de a ajuta pacientul atat cat este
activitate
potrivita
necesar in obtinerea
controlului
dorit si sa-si retraga suportul cat de rapid" pentru a permite functia
independenta.
Bolnavul hemiplegie a cunoscut o dezvoltare motorie normala pana la varsta
si-a
dezvoltatadulta,
performantele
motorii pana la nivelul maxim programat genetic.
Odata
cu
declansarea
fenomenelor neurologice legate de injuria cerebrala, aceste performante
motorii
grade
variabilescad
pana in
la disparitie.
Din acest moment recuperarea controlului motor consta
in primul
rand
asigurarea stabilitatii prin activarea reflexelor posturale ce stau la baza oricarei
miscari
active si
apoi
in recastigarea
controlului asupra miscarilor izolate, prin ruperea sinergiilor de
masa. Planul
terapeutic
de recastigare a controlului motor al pacientului hemiplegie va
urmarii castigarea
controlului
capului si trunchiului (implicit recastigarea echilibrului) inaintea
folosirii
functionale a extremitatilor. >
Controlul voluntar al miscarii se bazeaza pe un tonus normal si o integrare reflexa
asaexprimat
dupa de Bobath prin
cum a fost
mecanismul reflex postural normal.
Tehnicile de stimulare senzitiva sunt folosite
sa faciliteze, sa activeze
sa inhibe
sau
raspunsurile motorii. Miscarea produsa prin stimulare senzitiva este de natura
reflexa si nureprezentativa
poate fi
considerata
pentru controlul motor normal. Deci tehnicile de
stimulareastfel
senzitiva
suntcateva simultan ex.: intinderea rapida, rezistenta si
aditive,
aplicand
comenzile
verbale
care cu facilitarea proprioceptiva neuromusculara
de
obicei se
combina
poate sa produca un eficient
raspuns motor (prin sumatie spatiala) in comparatie cu folosirea unui singur
stimul. Stimularea
senzitiva
trebuie retrasa gradat (! miscare dependenta de acel stimul) pentru a
determina cresterea
capacitatii
pacientului de a misca independent si de a-si castiga controlul normal.
Tehnicile de stimulare senzitiva sunt grupate in functie de receptorii stimulati
proprioceptive, exteroceptive, vestibulare.
Daca raspunsurile in urma stimularii senzitive nu sunt cele asteptate se va ajusta
A
intensitatea, durata si frecventa stimulilor pentru a imbunatatii raspunsul. In

cazul unui
raspunsnu este indicata continuarea stimularii deoarece aceasta
motor
neadecvat,
creste dezorganizarea
SNC.
Cerinte/conditii pentru antrenarea controlului:
> concentrare intensa;
> cooperare in timpul executiilor;
> alternarea perioadelor de executie cu cele de repaus;
> mediul ambiant propice, liniste, pacientul sa fie relaxat;
proprioceptie
intacta, in cazul in care aceasta este perturbata invatarea motorie
>
este ingreunata fiind posibila doar in prezenta telereceptiei; perturbarea si a
telereceptiei exclude orice posibilitate de control;
arc
atunci
inAcest
de
>
cazul
mobilitate
este
stimuleaza
facilitarea
instructiunile
in
arc
necesara
care
dureros
vointa
exterioara
nedureros,
feed-back-ul
facilitarea.
date
permite
esteprin
insuficienta
este
existenta
comenzi
oCu
proprioceptiv;
mai
mobilizare
catvaloroasa;
este
durerii
pentru
scurte
maiadecvata,
si
declansarea
slaba
ducand
clare;excitatia
la
farainhibitia
activitatii
durere,
prin vointa
agonistului.
agonistului
in care
cu atat
se
stimularea
cutanata asupra tendonului sau corpului muscular al agonistului
>
(ciupire, tapotaj, gheata, curent electric) trebuie facuta imediat dupa comanda;
inceperea
exercitiilor de antrenare a controlului presupune asistenta maxima iar
>
efortul pacientului este minim. Cand pacientul poate sa-si limiteze performanta
la muschiul agonist se permite cresterea gradata a participarii cu conditia
mentinerii preciziei;
cu>cat se dezvolta abilitatea de a realiza o contractie controlata, mai puternica a
miscarii dorite, cu atat gradul de asistenta descreste pana ce pacientul realizeaza
contractie antigravitationala corecta;
^ la inceputul antrenamentului, etapa de antrenament cuprinde 3-5 executii pentru
fiecare miscare in cadrul unei sedinte, avandu-se in vedere si oboseala
musculara. Atunci cand muschiul devine mai puternic" si rezistenta acestuia
creste, se poate creste si numarul de repetitii, dar scurte perioade de repaus
trebuie permise dupa fiecare 2-3 incercari de contractie a agonistului pentru a
evita oboseala.
2.5. Secventele normale de dezvoltare neuro-motorie

Dupa cum se stie, miscarile omului parcurg o lunga si complicata cale de
dezvoltare,
primordial
al aceste rolul
dezvoltari revenindu-i scoartei cerebrale si evolutiei sale
filogenetice.
Scoarta
cerebrala
a nou
nascutului difera fata de cea a adultului nu prin numarul de
celule, care
mareste
odatanucuse cresterea, ci prin caracterul si marimea celulelor nervoase.
Indicele celde mai
important
maturare a structurii histologice a encefalului il constituie
mielinizarea
axonilormielinizare care se produce pe regiuni, in ordinea
celulelor
nervoase,
aparitiei
lor filogenetice.
Asadar procesul
de dezvoltare al miscarilor se poate sistematiza in urmatoarea
concluzie
enuntata
de Secenov: cu cat rolul pe care il joaca scoarta cerebrala in dezvoltarea miscarilor
este
maimai
mare,
cu atat
neorganizate sunt miscarile nou-nascutului, cu atat mai important este
rezultatul
final,
adica
complexitatea
si diversitatea miscarilor adultilor" .
In plan neuroevolutiv, in primii ani de viata, dar mai exact in primele 18-24 luni de
viata, transformari reflexologice, o rapida maturizare morfo-histologica
apar tumultoase
si functionala
a
sistemului
nervos,
evolutia de la miscarea arhaica, nefinalizata, globala, la
secvente motorii
tonice automate, la transformarea tonusului de fond, la reglarea
posturale
tonusului
si cat si globala. Integrarea si coordonarea activitatii
la actiune permanent
atat segmentara
senzorio-motorii
tot la dezvoltarea limbajului fac intr-adevar ca inteligenta si
mai complexe pana
afectivitatea,
cat si
formarea
personalitatii
sa depinda mult de organizarea miscarii/motricitatii.
Schemele
senzorio-motorii se fac tot mai adecvate la stimuli si la momentul
receptivitatii. Perioada
neuroevolutiva
este caracterizata de o succesiune precisa de experiente neuromotorii,
consecventa
in
cazul unor
organizari corecte, succesiune identica pentru toti copiii, dar diferita
prin perioada
aparitie,
prin de
bogatia raspunsurilor in combinatiile schemelor, fie ca urmare a
variantelor
constitutionale.
conexiunilor
celorlalti
constituie
an
si totodata
Dezvoltarea
Cunoasterea
analizatori.
un si
element
tratamentul
faciliteaza
scoartei
dezvoltarii
de
Deficientul
diagnostic
kinetic
raspunsuri
cerebrala
instaurat
neuro-motorii
motor
in eventualitatea
este
precise
este
independenta
cazul
uneori
sia complexe
unei
copilului
unei
lade
afectiuni
leziuni
un
experienta
sinormal
debil
imbogateste
cerebrale
dovedite
mintal
motorie,
este trebuie
necesara
lanu care mareste
experienta
numai
organica
copilul
83
tina cont
prin
de
viteza
deoarece
cipana
senzoriala
siN.
leziune
din
lalipsa
un
ea acunoasterii
care o furnizeaza
*sa
(2001):
Reeducare pe
neuro-motorie
, p.45,miscarea.
citat dupa Secenov.
6 Robanescu
de varsta biologica si nu de cea cronologica a copilului, deci de stadiul sau de

dezvoltare psihoDezvoltarea posturii si a miscarii in timpul primilor ani de viata permite copilului
miscarilesadeinvete
baza ale controlului si sa interactioneze eficient cu mediul. Progresia
controlului
asadar
de laeste
miscari reflexe, largi catre unele mai coordonate. Totii copii se
dezvolta in
maniera
cuaceeasi
diferente observate in ritmul dezvoltarii si calitatea miscarilor, dar
fara diferente
in
etapele
fundamentale
de dezvoltare. La inceput copilul invata sa-si mentina fiecare
postura,
se
miscaiar
cuapoi
usurinta inauntrul si inafara fiecarei posturi, iar in final realizarea unei
functii intr-o
postura.
Controlul posturii confera fundamentul dezvoltarii controlului manual
(implica
proximal,suport
stabilizarea bratului si controlul prehensiunii) si controlului motor.
Abilitatea
motorie si tararea.
include rostogolirea
in general dezvoltare motorie apare in secventa cranio-caudala si proximo-distala;
capului controlul
apare inaintea celui a trunchiului si al membrelor inferioare, controlul
umarului
si al
soldului apar
impreuna cu controlul trunchiului inaintea controlului distal al
extremitatilor.
Raspunsurile simpatice predomina la inceputul dezvoltarii, in timp ce
homeostazia
raspunsurile
controlatesiparasimpatice apar mai tarziu. Dominanta reflexelor si a
schemelor
motoriiintegrarea reflexelor si controlul voluntar selectiv al miscarii.
de
masa preced
Controlul
motorcontrolul motor de finete.
grosier
precede
Urmarirea secventelor normale de dezvoltare neuro-motorie constituie un principiu
de baza
al reeducarii,
in alcatuirea programului de recuperare pentru un pacient cu deficit
motor (AVC);
se
urmareste
de asemenea
trecerea prin aceste secvente din cadrul etapelor controlului
motor.
Stadiul
(0-3 luni),
I
numit si stadiul miscarilor neorganizate (dupa Denhoff) sau stadiul
primului model de flexie (dupa Vojta), este dominat de miscari ce se fac sub
influenta
reflexelor
tonice
primitive
de postura, predominand tonusul flexorilor. Miscarile copilului
sunt
fara intinde
scop, elcomplet membrele, pumnii sunt stransi, dar poate executa miscari
nu poate
alternative din
membrele
inferioare. La o luna, din decubit dorsal se intoarce partial pe o
parte,
in pentru
decubitcateva momente capul si poate sa-1 intoarca.
ventraliar
ridica
Sustinut in ortostatism apare reflexul de "pasire", daca in aceasta pozitie este
inclinat intro de partea spre care se inclina se extinde (reactie
parte, membrul
inferior
pozitiva
incercandde
sa sprijin),
se sprijine pe varful piciorului, in equin. La o varsta mai mare (peste
4-5
luni),
acesta
este un semn pentru diagnosticul leziunii piramidale. Apare reflexul de apucare
fortata (strange
degetul
care se introduce in palma sa).
La 2 luni extensia membrelor inferioare este mai buna, dar nu se poate sprijini pe
membrele
superioare,
care in decubit ventral raman flectate. Reflexele tonice cervicale (RTC)
joaca
inca un Controlul capului este imbunatatit.
rol
important.
La 3 luni sta in decubit ventral cu bazinul pe planul de sprijin, se sustine pe
antebrate
si si "postura papusii", (chiar daca pumnii nu se deschid) si isi
coate, postura
numita
mentineSustinut
capul in picioare, poate sa-si lase greutatea pe un membru inferior, fara
ridicat.
sa maiIncalce
pe acestui stadiu se observa dezvoltarea treptata a tonusului de
varf.
decursul
extensie.
incepe
cuExtensia
capul, cuprinde coloana, apoi soldurile. Pe masura ce se dezvolta
tonusul
extensorilor
influenta
reflexelor
scade.
Disparitia
face
posibila
rostogolirea.
orientarea
motorie
dispar,
de
catre
apucare
trei
datorita
Tot
devine
luni
simetrica
fortata,
lasipreluarii
aceasta
evolueaza
maitonice
tonice
aputin
membrelor,
varsta
decervicale
rapid,
catre
generalizata.
cervicale
(dupa
cortexul
pentru
desi
si
M.
calabirintice.
motor
in
Unele
Cordun
la decubit
6 luni
aldintre
unor
citandu-1
salor
Prima
dorsal
fieetaje
reflexele
posibila
prehensiune,
persista
subiacente.
pe Bobath)
prehensiunea
tranzitorii
modelul
Aceste
numita
incepe
de
flexie.
intalnite
reflexe
de
voluntara
contact"
Activitatea
sunt:
pregatirea
laglobala.
nou
Moro,
apare
nascut
pentru
Stadiul al II-lea
(4-6 luni), stadiul miscarilor necoordonate (dupa Denhofi) sau stadiul I de
extensie (dupa Vojta). .
Sugarul se intoarce jumatate pe burta, tine capul ridicat si-1 intoarce pe ambele
sensuri,
incepe sa
deschida mana (in postura papusii" se sprijina pe palme) cu
opozitia
policelui.completa
Retine cu amana obiecte.
La 5 luni, extensia si simetria se dezvolta continuu (ca urmare a inhibarii reflexelor
cervical tonice
asimetrice); culcat pe spate, face miscari dirijate pentru a se debarasa de un
prosop
pus
pe isi prinde coapsa, eventual piciorul, incepe sa poata sa fie
fata. Pedaleaza,
sprijinit incapului
asezat,este foarte bun. Cresterea tonusului extensor determina
controlul
aparitia reflexului
Landau.
Reflexul Moro descreste in intensitate. Din decubit dorsal ridica bazinul,
pregatindu-se
pentru pozitia ortostatica de mai tarziu. Lipseste insa echilibrul trunchiului in asezat
(se
la 6dobandeste
luni), dar apar primele reactii de echilibru in decubit ventral si dorsal.
La 6 luni se rostogoleste din decubit dorsal in decubit ventral. Asezat pe spate,
unlanga trunchi, se taraste in toate sensurile si toate modurile. Poate
genunchiaduce
flectat
sta
in asezat
fara pozitie isi tine capul ridicat si il roteaza. Extinde cotul si se
sprijin;
in aceasta
poate sprijini
decubit
ventralinpe bratele intinse. Prinde obiectele in mod precar, cu grifa
palmara partiala
cubitalaa si
opozitie
policelui.
Stadiul al II-lea
(7-10 luni), stadiul de debut al coordonarii (dupa Donhoff) sau stadiul al
II-lea de flexie (dupa Vojta)
La 7 luni poate sa se ridice in pozitie asezat din decubit dorsal, sta in aceasta pozitie
faracu usor sprijin lombar si isi foloseste mainile pentru a se juca sau
sprijin, sau
pentru a mentine
echilibrul,
indiferent de pozitia capului. Se poate rostogoli in jurul axei
corpului
si din decubit
dorsal
in decubit
ventral, prinde cu pensa totala.
La 8 luni apar reactiile de echilibru in pozitia asezat iar cand isi pierde echilibrul se
lateral cusprijina
mainile; se ridica in asezat fara ajutor. Se rostogoleste cu alternarea
coordonata
flexiei si gambelor; prehensiunea se face cu opozitia policelui.
si extensiei abratelor
Tot
acum apare
si in ortostatism.
posibilitatea
ridicarii
La 9 luni, datorita dezvoltarii reflexlui de "pregatire pentru saritura" se poate
ridica
in
patrupedie,
iar ridicarea
in picioare (intre 9 si 10 luni) se face in doua moduri:
din>patrupedie isi ridica trunchiul si se agata de un suport cu mainile, apoi aduce
un picior inainte, in fandat, (postura "cavalerului") si se ridica prin sprijin pe
acest membru inferior;
se >ridica sprijinindu-se (catarandu-se) cu mainile pe propriile sale membre
inferioare. Mainile il ajuta in acest caz sa extinda genunchii, pana cand, in
picioare, poate prinde cu mainile un suport. Poate sa prinda obiecte mici intre
police si index, sa mute un obiect dintr-o mana in alta. Treptat prizele devin mai
fine catre 9-12 luni se dezvolta prehensiunea in pensa superioara.
La 10 luni sta in asezat singur cu buna coordonare, prinde si se poate roti fara sa-si
piarda
echilibrul.
Merge in patrupedie cu incrucisare homolaterala. Desi poate sa se ridice
in
picioare,
la se realizeaza cu baza larga de sustinere si cu membrele
inceput
mersul
La
11
luni
merge de
in patrupedie,
picioare sprijinit, face pasi, sta singur cateva
inferioare
importanta;innuabductie
are reactii
echilibru inin
ortostatism.
85
II-lea desecunde.
Stadiul
Practic
extensie
intre
al(dupa
IV-lea
7-10
10-24
(10-24
Vojta
luni
luni,
luni),
8copilul
luni)
mobilitatea
stadiul
intra coordonarii
incontrolata
stadiul mobilitatii
este
partiale
partiala.
(dupa
controlate.
Donhoff) sau stadiul al
La 12 luni merge tinut de o singura mana, cu baza larga de sprijin.

este Nu are inca reactii de echilibru in mers. Unii autori
apropiataPrehensiunea
de cea a adultului.
considera aceste
reactii ca reflexe de redresare si reactii de aparare integrate intr-un complex de

stereotipie dinamica
superioara.
Exista un raport foarte strans intre capacitatea copilului de a indeplinii
anumite intre
acte achizitia ferma a unor posturi si reactiile de echilibru corespunzatoare
motorii,
acestor
Este
de posturi.
observat ca reactiile de echilibru sunt ulterior achizitionate unor posturi cu
grad
superior.
Este de
la sine inteles ca aceste reactii apar mai greu in conditiile unui fond de
hipertonie
musculara
si ale prezentei
reflexelor primitive (acestea sunt cauze ale perturbarii reactiilor de
echilibru
si
la
pacientul cu AVC). Din punct de vedere terapeutic aceasta inseamna, ceea ce au
sustinut si
Bobath
casotii
nu trebuie sa insistam sa perfectionam o activitate inainte de a fi
aparut
reactiile
de
echilibru din activitatea
anterioara in evolutie.
intre 12 si 18 luni dispare reactia Landau: copilul capata o mai mare mobilitate in
intoarce mers,
intr-o se
parte sau inapoi, cu tot corpul.
La 13 luni merge in maini cu membrele inferioare extinse (mersul "elefantului").
La 15 luni merge singur, pornind si oprindu-se fara sa cada, reactiile de echilibru
sunt bine
dezvoltate.
La 18 luni sta si merge singur.
La 20 de luni sta pe un singur picior cu asistenta.
La 24 de luni copilul alearga fara sa cada, de fapt alearga mai degraba decat merge.
Stadiul al V-Iea 9 stadiul controlului total al corpului (Denhofi).
La 36 de luni copilul normal urca scara cu alternarea picioarelor, dar coboara inca
tot cu
amandoua
picioarele pe o treapta. Merge, urmarind cu aproximatie o linie
dreapta,infacand
greseli
30 m. 1-3
La 42 luni sta pe varfuri si pe un singur picior (cel putin 2 sec).
La 48 de luni coboara scara cu alternarea picioarelor, sare de 2-3 ori pe un picior.
echilibruSta
pe cu
un singur picior de la 4 la 8 sec.
La 5 ani copilul poate sta pe un singur membru inferior minim 8 sec.
distante Merge
lungi. pe varfuri
Asadar pe masura ce postura se verticalizeaza, baza de sustinere a copilului se
micsoreaza
iar distanta
dintre Cg si aceasta baza creste.
De-a-lungul primului an de viata, copilul invata sa controleze postura,
progresiv,
spre
posturi verticale
si cu
incarcare.
Sunt identificate trei schimbari importante de-a-lungul evolutiei miscarii (fig. 5):
dezvoltarea controlului capului;
dezvoltarea pozitiei asezat;
dezvoltarea pozitiei ortostatice.
Alte secvente ale dezvoltarii motorii includ:
miscarea de flexie si extensie inaintea rotatiei;
miscarile izometrice (mentinerea unei posturi) inaintea controlului izotonic
(miscarea in cadrul posturii);
controlul excentric (miscarea in afara posturii) inaintea controlului concentric
(miscare inauntrul
schemele
de miscare
posturii);
simetrice inaintea schemelor de miscare asimetrice;
controlul
Optimizarea controlului motor - Corina
Matei
static inaintea controlului dinamic al posturii.
9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 VARSATA CRONOLOGICA
un i p od a li sm ta ro
sp ri jin
(LUNI)
u ni p od a li sm cu
7
sp ri ji n
Fig. 5. Evolutia controlului
postural
37 Koegh J., Sugden D. (1985): Movement skills development
, p. 32, Macmillan, New
York.
or to sta ti sm
II
87
c ad e
o r to sta ti sm cu
sp r i ji n
si
o rt os ta ti sm
I
se r id i ca i n
o rt ost at is m sta ase za t si se ri d i ca
sta in p i ci oa re
sus ti n ut
a seza t ta ro sp ri ji n , co or do n a re
bu n a
a se zat fo ra sp ri ji n 30
sec
ri d i car e i n
a se zat
a se zat cu sp ri ji n
uso r
p ro n a f: t ru n ch i ul
r id i ca t cu sp rl n jl n
p e _ br at e
scala
BAYLEY
p ro n a f:
ca p ul t a
90'
scala
DENVER
m e n tin e ca p ul
ri d i cat 1 5 sec.
2.6. Erori in controlul motor

In controlul motor al unui individ apar in diverse ocazii inadvertente intre
comportamentul
motor intentionat
si comportamentul motor realizat. Explicatia in aceste
situatii
ar
fi
strecurarea
undeva pe complicatele cai ale acestui control a unei erori sau mai multe.
Aceste erori nu sunt determinate intotdeauna de stari patologice, de boli ale
sistemului
nervos, ci
pot aparea si in situatii normale cand se gresesc" undeva comenzile,
interrelatiile sau
executia.
Cateva dintre erorile (dupa T. Sbenghe) care ar putea aparea in controlul motor
sunt:
1. Selectie gresita a strategiei miscarii
in cazul in care ne aflam intr-o pozitie, nefiind atenti la ce se intampla in jurul
nostru,
si
suntem brusc
dezechilibrati
de cineva, in aceste conditii, SNC selecteaza rapid un
program motor
de in care se produce caderea, fara posibilitatea de redresare a
redresare.
in cazul
corpului, se
considera
capoate
selectia strategica a schemei de redresare a fost gresita.
2. Selectarea corecta de program dar utilizarea inadecvata a parametrilor
in cazul in care ridicam un obiect, experienta face ca sa alegem pentru
o la aspectul obiectului (ex. aprecierea/estimarea
anumita aceasta
strategieactiune
raportata
greutatii
comanda
punerea in
schema a unei anumite forte necesara ridicarii obiectului).
Selectarea
corecta
a
programului, dar neconcordanta
cu parametrii (aprecierea/anticiparea gresita a
greutatii
obiectului),
face
ca miscarile
ce intra in schema de miscare pentru realizarea ridicarii obiectului
sa fiemana
exagerate
(ex.
ne este aruncata in sus in aer cu o amplitudine care nu era prevazuta in
strategia
comandata
pentru
ridicarea
obiectului).
3. Factorii neprevazuti
Aparitia unor factori neprevazuti pot perturba executia programului unei actiuni. in
cadrul se realizeaza mersul pe banda rulanta, programul motor se
unui antrenament
deruleaza
corect ca urmare a adaptarii foarte buna. In cazul in care intrerupem mersul pe
banda,
pasind alaturi
pe sol (suprafata
stationara), primi pasi vor fi dezechilibrati (putem chiar cadea),
mersul
nu-si
mai
pastreaza programul corect. Revenim la un mers normal dupa cativa pasi.
Explicatia:
strategia
denu se mai potriveste cu cea necesara mersului pe sol.
mers pe banda
rulanta
4. Erori in selectia programelor
Erorile in selectia parametrilor necesari ca si cele in executia miscarii sunt cauzate
de boli
ale Examenul clinic al oricarui pacient cu afectiune
sistemului
nervos.
neurologica
include
tipurilor
acestor
erorianaliza
ale controlului motor. Erorile sunt evaluate chiar de SNC si
sunt stocate
in
memoria
experientelor
acumulate. Asadar erorile controlului motor constituie
material didactic",
de pentru a corecta viitoarele programe de actiune in
invatare
pentru creier,
conditiia similare
adica intre actul motor intentionat si comportamentul motor
pentru
face acordul
realizat.
Repetitia/exersarea este un procedeu general al invatarii, fapt care explica baza
in
hemiplegie)
insusite
Noua
judecata
creeaza
timp
perturbarilor
diverse
(ex.
coordonare
programe
oDeficientele
din
in
serie
deficite
AVC
ne
punct
reactiilor
de
gasim
cu
incorect
adaptative,
elemente
deale
ajutorul
controlului
vedere
inde
controlului
fata
invatata
echilibru,
analitice
cadrului
unor
neurologic,
teoretic
motor
astfel
vamotor.
preliminare
de
temporare,
face
determina
de
mers
biomecanic
creeaza
foarte
situatii
Deseori
saugrea
dar
alterari
(echilibrul
alte
al
cand
carjelor,
care
si
in(daca
scheme
metabolic.
acestia
recuperarea
se
alenu
pot
mai
necesar
mersului
imposibila)
au
de
permanetiza
ales)
fosta
in
miscare
anumite
pacientilor
lasau
antrenati
un
normal,
insusite
moment
adaca
caror
la
procedeelor
kinetice
neurologici
mers
in
refacerea/formarea
engrame
situatii
nu
dat,
ale
intervenim
mod
posturii
datorita
fara
patologice
eronat.
eficienta
corecte.
sa (ex.
fie
sila poate
seunei fi
A
echilibrului ca si costuri mai mari energetice; prelungirea lui va stabili relatii

puternice
biomecanice
si
neurologice
alterate care cu greu vor fi corectate).
2.7. Probleme generale ale evaluarii echilibrului

Evaluarea clinica a sistemului neuro-mio-artro-kinetic reprezenta modalitatea
care sesi calitativ capacitatea de miscare" a acestui sistem.
apreciazaprin
cantitativ
Evaluarea echilibrului este inclusa in procesul complex al evaluarii kinetice
deoarecenecesara
stabilirea strategiei terapeutice este o problema dificila, in conditiile in
care
omul trebuie
considerat
un sistem dinamic complex iar obiectivele generale medicale
trebuie
adaptate
particularitatilor cazului determinate de: varsta, sex, temperament, stare psihica
momentana,
nivel
de cultura si intelegere,
capacitate de efort si multe alte variabile" .
A
In acest sens evaluarea echilibrului corpului, ca si componenta integranta a

sistemului
evaluativ,
este necesara pentru cunoasterea modul cum se realizeaza controlul
posturiia realiza
corpuluidiferite activitati si miscari ale organismului uman. Deci ori de cate
pentru
ori se
vorbeste trebuie sa avem in vedere postura sub care se realizeaza, cu
de
"miscare"
scopul
mentinerii
echilibrului
corpului. Sistemul evaluativ al echilibrului urmareste detectarea
oricarui
conflict
informational intre mediu si individ, fie perturbarea uneia din sursele de
input (vestibular,
proprioceptiv
si vizual) sau perturbari la nivelul centrilor care recunosc,
selecteaza sidecombina
informatiile
la sursele de input.
Evaluarea echilibrului presupune evaluarea aptitudinii omului de a mentine,
cu compensatorii,
ajutorul
miscarilor
corpul propriu intr-o pozitie stabila. Din aceasta cauza
analizain
echilibrului
consta
observarea capacitatii individului de a se adapta la conditiile impuse de
mediu. Desi in practica evaluarii functionale se folosesc scale de evaluare mai mult sau
maipentru
putin practica de zi cu zi, si chiar in cercetare, se pot utiliza
elaborate,
metodele decare
evaluare
simplificate
aduc informatii suficiente pentru un diagnostic functional si
tratamentEvaluarea
complet. echilibrului se realizeaza prin modalitati diferite: analiza echilibrului prin
crearea corpului asezat pe platforme miscatoare cu parametrii variabili
dezechilibrarii
(amplitudinea,
directia de miscare, viteza miscarii), modalitate criticata datorita caracterului
artificial, provocat
controlului
posturalalsi studierea echilibrului in conditii fiziologice, pozitia asezat,
ortostatica
(prin
teste statice),
mers.
Deosebit de importante si complexe sunt si aspectele legate de evaluarea musculara
si ceade
a miscare, de integritatea acestor sisteme este legata capacitatea
amplitudinii
de recastigare a
echilibrului.
, "JQ
In orice domeniu datele necesare aprecierii" se colecteaza prin mai multe

moduri,
in se realizeaza prin:
kinetoterapie
acestea
observatie, teste: teste formale si teste informale.
Observatia
este cea mai veche metoda de cunoastere stiintifica. Prin natura ei observatia este
o metoda de constatare dar in acelasi timp si de explorare atenta a celor observate
prin
mobilizarea
cunostintelor
anterioare. Observatia nu este doar a testatorului (medic,
kinetoterapeut),
ci poate
veni cu care intra in contact persoana testata (profesori,
si din partea
celorlalti
membrii
Capacitatea/abilitatea
pozitia
in
de care
alegate
mentine
sedeafla
echilibrul
pacientul
se
la evalueaza
momentul
asadar
testarii,
in diferite
evaluare"
trebuie
saIndiferent
raspunda
ca echivalent
lade
toate
al
termenului
intrebarile
assessment",
starea
termenul
pacientului:
apreciere"
care sunt
care
disfunctiile
este sfera
colegi
de
scoala
sau
munca,
membrii
familiei,
etc.).
cursul
urmaoarele
89
variatelor
pozitii
examinatorul
aspecte:
simiscari
in
verifica
(dintr-o-medicala
pozitiemiscarii
in, ,p.
alta).
Sbenghe
larga,
lui;
Cordun
care
complexa
sunt
T.
M.(2002):
(1999):
cauzele
care
Kinesiologie
Kinetologie
stiinta
p.397,
59 sugereaza pentru a face o diferentiere intre termenul
38
acestora; care este restantul functional; care este impactul psiho-socio-profesional asupra
prognosticul.
pacientului; care este
90
care sunt mijloacele ajutatoare care permit independenta pacientului pentru

adoptarea si mentinerea pozitiei respective;
raspunsurile motorii pentru mentinerea constienta a echilibrului atunci cand este
dezechilibrat, pacientul fiind cu ochii deschisi; i se poate solicita sa se opuna
tendintei
de dezechilibrare (sa tina" sau nu ma lasa sa te misc");
raspunsurile motorii pentru mentinerea constienta a echilibrului atunci cand este
dezechilibrat, pacientul fiind cu ochii inchisi; daca componenta vizuala este
preponderenta in echilibru, la testare pacientul isi va pierde usor stabilitatea;
verificarea reactiilor posturale automate (de redresare), pacientul fiind cu
ochiiapoi inchisi;
deschisi
testarea modului cum isi mobilizeaza anumite segmente ale corpului cu sau fara
scop bine definit, pacientul fiind pozitionat in diferite moduri; daca
activitatea
solicitata se deruleaza pentru obtinerea unui anumit obiectiv, pacientul isi
modifica
postura
si are un comportament neuromotor concentrat in scopul respectiv (ex.
din
asezat i se solicita sa apuce cu mana un obiect aflat lateral pe suporturi la
diferite
inaltimi).
in urma evaluarii echilibrului trebuie precizate
aspectele calitative
(tabelul nr. 4 ) care vor
sta la baza alegerii si aplicarii corecte a programului de recuperare:
tipul echilibrului in pozitia asezat;
tipul echilibrului in ortostatism;
principalele aspecte patologice care au sau nu impact asupra echilibrului;
principalele infirmitati care determina perturbarea echilibrului, in contextul
afectiunii de baza a pacientului.
Tabelul nr. 4 - Elementele descriptive principale ale evaluarii echilibrului
Echilibrul in pozitia asezat
Normal
Poate sa atinga podeaua si sa ridice pantoful; poate sa puna picior peste picior sa se
Echilibru dinamic bun
incalte
Echilibru dinamic perturbat
Se poate intoarce pe flecare parte, avand abilitatea de a atinge si a apuca obiectele din
jur, hainele pe care le imbraca usor
Imposibilitatea
realizarii complete a aspectelor anterioare, cu perturbarea derularilor
Echilibru dinamic
respectivelor activitati
semnificativ perturbat
Echilibru static bunPoate sa mentina echilibrul pentru cel putin 3 min. fara sprijin la nivelul mainilor;
poate sa intoarca capul in fiecare parte, cu mentinerea trunchiului stabila
Poate mentine echilibrul aproape 5 min. cu sprijin la nivelul manilor, picioarele
Echilibru static perturbat
aflandu-se in sprijin bipodal; poate intoarce capul in fiecare pare, cu mentinerea
trunchiului stabila
Nu poate sta fara ajutor; atingerea pacientului sau miscarea sa determina caderea
Echilibru static semnificativ
perturbat
pacientului
Echilibrul in pozitia ortostatica

Normal
Echilibru
Echilibru
Echilibru
semnificativ
Echilibru
Echilibru
dinamic
static
perturbat
static
dinamic
static
dinamic
perturbat
semnificativ
perturbat
perturbat
bun
Necesita
bun
Necesita
PoateImposibilitatea
mentine
sprijin
bratelor
echilibrului;
ortostatismului
sprijin
Poate uni-bilateral
echilibrul
mentine
la nivelul
necesita
realizarii
echilibrul
pozitia
in
mainilor
timp
lasprijin
nivelul
fara
complete
ce
in
sisprijin
intoarce
la
timp
alte
nivelul
membrelor
modalitati
ce
alaaspectelor
ridica
nivelul
capul/trunchiul
mainilor
osuperioare
demanilor
minge
asistenta
anterioare,
decu
pe
pentru
pentru
sau
podea
fara
fara
mentinerea
pierderea
ridicarea
Evaluarea pacientului cu perturbari de echilibru se realizeaza etapizat, existand o

varietate
de un test care sa masoare toate componetele echilibrului.
teste, intrucat
nu exista
Majoritatea testelor/scalelor folosite in evaluarea clinico-functionala a
echilibrului
precizeaza
daca pacientul are sau nu tulburari ale acestui parametru esential al
contolului
Demotor.
cele mai multe ori interpretarea testelor/scalelor pentru echilibru se face in
corelatie
cu
rezultatele
altor teste/scale
folosite in evaluarea aparatului locomotor (pentru
amplitudinea
miscare,
forta de
musculara, celelalte componente ale controlului motor), teste
obiective,
sensibile si
cuantificabile.
in
In studiul miscarilor s-au inregistrat progrese insemnate din punct de vedere al

mijloacelor
de investigatie
folosite. Primele incercari de evaluare si apreciere a echilibrului se
bazau pe metode
simpliste.
Datorita importantei si interesului pe care aceasta capacitate
motrica (echilibrul)
a
capatat-o
pentru cercetatori,
metodele utilizate in intelegerea sistemului de
control al de
posturii
si a echilibrului au evoluat de-a lungul timpului.
mijloacele
masurare
Evident in acest sens este faptul ca, studiile anterioare erau concentrate
asupra in balansul de postura (utilizate ca indicatori ai tulburarilor de
anormalitatilor
echilibru),
in schimb
studiile
ulterioare
au evoluat in testari mai complexe, de laborator, a raspunsurilor
posturale
normale
in anumite
conditii. Pana la mijlocul anilor 1980, testele functionale de
echilibru,
au
inceput sa(Berg, Norman, 1996).
devina mai remarcabile
Datorita complexitatii sistemului de control al posturii, echilibrul poate fi
evaluat cat
atatsi la
nivel functional
fiziologic.
Nivelul functional
poate fi apreciat intr-un mod mai direct prin testele de performanta
functionala (pentru mobilitate si capabilitate"). Totusi prin acestea nu pot fi
detectate decat
modificarile
majore de echilibru, deci testul este potrivit doar ca un
instrument
selectarecare
in au nevoie de evaluare minutioasa.
identificareadesubiectilor
Nivelul fiziologicpresupune si masurarea contributiei componentelor senzoriale, motorii si
efectorii. Astfel pentru a realiza o evaluare cat mai minutioasa, in prezent s-au
creat instrumente
electronice/computerizate
de apreciere a echilibrului static si dinamic. Acestea par
sa fie celpentru
mai cercetare decat pentru situatiile clinice de rutina. Pentru
potrivite
apreciereaaprecierea
echilibrului
dinamic,
functionala pare sa fie cel mai rapid test ce poate fi
aplicat
si nuscump.
necesita
echipament
91
3. ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII

3.1. Organizarea cercetarii
3.1.1. Ipoteza cercetarii
Studiul reactiilor de echilibru in situatii normale si patologice pot determina
kinetoterapeutul
sa ia decizi
corecte in vederea optimizarii antrenarii sau reeducarii acestora
in
toate sferele
afectiunilor
sistemului nervos central si cu precadere in accidentul vascular cerebral
(AVC). Pentru
'^
optimizarea reeducarii reactiilor de echilibru (in AVC) este necesar
dezvoltarea
unui
instrument" clinic de
evaluare si apreciere functionala a echilibrului in pozitia
asezat.
3.1.2. Obiectivele si sarcinile cercetarii
A
In aceasta cercetare, s-a creat un instrument" de evaluare si apreciere

functionala
a asezat. Acest instrument" a fost proiectat pentru a
echilibrului
in pozitia
deservi urmatoarele
scopuri:
masurarea nivelului functional (din punct de vedere al echilibrului);
monitorizarea progresului functional;
masurarea efectului interventiei kinetice;
indicator al recuperare functionale;
evaluare simplificata care sa aduca informatii suficiente pentru un diagnostic
functional
in
vederea
instituirii
unui program de tratament complet.
Atat in evaluarea clinica cat si pentru activitatea de cercetare, testul de evaluare a
ar trebuiechilibrului
sa fie usor de folosit, sa nu necesite un timp indelungat de aplicare, si de
asemenea
sa fieTotodata evaluarea reactiilor de echilibru necesita un
valid
si fidel.
instrument"
testare care
trebuie
sa fiedesuficient
de sensibil, sa ofere informatii despre modificarea
calitatii
motorii. performantei
Un obiectiv important in recuperarea neuro-motorie a pacientului hemiplegie este
antrenarea
la pozitii
verticale si reeducarea echilibrului, tehnicile de reeducare contribuind
fie
la
reactivarea
acestor reactii perturbate fie la recuperarea calitatii lor, ceea ce permite
miscarii intr-un
voluntare
sa automat
se
exprime
cadru
cat mai aproape de cel normal.
Redobandirea unei posturi stabile in pozitia asezat cat si in ortostatism dupa
este
esentialaAVC
pentru
a obtine independenta functionala a pacientului. Echilibrul in
pozitia
asezat
se afla miscarii normale, si de asemenea si un indicator al
in
centrul
reantrenarii
recuperare
functionale.
Deoarece
aproape 60% (P. Davies, 1995; K Bobath, 1981) dintre pacientii care au
suferit
un sa stea in asezat independent in primele etape ale recuperarii,
AVC sunt
capabili
adesea folosita
initiala
componentelor
Analiza
Echilibrul
este de anatomice,
a-i
ca
modului
in
invata
punct
pozitia
pe
in
de
neuro-fiziologice,
pacienti
care
asezat
pornire
se necesita
sa
realizeaza
al reactioneze
recuperarii
biomecanice
integrarea
echilibrul
impotriva
kinetice.
complexa
sicorporal
psihologice
gravitatiei
Scopul
apresupune
informatiei
ale
intr-un
pozitia asezat este
tratamentului
mod
simetric.
echilibrului.
capacitatilor
controlat
cunoasterea
senzoriale
motrice.
in
si aceasta
si a faza
Importanta controlului proximal si a activitatii trunchiului a fost subliniata ca

relevanta
in
toate fazele
tratamentului
hemiplegiei (P. Davies, 1990). Reeducarea neuromotorie bazata
conceptul
Bobathpea subliniat simetria trunchiului ca esentiala in dezvoltarea
miscarii normale a
93
partilor distale ale corpului. Antrenarea activitatii selective a muschilor trunchiului

considerata
oeste
conditie
necesara pentru controlul tonusului anormal si al reactiilor asociate (P.
Davies, 1995;
Bobath,
1981).K
Simetria trunchiului, selectivitatea miscarii si tonusul normal sunt de asemenea
componente
ale echilibrului
normal in pozitia asezat. De aceea, tratamentul in pozitia asezat
implica
o gama
larga
de
tehnici,
printre
care facilitarea alungirii si scurtarii normale a flexorilor
laterali aiextensiei
trunchiului,
controlul
gradate a trunchiului si incurajarea activitatii selective a
muschilor
(P.
Davies,abdominali
1990).
Prin urmare acest instrument" de evaluare a echilibrului in pozitia asezat a fost
pentru
a apreciacreat
reactiile
de echilibru din aceasta pozitia, calitatea miscarii si a posturii.
3.2. Desfasurarea cercetarii

3.2.1. Aspecte spatio-temporale ale cercetarii
In acest studiu au participat 20 pacienti
(n ce
=20)
au suferi un AVC. Ei au fost selectati
dintr-un spital de neurologie (Spitalul Clinic de Neurologie nr. 6, Oradea),
sectia recuperare
medicala
si dintr-un centru de recuperare (Spitalul Clinic de Recuperare
Medicala,luati
Baile
Felix).se aflau in stadii diferite ale recuperarii functionale si erau
Pacientii
in studiu
inclusi intr-un
program
de kinetoterapie in centrele specializate amintite mai sus. Perioada
de desfasurare
a
cercetarii
a fost cuprinsa
intre 15.01 - 30.03. 2004.
Cercetarea a fost realizata de catre un kinetoterapeut (Kl) cu experienta si unul
(K2) ce incepator
au efectuat testarea echilibrului la toti subiectii selectionati. Pe rand, in
timp ce unul dintre
kinetoterapeuti
efectua testarea celalalt observa si inregistra datele. Ambii
kinetoterapeuti
inregistrat
datelesi-au
separat.
3.2.2. Esantionarea si evaluarea pacientilor cuprinsi in cercetare

Criteriul de selectie a fost aleatoriu, singura conditia impusa a fost acceptul
de a
coopera pacientilor
in cadrul studiului.
Distributia pe sexe a celor 20 de pacienti ce au suferit AVC:
9barbati;
>
11 femei.
>
Varsta medie a fost de 52 de ani (varstele au fost cuprinse intre 36 ani si 68 ani). Pe
langa ale pacientilor, s-au obtinut informatii privind localizarea
datele personale
deficitului
motor si cand
a avut loc accidentul
vascular cerebral.
in
functiemedie
de
deficitul
motor
determinat
AVC:
kinetic, deoarece
Perioada
Evaluarea
permite
bolnavului
deaprecieri
timp
constituie
intre
asupra
momentul
unnivelului
primde
injuriei
timp
controlului
deosebit
cerebrale
de
voluntar
si
important
momentul
al miscarii
al evaluarii a
94
414 zile tratamentului
precum
fost
si(9 - de
820>4zile):
subiecti
7 subiecti
7 pacienti
13
9evaluarii;
subiecti
subiecti
auau
suferit
-au
suferit
-deficit
deficit
suferit
injuria
injuria
motor
motor
injuria
cerebrala
cerebrala
pepe
cu
hemicorpul
hemicorpul
peste
cuintre
mai
10 luni
putin
6-8
stang
drept
fata
luni
de
(3(6de
fata
obarbati,
barbati,
luna
momentul
de inaintea
momentul
47femei);
femei).
evaluarii;
momentului
evaluarii;
asupra raspunsurilor motorii anormale ce interfereaza cu miscarea normala (in

special
modificarile tonice posturale).
S-a efectuat o evaluarea globala, de apreciere a nivelului functional al pacientilor,
ce a
cuprins evaluarea
(datele in tabelele 1, 2 si 3):
exteroceptiei (tactila si dureroasa),
proprioceptiei,
kinesteziei,
functiei elaborate cortical - limbajul (afazie motorie si senzoriala),
functiei motorii a membrului superior si inferior,
mersului pe o distanta de 10 m.
Functie
Tipul functiei
Functie
senzitiva
exteroceptie
proprioceptie
Functie
corticala
nemodi cata
numar de
subiecti
9
6
45%
30%
defici
t
numar de
subiecti
9
12
netestabila
45%
60%
numar de
%
subiecti
210%
210%
210%
kinestezie
35%
11
55%
afazie motorie
afazie senzoriala
14
18
70%
90%
6
2
30%
10%
Pentru evaluarea clinica functionala a motricitatii voluntare a membrului

superiors-au
si folosit probe segmentare statice: proba Mingazzini, proba
inferior afectate
bratelor intinse
(Fischer),
extensia activa a pumnului si dorsiflexia piciorului, iar aprecierea
s-a facut dupa
amploarea
disfunctiei astfel:
- plegie deficit functional accentuat sau totala disfunctie motorie;
- pareza > deficit functional usor sau moderat.
Segment
Functia motorie a
membrului superior
Proba
proba Fischer
Functia motorie a
membrului inferior
nemodificata
numar de
%
subiecti
2
10%
plegie
numar de
subiecti
5
pareza
numar de
%
%
subiecti
25%
65%
13
extensia
pumnului
proba Mingazzini
5%
16
80%
15%
3
20%
40%
40%
8
flexia dorsala a
piciorului
10%
15
75%
15%
3
1 5kinetoterapeutului)
4320--independenta
dependent
complet dependent
independent
independenta
modificat
cu
completa
(supraveghere)
asistenta
(ambulatie
(mijloace
moderata
minima
imposibila)
Categoria
de
(mijloace
(mijloace
asistenta
dedesi
asistenta)
asistenta
asistentasidin
supraveghere)
partea
Numarul
subiecti
1436 de
30%
15%
20%
5%
%
* dupa scala pentru locomotie (inclusa in Functional Independence Measure)
Din datele evaluarii functionale, care sunt prezentate in tabelele 1-3, se poate
observa
aproximativ
2/3 cadintre pacienti aveau deficite senzoriale iar. 1/3 prezentau
afazie.
Majoritatea
pacientilor
aveau deficite motorii considerabile la nivelul membrelor
hemicorpului
Dupa
cum se poateafectat.
observa
in tabelul 2, doar 2 subiecti au putut realiza flexia
dorsala a gravitatii.
piciorului
impotriva
Distributia pacientilor in functie de capacitatea de locomotie (tabelul 3) indica
faptul ca
doua ori nu erau capabili sa mearga, ori necesitau asistenta
treimi dintre
subiecti
moderata
locomotiei.in timpul
3.2.3. Evaluarea reactiilor de echilibru din asezat ca metoda de cercetare

O retrospectiva a literaturii de specialitate pune in evidenta existenta unei mari
teste devarietati
evaluaredea echilibrului, majoritatea facand parte din teste de apreciere
motrica mai
vaste
(bilanturi
functionale).
Toate aceste sub-scale au evaluat abilitatea de a mentine
pozitia
asezat
cu sau
fara
ajutor,
unele
in cadrul unei perioade de timp specificate.
Evaluarea reactiilor de echilibru prin perturbari/dezechilibrari ale corpului
induse
extern
comporta
discutii
din partea unor autori, aceste perturbari induse manual pot fi
dificil
de
standardizat
si pot, aceea, cauza erori in interpretare (Berg, 1989).
Continutul scalelor existente de evaluare a echilibrului in pozitia asezat dupa un
nu a posibilitatile de aplicare clinica curenta si nici nu a oferit detalii
reflectatAVC
suficient
suficiente cerintele
pentru a unui instrument de evaluare relevant pentru kinetoterapeuti.
indeplini
De aceea,
scopul
acestui
studiu
a fost in primul rand sa realizeze un instrument" de evaluare a
echilibrului
in pozitia
asezat,
folosind
proceduri familiare ale
observatie clinice.
in al doilea rand s-a verificat daca
rezultatele testului au putut fi reproduse de catre doi kinetoterapeuti.
Evaluarea echilibrului in pozitia asezat s-a realizata pe baza observarii posturii si a
activitatii
trunchiului
in cinci pozitii derivate ale pozitiei asezat.
Durata testului a fost de max. 15 minute.
Evaluarea echilibrului sa bazeaza pe o testare informala. Nu este vorba de o testate
standard, cimiscarilor
de
aprecierea
obisnuite sau comandate, a modului de executie a acestora.
Astfel
observatia
informala
va oferi date despre gradul de coordonare a unor miscari libere, adica
"abilitatea
de a respectiva": cu acuratete; cu precizie;
realiza miscarea
cu utilizarea unui minim de grupe musculare;
cu o forta adecvata;
cu un tonus postural corect;
- cu un perfect echilibru.
Pentru a realiza un test care sa implineasca cerintele stabilite anterior, s-a
facut
o listasideanormalitati ale echilibrului in pozitia asezat dupa un AVC,
probleme
obisnuite
ghidandu-ne
dupa
problemele
inde
aceasta
situatie
de Bobath
(1990)
si Davies
(1994).
un
gravitatiei
fost
efectua
test
de S-au
miscari
preliminar,
asemenea
siidentificate
efectuarea
realizat
selective
inclusi
continand
discutii
ale
itemi
ajustari
trunchiului.
cu
28care
trei
de
posturale
kinetoterapeuti
itemi
apreciau
Desi
in
ce
prin
timpul
calitatea
implica
acesti
miscarilor
cuitemi
mentinerea
posturii
experienta
nu voluntare
se
in masoara
pozitia
de
in recuperarea
diferite
inasezat
direct
observatii
pozitii
cadrul
si
echilibrul,
considera
95
abilitatea
posturii.
impotriva
neurologica,
ca
clinice
amde
acestia
Au
a detaliate
sunt
si indicatori
asupra a importanti
cinci pacienti
ai tonusului
cu
(n=5)
AVC.
de postura.
Pe baza acestor informatii s-a facut
S-a facut un studiu pilot la cei 5 pacienti cu AVC, in urma caruia 16 itemi au fost
exclusi
din toti itemii ce cuprindeau pozitia ortostatica si miscarea in
scala. Au
fost exclusi
cadrul
pozitiei ortostatice, principalul motiv al eliminarii 1-a constituit faptul ca unii dintre
itemi
necesitau
observatie
simultana la trei nivele diferite: cap, trunchi si picioare, fapt ce a
fot
considerat
potentiala sursaode eroare. De asemenea unii dintre itemi ofereau informatii ce se
suprapuneau
si de
aceea nu au fost
selectati. Un alt motiv de excludere a fost lipsa practicabilitatii (de
exempludoi
auitemi
fost care evaluau activitatea selectiva a muschilor abdominali).
exclusi
1.
2.
3.
4.
5.
Cei 12 itemi ramasi au in vedere cinci pozitii diferite (anexa 1):

Asezat (pozitia asezat pe pat cu gambele atarnand la marginea patului, plantele nu
ating
solul)
Asezat (membrele inferioare adduse/incrucisate)
Flexia in lateral a trunchiului cu trecere pe antebratul hemiplegie
Flexia in lateral a trunchiului cu trecere pe antebratul neafectat
Flexia inainte a trunchiului (membrele superioare indreptate spre sol)
in cadrul pozitiilor mai sus mentionate s-au notat aspectele privind realizarea
si toate au fost obligatoriu urmarite in fiecare pozitie (anexa 1).
miscarii.posturii
Totusi nu
Ele includ: > Echilibrul sau abilitatea de a mentine o pozitie fara sprijin impotriva
gravitatiei
(itemii IA, 2B, 3A).
> Echilibrul in timpul miscarii sau abilitatea de a mentine echilibrul in timpul
efectuarii voluntare, incluzand adductia/incrucisarea membrului inferior
miscarilor
neafectat
peste cel hemiplegie (itemul 2A) si revenirea dintr-o pozitie flectata a
trunchiului
(itemul 5B).
> Calitatea posturii, calitatea de ajustare a posturii este evaluata prin aparitia de
dedeviatii
la linia mediana a corpului (simetria) in planul frontal sau sagital (itemii 1B, 2C,
3B, 4A).
> Calitatea miscarii sau abilitatea de a efectua extensia trunchiului si flexia in pozitia
asezat, de a realiza miscarea simetric; si abilitatea de a reveni din flexia in lateral a
trunchiului pe antebratul neafectat (itemii IC, 4B, 5A).
Pentru fiecare dintre acesti itemi s-a realizat o scala ierarhica de 1 sau 2 puncte.
calitatii Evaluarea
miscarii sau a simetriei posturii s-a facut prin diferentierea
normalului
anormal.
exemplu, in de
itemul
IC s-a De
facut distinctie intre a fi capabil sa efectueze miscare in
mod
(scor
2)
sauselectiv
nu (scor
1). Cand s-a folosit o scala de 3 puncte, ca la itemul 1B,
kinetoterapeutul
a trebuit
faca
diferenta intre
normalsa(scor 3) si prezenta ori a unei anormalitati (scor 2) sau a
doua anormalitati
(scor
1).
Notarea abilitatii de a realiza echilibrul in timpul posturii sau a miscarii s-a facut in
functie
de
necesitatea
ajutorului
manual/asistentei din partea kinetoterapeutului sau, alternativ,
prin
observarea
posibilei
pierderi a echilibrului.
Testul s-a efectuat pe o suprafata a carei inaltime a putut fi reglata.
experienta
rand,
Ambii
inkinetoterapeuti
Evaluarea
timp
si unul
ce celor
unul
incepator
si-au
20
dintre
de(K2)
inregistrat
subiecti
kinetoterapeuti
ce au
selectionati
datele
efectuat
efectua
separat
testarea
a fost testarea
realizata
(inechilibrului
anexa
celalalt
de2catre
este
pe observa
un
baza
kinetoterapeut
itemilor
si
prezentata
fiecarui
inregistra
(Kl)
pacient).
stabiliti.
media
cu
datele.
Pe
scorului
4. ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR

In acest studiu s-a incercat realizarea unui instrument clinic pentru evaluarea si
aprecierea
functionala
a echilibrului in pozitia asezat in cazul pacientilor cu AVC, a
calitatii
posturii
si a Dupa o testarea initiala realizata la 5 subiecti din cei
activitatii trunchiului.
28 de itemi
au fost
selectati
12 itemi
(anexa 1).
Nu toti itemii finali au putut fi parcursi de catre cei 20 de pacienti participanti la
special, studiu,
flexia in lateral a trunchiului cu trecere pe antebratul hemiplegie si
pozitia asezat
cu
membrele
inferioare
adduse/incrucisate (membrul inferior neafectat peste cel
afectat) in
nuunele
a fost
posibila
cazuri (w=3) din cauza durerii la nivelul umarului
umar(n-2,
subluxat) si miscarii
limitate la nivelul soldului (w=7, proteza de sold). in ciuda acestor inconveniente,
testul
doveditfinal
a fi s-a
un instrument rapid si potrivit pentru a fi folosit in context clinic.
Deoarece in acest studiu s-a folosit o scala ordinala, au fost alese statistici fara
pentru a parametri
compara scorurile kinetoterapeutilor. Coeficientul kappa (k) a fost calculat
opentru
scalaitemii
de 2cupuncte iar pentru itemii cu o scala de 3 puncte s-a folosit
kappa cantarit
(kw). lui kappa a fost apreciata prin calcularea coeficientului de
Semnificatia
valorilor
corelatieCoeficientul
Pearson. kappa (Statistica practica pentru cercetarea medicala - 1991, London)
permite
aprecierea
acordului a doua variabile binare care sunt incercari a 2 indivizi de a
aprecia
acelasi
lucru. < 1. Valoarea 1 reprezinta acord perfect, iar valori mai mici
Kappa este intotdeauna
de
reprezinta
un 1acord
mai putin perfect astfel :
mai mic de 0,20 - acord slab 0,21 0,40 - acord satisfacator 0,41 - 0,60 acord moderat 0,61 - 0,80 - acord
bun/substantial
- 0,80 - 1 - acord foarte bun/aproape perfect
Pentru a aprecia acordul intre cei doi kinetoterapeuti privind folosirea acestui
la
pacientiiinstrument
luati in studiu
( ) n=20
folosindu-se coeficientului kappa, s-au obtinut rezultate diferite
pentru categorii de itemi diferiti.
in ceea ce priveste aprecierea abilitatilor pacientilor de a mentine echilibru, s-a
o Totusi, s-a constatat o concordanta scazuta intre cei doi
exactitateinregistrat
apreciabila.
kinetoterapeuti
la
itemii
privind calitatea
performantei. Este necesara revizuirea scalei pentru a
imbunatati
exactitatea
si
validitatea
ei.
Valorile k si kw ale celor 12 itemi sunt prezentate in tabelul 4.
Pentru primul item (IA) nu s-a putut calcula nici un coeficient kappa pentru
ca cei doi
kinetoterapeuti
au inclus pacientii in aceeasi categorie, adica nici un pacient
nu
si-a
pierdut
echilibrul in timpul pozitiei asezat. in acest caz, exactitatea a fost descrisa in acord
procentual
care
fost de 100%
(1).
semnificative
tuturor
pacientilor
Valorile
laap<0,05,
kappa
din diverse
ale
exceptie
celorlalti
motive,
facand
itemi
cum
itemii
auarvariat
fi3B
umarul
siintre
4B.dureros
0,20
Uniisidintre
(n=2)
1,00.itemii
Calculele
sau proteza
nu aukappa s-au
97
putut
de
sold
fi (/i=7).
aplicati
dovedit
Landis
si
iCoch (1977)
40
Tabelul 4. Kappa si kappa cantarit pentru itemii scalari

n
Item
IA echilibru in asezat, mentinerea pozitiei
20
1B calitatea posturii in asezat
20
IC flexie/extensie trunchi
20
2A echilibru in timpul incrucisarii/adductiei membrelor inferioare
19
2B echilibru cu membrele inferioare incrucisate/adduse, mentinerea
19
pozitiei
2C calitate posturii, asezat cu membrele inferioare incrucisate/adduse
19
3A echilibru, flexia trunchiului cu trecere pe antebratul hemiplegie
18
3B calitate posturii finale de la 3A
18
4A calitate, flexia trunchiului cu trecere pe antebratul neafectat
20
4B revenirea din pozitia finala 4A
20
SA calitatea flexiei inainte a trunchiului
19
SB echilibru la revenirea in asezat
19
k, kw
a)
kw=0,280,047
k=0,47 0,008
k=0,66 0,009
k=0,87 0,002
kw=0,360,037
k=l <0,001
k=0,29 0,138
k=0,20 0,019
k=0,65 0,123
k=0,64 0,002
k=l 0,001
Conform valorilor atribuite coeficientului kappa (dupa Landis si Koch)

pentru
echilibruscorurile
la revenire
in asezat din flexia inainte a trunchiului, membrele superioare
indreptate
spre
sol
(5B), echilibru
pentru flexia trunchiului cu trecere pe antebratul hemiplegie
(3A) si echilibru
cu incrucisate (2B), au aratat un acord aproape perfect intre
membrele
inferioare
cei
doi cuprinse
evaluatori
(valori
intre 0,87 - 1).
Patru itemi care au evaluat calitatea posturii (1B, 2C, 3B, 4A) au avut o valoare
kappaceea
mai ce indica un slab acord (valori cuprinse intre 0,28 - 0,36).
mica de 0,40,
Pentru itemii ramasi (IC, 2A, 4B, 5A), s-a observat un acord moderat catre
cuprinse substantial
intre 0,47 -(valori
0,66).
S-a efectuat de asemenea si un studiu de exactitate inter-evaluator (intre cei
doi
kinetoterapeuti),
pentru a verifica daca o asemenea scala se poate aplica
eficient
de
catre
doi
kinetoterapeuti. Analiza
rezultatelor diferitelor categorii de itemi, folosind
statistica urmatoarele
kappa, a aspecte:
prezentat
Itemii referitori la abilitatea de a mentine echilibrul intr-o anumita pozitie (itemii
3C) aproape perfect intre cei doi kinetoterapeuti (k= 0,82). De
au aratatIA,
un2B,
acord
asemenea,laitemii
referitori
mentinerea echilibrului in timpul miscarii voluntare au putut fi
considerati(itemii
ca de2A, 5B).
incredere
In ceea ce priveste calitatea miscarii trunchiului, aceasta a putut fi notata exact de
catre doidin moment ce s-a inregistrat un acord inter-evaluatori moderat
kinetoterapeuti,
pana la IC,
substantial
(itemii
4B si 5A).
Totusi, exactitatea era mica pentru cei patru itemi ce evalueaza calitatea
aliniamentului
postura (1B,
2C, 3B, de
4A). In acest sens s-ar putea da 2 posibile explicatii,
A
privind
calitatea
echilibrului
in asezat (1B) si calitate posturii, asezat cu membrele inferioare
primul
de
kinetoterapeutii
frontal
anormale
acesti
cu
detaliate,
aliniament
toate
itemi
sau
rand,
ca
Ceilalti
adaugate
a sagital,
au
trunchiului
indica
inar
fost
aceste
au
2putea
date
ofapt
la
trebuit
diferenta
criteriile
2fiin
detalii
ce
pozitii
ce
mai
timpul
ar
sa
evalueaza
fi
observe
greu
de
in
de
putut
pacientii
ceea
flexiei
perceptie
notare,
de produce
detectat,
doua
calitatea
cein
prezinta
priveste
arlateral
intre
planuri
putea
siceea
posturii
mai
cei
deviatii
reactiile
aameliora
simultan,
trunchiului
ce
2multe
kinetoterapeiti
ar
aufimici
necesitat
de
variabilitati.
putut
aceasta
adica
postura
de
(3B
cauza
lasa
problema
detectarea
sinormal.
despre
normale
urmareasca
4A).
inexactitati;
Rezultate
ceea
De
de
si
alungirii
ce
incrucisate
(2C).
initemi
aceea
in
asimetria
mai
fi
Exactitatea
inseamna
anormale.
apreciere
obtinute
albune
doilea
anormalitatile
normale
in
aar
normal
Ilustratii
daca
acestor
scazuta
rand,
planul
fi putut
acesti
saupentru
itemi ar fi fost separati si s-ar fi facut o scala de 2 puncte.
itemi. O alta explicatie ar putea fi diferenta de experienta clinica si abilitatile

observationale ale implicat, unul fiind incepator, celalalt cu experienta.
kinetoterapeutilor
Pe scurt, se pare ci reproducerea acelorasi rezultate de la un kinetoterapeut la

celalalt
a
fost posibila
in cazul
masurarii echilibrului static sau dinamic in pozitia
asezat.
Acest
lucru
nu
este surprinzator, pentru ci pierderea echilibrului este un evident criteriu
de
Itemii
carenotare.
evalueaza
calitatea posturii, au inregistrat o exactitate inter-evaluatori
scazuta.
Astfel se oare calitatea performantei motorie, atat de importanta
pune
intrebarea:
in tratamentul
neurologic,
are parte de o masurare obiectivi?
99
5. CONCLUZII SI PROPUNERI
Reeducarea reactiilor de echilibru necesita un studiu atent pentru ca
ameliorarea
perturbarilor
acestor reactii este o parte esentiala a programului kinetic. O
recastigare rapida
a asezat creste constiinta bilateralitatii, a pozitiei in spatiu a
echilibrului
in pozitia
corpului
in
specialimportanta
pentru cei cu neglijare unilaterala spatiala si cu sensibilitate kinestezica
diminuata.
Studiul de fata ilustreaza sarcina dificila si provocatoare a kinetoterapeutilor de
a crea
un
instrument
de evaluare
a echilibrului cu relevanta clinica.
Principalul obiectiv al acestui studiu a fost sa realizeze un test calitativ de
evaluare
a
echilibrului
in pozitia
asezat la pacientii hemiplegiei. Analiza echilibrului in
asezat
consta
in
observarea capacitatii de mentinere a acestei pozitii, a aliniamentului corpului,
respectiv
capacitatea
pacientului
de a se adapta la miscarile membrelor, trunchiului si capului cand sunt
efectuate
diferite
activitati motorii.
S-a construit o scala de 12 itemi care s-a dovedit a fi usor de folosit in activitatea
practica.
Totusi trebuie
verificat daca itemii selectati sunt valizi sau potriviti pentru pacienti
in stadii
diferite
de
recuperare
neuro-motorie, in special in faza acuta (in studiu fiind cuprinsi doar 4
subiecti
ce seacuta).
aflau
in faza
Al doilea obiectiv al acestui studiu a fost sa determine acordul intre cei doi
privire lakinetoterapeuti
scala utilizata,culucru ce s-a dovedit a fi satisfacator, exceptie facand
itemii care
noteaza
calitatea
posturii.
Aprecierile functionale ale echilibrului asigura informatii despre abilitatea
subiectilor
de a ele sunt utile in selectionarea instrumentelor pentru
functiona"
independent,
identificarea
subiectilor care necesita o evaluare a echilibrului mai minutioasa.
Totusi cand sunt necesare informatii suplimentare, este necesar un test de
apreciere
a
echilibrului,
care monitorizeaza
modificarile mici in abilitatea subiectului de a-si
mentine
echilibrul.
Cand se alege unul din numeroasele teste disponibile de apreciere a echilibrului,
trebuie sa se provocarea"
ia in
considerare
pe care o reprezinta testul asupra pacientului si
necesitatea unui test
dinamic.
Din studiul literaturii de specialitate reiese ca cele mai favorabile teste de
evaluare
echilibrului
par sa afie platformele de forta (statice sau dinamice) ce ofera informatii
despre mai multe
componente
ale sistemului de control al posturii, detectand modificari minore
in abilitateade a-si mentine echilibrul.
subiectului
In aceasta etapa a studiului ar fi prea devreme sa consideram acest instrument ca
gata de amploare. Cercetarea trebuie continuata pentru a imbunatati
pentru o fiind
cercetare
exactitatea
scalei.
Se
recomanda
a nu se lasa deoparte itemii mai putin exacti. S-ar putea
pierde informatii
valoroase,
care dejaclinice
au fost reduse la minim in timpul testarii preliminare.
Cercetarea
ulterioara ardaca exactitatea se va imbunatati odata ce itemii care
trebui
sa stabileasca
evalueaza
calitatea
posturii
sunt
modificati in modul sugerat anterior. De asemenea, pentru a determina
clinica
acestora
faza
predispusi
pierderea
acuta
afecteaza
Cu
in
din
echilibrului
au
la
acest
toate
punct
fost
anormalitati
exactitatea
ca
studiu,
inclusi
dedatele
vedere
si in
toti
majoritatea
clinice
de
studiu;
inter-evaluatori,
alpacientii
postura.
stadiului
ale
pacientii
pacientilor
aveau
au
Acest
de recuperare
fost
aflati
este
echilibru
lucru
capabili
participanti
nevoie
in faza
arneuro-motorie,
inde
oferi
acuta
sa-si
pozitia
aau
solicita
ocu
mentina
aratat
imagine
probleme
asezat
mai
in
se general
pozitia
pare
multi
cu
mai
deca onormala
varietate
daca experienta
kinetoterapeuti
experiente
numai
perceptie
clara
semnificativi
membrele
adduse/incrucisate.
daca
4 asezat
mare
pacienti
sunt
clinice
inferioare
itemii
pentru
amai
cu
fara
indiferite.
sunt
pacienti in toate etapele de recuperare dupa un AVC.
A
<
c
A VEXA 1 - Scala de evaluare si apreciere functionala a echilibrului

Item
Pozitia de testare
Criterii de apreciere Scor
Asezat
Asezat
pe
pat
cu
gambele
atarnand la marginea
1
patului, plantele in afara suprafetei de sprijin
Mentinerea
pozitiei asezat independent, fara pierderea2
IA
Echilibrul
echilibrului, min. 60 sec.
Pierderea echilibrului dupa .. sec.
1
1B
Calitatea posturii
Postura simetrica in plan sagital si frontal 3
Postura asimetrica, incarcare partiala a coapsei2
afectate, flexia laterala sau retractia/rotatia trunchiului
de partea afectata
Postura foarte asimetrica, incarcare doar a coapsei1
neafectate, flexia laterala sau retractia/rotatia
trunchiului de partea afectata
IC Calitatea flexiei si extensiei Poate realiza flexia sau extensia trunchiului (flexia2
trunchiului (KT. homolateral trunchiului
si in
cu flexia gambei, capul extins; extensia
spatele pacientului, MS mentinut intrunchiului cu extensia gambei si flexia capului)
extensie si RE, pumnul in extensie)
Nu poate realiza flexia sau extensia selectiv1
2 Asezat cu membrele inferioareMembrele inferioare adduse/incrucisate (membrul
incrucisate
inferior neafectat peste cel afectat)
2A Echilibrul in timpul incrucisate Ml Se realizeaza miscarea iara pierderea echilibrului2
Se pierde echilibrul in timpul incrucisarii Ml1
2B Mentinerea pozitiei cu membrele Asezat incrucisat independent fara pierderea2
inferioare incrucisate
echilibrului, cu mentinerea pozitiei min. 60 sec.
Pierderea echilibrului dupa .. .sec
1
2C
Cglitgteg posturii
Postura simetrica in plan frontal si sagital 3
Postura asimetrica, flexie laterala spre partea afectata2
sau rotatia/retractia trunchiului
Postura foarte asimetrica, flexie laterala spre partea1
afectata sau rotatia/retractia trunchiului
KT. poate ghida pacientul daca este nevoie
3 Flexia in lateral a trunchiului cu
trecere pe antebratul afectat
Mentinerea pozitiei independent
3A
Echilibrul
2
Necesita ajutorul KT pentru mentinerea pozitiei1
Elongarea normala a partii afectate si scurtarea partii2
3B
Cglitgteg posturii
neafectate
Elongare si scurtare anormala
1
Flexia in lateral a trunchiului cu
4
trecere pe antebratul neafectat
4A se
54B
5A
5B
Abilitatea
asezat
Flexia
Calitatea
Echilibrul
indreapta
inainte
de
posturii
flexiei
la
spre
revenire
a reveni
trunchiului
sol) ininasezat
pozitia
(mainile
Necesita
Elongarea
Necesita
ajutorul
partii
Este
Elongare
Revenire
Flexie
normala
afectate
capabil
ajutorul
KT.
realizata
independenta
siapentru
scurtare
sapartii
KT.
revina
simetric
asimetric
apentru
ajunge
neafectate
anormala
in asezat
ain
reveni
pozitia
independent
si scurtarea
in asezat12
ANEXA 2 - Media scorul pentru itemii evaluati

Pacient
N.A.
T,I.
LP.
S.I.
T.I.
M.S.
LM.
G.A.
TA.
P.A.
L.M.
E.F.
U.A.
MV.
T.C.
DA.
C.L
HM.
T.F.
V.M.
Itemi
IA-SB
IA-SB
IA-5B
IA,1B, IC, 4A, 4B
1A-5B
IA-SB
1A-5B
IA. IB, 1C,2A,2B,2C,4 A,4B,5 A,5B
1A-5B
IA -5B
1A-5B
1A-5B
IA-SB
1A-5B
IA-SB
1 A, 1B, 1 C,2A,2B,2C,4A,4B,5 A.5B
IA-5B
IA - SB
IA -5B
1A-5B
Media scorului - K1
2.1
1,9
1.4
1.7
1.9
2
1.9
1,9
1,6
1.7
1,3
1,5
1,9
1,8
1,6
2.1
1.7
1,8
1.9
Media scorului - K2
1,9
2
1-5
1.9
1,8
1.6
1,8
1.8
1,7
1,7
1,9
1.1
1,7
1.7
2
1,8
2
1,6
1.5
1,6
BIBLIOGRAFIE
1. BOBATH B. (1990): Evglugtion and Treatment of Adult Hemiplegia,

Third Edition, London.
2. BROWNE J. E., O'HARE
Rewiew
N.J.of(2001):
the Different Methods to Assessing the Standing
Balance , Physiotherapy, vol. 89, nr. 9, p. 489-495.
3. CARR J., SHEPHERD
Neurological
R. (2002):
Rehabilitation - Optimizing Motor Performance,
Butterworth-Heinemann, Oxford.
4. CHINO N., MELVIN J. (1996): Functional Evaluation of
Springer-Verlag,
Stroke Patients,Tokio.
5. CORDUN M. (1999): Kinetologie medicala, Editura Axa, Bucuresti.
6. DAVIES P. (1994): Steps
, Retraining
to Follow of Balance Reaction in Sitting and Standing,
Springer- Verlag.
7. DI FABIO (1997): New Perspectives on Balance , Physical Therapy, p. 69-73.
8. ELLASSON S., PRENSKY A. (1974): Neurological Pathophysiology,
New York, Oxford
University Press.
9. EPURAN, M. (2002): Motricitate sifascicola
psihism,2, Editura Universitatii din Oradea.
GROSU E. F. (2002): Psihomotricitate si gimnastica educativa, Editura G.M.I., Cluj10.
Napoca.
11.
HORAK F., HENRY S. (1997):
Postural Perturbation: Insights forTreatment of Balance
Disorders, Physical Therapy.
12. KISS I. (1985): Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical-kinetice,
caiet documentar,
Editura Medicala, Bucuresti.
13. KISS I. (1999): Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala,
14. LANDIS J. R., KOKHThe
G.G.
Measurement
(1977):
of Observer Agreeament for Categorical
Dgtg, Biometrics, 33, p. 159-174.
15. MANNO R. (1996): Bgzele teoretice gle gntrengmentului
, Sportul
sportiv de performanta
371-374, uz intern, Bucuresti.
16. MARCU V. (1998):
Bazele teoretice ale practicarii exercitiilor fizice in kinetoterapie,
Editura
Universitatii Oradea.
17. MATEI C. (2003): Sistemul evaluativ al echilibrului,
referat nr. 1, studii doctorale, Academia
Nationala de Educatie Fizica si Sport, Bucuresti.
18. MATEI C. (2003): Retrospectiva a diferitelor metode de evaluare
lucrare
a echilibrului,
prezentata
la al IV Congres National de Kinetoterapi, 20-23 Noiembrie 2003, Bucuresti.
19. MARGARIT M., MARGARIT F., HEREDEA Aspecte
G. (1998):
ale recuperarii bolnavilor
neurologici, Editura Universitatii din Oradea.
20. NEMES A. (2001): Metode de exploatare si evaluare in kinetoterapie,
Editura Orizonturi
Universitare, Timisoara.
21. O'SULLIVAN S., SCHMITZPhysical
T. (1988):
Rehabilitation - Assessment and Treatment,
F.A.
Davis Company, Philadelphia.
22. PENDRETTI W., EARLY B.Occupational
(2001):
Therapy - Practice Skills for Physical
Dysfunction, Mosby.
23. ROBANESCU N. (2001): Reeducarea neuro-motorie,
24. and
25.
26.
27.
28.
SBENGHE
SCHMIDT
STANESCU
SULLIVAN
ClinicalR.
T.
P.,
Applicgtion,
M.
(1999):
(2002):
(2000):
MARKOS
(2002):
AnMotor
Bazele
Kinesiologie
Integrated
Strategii
P.
Reston,
(1982):
Control
teoretice
de
Virginia.
Approach
- invatare
stiinta
and
si practice
Learning,
miscarii,
to
motrica
Therapeutic
,ale
Editura
Editura
kinetoterapiei
prin
Thirdimitatie,
Medicala,
edition,
Execices
Semne,New
Bucuresti.
- Teoretic
York.
29. TOM AS G. R. (1996): Metodologig cercetarii in activitatea

Sportul
fizica,
de performanta,
Centrul de cercetari pentru probleme de sport 375-377, uz intern, Bucuresti.
30. WALLANCE S. (1998): After Strok - Enhancing Quality of The
Life,Haworth Press.
Tehnicile F.N .Pin recuperarea kinetica a

Vasile Pncotan
bolnavilor cu afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale -
- Vasile PANCOTAN-
105
Tehnicile F.N.P. in recuperarea kinetica a bolnavilor cu

afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale Vasile Pncotan
ABREVIE
RI
Abd - Abductie
Add - Adductie
BA - Bilateral asimetric
BAR - Bilateral asimetric reciproc
BSR - Bilateral simetric reciproc
C - Cervical
CIS - Contractie izometrica in zona scurtata
CR - Contractie repetata
D - Dorsal
DD - Decubit dorsal
Diag - Diagonala
Ex - Exercitiu
IL - Inversare lenta
ILO - Inversare lenta cu opunere
IR - Initiere ritmica
IzA - Izometrie alternanta
Kt -----Secventialitate
MARO
MI
MS
PR
RC
RO
RR
SI
Kinetoterapeut
Membrul
Progresie
Relaxare-contractie
Rotatie
Relaxare-opunere
Membrul
- Miscarea
ritmica
inferior
cu
superior
rezistenta
activa
de intarire
de relaxare - opunere
Tehnicile F.N.P. n recuperarea kinetica a bolnavilor cu

afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale Vasile Pancotan
SN - Secventialitate normala
SNC - Sistemul nervos central
SR - Stabilizare ritmica
Tehnicile F.N.P. in recuperarea kinetica a bolnavilor cu afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale Vasile Pncotan
1. INTRODUCERE
I
I
De-a lungul timpului, in decursul evolutiei terapiei prin miscare au fost imaginate
si imens de tipuri de exercitii care tinteau refacerea
exersate un numar
functiilor aparatului
locomotor
afectat in capacitatile sale functionale de unele elemente de
degenerescenta
pentru a-si putea(uzura)
relua si exercita functiile sale de baza.
Unele din aceste exercitii au urmarit o logica fundamentata pe principii anatomofiziologice, altele
urmarind o logica bazata pe principii terapeutice. Toate, insa, au fost raportate
la nivelul cunostintelor medicale specifice perioadelor istorice in care au fost
concepute.
Ulterior stiinta medicala a selectat si recomandat doar acele exercitii care au
indeplinit cel putin
criteriul eficientei lor.
A
In epoca moderna medicina a incercat sa ordoneze acest conglomerat de cunostinte

mostenite clasificandu-le dupa criterii stiintifice in: tehnici, exercitii, metode si metodologii.
1.1. Precizari notionale

Tehnica de lucru. Este considerata alfabetul terapiei prin miscare.
Se poate face o analogie ilustrativa intre literele care alcatuiesc cuvintele si
tehnicile de lucru care
compun exercitiile.
Exemplu: contractia musculara (izotonica sau izometrica) este considerata o
tehnica de
lucru.
Exercitiul se bazeaza pe una sau mai multe din aceste tehnici, in plus el avand
forma
definita, oceea
ce inseamna pozitie de pornire, miscarea segmentelor, pozitie finala,
timpi, d ozare
etc.
Exercitiul fizic. Se defineste ca o suita de tehnici de lucru imbinate logic cu scopul
obtinerii efectelor dorite, fie de ordin profilactic, terapeutic sau de recuperare.
Desigur, exercitiul fizic, in forma si desfasurarea sa, cu dozajul de efort ce i
s-a poate fi orientat spre diferite domenii de activitate: invatamant
recomandat,
(scop didactic),
instructie
militara (scop aplicativ), sport fie de mase fie de performanta
(scop emulativ si de
performanta).
A
In medicina fizica exercitiul fizic este definit ca fiind o activitate statica si/sau
executatadinamica,
si repetata in mod intentionat, logic si sistematic, in limite anatomofunctionale
normaleunor efecte terapeutice pentru organismul uman .
in vederea obtinerii
Cele mai evidente efecte de ordin terapeutic si functional se remarca tot la nivelul
(precum
diferite
normali
ale
exprimare
membrul
urmarit
exercitiului
suferinte
de
sau
insi
Unele
superior,
kinetoterapeut.
al
general
cel
acelea
locomotor,
unui
exercitii,
putin
fizic),
si poate
disabilitati,
care
exercitiu
ele
functionali
devin
desi
urmaresc
fisustin
printr-o
Executarea
efectuata
exercitiul
fizic.
procedee".
precum
miscarea),
airepetare,
antrenarea,
aparatului
Exemplu:
intr-un
unei
fizic
si intretinerea
diagonale"
Acestea
poate
refacerea,
mod
perfectionare
locomotor,
dezvoltarea
oricare
particular,
fi util
nu
tuturor
recuperarea
din
este
sisunt
totodata
altor
sisi
diagonalele"
personal,
de
acestora
standardizare
altceva
imbunatatirea
fapt
aparate
siun
siain
decat
celorlalte
exercitiu,
reeducarea
sifunctie
limitele
sisteme
metodei
(caracteristici
modul
functiilor
deale
de
aparatului
celor
unor
aparate
ale
particular
Kabat,
scopul
dar
intr-un
intregului
executarea
parametri
afectate
concret
mod
si
pentru
miscare
definitorii
sisteme
departicular
organismului.
organism.
ei
de
devine procedeu.
Tehnicile F.N.P. n recuperarea kinetica a bolnavilor cu afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale Vasile Pancotan
1 Dragan
1. si colab. (1981): Cultura fizica medicala , Editura Sport-Turism, Bucuresti.
107
Metoda. Este notiunea care inglobeaza tehnicile de lucru in exercitii (inclusiv in

lor particulara) siforma
exercitiile intr-o forma logica si organizata pentru indeplinirea
unui anumit
obiectivdiagonalele" pentru membrele superioare, ale trunchiului
kinetic.
Exemplu:
superior sau
chiar ale
capului,
executate
cu scopul facilitarii neuro-proprioceptive, pentru refacerea
fortei si coordonarii;
diagonalele"
trunchiului inferior, ale membrelor inferioare, avand acelasi scop
constituie o metoda;
binecunoscuta
metoda Kabat".
Desigur aceasta metoda a fost conceputa pentru afectiunile neurologice centrale si
periferice,
dar ea poate
fi folosita chiar si in afectiunile reumatice sau posttraumatice cu un
nivel
de eficienta.
Puteminalt
mentiona
si alte metode care, in general, poarta numele celui care a
fundamentat-o:
metoda
Bobath, metoda Kenny, metoda Tardieu, metoda Frenkel etc.
Metodologie. Ca un ultim termen, cu un grad de generalizare mai mare, avem ceea
ce se metodologie. Se impune acest termen, deoarece tratamentul
numeste in mod curent
kinetic inreumatismale
diferitele
afectiuni
ale aparatului locomotor (si nu numai) nu tine numai de
tehnici, exercitii
si
metode,
ci de o intreaga
gama de alte acte kinetice cum ar fi: imobilizari,
pozitionari,
combinatii
de tehnici de evaluare si mijloace de investigare, ceea ce
tehnici,
exercitii,
metode,
ne indreptateste
vorbim
despre o sa
intreaga metodologie in scopul atingerii obiectivelor tratamentului
kinetic. Desigur aceste precizari notionale sunt necesare mai ales din punct de
teoretic
si
didactic.vedere
in realitate
utilizarea
lor depinde de profesionalismul si strategia
echipei medicale de
recuperatori.
1.2. Avantajele recuperarii kinetice in reumatologie
Recuperarea", ca termen utilizat in medicina, inseamna un intreg domeniu
de activitate
educationala,
sociala, profesionala prin care se urmareste restabilirea cat mai
deplina a unei
capacitati
functionale
pierdute
in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea
unor mecanisme
compensatorii
care sa asigure pacientului posibilitatea reluarii activitatii
profesionale
si deindependenta
autoservire, in abilitatile sale, precum si din punct de vedere
respectiv
o viata
economic
si social.
Bolile
reumatismale au un procent mare de morbiditate, prin marea lor frecventa,
urmarilesi, mai ales, prin invaliditatile grave ce le genereaza.
sociale siprin
economice
Din acest motiv exista o preocupare continua in lumea medicala pentru gasirea
schemepedetermen lung fara riscul unor efecte secundare nocive.
tratamentunor
aplicabile
Kinetoterapia a cunoscut in ultimele 3-4 decenii un drum ascendent in acest sens.
Tratamentul kinetic in afectiunile reumatismale inseamna utilizarea tehnicilor, exercitiilor si
procedeelor, metodelor si metodologiilor kinetice, ca cele mai fiziologice"
mijloace
tratament
nenocive, de
ieftine
si accesibile oferind, totodata, satisfactii maxime, atat ca
eficientaaparatului
terapeutica
la
nivelul
locomotor,
a altor aparate si sisteme, cat si pe plan psihic prin
impactul
acestorapsihic si a dorintei de vindecare sau reabilitare. De aceea
asupra
tonusului
kinetoterapia
impune
in metoda si metodologie in tratamentul kinetic al acestui
continuare
totse
mai
mult ca
asupra organismului,
realizate
Avantajele
altfel decattratamentului
prin
precum
mijloacele
si kinetic
despecifice
posibilitatea
in reumatologie
kinetoterapiei
indeplinirii
sunt
(mijloacele
strans
unor legate
obiective
maidesus
efectele
gen de afectiuni.
concrete
mentionate).
in
exercitiului
ceacest
nu
: , ,sens
pot
fizic
fi
este
ilustrativa
ordonarea
efecte
conform
tabeluluiEditura
urmator:
42
Davila",
43
Nica
Cordun
Bucuresti.
Adriana
Mariana
Sarah
(1999):
(1998):
Kinetologie
Compendiu
medicala
de acestor
medicina
, Editura
fizicaAXA,
si recuperare,
Bucuresti.
universitara Carol
Tehnicile F.N .P in recuperarea kinetica a

Vasile Pncotan
OBIECTIVE
a. Morfologice
b. Functionale
c. Neuropsihice
d.Social educationale
EFECTE
1.Favorizarea proceselor de crestere si dezvoltare fizica;
2. Prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului;
3. Corectarea atitudinilor si deficientelor corpului.
1.Cresterea capacitatilor generale de efort;
2. Cresterea capacitatii functionale a aparatului cardiovascular,
3. Cresterea capacitatii functionale a aparatului respirator;
4. Cresterea capacitatii functionale a aparatului locomotor (amplitudini articulare,
proprietati musculare);
5. Cresterea capacitatii functionale a celorlalte aparate si sisteme ale corpului.
1. Dezvoltarea capacitatii de dezvoltare fizica (musculara, functionala) si psihica;
2. Dezvoltarea capacitatilor coordinative;
3. Dezvoltarea capacitatilor de dezvoltare motrica, a expresivitatii si cursivitatii
miscarilor.
1. Favorizarea integrarii sau reintegrarii in grupurile sociale (familie, colectiv de
munca, echipa, etc.);
2. Formarea obisnuintei de a practica sistematic exercitiile fizice in scop profilactic si
terapeutic;
3. Formarea reflexului de atitudine corecta a corpului.
Aceste efecte specifice mijloacelor tratamentului kinetic constituie motivatia cea

mai solida
pentru recomandarea
si promovarea kinetoterapiei, iar kinetologia, impreuna
cu celelalte
stiinte de a valorifica la un nivel superior, pe baze stiintifice
medicale
au sarcina
experienta
in timp,
cu
atat maicastigata
mult cu cat
in viata contemporana sunt prezente la nivelul aparatului
locomotorce
o serie
de
afectiuni
se datoreaza
fie unei activitati fizice sarace (sedentarism) fie
unilaterale
ce domeniu sa dobandeasca valente specifice atat in profilaxia
indreptatesteceea
ca acest
primara
si secundara
cat si in terapia
multor afectiuni reumatismale posttraumatice, neurologice etc.
Particularitatile tratamentului kinetic, cu toate valentele sale, in comparatie cu alte
terapii,
sunt:
naturaletea
exercitiilor,
participarea activa a pacientului la propria sa
vindecare,efectul
efectulsimptomatic,
trofic al
miscarii,
cresterea tonusului si a echilibrarii psihice a
pacientului,
capacitatea
concreta
de integrare
si insertie sociala a pacientului, posibilitatea de a organiza,
conduce
monitoriza
pe
baze sistiintifice,
experimentale a tratamentului kinetic, disponibilitatea
aproape
de permanenta de evaluare si reevaluare a capacitatii de
aplicare, nelimitata
posibilitatea
miscare
cu kinetic.
aplicareasimultan
programului
109 Axa, Bucuresti.

Cordun Mariana (1999): Kinetologie medicala , Editura
2.PROBLEMATICA AFECTIUNILOR REUMATICE

DEGENERATIVE ALE COLOANEI VERTEBRALE
Afectiunile degenerative ale aparatului locomotor, cu componentele sale:
osos,
articular sistemul
si muscular,
precum si toate celelalte sunt extrem de frecvente si au un
impactdemajor
asupra
starii
sanatate
a individului, asupra calitatii vietii sale, ceea ce implica eforturi
deosebite
atat din
partea
familiei
cat si din partea societatii.
2.1. Degenerari si deformari la nivelul tesutului osos

in aceasta privinta trebuie sa mentionam un lucru foarte important: forma si
structurade
unui
os
sunt determinate
solicitarile
mecanice ce se exercita asupra lui (legea Wolf 45
Delpeche).
Structura
sa coordonate esentiale: volum minim in conditii de rezistenta
este
influentata
de doua
maxima.Dezvoltarea si functionarea osului este permanent influentata si modelata de
mecanicanecesitatea
de sustinere a organismului in repaus si miscare. Cu alte cuvinte, osul
prin lipsa de
mecanica
sausolicitare
prin insuficienta acestora duce la modificari si degenerari in structura
si rezistenta
sa.
Osteoporoza.
Este un sindrom anatomo-radiologico-clinic caracterizat prin rarirea
traveelor
de tesut osos,
fie in cel spongios fie in corticala lui. Manifestarile cele mai severe la
nivelul
coloanei
vertebrale
se instaleaza in corpii vertebrali, care-si pierd densitatea osoasa, creand
46
conditii
favorabile
de deformare a vertebrelor si deci a intregii coloane.
Osteoporoza face parte din randul afectiunilor reumatice ale sistemului osos
cusisubstrat
metabolic
afecteaza mai ales persoanele sedentare de varsta a treia.
Morbiditatea pe care osteoporoza o genereaza prin tasarile vertebrale la
nivelul
vertebrali,
prin corpilor
fragilitatea oaselor si vulnerabilitatea lor la solicitari mecanice
chiar deimpune
intensitate
medie,
ca stabilirea diagnosticului (previzibil la asemenea persoane)
sa fie pusunor
inaintea
aparitiei
consecinte severe (fracturi, deformari) si initierea unui
tratament simptomatic;
monitorizarea
pacientului si cuprinderea lui intr-un program kinetic adecvat.
47
Clasificarea tipurilor de osteoporoza
Din punct de vedere fiziopatologic putem clasifica osteoporozele astfel:
Osteoporoza difuza primara:
Osteoporoza postclimax;
Osteoporoza de involutie.
Osteoporoza difuza secundara:
Osteoporoza endocrina indusa de glucocorticosteroizi (hipertiroidism,
hipogonadism);
Osteoporoza nutritionala;
Osteoporoza postmalabsorbtie;
Osteoporoza postimobilizare prelungita.
colab.
Osteoporoze
(poliartrita
Osteoporoza
localizate:
reumatoida);
ce
din
a altor
boli
boli
reumatismale
maligne
(boala
Paget).
inflamatorii
cronice
45
46
47
Nica Adriana
Suteanu
Cretu
Antoaneta
S. si
Sarah,
(2003):
(1972):
op.
cit.,
Ghid
Clinica
p.clinic
22. consecinta
si
si rezulta
tratamentul
terapeutic
fizical-kinetic
bolilor
reumatice.
in(leucemia);
bolile
Editura
reumatice
Medicala,
, Editura
Bucuresti.
Bren, Bucuresti.
Tehnicile F.N .P in recuperarea kinetica a

Vasile Pncotan
Osteofitoza. Este o boala reumatismala a tesutului osos ce apare ca urmare a uzurii

cartilajului articular si consta din modificari osoase la nivelul spatiilor
intervertebrale
cu de
depunere
deformatiuni mici si ascutite. Aceste depuneri au loc
substanta
osoasa,
obicei in
mai ales la
margineaindeosebi anterior si lateral fata de acestia. Osteofitele
corpilor
vertebrali,
(denumirea se
acestor
formatiuni)
formeaza cu predilectie la nivelul locului de insertie a inelului
fibros a discului
intervertebral,
printr-o actiune de indepartare a periostului in acel loc de pe
corticala marginii
vertebral
atacat, incorpului
locul de unire a acestuia cu discul intervertebral a carui margine
se bombeaza.
Dimensiunile osteofitelor sunt de ordinul a 2 - 4 mm, dar uneori sunt
de mari,lor, formand punti osoase la nivelul marginilor
existandsurprinzator
pericolul fuzionarii
anterioare
si/sau laterale aForma extrema a acestor tipuri de modificari a fost
spatiului intervertebral.
48
descrisa Forestier
de medicii
francezi
si Querol, denumind-o hiperosteoza anchilozanta senila.
Osteomalacia. Este o forma de reumatism degenerativ cu substrat metabolic,
deformari osoaseproduce
si are cauze de malabsorbtie a unor substante minerale sau
deficitul acestora
in este vorba de carenta vitaminei D sau perturbarea
alimentatie.
in general
metabolismului
acesteia;
mai din organism.
rar pierderi renale
ale fosforului
Toate aceste cauze determina o exagerare generalizata a consistentei osoase si
deformari ale
scheletului.
Aceasta boala este mai des intalnita la femeile care au avut sarcini multiple sau la
persoane
cu
imobilizari
la pat prelungite,
mai rar la persoane cu regim exclusiv vegetarian.
Pacientii care prezinta formele de suferinta ale acestei boli la nivelul coloanei
vertebrale
modificari
grave, au
mai ales la nivel dorso-lombar, prin stergerea curburii
lombare, inversarea
incurbarea
accentuataei,a spatelui (cifoza pe toata lungimea coloanei dorsolomabare),
precum
si care ia forma de clopot.
modificari ale
toracelui
In formele grave aceasta boala da o mare fragilitate a oaselor si deci fisuri, fracturi,
mai alesmari
la ale bazinului si al femurului (colul femural).
nivelul oaselor
Boala Paget. Aceasta boala este cunoscuta si sub numele de osteita deformanta.
Substratul patologic al acestei boli este determinat de perturbari ale metabolismului
calciului sivarstei
este a treia; se cunosc insa si cazuri la persoane tinere. Se
specifica
prezinta ca aoscheletului,
hipertrofiemai ales a oaselor lungi si a cutiei craniene.
deformanta
La nivelul coloanei vertebrale produce diferite deformatii, in mod deosebit cifoze si
scolioze
ireductibile.
asa
Morfologic vertebrele apar mult aplatizate vertical, largite transversal si
9
anteroposterior,
numita vertebra
in cadru".
Alta modificare la nivelul coloanei este asa numita vertebra de fildes",
datorita luciului ei ca urmare a unui proces de condensare osoasa. La nivelul
oaselor
lungi
ale
membrelor
produce:
coxa-vara (prin deformarea femurului), genu-varum si
tibie incovoiata (in
paranteza").
Artritele tuberculoase (morbul Pott). Desi incidenta tuberculozei pulmonare in lume
este in scadere, totusi procentul de manifestari extrapulmonare a infectiei cu
nu
urmeaza
ale
reumatolog
scheletului,
Avand
un iiparcurs
revine
inpartea
vedere
descendent,
un rol
ceaca
secundar,
mai
este
direct
afectata
o elboala
proportional
intervine
este
infectioasa
coloana
numai
cu tuberculoza.
dupa
cu
vertebrala,
reactie
ce boala
Dintre
pozitiva
ina mod
fost
toate
la
bacilul
Koch,
partile
deosebit
toraco-lombar,
discal
patologica
vindecata
componente
determinand
tuberculina,
din
a cifozei
punct
la
dorsale.
ingustarea
nivelul
medicului
vertebrei
lui si mai
deciales
prabusirea
partea
111anterioara
anterioara
a corpului.
a Cluj
lor Napoca.
ceea
Infectia
ce
duce
invadeaza
la accentuarea
segmentul
spatiul
Idem,
Dutu Al.,
ibidem
Bolosiu
,iar
p. H.D.
516.
(1978):
Reumatologie
clinica
, Editura
Dacia,
49
Tehnicile F.N.P. in recuperarea kinetica a bolnavilor cu afectiuni degenerative ale colo anei vertebrale
-Vasile Pncotan
de vedere infectios. Rolul kinetoterapiei prin tehnicile sale anakinetice si kinetice

este important
in
recuperare
si reabilitare.
Boala Scheuerraan. Aceasta boala mai este cunoscuta si sub denumirile:
vertebrala, cifozaosteocondrita
dorsala juvenila sau epifbriti vertebrali de crestere.
Boala produce o distrofie de crestere ce se manifesta prin leziuni ale
platourilor
vertebrale
cu in interiorul discului vertebral, afecteaza tesutul
hernierea nucleului
pulpos
spongios
si formeaza
niste nodozitati
denumite ,,noduli Schmorl". Dezechilibrarea coloanei produsa
in
urma
acestor
alterari va produce o intindere a ligamentului galben si o alungire a muschilor
paravertebrali,
odata
cu aparitia durerii.
Puseurile de crestere si atitudinea cifotica, hipotonia muschilor paravertebrali
sunt principalii
factori
care contribuie la agravarea deformarilor.
Boala Hodgkin. Este o boala a sangelui - o
Fig. 1. Nodul Schmorl (Reprodus
limfogranulomatoza cu localizare periostala. Afecteaza in mod
dup& Dumitru Dumitru, Ghid de
reeducare functionala , pag. 110)
deosebit osul stern - manubriul si corpul sternal dar si coloana
vertebrala, bazinul si femurul. La nivelul coloanei vertebrale apar de cel mai multe
ori
zone
lacunare determinand prabusiri vertebrale, discul insa ramane intact.
(carii
osteolitice)
Reumatismul psihogen. Aceasta forma de suferinta reumatica este o expresie
scheletala
a dereglarii functionale
a S.N.C., determinata de stari nervoase, tensionate si
stresuri variate si
persistente.
Aceasta boala provoaca dureri vertebrale mai ales in zona dorsala si sacrococcigiana.
Durerilemusculare in zona sacrolombara, cu tulburari
se asociaza
cu contracturi
statice
si deformarea
(cuneiformizarea)
corpilor vertebrali.
2.2. Leziuni si deformari la nivelul segmentului motor al coloanei vertebrale

Desigur coloana vertebrala, incepand cu articulatia atlanto-occipitala si pana la
articulatiile
fixemai multe tipuri de articulatii (mobile si fixe) specifice
ale coccisului,
prezinta
fiecarui segment.
Afectiunile reumatismale degenerative vizeaza in mod preponderent anumite
articulatii
mobile. Acestea
sunt:
- articulatiile dintre 2 corpi vertebrali;
- articulatiile dintre apofizele articulare;
- articulatiile dintre apofizele transverse si spinoase;
- articulatiile dintre lamele vertebrale.
Componentele articulare frecvent afectate sunt:
- cartilajul articular;
- capsula articulara;
- discul intervertebral;
- ligamentele articulare.
Suacanu
colab..Ghid
a p. 241 functionala , Editura Sport-Turism, Bucuresti. 1
DumitruSD.*i(I98I):
op cit
de recuperare
10
2.2.1. Segmentul de miscare sau motosegmentul, ca unitate morfofunctionala a

coloanei
vertebrale
Hv
a*
Medicul german Junghanns H., prin anii '60, a studiat coloana vertebrala cu multa
aatentie
ajuns si
la concluzia ca cele doua functii ale ei: mobilitatea si stabilitatea, au la baza
unitatea
morfofunctionala numita segmentul de miscare" sau motosegmentul" in
cadrul
caruiadoi corpi vertebrali suprapusi, discul intervertebral dintre acesti doi
conlucreaza
corpi
si musculo- ligamentar. 52
aparatul
Corpul vertebral. Este portiunea cea mai voluminoasa a vertebrei, reprezentand un
segment de cilindru plin cu substanta osoasa spongioasa. El prezinta doua fete, una
superioara acoperite
si alta
inferioara,
cu cartilaj, precum si o
Fig. 2. Redarea schematica a doua motosegmente
circumferinta. Aceasta are o portiune anterioara ce se
consecutive
intinde intre cei doi pediculi ai arcului vertebral si o
1. Sectiune prin D.I.V. nucleul pulpos;
portiune posterioara care margineste gaura vertebrei,
2. Articulatia apofizara;
formand peretele anterior al acesteia.
3. Inelul fibros;
4. Ligamentul longitudinal ventral;
5. Ligamentul longitudinal dorsal;
6. Ligamentul interspinal;
7. Muschiul interspinos.
(figura este reprodusa dupa Diaconescu N. si
colab., Coloana vertebrala , pag. 145)
In functie de nivelul la care se afla vertebra,

corpul ei este mai mult sau mai putin voluminos. Astfel,
la nivel cervical, corpii vertebrali sunt mai mici, ceva
mai mari in regiunea toracala si cei mai voluminosi in
regiunea lombara.
Dimensiunile lor sunt date de solicitarile mecanice ce se exercita pe verticala
asupra
lor]vertebrali
Priviti prezinta mici diferente de inaltime intre partea lor
din profil
corpii
anterioara sisunt
cea diferente normale si sunt date de curbura fiziologica a
posterioara,
segmentului
vertebrala
dindin
carecoloana
face parte.
Gaurile de conjugare. Rezulta din suprapunerea a doi corpi vertebrali si se afla in
posterolatelara a partea
lor. Prin aceste gauri de conjugare ies din canalul vertebral
perechile de Discul
nervi spinali.
intervertebral
Este componenta cea mai importanta a segmentului motor. Discul conditioneaza in
cea mai
mare masura
functionalitatea (mobilitatea) acestui segment.
Facand o comparatie intre o articulatie clasica si un disc intervertebral vom
ca discul
ofera atatconstata
cavitatea
articulara (nucleul pulpos) cat si aparatul ligamentar (inelul
fibros), iar placile
cartilaginoase
ale corpilor vertebrali ar reprezenta cartilajele articulare.
52 Diaconescu
N., Veleanu C., Klepp H.J. (1977):
113 vertebrala , Editura Medicala, Bucuresti.

Coloana
Tehnicile F.N.P. in recuperarea kinetica a bolnavilor cu afectiuni degenerative ale colo anei vertebrale
-Vasile Pncotan
Fig. 3. Discul intervertebral (vazut din lateral)

1. Nucleu pulpos
1.Nucleu pulpos
2. Inel fibros
2. Inel fibros
Ligament
3. longitudinal
anterior
3. Fibre oblice ale discului
Ligament
4. longitudinal
intervertebral
posterior
Fig. 4. Disc intervertebral (vazut de sus)
(Fig. 3 si 4 - reproduse dupa R.D. Sinelnicov, Atlasul de anatomie umana, voi. I, Moscova,
1988, Editura MIR)
Discul intervertebral este o formatiune de tesut conjunctiv cu rolul de a uni doua

corpuri
vertebrale
suprapuse asigurandu-le atat componenta de miscare cat si cea de
stabilitate.
langa
aceste
douaPecomponente
trebuie mentionata si aceea de amortizare a miscarilor,
amortizare
ce
rezulta
din greutatea
trunchiului in ortostatism, mers si alergare.
Fiziologia discului intervertebral
53
Platourileauvertebrale
un dublu rol: ofera rezistenta la sarcina si permit schimburile
metabolice ale discului cu corpul vertebral. Rezistenta platourilor la greutate este
foarte mare.
Studiile
efectuate pe vertebre prevalate la autopsii arata un prag de ruptura de
aproximativ
400 -vertebral este asezat pe un os trabecular, care ii confera
500 kg. Platoul
rezistenta.
rezistenta laAceasta
sarcina este asigurata nu numai de corpul vertebral, ci si de
cortexul
lui,
ambele a carui rezistenta este mai mare decat a fiecaruia in parte. in
formand un complex
ceea
ce priveste
schimbul
metabolic dintre corpul vertebral si disc, rolul platoului vertebral este
important.
Nucleul
are rolul
pulpos
de amortizare a presiunilor pe verticala, presiuni pe care le si
repartizeaza uniform, centrifug, pe intreaga suprafata a discului, transmitandule lamelelor
inelului
fibros ale acestuia. Prin presiunea sa interna nucleul joaca un rol
fundamental sarcinii
in
amortizarea
impuse discului intervertebral. Nucleul pulpos, prin starea
sa de tensiune
interna,
se poate asemana cu o minge de tenis. Aceasta stare este rezultanta
aviditatii pentrusai
apa
a
constituentilor
chimici,
care ii determina imbibitia si, in mod secundar, cresterea
volumului
pana cand presiunea exercitata de inelul lamelar se opune. Hidrofilia nucleului
rezulta
din marea
sa
osmolaritate
care este data de o importanta sarcina negativa a proteoglicanilor.
Deciinnucleul
este
stare de precomprimare si presiunea sa interna este in echilibru cu rezistenta
ineluluicand
proportional
Atunci
lamelar.
discul
cu sarcina,
Cand
este descarcat,
nucleul
asupra pierde
discului
presiunea
putin
se sa
exercita
dininterna
apa sa,
oseiar
greutate,
reduce,
concentratia
nucleul
presiunea
inse
la
distensie
a
intradiscala
proteoglicani
reimbiba,
volumul
siisiscade
creste
creste
creste.
concentratia de proteoglicani.
5 Suteanu
S. si colab.: Agenda medicala 87, Bucuresti, Editura Medicala, p. 105.
Tehnicile F .N .P in recuperarea kinetica a

Vasile Pncotan
In realizarea acestor echilibre intervine permeabilitatea hidraulica a discului.

in raportAceasta
invers este
proportional cu concentratia in proteoglicani a nucleului. Cu
cat
concentratia
acestora va fi mai mica, cu atat mai mare va fi permeabilitatea discului.
Inelul lamelar este mijlocul de unire dintre doua vertebre suprapuse, este agent de
precomprimare al discului si amortizor al sarcinii. Studiile de rezistenta pe
coloana
lombara
au puternica inelul lamelar nu cedeaza, avand rolul unui
aratat
ca la
o tractiune
adevaratcedeaza
ligament,
mai vertebral. Ca agent de precomprimare, inelul lamelar,
degraba
corpul
datorita
sale dese si oblice, contribuie la mentinerea presiunii interne din
din fibretesaturii
conjunctive,
disc.
Inelul amortizeaza sarcina primita datorita dispunerii oblice si incrucisate a
fibrelortotodata,
sale si elasticitate. Oblicitatea fibrelor este de aproximativ 60
care ii confera,
in
raport cu
axul de oblicitate pentru unele fibre de aprox. 15 in jurul
vertical.
Variatia
valorii medii
confera
elasticitate
inelului.
Amortizarea sarcinilor se face prin alungirea fibrelor, dar
alungirea
nu trebuiemaximala
sa depaseasca 3 - 4% din lungimea lor, altfel se rup. Fortele de distensie
ale lamelelor
inelului
fibros se transforma in forte de tractiune prin insertia lor in platourile
vertebrale.
Discul vertebrala, permite mobilitatea rahidiana si amortizeaza
asigura stabilitatea
sarcinile
si socurile.
Cuplul nucleu
- inel este zilnic supus la solicitari prin compresie, torsiune si
54
forfecare.
Biomecanica discului intervertebral
Discul este un element esential in asigurarea
stabilitatii vertebrale, in conditiile in care etajul
lombar (in mod deosebit) este supus unor sarcini
foarte mari. Discul normal nu permite nici o
miscare de translatie a unei vertebre pe alta. La
stabilitatea vertebrala contribuie si coloana
articulatiilor interapofizare posterioare, masa
musculara paravertebral, ligamentele vertebrale
comune, ligamentele galbene si ligamentele
interspinoase.
Discul permite mobilitatea rahidiana, dand
acesteia aspectul de tija flexibila. Amplitudinea
r
miscarilor la diferite etaje variaza de la un individ
la altul in functie de grosimea discului. Totusi,
unghiul miscarilor este limitat de structurile
anatomice vecine cum sunt arcurile posterioare,
fig. 5. Comportarea discului intervertebral in cursul fetele
articulare posterioare si, pentru discul
diverselor solicitari ale motosegmentului
a
lombosacrat, pozitia sa fata de crestele iliace.
- Pozitie de repaus;
b - Compresiune;
La mobilitatea coloanei vertebrale
contribuie si masa musculara. Actiunea J
coordonata intre agonisti si antagonisti permite
. Alunecarea laterala (forfecare);
e
posterioare
In
timpul
ale
inelului
flexiei
care
nucleul
se
intind,
se
in
deplaseaza
timp
ce
partea
spre
anterioara
posterior,
a
devine
inelului
ovoid,
lamelarimpinge
executia miscarilor in mod armonios.
f. Rotatie
axe:
se
corpii
micsoreaza,
transversal,
vertebrali
Mobilitatea
in
fibrele
jurul
axului
se
sagital
apropie.
rahidiana
transversal
si vertical.
se face
se fac
in jurul
miscari
a trei 115
de
flexie
sieste
extensie.
Suteanu
St.
si colab.:
Agenda
medicala
87
, Bucuresti,
Editura
(figura
Medicala,
vertebrala,
reprodusa
p. 112. pagina
dupa Diaconescu
149)
N. si colab.,
Coloana
Ki
In extensie fenomenele se produc invers.

in timpul miscarilor in plan transversal, fatetele articulare posterioare aluneca una
alta, dar ii si limiteaza amplitudinea.
dirijeazape
miscarea,
Flexia (din ortostatism sau sezand) este initiata de muschiul psoas si abdominali,
apoi
continuata
deeste
greutatea trunchiului, care este partial retinut prin contractia
izotonica
excentrica
a
muschilor paravertebrali.
in extensie marele fesier si ischiogambierii par a initia miscarea, spinalii o
iarprin contractia izotonica excentrica, contribuie la franarea
muschii continua,
abdominali,
miscarii.Miscarile de inclinatie laterala sunt mai putin ample. Fibrele inelului si
ligamentele
intertransversale
limiteaza atat inclinatia cat si rotatia. Miscarile de rotatie
sunt de micade aproximativ 2 - 3 pe disc. Centrul de rotatie este situat posterior
amplitudine,
(inapoia) discului.
Amplitudinea
rotatiei este limitata de rezistenta lamelelor periferice ale
inelului prin
fatetelesi prin ligamentul comun anterior si cel interspinos.
articulare
posteriore
Functia de amortizare a discului in sarcina este rezultatul a trei componente:
- greutatea segmentului corporal suportat;
- forta de contractie musculara necesara atat pentru mentinerea staticii, cat si
pentru executarea miscarilor;
- greutatea obiectelor ridicate.
Aceasta sarcina este variabila in cursul unei zile in functie de atitudinea noastra
cat si de corporala
felul activitatii. Aceasta amortizare a sarcinii primite pe disc se face prin
jocul compresie
distensie.
Sarcina primita de nucleu este amortizata prin distensia lamelelor
inelului. aRezistenta
la
alungire
fibrelor echilibreaza
sarcina transmisa, astfel ca punerea in tensiune a
acestor de
fibre
este
urmata
o tractiune
crescuta pe insertiile lor pe platourile vertebrale.
Un disc normal poate suporta o greutate axiala de aproximativ 400 kg. La aceasta
s-adirect
ajunspresiunea intradiscala. S-a observat ca atunci cand discul
masurand
intervertebral
in discurile L1-L2 si L3-S1, in ortostatism, sarcina pe care
plan
orizontal,nu
deeste
exemplu
o primesc se in 2 forte, una de compresie si alta de forfecare.
descompune
La sarcina de amortizare a socurilor in segmentul lombar, alaturi de disc, participa
coloana
de articulatii
interapofizare posterioare si cutia toraco-abdominala.
Rolul apofizelor articulare posterioare este mic in ortostatism, pentru ca in aceasta
pozitie sunt verticale, pe cand in flexie ventrala fatetele articulare devin
fatetele articulare
orizontale
pot din greutate.
suporta 10 si- 20%
Cutia toraco-abdominala este comparabila cu amortizarea hidropneumatica. Ea nu
deloc inintervine
amortizarea sarcinilor moderate (greutatea trunchiului), dar intra in
actiune in importante.
cazul
sarcinilor
Aceasta concluzie s-a tras dupa masurarea presiunii
intraabdominale
cu
ajutorul
unui manometru.
S-a constatat ca in timpul eforturilor mari
(halterofilul) amortizeaza
cutia toraco-20% din sarcina impusa coloanei lombare. Relaxarea
abdominala
musculaturii
abdominale (alungirea ei) antreneaza insuficienta acestui sistem si
supraincarca discul
intervertebral.
al corpului
necesara
rahisul
sprijinului
cea
regiune
neincetata
inregistrata
lombar
aDe
La
contractura
inelului
ape
care
un
asemenea,
formei
un
subiect
in
trece
face
singur
lamelar
timpul
discului
muschilor
prin
permanent
in
inpicior,
ortostatism
sederii.
timpul
(in
marginea
antreneaza
zona
de
paravertebrali
mersului
Amortizarea
miscari
flexie
lombara)
anterioara
segmentul
un
si presiunea
mici
extensie,
fenomen
vapentru
sarcinii
afi
lombar
de
vertebrei
succesiv
rotatie
toate
de
intradiscala
mentinerea
se
pompa,
este
efectueaza
de
S2.
comprimata
axiala,
situat
mica
Acesta
favorabil
este
echilibrului.
amplitudine
indetotusi
fata
doar
este
inclinare
siimbibitiei
axului
si
apoi
cu
diferit.
motivul
putin
in vertical
inmai mare
de
pentrufiecare
timpul
laterala
(maxim
mers
destinsa.
discale,
conserva
care
mersului,
in
care
2decat
gravitate
Schimbarea
mai
-momentul
3).
este
ilbine decat in timpul sederii prelungite sau a unui ortostatism
prelungit. Asa se explica oboseala mai mica in mers decat in stand pe loc, lucru
constatatsanatosi
atat de cat, mai ales, de oamenii suferinzi de lumbago.
oamenii
in timpul pozitiei sezand lordoza lombara se sterge din cauza retroversiei
bazinului.presiunea
in
aceasta atitudine
intradiscala in L3-L4 creste dublu fata de cea din
ortostatism.
se
datoreazaAceasta
modificarii formei discului si deplasarii in fata rahisului a
axului de gravitate
segmentului
corporalal supraiacent. Mai multe cercetari au constatat ca
presiuneacuintradiscala
se
diminua
30% cand unghiul
coapsa - trunchi este egal sau mai mare de 110 si cu
inca 20cand
- 30%,
atunci
se adauga un suport lombar care reconstituie lordoza lombara
fiziologica.
Un castig
de cand scaunul are brate ce permit sprijinul membrelor
inca
20% poate
fi obtinut
superioare.
Discul este un amortizor al socului accidental care poate aparea in activitatea
curenta saufizice.
in Socul asupra discului produce turtirea lui, se destind
timpul exercitiilor
lamelele,
care
urmeaza dupa
reexpansiunea
discului cu distensia fibrelor in sens vertical.
Fenomenele
de
compresie-revenire se repeta rapid (de 10 ori in mai putin de 1 secunda) cu
amplitudine
descrescanda pana la un nou echilibru al discului. Practic este vorba de o
vibratie, care-si diminua
amplitudinea pe masura ce creste sarcina asupra discului. Vascozitatea
nucleului (vibratiile)
incetineste si reduce amplitudinea lor. Atunci cand limita de rezistenta
oscilatiile
este depasita
si unele fibre se rup.
socul
foarte mare
Coloana lombara a omului este foarte bine adaptata la pozitia bipeda si atat timp cat
discul
este normal,
nu apare fenomenul de spondilolisteza.
Limita rezistentei discului intervertebral poate fi depasita fie intr-un efort lent de
ridicare
unei greutati
preaa mari cu o repartizare unilaterala fie printr-o comprimare brusca
sau printr-un
soc
brutal
din lateral.
55
Patologia discului intervertebral
Deteriorarea discala este variabila in functie de varsta, dar mai ales depinde
de nu
felul
activitatii;
este un proces inevitabil.
Examenele radiologice ale rahisului lombar (in mod
deosebit) la persoanele de peste 40 de ani, evidentiaza trei posibilitati:
- semne de deteriorare a structurii discale la majoritatea discurilor intervertebrale pe
un segment mobil al coloanei vertebrale;
intreg
- deteriorarea localizata numai la unul sau cel mult doua discuri;
- deteriorarea tuturor discurilor pe toata lungimea coloanei vertebrale cervico-dorsolombare, dupa varsta de 60 ani.
Deteriorarile discale sunt de origine: mecanica, traumatica, degenerativa,
metabolica sau
infectioasa.
o .
In ultimii ani se discuta si de patogenia autoimuna. Acest fenomen este inca in
studiu
rezultatele
suntsidoar partial revelatoare. Cert este ca alterarile anatomice ale
structurii
discului
accentueaza
treptatseceea ce-i tulbura functia, ii slabesc rezistenta la sarcina si duce
la
diminuarea
stabilitatii
vertebrale, compromite miscarile; toate influentand si accentuand in cele
zona
situatie
fi
fibros
imediate,
lombara.
curezistenta
este
Deteriorarea
fisuri
facut
darAstfel,
radiare.
daca
pentru
mecanica
este
apare
poate
De
a lucra
unobicei
initial
atraumatism
fiinelului
in
untractiune
cedeaza
ca
accident
o fibros
discartroza
mai
un
side
este
usor,
nu
singur
cadere
indepasita.
partiala,
problemele
compresie,
disc
in sau
pozitie
Se
apoi
cel
produce
pot
deca
mult
aceea
sa
sezand
o discartroza
apara
doua.
ose
ruptura
pe
usor
un de
completa.
sol
din
urma,
in
cerc vicios modificarile anatomo-patologice.
dur.
fibre
Tulburarile
intarziat.
degradeaza
in
aleaceasta
Traumatismele
Tesutul
inelului
atunci
apar potAgenda
si microtraumatismele
intervin
117
frecvent
patologie, mai ales in
Suteanu
S. ce
si colab.:
medicala 87 , Editura Medicala,
Bucuresti,inp.aceasta
114.
55
cand este supus constant unei forte de compresie. Acelasi lucru se intampla
in cazul
microtraumatismelor
cand ele sunt repetate zilnic datorita profesiei
(persoanele
care ridica
greutati).
Influente
negative asupra discurilor vecine au anomaliile tranzitionale si
supraincarcarile
mecanice localizate. Este vorba de atitudinile vicioase in timpul activitatii la
care se adauga
microtraumatismele
repetate si acumulate. Localizarea acestora se face in mod
deosebitL4-L5
la nivel
lombar
sau L5-S1. Existenta procesului de osteofitoza accentueaza
suferintele
la acest nivel.
Anomaliile
metabolice ale cartilajului ating si platourile vertebrale in partea lor
cartilaginoasa, fiind urmate de deteriorarea generalizata a structurii discale. Un
exemplu
acest
sens
esteinocronoza
. Deteriorarea discala observata la subiectii care prezinta o osteoscleroza a
scheletului, este vizibila si la nivelul platourilor vertebrale. Deteriorarea discala
este
rara in
cazulmai
osteoporozei.
Stiind ca cea mai mare parte a schimburilor nutritive
discale
se
face
prin
intermediul platourilor vertebrale este firesc ca in osteoscleroza platourilor
sau
in anomalii
metabolice
ale cartilajului facand sa se altereze nutritia discului si sa apara
fenomenul
de
degenerescenta.
intr-un mare numar de cazuri nu se pot descoperi cu exactitate toti factorii
etiologici
declansanti sau favorizanti. In aceasta situatie vorbim de o deteriorare primitiva. In
celelalte
situatii
cand
cauzele
sunt evidente vorbim de o deteriorare secundara.
A
Alterarile anatomice . La nivelul nucleului acest tip de alterare consta in pierderea aspectului
gelatinos si a omogenitatii sale reducandu-se volumul lui. Nucleul pierde puterea
de imbibitie
si nu
mai
poate transmite
uniform inelului fibros sarcinile pe care le primeste. In
timp, lipsa de
omogenitate
se accentueaza, nucleul devine fibros, se fragmenteaza si se atrofiaza.
Deteriorarea inelului lamelar debuteaza prin aparitia in grosimea lui a unor mici
care
cu timpulfisuri,
se inmultesc.
Ele predomina in partea posterioara a discului si patrund
pana in straturile
profunde
ale lui, ceea ce duce la accentuarea curburilor fiziologice, fie de
tip cifozamai
fierardescolioza.
tip
lordoza,
Fisurile inelului sunt de doua tipuri: radiale si concentrice , cele radiale fiind mult mai
frecvente si se intind de la centru catre periferia inelului.
Din cauza presiunilor exercitate pe disc fantele radiale sunt in mod normal inchise,
dar in
timpul miscarilor
de flexie sau de rotatie ale trunchiului, fantele se pot deschide si
permit
angajarea
si blocarea unui fragment din nucleu in locurile respective, dar revenirea lor este
posibilatipinde
repaus.
Acest
herniere poate ramane in faza aceasta, deoarece fragmentele mici
raman blocate
fisurile
inguste ince s-au instalat, ceea ce duce la lombalgii cronice, dar pe fondul
unui efort
fizic
intens,
un fragment
de nucleu mai voluminos poate sa largeasca fisura si o extinde
ajungand pana
la
straturile
periferice,
deci herniaza inelul fibros in totalitate. Fisurile radiale
incomplete
se atunci
pot cand pacientul este bine instruit de kinetoterapeut sau de
inchide
uneori,
medicul
si pe mai departe, coloana vertebrala. Cand s-a produs hernierea
stie
sa-sicurant
protejeze,
pana la marginea
discului
fragmentul de nucleu ajunge in spatiul subligamentar unde poate fi
situatie
ce
traseului
procesul
longitudinal
a
rezultate
apare
Herniile
in
descris
functie
comun
fisura.
din
o reactie
mai
nucleul
discale,
deposterior
in
sus;
pozitia
inflamatorie
acest
nu
herniat,
celexista
lor
reprezinta
caz,
mai
fata
iar
insa
se
des
cu
de
prin
proliferare
poate
ligamentul
nici
intalnite
o elaborarea
intaritura
o spera
sansa
sunt
conjunctiva
sus
mediana,
de
latesutului
mentionat
reparare
cele
repararea
postero-laterale,
deci
fibros
vasculara
a se
unei
locurile
poate
cicatriceal
fisuri
fisuri
care
vorbi
largi
deoarece
desihemie
blocat. inde
aceasta
resoarbe
duce
inguste
vechi.
vulnerabile
neprotejate
hernie
lamigratoare
inchiderea
ligamentul
directa,
sifragmentul
recente
de
sunt
acesta.
partile
subligamentara,
prin
hemie exteriorizata si hemie libera.

Vasile Pncotan
in marea lor majoritate herniile discale provoaca un conflict mecanic discoradicular

pe o
singura radacina
de nerv, ceea ce determina in grade variate diferite suferinte (de la
o simpla
iritatie
pe radacina nervoasa pana la compresii puternice si permanente ale
acestora).Multe hernii discale sunt reductibile fie spontan fie sub influenta repausului si a
tratamentului medical. Cele exteriorizate, migratoare sunt cel mai greu sau de loc
reductibile.
Posibilitatea de evolutie, uneori, merge spre resorbtia fragmentului hemiat in urma
unei
reactii locale (proces descris mai sus). Herniile migratoare care ajung la
inflamatorii
distanta
oarecare
de pot fi tolerate din cauza unui tablou clinic incomplet.
elementele
nervoase,
Herniile discale localizate anterior si lateral nu
Fig. 6. Tipuri de hernii discale:
comprima nici un element nervos, ci doar marele
A. Hernie directa
ligament longitudinal comun anterior, deci in zona
B.Hernie migratoare subligamentara
C. Hernie exteriorizata
interligamento-discomarginala. Aceste tipuri de
D. Hernie libera
hernii sunt grave, dar nu trebuie operate. Cele mai
(Figura reprodusa dupa St. Sujeanu,
Agenda
severe tipuri de hernie cu afectare radiculara si
medicala 1987, pagina 119)
compresiune, care dau parestezii pe membrul
inferior, necesita interventie chirurgicala si program kinetic de recuperare,
altminteri se instaleaza
handicapul.
Deteriorarea structurala discala este progresiva si ajunge in timp la o
dezorganizare
anatomica
a discului. Nucleul se fragmenteaza, degenereaza, iar lamelele inelului
sunt
prinavansate discul chiar se dezinsera de pe platourile vertebrale,
fante.separate
in stadiile
fragmentele
inelului
se exteriorizeaza
comprimand unul sau mai multe elemente nervoase ale canalului
rahidian
lombar,
fie anterior sau lateral, de obicei bilateral, ceea ce duce la parapareza partiala
sau
Atuncideteriorarea nucleului si a inelului, instalandu-se o stare de
candtotala.
se asociaza
instabilitate discovertebrala se ajunge la ceea ce se numeste
spondilolistezis . In fazele avansate ale
acestuia capacitatea functionala a discului este pierduta total si este necesara
interventia
chirurgicala insotita de programe kinetice postoperatorii pentru reabilitare. Aceste
modificari
ale
discului
determina
si alterari ale platourilor vertebrale din vecinatate sub forma de
osteofitoza (vezi
Osteofitoza
, capitolul II).
Artrozele intervertebrale 56 sunt rezultatul procesului de uzura la nivelul coloanei vertebrale
ce rezulta din deteriorarea cartilajului intervertebral. Acest tip de suferinta, prin
recul,
afecteaza
structurile
moi si
ale articulatiilor interapofizare numita
artroza posterioara . De obicei uzura se
instaleaza la nivelul mai multor articulatii, chiar la nivelul unui intreg segment
mobil al coloanei
vertebrale.
in general artroza apofizara prezinta leziuni identice cu leziunile articulatiilor
obisnuite la membrelor.
nivelul articulatiilor
t
5 Suteanu
119 reumatice,
S. si colab. (1972): Clinica si tratamentul bolilor
Discartroza 5 , ca forma de suferinta specifica coloanei vertebrale, are mai multe

particularitati legate de fenomenele specifice de uzura a discului intervertebral si a
cartilajelor
corpilor - fenomene descrise mai sus la patologia discului - (vezi Fig. 7). Aceste
fenomene destul
pot sa de
se precoce, chiar in preadolescenta, prezentand fenomene de
manifeste
degenerescenta
nivelul
nucleuluilapulpos care se turteste si se deshidrateaza, fragmente ale acestuia
perforeaza
inelul fibros. Se produce si aplatizarea discului, materialul discal se deplaseaza pe
Norm
diferite mai ales anterior sau posterior, tensionand aceste ligamente.
directii,
ei
in alte situatii fragmente din nucleul pulpos strabat platoul cartilaginos,

Degeneresc
enta In stadiu
deterioreaza structura osoasa a corpului vertebral si astfel se instaleaza herniile
tniiial
Herm
intrasomatice (vezi Fig. 1) nodulii Schmorl. in cazul discartrozei se instaleaza
e
si osteoscleroza
Protru2
platourilor vertebrale si osteofitoza reactionala. De
Degenerarea
discului
te inter-vertebral
Fig 7
obicei osteofitoza (vezi subcapitolul 2
.1.) se (vazut din lateral si de sus) - redare
dezvolta anterior si lateral, produc osteofite, care la
schematica
randul lor provoaca o stramtare a canalului medular
(reprodus dupa Dutu AL, Bolosiu H.D.,
xx-xi
clinica
iritand radacinile nervoase. Cand osteofitele se
-... Reumatologie
~.^
, Cluj-Napoca, 1978,
Editura Dacia, pagina 250.)
instaleaza pe un intreg segment mobil sau pe

intreaga coloana vertebrala, vorbim de o
osteofitoza vertebrala difuza
sau altfel spus spondiloza.
Acest termen este, de fapt, impropriu si depasit.
La nivelul coloanei vertebrale mai putem vorbi de asa zisa
artroza interspinoasa (sindromul
Baastrup) care este de fapt o consecinta a punerii in contact in mod anormal a doua
apofize care
spinoase
vecine
se influenteaza una pe alta in mod negativ. Se intalneste mai
ales in hiperlordoze
(sindrom
trofostatic cu tasare de corp vertebral).
2.3. Patologia anatomo-functionala articulara si extra-articulara a coloanei

vertebrale pe
segmentele sale mobile
Afectiunile reumatismale degenerative ale coloanei vertebrale se instaleaza fie
pe mobil
intreg al coloanei (cervical, dorsal, lombar) si da suferinta asa numita
segmentul
spondiloza,
de
fapt,
artroza interspinoasa
(cum am precizat mai sus), precum si alte forme; da si
suferintesegment
specificemobil in parte: cervical, dorsal si lombar.
fiecarui
2.3.1. Leziunile anatomo-functionale ale coloanei vertebrale cu localizare

predominanta
nivel cervical la
(descris maise sus).
Osteofitele
dezvolta
Esteposterior
o deformare
si lateral
cu fata
acumulari
de corpul
devertebral
osteofitesi simultan
ameninta cu
aplatizarea
radacinile
ale
perechilor
Osteofitoza
nervoase
discului.
desinervi
cervicala
cervicali,
sau
in
gaurile
asaRecuperarea
de conjugare,
spondiloza
irita
radacinile
cervicala
nervoase
urmeaza
- Imprimeriei
modelul
57
58
Oradea.
Suteanu
Moraru
Gh.,
S.
Pancotan
colab.
(1972):
V. (1999):
Clinica
sinumita
tratamentul
kinetica
bolilor
inreumatice,
reumatologie
Editura
, Editura
Medicala,
Bucuresti.
deobisnuit
Vest,
CO

Vasile Pncotan
plexul simpatic - care inconjoara artera vertebrala. Pe langa durere, apare si

o insuficienta
circulatorie.
Este specifica persoanelor care lucreaza cu musculatura paravertebrala
cervicala timp
indelungat
in stare de incordare, de aceea persoanele afectate acuza vertijuri
si pierderi de
echilibru.
Uncartroza 59 este de fapt o hernie de disc (discopatie) posterioara, asociata cu
formarea unui nodul osteofitic la nivelul C5-C6, C6-C7 si C7-D1.
In contextul cervicartrozelor se descriu urmatoarele sindroame care sunt mai
reprezentative
pentru acest
segment si acopera intregul evantai de forme si suferinte
degenerative
ale coloanei
vertebrale cervicale:
Cervicalgia cronica non-radiculara . Substratul morfologic este determinat de
o
discartroza incipienta,
plus artroza interapofizara posterioara, ceea ce determina
tensiuni
micaintensitate pe ligamente. Clinic se manifesta prin debut acut
sau
mai de
mare
sau sub forma
de
torticolis
vertebrogen,
cu durere cervicala posterioara (nucalgie) bilaterala,
difuza si cu matinal. Durerea radiaza occipital, de o parte si de alta a
predominenta
muschiuluimai
trapez.
De
asemenea
este prezenta
rigiditatea cefei si bolnavul percepe un zgomot specific
in urechi
ceafa). (nisip
Obiectiv se constata:
%
- limitarea dureroasa a miscarilor extreme;

- sensibilitate mediana sau laterala la palpare.
Durerea poate avea o evolutie capricioasa cu acalmie chiar totala intre doua
perioade
dureroase.
Nevralgia Arnold
(afectarea nervului
Ci) nu are legatura cu afectarea coloanei
cervicale. Ea este esential traumatica sau datorita unor tulburari statice si
prezinta
urmatoarele
caracteristici:
este unilaterala, iradiaza spre vertex, intensitatea durerii creste la
tuse sau
stranut,
punct
dureros
precis si unic.
Cervicalgia acuta rigidizanta (torticolisul acut vertebrogen). Substratul morfologic
este determinat de o protruzie discala plus artroza interapofizara posterioara. Clinic
se
manifesta
prin
debut marcat de efort major, de un traumatism plus expunere la frig. Durerea
este
vie,
intensa
cu o atitudine
antalgica din partea pacientului determinata de contractia musculara
unilaterala.este
De prezenta limitarea unidirectionala a miscarilor. in timp aceasta
asemenea
afectiune
evolua
sprepoate
nevralgia cervico-brahiala.
Nevralgia cervico-brahiala. Substratul morfologic este o hernie discala
cervicala,
clinic manifestandu-se
prin debut brusc sau insidios dupa un traumatism sau o
pozitie
vicioasa
a
capului. Durerea este vie, surda", la nivelul coloanei cervicale posterioare, se
accentueaza
dupaanumite miscari ale capului. Durerile sunt mai vii noaptea,
tuse,
stranut sau
probabil
datorita
unei Iradierea durerii se poate face in doua moduri:
staze
venoase
regionale.
- iradiere monoradiculara, cu topografia cunoscuta (mai rar);
atipica
- pluriradiculare
cap, spre toracele
anterior
sau spre
Obiectiv- seiradiere
constata
o contractura
cervicala- spre
paravertebrala,
dar putin
exprimata.
scapulo-humerala.
clinice
Alte semne
-articulatia
interna
semiflexie
limitarea
accentuarea
scaderea
semnul
plus
Lassegue
durerii
miscarilor
retropulsie;
sidurerii
deviatie
la brahial
flexia
ladelaterala
presiune
rotatie;
capului,
prezent
a pe
capului
121
la
-vertex
abductia
elongatia
de(semnul
partea
membrului
capului;
afectata;
Spruling);
superior plus rotatia
99
% obiective:
*

Vasile Pncotan
Idem, ibidem p. 116.
60 Idem,
ibidem p. 120.
122
- semne neurologice: hipoestezie, pareza, avand consecinta amiotrofia muschilor

intrinseci ai mainii.
Insuficienta vertebro-bazilara. Substratul morfologic este dat de disco- uncartroza.
Fenomenele acuzate de bolnav sunt mai ales subiective: cefalee occipitala de tip
pulsatil,
vertijfenomene
pana
la
lipotimii,
neurosenzoriale (acufene, hemianopsie), fenomene
psihice, somnolenta.
Obiectiv
se constata doar un sindrom vestibular frust.

predominanta la
nivel dorsal
La nivelul acestui segment suferintele reumatismale degenerative urmeaza
modelul
suferintelor
discale si interdiscale descrise mai sus la fiziologia, biomecanica si
patologia discului
intervertebral,
sunt clasificate ca dorsartroze. Clinic sunt mai putin acuzate, au o
simptomatologie
mai frusta, vaga si greu de localizat. Este mai frecventa la adulti si varstnici. Clinic
se pot
manifesta
sub
forma
unor sindroame tipice:
Dorsalgia cronica. Are ca substrat morfologic o discartroza, de obicei in
zona a segmentului dorsal si se manifesta printr-o artroza la
maxima de curbura
nivelul
articulatiilor
costotransversale
si costovertebrale, asociata cu osteofitoza. Afectarea, in forma
avansata,
cuprinde
intreaga zona pana la nivel lombar.
Clinic se manifesta prin durere instalata insidios, paramedian, cu iradiere
toracele abdominala,
anterior sauinin regiunea lombara. Durerea se accentueaza la ridicarea
de greutati,
tuse, vicioasa. Durerea prezinta o evolutie intermitenta,
stranut
sau pozitie
alternandcuperioadele
de
acalmie
cele de exacerbare.
Obiectiv se constata: limitarea miscarilor - in special extensia sensibilitate la
percutia
zonei,paravertebrali, cifoza dorsala rotunda. Diagnosticul
contractia
muschilor
diferential
in anchilozanta, cu boala Scheuermann si nu in ultimul rand
primul
randsecu face
spondilita
cu tumori
sau
diferite
boli
viscerale.
Sindromul vertebro-cardiac. Este intalnit la pacientii cu artroze cervicale inferioare
si dorsal-superioare. Se admite ca discopatia segmentului de tranzitie cervicodorsal
se
extinde
si in
sfera
de manifestari
incluzand regiunea precordiala si partea interna
(subtioara)
a
membrului
superior imitand pana la identitate, localizarea si iradierea durerilor de origine
coronariana.
Cu toate(mai rar) asocierea unei coronaropatii cu blocaj vertebral
acestea este posibila
cervico-dorsal,
situati de intricare vertebro-coronariana. Este important de
cunoscuta sub numele
mentionat
ca pacientii
cu frecvent clientii" cardiologilor.
acest
sindrom
sunt in mod
Dorsalgo. Este o dorsalgie acuta rigidizanta. Prezinta o oarecare similitudine
cu
durerile de tip lumbago.
Se datoreaza unei protruzii si hernii discale toracale.
Clinic debuteaza brusc sau insidios, dupa eforturi fizice mari, cu durere care se
accentueaza
la miscarile
de torsiune ale trunchiului, la flexia accentuata a capului si la miscarile
de abductie
si pe
flexie
membrele
compresiunea
a Exista
Obiectiv
membrelor
superioare;
cateva
se
radacinile
superioare.
constata
semne
compresiunea
D9-D12
dureri
deDaca
provocarea
la
pe
compresiunea
provoaca
percutia
radacinile
durerii:
iradierea
apofizelor
D2-D9
are
pentru
loc
durerilor
provoaca
spinoase
pe
herniile
radacina
intercostal
sau
iradieri
discale
Dj,
in muschii
deasupra
durerile
intercostale;
pana
inghinala.
contractura
adductia
in lui
paravertebrali;
vor
omoplatilor;
regiunea
musculara
D5
iradia
prin
in pentru
este mai
herniile
frecvent
discale
unilaterala.
sub D5, flexia pasiva a capului.

Vasile Pncotan
Cifoza senila Schmorl. Are ca substrat morfopatologic degenerarea fibrelor inelului

fibros in regiunea dorsala mijlocie, ceea ce va determina rupturi
translamelare,
anterioare
si
laterale,
cu pensarea
anterioara
a spatiului discal, osteofitoza anterioara si
apoi o scleroza
anterioara
a discurilor (vezi patologia discului intervertebral - subcapitolul 2.2.).
Afectiunea
apare
la
persoanele
de varsta a treia.
61 . Clinic se manifesta prin
Artroza articulatiilor interapofizare posterioare
simptome lombare datorita radacinilor nervilor spinali. Afectiunea se comporta
patologic laperiferice,
fel ca
afectiunile
cu deosebirea ca ramane intact cartilajul corpilor
vertebrali,cadeaceasta
unde artroza este rareori mecanica. Localizarile cele mai
concluzia
frecvente ale artrozelor
interapofizare
posterioare sunt, incepand cu D10-L2 si lombar inferior L3-S1.
Caracteristic pentru aceasta afectiune este manifestarea simptomatica la distanta,
distal
fata Durerea este simptomul dominant care este surda,
de sediul
leziunii.
profunda,
matinal si predominant
care nu se calmeaza nici in pozitia culcat (descarcarea coloanei
vertebrale)
prin (protejarea coloanei vertebrale in conditii de incarcare). Se
purtarea
de nici
lombostat
accentueaza
la
extensia
si rotatia
trunchiului, peste zi durerea scade in intensitate. Cand
apar fenomenele
de
compresiune
se produce
o simptomatologie consacrata fiecarei zone mentionate
mai sus.
predominanta la
nivel lombar
La nivelul coloanei vertebrale lombare, atat datorita structurii sale anatomice,
cat eisidin
a punct de vedere functional la ansamblul functional si biomecanic
participarii
al organismului
pot
aparea o serie de afectiuni manifestandu-se in contextul unor sindroame.
Este important
mentionat
ca dinde
punct de vedere biomecanic acest segment este cel mai solicitat
deoarece
intreaga a trunchiului se racordeaza cu partea inferioara a trunchiului
parte
superioara
si
membrelor
inferioare
la nivelul acestui segment care totalizeaza 5 corpi vertebrali si 5 discuri
intervertebrale.
Cele mai mari suferinte ale coloanei vertebrale si cel mai des intalnite se
manifesta
la
nivelul acestui
segment.
Anatomia, biomecanica, fiziologia si patologia suferintelor discale au fost
descrise
subcapitolul
2.2. in
Diagnosticul acestor sindroame este in principal clinic, dar este greu de pus
ca indelungate in timp, inclusiv sub aspectul tratamentului durerii,
necesita pentru
observatii
iar
din partea
echipei
de medici, kinetoterapeuti si asistenti de fizioterapie, o mare experienta.
62 prezinta o simptomatologie oarecum comuna sub
Cele 8 sindroame clinice lombare
aspectul durerii din care 5 prezinta un asa zis <
complex dureros simptomatic comun" :
- dureri lombare care iradiaza in fesa;
- dureri parasacrate;
- dureri
peritrohanteriene;
existentaInacestor
examinarea
sindroame:
si
evaluarea
sindromul
unuirahidian,
pacient cu
sindromul
durere lombara
durai, sindromul
trebuie sa se tina
dureri
referite",
care
se
extind
pana
la
genunchi,
semne
neurologice obiective
sindromul
neurologic,
cont
ligamentar
de
si sindromul psihic.
123
123.
Idem,
125.
ibidem
ibidem
p. absente.
1p.
62 Idem,
d a.
Tipuri de sindroame lombare 63

Sindromul rahidian se prezinta cu trei tipuri de manifestari:
a) manifestari statice - atitudini vicioase (scolioza, hiperlordoza, aplatizarea
lordozei,
combinatii dintre
cifoze si scolioze in diferite variante);
b) manifestari dinamice - limitarea functionala in cursul unor activitati cotidiene
(limitarea
flexiei, a miscarilor
de lateralitate, dificultati de mers);
- fenomenul de arc dureros - fortarea miscarilor peste limita dureroasa face ca
miscarea sa devina
posibila;
- miscari dezaxate - de exemplu flexia coloanei lombosacrate se face si cu aplecarea
laterala;c) manifestari locale - cu dureri locale in punctele de electie.
Sindromul durai. El se datoreaza unui conflict disco-radiculo-dural care poate prezenta, sub
aspectul durerii, doua forme:
a) cu durere spontana durala determinata de presiunea unei hernii discale asupra
mater. Acestdurei
tip de durere se deceleaza greu, este o durere care se accentueaza la
tuse, stranut,
si (prin cresterea presiunii lichidului cefalo-rahidian);
manevra
Valsalva
b) cu durere locala provocata prin anumite manevre:
- la coloana cervicala - flexia capului;
- la coloana dorsala - adductia omoplatilor;
- la coloana lombara - semnul Lassegue.
Sindromul neurologic. Se realizeaza prin compresiunea pe elementele neurale in canalul
rahidian sau in gaura de conjugare (tulburari de sensibilitate).
Sindromul ligamentar. Se determina la intinderea si solicitarea ligamentelor in conditii
mecanice. Se poate manifesta ca:
a) algii ligamentare acute - sunt veritabile entorse" rahidiene si apar in herniile
Ele durerilor cu o contractura musculara reflexa. Acest tip de
contribuie ladiscale.
acutizarea
dureri
necesita
infiltratii
locale paravertebrale.
b) algii ligamentare cronice - sunt mai mult fenomene restante caracterizandu-se prin
profunde cu dureri
exacerbari in cursul unor acte motrice ratate (calcat in gol,
impiedicare).
De asemenea
aceste
dureri sunt
mai ales matinale sau dupa pozitii vicioase indelungate. Sunt
raspunzatoare
de a miscarilor. Ele pot fi reproduse prin presiune asupra
limitarea
dureroasa
ligamentelor in
(semnul
soneriei").
regiunea lombara algiile ligamentare cronice se reflecta pe
membrul
forma
unorinferior
pete desub
durere.
63
64
128-129.
Suteanu
Idem, ibidem
St. si colab.:
p. 128. Agenda medicala 87, Editura Medicala, Bucuresti, p.
Tehnicile F.N.P. n recuperarea kinetica a bolnavilor cu afect iuni degenerative ale coloanei vertebrale Vasile ncotan
Sindromul psihic . insoteste orice durere, mai ales cronica, putand determina
psihizarea afectiunii.
Afectiunile coloanei lombare organizate in diferite tipuri de sindroame:
Lumbago acut capsulo-ligamentar. Se caracterizeaza prin dureri de tip
mecanic care se amelioreaza in repaus si se accentueaza la mobilizare.
Acest
sindrom
se acut prin pozitie de descarcare a coloanei vertebrale
trateaza
in stadiul
(decubitsi dorsal,
lateral
variante ale acestora), iar in stadiul cronic se trateaza printr-o
gimnastica
(programul Williams, stadiul I si II) si fo faza de remisie clinica prin acelasi
a
program
- faza
IlI
-a.
Sindromul sacro-iliac. Subiectiv este prezent intreg complexul
simptomatic
comun, localizarea
durerilor este sacrata, parasacrata peritrohanteriana,
agravatecoloanei,
de
extensia
extensia in articulatia coxofemurala si la miscarile de
torsiune.
Prolapsul discal postero-central acut (lumbago acut sau subacut - discopatia
lombara stadiul II). Se caracterizeaza prin dureri lombo-sacrate din contextul
complexului
simptomatic dureros comun, numai ca intensitatea durerii are o mare
importanta
in
evaluare
si diagnosticare;
debutul poate fi brusc sau lent, durerea este
de tip mecanic.
Pacientul
prezinta deformarea curburii coloanei vertebrale lombare, cu
stergerea
sau
chiar lordozei
inversarea acesteia, cu cat aceasta este mai accentuata, cu atat
situatia
este mai
grav. Extensia
coloanei vertebrale este foarte limitata si foarte dureroasa. Este
mai
frecventa
la tineri in urma unor suprasolicitari sau chiar accidente.
Sindroame dureroase de origine fasciala (sindroame miofasciale). Sunt legate
de o patologie degenerativa si se manifesta prin zone dureroase cu sediul in
straturi diferite:
tegument,
fascii, aponevroze, ligamente, capsule, periost, muschi. Aceste
zone
pot fi
asimptomatice
sau simptomatice, latente sau active - ca induratii
circumscrise dorsala
din
musculatura
inferioara si lombara: patratul lombar, fesierii, iar pe
membrul
inferior
tensorul fasciei
lata si tricepsul sural (vezi figura 8. a, b). Palpares acestor zone
determina
o
durere localizata sau referita (genunchi, coapsa, gamba), mimand o
sciatica.
Aceste
sindroame
se intalnesc frecvent la bolnavii cu hernii de disc operate, mai
ales cele operate
tardiv.
Sindroamele psihosomatice. Sunt caracterizate de dureri lombare, mai ales la
femei cu depresie psihica marcata. Sunt genul de bolnavi care se
menajeaza
excesivuneori
in au diferite scopuri in acest sens - pensionare
contextul muncii;
Caracteristic
ca
acesti bolnavieste
prezinta
dureri difuze lombare cu o simptomatologie
subiectiva
foarte
zgomotoasa, obiectiv se constata semne clinice reduse sau chiar absente.
Stenoza de canal vertebral. Simptomatologia se caracterizeaza prin
dureri,
parestezii, deficit
motor. Sunt mai frecvente la varstnici, deoarece se datoreaza
unui proces discal si interapofizar.
degenerativ
se datoreaza
lombosciatica).
redresare
accentuandu-se
a unei
coloanei
Acest
progresiv,
osteofitoze
tip
vertebrale;
deinitial
algie
posterioare
lombar
setotusi
traduce
cu
sau
durerea
iradiere
prin
posterolaterale
suferinta
poate
in fesa
avea
unei
sicu
ininsi
gaura
radacini
membrul
un caracter
a de tunel carpian si
Sindromul
de
tunel
neural.
Este
asemanator
sindromul
intervertebrala.Hernia
nervului
mult
dintr-un
Acest
insidios,
inferior.
tip
Prezenta
conflict
sciatic
rar
dePincelan
osciatica
atingere
si disco-radicular,
poate
de
a trunchiului
disc
avea
lombara
ca
unurmare
nervos
debut
cu
propriu-zis.
brutal,
afectare
a unei
125
hernii
durerea
radiculari
discale
inEditura
majoritatea
la
instalandu-se
nivel
cazurilor
dupa
L4-L5sau
sciatica
un
eaOradea,
rezulti
efort
L$-Si.
sau
de
pMonuru
130. mai
Gh.,
V. (1999):
Recuperarea
kinetica
m reumatologie.
Imprimeriei
de Vest.
1 (nevralgia
Tehnicile F.N.P. n recuperarea kinetica a bolnavilor cu afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale Vasile ncotan
in antecedente a unui efort sau a unei lombalgii cronice constituie

argumente
in favoarea
originii
discale
a sciaticii.
126
Sciatica secundara:
Sciatica secundara se instaleaza in urma unei afectiuni generale . dar care au rasunet pe
nervul sciatic (intoxicatii cu plumb, alcool etc.). sciaticile secundare unor
intoxicatiisau
sunt
forme
nevritice
polinevritice
si nu au o participare lombara, dar prezinta deficit motor.
Sciatica secundara unor afectiuni a maduvei spinarii
: scleroza in placi (scleroza multipla),
arahnoidite, tumori ale maduvei, ale invelisurilor maduvei.
Sciatica secundara unor suferinte ale coloanei vertebrale
(discite specifice, procese
inflamatorii nespecifice - spondilita anchilozanta - spondilolistezis si spondiloliza).
Sciatica secundara unor afectiuni ale bazinului
: sacroileite, tumori ale oaselor bazinului,
afectiuni ale organelor micului bazin (metrite, parametrite, tumori uterine).
Sciatica secundara unor afectiuni inflamatorii
: degenerative si tumorale ale oaselor
tendoanelor fasciilor etc. pe tot traiectul inferior al nervului sciatic.
Sciatica primara:
a) Reumatica - foarte rar intalnita, apare datorita prezentei unor noduli reumatici in tesutul
conjunctiv perineural; este considerata forma reumatica doar cea care apare in
cursul reumatismului
acut.
b) Prin hernie de disc . Dupa localizarea procesului afectiunii pe traiectul nervului sciatic
pot aparea mai multe forme:
- sciatica medulara;
- sciatica radiculara - prin suferinte durale sau extradurale in care o forma este
cea localizata
la
nivelul
gaurii de conjugare;
- sciatica plexurala (plexita);
- sciatica tronculara - superioara si inferioara.
Aceste tipuri de sciatici sunt fie o afectare degenerativa a discului fie o hemiere a
lui. in rupturile inelului sunt totale ceea ce permite nucleului pulpos
cazul hernierii
sa
migreze afectand radacini nervoase ale nervului sciatic in gaurile de
posterolateral
conjugare.
Simptomatologia clinica . Cand hemia de disc se manifesta ca o lombalgie nucleul pulpos
realizeaza doar o fisura in inelul fibros se manifesta prin episoade dureroase in
zona lombara
dupa
eforturi.
Durerile
pot fi localizate strict urmand traiectul nervului fie pornind de la
nivelul discului
L4-L5
fie de la L5-S1. Aceste lombalgii cedeaza spontan dupa 3-4 zile. Pot
fi insotite coloanei,
si de
rigidizarea
de un punct dureros paravertebral situat la circa 2 cm de
apofizeleBarre).
spinoase
(punctul
Sciatica prin protruzie apare dupa efort sau traumatisme, trepidatii, caderi pe sezut.
Durerea
are caracter
de crampa insotita de parestezie. Obiectiv se poate constata o
scolioza lombara
evidentiata
prin palpare cu contractura pe partea concava. Este evident ca nucleul
pulpos a penetrat
marginile
discului si s-a produs o protruzie a lui. Clinic se manifesta prin
contractura
musculara
uni pozitiv, rigiditate la miscarile coloanei, disparitia
sau
bilaterala,
punctul Barre
lordozei
fiziologice,
chiar o usoara
cifoza lombara sau o hoperlordoza lombara. Semne de obiectivizare
a- durerii:
semnul Neri (sau Lery) - durere vie produsa la flexia brusca a capului - prin
partea
semne
semnul
bolnava,
decefalo-rahidian;
soneriei"
deficit
diminuarea
motor
- descris
- hipotonia
sau abolirea
mai musculara
sus,reflexului
este un
la nivelul
ahilian
semn radicular,
fesei,
si medioplantar;
plicapercutia
fesiera
deficit
este
pe mai
cresterea
presiunii
lichidului
-determina
motor
semnul
punctele
coborata
punctulSicard;
Lassegue;
Bonnet;
dureri
Valleix;
Barre,
de
pe
care
tot traiectul nervului sciatic;
12 41
p* J
^mJM
i*4
K
.
li
illli?
141
4'n
3. TEHNICILE DE FACILITARE NEUROMUSCULARA

PROPRIOCEPTIVA
3.1. Generalitati
Conform dictionarului limbii romane, facilitare inseamna a inlesni, a usura
indeplinirea
unei
actiuni sau
producerea
unui fenomen.
in medicina se pastreaza sensul, dar facilitarea, referindu-se la miscarea corpului
uman
si a inseamna incurajarea sau accelerarea raspunsului motor voluntar
partilor
acestuia,
7
prin stimularea din muschi, tendoane sau articulatii".
proprioceptorilor
La acestea se adauga
stimularea extero si
telereceptorilor.
Conceptul de facilitare coabiteaza cu cel de inhibitie deoarece exista o alternanta
fiziologica:
facilitare
- inhibitie. Acest concept a fost definit de Sherrington care arata ca orice
stimul
care ajungespinali determina descarcarea unui numar limitat de neuroni.
la
motoneuronii
Cu
alte
facilitareacuvinte
inseamna, pe de o parte stimularea intentionata a moroneuronilor spinali
(fie
ca
provine
la periferie pedecai ascendente de origine musculara sau cutanata fie de la
nivel central pe de
caialta parte stimulii suplimentari proveniti de la aceleasi nivele
descendente),
vor recruta neuroni
suplimentari
care vor accentua raspunsul motor = colectare de neuroni
(facilitare) de
si provenienta
orice stimullui, va scadea numarul de neuroni activati, respectiv va
indiferent,
reduce(inhibitie).
raspunsul
motor
CA
Deci procesul de facilitare-inhibare este cunoscut, poate fi experimentat si poate fi

in aplicat in concordanta cu obiectivele urmarite. Tot Sherrington arata
modfolosit
stiintific,
ca facilitarea
la
nivelul
motoneuronilor
inseamna modificarea descarcarilor la nivelul acestora
(alfa)
prin
stimularea
nervilor
periferici.
Herman Kabat a dezvoltat pe baza legilor activitatii musculare ale lui Sherrington o
intreaga (metoda Kabat), indreptata spre recuperarea neuromotorie prin
metodologie
miscare. Elcaa pomit
la
observatia
marea de
majoritate
a miscarilor umane se desfasoara pe o directie
diagonal - de
rotatorie,
imprimata
grupe musculare sinergice ale caror fibre, tendoane si
129
ligamente au aceeasi orientare. in cadrul metodei, conceputa pentru

afectiunile
a
descris
cate neurologice,
doua scheme el
antagoniste
de miscare, (stabilite initial), apoi metoda a
fost modificataastfel
si incat astazi ea poate fi utilizata si in alte domenii: ortopedie,
perfectionata,
reumatologie
etc. de miscare contine doua componente principale, reprezentate
Fiecare schema
de flexie
- - adductie, rotatie interna - rotatie externa. Schema, in care
extensie,
abductie
muschii
se scurteaza,
tine
de miscarea
agonista, iar cea in care se alungesc, tine de miscarea antagonista.
3.2. Controlul motor

Prin controlul motor" intelegem modalitatea in care se regleaza miscarea si se fac
ajustarile
dinamice
posturale. Strans legat de aceasta notiune este si cea a modalitatii in care
se
invata"
si se
dezvolta" comportamentul
motor.
Pentru specialistul in terapie fizica si terapie ocupationala aceste notiuni sunt
fundamentale,
atat pentru
a putea evalua deficitele motorii si de postura ale pacientului, a le
intelege
mecanismele,
cat
si pentru
a elabora si realiza un program de recuperare a acestor deficite.
Controlul motor reprezinta de fapt controlul creierului asupra activitatii specifice
musculare
voluntare
(constiente). Miscarile automate, care practic nu sunt constientizate
(ex.
miscarile
respiratorii,
mersul etc.) reprezinta de fapt rezultatul celui mai elaborat
control
motor.
Miscarile
automate reprezinta
cea mai perfecta forma de coordonare. Controlul motor cere
concentrare,
motiv
pentru care nu putem monitoriza concomitent decat putine miscari.
O miscare oarecare (ex. ducerea mainii la gura) pare simpla, respectiv flexia
+
flexia siantebratului
adductia bratului.
De fapt ea se produce printr-o multitudine de
actiuni secundare,
dar
obligatorii,
care realizeaza:
postura, stabilizarea, echilibrul, pozitionarea prin
antrenarea
sinergistilor
si
a muschilor
de fixatie posturala, lucrul antagonistilor etc.
Producerea unei miscari voluntare comporta 4 momente principale: motivatia,
ideea,
programarea
si executia.
Motivatia. Este determinata de conditia mediului exterior, respectiv de raportul
careinse gaseste individul cu mediul ambiant, dar si cu mediul interior (ex. o durere
abdominala
ne mana pe abdomen, sa adoptam o anumita postura).
face
sa ducem
Motivatia apare deci prin informarea SNC de aparitia unei necesitati. Acest
procesinsesistemul limbic (prin limbaj interior). Cererile exprimate de
formeaza
limbajul si
interior
vorinfiidei" de catre cortex.
analizate
integrate
Ideea. Pe baza argumentatiei" furnizata de limbajul interior adresat
cortexului,
sistemul sensomotor
decide asupra oportunitatii acestei necesitati si naste
ideea" deinitiind
a realiza
miscarea,
pentru aceasta o serie de interactiuni suprasegmentare, care se
finalizeaza intro
comanda"
de executare
a miscarii.
Ideea" unei miscari se poate naste si in afara unei motivatii venite de la mediul
intern.
activitate
toti
miscarii,
ganglionii
parametrii
Ea
Ideea"
musculara
durata
se
bazali.
poate
-eiMajoritatea
naste
odata
etc.
necesara
spontan
Programarea
aparuta
muschii
realizarii
neuronilor
ca- ce
apoi
proiecteaza
vor
miscarilor
unei
sa
motori
intra
fie
activitati
executata
sunt
insecortexul
actiune,
in
fizice
realizeaza
cortexul
saudorite.
nu
marimea
sensomotor
in
motor,
infunctie
incortexul
acest
foitei
celelalte
de
necesitatea
extern
saunecesari:
hotararea
individului,
program"
dezvoltate,
motor,
sustin
structuri
Programarea.
neuronii
in
formarii
mentionate
volitionala
cerebel
pe
sunt
amplitudinea
darbaza
motori
cuprinsi
aceasta
unui
Consideram
si
caruia
ain
prin
miscare
saintermediul
se efectueze
programare"
ramanetrunchiului
fara
miscarea.
scop.
conversia
cerebral.
130 unei
Programarea"
idei intr-o schema de
miscarii sau comanda centrala" este transmisa prin caile motorii descendente
(piramidale
si spre maduva catre motoneuronii medulari pentru executie.
extrapiramidale)
Acest program"
estespre centrii suprasegmentari care l-au creeat. Aceasta
retransmis
si inapoi
retransmitere,corolara",
numita este deosebit de importanta deoarece ea ramane in
descarcare
centrii respectivi
un (ramane in memoria cortexului), pe baza caruia SNC va
element
concret deca
referire
putea interpreta
corect
semnalele aferente venite de la periferie pentru ajustarea permanenta a
parametrilor
miscarii initial al miscarii.
cuprinsi
in programul
Executia. Teoretic se poate considera ca exista o variatie mare a posibilitatilor
activare secventiale
a unitatilor de
motorii care s-ar implica intr-un anumit tip de miscare. S-a
constatat,
ca
miscarea de
se fapt,
realizeaza
pe baza unor secvente stereotipe, de la maduva spre
muschi,
avand
o
specificitate clara si mereu aceeasi. Acest comportament specific al transmiterii
comenzii
maduva
muschi pentru
o miscare
data a fost numit program motor". El este rezultatul
interactiunii
dintre
activitatea de programare a centrilor suprasegmentari, retelele neuronale
medulare
feedback-ul
aferent.
Pesibaza
informatiilor aduse de feedback, precum si pe baza celor
senzoriale
vizuale si se perfectioneaza, se corecteaza, se adapteaza continuu
vestibulare - executia"
la conditiileconcrete
si
necesitatile
in care se realizeaza miscarea. Acesta continua
interrelatie
intre schema
de prin feedback, care se repeta cu o anumita frecventa,
miscare
si informatiile
venite
sfarseste
prin a
realiza
o invatare"
a retelei neuronale, miscarea devine mai economica deoarece
calea impulsului
nervos
se batatoreste", iar executia mai usoara. Este una din caile prin care se
naste abilitatea.
Etapele dezvoltarii controlului motor
Controlul motor se dezvolta de la nastere in 4 etape: mobilitate, stabilitate,
mobilitate
controlata
si abilitate. Pacientul cu deficit motor care urmeaza un program de
recuperare
va trece
mod obligatoriu
prininaceste 4 etape ale controlului motor.
este
Mobilitatea
capacitatea de a initia o miscare si de a o executa pe toata amplitudinea ei
fiziologica. Deficitul de mobilitate poate avea drept cauze hipertonia
(spasticitatea),tonic,
hipotonia,
dezechilibrul
redoarea articulara sau periarticulara.
este
Stabilitatea
capacitatea de a mentine posturile gravitationale si antigravitationale, ca si
pozitiile mediane ale corpului. Poate fi definita ca posibilitatea realizarii unei
contractii
simultane anormale,
muschilor din jurul articulatiei (cocontractie). Stabilitatea se realizeaza
in
doua
moduri:
- integritatea reflexelor tonice posturale de a mentine o contractie musculara in
zona de scurtare
a gravitatiei fie contra unei rezistente aplicate de
muschiului
fie contra
kinetoterapeut;
- cocontractia inseamna contractia simultana a muschilor din jurul unei articulatii
ceea ce creeaza
stabilitatea
in posturile de incarcare si face posibila mentinerea corpului in pozitie
dreapta.
Mobilitatea
reprezinta
controlata
abilitatea de a executa miscari in conditiile oricarei posturi
de incarcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau de a rota
capul
si trunchiul
in
jurul axului
longitudinal
in timpul acestor posturi.
Exista si un stadiu intermediar, este asa zisa activitate static - dinamica" in care
portiunea
proximala
a unui
se
timp
cetrunchiului
portiunea
lui distala
este
corpului.
dezvoltarea
Exemplu:
unei segment
abilitati
in pozitie
de roteaza,
unipodala
utilizare ina rotarea
amplitudinii
functionale
pretinde
de un
miscare
fixata
greutatea
deosebit
stabilitatii
- promovarea
proximale
obtinerea
atat prin
inMobilitatea
control
articulatiile
cat
cat
unei
si
unor
si al
forte
inatat
echilibrului.
cele
reactii
controlata
musculare
aldistale.
de echilibru;
necesita:
la limita disponibila de miscare;
este
Abilitatea
ultimul nivel si cel mai inalt al controlului motor, putand fi definita ca
manipularea si explorarea mediului inconjurator". Cu alte cuvinte, in timp ce la
nivel proximal
131
membrele prezinta o stabilitate dinamica care le ghideaza membrul, partea

lor distala
maresi actiune. Abilitatea este deci capacitatea de a misca
libertate
de are
miscare
segmentele
afara
posturii
sau in
a locomotiei.
*
In special membrul superior este segmentul cu cele mai mari necesitati si
posibilitati
de abilitate se poate vorbi si in cazul altor segmente.
abilitate,
totusi despre
3.3. Controlul muscular

Notiunea de control muscular se refera la abilitatea de a activa un grup limitat
de unitati
motorii
ale unui singur muschi fara a fi activati si alti muschi". Controlul
nu
implica
insainhibitie
si
capacitatea de
pentru ceilalti muschi vecini, acest proces facand
parte
din
ceea
ce
se
numeste coordonare. Controlul este un act constient orientat in mod special
spre
o activitate.
Unpoate fi executat decat de catre un individ relaxat care
adevarat
control nu
realizeaza in
contractia
muschilor
parametrii sai fiziologici. Orice comanda pentru o contractie puternica
aseunui
muschi
nu decat in cazul unei engrame realizata prin repetitii, pe baza
poate
executa
unor procesecare
deimplica excitatie pentru muschii efectori si inhibitie pentru cei din
coordonare,
vecinatate.
Controlul unui muschi se refera deci la realizarea contractiei acestuia, adica la
realizarea Recrutarea
unei
forte musculare.
de unitati motorii se face nu cu referire la intregul
muschi,
ci
pentru
fiecare subdiviziune a lui. Motoneuronii acestor subdiviziuni actioneaza fie pe forta
fie
pe miscare.
Aceasta
arata ca modul de coordonare al muschiului este diferit in functie de scop
fie pentru
forta fie
pentru
miscare.
M
In kinetoterapie problema controlului muschilor individuali are o mare importanta

in
etapein patologia neuromotorie. Educarea sau reeducarea muschilor
aleprimele
recuperarii
mobilizatori
reprezinta
un proces care
cere o participare activa si intensa din partea pacientului, precum si
oconcentrare
capacitate pe
de parcursul intregii miscari ce i se cere. Exista cateva metode utilizate
pentru
antrenarea
controlului
muscular:
- stretch
- realizeaza
reflexulcontractia muschiului al carui tendon a fost intins repede. Acelasi efect
il putem obtine printr-o electrovibratie sau mecanovibratie de 200 Hz.
- tehnicile de facilitare proprioceptive
ce se utilizeaza in cazul in care tulburarile de neuroni motori
centrali raspund pozitiv la exercitiile de facilitare prin care cream
supraimpulsuri
la Facilitarea
o cale
interneuronala ladealta.
trebuie sa functioneze dupa modelul: cu cat este
mai
intensa,
cu
atat este nevoie de un mai mic control volitional".
- excitatia
(metoda
cutanata
Rood) se realizeaza prin atingerea, perierea tegumentului de deasupra
muschiului antrenat. Este o metoda de facilitare exteroceptiva care intareste
stretch reflexul
promovand
controlul muschiului afectat.
fara
muschiului.
opusa
ales
Aceasta
sa
execute
a
atunci
realiza
miscarii.
electrostimulare
nu
cand
In
miscarea
mai
modul
Orice
pacientul
multefort
cel
din
dese
mai
5punct
mai
cauta
realizeaza
contractii
simplu
intens
desavedere
aceasta
intre
va
prin
intr-o
declansa
excitatii
prin
motor.
sedinta
constientizare
comanda
Pentru
o electrice
raspandire
pentru
avoluntara
ajuta
fiecare
sedeface
amedie
pacientul,
excitatiei
muschi.
printr-o
infrecventa
siDupa
foarte
lamental,
alte
2* activarea imaginativa
este
concentrarea
pacientului
asupra
actiunii
unui
muschi
inritmul
plan
kinetoterapeutul
usoara
grupe
contractiilor
3cerand
necesara
-mijloace
electrostimularea
contractii
antrenarea
de
rezistenta
pacientului
omuschi;
intuitive;
scurta
este
stimulate.
perceptiei
va
pauza.
neuromusculara
folosipentru
Tot
contractiei
timpul
inseamna
un muschi
se vaconstientizarea
controla
la nivelul
sa punctului
132
nu fie
fenomenului
implicati
motor si
poate
de
alticontractie
muschi.
fi utila maia
Facilitarea 2
Acest concept definit de Sherrington este foarte important in mediile de
kinetoterapie
si este de facilitare care la randul lor reprezinta
legat exclusiv
de tehnicile
modalitatile
de Stimulii
aplicare specifici
ale
acestui
concept.
transmisi motoneuronilor alfa determina o salva
de impulsuria de
descarcare
acelor motoneuroni responsabili ai actiunii comandate. De fapt
este un proces
de care asigura engrama, miscarea coordonata. Stimulii
selectie"
neuronala
excita subliminal
si alti in asa numita zona subliminala marginala".
motoneuroni
din vecinatate,
Stimulul facilitator" reprezinta o excitatie suplimentara venita indiferent de
care va
realiza siunde,
recrutarea
motoneuronilor alfa din zona subliminala marginala,
activandu-i.
Orice excitatie care, din contra, va determina o scadere a descarcarilor
motoneuronilor
activi, va fi considerata stimul inhibitor'*.
plasandu-i
in zona subliminala,
Organismul foloseste continuu acest proces de facilitare fara ca noi sa realizam
in
modaceasta
constient.
Procesul de facilitare poate avea ca mecanism si scaderea rezistentei la
adica
scadereaexcitare,
pragului de
excitabilitate. Si aceasta tot facilitare este.
Fenomenul de facilitare prin care se creste excitabilitatea neuronilor si se
creste nivelul
descarcarilor
neurale este utilizat de cateva decenii in cadrul unor tehnici kinetice
speciale
- tehnici
de facilitare
- cu scopul de a creste forta musculara in muschii slabi care fac dificile
sau imposibile
anumite
miscari voluntare.
Invers, pentru musculatura spastica unde excitabilitatea este peste normal se cauta
scaderea
acesteia
si a descarcarilor motoneuronale prin tehnici de inhibitie (de facilitare a
inhibitiei).
in general procesul de facilitare se adreseaza fie periferic, deci asupra
motoneuronilor
alfa,motoneuronii
fie
la nivel central,
influentand
corticali.
In prezent se cunosc si chiar se utilizeaza o multitudine de tehnici de
facilitare
ce sunt in mediile kinetoterapeutice. De fapt exista 5 moduri
promovate
si experimentate
de
promovare
a
procesului
de facilitare:
Mecanismele de originesunt
periferica
obisnuitele tehnici neuro-proprioceptive de
facilitare. Au la baza procesele de sumatie spatiala si temporala.
Multitudinea de excitatii venite catre motoneuronii din coamele anterioare
medulare,
atat
la periferie,
cat si de
la de
centrii superiori, maresc recrutarea neuronala si cresc
frecventa descarcarilor
neuronale.
Urmarea este recrutarea suplimentara de unitati motorii (sumatia
spatiala) ritmului
care duce(frecventei)
la
cresterea
de descarcare a unitatilor motorii (sumatie
temporala).
in activitatea
obisnuita
mecanismele
de facilitare actioneaza continuu.
Exemplu
: simpla atingere cu mana a unei greutati care trebuie ridicata insemna
impulsuri
suplimentare
de prehensiune puternica. Tehnicile proprioceptive de facilitare se
utilizeaza
tocmai o forta musculara eficienta pentru mobilizarea unui segment, deci
pentru
a recastiga
pentru a reface
controlul
motor. Tehnicile inhibitorii urmaresc din contra diminuarea
excitatiilor care
cresc motorii.
excitabilitatea
unitatilor
excitatiilor,
Valoarea
centrala
motoneuronii
Stimularea
de
excitatiilor
cia din
pentru
excita
zona
facilitatorie
poate
asau
se
subliminala
ajunge
inhiba
fi chiar
prin
periferica
motoneuronii
insiea
zona
sub
la descarcari
activa
pragul
nu urmareste
alfa.
de
subliminal,
descarcare
de
Cumotoneuroni,
alte
sa creasca
dar
cuvinte
(facilitare)
sa aiba
adica
atat
input-ul
efect
sau
de
sa mult
realizeze
alaturi
facilitator
invers,
inde
din
zona
Lloyd
multitudinea
miscarea.
comanda
muta"
aceasta
subliminala
a stabilit
doua
(inhibitie).
legi
importante
ale mecanismului
de facilitare:
Kinesiologie.Stiinta
miscarii
, Editura
Medicala,
Bucuresti.
2 Sbenghe T. (2002):zona
A
- durata intre doi stimuli periferici a" si b", pentru a se suma si a da raspuns
trebuie sa fie sub
10 msec.;
excitatia facilitatorie nu trebuie sa fie unica ci sustinuta prin mai multe salve de
impulsuri
(de
aceea se
prefera tapotarea
sau vibrarea pe corpul muscular ca tehnica rapida si
simpla). Mecanismul periferic prorioceptiv se refera la stimuli care pleaca din
receptorii
proprioceptivi:
fusul muscular, aparatul Glogi
si receptorii articulari.
Practica a dovedit ca cel mai important este fusul muscular ca loc de producere a
excitatiilor
facilitatoare
sau inhibatoare. Aparatul Golgi de tendon, desi are efecte
inhibitoare
se declanseaza
doar
atunci cand
stimularea este puternica si brusca in muschi, ceea ce de fapt nu
este intotdeauna
cazul
in mecanismul facilitator. Proprioceptorii articulari sunt importanti mai ales
prin
implicarea
posturii
ca element facilitator sau inhibator. Deci rolul important al facilitarii la
nivelul
articulatiilor
este
revelator
la inceputul miscarii, in continuare ea este reglata la nivelul fusului
muscular.
Comanda motorie - vezi figura 10 - (A) - de la cortex - are nevoie pentru a angrena
raspunsulde comanda (B) - de la fusul muscular. Amandoua, luate separat,
muschiului
sunt comenziDar prin asocierea celor doua comenzi (intai prin cea periferica - B =
insuficiente.
prin intinderea
brusca
a fusului, urmata de comanda voluntara - A) va declansa comanda motorie
(C) pentru amuschiului
realiza
contractia
agonist, adica cel intins. Amplitudinea si rapiditatea
intinderii muschiului
determina
marimea facilitarii. Concomitent se produce un proces de inhibitie pe
antagonisti.
Daca intinderea este lenta si mentinuta obtinem efecte inverse, de relaxare
musculara.
Acest
mecanism
reuseste despasticizari
cu ajutorul posturilor fixe prelungite care intind
muschii
spastici
si
scad descarcarile motoneuronale. Producerea durerii se traduce prin reflexul de
retragere,
reflex desi promptitudinea acestui reflex este conditionat de inhibitia
aparare. Puterea
(relaxarea)
antagonistilor, respectiv a extensorilor atunci cand se lucreaza pe flexie. Asa,
spre
exemplu,
provocarea
la spasticii hemiplegiei a unei dureri in talpa se va solda cu contractia
flexorilor
plantari sidorsali.
relaxarea flexorilor
133
Mecanismul stimularilor
. Utilizarea
cutanate
stimularilor cutanate in procesul de facilitare
se datoreaza Margaretei Rood - metoda ii poarta numele. Este vorba de stimulari
usoare
mecanice
sau/si termice
asupra pielii. in timpul periajului pielii, de deasupra muschiului
de stimulat, se produce intinderea muschiului subiacent, adica se produce tot

oproprioceptiva.
reactie
Parerea altor neurofiziologi este ca excitatia tegumentara
exteroceptiva
ajunge
pe iar de aici pleaca comanda catre unitatile motorii
caile
sensibilitatii
la cortex,
medulare
Daca metoda Rood, prin periaj, ar actiona prin ambele mecanisme am asista la ceea
ce numim stimulilor", conditie ideala pentru mecanismul facilitarii. Cert
suprapunerea
este ca metoda este
eficienta.
Mecanismul reflexelor cap-gat-corp si reactiile de echilibru vestibulare.
Acest
mecanism de facilitare este deosebit de complex, cu o eficienta practica importanta.
Se considera ca miscarile pasive ale capului declanseaza o serie de excitatii
la nivelulgatului, iar raspunsul la aceste excitatii ar fi:
musculaturii
- aparitia stretch reflexului in muschii intinsi;
declansarea
unor scheme de miscari simetrice sau asimetrice in membre,
scheme
preexistente
asemanatoare engramelor de miscare;
raspunsuri
variabile de echilibru prin schimbarea raportului pozitiei capului cu
corpul.
Cel care s-a folosit cel mai mult de mecanismul reflex cap-gat-corp este Bobath si
metoda
ii
poarta
numele.
Mecanismele facilitatorii
au fost intuite
centrale
si aplicate de Brunnstrom. Metoda ii
poarta numele. Facilitarea centrala este, in opinia lui, o alternativa sau un
ajutor al stimularilor
periferice.
Utilizarea unei forte maxime voluntare pe musculatura normala
reprezinta deoarece
o facilitare
centrala",
zona stricta centrala corespunzatoare grupului muscular in
efort iradiaza
si
cuprinde
in procesul
de excitatie si teritoriul musculaturii slabe, de unde vor
pleca spre
maduva Cu alte cuvinte efortul intens al musculaturii puternice
stimuli
facilitatori.
faciliteaza
celuilalt
dincontractia
lantul cinematic respectiv. Utilizarea unor scheme motorii preexistente,
astereotipe
unor secvente
de miscare va permite, totodata, antrenarea si a musculaturii slabe
din acelasi lant
cinematic.
: facilitarea
Exemplu
muschilor dorsoflexori ai piciorului se realizeaza cu genunchii flectati
si
nicidecum cu genunchii exdnsi.
in utilizarea mecanismelor facilitatorii centrale un rol important il au sinergiile ca
tehnica
dese bazeaza pe faptul ca daca un singur muschi din cadrul unei
facilitare,
care
sinergiide
este
activatcare
tot intra in respectiva sinergie va fi activat. O alta modalitate
grupul
muschi
eficientamecanisme
in cadrul este utilizarea organelor de simt, vaz si auz (in special) ca
acestor
stimuli suplimentari
facilitatori,
introdusi in metodologia tehnicilor de facilitare.
Mecanismul educatiei motorii 99 sau
. Acest
al feedback-ului
mecanism implica atat o
informatie periferica cat si un raspuns central, postulat ce sta de fapt la baza
intregului
Dupa
cumcontrol
am maimotor.
mentionat atat controlul motor cat si coordonarea necesita
prezenta
feedback-ului
senzitivo-motor.
Substratul fenomenului de facilitare il reprezinta suprapunerea
stimulilor
care
vor
fi un numar suficient de unitati motorii ce vor realiza contractia
capabili sa antreneze
musculara,
adica biofeedback-ului facilitator sau inhibitor foloseste stimulii
miscarea.
Tehnica
ambii) care
cortexului
fievor
starea
asigura
de slabiciune
controlul motor
a muschiului
voluntarfie
constientizand
cea de spasticitate,
prin
in
auditivi
sau
vizuali
(sau
informarea
consecinta
comanda
corticala
orientand
permanenta
in sensul
a dorit.
3.4. Coordonarea
Tehnicile F.N.P. n recuperarea kinetica a bolnavilor cu afectiuni degen erative ale coloanei vertebrale Vasile ncotan
Este procesul ce rezulta din activarea unor scheme de contractii ale mai multor
cu si secvente apropiate, precum si cu inhibitii simultane ale tuturor
forte,muschi
combinari
celorlalti
scopul demuschi
a realizaino actiune voluntara sugerata. Orice miscare coordonata
presupune
135
control si echilibru. Pentru a avea o actiune coordonata trebuie ca toate

elementele
mecanismului
neuromuscular
sa fie eficiente. Miscarea coordonata depinde de o corecta
contractiedea omuschilor
agonisti,
relaxare simultana a antagonistilor si o contractie a
sinergistilor si stabilizatorilor
(cocontractia).
Coordonarea unei actiuni musculare este sub controlul cerebelului si este
intr-o extrapiramidal, printr-un antrenament sustinut. De fapt
engramafixata
in sistemul
engrama
nu estepreprogramata
altceva
decat o schema
a unei activitati musculare. Se stie ca un exercitiu, o
miscare,
obligata
sa se produca contra unei rezistente declanseaza cocontractiile stabilizatorilor, ale
sinergistilor
a
musculaturiisicontrolaterale
sau la distanta. Aceasta raspandire a excitatiei ar face
total
incoordonata
miscarea, ba chiar ar anihila-o. Engrama trebuie sa blocheze aceasta imprastiere a
excitatiei
inainte dechiar
a ajunge la nivelul motoneuronilor medulari din cornul anterior.
Evident ca in prezenta unei rezistente importante engrama trebuie sa
realizeze
inhibitia
raspandirii
excitatiei
deoarece va fi necesar sa intre in activitate in ordine:
agonistii, sinergistii,
stabilizatorii,
antagonistii si controlateralii. Activitatile noastre obisnuite sunt
programate
prin engrame, impulsul circula pe cai batatorite" si ele se utilizeaza
existenta acestor
automat
de noi
atunci cand
este nevoie. Orice astfel de activitate pe care incercam sa o controlam
voluntar
multmai putin perfecta; va avea tendinta sa actioneze sub impulsul
mai
lentava
si fi
chiar
automat.
este
ca nuExplicatia
putem sa monitorizam o data decat o singura actiune musculara.
Schemele programate,
automatizate
se formeaza prin repetitii de-a lungul copilariei, se intretin prin
utilizareatot
lorprin
si seantrenament
pot
reforma
in cazul in care au fost pierdute prin boala.
Se apreciaza ca este nevoie de un minimum de 20.000 - 30.000 de repetitii
cu formarea unei engrame. Performanta de varf se
acuratetevoluntare
pentru afacute
incepe
atinge
insa doardedupa
cateva milioane
repetari. De abia peste circa 30.000 de repetari incepe
automatizarea
coordonarii.
Coordonarea nu se poate realiza decat in prezenta stimulilor senzitivi
proprioceptivi,
exteroceptivi
tactili si a celor senzoriali (mai ales vizuali). Coordonarea cuprinde,
asa cum
vazut, nuexcitatorii de realizare a contractiilor si miscarilor ci si
numai
comenzile
comenzile
inhibitorii desi miscarilor inutile. Desi atat de importanta inhibitia nu
blocare
a contractiilor
poate si
fi simultan,
antrenata ea se formeaza in timpul repetitiilor, uneori prin comanda
direct
excitatorie,
masura
ce miscareape
dorita
se slefuieste tot mai mult.
Odata engrama creata si fixata scapa de sub actul nostru voluntar si trece intr-un
domeniu
reflex
unde ea se desfasoara cu usurinta si acuratete.
A invata" coordonarea, pentru a ajunge la engrama miscarii, nu este deloc usor,
pericolul
vine din
invatarea posibil defectuoasa formand engrame incorecte. Coordonarea
trebuie privita
o complexa decat abilitatea, deoarece coordonarea se refera: la
activitate
multcamai
intreg membrul
respectiv,
la doua membre simetrice, la doua membre homolaterale (mana,
picior), la trunchi
(intotdeauna
in asociere cu membrele) si in ultima instanta la corpul intreg.
inhibitia
Repetarea
in
Unconditia
siefort
asigura
frecventa
muscular
unei
coordonarea
incarcari
a unor
intensactivitati
determina
perfecta
a corpului
fara
a miscarilor
o legatura
in
iradiere
sprijin
cu
care
a (ex.
activitatea
impulsurilor
executa
in ortostatism),
efortul.
de in
baza
SNC
De
engramata,
trebuind
aici
ceea ce
3.4.1.
Incoordonarea
posibile
rezistente
dinceea
ce
duce
timpul
sa
afecteaza
Factorii
invinga
a)
b)
c)
la
accidente
crescute
incoordonari.
efortului.
care
fata
contribuie
de capacitatea
la perturbarea
musculara
coordonarii:
duce136
la incoordonare.
d) in starile de anxietate se produce o mare raspandire a excitatiei in SNC.

. Acelasi
e) lucru in starile emotionale, starile de excitabilitate crescuta maresc
incoordonarea.
Durerile,
f)
ca si cresterea stimulilor senzitivi periferici maresc iradierea excitatiei.
g) Oboseala este principalul si cel mai obisnuit dusman al coordonarii.
h) Inactivitatea fizica, respectiv scaderea utilizarii zestrei" de engrame.
Lipsa repetitiilor sistematice duce la pierderea coordonarii unei activitati.
Pierderea
coordonarii
prin motivele de mai sus nu inseamna patologie.
Patologia
isi are
coordonarii
sediul in leziunile cerebelului care asigura controlul miscarilor.
Clinica a conturat o serie de semne caracteristice patologiei coordonarii. Acestea
sunt:
- ataxia = pierderea stabilitatii posturale, perturbari in initiere si realizarea miscarii;
- adiadocokinezia = imposibilitatea realizarii miscarilor rapide alternante;
- disimetria = incapacitatea de a estima amplitudinea de miscare pentru o anumita
- actiune;
disinergia = descompunerea miscarilor prin ruperea miscarilor voluntare ale
unei actiuni sale;
in
componentele
- tremor = tremuratura a membrelor cand se incearca executia unei activitati;
- tremuraturi neintentionate care apar in repaus;
- nistagmus = miscari involuntare ale globilor oculari;
- disatria = tulburari de vorbire;
- miscari coreiforme = miscari neregulate, bruste, cu rasuciri fara scop;
- miscari atetozice = miscari continue, lente, aritmice;
- spasme = contractii involuntare ale unor grupe mari musculare;
3.4.2. Antrenarea si refacerea coordonarii
Antrenamentul pentru formarea unei noi engrame sau pentru refacerea uneia
pierdute
prin cateva
etape:trece
actiunea
a)
care urmeaza sa fie engramata trebuie dezmembrata (desintetizata) in
partile
componente
sau cel putin in parti suficient de simple pentru a putea fi invatate
corect.
Aceasta
idee
este
baza
viitoare
engrame, deoarece se va antrena cu rabdare, fiecare particica din
activitatea
finala,
care
poate fi
corect executata. Desintetizarea actiunii trebuie sa coboare pana la
nivelul
miscarilor
care
se pot
realiza. Este un proces lent, cu urmarirea atenta nu numai a executiei, ci
si a senzatiilor
resimtite
in timpul ei. Se antreneaza cu rabdare prin sute si mii de repetitii aceeasi
miscare.
in acelasi si cu celelalte subunitati ale actiunii dezmembrate.
mod
se procedeaza
Initial, in aceasta etapa, pacientul nu va putea monitoriza decat o singura
componenta.
Acesta
trebuie sa-si
observe corectitudinea
executiei respectivei componente, sa realizeze
tot
ce
se-ntampla
la nivelul executiei, sa receptioneze si sa-si analizeze toate semnalele primite de la
acest nivel.
Pentru o miscare neantrenata (dar nu noua) este nevoie de cel putin 500 msec.
pentru
a miscarea
o siin
executa
volitional
aspre
oexecutie.
sesiza
indeoarece
toata
complexitatea
ei.repetitii,
se
dusmanul
aparitia
instalarea
parcurge
Odata
greselilor
oboselii.
oricarei
drumul
Procedura
coordonari,
inteleasa
automatizare.
este
Pentru
sisimpla,
realizata
aceasta
Dar
atrage
se fac
incepe
odata
antrenamentul
2-3-4
diminuarea
inmultirea
cu
aceasta
capacitatii
rapida
urmate
va
poate
fi aastfel
de
numarului
sa-si
de
pauza,
faca de
aparitia
antrenament
condus
apoib)
Pentru
incat
repetitii,
oboseala
o si
miscare
saduce
adica
se- evite
complet
la
noua sau mai deosebita, este nevoie de cateva secunde.
Tehnicile F.N.P. in recuperarea kinetica a bolnavilor cu afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale VasilePncotan
alte executii. Durata totala a antrenamentului va fi mai scurta preferandu-se

reluarea
sedintei
peste cateva
ore.
c) In momentul in care pacientul executa perfect miscarea antrenata fara vreo

cocontractie
a treptat efortul pentru acea miscare: viteza de executie si
altor muschi
se va creste
rezistenta la efort,
urmarindu-se
continuu acuratetea miscarii. Orice incorectitudine se va regasi mai
tarziud)inSeengrama.
incep cuplarile subunitatilor rezultate din desintetizarea actiunii, subunitatii
mai sus.antrenate ca
Cuplarea da nastere unei noi miscari mai complexe, care va fi tratata in
acelasi
mod Se
ca va reusi realizarea a 3-4 subunitati pe secunda.
subunitatile
initiale.
Apoi, dupa automatizarea unei prime cuplari se trece la o alta cuplare, superioara
care ca
deabilitate,
asemenea va fi antrenata in acelasi mod. Performanta va creste la 56-7 subunitati pe
secunda.
Cu fiecare noua introducere de alta subunitate, din nou viteza de executie va trebui
redusa ca parametrii vor incepe sa fie recrescuti in etapa urmatoare a
si rezistenta,
antrenamentului.
In acest mod, din treapta in treapta, realizam engrama care se va forma in
sistemul Evident ca rolul principal il va juca complexitatea actiunii pe care
extrapiramidal.
vrem sa o fixam.
Intre precizia unei actiuni si viteza ramane permanent un antagonism. Din acest
motiv,
dupa complete, antrenamentul se realizeaza prin executia treptata a
realizarea
engramei
actiunii
regimsi rezistenta) trebuind sa ramana tot timpul in limita preciziei de
de
efort in
(viteza
executie.
Dupa cum se stie metodele bazate pe facilitare se bazeaza pe raspandirea
la a crea o stimulare cat mai importanta si o executie
diversi excitatiei
receptori de
pentru
motorie cat mai
performanta.
Se poate spune ca tehnicile de facilitare crescand difuz activitatea neuronala
determinadeoarece
si
incoordonare,
nu realizeaza intotdeauna zidul" de inhibitie necesar
coordonarii.
in
acest
context subliniem importanta realizarii acesteia, deoarece este singura cale pentru a
realiza o miscare
performanta
si cu o coordonare corespunzatoare. A se realiza o excitatie fara a
realiza
in acelasi
timp
si
o inhibitie,
coordonarea
ramane doar un deziderat.
A
3.5. Tehnici FNP generale
Inversarea lenta si inversarea lenta cu opunere (IL si ILO) IL - reprezinta contractii

concentrice ritmice ale tuturor agonistilor si antagonistilor dintr-o schema de
miscare, pe toata
amplitudinea,
fara pauza intre inversari; rezistenta aplicata miscarilor este
maximala
(cel mai ce
mare
nivel al rezistentei
lasa ca miscarea sa se poata executa).
Prima miscare (primul timp) se face in sensul actiunii musculaturii puternice si apoi
(timpul
2) peprin
musculatura
slaba,
determinandu-se
inslaba;
acesta in
fel
un efect
slabi.
Exemplu.
Musculatura
contrapriza
extensoare
apucare
a cotului
dinspreeste
lateral
partii
acest
distale
caz facilitator
tehnica
a bratului
ILpe
se muschii
incepe
si priza
pe
pe
muschii
Pozitia
partea
antebratului,
pacientului
2Timpul
(T2):
Flexia
1initiala
flexori:
(TI):
Pacientul
sa
cotului,
incotului:
extinda
treimea
(P.L):
aTehnici
asezat;
Kt-ul
cotul,
i se
distala.
schimba
cere
kinetoterapeutul
Kt-ul
pacientului
contreaza
priza,
pesapartea
(Kt-ul)
miscarea.
flecteze
posterioara
homolateral
cotul,
137 Kt-ul
a antebratului:
decontreaza
pacient,
miscarea.
i Timpul
se cere
Floraanterioara
D.
(2002):
de
baza
in
kinetoterapie
, Editura
Universitatii
din realizeaza
Oradea.
3Extensia
Tehnica IL se bazeaza pe: , .
i. }... .J^W.
legea "inductiei succesive" a lui Sherrington; o miscare este facilitata pe
slab contractiei pe musculatura normala" - fara pauza;
dacamusculatura
succede imediat
rezistenta la miscare determina o influenta inhibitorie a reflexului Golgi
asupra
motoneuronului
muschiului care se contracta (flexorii cotului in acest exemplu) si
faciliteaza
prin agonistul (extensorii cotului);
actiune reciproca
actiunea inhibitorie a celulelor Renshow pentru motoneuronul alfa antagonist;
agonistii (muschii
extensori
in acest exemplu) se intind progresiv in timpul contractiei antagonistului,
si
ca urmare,
la (cand sunt maxim intinsi) vor fi facilitati prin impulsuri provenite
finalul
miscarii
de
la nivelul
muscular
(defusului
la receptorul secundar Ruffini).
A
In acest fel inversarea miscam (timpul 2, trecerea la contractia concentrica a

extensorilor
cotului)
gaseste acesti muschi pregatiti, facilitati, determinand o contractie mai
puternica
lor. Timpii
1-2 se potarepeta
sau se acorda pauza dupa numai acesti doi timpi, urmand a se
reluaseaceeasi
sau
trece latehnica
aplicarea unei alte tehnici.
ILO = este o varianta a tehnicii IL, in care se introduce contractia
izometrica
la miscari (atat pe agonist cat si pe antagonist).
sfarsitul amplitudinii
fiecarei
Exemplu:
Musculatura extensoare a cotului este slaba. in acest caz tehnica ILO se incepe pe
muschii
extensori:
Pozitia initiala
(P.I.):
Pacientul
asezat, cotul flectat; Kt-ul homolateral de pacient, realizeaza
contrapriza prin apucare a partii distale a bratului si priza pe partea posterioara
a antebratului,
treimea
dislala. in
TI: Extensia cotului: i se cere pacientului sa extinda cotul, Kt-ul contreaza miscarea;
Mentinerea
T2:
cotului (se realizeaza izometrie): i se cere pacientului sa tina contractia;
Flexia cotului, Kt-ul
T3:
schimba priza, pe partea anterioara a antebratului: i se cere pacientului sa flecteze
cotul, Kt-ul
contreaza
miscarea;
T4: Mentinerea cotului (se realizeaza izometrie): i se cere pacientului sa mentina
contractia.
Explicatie
neurofiziologica:
Datorita izometriei de la sfarsitul miscarii se declanseaza o recrutare de
motoneuroni
gama aiAstfel, fusul neuromuscular va continua trimiterea unor
muschiului respectiv.
influxuri
nervoase cu facilitator, desi apare reflexul Golgi, si intra in actiune
caracter predominant
celulele
care
incearcaRenshow,
sa blocheze
efectul facilitator.
in concluzie, IL inhiba contractia muschiului care face miscarea, spre sfarsitul
acesteia,
pregateste
muschiuldar
slab,
agonistul pentru o contractie mai eficienta.
Contractiile repetate (CR) - se aplica in 3 situatii diferite pe scala de evaluare a
fortei
musculare
0-5:
0 sau 1:se pozitioneaza in pozitie de
a. cand muschii schemei de miscare sunt de forta
segmentul
eliminare
amiscarii
actiunii
gravitatiei,
iar
musculatura
sa
fie
in zona
alungita
si
se
fac
ale
Este
opunere
relaxare;
respectiv;
agonistului;
foarte
ose
contractie
importanta
fac apoi
ultima
voluntare
intinderi
izotonica
sincronizarea
intindere
aparute
rapide,
este
pana
comenzii
insotita
iscurte
se
la nivelul
opune
ale
decare
agonistului,
ogolului
comanda
rezistenta
trebuie
defacuta
verbala
dupa
maximala.
forta
care
inainte
unde
ferma
se(Atentie
reia
de
se
de
afaceca
intinderi
rapide,
scurte
contractie
blocheze
efectua
astfel
pe
izometrie,
contractia
rezistenta
b. cand
c.
Exemplu
toata
cand
incat
ultima
muschii
amplitudinea
muschii
miscarea!).
pentru
maximala,
sa
aurmata
izotonica
contractia
muschiului
nuintindere
cazul
sunt
sunt
de
cu
trecandu-se
voluntara
de
c:Kt-ul
forta
miscare,
forta
Flexorii
realizeaza
24-5,
sa
sau
de
iar
seumarului
zona
3.
dar
din
insumeze
printr-o
loc
fara
"golului"
insunt
sa
loc
cu
usoara
efectul
slabi.
aiba
se
deaplica
forta.
opunere
o reflexului
forta
intinderi
Kt-ul
oegala
contractie
miotatic;
rapide,
realizeaza
peste izotonica
scurte.
tot. prin
PJ: Pacientul in decubit heterolateral, Kt-ul inapoia pacientului; realizeaza

contrapriza
pea trunchiului homolateral si priza pe partea anterioara a
partea
superioara
bratului,distala.
in
treimea
77: Flexia umarului: i se cere pacientului sa flecteze umarul;
72: Mentinerea pozitiei obtinute (se realizeaza izometrie): i se cere pacientului
sa mentina
contractia;
T3: I se cere pacientului sa relaxeze umarul (Kt-ul verifica prin intermediul
contraprizei
- sau corpul muscular - daca relaxarea s-a realizat);
palpand
tendonul,
T4: Extensii urmate de flexii, (Kt-ul realizeaza intinderi de mica amplitudine,
intinderile
spre iar revenirea din extensie, lenta); i se cere pacientului sa
extensie
sunt rapide,
relaxeze umarul;inainte de a incepe CR este bine sa se realizeze contractii
OBSERVATIE.
izotonice pe antagonista normala (sau aproape), pentru a facilita musculatura
musculatura
agonista,
slaba,
prin
inductie
succesiva.
- efectul reflexului miotatic;
- prin rezistenta ce se aplica miscarii, se faciliteaza neuronii gama si ca urmare
aferentele
primare
ale fusului vor conduce la recrutari de motoneuroni alfa
suplimentari;
- facilitarea prin comenzile verbale care maresc raspunsul prin sistemul
reticular activator.
Secventialitatea pentru intarire (SI)
Se realizeaza atunci cand o componenta dintr-o schema de miscare este slaba.
Se executa izometrica
o
contractie
maxima in punctul "optim" al musculaturii puternice normale;
ce aceastaodata
contractie izometrica s-a maximalizat, se mentine aceasta izometrie
adaugandu-se
contractia izotona (impotriva unei rezistente maximale) a musculaturii slabe
(vizate)
Punctul optim pentru crearea superimpulsului variaza: in general, pentru
muschii
flexori,iar
este
in zona medie,
pentru extensori in zona scurtata.
Muschii flexori
Exemplu:
ai cotului stang
sunt slabi.
P I: Pacientul asezat, bratul flectat la 30, antebratul sprijinit pe masa; Kt-ul
homolateral
de prize pe partea anterioara a bratului, in treimea
pacient,
realizeaza
distala
si pe
partea
anterioara
a antebratului,
in treimea distala.
77: Mentinerea bratului (se realizeaza izometrie): i se cere pacientului sa
flecteze
cotul; si
72:mentinerea umarului.
Flexia cotului
- aceasta tehnica se bazeaza pe fenomenul iradierii de la nivelul
motoneuronilor
activati ai
musculaturii
puternice-normale
(superimpulsul creat de izometrie), spre
motoneuronii
musculaturii slabe;
- cresterea recrutarilor de motoneuroni alfa si gama datorita rezistentei
facilitarea prin comenzile verbale maresc raspunsul prin sistemul reticular
- aplicate;
activator.
Inversarea agonistica (LA);
Se executa contractii concentrice pe toata amplitudinea, apoi progresiv (ca
amplitudine)
se
introduce contractia
excentrica.
Exemplu: Muschii extensori ai genunchiului sunt slabi.
posterioara
77:
72:
Flexia
Pacientul
6 se
genunchiului:
agenunchiului:
repeta
decubit
coapsei,
timpii
ventral;
initreimea
se
1-2
i se
cere
marind
Kt-ul
cere
pacientului
distala
pacientului
homolateral
treptat
si priza
sa
amplitudinea
sa
flecteze
de
faca
pe
pacient,
partea
ogenunchiul;
extensie
de
realizeaza
posterioara
miscare
de maximum
Kt-ul
pana
a spre
P.l: Extensia
gamb
distala
contreaza
15
completa
impinge
T3
--contrapriza
20;
4,ei,
5siextensie
-gamba
(Kt-ul
in
va
(in
miscarea;
treimea
contra
zavorarea
in
pe jos,
partea
miscarea.
provocand
genunchiului).
contractiaExplicatie
excentrica);
139 neurofiziologica:
- contractia excentrica, promoveaza si intinderea extrafusala si pe cea intrafusala ceea ceaferentelor

mareste fusale.
influxul
Atentie:
la muschii extensori posturali (tonici), contractia excentrica realizata in zona
alungita
va in aferentele secundare ale fusului si, deci influente inhibitorii
declansa
impulsuri
musculare
(nuexcentrice
se
fac
contractii
pe muschii ce asigura ortostatismul);
- cresterea recrutarilor de motoneuroni alfa si gama datorita rezistentei aplicate;
- facilitarea prin comenzile verbale care maresc raspunsul prin sistemul reticular
activator.
3.6. Tehnici FNP
specifice 4 3.6.1. Tehnici pentru promovarea mobilitatii
4 Idem,
Ibidem.
Initierea ritmica (IR) se realizeaza atat in caz de hipertonie cat si in hipotonie. Se

realizeaza miscari lente, ritmice, mai intai pasiv, apoi treptat pasivo-activ si activ,
pe
intreaga a unei scheme de miscare.
amplitudine
in cazul in care exista o hipertonie care limiteaza miscarea, scopul este
obtinerea
relaxarii; IR
cand
exista
o hipotonie,
are ca scop initial mentinerea memoriei kinestezice si
pastrarea amplitudinii de
miscare.
Exemplu.Muschii flexori ai soldului sunt hipertoni, deci extensia soldului este limitata.
P.L:
Pacientul in decubit heterolateral; Kt-ul inapoia pacientului, realizeaza contrapriza
apucand
osul laterala, fixand bazinul, iar priza prin apucare de jos a partii distale a
coxal
in partea
coapsele
TI: Extensia soldului: i se cere pacientului sa se relaxeze si sa lase pe Kt sa realizeze
T2:
miscarea;
Flexia
soldului: i se cere pacientului sa relaxeze soldul. Se repeta de cate ori este
nevoie
TI - T2,
pana
se
relaxeaza
musculatura
(in cazul hipertoniilor) si/sau pana pacientul intelege ce
miscare i se va
cere.
Musculatura
este
facilitata prin intinderi alternative (in cazul hipotoniilor); se trece
apoi
la realizarea
miscarilor
pasivo-active (T3 - T4) si apoi active (T5 - T6): in timpul miscarilor
pasivo-active
comanda este "Misca-1 odata cu mine!"; Dupa ce miscarea se realizeaza activ, se
poate
trece tehnicii
la
efectuarea
IL. Explicatie neurofiziologica:
tonusului muscular
musculaturii
hipertone;al
- echilibrarea tonusului agonist-antagonist in timpul miscarilor pasivo-active;
- intinderea alternativa a agonistului si antagonistului determina influente
excitatorii hipotone;
in cazul in cazul musculaturii hipertone miscarile pasive se fac in
musculaturii
ritm lent (pentru
nu
declansa
reflexulamiotatic).
Rotatia ritmica (RR) este utilizata in situatii de hipertonie cu dificultati de
activa. miscare
Se realizeaza rotatii ritmice stg-dr., pasiv sau pasivo-activ (in articulatiile in
care
poate
SH miscare osteokinematica de rotatie), in axul segmentului,
si
CFse- in
care- exista,
lent,Miscarea
timp de aprox.10
sec.
pasiva de rotatie poate fi imprimata oricarei articulatii (chiar daca
prezinta
Se
genunchiul
asezat,
realizeaza
poatebratul
miscare
admite
contrapriza
este
si cotul
flectat
caosteokinematica
miscarile
flectate
apucand
si glezna
de
laantebratul
90,
supinatie-pronatie
dorsiflectata)
debratul
rotatie,
insprijinit
treimea
ci
sunt
doar
si
miscari
de
distala
cele
miscare
o masa;
dede
sirotatie
rotatie
priza
Kt-ul
artrokinematica
ale
prin
homolateral
apucare de
ade
aceasta
articulatie
nu
rotatie
genunchiului
osteokinematica.
Muschii
pacient,
palmei
metacarpiene);
(numita
conjuncta)
(pe
flexori
(atunci
si
ai -pumnului
Ex:
cand
articulatiile
sunt hipertoni
interfalangiene).
(deci extensia pumnului este limitata).
Exemplu:
Pacientul
P.I:
TI: Rotatia spre interior a pumnului; i se cere pacientului sa relaxeze si-1 lase sa-i T2:
mistespre
palma;
Rotatia
exterior a pumnului: i se cere pacientului sa relaxeze si sa i se miste
palma
opus; in I I sens
Se repeta TI - T2; se trece progresiv spre miscarea pasivo-activa la care comanda
este: "Misca
| palmaExplicatie neurofiziologica:
odata
cu mine!".
tonusului muscular
musculaturii
hipertone;al
- mecanoreceptorii locali, articulari si periarticulari, excitati de rotatie,
declanseaza inhibitia
motoneuronilor
alfa ai musculaturii periarticulare.
Miscarea activa de relaxare-opunere (MARO) se aplica in cazurile hipotoniei
musculare ce nu permite miscarea pe o directie.
Se executa astfel: pe musculatura slaba, in zona medie spre scurta, acolo
unde
exista
o fortao contractie izometrica. Cand se simte ca aceasta contractie a
"mare",
se executa
ajuns
maxima,
se o relaxare brusca (verificata de catre Kt, prin intermediul
solicita
pacientului
contraprizei),
dupa rapid o miscare spre zona alungita a musculaturii respective,
care Kt-ul executa
aplicand sirapide
catevain aceasta zona de alungire musculara (cateva arcuiri).
intinderi
Urmeaza cu
o rezistenta
contractie pe toata amplitudinea posibila.
izotonica
Muschii extensori
Exemplu.
ai soldului drept
sunt hipotoni.
P.I:
Pacientul in decubit heterolateral, membrul inferior drept usor extins; Kt-ul inapoia
pacientului, realizeaza contrapriza apucand partea latero-posterioara a osului coxal
si
fixandpriza
astfelse face prin apucare, la nivelul partii postero-distale a coapsei. 77:
bazinul;
Mentinere
(se
realizeaza izometrie);
comanda: "extinde soldul!"; Kt-ul contreaza miscarea;
Flexia soldului;
T2:
comanda: "relaxeaza!"; T3: Doua - trei arcuiri; comanda: "relaxeaza!";
T4:
Extensia soldului; comanda: "extinde soldul!" (Kt-ul opune rezistenta maximala).
OBSERVATIE:
Arcuirile se realizeaza cu accentuarea miscarii de flexie, pentru declansarea
reflexului miotatic. Miscarea este rapida.
- fenomenul de coactivare (facilitarea simultana a motoneuronilor alfa si
gama), atunci
candse executa in zona scurtata;
contractia
izometrica
activitatea
buclei gama creste datorita izometriei si ca urmare aferentele primare ale
fusului
vor
conduce la recrutari de motoneuroni alfa suplimentari;
- cand agonistii (muschii hipotoni) sunt maxim intinsi, receptorul secundar Ruffini
de la nivelul
fusului
muscular va trimite impulsuri facilitatorii;
- efectul reflexului miotatic in timpul intinderilor rapide;
- facilitarea motoneuronilor gama - in timpul contractiei izotone cu rezistenta
maximala.
Relaxare - opunere (RO) (tehnica se mai numeste "tine - relaxeaza" - traducerea
denumirii din engleza "Hold - relax").
Se utilizeaza cand amplitudinea unei miscari este limitata de hipertonie musculara;
este indicata
si
atunci
cand durerea
este cauza limitarii miscarii (durerea fiind deseori asociata
In
relaxarea
sa
de
RO
ambele
treaca
5-8
agonista
sec.
de
facuta,
variante
a
punctul
unei
in
se
izometrii
care
izometria
poate
initial
serepeta
va
de
dese
"lucra"
limitare
intensitate
va
izometria
executa
(se
a miscarii
face
maxima
de
in izometria)
mai
punctul
(contractie
multe
se va
decere
ori
pe
limitare
muschiul
sau
izotonica
pacientului
pacientul,
a miscarii;
care
a agonistului,
oface
in
relaxare
dupa
mod
hipertoniei).
Tehnica RO are 2 variante;
(din
mentinerea
activ,
fara
-considerat
lenta.
RO
miscarea
partea
rezistenta
antagonista
va
Odata
incerca
Kt-lui).
limitata
timp
muschiul
- in agonist).
care se va "lucra" (se va face141
izometria) pe muschiul hiperton;
Pentru a maximaliza intensitatea izometriei se cere pacientului "sa tina", adica nu

pacientulcuvao forta oarecare si Kt-ul se va opune, ci Kt-ul va impinge, (spre
impinge
contractia
excentrica),
desigur,
tinand
cont de forta actuala a pacientului. RO - antagonist: se realizeaza
izometria
muschiului contracturat.
Exemplu:
P.I.: Pacientul asezat, membrul superior abdus orizontal, pana la zona de limitare
bratul intr-o chinga sau asezat pe o masa); Kt-ul inapoia
testat(eventual
este suspendat
pacientului,prin
realizeaza
contrapriza
apucarea partii superioare a umarului, proximal de articulatia
scapulohumerala,
iar
priza pe
partea anterioara a bratului, in treimea distala.
77: Mentinerea pozitiei umarului (se realizeaza izometria adductorilor orizontali,
Kt-ul
incercand
sa-i abduca
orizontal bratul), comanda: "tine si nu ma lasa sa-ti misc bratul
spre
abductie
orizontala!";
72; Mentinere 7-8 sec., dupa care urmeaza comanda: "relaxeaza!"; Se poate repeta
T1-T2
ori (T2de
vacateva
dura cel putin cat TI).
RO - agonist: se face izometria muschiului care face miscarea sa fie limitata
P.I.: Aceeasi pozitie initiala ca mai sus, cu deosebirea ca priza Kt-lui este pe partea
posterodistala
a bratului.
TI: Mentinerea pozitiei umarului (se realizeaza izometria pe abductorii orizontali),
"tinecomanda:
nu ma lasa sa-ti misc bratul spre adductia orizontala!";
T2: Mentinere 7-8 sec., apoi urmeaza comanda: "relaxeaza!";
Se poate repeta T1-T2 de cateva ori (T2 va dura cel putin cat TI).
Pentru RO antagonist:
- cu cat durata de aplicare a izometriei antagonistului miscarii limitate (muschii
contracturati)
este
mai
mare si repetarile
acesteia intr-o sedinta mai numeroase, cu atat apare mai
repede
oboseala
unitatilor motorii la placa neuromotorie si tensiunea muschiului scade (se
relaxeaza);
- descarcarile celulelor Renshow, scad activitatea motoneuronilor alfa ai muschiului
respectiv (ai
muschiului
antagonist - hiperton);
- comanda verbala ferma influenteaza centrii superiori.
Pentru RO agonist:
- izometria pe muschii care fac miscarea limitata (agonistii) determina un efect de
inhibitiepentru antagonist;
reciproca
OBSERVATIE:
- recrutarea de noi motoneuroni pentru agonist, crescand astfel forta agonistului.
- RO aplicata unor muschi posturali extensori nu determina efecte inhibitorii.
Relaxare - contractie (RC) se realizeaza in caz de hipertonie musculara. Se aplica
numai
antagonistului,
adica celui care limiteaza miscarea (vezi tehnica RO); este mai
dificil
aplicat in
caz de de
durere.
La punctul de limitare a miscarii se realizeaza o izometrie pe muschiul hiperton si
izotonie
inceput
cazul
realizata
prin
Mentinere
Pacientul
apucare
articulatiilor
rotatia
executata
fixand
decubit
(se
sejos
bazinul
face
realizeaza
lent
ce
a partii
heterolateral,
nu
pasiv,
sicu
prezinta
peodistale
toata
izometrie),
apoi
chinga,
miscare
pasivo-activ,
amplitudinea
asoldul
coapsei
iar Kt-ul
dupa
osteokinematica
extins,
sicare
inapoia
cu
activ
degenunchiul
cealalta
urmeaza
miscare
sipacientului,
chiar
mana
de
comanda
activ
flectat
rotatie
apuca
cu
realizeaza
la-din
rezistenta;
"flecteaza
90,
vezi
gamba,
articulatia
contrapriza
tehnica
priza
in
concomitent
ode
respectiva
desigur
RR
RC
cu
treimea
Exemplu:
PI:
TI:
osoldul!";
este
-,mana
se
tehnica
vaca
distala.
aplica
(la
in
Flexorii
doarsoldului
imprimand
sunt hipertoni,
pasiv miscarea
deci izometria
de rotatie).se aplica pe flexie.
T2: Mentinere (se continua izometria pe flexie) + rotatia interna a soldului, apoi
comanda:
"flecteaza
soldul"; (Kt-ul realizeaza rotatia interna pasiva a soldului);
T3: Mentinere (se continua izometria pe flexie) + rotatia externa a soldului, dupa care
urmeaza
comanda:
"flecteaza soldul!"; (Kt-ul realizeaza rotatia externa pasiva a soldului);
seT4repeta
- T5
T2 - T3.
T6: Mentinere (se continua izometria pe flexie) + rotatia interna a soldului, dupa care
urmeaza
comanda:
"flecteaza si roteaza intern soldul!";
77: Mentinere (se continua izometria pe flexie) + rotatia externa a soldului, dupa
care urmeaza
comanda:
"flecteaza si roteaza extern soldul!"
T8: Relaxare
- izometria antagonistului care realizeaza limitarea miscarii (muschii
contracturati)
la la nivelul placii neuromotorii si ca urmare tensiunea
oboseala
unitatilorduce
motorii
muschiului
scade;
Golgi determina impulsuri inhibitorii autogene;
- excitarea circuitului
- descarcarile celulelor Renshow, scad activitatea motoneuronilor alfa;
- receptorii articulari excitati de miscarea de rotatie, au rol inhibitor pentru
motoneuronii
(rotatia
are efectalfa
de relaxare pentru muschii periarticulari).
Stabilizare ritmica (SR) - este utilizata in limitarile de mobilitate date de
contractura
musculara,
durere sau redoare postimobilizare. Se executa contractii izometrice pe
agonisti
si
pe
antagonisti in punctul de limitare a miscarii; intre contractia agonistului si cea a
antagonistului
nu (cocontractie). Tehnica are doua variante ce se executa in
se permite relaxarea
ordine:
este (mai simplu de efectuat de catre pacient) urmata alternativa.
variantaprima
simultana
de varianta
Comanda verbala este: "tine, nu ma lasa sa-ti misc...!".ExtensiaExemplu:
cotului este limitata de
Tehnica (varianta) simultana
contractura flexorilor cotului.
Ne bazam pe muschii care sar o articulatie proximala sau distala celei afectate.
Concomitent
cu izometrie) uneia din partile articulare a cotului, prin
tensionarea (prin
comanda
flexie (sau
extensie) adecotului,
vom putea efectua tensionarea partii articulare opuse, prin
izometrizarea
muschilor biarticulari (incercarea de a misca articulatia supraiacenta, adica
umarul
in cazul biceps sau triceps brahial, ori cea subiacenta, adica pumnul - in
folosirii -muschilor
cazul
folosirii
flexorilor
sau extensorilor pumnului).
- cocontractia determina facilitarea motoneuronilor alfa si gama; creste recrutarea de
unitatisub contractiile izometrice aplicate pe fiecare parte a articulatiilor;
motorii
- izometria pe muschii care realizeaza miscarea limitata determina un efect de
inhibitie
reciproca
pentru
antagonist;
- izometria antagonistului miscarii limitate (muschii contracturati) duce la oboseala
unitatilor
motorii
la nivelul placii neuromotorii si ca urmare tensiunea muschiului scade;
- excitarea circuitului Golgi determina impulsuri inhibitorii autogene, la fel si
descarcarile
celulelor
Renshow, scazand astfel activitatea motoneuronilor alfa pentru
muschii
antagonisti
(hipertoni).
143
3.6.2. Tehnici pentru promovarea stabilitatii

Contractie izometrica in zona scurtata (CIS). Se executa contractii izometrice
repetate, cu pauza intre repetari, la nivelul de scurtare a musculaturii. Se executa,
pe rand, pentru
musculatura
tuturor directiilor de miscare articulara.
Exemplu: Articulatia genunchiului este instabila.
P.I:Pacientul in decubit ventral, genunchiul flectat, Kt-ul homolateral de pacient,
realizeaza
contrapriza
in treimea distala a coapsei, pe fata posterioara si priza in treimea
distala
a
gambei,
fata posterioara. pe
TI: Mentinere; dupa care urmeaza comanda verbala: "flecteaza genunchiul!" (se
realizeaza
izometria
pe flexie cand genunchiul a executat deja o flexie de 90);
T2: I se cere pacientului sa execute extensia genunchiului pana la aprox. 15 (sa
nu se
in
pozitia
deduca
inlacatare
a genunchiului); comanda "relaxeaza"'; Kt-ul apuca
gamba din partea
anterioara;
OBSERVATIE
: in vederea castigarii cocontractiei in pozitia neincarcata, in cazul in care pacientul
nu este capabil sa execute direct tehnica CIS, se executa urmatoarea succesiune: IL
- ILO-CIS.neurofiziologica:
'
Explicatie
- refacerea sensibilitatii fusului neuromuscular in zona scurtata, unde receptorii
secundari
Ruffini,
in special
de la nivelul musculaturii tonice, genereaza impulsuri cu
caracter
inhibitor
pentru motoneuronii alfa agonisti; acest lucru trebuie combatut, astfel incat
impulsurile
de la nivelulfacilitatorii
cortexului sa nu fie "anihilate"; ceea ce reface capacitatea muschiului
de
a
realiza
o
contractie eficienta in zona de scurtare a fibrelor musculare.
Izometrie alternanta (IzA) reprezinta executarea de contractii izometrice
scurte,
alternative,
pe agonisti si antagonisti, fara sa se schimbe pozitia segmentului
(articulatiei)
si fara
pauza
intre contractii.
Se realizeaza (pe rand) in toate punctele arcului de
miscare side pe
toate articulara.
directiile
miscare
Exemplu: Articulatia umarului este instabila.
P.I: Pacientul asezat, Kt-ul homolateral de pacient, realizeaza priza in treimea distala a
bratului,
cuposterioara si cu cealalta pe fata anterioara.
o mana
pe fata
TI: Mentinere, dupa care urmeaza comanda verbala: "flecteaza bratul!" (se realizeaza
izometria pe
flexie);
T2: Mentinere, dupa care urmeaza comanda verbala: "extinde bratul!" (se realizeaza
izometria pe
extensie).
Se repeta T 1 - T 2 de cateva ori.
Se trece apoi intr-un alt punct al arcului de miscare si se repeta tehnica.
OBSERVATIE
: Dupa ce se realizeaza in toate punctele arcului de miscare pentru flexia si extensia
umarului,
secare
executa
aceeasi
tehnica
in fiecare
punct
peau
miscarea
de:
abductieInreceptorii
amplitudinii
capatul
creste
cazulamplitudinii
inrecrutarea
articulari
de
miscare,
pacientul
de
din
miscare
unitati
innuasa
jurul
poate
fel
motorii
articulara,
suprafetei
incat
trece
izometria
direct
sub
ciarticulare
progresiv
contractiile
de
la
deCIS
la
sa
sfarsitul
laizometrice
ne
rol
IzA
apropiem
in
seILO-ului
va
stabilitatea
face
aplicate
si sa
sa
ILO
nucu
pe
se
adductie,
abductie
orizontala-adductie
orizontala,
rotatii
inteme-rotatii
externe
scaderea
mai
aajungem
-(dorit
telescoparea);
rticulatiilor;
cocontractia
posturilor
fiecare
faca
pentru
laparte
punctul
efectuarea
cudetermina
incarcare
a
IzA.
facilitarea
Explicatie
motoneuronilor
neurofiziologica:
alfa si gama;
- daca contractiile izometrice se efectueaza in regim de intensitate maxima, se obtine

o insumareneurofiziologice
a
explicatiilor
valabile pentru ambele variante ale tehnicii RO.
Stabilizarea ritmica (SR) este utilizata pentru refacerea stabilitatii (tehnica utilizata
pentru evaluarea unei articulatii in ceea ce priveste stabilitatea acesteia). Se
realizeazaarcului
in toate
punctele
de miscare, pe toate directiile anatomice de miscare articulara.
Odata rezolvata cocontractia din postura neincarcata - se trece la pozitia de
(de respectiva: ex: "patrupedia" - buna pentru incarcarea
sprijinireincarcare
pe articulatia
articulatiei
soldului,
umarului, cotului,
pumnului) si se repeta succesiunea tehnicilor (CIS-SR).
3.6.3. Tehnici pentru promovarea mobilitatii controlate
A
In cadrul acestei etape se urmaresc urmatoarele obiective:

- tonifierea musculara pe parcursul miscarii disponibile;
- obisnuirea pacientului cu amplitudinea functionala de miscare;
- antrenarea pacientului de a-si lua singur variate posturi etc.
Tehnicile FNP ce se utilizeaza pentru mobilitatea controlata sunt: IL, ILO, CR, SI,
IA.
3.6.4. Tehnici pentru promovarea abilitatii
Pentru promovarea acestei etape, pe langa tehnicile FNP prezentate anterior,
se mai
utilizeaza
doua tehnici specifice:
Progresia cu rezistenta (PR) reprezinta opozitia facuta de kinetoterapeut locomotiei
pacientului: tarare, mers in patrupedie, mers pe genunchi, mers in ortostatism.
Deplasarea
dintr-o trecerea de la stadiul mobilitatii controlate (pozitia propriupostura
reprezinta
zisa esteinchis),
in lantla stadiul abilitatii prin "deschiderea" alternativa a cate unui lant
kinetic
kinetic
(ridicarea
cate
unui
membru) si miscarea in lant kinetic deschis (pasirea). Astfel,
pacientul
fiind
in realizeaza cu ambele maini prize pe crestele iliace anterioare ale
ortostatism,
Kt-ul
bazinului (rezistenta
si
contreaza
maximala) miscarile de avansare ale pacientului. Kt-ul se afla
intotdeauna
in
fata pacientului si asa realizeaza contarezistenta.
Exemplu: Pacientul are dificultati in a efectua miscarea de locomotie in patrupedie.
Pacientul
P.I.:
in sprijin pe maini si pe genunchi; Kt-ul inaintea pacientului, realizeaza priza cu
ambelepacientului,
maini pe opunand rezistenta miscarii de inaintare. I se cere pacientului sa
umerii
inainteze
in Kt-ul contreaza inaintarea pacientului.
patrupedie,
- opozitia la miscare duce la cresterea recrutarii de motoneuroni alfa si la o excitare
maimotorie
mare pecerebrala a zonelor implicate (necesare) in comanda musculaturii
aria
necesare
efectuarii
miscarilor
cerute.
componentelor
secventialitatea
fiind
actiune
rezistenta
antebratului
miscarea
bratului,
urmatoarei
peaprin
de
segmentelor;
masa,
maximala
secvente
flexie
(opunand
apucarea
unei
inaintea
nua este
umarului,
extensiei
descheme
initial
partii
miscare,
rezistenta
corecta
pacientului.
anterioare
se
degetelor
de
prin
vor
care
(incoordonare
miscare,
maximala
mutarea
plasa
trebuie
Kt-ul
asiacestuia.
prizele
pumnului)
care
prizei
sa
face
flexiei
seare
data
pe
deruleze
de
prize
Apoi
partea
cotului);
la
si
forta
de
pe
nivelul
prizele
ceopartea
dorsala
adecvata
tot
se
ordine
de
va
degetelor,
se
deplaseaza
latero-dorsala
la
vor
urma
a distal
gresita
degetelor
pentru
muta
opunerea
la
spre
in
nivelul
a mod
-a
executare,
intrarii
functie
palmei
treimii
rezistentei
partii
corespunzator
proximal
activitate).
degete-pumn,
Actiunea
distale
distale
(opunand
muschilor
de
Exemplu:
(flexia
Secventialitatea
dar
la
intrarea
a aextensia
de apucare
inin cotului
anormala
unui
si extensia
obiect
(SN)
din
cueste
pozitia
anteductia
o tehnica
asezat
145umarului).
cucemana
urmareste
pe coapsa,
coordonarea
obiectul
P.L; Pacientul asezat pe scaun, mana pe coapsa; un obiect se afla pe masa, in fata
pacientului.
ridicarea
degetelor77:
si mainii de pe coapsa (pe o mica amplitudine); i se cere
pacientului
sa extinda
degetele
si pumnul;
T2: flexia usoara a cotului; i se cere pacientului sa flectezeflexia
cotul;usoara a umarului;
T3:
i se
cere pacientului sa flecteze umarul.
Miscarile de flexia degete-pumn (T4), extensia cotului (T5) si extensia cu
anteductia
umarului
(T6) vor plasa
mana in pozitia corespunzatoare apucarii obiectului (efectuarea prizei
propriuzise). Kt-ul contreaza fiecare secventa de miscare.
- invatarea unor engrame corecte de miscare presupune invatarea si repetarea
miscarilor
dinspre
distal
spre proximal;
- rezistenta maximala la fiecare componenta a miscarii globale duce la
cresterea recrutarii
de muschii respectivi) si la o excitare mai mare pe aria
motoneuroni
alfa (pentru
motorie implicate
cerebrala in
a comanda musculaturii necesare efectuarii miscarii, cu
zonelor
inhibarea consecutiva
muschilor
neimplicati.a
Tabel rezumativ al tehnicUor utilizate in diversele etape ale controlului motor.
(Tabel reprodus dupa Sbenghe T., Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare,
Medicala,
paginaEditura
209)
Bucuresti 1987,
Initiere ritmica (IR) -> Miscare activa de
> Ini(ierea
relaxare-opunere (MARO) -> Contractii
miscarii
repetate (CR)
1. Pentru
Initiere ritmica
mobilitate
(IR)
Relaxare-opunere (RO)
-> Cresterea
- Relaxare-contractie
amplitudinii
(RC) - Stabilizare ritmica
(SR) - Rotatie ritmica
(RR)
- intarirea
musculaturii posturale
descarcate
Inversare lenta cu opunere (ILO) ->
->intarirea musculaturii
2. Pentru posturale si
Contractie izometrica in zona scurtata (CIS)
cocontractia
-> Izometrie alternata (IzA) Stabilizare
stabilitate din descarcare
ritmica (SR)
-> Inversare lenta cu opunere
descrescanda
(ILO )
Cocontractia din
Izometrie alternata
incarcare
(IzA) -> Stabilizare
ritmica (SR)
3. Pentru mobilitatea
(ILO) -> Contractii repetate (CR)
4.
-controlata
Inversare
Pentru
(segmentele
libere)
abilitate
(segmentele
lenta
fixate)
distale
(IL)opunere
cu
distale
Secvenfialitatea
Secventialitate
>
-->
Progresie
(SI)
Inversare
Inversare
Contractii
Secventialitatea
-> Inversare
cuantagonista
lenta
rezistenta
repetate
normala
pentru
antagonista
cu
(IL)
pentru
opunere
(CR)
(PR)
(IA)
intarire
(SN)intarire
>
-
>
(IA)
(ILO)
(SI)
4. METODA KABAT
4.1. Principiile metodei Kabat de facilitare neuroproprioceptiva

Aceste principii sunt urmatoarele:
Dezvoltarea neuromotorie normala se face in sens cranio-caudal si proximo-distal.
Miscarea
activa normala insa (ajunsa in stadiu de control motor de abilitate) se deruleaza de
la distal spre
proximal.
Dezvoltarea fetala este caracterizata de raspunsurile reflexe secventiale la stimuli
exteroceptivi
(flexia gatului precede extensia, adductia umarului precede abductia, rotatia interna
o precede
pe
cea externa, apucarea obiectului precede lasarea lui, flexia plantara precede
dorsiflexia, etc.)
Dezvoltarea
comportamentului motor este legata de dezvoltarea receptorilor
senzitivi,
vizuali,
auditivi, etc.
a
intregul comportament motor este caracterizat de miscari ritmice, reversibile,

executate
amplitudiniincomplete de flexie si extensie.
Dezvoltarea motorie intersegmentara implica miscarea combinata ale membrelor,
progresand
de la bilateral simetric, la homolateral, si de la bilateral asimetric, la alternari
reciproce
membrelorale
superioare si inferioare pe diagonale ce includ toate cele 4 extremitati.
Dezvoltarea motorie include si inversarea rapida dintre functiile antagoniste, cu
predominanta
la un moment dat a flexei sau a extensiei.
Dezvoltarea motorie (a secventialitatii miscarii), d.p.d.v. al directiei de
miscare,
in
ordinea: se
de face
la verticala
(flexie - extensie), la orizontala (de abductie adductie), (se
apoi
la
diagonala
asociaza
flexia - extensia cu abductie-adductie) si spirala (se includ si
rotatiile).
In
comportament motor al adultului, postura si miscarile combinate devin
automate,
masura
dezvoltariipeperformantelor
motorii; amplitudinea, frecventa miscarii precum si
efortul
necesarsi devin automate pe masura ce se dezvolta performantele motorii.
sunt
selectate
Schemele globale ale miscarii
sunt de obicei mai eficace in ceea ce priveste facilitarea, decat
schemele analitice (de miscare pe linia dreapta); schemele sunt astfel executate de
mai multe
grupe
musculare, iar rezultatul va fi mai repede instalat deoarece intrarea
consecutiva
functielantului biomecanic se realizeaza printr-un torent de
a muschilor in cadrul
impulsuri,
plecate
din aria motorie
respectiva a scoartei, spre acesti muschi (fenomen de "iradiere").
A
In concluzie, pe schemele de facilitare (numite si scheme de iradiere) pentru

obtinerea
rezultatului
dorit se "lucreaza" tehnici FNP, folosindu-se din plin elemente de
facilitare.
Prin pozitionarea bolnavului se cauta utilizarea influentei reflexului tonic labirintic
intarireapentru
efortului de asistare necesar sau pentru asistarea miscarii solicitate. Din
acest
punct
de recuperarea flexiei se recomanda pozitia de decubit ventral, iar
vedere, pentru
pentru
recuperarea
extensiei
-Indecubitul
Pozitia
semisezand
(in
sezlong)
flexia
superior.Pozitionarea
gravitationala).
continuarea
liniei
pozitionarea
Progresia
cedorsal.
segmentelor
uneste
sebolnavului
face
mijlocul
depacientului,
la pozitii
secapului
tineainluand
seama
care
humeral
este
decubitul
si eliminata
cu
defaciliteaza
mijlocul
forta
dorsal
forta
actuala
ca
capului
exemplificare,
a
se
membrului
pacientului
gravitationala
in
femural
paralele
care ea
face
La
cu
sau
este
aceasta.
pozitionarea
(de
inpe
spre
folosita
forta
linii
pozitii
cainrezistenta
decubit
lateral
la miscarea
seterapeutica
au in
solicitata.
vedere
147
T.
(1987):
Kinetologie
profilactica,
si deurmatoarele:
recuperare
, Editura Medicala, Bucuresti.
5 Sbenghe
A
capul sa fie in prelungirea trunchiului;

mentinerea capului in pozitie neutra, sul sub cap (cu grosime in functie de latimea
umerilor);
linia calcaielor sa fie in prelungirea partii posterioare a trunchiului;

- pozitia umarului si soldului sa fie in plan mediofrontal, astfel incat
intersectia
dintre o intre spina iliaca antero-superioara si partea posterioara a
diagonala
dusa (imaginar)
de
oumarului
parte si pe
diagonala
dusa intre spina iliaca postero-superioara si partea anterioara a
umarului
fie mediofrontala.
pe
aceastasalinie
Pozitia Kt-ului este unul din factorii principali ai succesului terapeutic.
Corpul
se sau paralel cu diagonala schemei de miscare, cu membrele
pozitioneaza
"pe"
inferioare
flectate
dinusor
genunchi, astfel incat sa poata face transfer de greutate de pe un
membru Contactul
pe altul. manual permite exercitarea de presiuni pe grupele musculare,
tendoane,
articulatii,
cu scopul facilitarii activitatii fusurilor neuromusculare. Contactul
manual
face pe a grupului muscular de tratat, pe o linie corespunzatoare
suprafatasetegumentara
directiei
in care
va
fi aplicata
rezistenta,
fara a "strange" segmentul pacientului. Directia de
aplicare
a
rezistentei
"urmareste" tot timpul locul de unde a plecat diagonala. Priza Kabat clasica pentru
mana,
se face
pe
suprafata
palmara,
prin apucarea cu mana Kt-ului a aceleasi maini a
pacientului
(dreapta
- la 3-4-5 ale pacientului sunt prinse intre policele si
dreapta)
astfel
incat degetele
indexul Kt-ului,
iar Kt-ului se gasesc intre indexul si policele pacientului in timp
mediusul
si inelarul
ce degetul
mic al primul metacarpian al pacientului. Pentru facilitarea
Kt-ului
cuprinde
diagonalelor
in care
este
implicata
extensia
degetelor-pumnului
se foloseste priza Kabat inversata, ce se face
dreapta
- la stanga.
Prizele lombricale palmara si dorsala sunt prize de mare forta, in care avem
flexie
in
articulatiile
metacarpofalangiene
ale degetelor II-V, extensie in articulatiile
interfalangiene
si grade) a policelui.
abductie
(de diferite
in cazul in care se doreste o acoperire mare (pentru o facilitare mare) a segmentelor
distale se aplica "mana peste mana", in toate cazurile se are in vedere sa nu se
cealalta distal.
"fata"
aatinga
segmentului
Cealalta mana are functie tot de priza, dar ea se deplaseaza in functie de
componenta
de
miscare careia
i se opune.
Initial, schemele de facilitare Kabat sunt efectuate pasiv, doar pentru determinarea
limitelor
amplitudinii
de miscare.
Sincronizarea normala include contractia muschilor in secvente, ce decurg din
miscarile
coordonate
in asa fel incat sa fie realizate cursiv, fara acrosari. Initial (atunci cand
controlul
motor
al pacientului
este in primele trei stadii: mobilitate, stabilitate sau mobilitate
controlata)
se
executa
miscari intentionale
controlate de la proximal spre distal si se trece apoi (in stadiul
de
abilitate)
la
miscari pornind dinspre distal. Daca sincronizarea nu este realizata corect se vor
efectua
de
miscarescheme
fragmentate,
initial distal si apoi proximal; in toate diagonalele (atat
la
membrele
superioare cat si la membrele inferioare) primul timp al schemelor de miscare il va
constitui rotatia
componentei
(desurubarea - despiralarea) de la care se incepe iar ultimul timp
(ultimadiagonalei)
miscare dinva fi tot de rotatie (de insurubare - de spiralare).
cadrul
De o mare importanta este aprecierea exacta a capacitatii functionale a
pacientului,
deoarece
functiile
musculare
existente
vor
fi
utilizate
pentru
facilitarea
slabe
Daca
contractie
rezistenta
se
ce
pozitia
respectiv
(valabil
vor
s-acomponenta
obtinut
executa
de
in
acea
se
suficienta
alungire.
special
aplica
raspunsul
cantitate
contractii
distala
distal.
pentru
Astazi
in de
muscular
partea
izometrice
este
Daca
rezistenta
nu
componenta
prea
sedistala
simai
inslaba
in
pozitia
zona
cevorbeste
apozitii
da
extremitatii.
rezistenta
de
proximala
cea
de
rotatie)
de
mai
scurtare,
descurtare
rezistenta
buna
sesipoate
Daca
va
distala
se
iradiere,
opune
pornind
trece
este
duce
maximala
forta
proximal
la
mai
deoarece
de
laexersarea
de
la
slaba
"ruperea"
contractie
distal
cicelor
pana
odespre
se
sau
absente.
obtine
componenta
este
proximal.
aceluiasi
rezistenta
miscarii,
stabilizarilor.
la
forta
felraspuns
inclusiv
de
prea
Dupa
optimala,
de
slaba
proximala
mare
ina
A
Se porneste intotdeauna de la pozitia de intindere a tuturor elementelor

din schema de miscare. intinderea nu trebuie sa provoace durere
respectiva
pacientului.
intinderea scurta (pentru provocarea reflexului miotatic) e bine sa se
faca pentru toate
componentele
articulare (inclusiv rotatiei).
Ca o varianta de executie a diagonalelor, se poate efectua (si termina)
mai
intai (in pivotii digitali si distali - pumn, glezna) iar apoi sa se
miscarea
in distal
continue
schemei, restul
in totalitate, incepand si incheindu-se in acelasi timp. Noi
preferam efectuarea
diagonalelor
in asa fel incat "prima" miscare (efectuata ori in proximal
ori in distal,
functie
de undeinse porneste), inafara rotatiei care este intotdeauna
prima , sa nu se termine
(ca amplitudine) pana cand nu este initiata si "ultima" miscare a schemei.
Terminarea (ca
amplitudine)
a miscarilor se va face insa in ordinea in care ele au
inceput
fiindPentru a facilita contractia unui muschi nu este nevoie
miscarea(fmalul
de rotatie).
totdeauna
sa
folosim intreaga
amplitudine a unei scheme de miscare (astfel s-a ajuns
la
asa
numitele
"variante" a diagonalelor membrelor).
Se evita in timpul diagonalelor membrelor miscarile de rulare a
trunchiului.
Exercitiile
se executa in progresie, din ce in ce mai dificile si mai complexe, din
pozitii ceprogresiv
se
apropie
de pozitia ortostatica si de mers, folosind in special
reactiile statice de
echilibru.
Denumirea diagonalelor membrelor (de flexie sau extensie) se face in
funtie
deface in pivotul proximal (articulatia umarului respectiv
miscarea
care se
soldului).
4.2. Diagonalele pentru cap-gat
4.2.1.
Diagonala de flexie si rotatie spre dreapta
Pacientul DD, capul-gatul extinse inafara mesei de tratament, rotat spre

stanga.
Kt-ul pe partea laterala dreapta si cealalta mana o tine sub
face priza
sub barbie,
capul
pacientului unui colaps muscular). Pacientului i se cere sa ridice
(in
eventualitatea
capul
duca drept (umerii raman pe masa).
barbiasila sa
umarul
4.2.2.
Diagonala de extensie si rotatie spre stanga
Pozitia initiala a pacientului este ca in pozitia finala a diagonalei de mai

sus;o Kt-ul
face acum
priza pe partea lateral stanga a fetei. Se comanda pacientului sa
extinda
capul
si
sa-1
roteze
incercand
sa se uite inapoia umarului stang.
4.3. Diagonalele pentru omoplat

mainii;antero-superioara
partea
umarul
genunchii
Pacientul
spre nas. Rezistenta
se
in extind
decubit
a progresiv;
umarului;
seheterolateral;
face sub
genunchii
Kt-ul
forma
poate
omoplatul
curba,
usor
folosi
flectati.
astfel
coborat
greutatea
incat
Se cere
sipropriului
cotul
addus.
sa nu
Kt-ul face
4.3.1.
Diagonala
de
ridicare
anterioara
pacientului
fie
corp.
in
pozitia
deasupra
Seprize
4.3.2.
ajunge
desaridicare
pe
"traga"
Diagonala
si abductie
de coborare
a omoplatului.
posterioara 149
Tehnicile F.N.P. in recuperarea kinetica a bolnavilor cu afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale
-Vasile Pncotan
Pacientul in decubit heterolateral; omoplatul este ridicat si abdus. Kt-ul face

o mana priza
avandcu
emineta tenara pe spina omoplatului, iar cealalta mana se
plaseaza
cu spatiul
dintre
policc
si index in unghiul scapular inferior. Se cere pacientului sa
"duca" umarul spre
partea
inferioara a toracelui posterior. Rezistenta se face sub forma curba, astfel

incat
cotul samainii;
nu
fie
deasupra
genunchii kinetoterapeutului se flecteaza usor. Se ajunge
in pozitia si
deadductie a omoplatului.
coborare
Pacientul in decubit heterolateral; omoplatul este ridicat si addus. Kt-ul face
o
mana pepriza
cotulcuheterolateral
(in prelungirea bratului), iar cealalta mana se
plaseaza cu spatiul
interpolicedigital
in axila membrului heterolateral al pacientului. Se cere
pacientului
"traga"
umarul
spre sa
ombilic.
Se ajunge in pozitia de coborare si abductie a omoplatului.
Pacientul in decubit heterolateral; omoplatul este coborat si abdus. Kt-ul face
prizele pe cu degetele in directia rezistentei. Se cere pacientului sa
spina omoplatului,
"impinga"
umarul
spre parte. Se ajunge in pozitia de ridicare si adductie a
inapoia
urechii
de aceeasi
omoplatului.
4.4. Diagonalele pentru membrele superioare
4.4.1. Diagonala I de flexie - Miscarea de jos in sus
Pacientul in decubit dorsal la marginea mesei de tratament, membrul superior
respectiv in
usoara abductie,
rotat intern, cotul extins, antebratul pronat, pumnul extins si
abdus, si
degetele
abduse
extinse, capul orientat de partea membrului respectiv. Kt-ul efectueaza cu
o manaiar
priza
Kabat,
cealalta mana se plaseaza pe bratul pacientului (se deplaseaza pe
membrul
in
functie
de superior
muschii carora
li se opune rezistenta si in functie de tehnica FNP care se
executa).Miscarea membrului superior al pacientului va descrie o diagonala, ca si cum ar lua
cevapartea homolaterala si ar arunca-o peste umarul opus. I se cere
(un sal) din
pacientului
sa roteze
extem umarul,
sa-1 flecteze si adduca (cotul se poate flecta usor), sa supineze
antebratul,
sa
flecteze
si sa adduca pumnul, sa flecteze si sa adduca degetele (in final se cere o supinatie
suplimentara
antebratului). aCapul pacientului se roteaza, urmarind miscarea mainii. Se
ajunge
in inversa
pozitia pozitiei initiale pentru toate (exceptie face articulatia
articulara
cotului)
articulatiile
membrului
superior.
4.4.2. Diagonala I de extensie - Miscarea de sus in jos
Din pozitia finala a primei diagonale de flexie, avand insa priza Kabat inversata,
superior membrul
al pacientului parcurge aceeasi traiectorie dar in sens invers, ajungand in
pozitia
initiala
a de flexie, efectuandu-se miscarile corespunzatoare.
primei diagonale
flexie, iarDe
Inpe
cazul
aici,
a doua
schimbandu-se
variantei
jumatate
primei
a parcursului
prizele,
diagonalei
se porneste
miscarii
de flexie,
se
varianta
se
cere
porneste
side
se extensie
opune
din pozitia
rezistenta
a primei
initiala
diagonale,
a
4.4.3.
Varianta
primei
diagonale
a
membrelor
superioare
(pentru
muschii
articulatiei
flexieiincat
astfel
pozitia
cotului,
initial,
diagonalei
pana
mana
laputandu-se
cotului)
pacientului
de
opune
ajunge
rezistenta
in dreptul
extensiei
urechiiantebratului
de aceeasi pe
parte.
brat.
A
4.4.4. Diagonala a Il-a de extensie - Miscare de sus in jos

Pacientul este in decubit dorsal pe masa de tratament, membrul superior abdus din
umar150
la si rotat extern, cotul extins, antebratul supinat, pumnul extins si
aproximativ
abdus, degetele
extinse
si abduse. Kt-ul executa cu o mana priza Kabat iar cu cealalta mana
opune rezistenta
miscarilor
membrului superior (deplasand-o in functie de comenzi si tehnicile FNP
abordate).
Miscarea (exemplificata de la distal la proximal): se cere pacientului mai intai
pronatia
antebratului,
urmata de flexia si adductia degetelor, apoi flexia si adductia
pumnului, pronatia
antebratului
(cotul se poate usor flecta), flexia, adductia si rotatia interna a
umarului.
se urmarind miscarea mainii. Se ajunge in pozitia articulara
roteaza
de Capul
parteaP-lui
opusa,
inversa
initiale pozitiei
pentru toate (exceptie face articulatia cotului) articulatiile membrului
superior
(conform
miscarilor
care se cer pacientului).
4.4.5. Diagonala a Il-a de Jlexie - Miscarea de jos in sus
Din pozitia finala a celei de a doua diagonale de extensie, avand insa priza Kabat
membrulinversata,
superior al pacientului parcurge aceeasi traiectorie dar in sens invers,
ajungand
in pozitia
initiala
a celei
de-a doua diagonale de extensie, efectuandu-se miscarile
corespunzatoare.
4.4.6. Varianta celei de-a doua diagonale a membrelor superioare (pentru muschii
articulatiei cotului)
A
In cazul variantei de extensie se porneste din pozitia initiala a diagonalei a

de se roteaza intern si se extinde, cotul se flecteaza (total), antebratul
extensie,doua
umarul
se proneaza,
pumnul
se flecteaza si adduce, degetele se flecteaza si se adduc, astfel incat la final
mana ajunge
in lateral al toracelui de aceeasi parte; miscarea se executa la
dreptul
peretelui
marginea mesei.
In cazul variantei de flexie a celei de-a doua diagonale, se porneste din pozitia
a
varianteifinala
diagonalei
a doua de extensie, Kt-ul inversand priza si prin
miscarile inefectua
sens invers,
putandu-se
rezistenta si la miscarea de extensie a cotului, se ajunge
in pozitia afinala
diagonalei
doua ade flexie.
A
SCHEMELE DE MISCARE ALE MEMBRULUI SUPERIOR PE DIAGONALE

Miscari in schemele executate de jos in sus (agoniste) = pozitii initiale pentru schemele de sus in jos
(antagoniste)
Flexie-Adductie-Rotatie
Flexie-Abductie-Rotatie
externa
externa
Extensie-Abductie-Rotatie
interna
Extensie-Adductie-Rotatie
interna
Pozitii initiale pentru schemele de jos in sus
(agoniste) = miscari in schemele executate de sus in
jos (antagoniste)
Fig. 11. (Figura reprodusa dupa Cordun Mariana (1999):

AXA,
151
Kinetologie
medicala, Editura
4.5. Diagonalele pentru centura pelviana

Pacientul in decubit heterolateral; bazinul coborat si rotat spre inafara (lateral). Ktul face
prize lombricale
pe partea antero-craniala a spinei iliace antero superioare (fara sa
se apuce
prin
flexiaspina
articulatiilor interfalangiene); genunchii usor flectati. Se cere
pacientului
"traga" genunchiul heterolateral al pacientului se lasa sa se miste.
bazinul
spresaombilic;
Rezistenta
se faceastfel incat cotul sa nu fie deasupra mainii; genunchii se extind
sub
forma curba,
progresiv;
poate folosiKt-ul
greutatea propriului corp. Se ajunge in pozitia de pelvis ridicat si rotat
spre
inauntru
(medial).
Pacientul in decubit heterolateral; bazinul este ridicat si rotat spre inauntru
(medial).
Ktul face prize
pe tuberozitatea
ischiatica. Se cere pacientului sa "duca" bazinul spre
caudal
sa-1inafara (lateral). Rezistenta se face sub forma curba, astfel incat
roteze si
spre
cotul
sa nu
fie genunchii Kt-ului se flecteaza usor. Se ajunge in pozitia de
deasupra
mainii;
pelvisspre
coborat
si (lateral).
rotat
inafara
Pacientul in decubit heterolateral; pelvisul este ridicat si rotat spre inafara (lateral).
Kt-ulcu o mana pe genunchiul heterolateral (in prelungirea coapsei), iar
face priza
cealalta
mana face
priza
lombricala
pe partea antero-craniala a spinei iliace antero-superioare (fara sa
se apuce
prin
flexiaspina
articulatiilor interfalangiene). Se cere pacientului sa "impinga" pelvisul
spre caudal
sa-1
roteze sispre inauntru (medial). Se ajunge in pozitia de coborare si rotatie
spre
inauntru
(mediala)
a pelvisului.
Pacientul in decubit heterolateral; pelvisul este coborat si rotat spre inauntru
(medial).
ul
face
ambele
prize
creasta
iliaca,
in
linie
cu
coapsa,
curezistenta
degetele
inpartea
directia
pacientului
abdus
este
incat
cealalta
dedesupt
de
cele
si
Pacientul
partea
rotat
mana
-4daca
sa
degete
intern,
membrului
"traga"
se
greutatea
inKtplaseaza
decubit
sepe
genunchiul
aseaza
pelvisul
respectiv;
membrului
dorsal,
pe
peste
cranial
fata
extins,
soldul
marginea
cu
antero-interna
inferior
simana
glezna
sa-1
extins
interna
roteze
omoloaga
reprezinta
extinsa,
(cat
spre
se
a piciorului
coapsei
poate;
piciorul
cuprinde
oinafara
eventual
(eventual,
pronat,
(lateral).
sipiciorul
pesuficienta
sub
degetele
Se
peste
planul
dorsala
ajunge
si
fata
mesei),
rezistentei.
Se cere
in
ridicare
flectate.
adorsala,
abordeaza
sa
suntem
degetelor;
pozitia
asistam
usor
nevoiti
si
astfel
Kt-ul
4.6.1.
de
rotatie
ridicarea
coapsa
Diagonala
spre
pe
lui).
inafara
I de(laterala)
flexie
4.6.
- Miscarea
Diagonalele
a pelvisului.
de jos
pentru
in sus
membrele inferioare
Miscarea
(se exemplifica cu miscarea de la distal la proximal): supinatia piciorului,
extensia degetelor; flexia gleznei (genunchiul ramane extins), adductie, flexie si
rotatie externa a
soldului. Se ajunge in pozitia determinata de posibilitatile de amplitudine

articulara
si echilibru
(nu
se permite
rularea corpului pacientului pe partea heterolaterala), conform
miscarilor efectuate.
4.6.2Diagonala I de extensie - Miscarea de sus in jos
Se face din pozitia finala a pacientului din diagonala I de flexie, Kt-ul schimband
de
la nivelulpriza
piciorului
pe partea plantara si marginea laterala (policele se plaseaza pe
partea
plantara
a degetelor), iar cealalta mana o plaseaza pe partea postero-extema a coapsei. Se
cere
pacientului:
pronatia
piciorului, flexia degetelor; extensia gleznei (genunchiul ramane extins),
usoara
abductie,
extensie (cat este posibil) si totala rotatie interna a soldului.
4.6.3.
Varianta primei diagonale a membrelor inferioare (pentru muschii articulatiei

genunchiului)
In cazul variantei primei diagonale de flexie, pozitia pacientului si Kt-ului se

modifica
doar
prin faptul
ca genunchiul
pacientului este flectat in pozitia initiala, iar atunci cand
se
ajunge
cu
gamba
aproximativ
la planul mesei se cere pacientului sa extinda genunchiul,
ajungandu-se
tot
in
pozitia finala a primei diagonale de flexie.
In cazul variantei primei diagonale de extensie, pozitia pacientului si Kt-ului este
identica
cu pozitia
de pornire a primei diagonale de extensie, iar atunci cand se
ajunge mesei
cu gamba
spre
planul
se cere
pacientului sa flecteze genunchiul, ajungandu-se intr-o pozitie
asemanatoare
cu pozitia finala a diagonalei I de extensie, cu diferenta ca genunchiul este
flectat
de la
nivelul(priza
piciorului
este pe partea plantara si marginea laterala, cu policele plasat pe
partea
plantara
a degetelor, iar cealalta mana se afla pe partea postero-extema a coapsei sau
gambei).
4.6.4.
Diagonala a 11-a de flexie - Miscarea de jos in sus
Pacientul se afla in decubit dorsal, membrul inferior opus abdus la maxim din
iar pe care se lucreaza pozitionat astfel: usor addus din sold, (poate fi
membrulsold,
inferior
si asezatMI),
pesterotat extem si cat se poate de extins (pe planul patului sau peste
celalalt
celalalt membru
inferior,
in cazul in care abductia lui este deficitara), genunchiul extins, piciorul
inversat,
flectate. degetele
Kt-ul face o priza pe partea dorsala a piciorului, iar cealalta mana o
plaseaza
pe fata
antero-extema
a coapsei distale.
Miscarea (exemplificata de la distal spre proximal):
eversia piciorului, extensia degetelor,
(genunchiul ramane extins), flexia, abductia si rotatia interna a soldului. Se
ajunge
in pozitia
determinata
cerute.
rotatie
cu
priza
externa
Din
Prin
totde
pozitia
miscarile
peamiscarile
soldului)
partea
finala
inverse
plantara
se
a diagonalei
ajunge
(inversia
a in
piciorului,
pozitia
a Il-a
piciorului,
deinitiala
cu
flexie,
policele
aflexia
se
diagonalei
schimba
pe
degetelor,
degete
adoar
Il-aprizele
si
extensia,
de cealalta
flexie
Kt-ului
adductia
pe
plantara
(Kt-ul
priza
postero-intema
pe
ramanand
partea
si
4.6.5.
apartea
piciorului,
totalasiDiagonala
distala
respectiv
a coapsei).
a Il-a
pe partea
de extensie
postero-intema
- Miscarea
153 ade
coapsei
sus in distale.
jos
4.6.6. Varianta celei de-a doua diagonale a membrelor inferioare (pentru muschii
articulatiei genunchiului)
in cazul variantei celei de-a Il-a diagonale de extensie, pozitia initiala a pacientului
Ktului estesiidentica
cu diagonala respectiva. in cadrul succesiunii de miscari, se
intercaleaza
intre de inversie si miscarea soldului de extensie, adductie si
miscarea
piciorului
rotatie externa
a
soldului
si miscarea
de flexie a genunchiului. Kt-ul se poate opune acum
prin
priza pe partea
postero-distala
a gambei si acestei miscari a genunchiului. Se ajunge in pozitia
finala
astfel
incat
piciorul membrului inferior care a efectuat diagonala ajunge in pozitie inversata in
dreptul
externe partii
a genunchiului opus, soldul nemaiextinzandu-se pe o amplitudine asa
de
mare
si la (a Il-a de extensie).
respectivaca
diagonala
in cazul variantei celei de-a Il-a diagonale de flexie, se porneste din pozitia finala a
celei de-avariantei
Il-a diagonale de extensie, cu diferenta schimbarii prizelor Kt-ului pe
partea dorsala
a
piciorului
si degetelor
si respectiv, pe partea antero-laterala a coapsei sau
gambei respectiv.
membrului
inferior
Se cere pacientului sa everseze piciorul, sa extinda degetele, apoi
genunchiul,
sa si roteze intern soldul, ajungandu-se in pozitia finala a celei de-a
flecteze,
abduca
Il-a
diagonale de
flexie.
4.7. Diagonalele trunchiului
4.7.1. Diagonalele trunchiului superior
Aceasta diagonala este cunoscuta sub numele de "despicat" (choping).
Pacientul
este dorsal; membrele superioare pozitionate astfel: membrul
pozitionat
in decubit
superiorinitiala
stang aindiagonalei a Il-a de extensie, iar membrul superior drept (apucand
pozitia
cu mana
partea
distala
a antebratului
stang) in pozitia initiala a primei diagonale de extensie. Kt-ul
opune
sau
perezistenta
frunte si maini sau pe partea antero-superioara a trunchiului si pe
maini. Membrele
superioare
descriu diagonalele respective, in timp ce trunchiul se flecteaza
(usor)
inafara si
(casesi roteaza
in actiunea de spart lemne).
Aceasta diagonala este cunoscuta sub numele de "ridicat" (lifting). Din

pozitiasefinala
a prizele Kt-ului, respectiv va opune rezistenta sau pe
"despicatului"
schimba
ceafa
maini sau pe
parteasipostero-superioara
a trunchiului si pe maini.
4.7.2. Diagonalele trunchiului inferior
Pacientul in decubit dorsal, membrele inferioare pozitionate astfel: membrul
drept in
pozitia initiala
a primei diagonale de flexie, iar membrul stang in pozitia initiala a
diagonalei
a Il-a inferior usor rotat spre stanga. Kt-ul face prize pe partea dorsala
de
flexie; trunchiul
a picioarelor
degetelor,
iar sicu cealalta mana (plasata pe dedesupt, deoarece greutatea ambelor
membre
reprezintainferioare
de obicei o rezistenta suficienta, iar de multe ori fiind nevoiti sa sustinem
chiar
o
parte
din greutatea lor) fiind pe partea laterala a coapsei stangi. Mentinandu-se
genunchii
extinsi se vor deplasa pe diagonalele respective, concomitent cu
membrele inferioare
usoara
spre inferior.
dreaptarotatie
a trunchiului
Aceeasi diagonala se poate efectua pornind cu genunchii flectati si ramanand cu ei
flectati
de-a-lungul
diagonalei pana la capat sau extinzandu-se progresiv.
Pacientul in decubit dorsal, membrele inferioare pozitionate astfel: membrul
drept in
pozitia initiala
a primei diagonale de extensie, iar membrul stang in pozitia initiala
aIl-a
diagonalei
a
de extensie; trunchiul inferior usor rotat spre dreapta. Kt-ul face prize pe
partea plantara
a
picioarelor
si degetelor,
iar cu cealalta mana pe partea postero-distala a coapselor si
usor lateral
pe Mentinandu-se genunchii extinsi membrele inferioare se vor
coapsa
dreapta.
deplasa pe respective, concomitent cu usoara rotatie spre stanga trunchiului
diagonalele
inferior. Aceeasi diagonala se poate efectua pornind cu genunchii flectati si ramanand cu ei
flectati
de-a-lungul
diagonalei pana la capat sau extinzandu-se progresiv.
4.8. Scheme combinate

Schema bilaterala simetrica (BS) - Executarea bilaterala a unei diagonale (1 sau 2)
la
membrele
superioare
sau membrele inferioare. Ambele membre executa aceeasi diagonala in
acelasi
sens
(flexie sau extensie).
Schema bilaterala asimetrica (BA) - Atunci cand un membru executa de
exemplu prima
diagonala
si celalalt diagonala a Il-a, dar ambele in acelasi sens (flexie sau
extensie).
Schema bilaterala simetrica reciproca (BSR) - Se executa ca la schema bilateral
directie,
scheme
scheme
dar in diagonale
Schema
ipsilaterale,
contralaterale,
timp
timp
bilaterala
ceceextremitati
un
reciproce,
asimetrica
inmembru
in
care
care
contralaterale
se
in
reciproca
face
se
misca
care
misca
prima
extremitati
extremitati
(BAR)
opuse
extremitati
diagonala
-se
Un
contralaterale
misca
de
membru
de
aceeasi
inparti
flexie
directii
face
parte
opuse
celalalt
seprima
opuse
misca
a(simetrice,
corpului
diagonala
face
(ca in
simetrica (BS)
asimetrice,
-simetrice
mers).
deodata
(simetrice,
asimetrice,
prima
extensie
de
celalalt
Schemele
flexie,
reciproce
in
diagonala
simetrice
diagonala
(deci
iar
aceeasi
combinate
diagonala
sireciproce
asimetrice
de
a Il-a
alede
este
membrelor
extensie.
sireciproce);
aceeasi
asimetrice
superioare
darreciproce);
membrele
si155
ale"se
membrelor
duc" in sensuri
inferioare
opuse).
sunt:
5.STUDIUL COMPARATIV PRIVIND EFICIENTA METODEI

WILLIAMS IN ASOCIERE CU METODA KABAT IN
AFECTIUNILE
DISCALE DEGENERATIVE ALE COLOANEI
VERTEBRALE LOMBARE JOASE
5.1. Ipoteza de lucru
Afectiunile discale degenerative ale coloanei lombare joase
(L4-L5 si L5
-S1) beneficiaza
de un tratament kinetic in asociere cu cel flzical obtinand bune rezultate.
Metoda clasica de tratament kinetic in astfel de afectiuni este metoda Williams
creativ siaplicata
individualizat de la pacient la pacient.
Poate fi optimizata aceasta metoda prin asociere cu metoda Kabat, aceasta fiind
cunoscuta
prin capacitatea
ei de stimulare si facilitare neuroproprioceptiva?
5.2. Material si metoda
Studiul s-a facut pe un esantion de 20 de pacienti impartiti in doua grupe
in 2004 - iunie 2005 in conditiile specifice de dotare in statiunea
perioada(10+10)
octombrie
Baile Felix,
in tratament ale Spitalului Clinic de Recuperare Medicala care
doua
baze de
din punctsunt
desensibil
vedere egale: proceduri de tratament, aceeasi apa termala, aceeasi
material
temperatura
bazinele
de in
hidrokinetoterapie, regim de tratament (pacienti internati;
tratamentul
facandu-se
exclusiv
in prima
jumatate a zilei), regim de odihna si dietetic (dupa caz).
Tratamentul pacientilor din fiecare lot a durat 2 saptamani cu 10 sedinte de
hidrokinetoterapie si 9 sedinte de kinetoterapie la sala (se exclude prima zi de
internare).
METODA DE CERCETARE
- EXPERIMENT
Lotul A = lotul martor (10 pacienti) - internati la Hotelul Crisana. Acesti pacienti au
beneficiat in timpul tratamentului kinetic la sala doar de exercitiile specifice
metodei
aplicabilaWilliams,
partial si la bazin.
Timpul unei sedinte de kinetoterapie la sala = 30 min.; timpul unei sedinte
de
hidrokinetoterapie
la bazin = 20-25 min.
Lotul B = lotul experimental (10 pacienti) - internati la spitalul de recuperare. Acesti
pacienti au fost tratati din punct de vedere kinetic la bazin identic cu cei din lotul A,
iarale
la sala
au
beneficiat
respectiv
si
compus
membrelor
din
diagonalele"
de7 barbati
asocierea
inferioare.
si de
3lafemei
flexie
programul
Sedinta
cu
si varsta
extensie
la sala
Williams
cuprinsa
aale
durat
capului,
aintre:
30unor
min.
ale
barbati:
elemente
lamembrelor
fel ca
33 si
-(procedee)
64
cea
superioare,
ani;
din-lotul
din
metoda
ale
A.
femei:
Lotul
trunchiului
42-61
Aceste
repa
Kabat,
A
a fost
ani. irtitii31-40
pot fi
reprezentate astfel:
Barba(i
Femei
02ani
41-5012aniGrupe
c
e varsta
51 -60
03 ani
61 -70
1 ani
Barbat
i Femei
BFemei Barbati
Lotul B a fost compus din 6 barbati si 4 femei cu varsta cuprinsa intre:

- barbati: 43 - 60 ani;
- femei: 45 - 63 ani.
Grupe de varsta
Barbati
Femei
41 - 50 ani
2
2
51 -60 ani
4
1
61 -70 ani
0
1
Obiectivul fundamental al experimentului a fost punerea in valoare a metodei Kabat

(specifica afectiunilor neurologice) in tratamentul kinetic al afectiunilor
discale
lombareunor
joase
prin adoptarea
elemente specifice, respectiv diagonalele de flexie si
extensie alesuperior,
capului,trunchiului si membrului inferior, cu metoda Williams,
membrului
devenita clasica" in
Barbat
i Femei
aceste afectiuni.
Se stie ca metoda Kabat a fost de mult adaptata si pentru afectiunile
deoarecereumatismale,
prin facilitarile neuroproprioceptive grabeste obtinerea de bune rezultate
in afectiunile
discale
ale coloanei vertebrale, in special cea lombara.
A
In tabelul nr. 1 sunt prezentati pacientii si diagnosticele lor, precum si

urmatoarele
sindroame
specifice:
sindromul vertebral (static si dinamic);
1.
2.
sindromul motor, in care s-a evaluat forta musculara a musculaturii abdominale si a
tricepsului sural; mersul (pe varfuri si calcaie);
3.
sindromul neurologic (sensibilitate si reflexe);
sindromul durai (spontan si provocat).
4.
157
v
o
K
)
ON
0
3
o
>
L
A
o
o
o
dL
A
h
O
N
O
N
O
D
D
a
>
U
>
L
A
O
n
O
sO
s
r
O
s
0
0
L
/i
u
>
1
3
O
H
n
C
U
JL
/
/I
3
0
0
0
0
o
>
o
>
z
c
&o
oo
>
U
>
55.
O
qo
>
Z
c
U
)O
to
z
c
LA
LA
LA
t
o
0
O
0
N
n
a
>
a
>
-o
0L
A
3
00
0
3
o
>
U
J
0
3
a
>
Ra
>
LA
u
>
o
H
H
Nr. crt
tova
P
O*
P
Sume prenume (initiale) E3c
Ld
5*
Varsta
r
5'
c
z>
Sex
n>
Scolio
z
Sindrom vertebral static
Hoa
za
>t
oo
0
Hiperlordoza
<
/
O
Diagnostic5
c
Pr
Aplatizare
>
OH
lordoza
O8
M
B
g-s
o*o
Contracture
3.
oJO
*o
musculara
tO
a.
o Ooo0^
Indice
1r
deget-sol (cm)
LJ
O
Sindrom
O
vertebral
&
dinamic
r^-M
C
P
G0
LA ,
Z
C
o
>
z
c
&
OOoo
z
c
&
O
O
qo
a10
a
>
&
00> a
;>
o>
"00
z
c
o
>
oZ aozc & o u
>c Jo " >
Z
C
z
G
z
c
z
c
z
a
az
>C
a
e-P
>>
az
>G
o
>
Miscari de
lateralitate
I?
z
c
a>S
S'
L*J
O
!
T3
en
P
z
c
a
>
a 0 52.
i I 9r O
BUJ
o
i E
8 a 5?
T3
Vi
N
P. E05
>
r
u r
ff'
C/3
>
to
f. p
a
P LA
LA i
LA
LA
z
c
z
c
z
c
a
>
p'
! O
N
pa C
o3 oO- ET &
^ 00
L
o
rn ,OCfl
<Z>
-%
g83
Û^
-I
o
8
to B
o
&r
K)
ft
P
0
I
f
c
r
C
8
a
(
w
P P 5 t
rt
T
P
/
O
u n"
r s jo O
3
Ioo
O
Ln to 3
O j aI^ R
s3 u
c
o
pe
O c If
t
o
P
o C
I
P
C
P
z
c
oir a
N
C
P
cTL
ra
o
rroy
ao
i-lfl
^ P
p
N
<P
a
>
w
X f*o
l a J- .
>
LA
p<
C
P
P
N
IP
p
T
3 n
&p
"
50
p.
s ui o
t CA
o Q.
^
'
v.
c' r
IO
I
LA
159
Miscari
dezaxate
a
:
o
O
3
.
P
P
CP
Tabelul 2. 51NDROAMELE: 1. MOTOR; 2. NEUROLOGIC; 3 DURAL Lotul A

Crisana)
iunie 2003
(Horei TesUre la hxernare Perioada: 01 octombrie 2004 - 30
tb
Sindromul motor
Forta
Meet
musculara
i2
m
e
WE
I
9
1)
CL6 m I >
M
<*
Sindromul neurologic
Sensibilitate
Sindromul durai
Reflexe
s
a
9
1
%
i
O
c
S
mh
1.
Di.
33
2.
3.
B.l.
B .F.
58
61
B|+4
F
4
4
4* 4
-4
Nu
Da
Normala
Da
Da
Da
Nu
Normali
Diminuati
gamba
Diminuat medio*
plantar
Normale
Diminuat reflex
achilian
Absent
Da
Absent \ Da
Da
Di
Absent
Da
Da
dreapta
t
5.
S.M.
PT.
35
64
B
B
5
4
44
-4
Nu
JJ
- * ..
Da
Nu
Nu
6.
7.
1
9
10
Mi..
B.C.
P.N.
L.M
.
L.C.
46
56
60
62
F
B
B
F
5
5
4
4
-5
-S
Da
Da
Da
Nu
Da
Diminuata
gamba
dreapta
Nu
Nu
Normali
Normali
Diminuati
Da
gamba
dreapta
Diminuata
Da
1
47
Normali
Nu
gamba
Normale
Diminuat achilian si
medio plantar
Normale
Diminuai adulian
Diminuat
aclulian
Abacnt
Absent Absent
Absent Absent
Da
Da
Normale
Absent
Piaamnaf achilian
Ou
Di
dreapta
Diminuati
gamba
stingi
161
Dm
Tabelul 3. SINDROM VERTEBRAL (Testare, evaluare diagnostic) - Lotul B (Spitalul de

Testare la internare. Perioada: 01 octombrie 2004 - 30 iunie 2005
recuperare)
Sindrom vertebral static

3
'5
M
1.
QJ
E a ca
fm
(X 4>
S
3
z
K.R.
2.
Sindrom vertebral dinamic

3 3Diagnostic
nQ
jn
o
Io
V
zr>
CS >
48
NU
NU
DA
DA-bilat.
55
P.R.
45 F
NU
DA
NU
DA - stg.
40
3.
P.M.
63 F
NU
NU
DA
DA-bilat.
48
4.
M.A.
58 B
DA
NU
NU
DA-bilat.
50
5.
S .L .
43 B
DA
NU
NU
DA-bilat
30
6.
B .E .
52 F
NU
DA
NU
DA-bilat.
60
7.
B .G .
50 B
DA
NU
DA
DA-dr.
40
8-
A.F.
54 B
DA
NU
NU
DA - stg.
35
9.
G .P .
60 B
NU
NU
DA
DA-bilat.
38
10.
S .T .
57 B
NU
NU
DA
DA - stg.
45
Discopatie NU
L5Limitate
Sl, faza 2
Limitate
Radiculopatie
NU
L4-L5,
algoparetica,
discogena,
bilaterala
Limitate
Lombosacralgie
NU
cronica cu
radiculalgii L5- Sl,
faza 2
Radiculopatie
Limitate
DA
L4-L5, dreapta,
faza 3, stadiul 1
Limitate
Radiculopatie
DA
stanga,
algoparetica L5Sl, faza 3, stadiul 2
Lombosacralgie
Normale
NU
vertebrogena
cronica L4-L5
faza 2
Lumbago subacut
Limitate
DA
discogen L4-L5
in remisie clinica
Radiculopatie
Limitate
stg. DA
L5-S1 stanga
acutizata
Lomboradiculita
Limitate
DA
L5-S1 stanga,
forma
algoparestezica
discogena
Radiculopatie
Limitate
DA
stanga L5-S1
algoparestezica,
remisie
discogena,
clinica
in
Tabelul 4. SINDROAMELE: 1. MOTOR; 2. NEUROLOGIC; 3. DURAL - Lotul B (Hotel

internare. Perioada: 01 octombrie 2004 - 30 iunie 2005
Crisana) Testare la
Sindromul motor
SindromulSindromul
neurologicdurai
Fortaf
JJ .2
Mers
musculara
2 ,ctJ 3 Ui1
B
U
Sensibilitate
Reflexe
15
<c3 JJ
tfi
03 .5 cx p
a>
Q
i 9 fi 11
3H
im
Oo
X
4) CU
SSS
fi
9t
u
QJ
S3
l-s
H
crt
Bsz
V
u
hz
s
1.
2.
K.R.
P.R.
48
45
F
F
+4
+4
5
5
Dificil
Da
Da
Dificil
4
4
+4
+4
Dificil
Da
Dificil
Dificil
Normala
Diminuata
bilat.
Normala
Diminuata dr.
3.
4.
63
58
F
B
5.
P.M.
M.A
.
S.L.
43
-4
Da
Dificil
Diminuata dr.
6.
7.
8.
9.
B.E.
B.G.
A.F.
G.P.
52
50
54
60
F
B
B
B
4
+4
5
-5
+4
5
5
+4
Da
Da
Dificil
Dificil
Dificil
Dificil
Da
Da
57
-5
Normala
Normala
Normala
Diminuata
stg.
Normala
10.
S.T.
Da
Da
Normal
Absent
Diminuat
Absent
Da
achilian
Normal
Absent
Diminuat
Absent
Da
achilian
Diminuat
Da
achilian
NormalDa
Da
NormalDa
Da
Normal
Absent
NormalDa
Da
Normal
Absent
Tabelele nr. 1, 2, 3 si 4 prezinta pacientii din cele doua loturi testati,

evaluati
si
diagnosticati
la internarea
lor. Conform sindroamelor prezentate observam la
pacientiiSindromul
din lotul A:
vertebral static
si dinamic
prezinta
o multitudine de aspecte specifice. Scolioza
este prezenta la 7 din pacienti, aceasta fiind cauzata de durerea locala. Este
stiut
ca la
conflictul
mecanic
nivelul discului intervertebral provoaca durere, care la randul ei
genereaza
contractura
musculara. Deci scoliozele ce le prezinta acesti pacienti sunt date de durere;
in momentul
diminuarii
acesteia scolioza se sterge". De asemenea sunt prezente doua
hiperlordoze,
care
de
obicei
sunt date
de laxitatea
musculaturii abdominale. Aplatizarea curburii lordotice
normale
prezentaeste
la 8 pacienti. De obicei este se instaleaza la pacientii care au suferinte la
acest nivel
de In cele mai multe cazuri ele nu se sterg", chiar daca suferinta se
multa
vreme.
diminueaza total.
Contractura
musculara este prezenta la 8 dintre pacienti, 3 pe partea dreapta, 5 pe
acest
de
scaderea
valoare
lateralitate
ceea
indice
pece
fortei.
musculatura
priveste
saprezinta
(indoiri
Aprecierea
exagerat
miscarile
abdominala
laterale)
fortei
de pacienti
dezaxate
se
dreapta
face
estedin
sede
pe-observa
cauza
5,
scala
stanga
treidurerilor
0-5
sunt
casunt
(fara
lade4prezente
-5,
pacienti
suportate
forta
una=de
0;
sunt
la(teama
+4
forta
7prezente
sidintre
cinci
maxima
de de
(se
partea
stanga
sifie
2 in
pacienti
nu
contractura
musculara.
miscare).
pacienti,
dreapta,
greu,
=
4.
incalta
5).
Pe O
iausingura
Sindromul
Indicele
4de
3Miscarile
pe
este
pe
jos
partea
este
exprimat
partea
cu
deget-sol"
mai
dificultate
motor
stanga,
mare,
de iar
forta
de
unele
lalamusculaturii
3cel
dintre
obiecte
putinpacienti
15
intr-o
abdominale
cmpozitie
pana
nu
161
sunt
ladezaxata),
60-70
prezente.
si a tricepsului
cm.ceilalti
Este posibil
sural
6, nu.
prin
ca
tricepsul sural nu exista nici o valoare de 5, doua de -5, patru de +4, doua de -4 si
una de +3.
observa
ca Se
forta musculara a musculaturii abdominale, a bicepsului sural si a
muschilor
dorsiflexori
ai
labei piciorului
sunt destul de mult afectati, de unde rezulta ca tratamentul
kinetic pe
va tonizarea
trebui sa acestor muschi.
insiste
Sindromul
cu cele
neurologic,
doua componente ale sale sensibilitatea si reflexele, este
afectat dupa cum urmeaza: la cinci pacienti sensibilitatea este diminuata pe
gamba
saucinci sensibilitatea este normala. Reflexele sunt normale la
stanga, dreapta
la ceilalti
patru
pacienti
si achilian (4) si medio-plantar (1).
diminuate
la nivel
Sindromul
, cu cele durai
doua componente spontan si provocat, este mai putin prezent (7
pacienti - NU, 3 pacienti - DA). Sindromul provocat a fost prezent la 8
pacienti si absent la 2
pacienti.
Programul kinetic, la pacientii din lotul A, la sala, s-a bazat in exclusivitate
pe metoda
Williams
cu cele 3 faze ale sale, respectiv: faza 1, in care se lucreaza cu
coloana vertebrala
descarcata
de greutatea trunchiului (in decubit dorsal); faza 2, exercitii care
fac trecerea coloanei
de la vertebrale la incarcarea coloanei pe verticala (pacientul in
descarcarea
pozitia
sezand");
faza
3, in
care se lucreaza cu coloana vertebrala incarcata in ortostatism si mers.
Programul kinetic la bazin s-a realizat din pozitia sezand, corpul scufundat in apa
pana laingat
(exercitii
flexie ale coapselor pe trunchi) si din ortostatism la marginea
bazinului,
exercitii
de variante de mers (pe varfuri, pe calcaie). Atat programul la
redresare a bazinului,
sala
cel de
la intensitate medie, agreabil si accesibil.
bazincat
ausifost
Pacientii din lotul B:
Sindromul vertebral static si dinamic
- Scolioza: 4 - DA si 6 - NU
- Hiperlordoza: 2 - DA si 8 - NU
- Aplatizare lombara: 5 - DA si 5 - NU
- Contractura musculara: toti pacientii din care 6 bilaterale, 3 stg. si 1 dr.
- Indicele deget-sol": este mare si la acest lot, intre 30 - 55 cm;
- miscarile de lateralitate: afectate la 9 pacienti, 1 - NU
- miscarile dezaxate: 6 - DA si 4 - NU.
Sindromul motor
- forta musculara a abdominalilor: 2 pacienti - forta normala (5); 2 pacienti forta (5); 33 pacienti
(+4);
pacienti (4);
- forta musculara a tricepsului sural: 5 pacienti - forta normala; 4 pacienti (+4); 1
- pacient
mersul (4);
pe varfuri: dificil la 4 pacienti; normal la 6 pacienti;
- mersul pe calcaie: dificil la 6 pacienti; normal la 4 pacienti;
sensibilitate:
normala la 6 pacienti; diminuata la 4 pacienti;
- reflexele: normale la 7 pacienti; diminuate la 3 pacienti (achilian);
Sindromul durai
- spontan prezent la 4 pacienti; absent la 6 pacienti;
- provocat prezent la 6 pacienti; absent la 4 pacienti;
Programul kinetic la lotul B s-a desfasurat pe parcursul a 9 sedinte de kinetoterapie
(la
si
10 sala)
sedinte
hidrokinetoterapie
(la bazin),
cu o durata
identica
cu A,
ceaiar
a lotului
Williams
La bazin
s-audeadaugat
programul
anumite
hidrokinetic
elemente
a fost
(diagonalele")
identic
cu cel
din
almetoda
lotului
Kabat
la sala,Ala
(diferenta
fiind
alta
baza
tratament,
avand aceleasi conditii de dotare materiala).
(..diagonalele"
mai
sus
programul
indecadrul
amintite
capitolului).
Trebuie mentionat faptul ca in Spitalul Clinic de Recuperare Medicala Baile Felix

programul
de mai
sus se aplica cu succes de cativa ani, lucru cunoscut, atat de cadrele
medicale
(medici, kinetoterapeuti), cat si de pacienti.
Acest lucru se datoreaza aportului de eficienta a metodei Kabat, metoda exclusiv
bazata neuroproprioceptiva.
pe facilitare
Dupa terminarea tratamentului, la sfarsitul perioadei de internare, rezultatele
tratamentului,
in general,
si a celui kinetic, in special se prezinta conform tabelelor nr. 5, 6, 7 si 8
prezentate
in
continuare.
**
ky
fca
z
Tabelul 5. SINDROM VERTEBRAL (Testare, evaluare diagnostic) - Lotul A (Hotel

Xu
Crisana)KS
Diagnostic
C/l Sindrom vertebral static
w
la IA
<M >
10 cm.
Hernie
NUde disc L5DASl,
faza 3, stadiul 2 cu
sciatalgie dreapta
20
NU SindromNU
algic
lombosacrat discogen
L5-S1, faza a 2-a
20
NU SindromNU
algic
lombosacrat discogen
L4-L5, faza 3, stadiul 2
1.
DI.
33
NU
NU
DA
Nu
2.
B.I.
58
DA
NU
DA
Nu
3.
B.F.
61
NU
NU
DA
Nu
4.
S.M.
35
NU
NU
DA
Nu
5.
P.T.
64
NU
NU
DA
6.
ML.
46
DA
NU
NU
DA - stg.
7.
B.C.
56
NU
NU
DA
Nu
8.
P.N.
60
NU
NU
DA
DA - stg.
9.
L.M. 62
NU
NU
NU
DA - stg.
L.C.
NU
NU
DA
Nu
10.
47
DA
10
I stg.
163
10
Discopatie
lombara
NU
NU
L5-S1, faza a 2-a
Dubla
discopatieNUL4DA-dr.
L5 si L5-S1, faza a 2-a
15 Discopatie
NU L4-L5,NU
faza
a 2-a
10 Discopatie
NU L4-L5,NU
faza
a 2-a
20
Discopatie
DA - stg. L4-L5
NU si
L5-S1, faza a 3-a,
stadiul 1
L5-S1,NU
faza
15 Discopatie
NU
3, stadiul 1
L4-L5,DA
faza
15 Discopatie
DA i stg.
3, stadiul 2
Tabelul 6. SINDROAMELE: 1. MOTOR; 2. NEUROLOGIC; 3. DURAL - Lotul A (Hotel

- la externare. Perioada: 01 octombrie 2004 - 30 iunie 2005
Crisana) Testare finala
Sindromul motor
Forta
Mers
musculara
Sindromul durai
Sensibilitate
Reflexe
ZT )
2.
3.
D.I.
B.I.
B.F.
33
58
61
B
B
F
5
5
4
5
5
+4
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Normala
Normala
Normala
4.
5.
6.
7.
S.M.
P.T.
M.L.
B.C.
35
64
46
56
B
B
F
B
5
+4
5
-5
5
-5
-5
-5
Nu
Nu
Da
Da
Da
Da
Da
Nu
Normala
Normala
Normala
Normala
8.
P.N.
60
+4
Da
9.
L.M.
62
+4
+4
Da
10
L.C.
47
44
Da
Nu Diminuata
dreapta
Da Diminuata gamba
dreapta
Normala
Da
1.
Normale
Absent
Normale
Absent
Diminuat
Absent
Da
reflex achilian
Normale
Absent
Normale
Absent
Da
Normale
Absent
Diminuat
Absent
achilian
gamba
Normale
Absent
Da
Normale
Absent
Da
Diminuat
Absent
achilian
Tabelul 7. SINDROM VERTEBRAL (Testare, evaluare diagnostic) - Lotul B (Spitalul de

recuperare)
Testare inala - a externare. Perioada: 01 octombrie 2004 - 30 iunie 2005
*
Diagnostic
4 tn Sindrom vertebral static
2.
K.R.
P.R.
48
45
F
F
NU
NU
NU
DA
DA NU
NU NU
3.
P.M.
63
NU
NU
DA NU
4.
M.A.
58
NU
NU
5.
S.L
43
NU
NU
NU DAbilat
NU NU
6.
B.E.
52
NU
NU
NU NU
7.
8.
9.
10.
B.G.
A.F.
G.P.
S.T.
50
54
60
57
B
B
NU
NU
NU
NU
DA DA
NU NU
DA
-dr.
DAbilat
1.
15 cm Discopatie
Normale L5-S1,
NUfaza 2
Radiculopatie
15
Normale
NUL4-L5,
algoparetica, discogena,
bilaterala
cronica
13 Lombosacralgie
Normale
NU cu
radiculalgii L5-S1, faza 2
Radiculopatie
18
Normale
NUL4-L5,
dreapta, faza 3, stadiul 1
Radiculopatie
10
Limitate
NUstanga,
algoparetica L5-S1, faza 3,
stadiul 2
12
NormaleLombosacralgie
NU
vertebrogena cronica L4L5 faza 2
subacut DA
discogen
15 Lumbago
Normale
16 Radiculopatie
20
15
algoparestezica,
algoparestezica
L4-L5
Lomboradiculita
Normale
in remisie
stanga,
L5-S1
stanga
discogena,
discogena
NU
acutizata
clinica
stanga
L5-S1
forma
Tabelul 8. SINDROAMELE: 1
estare finala a externare.
MOTOR;
NEUROLOGIC;
2.
3. DURAL - Lotul B (Hotel Crisana) Perioada: 01 octombrie 2004 - 30
iunie 2005
H o C/J
M
Sindromul motor
Sindromul Sindromul
neurologic durai
u
Forta
ara Mers
Sensibilitate
Reflexe
(J
muscu,
Im
2.
3.
4.
K.R.
P.R.
P.M.
M.A.
48
45
63
58
F
F
F
B
5
5
5
+4
5
5
5
+4
5.
S.L.
43
6,
7.
8.
B.E.
B.G.
A.F.
52
50
54
F
B
B
+4
5
5
9.
G.P.
60
10.
ST.
57
t.
Da
Da
Da
Da
Normala
Normala
Normala
Normala
Normale
Absent
Normale
Absent
Normale
Absent
Normale
Absent
+4 Da
Da
Da
Da
Dif
icil
Da
Normala
5
5
5
Da
Da
Da
Normala
Normala
Normala
Da
Da
Dif
icil
+4 Da
Diminuat
Absent
Da
achilian
Normale
Absent
Normale
Absent
Normale
Absent
Da
Da
Da
Diminuata
stg.
Normala
Normale
Absent
Da
Normale
Absent
Tabelul 9. Rezultatele evaluarilor initiale si finale la pacientii lotului A

Rezultate
Evaluare
initiala
finala
Scolioza
Da Nu
70% 80%
20%
30%
Hiperlordoza
Da Nu
20%100%
0%
80%
Aplatizare lordoza
Da Nu
80% 20%
Contractura musculara
Da Nu
80% 60%
40%
20%
Indice deget-sol"
Miscari de lateralitate
14,5 cm
39,5
30% 30%
70%
70%
Miscari dezaxate
Medie
Normale
Limitate
Da Nu
Musculatura abdominala
Triceps sural
Medie
Medie
+4
-5
.54
Da Dificil
60% 20%
80%
40%
Da Dificil
80% 20%
50%
50%
50% 30%
80%
40%
90%
20%
70%
50%
20%
60%
10%
80%
Variabile
Fi
i*E
a*
neurologic
Sindrom
durai
Pe varfuri
Pe calcaie
......... .., 1
Sensibilitate
Reflexe
Spontan
Provocat
166 Absent
Diminuate
Diminuati
Normala
Normale
Da
40% 80%
20%
60%
In urma compararii rezultatelor evaluarilor initiale si finale ale pacientilor

lotului
A
(utilizand
exclusiv
metoda Williams in tratamentul kinetic la sala) am obtinut
urmatoarele
(vezi
tabelul rezultate
nr. 9):
Sindromul vertebral
- static: scolioza s-a diminuat de la 70% la 20%;
s-a diminuat
hiperlordoza
de la 20%
la 0%; aplatizare lordoza a ramas aceeasi; contractura
s-a diminuat
musculara
de la
80% la 40%
deget-sol"
- dinamic: indicele
a scazut
de la o medie de 39,5 cm la 14,5 cm,
rezultand o diferenta de 25 cm;
miscarile
anormale
de lateralitate
au scazut de la
70% la 30%, iar miscarile dezaxate au scazut de la 40% la 20%.
Sindromul motor
- forta musculara: musculatura
a abdominala
crescut in medie de la o forta medie
(+4) la (-5), iar forta in tricepsul asural
crescut in medie de la (4) la (-5)
- mersul: pe varfuri a crescut de la 60% la 80%, mersul
iar s-a imbunatatit
pe calcaie
de la 50% la 80%.
- sensibilitatea normala a crescut de la 50% la 80%.
- reflexele normale au crescut de la 40% la 70%.
Sindromul durai
- spontan : a scazut de la 30% la 10%.
- provocat : a scazut de la 80% la 30%.
Tabelul 10. Rezultatele evaluarilor initiale si finale la pacientii lotului B

Evaluare
Evaluare
Variabile
Rezultate
finala
initiala
Scolioza
Hiperlordoza
Da
Nu
Da Nu
40% 0%
60%
100%
20%10%
80%90%
Aplatizare lordoza
Da Nu
50%50%
50%50%
Da Nu
100%
30%
0%70%
Indice deget-sol"
44,1014,90
cm
90% 10%
0% 100%
Miscari dezaxate
Medie
Normale
Limitate
Da Nu
Triceps sural
Medie
Medie
+4 5
-5 5
Pe varfuri
Da Dificil
60%90%
40%10%
Pe calcaie
Da Dificil
40%90%
60%10%
JD
wB
U>
0*
s
o
Im
aS
~ 5
C/3 m
E ki
2 P *So*
!
C L
2v
cn >
08 C
'3
hm
*o
og
u, E
OO
E
Eo
"O C
60%10%
40%90%
IA U 0>
2
Sindrom
neurologic
Sindrom
durai
Sensibilitate
Reflexe
Spontan
Provocat
Normala
Diminuata
Diminuate
Absent
Normale
Da
60% 40%90%
10%
70%90%
60%
40%
30%10%
40%
60%
in urma compararii rezultatelor evaluarilor initiale si finale ale pacientilor

lotului
B Williams combinata cu elemente din metoda Kabat in tratamentul
(utilizand
metoda
kinetic
sala,
specificlaspitalului
de recuperare) am obtinut urmatoarele rezultate (vezi tabelul nr.
10):
Sindromul vertebral
- static :scolioza s-a diminuat de la 40% la 0%;
s-a diminuat
hiperlordoza
de la 20%
la 10%; aplatizare lordoza a ramas aceeasi;contractura
s-a diminuat
musculara
de la
100% la 30%
- dinamic :indicele
a scazut
deget-sol"
de la o medie de 44,10 cm la 14,90 cm,
respectiv mobilitatea coloanei vertebrale s-a imbunatatit cu
miscarile
29,20 cm;
de
lateralitate au scazut de la 100% la 10%, iar au
miscarile
scazut de
dezaxate
la 60%
la 10%.
Sindromul motor
- forta musculara :musculatura
a crescut
abdominala
in medie de la o forta medie
(+4) la (5), iar forta in tricepsul sural
a crescut in medie de la (-5) la (5)
- mersul: pe varfuri a crescut de la 60% la 90%, iar
mersul
s-a imbunatatit
pe calcaie
de la 40% la 90%.
- sensibilitatea normala a crescut de la 60% la 90%
- reflexele normale au crescut de la 70% la 90%
Sindromul durai
- spontan : a scazut de la 40% la 10%
- provocat a scazut de la 60% la 30%
Tabelul 11. Rezultatele evaluarilor finale la pacientii celor doua loturi
Variabile
Rezultate
Lotul ALotul
B
H
Ui
Scolioza
Da Nu
20%0%
80%
100%
Iw >
Hiperlordoza
Da Nu
0% 100%
10% 90%
B \j
u
Aplatizare lordoza
Da Nu
80%50%
20%50%
.5 *
Da Nu
40%30%
60%70%
Indice deget-sol"
Medie
Normale
Limitate
14,50
14,90
cm
30%90%
70%10%
Miscari dezaxate
Da Nu
20%10%
80%90%
Medie
Medie
-5
-5
jD
C/3 M
is
.5 t
C/3 >
OO
o
B
09
B
'S
g
f E
GA
OB
E
Eo
Im
Im 0>
e
S
53
Sindrom
neurologic
Sindrom
durai
Triceps sural
5
5
Pe varfuri
Da Dificil
80%90%
20%10%
Pe calcaie
Da Dificil
80%90%
20%10%
167
Absent
Diminuata
Diminuate
Normala
Normale
Da
80%90%
90%
70%
20%
10%
30%
70%90%
30%10%
10%
Sensibilitate
Reflexe
Spontan
Provocat
5.3. Discufii
in urma compararii rezultatelor finale obtinute la cele doua loturi putem

observa
urmatoarele
evolutii:
1. Sindromul vertebral
a. static (4 componente):
scolioza
- - lot A scade de la 7 pacienti la 2 pacienti; lot B scade de la 4 pacienti
la 0
pacienti.
Desi numarul pacientilor
in lotul A afectati
scade de la 7 la 2, iar din lotul B de la 4 la 0
trebuie sfl remarcam ca pacientii lotului B ajung toti la
stergerea"
scoliozei (0%).
hipcrlordoza
- lot A scade de la 2 pacienti la 0 pacienti; lot B scade de la 2
pacienti la
1 pacient
acest
in caz se poate observa c& lotul A a obtinut un rezultat mai bun fata de
lotul B. componenta in care lotul A obtine un rezultat mai bun decat lotul
Este singura
B.
aplatizare lordoza: curbura lordotica aplatizata nu se sterge" nici la lotul A si
lanici
lotul
B, indiferent de procentul lor initial si final, deoarece este o problema
de statica
habituala
vertebrali
nu
este in si
directa corelatie cu afectiunile discale lombare, chiar daca
provoaca.
acestea o
-contractura musculara paravertebrala - lot A scade de la 8 pacienti la 4
lot
B scade pacienti;
de la 10 pacienti
la 3 pacienti.
La aceasta componenta rezultatul lotului B, chiar si in comparatie cu lotul A
este de-a
dreptul
spectaculos.
a. dinamic (3 componente):
indicele
- ..deget-sol" - lot A mobilitatea coloanei vertebrale creste in medie cu
cm; mobilitate creste cu 29 cm.
lot 25
B aceeasi
Se poate observa ca la aceasta componenta lotul B are un rezultat semnificativ
mai
bun.
miscarile
* de lateralitate - lot A scade de la 7 pacienti la 3 pacienti; lot B scade
de la 9la 0.
pacienti
Rezultat spectaculos pentni lotul B.
miscarile
- dezaxate - lot A scade de la 4 pacienti la 2; lot B scade de la 6 pacienti
al
1
pacient.
Rezultat mai bun lotul B.
2. Sindromul motor (doua componente, fiecare cu cate 2 variante)
o.forta musculari (2 componente)
musculatura
abdominala - lot A forta acestor muschi creste in medie de la
la
(-5). (+4)
Cresterea
este aproape nesemnificativa. Una din cauzele sigure este
nesolicitarea in
acestei
musculaturi
programul Williams fie din cauza pacientului (diferite
afectiuni) fie din cauza
kinetoterapeutului
care nu a solicitat prea mult acesti muschi. Lot B - forta
creste
de acest
la (+4)caz apreciem o crestere mult mai importanta. Consider ci
la
(5). In
aceasta se datoreaza
solicitarii
mai intense a acestei musculaturi prin procedeele Kabat
incluse in program
(diagonalele"
de extensie a membrelor superioare, de flexie a capului si
trunchiului,
precum si de flexie a membrelor inferioare).
tnccpsul
- sural - lot A - forta creste in medie de la (4) la (-5), iar la lotul B forta
decreste
la (-5) la (5). Desi cresterile sunt aproximativ egale Ia ambele loturi
trebuiecisubliniat
faptul
la locul B forta ajunge la normal, ceea ce este un lucru remarcabil.
4creste
cresteri
pacienti
cazul
de
(doua
in
mai
la
acestei
la6aproape
9.
componente)
pacienti
- pe
componente,
calqaic
de
la valorile
-9.
lot
pc mersul,
varfuri
Anormale.
- creste
~cresterile
lot
de A
la creste
5 pacienti
suntdesensibil
lala6 8;
pacienti
lot
egale,
B - la
creste
totusi
8; lotde
lotul
B
are
la
B
~
tk
mersul
3. Sindromul neurologic
a. sensibilitatea
- lot A - creste de la 5 pacienti la 8; lot B - creste de la 6 pacienti la 9.
b. reflexele
- lot A - creste de la 4 pacienti la 7; lot B - creste de la 7 pacienti la 9.
Problema sensibilitatii si a reflexelor este mai putin concludenta pentru aplicarea
vreunui
program
de gimnastica, indiferent care ar fi el. Totusi remarcam o
imbunatatire care
si larezulta
aceasta
componenta
din efectele tratamentului urmat.
4. Sindromul durai
- lot A
a.-spontan
scade de la 3 pacienti la 1, respectiv din dupa tratament 9 pacienti nu mai
au acest sindrom; lot B - scade de la 4 pacienti la 1, respectiv acelasi numar de
pacienti
si la lotul
A
nu maicaprezinta
acest sindrom.
- lotb.Aprovocat
- scade de la 8 pacienti la 3; lot B - scade de la 6 pacienti la 1. Si in cazul
acestui sindrom efectul tratamentului kinetic nu este relevator, totusi in
cadrul
programului
de
tratament
efectele kinetoterapiei
se insumeaza, rezultatele fiind semnificative.
Din experimentul prezentat rezulta ca lotul B este superior, prin rezultatele
lotului
A la 13obtinute,
dintre componentele
sindroamelor urmarite; la una dintre ele este
superior lotul A
(hiperlordoza),
iar la o componenta (forta musculaturii abdominale) rezultatele sunt
sensibil
egale, ipoteza de la care s-a pornit acest studiu.
ceea ce confirma
6. CONCLUZII
Cele mai importante concluzii ce se desprind in urma experimentului sunt:
Aplicarea
1. unui tratament kinetic pentru afectiunile degenerative discale joase
ale
coloanei vertebrale lombare se face prin conceperea unui program kinetic adecvat,
atat
bazin
cat in toate cazurile tehnicile FNP, fie una cate una fie cuprinse in
si la la
sala,
utilizand
una sau mai multe
metode.
2.Metoda cea mai adecvata in afectiunile sus amintite este metoda Williams.
sunt insa Rezultatele
superioare atunci cand kinetoterapeutul aplica si unele procedee din
alte
metode,
metoda
Kabat.ex.
Ipoteza prezentului studiu se confirma prin rezultatele obtinute.
De asemenea se confirma faptul ca tratamentul kinetic aplicat in Spitalul
ClinicMedicala
de
Recuperare
- Baile Felix este mai eficient prin utilizarea tehnicilor si
metodelor
care pe
se FNP-uri.
bazeaza
intens
Prin rezultatele
mai bune obtinute cu lotul B se demonstreaza ca se ajunge intr-un
3.
maitimp
scurt la diminuarea suferintelor pacientilor.
169
BIBLIOGRAFIE
1. ARDELEAN G., F1L1PAS L (2003): Fiziologia efortului, Editura Daya, Satu-Mare.

2. CORDUN MARIANA (1999): Kinetologie medicala , Editura AXA, Bucuresti.
3. CRETU A., BOBOC F. (2003): Kinetoterapia in afectiunile
Editura
reumatice,
A.N.E.F.S., Bucuresti.
4. CRETU ANTOANETA (2003):
Ghid clinic si terapeutic fizical-kinetic in bolile
, Editura
reumatice
Bren,
Bucuresti.
Editura Medicala,
5. DIACONESCU N., VELEANU C., KLEPP H.J. (1977): ,Coloana
vertebralaBucuresti.
6. DRAGNEA A., BOTA AURA (1999):
Teoria activitatilor
Editura Didactica
motrice,
si Pedagogica R.A.,
Bucuresti.
7. DRAGAN I. si colab. (1981): Cultura fizica medicala, Editura Sport-Turism, Bucuresti.
8. DUMITRU D. (1981): Ghid de recuperare functionala, Editura Sport-Turism, Bucuresti.
9. DUTU AL., BOLOSIU H.D. (1978): Reumatologie clinica, Editura Dacia, Cluj Napoca.
, Editura Universitatii din Oradea.
10. FLORA Dorina (2003): Tehnici de baza in kinetoterapie
11. HEFCO V. (1989): Fiziologia animalelor si a omului:
Editura
functiile
Universitatii
de relatie,Al. I. Cuza",
Iasi (uz intern).
12. MARCU V. (1995): Bazele teoretice ale exercitiilor fizice
Editura
in kinetoterapie,
Universitatii din Oradea,
Oradea.
13. MORARU GH., PANCOTAN V. (1999): Recuperarea kinetica
EditurainImprimeriei
reumatologie,
de Vest,
Oradea.
, Editura
universitara
14. NICA ADRIANA SARAH (1998): Compendiu de medicina
fizica si
recuperareCarol
Davila", Bucuresti.
15. POPA GHE.
Metodologia
(1999): cercetarii stiintifice in domeniul educatiei fizice si sportului,
Editura
Orizonturi universitare, Timisoara.
16. POPESCU EUGEN (1997): Reumatologie, Editura National, Bucuresti.
17. ROBANESCU N. (1976): Readaptarea copilului handicapat
Editura
fizic,Medicala, Bucuresti.
18. SBENGHE T. (2002): Kinesiologie.Stiinta miscarii, Editura Medicala, Bucuresti.
, Editura
Medicala, Bucuresti.
19. SBENGHE T. (1987): Kinetologie profilactica, terapeutica
si de recuperare
20. SBENGHE T. (1996): Recuperarea medicala la domiciliulEditura
bolnavului,
21. SUTEANU S. si colab.: Agenda medicala 87, Editura Medicala, Bucuresti, pag. 105.
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici
- Irina STANESCU-
171
Irina
Stanescu
-
aplicarea
p tive sacestora la bolnavii neurologici
Iri
Stanes
Tehn ici de facilitare neu r opr opri ioce
na
1. INTRODUCERE
O notiune de care trebuie sa se tina seama intr-o prescriptie terapeutica este
kinetoterapia.
Progresele remarcabile in kinetoterapie au dus la o largire considerabila a
posibilitatilor
de diverselor afectiuni neurologice. Se vehiculeaza o
intelegere
a mecanismelor
multime
de procedee
terapeutice,
dar cate dintre acestea sunt realmente eficace? Adesea arsenalul
terapeutic fara
se discernamant, fara a se tine seama de posibilitatile reale de
utilizeaza
receptionare
si de sistemului nervos.
utilizare din partea
tModalitatile terapeutice trebuie individualizate in functie de intreg contextul
bolii, de individuala, de varsta, de particularitatile individuale, de evolutie.
reactivitatea
Recuperarea
functionala nu reprezinta o suita de exercitii aplicate intamplator, ci este un
procedeu extrem
de
complex,
unde tehnicile
si metodele trebuie alese si imbinate judicios pentru
obtinerea
unor
rezultate remercabile.\
j Miscarile selectate nu pot fi standardizate. Ele trebuie adoptate si diferentiate in
functie
de
gradul
si topografia
deficitului motor al fiecarui bolnav.f
Aparent simpla, kinetoterapia are reguli stricte de aplicare, reguli care tin in
special de
kinetoterapeut.
Dupa procesul amplu, complex care este evaluarea, se pune problema Alegerii
tehnicilor
metodelor
cele si
mai adecvate,|care trebuie aplicate, individualizate in functie de
contextul
bolii,
particularitatile de
existente, menite sa obtina cele mai bune rezultate functionale.
Orice om doreste sa fie independent, sa-si intemeieze o familie, sa desfasoare
activitati pentru a-si asigura conditii optime de viata si sa participe activ la
profesionale,
viata comunitatii.
1.1. Delimitari conceptuale
Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste
tehnica ca fiind:
Totalitatea
uneltelor si a practicilor productiei dezvoltate in cursul istoriei, care
1.
permit sa cerceteze si sa transforme natura inconjuratoare cu scopul de a
omenirii
mentine
materiale.bunuri
Totalitatea
2. procedeelor intrebuintate in practicarea unei meserii, a unei stiinte etc.
Facilitarea
este definita de Dictionarul Explicativ al Limbii Romane
actiunea
ca fiind
de
a inlesni, a usura indeplinirea unei actiuni, producerea unui fenomen etc.
Referitor la excitabilitatea scoartei cerebrale, o excitatie aplicata scoartei
cerebrale
mareste
excitabilitatea celulelor corticale din regiunea respectiva pentru o
durata
scurta,
maximum 10 secunde. in acest fel aplicarea unei a doua excitatii, de aceeasi
intensitate, in>
73
acelasi loc, in acest interval, produce un efect mult mai mare .
in kinetoterapie, notiunea de facilitare este legata exclusiv de tehnicile de facilitare,
care
reprezinta
doar modalitatile de aplicare a acestui concept.
spinala
insa
posturii,
in
de
miscarea
gradul
si
Toate
intrucat
neuronii
de
tehnicile
excitatie
intermediari
informeaza
de
descarcarea
defacilitare
ladespre
lanivelul
celulele
neuromusculara
pozitia
sinapselor
cornului
vine
corpului
de
anterior
(reflexele
proprioceptiva
in
cortexul
al
raport
proprioceptive
maduvei.
motor
cu
ambianta
folosesc
Raspunsul
prin
sicalea
Proprioceptiavoluntara,
este
un termen
care
aprimara
fost
introdus
de la
Sherrington,
fiind
definit
simt
ca
al
fiziologice
este
posturale)
descarcarile
si corticomusculare.
fazele
influentat
mecanismele
miscarii
si
ale
din
legii inductiei
de la cerebel,
reciproce
nucleii
a luibazali
Sherrington.
si trunchiul cerebral.
6eferente
6 3 ol e _ _ HI / i aa i x H I _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ M
_ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ * l _ _ _ _
jj g
BHH ^ B W H BH
BM
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnaviiIrina

neurologici
Stanescu-
Acesti
excitanti intensitatea, dar influenteaza plasticitatea, tonicitatea si
moduleaza
coordonarea
Interdependenta
miscarii.
functionala a diversilor centrii motori superiori face ca
tulburarile
asociate
sa in
fiemajoritatea cazurilor, si in foarte putine cazuri unul sa fie complet
abolit.
in toateAstfel,
cazurile, mai putin in paraliziile totale, exista tulburari nu numai ale fortei,
ci si ale coordonarii, ale plasticitatii si ale automatismului insasi.
Ideile principale ale facilitarii neuromusculare proprioceptive sunt:
constatarea
a.
ca excitatia subliminala necesara executarii unei miscari poate fi
intarita;
facilitata, cu stimuli din alte surse. Un stimul exercitat asupra celulelor din
cornul
anterior
maduvei
excita al
unii neuroni motori astfel incat ei sa depaseasca pragul lor
si sa descarce
impulsuri
aferente spre muschi, in timp ce multe alte celule din acelasi metamer
raman la undeprag
subliminal
excitatie. insumarea excitatiei subliminale a acestor celule cu alte
surse
excitatie
poate de
aduce
nivelul acestor celule pana la prag, intensificand raspunsul motor,
prin recrutarea
aditionala
a unor noi grupuri de neuroni motori.
Folosirea unor stimuli proprioceptivi variati, care se adauga la eforturile
voluntare
bolnavului,
are ale
ca urmare facilitarea functiei si o contractie musculara mai
puternica
decat
aceea numai prin efort voluntar.
care poate fi provocata
75
Facilitarea
maxima se obtine prin exercitiu intens, cu maximum de efort cu
b.
rezistenta.
Aparatul locomotor este format din trei mari componente:
Sistemul
1.
nervos, care asigura comanda pe baza informatiilor aferente (input);
Sistemul
2.
muscular, care primeste comanda si realizeaza abilitatile motrice
fundamentale (efectorul);
Sistemul
3. articular, care segmenteaza corpul, permitand miscarea in anumite limite
si
directii.
La baza miscarii umane stau o serie de factori musculari, neurologici, metabolici
etc. caresio o conditioneaza, contribuind astfel la relationarea cu mediul, ajungand
faciliteaza
laindividului
integrareain comunitate.
Motricitatea nu poate exista singura, fiind vorba de fapt despre
psihomotricitate,
unde
elementele
de baza ale miscarii
trebuie sa se coreleze cu limbajul, gandirea,
comportamentul
social.
Tehnicile de facilitare neuro-proprioceptive au la baza procese de sumatie
spatiala si
temporala.
Tehnicile de facilitare proprioceptive se utilizeaza pentru a recastiga forta
musculara
pentru de a reface controlul motor.
mobilizarea
unui segment,
Se aceste
afirma tehnici
ca
au fost criticate mai ales in ultimii ani in contextul
mecanismului de coordonare, caci aceste tehnici contribuie la raspandirea
excitatiei
fara sa
ocupe de zidul
dese
inhibitie. 76
Sigur ca ele nu au acelasi efect la toti subiectii, raspunsul este in functie de boala,
varsta, starea sistemului nervos central, profesionalismul kinetoterapeutului,
conditii,
ritmul
de aplicare
al
tehnicii,
durata exercitiului, intensitatea lui.
Tardieu, referindu-se la testele de facilitare aplicate pacientilor spastici
relaxarea
spunea:
neuromusculara
inhibitia activitatilor
proprioceptiva,
parazitare
ci prin
nurepetitii
se dezvolta
intensenicidecum
in timp pentru
prin otehnicile
coordonare
de
obtinuta
in
sala
cu
atata
truda
dispare
la
usa.
dorita.
facilitare
1.2.
Locul
si Kinesiologie
roiul asistentei
kinetice
in
173
pacientilor
neurologici
Robanescu
Sbengbe
Sbengbe
p. N.T.
(2001):
T.
(2002):
(2002):
Reeducarea
Kinesiologie
neuro-motorie,
stiinta
stiinta
miscarii
miscarii
Editura
,viata
Editura
, Editura
Medicali,
Medicali,
Bucuresti,
p.
Bucuresti,
228
365
p.
365
Medicala,
Bucuresti,
aplicarea
Iri
Stanes
na
Conform definitiei
sanatatea
OMS,
este capacitatea morfofunctionala care asigura
omului posibilitatea de a actiona optim din punct de vedere fizic, somatic
(biologic)
mental
(psihic), desi a-si
exprima plenar ansamblul posibilitatilor sale verbale in
raport
cu
cerintele
contextului social. 7
Clasificarea propusa de OMS in 1988, succesiunea handicapurilor este urmatoarea:
Boala (Accident sau Anomalie) > Deficienta (Defect, Anomalie, Deficit
functional,
Sechela)
> Incapacitate (Restrictie a activitatii sau a functionalitatii) >
Handicap
(Dezavantaj social).
Boala propriu-zisa se caracterizeaza prin stare de dezechilibru fizic si psihic,
alterarea
starii
generale, existenta unor leziuni organice.
Bolnavul prezentat la tratamentul kinetic de recuperare nu trebuie vazut ca
un simplu
obiect
care necesita reparatii. El reactioneaza in mod inevitabil si in plan
psihologic.
Se impune
relatia
completa
kinetoterapeut - pacient.
Reactiile pacientului fata de boala depind de ritmul de evolutie al bolii. Sunt
care de boala, fiind preocupati de metodele stiintifice terapeutice si
privescpacienti
realist starea
sunt
care pacienti
ignora, nesocotesc boala.
Depresia, anxietatea, dependenta, dorinta de a fi considerat bolnav sunt reactii
care uneori
pot
apare
chiar din imposibilitatea de a desfasura o activitate normala,
unele durand
timp sa cunoastem aceste reactii si sa acceptam. Se are in
indelungat.
Trebuie
vedere
cantitatea
si ales celeritatea agresiunii, bruschetea ei, napasta cazuta sau
intensitatea,
dar mai
seria
neagra de
evenimente.
Este bine sa evaluam pacientul inaintea aplicarii tratamentului kinetic,
prin
metoda
testelor psihologice.
f Asigurarea unei bune compliante terapeutice este un obiectiv primordial care se
referaParteneriatul
la:
1.
pentru sanatate dintre echipa de ingrijiri medicale (medic,
psiholog,si pacient;
kinetoterapeut)
2. Asigurarea monitorizarii tratamentului kinetic;
3. Combaterea factorilor psihici perturbanti;
Implicarea
4. familiei. Rolul familiei joaca un rol hotarator. Cel mai pretios tratament
in
recuperarea bolnavilor neurologici il are kinetoterapia si este necesar ca familia sa
invete
ce areadecontinua la domiciliu acest tratament.
facut pentru
Impactul social pentru infirmi se face deseori cu greutate, datorita unui sentiment
jena si
dedeinferioritate,
de teama de a nu fi acceptat. Si aici rolul familiei este important. }
Medicina orientata catre boala trebuie sa fie completata cu medicina orientata
catre
incapacitate, mentionand ca obiectivele medicinii nu sunt doar acelea de a
preveni
si de
vindeca
boala
ci si
a restaura individul, atat cat este posibil la o viata sociala normala.
/Foarte multi bolnavi au nevoie de tratament de reabilitare, mai ales cei care
apartin
diferitelor boli neurologice. Exista numeroase sechele de boli neurologice in
care aplicarea
sistematica
si precoce a programelor intense de recuperare este pe primul
plan. Recuperarea
neurologica
implica un sistem de masuri complexe desemnate ca bolnavul
neurologic
sa poata
ajunge la cel
mai inalt nivel posibil fizic, psihic si social prin valorificarea
capacitatilor
capacitati
invaliditatii
Scopulfizice
recuperarii
sisale
incapacitatii
sirestante,
functionale
consta
inclusiv
de munca
restante,
in evitarea
a celor
si,prin
mai
care
sau
intermediul
ales,
sareeducarea
permita
in creearea
carora
reinsertia
oricarei
unei
pacientul
noi
profesionala
infirmitati,
stari
trebuie
de sa
si
in
la
maximum
a
sociala.
fie
antrenat
echilibru,
invatat
reducerea
)sabazata
sise adapteze
pe la viata activa.
A

neurologici
Stanescu-
In afara de o buna pregatire profesionala a specialistilor kinetoterapeuti mai este

si necesara
daruirea pentru ajutarea bolnavilor cu incapacitati. Bolnavul care in urma
unor
procese
patologice
a ramas cu o invaliditate sau o incapacitate functionala trebuie ajutat sa
duca o viata
175

neurologici
Stanescu-
cat mai apropiata de viata normala. Persoanele cu handicap fizic trebuie antrenate
spre
a putea
merge,
spre a putea sa-si rezolve nevoile curente si activitatile zilnice, spre a putea
comunica
ceilalti, iarcu
in acest sens, recuperarea trebuie conceputa ca o activitate obligatorie.
Referitor la recuperarea prin kinetoterapie, Tudor Sbenghe
...este arta
noteaza:
prin care un
individ practicand o suita de activitati fizice (exercitii terapeutice) isi
imbunatateste
isi
amelioreazastarea
o seriefizica,
de suferinte, isi reface deficitele functionale .
, raspund
Voi sta bolnavii
acasa atunci cand sunt planificate activitatile, dar adevarul este ca
el nu este fericit si lumea lui devine din ce in ce mai mica.
Sunt oare ei vinovati de pierderea comunicarii cu persoanele din jurul lor datorita
cafaptului
nu pot merge sau sunt ingrijorati de felul cum arata, sau se sustrag multor
evenimente
pentru a
nu
atrage atentia?
iCand ai o boala cronica, nu este de mirare ca bolnavul se retrage in lumea lui si
blameaza
boala
pentru tot raul din viata lui. Uneori dureaza ani pana cand bolnavul accepta
ca
boala lui
nunu
vase poate ignora efectul pe care il va avea asupra lui si a relatiilor
disparea
si ca
din
viata sa.
Bolnavul
trebuie sa invete sa-si creeze un nou si un acceptabil mod de a trai cu
boala,\jlLocul anumitor prieteni pe care ar fi putut sa ii aiba, trebuie luat de noi,
in
intram
viata
care
luit
A
^ n f
In continuare va fi prezentata
schema de relatie boala - reeducare - reintegrare:
i
c
0 Sbenghe
T. (2002): Kinesiologie stiinta miscarii. Editura Medicala, Bucuresti, p. 21.

'Adaptat dupa Garrison, S. J. (2000):
Physical Medicine and RehabilitationEditura
(secondLippincott
edition).
Villiams&Wilkins, Philadelphia, p. 228.
176
aplicarea
Iri
Stanes
na
AREA, CA BAZA A KINETOTERAPIEI

Miscarea este considerata din ce in ce mai mult ca o necesitate evidenta atat pentru
fiecare a organismului in parte, cat si pentru organismul in intregime, pentru o
structura
buna
functionare
si
mentinere
a conditiei fizice.
Organismul se afla intr-o stransa relatie cu mediul inconjurator. Atata timp cat
exista
stare deo echilibru intre organism si mediu, omul este sanatos. Boala reprezinta
ruperea
echilibrului
dintre organism
si mediu.
Fortele interne care intervin in realizarea miscarii sunt: impulsul nervos,
contractia
musculara,
actiunea parghiei osoase si mobilitatea articulara, realizand arcul
neuro-musculoosteo-articular.
Dar, in realizarea miscarii, fortele interne trebuie sa invinga o serie de forte externe,
care
sesi anume: greutatea corpului sau a segmentelor sale, forta gravitationala,
opun,
inertia, rezistenta
mediului
in care are loc miscarea, precum si o serie de alte rezistente externe.
Contractia musculara este modalitatea de exprimare a fortei musculare si este,
singurul
mijloc
prin care aceasta se mentine sau poate creste.
A doua forta interioara care intervine in realizarea miscarii, ca o reactie
caracteristica
la stimulul impulsurilor nervoase, este forta de contractie musculara.
Muschiul striat functioneaza prin coordonarea unitatii motorii. Unitatea
formatamotorie
dintr-uneste
motoneuron alfa din cornul anterior al maduvei si fibrele
musculare
care le fibrelor musculare dependente de un motoneuron alfa
inerveaza. pe
Numarul
variaza
raport cu
grosimeainmuschilor.
Motoneuronul alfa, spre care merg toate caile motricitatii
calea
( finala
), primeste
comuna
toate influxurile motorii, indiferent de originea lor si cand starea de excitatie care
rezulta din
acestapragul suficient, neuronul reactioneaza, trimitand un influx
sumatie
a atins
motor fibrelor
musculare
din campul sau de actiune. Conform legii fiecaretotfibra
sau reactioneaza
nimic
printr-o contractie totala si elibereaza maximum de energie de care este capabila in
acel moment.
Deci,
energia eliberata de o fibra musculara depinde de conditiile ei proprii de
metabolism,
nu de motor, care mereu este aceeasi.
intensitatea ordinului
Muschiul este capabil sa se contracte cu intensitati variate, acest lucru fiind posibil
datorita variabile a impulsurilor nervoase si sumatiei din ce in ce mai mare de
frecventei
unitati
care
intramotorii
in actiune. Tensiunea care se dezvolta in unitatea motorie se va mari in
raport
direct cu frecventa cu care se succed impulsurile.
proportional
Tonusul muscular reprezinta activitatea de baza a muschiului, fara de care
nici o nu
altaeste posibila. Estestarea
activitate
definitspeciala
ca
de semicontractie pe care muschiul o
QJ
O]
prezinta si in repaus si care ii conserva relieful

Pozitia ortostatica este mentinuta impotriva fortei gravitationale prin contractia
muschilor
intinsi.
Buclele gama contribuie la mentinerea pozitiei ortostatice prin
Tonusul
Factorii
endocrini
influenteaza
si ei tonusul.
muschiului
Barbatii
de au
a se
muschii
contracta.
mai tonici
Rezultatul
decat
reglarea
la posibilitatea
intindere sensibilitatii
amuscular
fusurilor ofera
neuro-musculare.
datorita
activitati
intregii
femeile
Exista
nervoase
doua
insexuali
tipuri
ceea functionala
ce
de
masculini.
priveste
contractie:
contractia
musculara. Bucuresti,
Baciu
p.137.
C. hormonilor
(1977):
Anatomia
simiscarea
Editura Sport-Turism,
locomotor,
g2
I biomecanica
L | , . . . este aparatului
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici - Irina Stanescu
Baciu C . (1977): Anatomia functionala si biomecanica aparatului

Editura Sport-Turism,
locomotor, Bucuresti,
p. 138.
aplicarea
Iri
Stanes
na
1.Contracfia izomeirjaDunde
tensiunea interna creste fara ca_ lungimea fibrei musculare sa
se modifice. Tôntractile izometrice au ca efect cresterea volumului si
greutatii musculare
decfalortei
musculare.si.
Contractia izometrica necesita o mare concentrare volitionala, o comanda
pentru acoordonata
putea fi recrutate numarul maxim de unitati motorii.
in kinetoterapieîn cazurile de izometrie, rezistenta care blocheaza miscarea
segmentului
este realizata
de lcmetoterapeut, de obiecte fixe sau de membrul opus.
Exista totusi o forma de contractie izometrica care se executa de fapt fara
rezistenta.
Termenul
este cel din limba anglo-saxona neavand corespondent pentru limba
muscle
romana 84
t w m
setting exercises - folosita pentru cvadriceps si fesierul mare, utilizata pentru mentinerea
mobilitatii fibrelor musculare, scaderea spasmului si durerii musculare si
pentru
prevenirea
hipotrofiei
musculare
^vimtajd e contractiei izometrice sunt efectele superioare altor tehnici de crestere a fortei, nu
.solicita articulatia^ necesita durate scurte de antrenament, este mai putin
obositoare,
nu necesita
aparatura
speciala,
ajuta la cresterea rezistentei musculare.
De asemenea, are o serie (Jejiezavantaje,yreciinclu-se ca~mareste munca
ventriculului
stang^creste
frecventa ^cardiaca^ si tensiunea ^rtenala, nu^melioreaza supletea
sla
articulara, periarticulars, tomfica mai mult fibrele musculare -la care s-a
tesuturilor
executat
contractia,
izometrica,
nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activftattmatorii complexe,
dezvolta
un feed-fcack kinestezic redus.
Pe baza acestor motive, contractia izometrica nu trebuie utilizata izolat, ci in
asociere
cu care asigura o mai buna coordonare nervoasa. Tehnicile de
contractia
izotona,
facilitare
neuromusculara proprioceptiva combina miscarile cu rezistenta, stopand la un
moment
dat pentru _________
a
executa izometria.
2.^Cantraptia izotonica
^trencaza^sgurtarea muschiului si o deplasare a segmentelor
osoase. Pe tot parcursul miscarii tensiunea de contractie ramane aceeasi.
Pentru muschi^cu forta musculara 4 sau 5, contractia izotonica in cadrul unei
miscarini
nucio
va cresterea fortei daca este realizata simplu,-fara incarcare.
reusjsajobtina
O
contractie
izotonicajimilara^dar
aplicataunor muschi cu forta musculara 2 sau 3 va reusi sa
fara
creasca
forta
influenta gravitatiei sau fara incarcare. Contractia izotonica realizata contra unei rezistente
carejou^blochea^ cresterea fortei musculare.
Modificarile lungimii muschiului se poate face in doua feluri:
- contractie dinamica concentrica
- capetele de insertie se apropie, decije scurteaza;
- contractie dinamica excentrica capetele 3e insertie ale muschiului se indeparteaza,
decese alungesc, datorita unei forte exterioare care invinge rezistenta musculara.
Aceste contractii musculare dinamice concentrice si excentrice pot determina
cresterea daca se aplica rezistenta adecvata, iar acesta rezistenta poate
fortei musculare
fi
data de mana gravitatie, greutatea corporala, arcuri, greutati, elastice, etc.
kinetoterapeutului,
Cu
toate
durata
exercitiilor
dinamice
este
inegala
acest
fel
se
asigura
o mai
crestere
sa
izokinetice
onistuW
fie in
Contractia
In
amuschiul
fortei,
raport
realizarea
se realizeaza
oca
cu
crestere
izokinetica
sau
unei
forta
grupul
cu
miscari,
aaplicata
dinamometrele,
rezistentei
muscular
o contractie
peinlanga
fiecare
musculare
care
dinamica,
muschiul
care
efectueaza
moment
mentin
si mai
ounde
agonist,
mai
miscarea;
omare,
alforta
viteza
buna
amplitudinii
care
coordonare
este
âr
executa
in
reglata
care
fiecare
unei
miscarea
astfel incat
buna
nervoasa.
moment
miscari.
efectuarea
grupe
controleaza
sustin
musculare.
rezistenta
intervin
al
Exercitiile
segmentul
miscarii
aceleisi Grupele
alte
(modereaza
in pozitia
musculare
cea
miscarea);
maicare
utila
participa
si confera
sunt
torta
urmatoarele:
miscarii;
a
Sbenghe T. (2002): Kinesiologie stiinta miscarii,
Editura Medicala, Bucuresti, p. 204.
177
Tehn ici d e facilitare neu r opr opr ioce ptive s i aplicarea acestora la bolnavii neurologici
St
-Iri naanes
/'muschii neutraliz^gjri^- intervin dupa terminarea miscarii, suprimand

miscarea
secmdanba
agiiiintqlcr ^
^ """"
Muschii actioneaza in lanturi musculare, nu izolat. Impulsul motor pornit de
scoartalantul muscular si exista o succesiune in ordinea
pune in lamiscare
contractiilor
musculare
care
produc miscarea
in totalitate.
Exercitiul fizic este primul element al kinetoterapiei, cu o structura completa si executie
procedurala si de asemenea are sens terapeutic.
Tehnicile de baza in kinetoterapie reprezinta elemente constructive ale exercitiului
fizic.
Exercitiile fizice reprezinta actiuni motrice ale omului, executate in felul in
7
care
acestpentru realizarea sarcinilor:
lucru este
necesar
Totalitatea miscarilor, reunite in actiuni unitare,
se manifesta prin atitudinea activa a omului fata de lumea exterioara.
Exercitiul fizic terapeutic este ca structura format din trei parti:
1. Pozitia de start si miscarile;
2. Tipul de contractie musculara;
3. Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial, cu scop de facilitare sau
raspunsului.inhibare a
Aceste trei parti ale exercitiului fizic terapeutic au fost denumite de scoala de
8
kinetoterapie
de la Boston
A TE: activitate, tehnica, elemente.
Orice exercitiu fizic terapeutic poate fi descris prin sistemul ATE.
Exercitiul fizic urmareste cresterea fortei musculare, mobilizarea articulara,
coordonarea
neuro-motorie
sau abilitatea.
Pozitia este starea statica a corpului sau a segmentelor sale, o stare
temporara
in Pozitiile folosite pentru intreg corpul sau segmentele
desfasurarea
miscarii.
sale,
usureaza
sau
ingreuneaza
efectuarea
actului motric.
Miscarea este actiunea corpului viu de a se deplasa in spatiu fata de un sistem de
referinta.
Miscarea este considerata a fi o insusire inseparabila a materiei, fiind
esentialacaracteristica
a vietii, prin ea organismul adaptandu-se solicitarilor din mediul exterior.
Elementul esential al vietii cotidiene este reprezentat de posibilitatea miscarii, a
in spatiuldeplasarii
ambiant. Miscarea, act motor complex, voluntar, este controlata de
sistemulsinervos
central
de sistemul nervos periferic prin intermediul unor circuite inchise
de
tip bucle
cortico-subcortico-reticulo-spino-musculo-corticale.
Miscarea se deruleaza
organizat,
programat, aferente exteroceptive, proprioceptive si interoceptive,
pe
baza informatiilor
cu perfectionarea
continua
in cursul ontogenezei.
Executarea unei miscari voluntare implica, imediat dupa eliberarea
inconstienta,
urmatoarele
etape:
- conceperea corticala a actului si a planului miscarii;
- culegerea de informatii prin receptori asupra distantei, naturii efortului ce
depus, ca sitrebuie
asupra secventelor miscarii;
- intrarea in functiune a sistemului motor executiv (tractul piramidal si caile
extrapiramidale) pentru a transmite impulsurile motorii spre motoneuronii
alfa
din coarnele
anterioare;
actioneaza
(sensibilitatea
intrarea
culegerea
asupra
proprioceptiva)
impulsurilor
in informatiilor
actiune aeferente,
- sistemului
casenzitivo-senzoriale
si aatat
lungimii
de
asupra
control
fusurilor
motoneuronului
asupra
(constituit
musculare
pozitiei
inalfa,
principal
receptorilor
sicat si, inde
conjugare
alte
transmiterea
cerebel;
cu
cerebel),
articulari
lor
cumspre
arcare
fi formatiunea
reticulara,
asupra
motoneuronului
gama.
Matveev
T.structuri,
L.
(1987):
P.,- Novikov
Kinetologie
A.
D.
(1980):
profilactica,
Teoria
terapeutica
si metodica
si de
educatiei
recuperare.
fizice, Editura
Editura
Medicala.
Sport-Turism,
Bucuresti,
Bucuresti,
d. 187.
p. 64.
8 Sbenghe
BS
#
- Irina Stanescu
La noul nascut, miscarea apare sub forma unor mobilizari globale, dezordonate,
fara o determinata. Miscarea activa analitica se dezvolta ulterior si treptat
finalitate
Ireactii complexe de inhibitie-excitatie a grupelor de muschi
prin
aparitia
unor
agonisti-antagonisti.
Dupa legea inervatiei reciproce a lui Sherrington, miscarea are un caracter normal
numai
atunci cand
impulsurile dinamogene abordeaza musculatura agonista, iar
impulsurile
inhibitorii
pe
cea
antagonista,
simultan.
in afara miscarilor care au un automatism innascut, miscarile active se formeaza
printr-o
fixare in memorie a unei miscari vazute sau executate (memorie vizuala si
kinestezica).
In cursul se dezvolta mult complexitatea miscarilor active prin
evolutiei
psihosomatice,
invatarea
deiar
noiprin
si repetarea lor permanenta aceste miscari complexe se imprima
noi gesturi,
tot
mai mult
pe si formeaza scheme de miscare.
scoarta
cerebrala
Engramele motorii se dezvolta in toata perioada copilariei.
Mobilizarea pasiva, fara participarea constienta a pacientului (adica fara
atentiei) concentrarea
nu duce la formarea de engrame motorii corecte.
Un copil, in perioada copilariei, cu cat dezvolta mai multe engrame motorii simple,
atatpattern-uri mai largi, mai variate si mai perfectionate in activitatea
va puteacu
avea
motorie la varsta
adulta.
Engrama motorie consta in inhibitia sinapselor care nu trebuie sa intre in pattern, in
asa fel interneuronilor sa permita producerea raspunsului motor corect.
incat activitatea
Dupa reprezenterea mentala a miscarii, al doilea timp al miscarii voluntare il
constituie
dorinta de
executare al acesteia (lansarea de impulsuri corespunzatoare imaginii
centrale
motorii).corticale
Al treilea timp al miscarii il constituie comenzile verticale, care ajung din zona
rolandicacorticala
prin caile piramidale, la coarnele anterioare. De la nivelul coarnelor
anterioare,
influxul
motor urmeaza
radacinile si trunchiurile nervoase spre a ajunge la organul efector muschiul.
Mobilizarea analitica" reprezinta unul din ultimele stadii ale reeducarii, ea
necesitandmulta
din vointa, care nu se poate obtine si pretinde de la inceput.
partea pacientului
De asemenea,
pentru
o kinetoterapie eficienta functiile intelectuale ale pacientului trebuie sa fie
normale
sau cat
mai aproape
de normal.
Efectul major al repetitiilor unei activitati motorii precise consta in cresterea
capacitatii
de a
inhiba iradierea
raspunsului
in afara caii ce trebuie activate. Daca patternul este
programat
adecvat,
stimulul volitiv este necesar numai pentru initierea, sustinerea si finalizarea
miscarii,
faramuschii
sa mai care sunt implicati in realizarea miscarii.
urmareasca
Elemente ale patternului de activitate pot fi modificate prin sistemul corticocrestereaspinal,
atentieiprin
asupra componentei specifice activitatii motorii, in timp ce
patternul
extrapiramidal se deruleaza.
Cu cat numarul de repetitii al unei activitati motorii precise este mai mare,
cu
atat
capacitatea
de
autilizarii
exercita
eforturi
cu
cuinabilitate
este
mai mare,
iar si
din
interpretarii
coarnele
Dezvoltarea
sianterioare
activitatii
ale
stimulilor
maduvei
motorii
ceviteza
care
modifica
depinde
nucrescuta
aupattern-urile
ce cauta
desi maturarea
patternul
comportamentale,
sistemului
respectiv,
nervos
in
este
neuronii
motori
eliminat.
scopul
maximului
atingerii
oabilitatea
Pentru
a. actiunile
b.
c.
d.
echilibrul
viteza
lucrul
de functionalitate
analiza
de
mecanic;
motrice
executie
corpului;
biomecanica
aferente;
in
a miscarii.
relatie
a unei
cu mediul
miscariinconjurator.
trebuie
179 luate in considerare:
,
In ceea ce priveste importanta miscarii, aceasta este considerata din ce in ce

mai
mult oatat pentru fiecare structura a organismului in parte, cat si pent
necesitate
evidenta
organismulpentru
in
intregime,
o buna functionare si o mentinere a conditiei fizice.
Tabelul 1. Nivelurile taxonomice stabilite de Harrow (componentele psihomotricitatii)
180
- Irina Stanescu
e facilitare
ici d
Tehn
psi
neu ro prioce
tive
opr
3.0
0
Miscarile
reflexe
Miscarile
fundamentale
Aptitudinile
perceptive
4.0
0
Aptitudinile
fizice
5.0
0
indemanarile motorii
(abilitatile)
6.0
0
Comunicar
ea
nonverbala
1.0
0
2.0
0
Baza tuturor
Suntaplicarea
innascute,
acestora
nu se la
miscarilor
invata
bolnavii neurologiciCombinatii deCombinatiile
miscari
existente vor fi totusi
utilizate
Iri na
Stane s
miscarilor voluntare _________
reflexe si engrame cadrul
innascute
Se dezvolta
Nivelul la care
in mod pnn maturizare si invatare, pr
normal incepe invatarea
experienta invatarii, consolidarii si
automatizari Stau la baza dezvoltarii
aptitudinilor fizice
Nivelul la care
Se dezvolta
se continua
prin matunzare si invatare, pn
invatarea scolara
experienta invatarii, consolidarii si
automatizari Stau la baza dezvoltarii
aptitudinilor fizice
La acest nivel exista
Depind
un de eficacitatea perceptiilor, de
miscarilor fundamentale, de nivelul
continuum controli
de indemanari
dezvoltari aptitudinilor fizice ___________
La acest nivel exista un
6.02 interpretarea voluntara
continuum de expresivitate:
Cand subiectul dispune de un repertoriu d
6.01 mimica spontana
indemanari
- nu motorii el este pregatit pentn
constituie o perspectiva
creearea miscarilor estetice Etapa 6.02
reprezinta apogeul ierarhiei exprimare prin
pentru obiective;
dans, mimica etc.
Clasificarea
- participarea
miscarilor grupelor musculare la actiunea motorului primar
depinde de forta, amplitudinea si pozitia in care se executa miscarea. Astfel,
miscarile se impart
in:
1. Miscari de tensiune slaba (miscari de finete, de indemanare, scrisul);
2. Miscari de tensiune rapida (miscarile de forta);
3. Miscari balistice (aruncari, loviri);
4. Miscari de oscilatie (pendulari).
O alta clasificare se refera la directia miscarilor:
1. Miscari rectilinii,
2. Miscari angulare sau rotatorii,
3. Miscari curbilinii.
Miscarile mai pot fi clasificate dupa palnul in care este dispusa miscarea:
1. in plan frontal - flexie si extensie;
2. In plan sagital - abductia si adductia;
inau
mai
-acircumductia;
obtinuta,
indeplinirea
kinetoterapie,
exercitiului
mare,
Orice
Distanta
Suprafata
cu3.
in
exercitiu
atat
denumita
functie
dintre
obiectivului.
pozitia
bazei
obiectivul
avutmulte
de
incepe
centrul
ca
de
pozitie
va
obiectivul
rezultat
sustinere
fiplanuri
exercitiului
mai
prin
inde
initiala
educatia
stabila
deplasarea
greutate
pozitionarea
terapeutic
corpului
sau
sisefizica,
nu
al
pozitie
poate
corpului
urmarit
va
in
corpului
corpului
timpul
implica
pozitia
atinge
detrebuie
sau
start
exercitiului
si
atunci
reactii
asau
initiala
segmentelor
suprafata
sa
sease
de
cand
va
segmentelor
coincide
tina
mentinere
(cu
derula
miscarile
de
seama
cat
sale
sustinere
aceasta
miscarea
cu
intr-o
in
asale.
pozitia
cadrul
alta
este
Din
(cu
4.
in
axul
lung
al
segmentului
rotatiile.
dorita,
finala.
efectuate
finala
pozitie
anumite
echilibrului);
distanta
pozitia
cat
mai
decat
in
pentru
exercitiului
1.
2.
etape:
va
dinficea
mai
cadrul
initiala.
mica,
de stabilitatea va fi mai mare);
A
>
Tehuci de facilitare neuroprapncH cptnr si aphcarra *ftm& te wtOnSUM mSUrsSStatt JNfcm
J. Numarul de articulatii care vor intra in schema de miscare, dar
si momind de articulati
care suporta greutatea corpului influenteaza echilibrul ti stabilitatea,

4. Lungimea bratului parghiei in miscarea comandata:
$t Modificarile de tonus muscular care induc reflex postura si miscarea respectiva:
& Rezistenta care se va opune miscarii, respectiv contractiei musculare (firi graxiiape.
atpavttatie);
7. Nivelul de lungime in care muschiul este pus in actiune
fin zona semnati - medie
Imgua);
8. Tipul contractiei musculare solicitate (izometrica - concentrica - excentrici);
articulatia
9. Miscarea membrelor va tine seama de cele trei modalitati de performere: cm
mijlocie imobili, cu articulatia mijlocie flectanduse, cm articulatia mijlocie extinzandu-se:
10. Alegerea unei pozitii sau miscari care si nu evidentieze disconfortul
in realizarea exercitii lor terapeutice sunt folosite a tat pozitii simple numit*
fundamentale.
cat si unele
pozitii complexe care derivi din ete, pozitii derivate Cek mai multe
pontii provin
gimnastica
dedin
baza, dar kinetoterapia a dezv oltat anumite pozitii proprii.
I cadrul metodelor de facilitare posturile au un rol decisiv si sunt justificate teoretic
pe
but neurofiziologice, musculare si biomecanice.
iti
Ttiun
ttl
Tehn ici de facilitare neu ro pr o pr ioce ptive s i aplicarea acestora la bolnavii neurologici
3. SISTEMATIZAREA TEHNICILOR DE FACILITARE

NEUROMUSCULARA PROPRIOCEPTIVA APLICATE IN I
REEDUCAREA NEUROMOTORIE
-Iri na Stane s
Pornindu-se de la exercitiul fizic, fie terapeutic, fie la nivelul cunostintelor

medicale,
fi
pur si simplu
la intamplare,
s-au dezvoltat o serie de tehnici si metode care trebuie
deosebii! intre
ele.
Dupa cei mai multi autori, tehnicile de lucru sunt considerate alfabetul
kinetoterapie!
Contractia
izometrica, miscarea pasiva, miscarea activa, imobilizarile etc. sunt
tehnici
de lucrillor intr-un fel sau altul se ajunge la exercitiul fizic; iar anumite
Prin
alcatuirea
exercitii
fiziceidevin
prin metode sau procedee.
perfectionare
Tehnicile in kinetoterapie se clasifica in functie de :
- activitatea motrica a aparatului locomotor;
- capacitatea aparatului locomotor de a putea fi miscat pasiv;
- starea de repaus.
Tehnicile de facilitare neuromusculara proprioceptiva se impart in functie de
patn motor: mobilitate, stabilitate, mobilitate controlata, abilitate,
etape alecele
controlului
fiecarui stadii
revenindu-i
o serie de tehnici specifice.
Prin controlul motor se intelege
modalitatea in care se regleaza miscarea si se fac
0
ajustarile dinamice posturale.
Reprezinta de fapt controlul creierului asupra activitatii
musculare voluntare. Miscarile automate reprezinta cea mai perfecta coordonare.
Controlul motor este format din patru etape: . 1?
1. Motivatia, care reprezinta cauza sau motivul pentru care este performata
miscarea.
Sistemul nervos
central este informat de aparitia unei necesitati.
2. Ideea care se naste in urma necesitatii miscarii.
3. Programarea este comanda centrala.
4.
Executia.
Activitatea musculara este de doua feluri:

a. activitate tonica-posturala, care este reflexa, necomandata, fiind reprezentata
de. de repaus si tonusul muscular postural si de atitudine.
tonusul muscular
b. activitate voluntara, care combina factorii senzitivi si cei motori, implicand
aproape
toate functiile
sistemului nervos.
Majoritatea autorilor considera ca exista doua tipuri de activitati diferite voluntara
posturala,
dar la felside aproape sunt de a considera ca poate fi una singura cu
schimbari si ajustari
permanente.
Controlul motor se desfasoara prin intermediul a trei procese:
1. Control muscular este reprezentat ca
abilitatea de a activa un grup limitat de unitati
1
motorii ale unui singur muschi jara a fi activati si alti muschi.
Pentru
a antrena
controlul
muscular
utilizeaza
in
practica
anumite
metode
Toate
activarea
aceste
imaginativa,
modalitati
de ramanand
antrenare se
nu
pasivi
provoaca
din punct
durere
de
daca
vedere
sunt executati
motor
sicorect
doar sa
principale:
stretch-reflexul;
concentreze
trebuie
sasielectrostimularea
tehnici
excitatia
antrenarea
provoace
nu
seasupra
decutanata
actiunii
oboseala.
facilitare
perceptiei
in
neuromusculara.
caproprioceptive;
gandire;
mijloc
contractiei;
de facilitare, dar exteroceptiva;
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neuro logici
- Irina Stanescu
2. Echilibru (controlul postural) este definit ca

procesul complex ce intereseaza receptia si
organizarea inputului senzorial ca si programul si executia miscarilor, elemente ce
asigura
postura dreapta, adica mentinerea permenenta a centrului de gravitate in cadrul
bazeide. 92
susti
nere.
Echilibrul si stabilitatea nu sunt unul si acelasi lucru, stabilitatea fiind
recastigarea
echilibrului
cand este perturbat, fara sa cada.
Coordonarea rezulta din activarea unor scheme ale mai multor muschi, avand
3.
forte, combinari si secvente apropiate si cu inhibitii simultane ale tuturor celorlalti
muschi.
I IIP Conform conceptelor definite de Sherrington se subliniaza ca
orice stimul care ajunge
la j motoneuronii spinali fie ca provine de la periferie, pe cai
ascendente,sau
decutanata
origine - fie de la nivel central, pe cai descendente, determina
musculara
9
descarcarea
unui numar [ limitat de neuroni.
Stimulul care va scadea numarul de neuroni activati, va reduce, va inhiba raspunsul
motor. Stimulii
suplimentari
proveniti de la aceleasi nivele vor accentua,
facilita raspunsul I motor.
Facilitarea neuromusculara proprioceptiva reprezinta mijlocul prin care se
usureaza,
se incurajeaza
sau se accelereaza,
se faciliteaza raspunsul motor voluntar prin stimularea 9
proprioceptorilor
din
muschi, tendoane, articulatii plus stimularea extero- si telereceptorilor.
Informatiile de origine exteroceptiva, proprioceptiva, labirintica, vestibulara cu
a
educa siscopul
forma de
motricitatea
automata se transmit prin programe kinetoterapeutice,
neuromotorii
functionale.
Icat si
Etapele controlului motor reprezinta momentele dezvoltarii neuromotorii la noul
nascut, functiei motorii pierdute la un bolnav cu leziuni ale sistemului nervos
refacerea
central
nucauze
numai,
cand si si
alte
pot afecta capacitatea motorie si in functie de gravitatea acestei
afectari,
exercitiile
se pot plasa intr-una dintre aceste etape.
Dezvoltarea motorie progreseaza de la engrame de masa sau grosiere la miscari
specifice
de abilitate
din ce in ce mai selective si mai fine. Dezvoltarea controlului
motor constient
se
dezvolta
si avanseaza,
pas cu pas, fara intrerupere, fara a sari peste stadii,
faze, secvente
ale in sens cranio-caudal.
dezvoltarii
normale,
Etapele controlului motor sunt:
1. Mobilitatea reprezinta capacitatea de a initia o miscare si de a executa aceasta miscare pe
toata amplitudinea ei fiziologica. Pentru reeducarea mobilitatii se va lucra
pentru
refacerea
amplitudinii
de miscare, a fortei musculare sau a ambelor.
2. Stabilitatea este capacitatea de a mentine posturile gravitationale, antigravitationale si
pozitiile mediane ale corpului. Reprezinta posibilitatea de a realiza o
contractie din
simultana
a articulatii.
muschilor
jurul unei
3. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscari in timpul oricarei
posturi de incarcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau
de
a roti in
capul
trunchiul
jurulsi axului longitudinal in timpul acestor posturi. Pentru
realizarea
mobilitatii
controlate
este
necesara
obtinerea
unei
forte
musculare
la se
limita
disponibila
promovarea
amplitudinilor
Membrul
Tehnicile
unor
functionale
de
superior
reactii
facilitare
de
este
de miscare
echilibru
neuromusculare
segmentul
in in
articulatiile
cu
balans,
cele
proprioceptive
mai
dezvoltarea
proximale
mari necesitati
siunei
executa
in articulatiile
de
abilitati
abilitate,
cu saudefara
dar si
de
miscare,
utilizare
distale
masura.4.
capacitatea
segmente
pacientului.
inparticiparea
celelalte
aaceeasi
presupun
Abilitatea
de
a(2002):
misca
abilitate.
este
segmentele
cel mai
inalt
afara
nivel
posturii
al controlului
183
sau
locomotiei.
motor
si Arionda,
deBucuresti,
aceea, Editura
ultimul
si reprezinta
375.
T. Preluat
din
Kinesiologie
Pasztai
Z. in
(2004):
stiinta
miscarii,
Kinetoterapie
Editura
in neuropediatrie
Medicala,
p.si188.
p.
n Sbenghe
r
Tehn ici de facilitare neu ro pr o pr ioce ptive s i aplicarea acestora la bolnavii neurologici
St s
-Iri naane
Se imput la;
tehnici de bazft - fundamentale, fiind folosite in tratamentul fiecarui pacient,
necesitaisau
ou cooperarea
acestuia;
- tehnici speciale, care depind de cooperarea pacientului si de eforturile sale
voluntare.
3.1. Tehnicile de facilitare neuromusculare proprioceptive
fundamentale
Prizele mainilor reprezinta contactul manual, presiunea aplicata de maini! 1

kinetoterapeutului care trimite informatii senzitive din zona in care se asteapta
raspuns motor
Ai
facilitare.
Este considerat
o comunicare nonverbala.
Prizele mainilor kinetoterapeutului trebuie sa fie ferme, sa nu provoace durere.
Priza * facemusculo-tcndo-articulare care executa miscarea si trebuie facuta
asupra elementelor
in asi
fel incit
si
nu
jeneze
amplitudinea
de miscare completa.
Contactul manual al mainii kinetoterapeutului cu masele musculare,
tendoanele
s: un mecanism de facilitare.
articulatiile
se consideri
Comenzile verbale si comunicarea
reprezinta relata senzoriali kinetoterapeut - pacient,
Comenzile trebuie si fie scurte si clare. Vocea, tonul, au un mare rol in calitatea
raspunsurilor.
De ferme stimuleaza o actiune intensa, iar comenzile blande
obicei
comenzile
sunt folosite
cand provoaca durere. Important este sa se aleaga momentul cel mai
miscarea
respectivi
potrivit
pentru
alternarea
comenzilor.
Vazul este la fel de important. Pacientul trebuie sa-si urmareasca cu privirea
miscarea,
In
vederea facilitarii
ei.
Intinderea are rolul ei extrem de important pentru ca, un muschi raspunde cu mai multa forta
dupa ce a fost intins si rolul ei tocmai din acesta cauza are un rol facilitator.
Pregateste
muschiul
pentru
o contractie
mai eficienta.
Kinetoterapeutul executi alungirea muschiului, provocand reflexul de contractie si
fn acelasi
timp, pacientul
tsi incepe miscarea. Segmentul liber pe care se gaseste insertia
muschiului
asaza
in a miscarii. Pentru a mari gradul de intindere al oricarui
pozitia finalisesau
maximi
muschi
se poate
adauga componenta
de rotatie care face parte din lantul cinematic antagonist al
muschiului
de baza. sunt tehnici de separare a capetelor osoase (cand miscarea este de tragere).
Tractiunile
Soliciti proprioceptorii din articulatii. Favorizeazi miscarea, facilitand alte
mobiliziri.
Deefect
asemenea
are
si un bun
antialgic.
Compresiunea favorizeazi stabilitatea articulari. Este o miscare de apropiere a capetelor
osoase (cand miscarea este una de impingere), cu rol important in mobilizarea
lichidului
sinovial
si ainfortei musculare, datorita reflexelor proprioceptive articulare.
cresterea mai
rapida
Tractiunea si compresiunea pot fi executate manual de kinetoterapeut si in lant
cinematic
inchis sau
deschis de pacient
Rezistenta maximala, dar care permite executarea miscarii, determini o crestere importanta a
fortei
muschi.
In
antrenarea
musculare,
Aceasta
Miscarea
controlului
rezistenta
si
maximal
fie lenti
motor
permite
referindu-se
si nu
se trebuie
incepe
contractia,
cu
si
la se
componenta
forta
dar
desflsoare
determini
actualiproximali
ina sacade.
opacientului.
iradiere
si
Influxul
dupi
a stimulilor
Soliciti
cede la grupele
proprioceptorii
propnoceptivi
recrutarea
puternice
aceasta
se
va trece
este
musculare
Secventialitatea
iradiazi
mai
larezolvat!
cea
simultor
din
dtstala.
trecand
unititi
normala
pentru
la grupele
motorii,
marire
musculare
este
deci realizarea
un creste
raspuns
slabe.
forta
deprinderilor
motor
musculari
mai eficient.
motrice
si se obtine
obisnuite
prin: in activitatea umani
- prin opunerea unei rezistente manuale maximale la componenta cea mai puternica a
(iradiereaengramei
influxului de la musculatura puternica spre cea slaba). De obicei,
componenta
proximala
este
mai puternica
decat cea distala;
- prin permiterea miscarii impotriva unei rezistente maximale pana la componenta
unde se vaputernica
cere o contractie izometrica. Dupa acesta mentinere se va cere
pacientului
sa impinga
sau
sa traga puternic,
nepermitand
miscarea articulara decat in secventa slaba;
- iradierea de la membrul sanatos spre membrul bolnav;
- prin utilizarea reflexelor labirintice si tonice ale gatului, reflexele de postura si
echilibru
etc.;
- vizualizarea miscarii;
- prin influenta reciproca a doua scheme de miscare: schemele pentru gat intaresc
superioaremembrele
si trunchiul, iar schemele pentru trunchi sau membrele superioare
intarescMiscarile
gatul.
de decompensare reduc sau evita oboseala indusa prin repetitiile unei miscari cu
rezistenta. Miscarile de decompensare se realizeaza prin trecerea de la o
tehnica de facilitarela alta si apoi la o a treia sau prin revenire la prima. Pacientul
neuroproprioceptiva
va
executa
mult
timp simai
forta musculara creste mai repede, obtinand imbunatatirea functionala
intr-un
timp
mai
scurt.
Exista tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva cu caracter general
potetapele
fi
folositecare
in toate
controlului motor.
3.2. Tehnicile de facilitare neuromusculara proprioceptiva speciale cu caracter

general
1.Inversarea lenta(IL)
reprezinta contractii concentrice ritmice ale tuturor agonistilor si
antagonistilor implicati intr-o schema de miscare, pe toata amplitudinea fara pauze
intre inversari.
Rezistenta
miscarilor este maximala, adica cel mai mare nivel al rezistentei care
lasa
se
poatamiscarea
executa.sa Rezistenta
aplicata miscarilor se va creste treptat. Rezistenta
se aplica
la inceputputernica (contractie concentrica a antagonistilor muschilor
pentru
musculatura
hipotoni,
in
acest fel secaci
determina
un efect facilitator pe antagonistii slabi.
Contractii izotonice
Agonist
i
Ritmicitate
Antagonisti
Contractii izotonice
Tehnica inversarii lente se bazeaza pe:

- legea inductiei succesive a lui Sherrington o miscare este facilitata de contractia
10
imediat precedenta a antagonistului ei
;
- rezistenta la miscare determina o influenta inhibitorie a reflexului Golgi
cand sunt
izometria
Inagonistii
de
maxim
acest
la sfarsitul
fel,
intinsi,
seinversarea
intind
amplitudinii
vor fi
progresiv
miscarii
facilitati
fiecarei
gaseste
in
printimpul
impulsuri
miscari.
antagonistii
contractiei
Declanseaza
provenite
pregatiti,
antagonistului,
demotoneuronii
lafacilitati
nivelul pentru
iar la finalul
a
asupramuschiului care se contracta;
motoneuronului
fusului
contractie
gama
muscular.
- actiunea
desfasura
2.Inversarea
miscarii,
mult
mai(2002):
puternica.
oinhibitorie
lenta cu
a celulelor
opunere
Renshow
(ILO) pentru
185
este
omotoneuronul
varianta
a inversarii
alfa
lente,
determinata de
Flora mai
Dorina
Tehnici
de
baza
in kinetoterapie,
Editura
Universitatii
dinantagonist;
Oradea,
p. 100.
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici - rina Stnesc
influxuij
decat in contractia izotonica. Astfel, fusul neuromuscular va continua trimiterea
unor
nervoase cu caracter predominant facilitator, desi apare reflexul Golgi, si
activarea care
celulele!
Renshow
blocheaza efectul facilitator.
Inversarea lenta inhiba contractia muschiului care face miscarea, spre sfarsitul
acesteia!
dar pregateste
agonistul (muschiul slab), mareste forta de contractie a muschiului
care realizeazJ
miscarea
respectiva.
3. Contractiile repetate (CR) se executa numai pe musculatura care este slaba, pe ci
singura directie de miscare. Tehnica contractii repetate se aplica in trei situatii
diferite: a. Cand muschii implicati in schema de miscare respectiva sunt de forta 0 sau 1 si
decivoluntara
nil
exista initiere
a miscarii.
Segmentul se pozitioneaza in pozitie de eliminare a gravitatiei, musculatura sa fie
zona
alungita,infacandu-se
intinderi rapide, scurte ale agonistului. Aceste intinderi
sunt insotite
dejferme de miscare a segmentului. Amplitudinea intinderilor trebuie
comenzi
verbale
sa fie mare.j
Miscarii
voluntare aparute i se opune o rezistenta maximala.
Este foarte important sa se sincronizeze comanda, care trebuie facuta inainte
de a se
efectua ultima
intindere, pentru sumarea contractiei voluntare cu efectul reflexului
miotatic.b. Cand muschii sunt de forta 2 sau 3, slabiciune lor fiind pe toata schema de miscare.
in izotonice cu rezistenta pe toata amplitudinea de miscare se aplica
timpul miscarii
intinderi
scurte
dinrapide,
loc in loc. Aceste intinderi intaresc raspunsul muscular.
c. Cand muschii sunt de forta 4 sau 5, dar fara sa aiba o forta egala peste tot. Se aplica
punctele cuinforta scazuta si anume: contractie izotonica pana la nivelul golului de
forta
unde se urmata de relaxare. Se fac apoi intinderi rapide, scurte ale
face izometrie,
agonistului,
dupa
care secu rezistenta maximala, trecandu-se la zona golului de
reia contractia
izotonica
forta. inainte de a incepe contractiile repetate este bine sa se realizeze contractii
pe musculatura antagonista normala, pentru a facilita
toata sauizotonice
aproape toata
musculatura
agonista
slaba,
prin inductie
succesiva. Substratul neurofiziologic al tehnicii contractii
repetate
bazeaza
pe
efectulsestretch-reflex-ului
extern. Izometria de la sfarsitul scurtarii muschiului
activeaza in plus
motoneuronii
statici gama, iar comenzile verbale ferme maresc raspunsul prin
sistemul reticular
activator.
Cu cat se mentine mai mult contractia izometrica, cu atat activitatea
gama va fi mai
crescuta.
4. Secventialitatea pentru intarire (SI)
se realizeaza cand un component dintr-o schema de
miscare este slab.
Se executa o contractie izometrica maxima in punctul cel mai puternic al
normale.musculaturii
De obicei se alege un grup muscular mare si situat mai proximal.
Odata
ce
contractie aceasta
izometrica s-a maximalizat, se mentine aceasta izometrie
adaugandu-se
contractia
izotona (impotriva
unei rezistente maximale) a musculaturii slabe vizate.
Exista o regula generala: pentru flexori punctul optim este in zona mijlocie a
de extensori, in zona scurtata. Kinetoterapeutul va executa
miscare,arcului
iar pentru
95
oprireaizometrie
miscarii in locul unde ii vine mai usor sa execute blocarea.
pentru
Secventialitatea pentru intarire se poate aplica si pe schemele de miscare
bilaterale,
contractia
toata
face
oamplitudinea,
miscare
Acesta
excentrica
creind
de
tehnica
un
revenire
contra
supraimpuls
pese
o schema
bazeaza
pe
unei
o distanta
rezistente
pe
de
pemembrul
miscare.
fenomenul
mica
moderate.
tot
puternic
Secu
iradierii
executa
rezistenta,
Cand
care
una
des-a
illava
dintre
apoi
ajuns
nivelul
influenta
din
aceste
lamotoneuronilor
nousimiscari
pe
simetrice
celalalt.
musculaturii
izotonice
amplitudinea
miscarea
la
capat si
activati
5.
initiala
pe
seInversarea
puternice,
repeta.
maxima
Zona
alungita
aipana senormale
agonistica
spre(IA)
motoneuronii
este o tehnica
musculaturii
care slabe.
utilizeaza Zona
contractia
Scurtata
concentrica si
-Irina Stanescu
Inversarea agonistica va mari treptat amplitudinea pe care se executa

contractiile
excentrice-concentrice.
Contractia excentrica promoveaza intinderile extrafusale si intrafusale. La muschii
tonici,
extensorii
posturali, contractia excentrica realizata in zona alungita va
declansa impulsuri
aferentele
secundare in
ale fusului si deci, influente inhibitorii musculare, fiind dificil
de realizat
in in cea alungita.
alta
zona decat
De asemenea, facilitarea prin comenzile verbale maresc raspunsul prin sistemul
reticular
activator.
3. 3. Tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva specifice

Tehnicile de facilitare neuromusculara specifice se impart in functie de cele patru
etapemotor:
al
controlului
mobilitate, stabilitate, mobilitate controlata si abilitate,
fiecarei
etape
revenindu-i un set de tehnici specifice.
1. Tehnici pentru promovarea mobilitatii.
Imposibilitatea promovarii mobilitatii este
determinata de hipertonia sau hipotonia muschiului.
a. Initierea ritmica (IR) se aplica cand miscarea nu poate fi initiata sau cand hipertonia
limiteaza miscarea.
Se realizeaza miscari lente, ritmice, mai intai pasiv, apoi pasivo-activ si activ, pe
intreaga
amplitudine a unei scheme de miscare. In cazul in care exista o hipertonie care
limiteaza
scopul
estemiscarea
obtinerea relaxarii. Cand exista o hipotonie scopul initierii ritmice este
de a mentine
memoria
kinestezica si de a pastra amplitudinea de miscare. Comenzile
verbale suntelefoarte
importante,
trebuind sa fie ferme si insistente. Se va evita orice actiune care ar
putea
declansa
stretch-reflex-ul.
Cand miscarea activa a devenit posibila, se trece la miscari cu usoara rezistenta,
de aici
treptat, trecandu-se
la tehnica inversarea lenta.
Pozitionarea pacientului are o mare importanta.
Un rol inhibitor al tonusului muscular al musculaturii hipertone il are cortexul
influentat
comenzile
verbale.deSe va echilibra tonusul agonist-antagonist in timpul miscarilor
pasivoactive.
intinderea
alternativa a agonistului si antagonistului determina influente
excitatorii
cazul in cazul musculaturii hipertone miscarile pasive se fac in
musculaturiiinhipotone;
ritm
lent, pentru
a miotatic.
nu declansa
reflexul
b. Miscarea activa de relaxare-opunere (MARO)
se aplica in cazurile cu hipotonii
musculare care nu permit miscarea pe o directie.
Se executa pe musculatura slaba, in zona medie spre cea scurtata, dar acolo unde
exista
o
forta mare
se executa
o contractie izometrica. Cand se simte ca acesta contractie a
ajuns
maxima
se o relaxare brusca (verificata de kinetoterapeut prin intermediul
solicita
pacientului
dupa
aplicand
comanda
urmari
motoneuronilor
Activarea
conduce
maxim
O
precum
altacare
sau
intinsi,
explicatie
Explicatia
sila
verbala,
sikinetoterapeutul
buclei
facilitarea
chiar
cateva
recrutari
receptorul
alfa
aplicand
gama
pacientul
neurofiziologica
intinderi
sistemului
side
creste
gama),
de
motoneuroni
oexecuta
usoara
revine
larapide
datorita
nivelul
gama
atunci
activ
rezistenta
rapid
se
arin
-bazeaza
fusului
izometriei
in
fialfa
cand
la
acesta
otimpul
efectul
pozitia
miscare
suplimentari.
acestei
contractia
muscular
pe
zona
contractiei
fenomenul
cea
si
reflexului
spre
miscari,
ca
de
mai
urmare
(Ruffini)
zona
izometrica
alungire
scurtata,
Cand
izotone
in
de
miotatic
alungita
functie
coactivare
aferentele
va
muschii
musculara
kinetoterapeutul
cu
trimite
seain
rezistenta
de
executa
timpul
primare
hipotoni
(facilitarea
in
contraprizei),
musculaturii
(cateva
putand
capacitatea
acestei
zona
ale
(agonistii)
impulsuri
intinderilor
maximala.
fusului
scurtata.
musculaturi.
ajuta,
simultana
arcuiri).
facilitatorii.
sunt
functionala
vor
rapide,
respective,
La
a
a
187
A
c. Relaxare-opunere (RO) este o tehnica pur izometrica utilizata cand amplitudinea une
miscari este limitata de contractura musculara. Tehnica mai este numita
tine-relaxeaza (dup;
traducerea din limba engleza
hold-relax ), tocmai dupa comenzile date pacientului. Este d<
asemenea indicata cand durerea este cauza care limiteaza miscarea (durerea fiind
deseori asociati
hipertoniei).
In punctul in care miscarea este limitata kinetoterapeutul blocheaza
(contractie
izometrica),
care treptat se va maximaliza. Apoi, la comanda, se face o relaxare
lenta,
care
odati
facuta, pacientul in mod activ va incerca sa treaca de punctul initial de limitare a
miscarii.
v? la limitare, la un alt nivel, unde se va aplica o noua contractie
ajunge dinSenou
izometrica.
Daca este prea slaba pentru a permite miscarea dupa efectuarea
forta
musculara
izometriei.
kinetoterapeutul va executa miscarea pasiv.
Tehnica relaxare-opunere are doua variante:
- relaxare-opunere antagonista, in care se face izometria muschiului hiperton
(retracturat).
- relaxare-opunere agonista, in care se va face izometria muschiului care face ca
miscarea
sa fie limitata
(agonist).
in ambele variante, izometria se va executa in punctul de limitare al miscarii. Se
mentine
aproximativ
5-6 secunde o izometrie de intensitate maxima, dupa care se va cere
pacientului
o
relaxare lenta. Pentru a maximaliza intensitatea izometriei se cere pacientului
sa tinaadica nu sa
impinga cu o forta oarecare, ci kinetoterapeutul va impinge spre contractia
excentrica,
faraacest
sa tip de contractie musculara si tinand cont, desigur, de
provoace insa
forta
actuala a
pacientului.
Explicatia neurofiziologica pentru relaxare-opunere antagonist este:
- cu cat durata de aplicare a izometriei pentru muschii contracturati (antagonistul
miscarii
limitate) este
mai mare si repetarile acesteia intr-o sedinta sunt mai
numeroase,mai
curepede
atat seoboseala unitatilor motorii la placa neuromotorie si
instaleaza
tensiunea
muschiului
scade
(se relaxeaza);
- descarcarile celulelor Renshow scad activitatea motoneuronilor alfa ai
muschiului- hiperton);
respectiv (antagonist
- comanda verbala influenteaza centrii superiori.
Explicatia neurofiziologica pentru relaxare-opunere agonist este:
- izometria pe agonisti (muschii care fac miscarea limitata) determina un efect de
inhibitie
reciproca pentru
antagonist;
- recrutarea de noi motoneuroni pentru agonist, creste forta agonistului.
Relaxarea-opunere aplicata unor muschi posturali extensori nu determina efecte
inhibitorii.
d.
Relaxare-contractie
(RC)
este
tehnica
inintre
mobilitati
reduse, in caz de
hipertonie
contractia
concomitent
La izometrica.
musculara
punctul
o izotonie
depe
Este
executata
limitare
unamai
din al
lent
partile
dificil
miscarii
si pe
articulatiei.
de
toata
aplicat
seo amplitudinea
realizeaza
in
Estecaz
outilizata
asociere
odede
izometrie
durere,
miscare
caci
pe
de rotatie
muschiul
contractia
cresterea
musculare
din
hiperton
tensiunii
izotonica
este rapida.
si si
A
sa impinga si sa roteze sau sa traga si sa roteze cat poate de mult. La inceput rotatia
se face
pasiv,
apoi
pasivo-activ,
activ si chiar activ cu rezistenta. in cazul articulatiilor care nu
prezinta
miscare
de
rotatie,
tehnica relaxare-contractie se va aplica doar imprimand pasiv miscarea
de rotatie.
Explicatiile neurofiziologice sunt asemanatoare cu cele de la relaxare-opunere,
doar celulelor
ca
descarcarea
Renshow scad activitatea motoneuronilor alfa al receptorilor
articulari,
iar
rotatia
relaxeaza
muschiul periarticular (receptorii articulari excitati de miscarea de
rotatie
au pentru
rol
inhibitor
motoneuronii alfa). Izometria antagonistului miscarii limitate
(muschii
contracturati) duce la oboseala unitatilor motorii la placa neuromotorie si ca
urmare tensiunea
muschiului
scade.
e. Stabilizarea ritmica (SR)
este utilizata pentru cresterea mobilitatii, cand limitarea este
data de contractura musculara, durere sau redoare postimobilizare. Tehnica se
bazeaza
izometrie.tot pe
Se executa contractii izometrice pe agonisti si antagonisti simultan, apoi
punctul alternativ,
de limitarein
a miscarii-cocontractie. intre contractia agonistului si cea a
antagonistului
nu
se permite relaxarea. Forta de contractie izometrica se creste progresiv. Cand s-a
atins maximul
de
contractie
se comanda
tine, nu ma lasa sa-ti misc...!.
Tehnica este deosebit de utila pentru cresterea mobilitatii, dar cere din partea
pacientului
intelegere
perfecta,o iar din partea kinetoterapeutului o dexteritate deosebita
pentru realizarea
cocontractiei.
Cocontractia determina facilitarea motoneuronilor alfa si gama. Creste recrutarea
motorii de
subunitati
contractia izometrica aplicata pe fiecare parte a articulatiei.
/ Rotatia ritmica (RR) este utilizata in diverse situatii de deficite functionale motorii, in
situatii de hipertonie cu dificultati de miscare activa. Tehnica are la baza miscarea
pasiva. Se realizeaza rotatii ritmice stanga-dreapta (lateral-medial), pasiv sau pasivoactiv,in in
articulatiile
care se poate (scapulo-humerala si coxo-femurala), in care exista
miscare de
Rotatiile
serotatie.
executa in axul segmentului, lent, timp de aproximativ 10 secunde. Dar,
tehnica
se mai
poate aplica
si in cazul articulatiilor care nu prezinta miscari de rotatie
osteokinematice,
miscari(cum ar fi articulatiile interfalangiene).
artrokinematice decirotatie
Efectele favorabile se explica prin intrarea in actiune a reflexului Golgi care
inhiba alfa; rotatia determina relaxarea hipertoniei musculare;
motoneuronii
mecanoreceptorii
locali, excitati de rotatie, declanseaza inhibitia
articulari
si periarticulari,
motoneuronilor
alfa ai
musculaturii
periarticulare.
2.Tehnici pentru promovarea stabilitatii
Stabilitatea inseamna un tonus postural bun si o cocontractie eficienta.
Cocontractia
se
antreneaza
dupa ce musculatura
extensoare posturala are o buna stabilitate la
intindere.
a. Contractia izometrica in zona scurtata (CIS)
consta in contractii izometrice repetate, cu
pauze intre repetari, la nivelul de scurtare al musculaturii. Corpul se
pozitioneaza
in decubit
lateral.
Se executa
pe rand, pentru musculatura tuturor directiilor de miscare
articulara.
este
data deRezistenta
mana asistentului.
izometria
agonisti
contractii.
Ierarhizand
alternanta,
Se
pe realizeaza
antagonisti,
tehnicile
carepereprezinta
fara
in
rand
vederea
cainpozitia
toate
executarea
castigarii
punctele
segmentului
cocontractiei
de contractii
arcului
sa fie
de
inizometrice
schimbata
miscare
pozitiieste
neincarcate
sipreferabil
scurte,
sipe
insa se treaca la
b.siIzometria
alternanta
(IzA)
dupa
contractii
ritmice
repetate
alternative,
fara
toate
miscare
dificultatii,
pauze
directiile
ordinea
articulara,
intre
obtine
de ):peurmatoarea
rand.
succesiune:
IL ILO CIS
>189
Iz Asi -
206.
Sbenghe
T.se
(pe1987
Kinetologie
profilactica,
terapeutica
de recuperare,
Editura Medicala, Bucuresti, p.
11
11
Tehnica izometria alternanta din patrupedie se fac pentru toata musculatura:

flexori,
extensori,
abductori, adductori.
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici lrina

Stanei
A
...
i I /*
> 1 .
In cazul in care pacientul nu poate trece direct de la contractia izometrica in zona

I la
izometriascurt;
alternanta
se va face inversarea lenta cu opunere cu scaderea
amplitudinii
miscare, de la sfarsitul inversarii lente cu opunere sa nu se mai
astfel
incat izometria
faca j capatulde miscare articulara, ci progresiv sa se ajunga la punctul dorit
amplitudinii
peni | efectuarea
izometriei
alternante.
Cocontractia determina facilitarea motoneuronilor alfa si gama. Creste recrutarea
unitati
motorii sub
contractiile izometrice aplicate pe fiecare parte a articulatiilor. Recepto
articulari
din articulare au rol in stabilitatea posturilor de incarcare jj
jurul
suprafetei
telescoparea.
c. Stabilizarea ritmica (SR)
este utilizata pentru refacerea stabilitatii. O postura incarcai
este patrupedia, unde apare deja cocontractia. Pentru a o intari se aplica
tehnica
de trece
stabilizai
ritmica. Se
apoi la pozitiile pe genunchi, sezand, ortostatica cu variantele ei.
Stabilitatea ritmica se va aplica fie bilateral, fie unilateral, pentru trunchi sau
pentru
extremitate.
5. Tehnici pentru promovarea mobilitatii controlate
Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a misca segmentele in postura
incarcati
cu capul sau trunchiul rotindu-se in lungul axei longitudinale.
partile distale
fixate,
Miscariiselibere
partiale
fac in cadrul corpului fixat in postura.
Obiectivele acestei etape a controlului motor sunt urmatoarele: - K
- tonifierea musculara pe parcursul miscarii disponibile;
- obisnuirea pacientului cu amplitudinea functionala de miscare;
- antrenarea pacientului de a-si lua singur posturi variate.
Cea mai eficienta pozitie de lucru este patrupedia, dar pozitii importante sunt si
decubitu
ventral cu
sprijin pe coate, podul, pe genunchi si ortostatism.
Sunt extrem de importante deplasarile spate-stanga, fata-dreapta din patrupedie
greutateadeplasand
corpului pe diagonale; apoi rasuciri stanga-dreapta, alunecari
inainte-inapoi
dreapta-stanga etc. toate aceste miscari se fac cu rezistenta kinetoterapeutului
si
cu contractii
izometrice
la capatul miscarii, astfel conducandu-se la cresterea stabilitatii
proximale
a corpului.
Tehnicile
de facilitare neuromusculara proprioceptive utilizate in aceasta etapa
sunt:
inversarea
lenta, inversarea lenta cu opunere, contractii repetate, secventialitate
pentru intarire,
inversare
agonistica.
4. Tehnici pentru promovarea abilitatii
Obiectivele acestei etape sunt castigarea abilitatii in cadrul miscarilor in afara
posturii,
in manipularilor din mediul inconjurator. Trunchiul va fi in
locomotie
si in cadrul
pozitie ortostatica,
membrele
avand rolul principal in executarea miscarilor. Pozitiile folosite
sunt: sezand,
pe
genunchi,
ortostatism,
decubit dorsal etc.
Pentru aceasta etapa a controlului motor cele mai utilizate tehnici sunt:
pacientului
si
kinetic
mare
componentelor
hemibazinul
peinchis,
Deplasarea
Opozitia
ariadin
motorie
lacontralateral
mers
unei
stadiul
la miscare
dintr-o
scheme
incerebrala
ortostatism
abilitatii
postura
in
duce
deincercarea
miscare
a prin
la
zonelor
(contrand
reprezinta
cresterea
deschiderea
care
de
implicate
deplasare),
are
cu
recrutarii
trecerea
mainile
forta
alternativa
necesare
adecvata
de
de
tarare,
pe
lamotoneuroni
bazin,
stadiul
ainpentru
mers
lanturilor
comanda
lamobilitatii
nivelul
inexecutare,
patrupedie,
alfa
kinetice
si controlate,
la o excitare
a.
Inversarea
agonistica;
umerilor
pe
talpi,
(ridicarea
membru)
musculaturii
efectuarii
dar
palme
etc.c.
b.sau
din
mai
si
miscarilor
unui
Progresia
Secventialitatea
miscarile
lant
necesare
pe umarcerute.
in
culant
rezistenta
kinetic
normaladeschis
(PR)
(SN) -reprezinta
pasirea.
este o tehnica
opozitiaprin
facuta
care
de sekinetoterapeut
urmareste coordonarea
locomotiei
cprvpntiiilitQtpiJ nu pctp rnrprta fiinH c\ inpnnrHnnifa ^~ ---- S

Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici Irina
Stanescu
A
raportul agonist-antagonist. In cadrul schemei de miscare se lucreaza de la

segmentul
distal
spre dupa ce segmentele distale pot executa o miscare completa se
cel
proximal.
Numai
trece spre cele
proximale.
invatarea unor engrame corecte de miscare presupune invatarea si repetarea
miscarilor
de laRepetitia explica cresterea abilitatii, pentru ca repetitia
distal spre
proximal.
este un important
principiu
de reeducare neuromotorie. Impulsurile se vor transmite mai usor si vor
deveni
cu timpul
automate,
subcorticalizate.
Tehnicile contractii repetate si secventialitatea pentru intarire
se utilizeaza cu succes
pentru segmentele cu dificultati in miscare.
Tabelul 3. Tabel rezumativ al tehnicilor utilizate in diversele etape ale controlului

motor
Initiere ritmica (IR) Miscare activa de
Initierea
relaxare-opunere (MARO) Contractii
repetate (CR)
miscarii
1.
Pentru
mobilita
te
2. Pentru
stabilitate
Cresterea
amplitudi
nii
intarirea musculaturii
posturale descarcate
intarirea musculaturii
posturale si
cocontractia din
descarcare
Cocontractia
din
incarcare
3. Pentru mobilitatea
controlata (segmentele
distale fixate)
9
7
Initiere ritmica (IR)

Relaxare-opunere (RO )
Relaxare-contractie (RC
) Stabilizare ritmica ( SR
) Rotatie ritmica
(RR)
Inversarea lenta cu opunere
(ILO) Izometrie alternanta (IzA
)
Inversare lenta cu opunere (ILO)

Contractie izometrica in zona scurtata
(CIS) Izometrie alternanta (IzA)
Stabilizare ritmica (SR)
I^ Inversare lenta cu opunere descrescanda
(ILO) > Izometrie alternata (IzA) Stabilizare
ritmica (SR)
Inversare lenta (IL) Inversare lenta cu
opunere (ILO) Contractii repetate
(CR) ^ Secventialitate pentru intarire
(SI) Inversare agonistica (IA)
^ Inversare lenta (IL)

Inversare lenta cu opunere (ILO) Contractii repetate (CR) Secventialitate pentru intarire
agonistica (IA) Progresie cu rezistenta (PR) Secventialitate normala (SN)
(SI) ^ abilitate
Inversare
4. Pentru
Manevrele care declanseaza stimulii senzitivi meniti sa mareasca
(segmentele distale
libere)
sau sa reduca raspunsul motor se numesc
elemente facilitatorii sau
inhibitorii.
Acelasi stimul poate declansa raspuns motor diferit in functie de leziunea
aparatului
neuro-mio-artro-kinetic,
drept pentru care doar dupa o evaluare minutioasa
putem alege
cei mai
adecvati
si eficienti
stimuli, pentru atingerea obiectivului ales. Uneori acesti stimuli
sunt ineficienti,
alteori
pot provoca un raspuns nedorit.
Raspunsul motor depinde de:
- parametrii stimulului aplicat (frecventa, durata, ritm, intensitate);
- varsta pacientului;
- starea neuro-psihica a pacientului;
97
Sbenghe T. (1987): Kinetologieprofilactica, terapeutica si de recuperare
191
, Editura Medicala, Bucuresti, p. 209.
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici - Irina Stanes
- experienta motorie anterioara afectiunii;

- motivatia pacientului;
- experienta kinetoterapeutului.
v
Clasificarea elementelor este in functie de receptorii de unde pornesc semnalele
senzitiv]
/. Elementele proprioceptive sunt:
intinderea care se poate efectua in doua modalitati, in functie de efectele dorite:
- scurta, rapida pentru cresterea raspunsului motor. Lovirea usoara in mas!
muschiului sau pe tendon determina o contractie brusca. intinderea rapida
faciliteaza
sa amplifica
miscarea. Daca
in timpul aplicarii acestei manevre se simte un raspuns din
parte
muschiului,
kinetoterapeutul va aplica o usoara rezistenta, crescad astfel mai mult contractia;
- prelungita, lenta pentru scaderea, inhibarea raspunsului motor. Mentinere
ortezelor sau gipsurilor cateva zile intinde grupele musculare, inhibandu-le.
A
intinderea prelungita nu trebuie sa fie folosita la muschii posturali extensori slabi.

Rezistenta aplicata unei miscari. Se poate realiza manual, prin gravitatie,
greutati Marimea si durata rezistentei aplicate sunt in functie de tipul
corporala, mecanic.
muschiului
s de
calitatea tonusului.
O rezistenta maxima aplicata pe un muschi puternic va crea un
flu?|
crescut
pentru grupul muscular slab al sinergistilor.
La muschii posturali hipotoni, aplicarea unei rezistente mari duce la scaderea
daca se tonusului]
asociaza siiarintinderea si rezistenta la acesti muschi hipotoni, tonusul
muscular se
prabuseste
brusc.
Daca nu se obtine un rezultat pozitiv trebuie sa se treaca la o rezistenta minima.
Vibratia, prin reflexul de vibratie tonic:
- creste tonusul muschiului pe care se aplica vibratia;
- scade sau inhiba tonusul muschiului antagonist.
Cea mai favorabila frecventa a vibratiei pentru cresterea raspunsului motor este
si valoare se pot obtine efecte inhibitorii. Durata vibratiei
200 Hz. intre
Sub 100
aceasta
nu
trebuie 60
sa secunde.
depaseasca
Vibratia se aplica fie pe corpul muscular, fie pe tendonul lui.
Compresiunea (telescoparea) este elementul prin care se realizeaza o presiune
pe Compresiunea creste stabilitatea in jurul articulatiei asupra
suprafeteleferma
articulare.
careia seSe
aplica.
realizeaza prin posturare, si anume in ortostatism pentru membrele
inferioare
sau in superioare.
patrupedie
pentru membrele
Nu este indicata in procese inflamatoare articulare dureroase.
Tractiunea este inversul compresiunii. Tractiunea creste mobilitatea in
si
segmentul articulatia
aferent manevrei.
Acceleratia este de doua feluri:
- liniara, transmisa de otoliti la mobilizarea liniara si pozitia capului;
- angulara, transmisa de canale la miscarile angulare ale capului.
Stimularea vestibulara prin acceleratia liniara si angulara se utilizeaza pentru
muscular,Atingerea
darRostogolirea
doar prin
usoara
cateva
ritmica
se realizeaza
miscari,
are efect
pentru
manual
de relaxare
a nusau
permite
incuspasticitate,
un
receptorilor
calup pregatind
de sagheata
se posturile
deasuprasi
cresterea
tonusului
muscular
si
pentru
cresterea
abilitatii
la
hemiplegiei
in
special.
adapteze.corpului
2.Elementele
Atingerea
Periajul
miscarile.
definita;
minute:
--5pe
creste
scade
minute.
reduce
usoara
dermatoame
exteroceptive
intensitatea
raspunsul
sudoratia
creste raspunsul
simotor
prin
miotoame.
durerii
sunt:
periajul
prin
prin
motor,
cantitatea
Rolul
periajul
segmentelor
maiperiajului
ales
mai
zonei
inmare
distale,
segmentele
supraiacente
este
dede
impulsuri
aproximativ
a: distale.
durerii
dinde
timp
regiunea
2 ori
depe
3-5zi, cate
A
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici - Irina Stanes
Periajul se face de la proximal spre distal, in directia cresterii parului. Periajul

musculaturii
paravertebrale
trebuie evitat, deoarece poate influenta lantul ganglionar simpatic.
De asemenea
nu nici pe musculatura spastica, caci incita circuitele motorii.
este
recomandat
Temperatura se utilizeaza in diferite suferinte ale sistemului musculo-scheletal si nu
numai:
- calda (termoterapia);
- rece (crioterapia);
- neutra, de indiferenta de 34-35 grade. Aceasta caldura neutra determina scaderea
durerii, induce relaxarea musculara.
Tapotarea usoara paravertebrala scade tonusul muscular general. Se realizeaza
prin cu podul palmei, latero-vertebral, de la ceafa la fese.
lovirea usoara
. Stimulii micsti preluati de proprio- si
3. Elemente combinate proprio- si exteroceptive
exteroceptori sunt:
Contactul manual trebuie sa se diferentieze in functie de scopul urmarit.
| durata, locul si presiunea exercitata.
contactelor Parametrii
manuale fiind:
Presiunea pe tendoanele lungi este un element care se utilizeaza la muschii
4.hipertoni.
Elementele telereceptive . Stimulii preluati de sistemul senzorial sunt:
- vazul, poate cel mai important. Urmarind cu privirea miscarile se realizeaza o mai
buna coordonare;
- auzul - comenzile date verbal asigura o rapida invatare a tehnicilor de lucru;
- stimulii olfactivi si chiar gustativi pot facilita sistemul nervos vegetativ.
5. Elementele interoceptive.
Stimularea sinusului carotidian se realizeaza prin
pozitionarea capului mai jos decat trunchiul, in pozitie patrupeda aplecand
capul, in trunchiul
sezand pe genunchi si aplecand mai jos capul, in decubit ventral cu
aplecand
capul la marginea
patului,
sub nivelul patului. Dar aceste pozitii sunt de multe ori greu tolerate
de majoritatea
pacientilor.
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii

neurologici - Irina Stanescu
Tabelul 3. Tabel recapitulativ al elementelor de facilitare si actiunilor

lor
1. Raspuns fazic localizat

prin
2. Raspuns fazic generalizat

prin
3. Raspuns tonic localizat

prin
9
8
intindere rapida
tractiune
atingere usoara
semnal vizual
comanda verbala
accelerare angulara sau liniara tranzitorie
> atingere usoara
>
miros nociv
semnal
vizual
comanda
verbala
>> vibratie
"^telescopare
> periaj
atingere sustinuta intinderea
musculaturii intrinseci ^ semnal
vizual >> comanda verbala
Sbenghe T ( 1987 ): Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare

217.
193
, Editura Medicala, Bucuresti, p.
4. Raspuns tonic generalizat prin
Tehnici de facilitare
neuroproprioceptive si aplicarea
bolnavii neurologici acceleratieacestora
liniarala sustinuta
rina
Stnesc
capul sub nivelul
trunchiului
_ ^vibratia antagonistului
> intindere prelungita
presiune pe tendoane ^
stimul termal >>
5. Scadere localizata a tonusului prin
atingere usoara ^
semnal vizual
comanda verbala
>balansare sau rostogolire
ritmica ^stimul termal
> tapotare usoara paravertebrala
6. Scadere generalizata a tonusului prin
capul sub nivelul trunchiului
>semnal vizual ^comanda
verbala
Stretching-ul de facilitare neuromusculara proprioceptiva
(intinderea, alungirea) - est
definit ca orice manevra care alungeste tesutul moale, patologic, scurtat, crescand
amplitudine
de mobilitate
articulara".
Stretching-ul static intinde muschii foarte usor, care apoi trebuie mentinuti in
poziti
respectiva
un anumit timp, ajutand la obtinerea echilibrului muscular. Este und
sistem
antrenament
care mareste Urnitele de intindere ale muschilor.
Daca tractiunea are o forta mai redusa, durata este de ordinul minutelor, sau chiar
dt
zeci viteza este mica, lenta, intinderea usoara, inceata cu intensitati mici minute,
medii
manual,executati
permite deformarea plastica a tesuturilor, aranjand fibrele de colagen
si substanta
fundamentala.
Daca se executa un stretch aditional muschiul se intinde peste lungimea lui de
dais-a oprit intinderea muschiul revine la lungimea de repaus.
imediatrepaus,
dupa ce
Daca stretch-ul este aplicat mai intens muschiul nu se va intinde, deoarece
forta este
de preluata de tesutul conjunctiv.
alungire
Tipurile de stretching pentru muschi sunt:
segmentul
prin
stretching-ul
stretching-ul
Pacientul
tensiunea
stretching-ul
stretching-ul
stretching-ul
estetrebuie
balistic
mentinut
crescuta
activ
static
izometrie
dinamic
sa
se
secateva
fie
sau
inefectueaza
realizeaza
agonisti,
relaxat,
pasiv
seeste
secunde
realizeaza
secombinarea
executandu-se
antagonistii
catre
realizeaza
activ,
faraprin
amplitudinea
aruncand
vreun
stretching-ului
miscari
prin
sede
ajutor
vor
forta
catre
segmentul
lente
relaxa
exterior.
maxima
externa
kinetoterapeut
alepasiv
sisegmentului,
in
(kinetoterapeutul,
Intervine
obiectivul
posibila,
cu
directie
o contractie
o miscare
pozitie
opusa
activ,
incearca
sa
inhibitia
stretching-ului
greutate
intindere
in
atins;
(se
pozitia
se
inpasiva
treaca
care
propria
izometrica
incercand
-corporala,
trecerea
reciproca
ademusculaturii
de
bland
intindere
este
brutala
peste
altepasiva
parti
peste
de
peste
peale
realizata
punctul
fata
amplitudinea
corpului
opusa
maxim
de directiei
sau
kinetoterapeut.
pasiva
cu
al amplitudinii
ajutorul
demaxima
miscare.
unorsideechipamente).
cumiscare;
rapiditate);
Muschiul contracturat se intinde printr-o miscare lenta, pasiva a segmentului

respectiv
pana ajunge
la amplitudinea maxima permisa. Pacientul face o contractie
izometrica
a muschiului
intins de cateva
secunde, apoi se comanda relaxarea si se reia.
Stretching-ul este o metoda eficienta pentru reobtinerea amplitudinii de miscare
normala.
Efectele stretching-ului sunt:
- creste supletea tesuturilor (flexibilitatea);
- creste capacitatea de a performa sau invata anumite miscari;
- induce relaxarea, fizica si psihica;
- determina constientizarea propriului corp;
- determina o stare fizica buna;
- scade durerile musculare si tensiunea musculara;
- ajuta la incalzirea tesuturilor;
- scade riscul de traumatisme ale aparatului locomotor.
Regulile obligatorii care trebuie respectate pentru aplicarea unui stretching
eficient corect
sunt: si
1. Evaluarea corecta a pacientului inainte de aplicarea stretching-ului
determinata cauza care a determinat scaderea amplitudinii de miscare si in
plus trebuie
aleasa
metoda
cea mai
corecta de redresare.
2. Daca in zona in care urmeaza sa se execute stretching exista dureri, trebuie foarte
bine inainte de a se face indicatia.
analizate cauzele
3. Pregatire pacientului pentru stretching. Un tesut incalzit se alungeste cu mai
multa
usurinta. Aplicarea
unor procedee de relaxare. Pozitionarea corecta care va
permite reala
intindere
a tesutului dorit.
4. Aplicarea tipurilor si tehnicii de stretching in mod corect. Se incepe cu
articulatiile
distale, apoi
cu cele proximale. Trebuie avuti in vedere parametrii durata,
intensitate,
ritm. Initial
se
intinde doar
o articulatie, apoi se poate trece peste 2 sau 3 articulatii.
Pentru
evitarea
compresiei
articalare in timpul stretching-ului in anumite situatii (inflamatie,
durere)
se
realizeaza concomitent o tractiune usoara in ax. Trebuie evitat
overstretching-ul,
care este
periculos
mai ales pentru
un tesut neincalzit.
Respiratia este foarte importanta si este indicat sa fie de tip abdominal, pentru a
creste intramuscular.
fluxul sanguin
5. Respectarea precautiilor in intinderea si aplicarea metodei. Musculatura
antigravitationala cu forta slaba nu trebuie supusa unui stretching prea intens.
12
6. Sa se tina seama de contraindicatiile stretching-ului.
,00 Sbenghe
T. (2002): Kinesiologie stiinta miscarii
195 Medicala, Bucuresti, p.147.

, Editura
. Trebuie

Cercetarea s-a desfasurat pe un lot de 12 subiecti selectionati, cu varste cuprinse
intre
I si
26 de ani,
de patologie
neurologica asemanatoare, luand in seama faptul ca nu sunt
deplasab li dar
manevrabili
si cooperanti.
Subiectii au fost supusi unei testari initiale si o reevaluare dupa aplicarea
facilitaretehnicilor
neuromusculara proprioceptiva.
Ipoteza de lucru presupune ca folosirea si aplicarea (pe langa tratamentul clasic
pacientilor
cu afectiuni
de cauze neurologice prin mijloace arhicunoscute) tehnicilor de facilita
jimportant
au un rol in imbunatatirea parametrilor calitatii de miscare si control motor,
miscare si coordonarii.
jamplitudinii
de
i
Fiecare tehnica implica fie contractie izotonica, fie contractie izometrica sau ambe
tipuri La subiectii sanatosi normali sunt utilizate ambele tipuri de
de contractie.
contracti contractia
izotonica
pentru miscare si contractia izometrica pentru mentinerea pozitiei.
Miscare precede
mentinerea
posturii in dezvoltarea comportamentului motor.
La maturitate, activitatea neuromusculara trebuie sa prezinte ambele tipuri de
contractii.
Pentru cercetarea de fata am utilizat schemele Kabat cu trei tehnici de
facilitar proprioceptiva.
neuromusculara
Schemele cuprind doua diagonale de miscare, fiecare cu cate doua perechi
de schemi
antagoniste:
/ ' Wm IMl
- inainte-stanga/inapoi dreapta cu inapoi-dreapta/inainte-stanga;
- inainte-dreapta/inapoi-stanga cu inapoi-stanga/inainte-dreapta.
in cadrul acestor scheme au fost aplicate tehnicile de facilitare initiere
(IR)
inversareritmica
lenta cu opunere (ILO), stabilizare ritmica (SR).
Fiecare schema nu a fost o miscare analitica, ci este data de actiunea sinergica a
unoi
grupe
de muschi
responsabile
de realizarea lantului respectiv.
Pentru ridicarea din decubit ventral in patrupedie
am utilizat schemele:
- Extensie si rotatie spre dreapta a capului si gatului/Flexie spre dreapta a
trunchiului
inferior. Directia
de miscare pe diagonala favorizeaza extensia cotului stang atunci
cand
miscarea
se
executa
inapoi si spre dreapta.
- Extensia si rotatia spre dreapta a capului si gatului/Rotatie a trunchiului inferior
spre
stanga. Componentele
de rotatie combinate extensiei si flexiei trunchiului inferior
participa la
obtinerea stabilitatii. t i
,
schema
folosita a fost:
Pentru mersul pe genunchi
stanga
si spre
rotatie
spre spre
- Extensie
Flexie si sirotatie
rotatiespre
spredreapta
dreaptaaaacapului
trunchiului
capuluisisigatului/Flexie
inferior/Extensie
gatului/Rotatie
si rotatie
dreapta
adreapta
a
schema:
inferior.
trunchiului
Ridicarea
Pentru
-Prizele
Extensie
trunchiului
jstanga
superior.
Rotatie
echilibru,
mainilor
a-din
spre
abductie
genunchi
stanga
sa
stabilitate
fac- rotatie
fie
a trunchiului
inanterior
inortostatism
interna
ortostatism
si superior/Rotatie
posterior,
a membrului
cusi mers
trecere
fie ambele
inferior
prin
spre
ammaini
dreapta
pozitia
drept.
folosit:
posterior.
acavaler
trunchiului inferior
prin urmatoarea
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici rina Stanescu
4. 2 Metode utilizate in cercetare

Metodele utilizate in cercetare au fost testarile initiale si finale, urmarindu-se
urmatorii
parametrii:
spasticitatea dupa scala Ashword, mobilitatea si libertatea de miscare in
articulatiile
mariinferior, calculand ulterior coeficientul functional de mobilitate,
ale
membrului
pentru a exprima
importanta
pentru functia articulara a segmentelor de mobilitate si obtinerea unei
forme
de
deplasari
adecvate.
in cadrul schemelor utilizate s-au folosit tehnicile de facilitare initiere ritmica,
inversare
lenta cu opunere si stabilizarea ritmica.
Dupa calcularea coeficientului functional de mobilitate initial si final, s-a
testarea
posturiifolosit
din decubit
dorsal, decubit ventral, intoarcerile, sezand si in picioare
pentru de
a determina
nivelul
stabilitate si mobilitate controlata.
Toate aceste date au fost sistematizate in urmatoarele tabele:
i
Nr.
crt
Tabelul 4. Interpretarea valorilor goniometrice cu amplitudinile maxime de miscare

articulara active si
calcularea coeficientului global functional pentru sold
Sold
C.G.
Fix
C.G.F.
Ext
C.G.
Abd.
F.
F.
I.
I.
F.
F.
I.
F.
I. F
I.
F.
I. F
R.I.C.G. F.
I.
F.I.
F
I
1
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
20'
(20%)
35
(20%)
33*
(20%)
ir
(20%)
35'
(20%)
40'
(20%)
31'
(20%)
22'
(20%)
35'
(20%)
38'
(20%)
25'
(20%)
40'
(20%)
50'
(20%)
45'
(20%)
40'
(20%)
50'
(20%)
63'
(10%)
40'
(20%)
37'
(20%)
53'
(10%)
50'
(10%)
38'
(20%)
12
24
21
20
19
27
16
24
21
20
24
25
18
24
13
22
21
21
22
20
15
22
30'
47'
(20%) (20%)
18
18
18'
(5%)
23'
(10%)
20'
(10%)
19'
(5%)
23'
(10%)
28*
(10%)
22'
(10%)
12*
(5%)
23'
(10%)
28'
(10%)
20*
(10%)
20'
(10%)
25'
(10%)
20'
(10%)
23'
(10%)
28'
(10%)
28'
(10%)
25'
(10%)
17'
(10%)
23'
(10%)
28'
(10%)
23'
(10%)
3 4
23*
(10%)
27'
(10%)
5 5
4 5
4 4
4 5
5 6
6 6
4 5
2 3
4 4
6 6
4 5
4*
(20%)
5'
(10%)
3'
(20%)
4'
(20%)
5'
(10%)
7
(10%)
7'
(10%)
5'
(10%)
5'
(10%)
6'
(10%)
4'
(20%)
5'
(10%)
7'
(10%)
r
(10%)
5"
(10%)
V
(10%)
5'
(10%)
7'
(10%)
9'
(10%)
6
(10%)
8'
(10%)
7'
(10%)
5'
(10%)
(20%)
5' (10%)
4' (10%)
(20%)
6' (10%)
V (10%)
5' (10%)
(20%)
4' (10%)
V (10%)
(20%)
5'
(10%)
5' (10%)
Tabelul 5. Interpretarea valorilor goniometrice cu amplitudinile maxime de miscare

197
active si
articulara
(20%)
7' 12
(10%)
5' 1
(10%)
(20%) -
T2
(10%)
T2
(10%)
9'1
40?
(10%)
(20%) 7'12
(10%)
7'22
(10%)
31
(10%)
8'12
(10%)
i ....
-
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici rina Stanescu
Nr. crt
I.
i
2
3
4
5
6
7
8
9
10
...
L
calcularea coeficientului global functional pentru genunchi

Genunchi
Flexie
C.G.F.
F.
I.
30' (38%)
37' (37%)
28' (38%)
40' (37%)
60' (35%)
70' (20%)
50' (36%)
45' (37%)
35' (38%)
37' (38%)
40' (37%)
50' (36%)
50' (36%)
40' (37%)
55' (36%)
70' (20%)
80' (20%)
60' (35%)
60' (35%)
55' (37%)
50' (36%)
57' (35%)
27
33
25
36
42
49
35
31
31
33
36
1 39
25'(39%)
40' (37%)
22
1 36
198
F.
35
35
36
38
49
56
42
42
38
35
101
2. Pentru testarea din cadrul stabilitatii si mobilitatii controlate au fost utilizati

itemii
Performanta,
daca postura - pozitia nu poate fi realizata
si mentinuta nici activ, nici pasiv
0
cotati astfel:
Performanta,
pacientul poate fi asezat pasiv intr-o postura pe care o poate mentine cu
1
ajutor
Pacientul este asezat pasiv intr-o postura pe care o poate mentine independent
2
Pacientul
obtine activ orice pozitie, dar performanta in realizarea pozitiei este departe de
3
normal (fiziologic)
4
Obtine activ si normal posturile cerute cu ghidare din partea kinetoterapeutului
Se obtine orice pozitie si miscare, activ si normal, cu mici incorectitudini
5
6
Performanta la limita normalului (atat ca postura, cat si ca miscare)
Posturile testate din cadrul stabilitatii si mol

Postura test
1. Decubit ventral
- Flexia gambei drepte cu soldul in extensie
- Flexia gambei stangi cu soldul in extensie
- Sprijin pe antebrate
- Flexia gambei drepte cu ridicarea coapsei drepte
- Flexia gambei stangi cu ridicarea coapsei stangi
2.intoarcerea din decubit dorsal pe o parte
- La dreapta
- La stanga
4.
-3.Sedere
La
Flexia
Sezand
intoarcerea
stanga
dreapta
soldurilor
indelungata
alungit
din decubit
si abductia
(nu cade
dorsal
lor
pe in
spate)
decubit ventral
trilitatii
controlate
Testare
Initiala
Finala
1 1 4 2 12 21 24
33
44
12 12
43 43
199
-Irina Stanescu
S. Pe genunchi, capul extins, coloana in extensie

| pe genunchi si antebrate, transferul greutatii corpului dintr-o parte in
alta
1 pe genunchi, cu coatele si mainile extinse, transferul greutatii corpului
dintr-o parte in alta
Sezand pe calcaie, coloana si bratele in extensie
6
I Pe genunchi cu extensia soldurilor
| Pe genunchi cu extensia soldurilor cu asezare in 4 labe
- Pe genunchi cu extensia soldurilor cu mentinerea echilibrului la usoare
4
3
4
1
o
im
impingeri
6. in genuflexiune sprijinit din spate
- Calcaiul drept pe sol
- Calcaiul stang pe sol
Ridicare in picioare cu calcaiele pe sol
7. in picioare, calcaiele pe sol, soldurile in extensie
- Pozitia de pas, greutatea corpului pe membrul
inferior de atac,
1
1
0
2
2
1
soldurile
extinse
- Flexia genunchiului membrului dinapoi

neurologioi - lrina
Stanescu
201
Tehnici de facilitare neuroproprioceptive si aplicarea acestora la bolnavii neurologici Irina

Stanescu

in urma experimentului realizat am urmarit pe langa determinarea gradului
de
incapacitate,
existenta blocajului articular, existenta spasticitatii si eventualele
deformari.
Analizand amplitudinea de miscare la membrele inferioare, dupa aplicarea
de
facilitatetehnicilor
neuromusculara
proprioceptiva, s-a apreciat gradul de incapacitate
pentru intregcare marcheaza obiectivele prioritare in continuarea programului de
organismul,
recuperare.
SokNiKxtoi^
moderat
mM I
Glezna-sever 24%
Desi procentul de ameliorare al spasticitatii este foarte mic, dupa cum s-a
dovedit
prin cu aceleasi articulatii aproape la fel de spastice, stiu
experiment,
subiectii
acum sigur cum
sa
descompuna
miscarile,
astfel incat posturile adoptate din decubit, sezand,
intoarcerile
stand
cu
sprijin la sau
barele
paralele sa fie adoptate cu mai multa siguranta si usurinta.

neurologioi - lrina Stanescu
6. CONCLUZII SI PROPUNERI
Reeducarea functionala si reintegrarea sociala, utilizate corect in
tratamentul
bolnavilor
leurologici
reprezinta
in zilele noastre o sfera de preocupari largi, complexe si
sustinute.
Scopul este de a reda acestor bolnavi posibilitatea de a se autoingriji, de a se
de alor
e restant in societate, de care nu trebuie sa fie izolati.
incadradeplasa,
cu deficitul
Aceasta
presupune,
>e
langa facilitarea
masurilor
educationale, sociale etc. si antrenarea sau
compensarea
functiilor kinetoterapeutice indicate.
ieficitare prin mijloacele
in procesul recuperator nu exista program tipizat, acesta variind de la individ
la individ,
notiv pentru
care trebuie sa se tina seama de toate elementele neuro-psihomotrice
si fiziologice
individului,
pe langa ile
gama de mijloace kinetoterapeutice.
Aplicarea unei singure metode sau tehnici este saracaciosa si chiar
neadecvata
pentru
kinetoterapia
moderna.
in tehnicile utilizate in proiectul de fata s-a constatat:
- ameliorarea simptomelor privind starea de spasticitate;
- cresterea performantelor neuro-motorii privind controlul motor;
- diminuarea si imbunatatirea gradului de mobilitate si libertate de
din
articulatiilemiscare
principale.
Progresele sunt remarcabile, usurandu-ne chiar noua munca, impiedicand
aparitia
unui bine cunoscute, care intarzie ameliorarea sau
cerc vicios
de fenomene
areeducarea
afectiunii.in bune conditii
Nu de putine ori aceste tehnici au fost criticate pentru ca nu duc la nici o
coordonare
raspandesc
excitatiasifara sa creeze un zid de inhibitie.
Desigur, ele nu au efectele scontate la toti pacientii, existand o multime de
factori care le
conditioneaza.
Toate metodele moderne de kinetoterapie folosite in afectiunile de cauze
neurologice
pot nici una nu poate reprezenta totul pentru toti pacientii.
avea mare
valoare, dar
Recuperarea in paraplegii si tetraplegii nu trebuie considerata nici un moment
o lupta ci ca o activitate bazata pe reducerea incapacitatii si,
pierdutaca dinainte,
mai ales, bazata
capacitatile
fizice sipefunctionale restante, prin intermediul carora pacientul
trebuie
sa fie
si antrenat
sainvatat
se adapteze la viata activa.
203
BIBLIOGRAFIE
1.ALBU C., VLAD T.L., ALBU A. (2004): Kinetoterapia
Editura Polirom,
pasiva,
colectia Hexagon.
2. ARSENI C. (1977): Semiologie neurologica,
Editura Medicala si Pedagogica, Bucuresti.
3. ARSENI C. (1979): Tratat de neurologie (voi IU, V, Editura
VI),
4. BACIU C., DEMETER A. (1970): Anatomia si fiziologia sistemului
, Editura
nervos
Stadion,
Bucuresti.
5. BACIU C. (1977): Anatomia functionala si biomecanica aparatului locomotor,
Editura
Sport-Turism, Bucuresti.
6. BADIU GH., TEODORESCU EXARCU
Fiziologia
I. (1978):
si fiziopatologia sistemului nervos,
7. BOTEZ M. (1971): Elemente de neuropsihologie , Editura Stiintifica, Buceresti.
8. CHIRIAC M. (2000): Testarea manualaEditura
a forteiUniversitatii
musculare, din Oradea, Oradea.
9. CORDUN M. (1999): Kinetologie medicala, Editura Axa, Bucuresti.
10. DAN M. (2005): Introducere in terapie ocupationala
Editura Universitatii
din Oradea.
9
11. DRAGOI GHE. (2005): Biologia evolutiei motricitatii
Editura Universitaria
la om,
din Craiova.
12. FIRICA
Examinarea
A. (1998): fizica a bolnavilor cu afectiuni ale aparatului osteoarticular,
Editura National.
13. FLORA DORINA (2002): Tehnici de baza in kinetoterapie,
Editura Universitatii din Oradea.
14. GARRISON S. J. (2003): Physical Medicine and Rehabilitation
(second edition), Editura
Lippincott Williams&Wilkins, Philadelphia.
15. GOETZE E. (1963): Fiziopatologie, Editura Medicala, Bucuresti.
16. GOLU M., DANILA L. (2000): Tratat de neuropsihologie,
17. KREINDLER A., VOICULESCUAnatomo-fiziologia
V. (1957):
clinica a sistemului nervos
central, Editura Academiei R.P.R.
18. MARCU V., MILEA M., DAN M. (2001): Sport pentru persoaneEditura
cu handicap,
Triest,
Oradea.
(2003):
19. MARCU V., FILIMON L. si colab.
Psihopedagogie
pentru formarea profesorilor,
Editura Universitatii din Oradea.
20. MATCAU L. (1998): Introducere in recuperarea bolnavului
Editura Mirton,
neurologic,
Timisoara.
21. NEMES I. D. (2001): Metode de evaluare si explorare in kinetoterapie
, Editura Orizonturi
Universitare, Timisoara.
22. RADUCANU A., CONSTANTINESCU G. E. (1992):
Kinetoterapie parteaEditura
a Il-a,
Athenaeum, Bucuresti.
*** Revista Romana de Kinetoterapie (2003): Numarul
Editura 12,
Universitatii din Oradea.
Cai, tehnici si metode in recuperarea kinetica in alzoneurodistrofie - Emilian Tarcau
V. il!, TtHWtt! 51
wsm! zinrntl im
203
- Emilian TARCAU -
204
Cai. tehnici si metode in recuperarea kinetica in alzoneurodistrofie - Emilian Tn^x.
1. INTRODUCERE fi
1.1. Rolul si locul recuperarii kinetice la bolnavii cu algoneurodistrofie
1.1.1.Kinetologia- stiinta a miscarii
Motto: Existenta noastra este miscarea, repausul reprezinta moartea." Blaise
Pascal
Kinetologia medicala este o stiinta biologica interdisciplinara care se ocupa
exclusiv de
studiul miscarii corpului omenesc, a elementelor anatomo-functionale care concura
la realizarea
acesteia
si a modalitatilor de corectare si/sau compensare a perturbarilor reversibile,
partial
102
reversibile sau ireversibile.
Dupa Daily, in 1857, kinetologia sau kinesiologia inseamna stiinta sau studiul
cacimiscarii",
kinein"- miscare, iar logos"- a studia, a vorbi.
O alta definitie data kinetologiei este studiul structurilor si mecanismelor
si
articulareneuromusculare
care asigura omului
activitati motrice normale, inregistrand,
1
analizand si deficitare".
corectand
mecanismele
Caracterul interdisciplinar al acestei stiinte este dat de multitudinea
cunostintelor
decibernetica, fizica, biochimie, fiziologie, psihologie etc.,
anatomie,
biomecanica,
necesare
pentru o a domeniului si pe baza carora se elaboreaza o metodologie
buna cunoastere
specifica
cercetareapentru
stiintifica.
Kinetologia medicala este o stiinta complexa care implica:
Un sistem de cunostinte proprii si derivate, care favorizeaza utilizarea unui limbaj
adaptatcomunicarii cu alte discipline;
Un domeniu propriu, sistematizat pe baza unor criterii, care ofera o imagine clara
asuprapartilor componente si a delimitarilor;
Metodologie de cercetare cu metode generale si specifice propriului domeniu;
Ipoteze caracteristice ei pentru dezvoltarea din interior a propriei existente ca
stiinta;
Cunostinte si stiinte particulare, care au abordat miscarea umana in context
antropologic;
Strategie si o metodologie de aplicare in practica medicala a sistemului de
cunostinte
si cat si a celor desprinse din teoria si practica exercitiilor fizice;
tehnici
proprii,
Controlul obiectiv al eficientei acestei terapii si asocierea prognozei in estimarea
dinamica
a
cazului;
Folosirea statisticii matematice si a modelelor biologice;
13
Asocierea psihoterapiei, ca factor conditional de eficienta.
Biomecanica
Fiziologiasau
exercitiilor
kinetologia
este cea
mecanica"
de-a doua
estesubdisciplina
aplicarea legilor
a kinetologiei
mecanice stiintifice
in studiul
Comportamentul
miscarii;
reprezentand
mecanismele
Kinetologia
aplicarea
legilor
psihomotor,
ca
SNC
stiinta
fiziologiei
in procesele
are
a treia
trei
lasubdisciplina,
mari
studiul
de comanda
componente:
miscarii
are
si p.l
executie
umane;
ca1.material
a miscarii
de studiu
voluntare.
rolul105
si
(1999):
Kinetologie
medicala
, Ed.
Axa,
Bucuresti,
,04 Cordun Mariana
A
In acceptiunea sa mai larga, kinetotologia aduce in discutie miscarea,

sistematizata
sub
forma
exercitii fizice,
avand
ca de
obiectiv un scop terapeutic. Sfera de cuprindere a
specialitatilor
205
tedicale care beneficiaza de aportul kinetoterapiei, vizand restabilirea sau

mentinerea
inatate, este starii
extremdede larga, contraindicatiile interesand doar bolile sau cazurile in
care
acientul
in situatie
de este
risc vital. 1
Kinetologia medicala utilizeaza in scop sanogenetic sau terapeutic mijloace
specifice,
especifice
si asociatii ale acestora:
Mijlocul specific este miscarea sub diversele ei forme active si/sau pasive, care prin
repetare devine exercitiu fizic;
Mijloacele nespecifice sunt reprezentate de agenti fizici, mijloace psihice,
imobilizare,
dieta;
17
Mijloacele complexe rezulta din imbinarea mijloacelor specifice si nespecifice.
A
In functie de obiectivele majore pe care si le propune, kinetologia poate fi aplicata

in cop si/sau terapeutic avand doua componente, kinetoterapia si
profilactic
kinetoprofilaxia.
Kinetoterapia aplica mijloacele kinetologiei medicale cu scopul recuperarii
somato- motrice si psihice si/sau al reeducarii functiilor secundare, de
unctionale,
compensatie,
in cazul
fectiunilor partial
reversibile sau ireversibile.
Kinetoprofilaxia aplica mijloacele kinetologiei medicale cu scopul prevenirii
mbolnavirilor,
complicatiilor
sau sechelelor acestora, constituindu-se in urmatoarele forme:
:inetoprofilaxie
primara, secundara si tertiara.
1.1.2. Algoneurodistrofia - notiuni generale

Algoneurodistrofia (AND) este o entitate nosologica de data relativ recenta.
Conturarea
icestei
afectiuni intr-o notiune bine definita nefiind cunoscuta multor specialisti, a
determinat
nulta
vreme
considerarea
sa doar ca un sindrom. Si astazi unii specialisti
14
recunoscuti
in iomeniul
respectiv
considera
AND ca un raspuns particular la un agent
agresor"
. i\cest
raspuns semnifica
pentru unii notiunea de sindrom, pentru altii de boala.
Algoneurodistrofia, fiind o forma de boala care se prezinta printr-o mare
diversitate
aspecte
clinice, adegenerat numeroase dispute vizand diferite laturi care definesc
cadrul
ei nosologic.
Disputele
s-au desfasurat in jurul definirii notiunii, identificarii multitudinilor
de cauze declansatorii, a conturarii mecanismelor patogenice antrenate in
etiologice
constituirea
simptomatologiei complexe a afectiunii, precum si in precizarea obiectivelor,
a mijloacelor
terapeutice
prin care acestea intercepteaza procesele ce constituie
15
simptomatologia polimorfa a
bolii.
Prima descriere a sindromului se atribuie lui Weir Mitchell in secolul al XlX-lea, in
Statele
Unite ale Americii, care 1-a observat la raniti in timpul si la cateva luni dupa
razboiul
dintre Nord
Sud.
Entitatea
a fostsi descrisa, ca un proces inflamator cu aspect violaceu,
particular
lezarea
Weir
Charcot
structurilor
de
Mitchell
arsura,
descrie
introduce
localizat
AND comparand-o
prin
la
notiunea
mana
strivire,
sau
de,dupa
la
cu
cauzalgie,
picior.
o artropatie
amputatii
Aceste
caredeterminata
sau
ramane
manifestari
dupasiexplozii
astazi
de
auleziuni
fost
cu
deunele
puse
ale
algic, cu caracter nervoase
in7Degeratu
gloante
ale
legatura
particulare
coloanei
aspecte
creierului
inMariana
tesuturi.
culombare.
desau
intelegere,
in raport
206
cu
noile
ce
au aparut.
Cordun
G.,
Cordun
(1975):
Mariana
C.,
Selteneposttraumatiche
(1983):
(1999):
(1999):
Algoneurodistrofia
Kinetologie
Kinetologie
Zustande
medicala
medicala
, Ed.
descunostinte
Medicala,
,kindlichen
,Ed.
Ed.Axa,
Axa,
Bucuresti,
Bucuresti,
Fusses,
Bucuresti,
p.17.
p.14.
p.12-13.
p. 22.
Lenart
15
Cai tehnici si metode in recuperarea kinetica in aloneurodistrofie - Emilian Tcr
Vulpian completeaza tabloul cu tulburarile circulatiei tegumentare. Se discuta

astfel
modificarile
de temperatura cutanata in zona afectata.
Se considera ca prima descriere relativ completa anatomoclinica, cea realizata in
1901 de Apare astfel pentru prima data notiunea de substrat anatomic, premisa
Sudeck.
pentru
descrierea
modificarilor
radiologice. Sudeck considera ca substratul anatomic este
osteoporoza,
pe care
o Cercurile medicale ale vremii apreciaza ca fiind prima
denumeste
atrofie
osoasa.
descrierenecunoscut
a unui
sindrom
pana atunci in literatura medicala si il definesc sindromul
Sudeck.
aceaste vor ramane cunoscute multa vreme. Chiar si astazi, in anumite
denumiriCu
AND-urile
tari,!
a ramas
denumirea
de sindrom Sudeck.
C. Destot, in 1904, dupa ce face o analiza clinica si paraclinica a sindromului
de origine
posttraumatica,
introduce notiunea de lezare a sistemului nervos simpatic. Cu
toate
meritele
deosebite
ale lui Destot, care in 1898 descrie magistral un caz, inaintea lui Sudeck,
sindromul
avea sa fie nu
acceptat ca Destot-Sudeck, cum s-a propus in unele cercuri ale vremii.
Urmeaza o serie de prezentari de cazuri datorate lui Secretan, Delorme,
pe caresindroame Sudeck, fapt care corfirma recunoasterea
autoriiBrooks,
le denumesc
definitiva afectiunii.
a primatului
descrierii
O incursiune in istoria medicinii o face in 1976 Vandenabelle, care prezinta in felul
urmator descrierilor si completarilor facute in AND, denumirile care s-au dat,
evolutia
care
cuprind
in
general
contributiile
etiopatogenice, si fiziopatologice realizate cronologic de
autori: - paralizie de nervi vasomotori (1967 - Chevalier);
- osteoartropatia posttraumatica (1898 si 1904 - Destot);
- atrofia osoasa acuta (1900 - Sudeck);
- osteoporoza algica posttraumatica (1941 - Leriche);
- distrofia reflexa (1936 - de Takats);
- reumatism neurotrofic (1946 - Ravault);
- sindrom umar-mana (1947 - Steinbrocker);
- maladie Sudeck-Leriche (1948 - Ducasson);
- sindrom neurotrofic (1949 - Lucherini);
- algodistrofie simpatica a membrelor (1955 - De Seze, Harif).
Desi cadrul clinic este bine definit, diversitatea formelor evolutive creeaza
dificultati
pentru
precizarea
diagnosticului.
Fara a minimaliza dificultatea diagnostica, trebuie subliniat ca aceasta este nu
numai
posibila, dar si obligatorie, respectandu-se urmatoarele conditii:
cunoasterea existentei afectiunii de catre toti medicii, a multitudinii de aspecte
clinice
tipicesi a evolutiei stadiale a bolii;
si atipice
realizarea unei anamneze minutioase si complete, vizand nu numai
simptomatologia
ci intregul istoric locala,
patologic al bolnavului;
observarea, minimum 3 luni, a unor determinari locomotorii a extremitatilor, care
vegetativa,
etiologia
Dintre
factorii
algoneurodistrofiei,
activitate;
favorizanti,
factorii
cei
se apreciaza
mai
declansatori
importanti
caintr-o
aceasta
arfiind
fi varsta,
poate
considerati
fisexul,
determinata
constitutia
ceiprecisa.
de111
o
nu pot
fi tipul
incadrate
ladeprima
sau primele
examinari
entitate
nosologica
Referitor
la
traumatici,
afectiunile
factorimultitudine
care
neuroendocrina
neurologice,
arsurile,
sunt impartiti
de siafectiunile
in doua categorii:
aparatuluifactori
locomotor,
favorizanti;
afectiunile
factori declansatori.
litratoracice, afectiunile cardiovasculare, afectiunile micului bazin, iatrogeni,

idiopatici,
endocrine.fectiuni
Simptomatologia AND este foarte variata, in functie de localizarea topografica, de
stadiul
lôlutiv in care se prezinta bolnavul la medic si de terenul neuropsihic pe
care se constituie
ndromul.
Exista, totusi, un ansamblu de semne comune tuturor AND, cu
particularitati
becifice
debutului
si fiecarui
stadiu de evolutie.
in ceea ce priveste debutul, se descriu trei modalitati:
Debutul acut - se intalneste la 30-40 % din bolnavi. in plina sanatate, dupa
saptamani,
mai
rar dupa
luni de la
un episod traumatic sau o afectiune organica, se constituie
in
ore sau
24
maximum 35 zile un sindrom algoneurodistrofic cu toata simptomatologia
caracteristica.
in formele
cu debut acut, simptomatologia locala este foarte intensa, iar rasunetul
general asupra organismului este important;
Debutul subacut - se apreciaza a fi caracteristic pentru 40-50% din cazuri, fiind
A
practic, forma cea mai frecventa. In 5-7 zile sau maximum 10 zile, se instaleaza
sindromul
dureros si vasomotor. Simptomatologia locala si generala este mai putin
zgomotoasa
in
forma acuta, ca
dramatica,
de debut;
Debutul cronic - se intalneste in general la varste mai inaintate, la bolnavii
neurologici
si reactive. In aproximativ 15-20 zile, se contureaza treptat un
la persoane
mai putin
sindrom dureros si vasomotor estompat de foarte multe ori dificil de diagnosticat
(Degeratu C. citat de Marcu V. si Tarcau E.)
207
112
n2 Marcu
V., Tarcau E. (2005): Studiu privind evaluarea pacientilor cuEd.

algoneurodistrofie,
Universitatii din
Oradea, p. 26-27.
208
2. CAI, TEHNICI SI METODE IN RECUPERAREA

KINETICA IN
ALGONEURODISTROFIE
2.1. Exercitul fizic - mijloc fundamental al recuperarii kinetice
2.1.1. Aspecte generale ale exercitiilor fizice
Exercitiul fizic consta in repetarea sistematica a unor cicluri de miscari cu
scopul I dezvoltarii fizice si a capacitatii de miscare a individului, fara
influentarii
producerea
unor
modificari morfologice
vizibile. in schimb, prin exercitiu cresc capacitatile
16
coordinative:
echilibrul,
orientarea
spatiala,
precizia etc.
Dupa Domnica Petrovai, exercitiul fizic este o modalitate eficienta de reglare sau
controlemotionale
a
starilor
negative (depresie, furie, anxietate, ingrijorare),
imbunatateste
calitatea
somnului, reduce starea de tensiune si oboseala si impactul negativ al stresului de zi
cu zi.O alta definitie data exercitiului fizic ar fi exercitiul fizic - este un act
motricsi constient,
repetat care constituie mijlocul principal de realizare a obiectivelor
sistematic
educatiei
fizice
si
sportului,
avandu-si originea in actul motric al omului. Este un instrument
didactic princaruia se tinde spre perfectiunea omului sub aspect bio- psiho- motric".
intermediul
Gh. Carstea considera exercitiul fizic ca fiind actul motric repetat sistematic si
constient
in obiectivelor educatiei fizice si sportului, fiind mijlocul specific
vederea
indeplinirii
principal, de
baza.
Indiferent de modalitatea de definire a exercitiului fizic, acesta prezinta unele
caracteristici
inconfundabile:
Are la baza o intentie deliberat conceputa;
Este un gest motric cu structura proprie;
Pentru obtinerea efectelor scontate exercitiul fizic trebuie repetat sistematic dupa
reguli metodice specifice;
Influentele exercitiului fizic se rasfrang atat asupra sferei biologice cat si asupra
celei spirituale a omului care-1 practica;
17
Efectuarea exercitiului fizic presupune intotdeauna depunerea unui efort fizic si
psihic.
In ceea ce privesc exercitiile fizice, acestea au un continut si o forma. Continutul
exercitiului
fizic
reprezinta totalitatea aspectelor generale a elementelor ce compun exercitiul
fizic dat sirezultatul
care
determina
lui. Elementele definitorii ale exercitiului fizic sunt:
Miscarile corpului;
Efortul fizic ca atare dat de cele trei caracteristici ale sale: volum, intensitate,
Forma exercitiului fizic este modul de manifestare a continutului, structura
complexitate;
se caracterizeaza
acestuia.
Pozitiile
Fortele
Directia
Amplitudinea;
Viteza;
EfortulForma
printr-o
care
in
corpului
fizic
care
actioneaza;
desfasurat
combinare
sesau
desfasoara
ale in
segmentelor;
aexercitiul
trasaturilor
miscarea;
respectiv.
ce definesc miscarea, cum sunt:
A
1'^6D ro fa \ yfn r ta
'
1 QQ A\ *
\A /itr \A if n o //l i/ /I / JI / l7 /'< 9
p / /i / /i - z> E zl I I ni i / ar ri i n* !. A'. - - -- - - - - - - -- - - - - - - -- - - - - - - - -- - - - - - - -- - - - - - - - -- - - -
Ritmul, ca numar de miscari in unitatea de timp;

Tempoul, exprimat in executie raportata la capacitatea maxima a organismului.
18
Forma este insasi tehnica de executie a exercitiilor.
Notiunea de exercitiu fizic se utilizeaza deseori cu sensul de antrenament ceea ce
este lomplet
eronat,
deoarece antrenamentul induce, prin repetarea sistematica a unor
contractii
[iusculare
supraliminare
modificari adaptative morfofunctionale.
Astfel, in antrenamentul de forta hipertrofia musculara reprezinta o modificare
[ciorfologica,
in timp
ce bradicardia este un efect functional. Antrenamentul include
factorul
De sistematica a acelorasi cicluri de miscari pentru cresterea
exemplu,xercitiu.
prin repetarea
1
[ortei musculare
dinamice,
a rezistentei, se imbunatatesc si capacitatile coordinative.
2.1.2. Clasificarea exercitiilor fizice
Datorita marii diversitati a exercitiilor fizice, modul de ierarhizare si de clasificare
a |tcestora
este
foarte diferit. Vechii greci vorbeau despre urmatoarele categorii de exercitii:
gienice, militare
si
exercitii
pentru dezvoltarea
organismului. Ceva mai tarziu, marchizul de
ISotelo-Don Amoros - parintele sistemului francez de educatie fizica, vorbeste
despre
exercitii
gienice,
terapeutice, analeptice (de convalescenta) si exercitii ortosomatice (de
dezvoltare).
In prezent s-a stabilit un sistem al criteriilor de clasificare a exercitiului
fizic. fizice
Astfelpot fi clasificate dupa:
Exercitiile
Ponderea exercitiilor asupra dezvoltarii unor segmente sau grupe musculare
(exercitii
pentru:
trunchi, brate,
picioare, spate, abdominale etc.);
Pozitia executantului fata de aparate (exercitii: la aparate, cu aparate, pe aparate);
Influenta dezvoltarii calitatilor motrice (exercitii pentru: dezvoltarea vitezei,
educarea/dezvoltarea indemanarii, educarea/dezvoltarea rezistentei,
educarea/dezvoltarea
fortei etc.);
Influentele exercitiilor fizice asupra componentelor antrenamentului sportiv
(exercitii:
tehnice, pentru pregatirea tactica, pentru pregatirea fizica, pentru pregatirea
psihologica
etc.);
Caracterul succesiunii
miscarilor (exercitii: ciclice, aciclice, combinate);
Natura efortului fizic (exercitii: statice- izometrice, dinamice- izotonice, mixte);
Intensitatea efortului fizic (exercitii cu intensitate: maximala, submaximala, medie,
. . , . ... 1 18
mica).
19
2.1.3. Exercitiul fizic terapeutic (kinetoterapeutic)

Studierea
element
sens
Tehnicile
terapeutic.
kinetologie
din
kinetologice
perspectiva
Exercitiul
care prin
are
biomecanica
fizic
oele
structura
stainsele
la baza
sicompleta
fiind
practicarea
oricarei
lipsite
ca
metode
descriere
exercitiilor
de finalitate,
kinetologice,
si terapeutice
executie
exercitiul
carenu
este
fizic
sunt
procedurala,
constituita
suita,
pentru
suficiente
este
primul
legata
cel
dintr-o
sau
precum
vanu,
de
si diferite
un
sateoretice
leKinetologie
foloseasca
exercitii
209
fizice.
daca
nu cunoaste
aspectele
pedagogice
Marcu
34.
Marcu
35-37.
187.
Cordun
V.
Sbenghe
V.care
(1998):
(1998):
Mariana
T.urma
Bazele
(1987):
(1999):
Kinetologie
ale
exercitiilor
profilactica,
medicala,
fizice
, terapeutica
Ed.
Ed.
,in
Ed.
Universitatii
Axa,
kinetoterapie
, si
Ed.
Universitatii
Bucuresti,
Medicala,
si de din
recuperare
din
pag.
Oradea,
Bucuresti,
Oradea,
197.p. 35.
p.
19
I
Cai, tehnici si metode in recuperarea kinetica in alzoneurodistrofie - Emilian ^WTfjlll
caracteristice acestui gen de exercitii, pentru stabilirea scopurilor, metodelor si

modalitatilor
executare. del .
Analiza pedagogica a exercitiului terapeutic urmareste doua obiective:
Sa arate viitorului specialist tehnicile miscarii, adica, cum trebuie sa procedeze
pentrudecala un material simplu sa-i poata invata pe pacienti un anumit exercitiu;
pornind
Sa le dezvolte viitorilor kinetoterapeuti capacitatea de a-i indruma pe pacienti sa
execute
corect exercitiul propus. 1 1
In ceea ce priveste structura unui exercitiu kinetoterapeutic (kinetic), acesta este
trei format
parti: din
Pozitia de start (initiala) si miscarile efectuate in cadrul acestei posturi;
Tipul de contractie musculara din timpul efectuarii exercitiului (concentrica,
excentrica,
izometrica);
Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial, cu scopul facilitarii sau
inhibarii
raspunsului dorit.
La realizarea exercitiului kinetic, pentru obtinerea unei eficiente maxime, este
necesar
sa j reguli si anume:
se respecte
anumite
Pozitia pacientului (sa fie confortabila si relaxata, sa nu provoace durere, sa nu
agraveze sa aiba in vedere viitoarele miscari si sa elimine posibilitatea aparitiei
simptomele;
unor
I
miscari
nedorite sau inutile; sa aiba in vedere o cat mai buna abordare de
catre
I
kinetoterapeut a segmentului de mobilizat cat si posibilitatea efectuarii unor
fixari
-1
stabilizari
eficiente a segmentelor ce nu participa la exercitiu; sa aiba in
vedere
l
posibilitatea
utilizarii amplitudinilor de miscare maxime);
Marimea suprafetei de sprijin sa fie suficienta pentru mentinerea unui cat
mai echilibru;
bun i
J
Pozitia kinetoterapeutului fata de pacient (se schimba in functie de segmentele
abordate;
trebuie sa fie comoda, neobositoare, dar care sa permita aplicarea corecta a
tehnicilor
cu I
maxima eficienta);
Tipul contractiei musculare solicitate: izometrica, concentrica, excentrica
(pentru izometrice se prefera pozitii care incarca articulatia - prin greutatea
contractiile
- kinetoterapeutului sa efectueze compresiunea in ax a segmentului
saucorpului
care permit
respectiv;
pentru contractiile izometrice se aleg pozitii care lasa articulatiile libere, |
permitand
eventual kinetoterapeutului sa efectueze tractiuni in ax ale segmentului) ,
Exercitiile se executa lent, fara bruscari, ritmic;
Progresivitatea exercitiilor va fi lenta, de la stadiile cele mai joase de forta
musculara,
redoare sau incoordonare trecandu-se treptat spre exercitiile care cer forta,
amplitudine
sau
coordonare aproape
normale;
Se Cu
vaExercitiile
urmari
ca
exercitiile
tonifiere
musculara
sa fac
se nomenclatura
execute
intotdeauna
gimnasticii
kinetoterapeutice.
cat
un
medicale
exercitiu
terapeutice
Ele
se
siapot
acerut
multor
aplica
se de
oafla
contractie
in
alte
la grup
baza
ramuri,
sau
gimnasticii
musculara
individual,
figurand
mai
de
in
intretinere,
intensa,
obiectul
cu atat
aunei
gimnasticii
pauza de
pe
toata
amplitudinea
de
miscare
articulara
posibila;
'^CKonrrlio Tsi
activitatilor
prescriptii
MQ87V
prezinta
relaxare
corective,
urmeaza
medicale
avantajul
careava ficamai
necesita
lunga, pentru
decat
* tomnau
refacerea
putin
125
p
circulatiei.
PH
MpHirala Dnnnraoti
IOT
ifiioifklntri
anumrr\G]nrtirn
ti material.
/ic rpmtnpmvo
20
Cai. tehnici si metode in recuperarea kinetica in alzoneurodistrofie - Emilian Tarcau
2.1.3.1. Pozitia corpului si a segmentelor acestuia - baza de pornire in executia

\tercitiilor
fizice
Orice exercitiu incepe prin pozitionarea corpului si a segmentelor sale, pozitie
Jdese va derula miscarea si in care se va termina (aproape toate
start" numita
de la care
exercitiile
se Irrmina
in
pozitia initiala),
desi teoretic
scopul exercitiului poate fi atins cand miscarea a
Icplasat corpul
sau alta pozitie decat cea initiala.
segmentele
si intr-o
Cele mai multe din aceste exercitii provin din gimnastica de baza, dar
realizarea
Ibiectivelor
terapeutice au determinat gasirea unor pozitii proprii kinetoterapiei.
Pozitiile de pornire (initiale sau de start") se impart in doua categorii si anume:
Pozitiile fundamentale in numar de sase;
Pozitiile derivate.
Pentru o buna descriere a unei pozitii fundamentale si/sau derivate este necesara
analiza analiza
tenta care se face pe baza unor elemente determinante. Aceste
a acesteia,
elemente
sunt:
Baza de
sustinere (cu cat este mai mare, cu atat pozitia va fi mai stabila, iar
consumul
energetic si reactiile necesare mentinerii echilibrului vor fi mai mici);
Numarul punctelor de sprijin in aceasta baza de sustinere (cu cat sprijinul se
realizeaza
pemultor puncte de sprijin, cu atat stabilitatea este mai mare);
baza mai
Pozitia centrului de greutate fata de suprafata de sustinere (o pozitie mai joasa
determina
o mai mare fata de o pozitie inalta);
stabilitate
Echilibrul general al corpului (determinat de integritatea aparatului vestibular,
a posibilitatilor de reglare permanenta a tonusului muscular si de reflexul miotatic,
intrucat
muschii antigravitationali sunt in mod constant sub tensiune datorita actiunii
gravitatiei);
Pozitia segmentelor in raport cu celelalte;
Scopurile urmarite: sa serveasca drept pozitie initiala pentru un exercitiu de
gimnastica
sportiva, functional sau profesional;
Avantajele pe care le prezinta: pentru terapeut (serveste drept cod intre terapeuti,
serveste
drept cod intre terapeut si pacient, serveste drept referinta, serveste drept
test);
pentru drept referinta spatiala, serveste drept exercitiu in sine, serveste
pacient
(serveste
27
drept
pozitie initiala pentru exercitii);
Pozitiile fundamentale sunt:
Stand (in terminologia educatiei fizice) sau ortostatism (in terminologia medicala);
Pe genunchi (identic in ambele terminologii);
Asezat (in terminologia educatiei fizice) sau asezat alungit (in terminologia
medicala);
Culcat:dorsal,facial,
costal (in terminologia educatiei fizice) sau decubit:dorsal,
ventral, lateral (in terminologia medicala);
modificarea
Pozitiile derivate
pozitiei sunt
membrelor
foarte superioare,
numeroase arezultand
trunchiuluidin
saupozitiile
a membrelor
fundamentale,
Atarnat (identic in ambele terminologii);
1 identificate
inferioare
prin
inSprijin
peste
prezent
100
(identic
fiind
de astfel
in ambele
de pozitii.
terminologii).211
2.1.4. Efectele exercitiilor fizice asupra organismului

Exercitiile fizice induc asupra organismului efecte sistematizate in:
morfogenetice (plastice);
functionale;
educative;
profilactice;
terapeutice;
psihice;
sociale.
Efectele morfogenetice (plastice) se rasfrang in special asupra elementelor
ale componente;
aparatului locomotor: oase, periost, articulatii, muschi, tendoane, fascii
producand!
urmatoarele modificari:
L asupra oaselor: stimuleaza osteogeneza, prin cresterea afluxului de sange;!
forma siinfluenteaza
structura intima a oaselor, prin orientarea trabeculelor pe directia fortelor
mecanice, care
actioneaza
asupra osului. Fortele mecanice sunt reprezentate de: tractiuni,
presiuni,
intinderi
si
rasuciri previn
osteoporoza
de inactivitate, manifestata prin deteriorari;
microstructurale
ale
tesutului osos.
Aceste efecte justifica indicatia practicarii exercitiilor fizice in scop
profilactic,
pentru pastrarea unei posturi corecte a corpului, prevenirea
dezvoltarea
fizica armonioasa,
osteoporozei,
I
cat
si in scop terapeutic,
in corectarea deformarilor osoase aparute in perioada de
crestere.
Exercitiile statice, de forta si rezistenta au cele mai puternice efecte morfogenetice.
asupra 2.
articulatiilor: influenteaza forma si intinderea suprafetelor articulare;!
stimuleaza condrogeneza, respectiv grosimea cartilajului articular; cresc
rezistenta,
elasticitateaprevenind
\
capsulo-ligamentara
dezorganizarea fibrelor de colagen si scaderea
elastinei, structura si orientarea sistemului fibros periarticular, pe directia
influenteaza
solicitarilor
asupra
3.mecanice;
muschilor, ca organe active ale miscarii: influenteaza forma si
muschilor,orientarea
corespunzator amplitudinii si sensului miscarilor pe care le executa;
produc hipertrofie
musculara
prin cresterea volumului fiecarei fibre, ca urmare a cresterii
volumului
sarcoplasmei,
ceea ce va avea
ca efect functional cresterea fortei musculare.
Efectele exercitiilor fizice asupra muschilor reprezinta practic baza kinetologiei
sub medicale
toate aspectele ei: mentin si corecteaza postura corpului, mentin si cresc
forta
si rezistenta
musculara,
dezvolta si perfectioneaza functiile motorii normale si le recupereaza pe
cele
perturbate
etc.
S-a constatat ca cele mai eficiente exercitii pentru muschi sunt acelea in care se
realizeaza
un efort
maxim, repetat de mai putine ori, decat acelea care solicita un efort minim,
repetat
maisuma
des, activitatilor este identica in ambele cazuri. Astfel, este de preferat
chiar
daca
sa
se
ridicefunctionale
intr-o
zi,
o greutate
de 10 kg sunt
de 5 ori,
decat una
de 5 kg morfogenetice.
de 10 ori. Toate Astfel,
efectelela nivelul
Efectele
consecinta
efectelor
morfogenetice
amintite
seinsanguin
instaleaza
timp
si amelioreaza
sunt
concordanta
cu varsta
neuromioartrokinetice:
unitatii incresc
marire
debitul
excitabilitatea
datorata
mentin
atat
tractilitatea;
proprietatile
muscular
mobilizarii
si, mobilitatea
prin
sincronizarea
demuschilor,
capilarelor
lasubiectului.
si4stabilitatea
la 80
de
troficitatea,
unitatilor
ml/min/lOOg
rezerva,
articulara;
motorii,
cat
elasticitatea,
si muschi,
dilatarii
con-
nanilarelnr c.e iriaa miierViinl ir rmono-
213
produc modificari biochimice importante:

- scad cantitatea de potasiu;
cresc cantitatile
- de sodiu, calciu, magneziu si fier, fierul, fiind
in transa legatura cu cantitatea de mioglobina;
cresc cantitatile
de glicogen, fosfolipide si fosfocreatina,
ubstante care asigura cresterea potentialului energetic al muschilor;
realizeaza
- coordonarea miscarii si a preciziei gesturilor;
promoveaza secventialitatea
normala a miscarii, contribuind la
brmarea schemei motorii corticale.
asupra
4. aparatului respirator: intensifica schimburile gazoase la nivel
pulmonar
si isular, cresc
volumele si capacitatile pulmonare; cresc elasticitatea
toracica si complianta
iiilmonara;
amelioreaza indicii functionali; cresc frecventa respiratorie,
dar tardiv >radipneea;
se
instaleaza
cresc amplitudinea miscarilor respiratorii de la 57 la 9-15 cm; actul aspirator, prin reglarea constienta a respiratiei: cresc
restructureaza
posibilitatea
trecerii rapide de la respiratia ]iafragmatica la cea toracica si invers;
regleaza
expiratiei,aparitia
dupa incetarea contractiei nuschilor inspiratori; creeaza
conexiuni
reflex-conditionate noi, adaptand respiratia tipului de exercitiu fizic.
asupra aparatului
5.
cardio-vascular: cresc viteza de circulatie a sangelui arterial
si venos, usurand astfel travaliul cardiac, prin contractii sistolice mai ample si
mai rare;
cresc scad debitul/minut, datorita cresterii diferentei arteriodebitul
sistolic;
venoase, care
asigura
utilizarea
eficienta
a oxigenului in tesuturi; stimuleaza deschiderea unor
capilare de circulatia
rezerva, profunda si eliminarea produsilor toxici de metabolism;
favorizand
cresc
frecventa
cardiaca
si tensiunea arteriala, dar in timp, prin modificari adaptative,
se
instaleaza
bradicardia, hipotensiunea si hipertrofia cardiaca.
Efectele educative sunt evidentiate de toti marii pedagogi ai omenirii. Se
produc
in toate
perioadele
vietii,
dar cele mai puternice si stabile se obtin in perioada de
crestere
si dezvoltare
fizica
si psihica.
Primele efecte educative sunt evidentiate la nivelul sferelor neuro- si
psihomotrice.
Atitudinea
corpului, miscarile, gesturile, toate manifestarile cu caracter
motric
devin
dupa
practicarea sistematica
a exercitiilor fizice mai corecte si adaptate solicitarilor.
Exercitiile fizice influenteaza favorabil functiile intelectuale, afective,
contribuie
la si la desavarsirea personalitatii.
formarea
caracterului
Efectele profilactice sunt consecinta practicarii sistematice a exercitiilor fizice
si constau
in:
cresterea si perfectionarea functiilor;
mentinerea starii de sanatate a organismului;
cresterea capacitatii de aparare si prevenire a imbolnavirilor.
Exercitiile
fizice cu
caracter
profilactic
trebuie
efectuate grupe
in mod curent
gimnastica,
jogging,
sporturi,
jocuri
sau turism.
Urmatoarele
sub
forma
de
populationale
incadrate
functie
Efectele
refacerea
cresterea
educarea
de
persoanele
in
stadiul
aceste
a)nu
c)
b)
d)
terapeutice
femeia,
copiii
persoanele
mobilitatii
sau
volumului
pot
bolii,
forme
expuse
reeducarea
mici,
fiin
varsta,
situatii
generale
sunt
ale
profesional
de
articulare;
si exercitiilor
proprietatilor
varsta
lasex,
consecinta
neuromotorie;
nastere
biologice
214
de
temperament,
apracticare
imbolnavirilor
Itl-a;
pana
fizice
programelor
speciale:
muschilor,
lapot
3aboli
ani
exercitiilor
fisarcini,
specifice
si
(0-1
asociate
de
accidentelor
si
exercitii
lehuzie
1-3
fizice:
sietc.
constau
ani);
bine
side
alaptare;
dozate
munci.
aleses\
in: in
recuperarea tulburarilor de coordonare si echilibru;

corectarea posturii si aliniamentului corpului.
Efectele pot fi si nespecifice, stimulatoare sau relaxatoare asupra marilor functii
organici si
psihice.
Efectele psihice constau in: increderea in sine, in posibilitatile proprii de
21
recuperare^
increderea
in terapeut sau in intreaga echipa medicala.
O alta clasificare a efectelor exercitiilor fizice descrisa de Marcu V., pe baza
a diferitei
criterii,
ar fi urmatoarea:
1. Dupa criterii anatomo-fiziologice avem urmatoarele efecte:
morfogenetice si morfoplastice, cele care se adreseaza structurii interne a
tesuturilor
formei
corpuluisilsi ale segmentelor lui;
fiziologice, care vizeaza functionalitatea tesuturilor, organelor si sistemelor
organismului;!
educative,
care se adreseaza sferei psihice pentru creearea valorilor etice alei
personalitatii;
liDupa criterii medicale distingem efecte:
profilactice, de crestere a rezistentei nespecifice a organismului fata de imbolnaviri
in|
general;
terapeutice, de refacere si recuperare in caz de imbolnaviri.
2. Dupa criterii biologice si sociale, efectele practicarii exercitiilor fizice asupra f
uman
potcorpului
fi:
""i
efecte biologice, care se adreseaza structurii biologice a omului - homo sapiens,
faber ludeus"
et j
(omul superior, al muncii si jocului);
efecte economice, care se refera la cresterea indirecta a productivitatii muncii, la
eficienta
I in munca a celui care practica sistematic exercitiile fizice si sportul;
sporita
efecte etice, de formare a comportamentului individului; t |
efecte estetice, de simtire, creare si apreciere a frumosului in miscare si viata.
3. Dupa criterii metodice, efectele exercitiilor fizice pot fi sistematizate astfel:
efecte locale (asupra unui segment, organ sau sistem) si generale (asupra intregului
organism);
efecte imediate si efecte tardive;
efecte specifice si efecte nespecifice (care pot fi obtinute si cu alte mijloace).
2.2. Tehnici de baza in kinetoterapie

2.2.1.
Tehnici
anakinetice
Tehnicile
in kinetologie
akinetice
avem
sunt
de-a
reprezentate
face (akinetice)
cu doua
de imobilizare
categorii de(care
tehnici:
la randul
anakinetice
ei poate
sausa fie
^Sr 1 ^..! Uan'ona
repaus,
kinetice.
deakinetice
nOOO\>
punere
de contentie
insi
FIH0M//IIM0
tehnici
si de corectie)
mflÎ/i/lZ/i
si de posturare
E/i Avo Di
(corectiva sau de facilitare).
2.2.1.1. Imobilizarea
Este o tehnica anakinetica ce se caracterizeaza prin mentinerea, mai mult sau
mai
putin a corpului in intregime sau doar a unei parti in nemiscare, cu sau fara
relungita,
ajutorul130
unor*
m
nstalatii sau aparate. Imobilizarea este un mijloc specific ortopediei dar este
utilizat si inmedicale.
alte
pecialialitati
Imobilizarea suspenda, in primul rand, miscarea articulara,
ca
si ontractia
voluntara,
dar permite efectuarea contractiilor izometrice a muschilor din
jurul
rticulatiilor
respective.
Imobilizarea poate fi totala, daca antreneaza intregul corp, sau poate fi
regionala,
egmentara,
locala, daca implica parti ale corpului.
Imobilizarea totala are ca scop obtinerea repausului general in:
arsuri
ntinse, politraumatisme,
boli cardio-vasculare
grave, paralizii etc.
Imobilizarile regionale, segmentare sau locale realizeaza imobilizari complete a
22
unor
)arti concomitent
ale
corpului,
cu pastrarea libertati de miscare a restuluiDin
organismului.
punct de vedere
al scopului urmarit in imobilizare, aceasta poate fi:
De punere in repaus utilizata pentru boli grave cardiopulmonare, arsuri intinse,
traumatisme procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite, miozite, flebite
craniocerebrale,
etc.) caalte
si procese care determina algii intense de mobilizare;
De contentie, care blocheaza un segment sau o parte dintr-un segment intr-un
sistem
fixatiedeexterna (aparat gipsat, atela, plastice termomaleabile, orteze, corsete etc.).
23
Tehnica
este utilizata pentru consolidarea fracturilor, in luxatii, entorse, discopatii etc.;
De corectie consta in mentinerea pentru anumite perioade de timp a unor pozitii
corecte,
corective sau hipercorective in vederea corectarii unor atitudini deficiente:
devieri
articulare prin retracturi (genu flexum, recurbatum etc.) deviatii ale coloanei
vertebrale
in sau sagital (scolioze, cifoze etc.).
plan frontal
Imobilizarile de contentie si corectie urmeaza in general unor manevre si tehnici fie
ortopedo-chirurgicale, fie kinetologice (tractiuni, manipulari, miscari pasive sub
anestezie etc.)
2.2.1.2. Posturarea
Posturarea, postura sau pozitionarea reprezinta pozitii, ale intregului corp sau ale
unor
parti impuse sau mentinute voluntar, pentru un anumit timp, in scop
ale
acestuia,
24
profilactic
terapeutic.sau
Tudor Sbenghe spune ca posturile reprezinta atitudini impuse corpului intreg
sauunor
doarparti ale lui, in scop terapeutic sau preventiv, pentru a corecta sau
evita
instalarea
unor
devieri
de disfunctionalitati
statica
sisenu
pozitii
vicioase
pentru
acopiii
facilita
proces
fiziologic".
este
devierilor
adreseaza
mari
multe
variabila,
Posturarile
cazuri
osoase
doar
dar
corective
ca
recomanda
partilor
este
regula
sunt
posibila
(de
moi
generala
cele
preventiv
exemplu
alsau
mai
decat
caror
utilizate
eain
spondilita
la
tesut
trebuie
boli
in
aconjunctiv
caror
kinetologia
repetata
ankilopoietica).
si un
adolescentii
evolutie
poate
cuterapeutica
perseverenta,
este
fiin
previzibila,
Posturarile
influentat.
crestere.
sau de
Durata
posturarii
pana
rezultatului
Uneori
Corectarea
corective
determinand
recuperare,
larecomanda
se
obtinerea
scontat.
se(1999):
inca
postura
(mai
215
ales
ceaterapeutica
libera)
sa
fie
adoptata
dupa
o incalzire
! 134
Flora
Sbenghe
Sbenghe
ordun
Dorina
Mariana
T.
T.(1987):
(1987):
(2002):
Kinetologie
Kinetologie
Tehnici
de
profilactica,
baza
profilactica,
medicala
in kinetoterapie
terapeutica
, Ed.
, Ed.
,Axa,
Ed.
Universitatii
sisi
Medicala,
Bucuresti,
de
derecuperare
recuperare
Bucuresti,
din
p. 256.
Oradea,p.
p. 170.
169.
19.
25 Kinetologie
2212C
24
Cai, tehnici si metode in recuperarea kinetica in aIzoneurodistrofie - Emilian Wl

I
135
prealabila a respectivei zone sau, eventual, sa fie aplicata in apa calda. Din punct ci
vedere
tehnic, posturile corective pot fi: libere (posturi corective) sau autocorective; liben
ajutate(prin suluri, perne, chingi etc.) sau realizate manual; fixate (postu
exterocorective,cu ajutorul unor aparate sau instalatii.
instrumentale)
I
Posturile de facilitare au scopul de a facilita un proces fiziologic in conditiile in cari
acesta afost perturbat de factori ce au indus starea de boala a organismului. Acestei
reprezinta
anumite
situatiiinun tratament valoros, iar dintre cele mai cunoscute astfel dl
posturiparte:
fac
a) posturile antideclive sau cele proclive cu o importanta deosebita in
promovarea
circulatiei de
intoarcere (venoase si limfatice), utilizata atunci cand aceasta este
perturbatamodificari
cu
evidente
de volum si culoare la nivelul extremitatii distale a membrelor.
Se utilizeza
cu
succes prin folosirea unor materiale ajutatoare (pat rabatabil, perne, suluri
etc.), care segmentul respectiv de membru cu partea distala a lui mai
pozitioneaza
ridicata fata de cea
proximala;
posturile
b) declive (antigravitationale) utilizate pentru a inlesni circulatia arteriala;
posturilec)de drenaj bronsic cu rolul de a elimina secretiile pulmonare acumulate in
exces pentru a favoriza procesul respirator;
d) posturile facilitatorii respiratorii sau cardiace;
e) posturile pentru drenajul biliar.
O alta clasificare a posturarilor tine seama de efectele pe care acestea le au asupra;
1
'I
organismului acestea fiind urmatoarele:

Asupra tegumentului realizeaza profilaxia de decubit". Datorita decubitului
prelungit,
la
nivelul
punctelor
de presiune realizate intre suprafata de sprijin si punctele de
contact
aceasta cu
la nivelul proeminentelor osoase, pot aparea tulburari trofice, secundare
hipoxiei
locale
(focareI de necroza si escare). De aceea se recomanda schimbarea posturii la]
intervale
cat mai scurte de timp (la maxim 2-3 ore) si folosirea unor materiale moi sub I
aceste
puncte
de presiune;
Asupra aparatului locomotor actioneaza la nivel articular si muscular. Astfel
la nivel
]
articular
posturile relaxante, antialgice se obtin prin mentinerea articulatiilor
membrelor
la 10-15 flexie pentru a preveni durerea data de intinderea
un unghi de
tesuturilor
moi
articulare.
De asemenea
posturarea asigura pozitiile functionale, care confera
maxima
independenta functionala individului, chiar in conditiile instalarii unei anchiloze
secundare.
La
nivel
muscular,
scad circulatia
spasticitatea
musculara
prinsi adoptarea
unor
posturi
Asupra
procese
organelor
fiziologice:
interne
utilizeaza
sanguina
stress-ul
in marea
gravitational
mica circulatie,
pentru
facilitarea
secretia
reflex
unorTehnicile
inhibitorii,
2.2.2.
bronsica
etc.Tehnicile
kinetice
inverse
kinetice
semodelului
statice:
impart
se in
refera
spastic.
statice
la contractia
si dinamice.
izometrica si la relaxare.
Contractia
izometrica
se caracterizeaza
prin realizarea unui travaliu muscular in care
muschiul nu-si schimba lungimea (sau foarte putin), dar in schimb ii creste
tensiunea.
Deci,
contractia izometrica
apare atunci cand forta exterioara (rezistenta) opusa miscarii
depaseste
forta
de
contractie
musculara.
' ^C ko n rt Ko T ( 1 O fi *7 V
Kinotnincri o nmfi1/if*ti/->n tofnrtmitinn
217
ci
/io ronitnowiv
CJ
Se stie ca, pe masura ce rezistenta opusa unui muschi creste, un numar tot mai mare
de
nitati sunt recrutate in efortul de a invinge aceasta rezistenta. Cum in
motorii
contractiaeste
zometrica
rezistenta
maxima, vor fi puse in actiune toate fibrele musculare. Tensiunea
26
nusculara
va fi
maxima, ceea
ce va conduce la cresterea fortei musculare.
Prin anii '30, efectul antrenamentului bazat pe contractii statice a fost tema catorva
teze de sustinute la International Young Men's Christian Association College
loctorat
(Springfield),
ibia de exercitii incepe sa aiba un impact real, ca urmare a
in
1953 aceastadar
forma
raportului
jit 138
>ublicat de Hettiger si Muller. Ei dovedesc valoarea deosebita a izometriei in
cresterea fortei
;i
rezistentei
musculare,
precum si obtinerea unei rapide hipertrofieri. Contractia
izometrica
>oate
fi
mentinutanumult
timp, este obositoare, ea suspendand circulatia in
Concluziile
muschi. la care1
ajung in primele studii cei doi autori sunt:
Stimulul minim pentru dezvoltarea fortei este o tensiune cotata la 33% din forta
maxima,
in stimulul cu efectul maxim se ridica la 40-50% din valoarea acesteia;
vreme ce
Prelungire a duratei contractiei, chiar pana la atingerea pragului de oboseala, nu
conduce
la efectului obtinut prin contractie musculara;
cresterea
O contractie pe zi poate constitui o forma suficienta de antrenament.
Relaxarea
: un muschi
musculara
in care starea de tensiune acumulata dupa contractie se
reduce, se decontractureaza, adica se relaxeaza. De fapt, un muschi pastreaza
intotdeauna
de
contractie,o tensiune
chiar daca se afla intr-o stare de maxima relaxare, numita
tonus muscular"
fiind permanenta a fibrelor intrafusale, in timp ce fibrele
mentinuta
de activitatea
extrafusale
relaxate. sunt
Relaxarea este o tehnica psihoterapeutica si autoformativa, prin care se poate
induce
decontractia
musculara si nervoasa, care va avea ca efect cresterea rezistentei
organismului
stres negative ale stresului deja instalat.
si diminuarea la
efectelor
Tehnicile de relaxare pot fi active, implicand participarea efectiva a
pacientilor
si tehnici
pasive care
solicita mai
mult terapeutul.
Dupa aria de cuprindere, relaxarea poate fi generala, cuprinzand intregul corp
(in stransa
legatura
cu relaxarea psihica), si partiala, localizata la nivelul unui segment sau 14
grup muscular.
t
2.2.3. Tehnici kinetice dinamice
Tehnicile kinetice dinamice se realizeaza cu sau fara contractie musculara, ceea ce

14
transeazadintre tehnicile active si cele pasive.
diferenta
Kinetoterapia
pasivaatunci cand organismul fie nu are la dispozitie resursele
este indicata
biologice
sa de
comande
sireferitoare
sa execute
fie
exista contraindicatii
cunoasca
Pentru
ocare
serie
realizarea
aspecte
miscarilor
pasive
lamiscarea,
in
pacient,
cadrulkinetoterapeut,
programelor
demodalitati
recuperare
de este
absolute,
ce
nu
permit
executarea
miscarii
de catre
pacient,
desi restantul
functional
intruneste
conditiile.
Cunoasterea
realizare
etc. astfel:
necesar
structurilor
a tehnicilor
sa
diagnosticului
se Kinetologie
care
vorclinic
fi
mobilizate;
si functional,
precum
starii
morfopatologice
a
T.
(1987):
profilactica,
terapeutica
si si
de, aEd.
recuperare
Medicala,
Bucuresti,
185.
p.
7 Sbenghe
Stapanirea de catre kinetoterapeut a tehnicilor de mobilizare pasiva;

Asigurarea confortului tehnic necesar (in primul rand pentru pacient, dar si
pentrl kinetoterapeut) in vederea unei bune realizari a manevrelor ce urmeaza a fi
executate;
Miscarea
se executa pe directiile fiziologice, cu amplitudine maxima, de preferintl
asociindpozitii sau tehnici de facilitare;
Mobilizarile se efectueaza analitic, succesiv pe fiecare articulatie in parte si
in toatil
directiile fiziologice;
Nu se mobilizeaza pasiv articulatiile sau directiile de miscare dureroase;
Se va tine seama de parametrii de executie: forta, viteza, durata, frecventa, care se
voi adapta
starii clinice a pacientului si scopului urmarit;
Este indicat, pentru a creste complianta tesuturilor, ca mobilizarile pasive sa fie
precedate
tehnicidecalde si masaj;
27
Utilizarea corecta a prizelor si contraprizelor in vederea mobilizarii.
Principalele tehnici de mobilizare pasiva sunt:
Tractiunile - constau in intinderi ale partilor moi ale aparatului locomotor, care se]
realizeaza
in axul segmentului (manual sau cu diferite instalatii) si pot fi: continue,!
discontinue
si
fixatii alternative;
Mobilizarea pasiva pura asistata;
Mobilizarea autopasiva;
Mobilizarea pasiva mecanica;
Mobilizarea pasivo- activa;
Manipularea.
Kinetoterapia
consta in activa
realizarea contractiilor musculare cu deplasarea segmentelor
mobilizate. Ea poate fi reflexa, cand contractia musculara se realizeaza in
mod involuntar,
control
din partea fara
pacientului, si voluntara, cand pacientul controleaza miscarea.
In cadrul mobilizarii active reflexe avem de-a face cu reflexe de intindere
(stretchreflex), si reflexe de pozitie. Acest tip de contractie involuntar
reactii
de echilibrare
poate fi utilizata
de
kinetoterapeut
si dirijata
in asa fel incat sa obtina facilitarea sau inhibarea unei
miscari
Darsau
ceaposturi.
mai importanta tehnica de recuperare, care sta la baza oricarui
program
kinetic, activa
o
reprezinta
mobilizarea
voluntara.
Obiectivele urmarite in cadrul aceste tehnici sunt:
Cresterea, refacerea sau mentinerea amplitudinii de miscare intr-o articulatie;
Cresterea, refacerea sau mentinerea fortei musculare;
Refacerea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare;
Mentinerea unei circulatii normale sau cresterea turnoverului circulator;
Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare;
Ameliorarea conditiei psihice;
Mentinerea echilibrului neuroendocrin. Principalele tipuri de mobilizari active
voluntare
Mobilizarea
sunt:
libera
activo(activa
cupasiva;
rezistenta.
pura);
proprioceptiva,
Kinetologie
Chiriac
Analele
M.,
Universitatii
medicala
Flora Dorina
,activa
Ed.
din(2002):
Axa,
Oradea,
OBucuresti,
noua
Kinetoterapie
abordare
p. 325-326.
a Tom
tehnicilor
IX, p.de
15.facilitare
Cordun neuromusculara
Mariana (1999):
27
l4< Sbcnghc
T (1987): Kinetologie profilactica, terapeutica si <i*> r*--"
; --
- **
h
2.2.4. Tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva (FNP) - notiuni generale

Tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva (FNP) sunt cunoscute si folosite, in
formeinca
relativ
conturate
din anii '70. Cu mult inainte, medicul Herman Kabat,
constatand
excitatia
subliminala ca
necesara
executarii unei miscari poate fi intarita (facilitata) cu stimuli
din
alte
surse,
intuia folosirea tehnicilor si elementelor FNP in cadrul celebrelor sale diagonale".
Facilitarea proprioceptiva neuromusculara reprezinta usurarea, incurajarea sau
accelerareamotor voluntar prin stimularea proprioceptorilor din muschi,
raspunsului
148
tendoane,
La
aceasta
se articulatii.
adauga stimularea
extero- si telereceptorilor.
Conceptele de excitatie si inhibitie au fost definite de Sherrington, care arata ca
stimul
care orice
ajunge
la motoneuronii spinali, fie ca provine de la periferie, de origine
musculara
sau cutanata,
fie de la nivel
central, pe cai descendente, determina descarcarea unui numar
limitat
de
neuroni.
Stimuli suplimentari, proveniti de la aceleasi nivele (sau de la nivele
apropiate) devertebrala,
inervare prin fenomene de iradiere, pot determina ori recrutarea
segmentara
de
neuroni (accelerand raspunsul motor), ori scaderea numarului de neuroni
suplimentari
activati (reducand
inhiband
raspunsul- motor). Gradul de descarcare al motoneuronilor poate fi
modificat si
prin (motivational sau emotional).
stimularea
centrala
Pornind de la o definire a facilitarii, ca fiind fenomenul fiziologic care modifica
excitabilitatea
neuronului,
in termenul de facilitare includem atat notiunea de excitatie (facilitare
149
pozitiva),
cat
si (facilitare negativa).
cea de inhibitie
Kabat a dezvoltat o metodologie proprie de recuperare neuromotorie prin miscare.
deEllaa pornit
observatia ca marea majoritate a miscarilor umane se desfasoara pe o
directie diagonalrotatorie,
imprimata de grupe musculare sinergice ale caror fibre, tendoane si
ligamente(diagonala
au aceeasisi spirala).
orientare
Kabat a descris cate doua scheme antagoniste de miscare pentru toate segmentele
aleprincipale
corpului. Schemele nu se utilizeaza numai in reeducarea neuromotorie
pentru
au fost
stabilitecare
initial,
ci se folosesc si in alte domenii clinice: ortopedie,
reumatologie,
geriatrie,
ginecologie, pediatrie etc. Fiecare schema de miscare contine componente
10
principale
de:
flexie -reprezentate
extensie, abductie - adductie, rotatie interna - rotatie externa.
Tehnicile FNP se impart in functie de cele patru stadii ale controlului motor
(respectiv
mobilitate, stabilitate, mobilitate controlata si abilitate), la care se adauga cele
fundamentale
si caracter general.
cele speciale cu
Tehnicile FNP fundamentale se executa cu sau fara cooperarea pacientului. Acestea
sunt:
Prizele mainilor - contactul manual, presiunea aplicata de mana kinetoterapeutului
trimite
informatii senzitive din zona in care se asteapta raspuns motor de facilitare sau de
inhibare;
intinderea - constituie pregatirea muschiului pentru o contractie mai eficienta,
este cunoscut
Tractiunea
dinsifiziologie
compresiunea
ca un -muschi
solicitaintins
proprioceptorii
prezinta o din
sensibilitate
articulatii,
mai
tractiunea
mare la
deoarece,
stimuli;
marind
de miscare,
arcul in timp ce compresiunea
219
favorizeaza stabilitatea articulara;
A
Rezistenta maximala - este cea mai mare rezistenta care permite mobilizarea
segmentului
de catre
muschiul aferent miscarii si permite recrutarea unui numar marit de
unitati
motorii si deci un raspuns motor mai eficient;
Secventialitatea normala - se refera la derularea deprinderilor motrice
obisnuite
activitatea
zilnica, inavand o ordine bine determinata: controlul motor proximal
apare
inaintea celui distal; deprinderea odata maturizata, secventialitatea normala va
fi de la distal spre proximal;
Secventialitatea pentru intarire - este utilizata ca si mijloc pentru cresterea
fortei
musculare si consta in intarirea reciproca a componentelor din cadrul unei
scheme sidese poate realiza prin: iradierea miscarii de la componenta puternica la
miscare
slaba
(de cea
obicei
componenta proximala e mai puternica); iradierea de la membrul sanatos
la cel bolnav; utilizarea reflexelor tonice ale gatului, reflexele labirintice, reflexele
primitive
de
flexie si extensie,
reflexele de postura si echilibru; vizualizarea miscarii etc.
Miscarile de decompensare - au rolul de a reduce sau evita oboseala
repetitiiledeterminata
unei miscarideimpotriva unei rezistente. Aceasta se realizeaza prin trecerea
de
la
o tehnica
FNP la alta, apoi la a treia, dupa care se revine la prima. Aceste schimbari
in
facilitare permite pacientului sa execute miscari timp mai indelungat,
151
obtinand
imbunatatirea functionala intr-un timp mai scurt.
Tehnicile FNP speciale cu caracter general sunt reprezentate de: inversarea lenta
(IL), inversarea
lenta
cu opunere (ILO), contractiile repetate (CR) si inversarea agonistica (IA), in
continuare
enumera
si voi
celelalte tehnici FNP cu caracter specific:
Tehnici pentru promovarea mobilitatii: initierea ritmica (IR), miscarea activa de
relaxare(MARO), relaxare - opunere (RO), relaxare - contractie (RC), stabilizare
opunere
ritmica (SR);
Tehnici pentru promovarea stabilitatii: contractie izometrica in zona scurtata
(CIS), izometria alternanta (IZA), stabilizarea ritmica (SR);
Tehnici pentru promovarea mobilitatii controlate: constau in capacitatea de a
realiza
miscari ale segmentelor in cadrul posturii incarcate, partile distale fiind fixate,
capul sau
trunchiul rotindu-se in jurul axei longitudinale;
Tehnici pentru promovarea abilitatii: progresia cu rezistenta (PR),
secventialitatea
normala (SR).
De o deosebita importanta in practica kinetica sunt elemantele de facilitare.
"Elementele"
reprezinta
o serie de manevre care declanseaza stimuli senzitivi meniti sa mareasca
sau sa reduca
raspunsul
motor. Elementele se vor clasifica in functie de receptorii pusi in actiune,
de
unde pornesc
semnalele
senzitive, specificand pentru fiecare in parte ce efect produce (excitator
sau inhibitor):
Elementele proprioceptive: intinderea ("stretch"), rezistenta, vibratia (100200Hz),
telescoparea, tractiunea, acceleratia (liniara si angulara), rostogolirea;
Elemente exteroceptive: atingerea usoara, periajul, temperatura, tapotarea
usoaraparavertebral;
Elemente
combinate proprio si exteroceptive: contactele manuale, presiunea
pe
Elementele
Element
tendoanele
interoceptiv:
telereceptive:
lungi;
stimularea
vazul, auzul,
sinusului
olfactia;
carotidian.

La realizarea acestui studiu au participat 12 pacienti cu AND in perioada decembrie
5004mai 2005. Selectia lor a fost facuta la Spitalul de Recuperare din Baile Felix, ei
aflandu-se
n diferite functionale. Fiecare pacient a urmat un program de
stadii ale recuperarii
kinetoterapie
idaptat
stadiului in care
se afla, restul procedurilor fiind identice pentru toti pacientii si
stabilite
le
medicul
balneolog.
Programul de recuperare a constat in:
hidrokinetoterapie la o temperatura a apei de 36 C;
dus subacval la o presiune de 2,5 atmosfere;
bai galvanice partiale a segmentului afectat;
bai alternative cu temperaturi alternante ale apei de 36-18C;
masaj de drenaj limfatic;
kinetoterapie individuala.
Pacient
Diagnostic
Tabelul 1. Lotul de pacienti

H
CA
<H
B.G
Sindrom AND postfractura bimaleolara

operata de glezna stanga
56
Rural
NN
D.B.
Sindrom AND postfractura de maleola tibiala

dreapta, operata
Sindrom AND postfractura de tibie si peroneu
dreapta, operata
Sindrom AND postfractura deschisa tibiala
dreapta, operata
Sindrom AND postfractura de calcaneu
dreapta, neoperata
Sindrom AND postfractura de tibie si peroneu
stanga, operata
Sindrom AND dupa luxatie si contuzie la
nivelul gleznei drepte, operata, pacientul
avand escara la nivelul calcaiului
43
Rural
NN
25
II
Urban
NN
34
II
Rural
HT
45
II
Urban
NB
52
Urban
NN
33
Rural
NN
221
Sindrom
operata,
interna
fractura
externa
si
operata
peroneu
AND
AND
dreapta,
stanga,
de
stanga
in
calcaneu
postfractura
dupa
postfractura
1/3operata
operata
medie
luxatie
stanga,
deschisa
a gleznei
bimaleolara
de
deoperata
maleola
glezna
de
drepte,
tibie
si
64
23
41
47
M
F
III
IN
Urban
Rural
HN
N
T
N
T.B.
B.P.
I.A.
P.S.
S.M.
N.S.
R.C.
MM
P.A.
D.O.
3.2. Ipoteza de cercetare si sarcinile cercetarii

Algoneurodistrofia fiind un sindrom ce poate da in cazul trecerii spre stadiul III
(prininvaliditate
anchiloza), necesita o atentie deosebita din partea echipei de recuperare,
un
rol hotarator
avandu-1
kinetoterapeutul. Realizarea unei evaluari cat mai exacte si mai
complete
contribuie
la a diagnosticului functional urmand apoi gasirea acelor
stabilirea cu
certitudine
tehnici
si metode
care rapida si eficienta a bolnavului cu AND.
sa permita
o recuperare
in realizarea cercetarii de fata incercam sa stabilim o parte dintre tehnicile si
metodele
recuperare
caredevor fi utilizate apoi pentru definitivarea tezei de doctorat.
Este foarte important ca in conceperea programului de recuperare sa se tina seama
de efortul
depus
in timpul lucrului si de perioada de refacere. O buna concepere si conducere
a recuperarii
duce
la aceavastare a organismului prin care cresc indicii morfo - functionali,
pe care supracompensare
Folbort o
numeste
(exaltare dupa Demeter).
EFOR
T
ODIHN
A
3.3. Evaluarea pacientilor
Pentru realizarea acestui studiu a efectuat doua testari (una initiala si una finala),am
si
SUPRACOMPENSAR
Nivel initial
E
al \ indicilor
organismului
luat in considerare: aspectul radiologie, durerea, tulburarile circulatorii, mobilitatea
articulara,
forta musculara si mersul.
REXALTAR
E
REVENIR
E
3.3.1.Investigatiile radiologice
in AND radiodiagnosticul ne arata intensitatea si localizarea osteoporozei,
aceasta
diferita in
functiefiind
de stadiul evolutiv. Radiologie, imaginile corespund unui substrat
anatomic
de
constructie - distructie osoasa, ce se exprima prin zone de pierdere de
substanta
osoasa Tulburarile
si de
reactie
osteoida.
afecteaza atat spongioasa cat si compacta, dar cu
152
intensitati
diferite.
Din punct de vedere anatomic, modificarile in structura osoasa sunt mai pronuntate
la ivelul
cartilajului
de conjugare, la nivelul oaselor antebratului si gambei,, la nivelul
28
oaselor
arpiene,
tarsiene, capetele metacarpienelor si metatarsienelor si la nivelul falangelor.
Evolutia radiologica pe stadii ale AND. Stadiul I prezinta osteoporoza difuza in
70%
in
cazuri cu
diminuarea
atat a structurii osoase cat si a arhitecturii trabeculare.
Traveele
osoase
unt
mai rare, mai subtiri, cavitatea medulara este mai largita.
A
In stadiul al II-lea aspectul este patat sau tigrat, putand aparea mici geode
afectata.diseminate in ria
In stadiul al III-lea demineralizarea este foarte intensa, realizandu-se un aspect
one marigomos
de lizacuosoasa.
3.3.2. Evaluarea durerii si a tulburarilor circulatorii

M
In AND, durerea imbraca forme foarte variate de la intensitati foarte mari pana la
forme
careestompata. Exista numeroase scale de apreciere a durerii, dar ne vom
durerean este
29
opri la
chestionarul
McGill (MPQ) modificat si simplificat de Tarcau si Marcu.
Aceasta scala cuprinde:
1. Scala MPQ - SF, in care durerea este sub forma: acuta sau cronica, junghi, crampa,
arsura
hau caldura,
apasare sau greutate, persistenta sau intermitenta, disconfort, da
senzatie
de oboseala
lsau epuizare.
Cotatia durerii este, urmatoarea:
0- absenta; 1- usoara; 2- usor suportabila; 3- moderata; 4- greu
suportabila; 5- insuportabila.
2. Durerea in momentul examinarii- PPI (present pain intensity):
fara durere (0%)
durere usoara (20%)
2 - durere medie, senzatie de disconfort (40%)
3 - durere mare, senzatie stresanta (60%)
4 - durere foarte mare, senzatie oribila (80%)
5 - durere extrema (100%).
3.Aprecierea durerii prin marcajul pe o scala vizual analoga.
Pentru analiza tulburarilor circulatorii am obtinut informatii asupra temperaturii din
piele la
nivelul AND
prin termometrizarea unui punct de la acest nivel, comparativ cu un
punct
similarinferior
de
pe
membrul
sanatos.
3.3.3. Evaluari functionale

Flexia
(pozitia
Goniometrul
mediana
gleznei:
0)
a fetei
areselaterale
oca
plaseaza
amplitudine
si obligativitate
a gambei,
cu normala
centrul
inspre
pastrarea
sau
decondilul
miscare
sub unui
varful
femural
de unghi
20-25;
maleolei
lateral;
depozitia
90
externe;
bratul
intre
de mobil
gamba
bratul
3.3.3.1.
Evaluarea
mobilitatii
articulare
goniometrizare
siV.,picior.
fix
paralel
metatarsianul
pe
cu
liniaE. (2005):
V.
223
din
Degeratu
Oradea,
C.
p.
Tarcau
44-46.
(1983):
Algoneurodistrofia
Studiu
privind
evaluarea
Medicala,
pacientilor
Bucuresti,
cu algoneurodistrofie,
p. 54.
Ed. Universitatii
53 Marcu
y Editura
Cai tehnici si metode in recuperarea kinetica in aloneurodistrofie - Emilian T
rc
Extensia gleznei: are o amplitudine normala de miscare de 45-50; pozitia de

goniometrizare este identica cu cea a flexiei, la fel si modul de plasare a
goniometrului,
difera doar directia de deplasare a segmentului testat, care e opusa flexiei.
Inversia si eversia: au teoretic o amplitudine de miscare pe un sector de mobilitate
de
0 Inversia reprezinta asocierea adductiei cu supinatia si o usoara extensie;
la la
90.
eversia
compunandu-se din abductie, pronatie si usoara flexie. Fiind miscari compuse,
aprecierea
lor in grade prin goniometrizare este greu de realizat, motiv pentru care in studiul
de
fata
vom
realiza o evaluare subiectiva pe baza observatiei vizuale si apreciindu-le ca
imposibil
de realizat, posibil dar pe amplitudine redusa si posibil.
Flexia si extensia in MTF: flexia are o amplitudine normala de miscare de
30-40,
extensiaiar
de 70 activ si 90 pasiv (pentru haluce). Celelalte degete au
amplitudini
reduse.
Fiindmai
greu de goniometrizat, aprecierea lor se va face vizual, cu
exprimarea in
grade.
3.3.3.2. Evaluarea fortei musculare

Dorsiflexia (flexia piciorului)- realizata de tibialul anterior, extensorul lung al
halucelui,
extensorul
lung al degetelor. Pentru realizarea testarii se va stabiliza gamba.
Testarea pentru F0-F2: pacientul in decubit homolateral, cu genunchiul usor
flectat,
glezna intre
si picior un unghi de 90. Kinetoterapeutul stabilizeaza gamba prin
apucarea
ei in
partea distala
si presarea pe masa. Pentru FI, palparea tendonului muschiului tibial
anterior
se
face in partea antero-mediala a gleznei (medial de tendonul extensorul halucelui);
palparea muscular se face pe partea antero-laterala a gambei, chiar lateral de creasta
corpului
tibiala. pentru F3-F5: pacientul este in asezat la marginea mesei cu o perna sau un
Testarea
31
sul
fosasub
poplitee a membrului inferior de examinat.
Pacientul aseaza piciorul pe coapsa
kinetoterapeutului (asezat pe un plan inferior fata de pacient) care
stabilizeaza
cu o mana
gamba
pacientului
prin apucarea partii distale a acesteia. Pentru F3 se cere
pacientului
realizarea miscarii pe toata amplitudinea, iar pentru F4 si F5 kinetoterapeutul
va opune crescanda cu cealalta mana pe partea dorso- mediala a piciorului.
rezistenta
Extensia gleznei (flexia plantara) - realizata de tricepsul sural, format la
luiexterni
din (gastrocnemian) si solear.
gemenii randul
interni si
Testarea pentru F0-F2: pacientul in decubit ventral cu o perna sub treimea
inferioara
si suprafetei de sprijin. Kinetoterapeutul sta homolateral si
cu piciorula tibiei
inafara
stabilizeaza
gamba prin apasare in partea distala pe planul mesei. Pentru FI palparea tendonului
se
face calcaneului, iar corpul muscular la nivelul moletului. Pentru F2 pacientul
deasupra
realizeaza
miscarea de extensie pe toata amplitudinea.
Testarea pentru F3-F5: pacientul se afla in ortostatism, sprijin unipodal, cu
genunchiul
extins
pentru gastrocnemian
si usor flectat pentru solear. Pentru F3 pacientul realizeaza 19pozitie
ridicari,
pentru
F4
10-19Pentru
ridicari,
pentru
pestedorsal
20sederealizeaza
ridicari.
Testarea
neutra.
pentru
F0-F2:
pacientul
FI,iarpalparea
in F5,
decubit
tendonului
cu
soldul siingenunchiul
partea superioara
la 90 si a
Inversia
picioruluirealizata
de
tibialul
posterior.
piciorul
interne,Testarea
maleolei
iar
in pentru
F2
pacientul
Ed.
vaAxa,
realiza
inversia
pe toata amplitudinea.
Cordun M.
M. (2000):
(1999):
Kinetologie
mnnunln
medicala,
n ----------*Bucuresti,
* " p.138.
,55Chiriac
31
T
30
Testarea pentru F3-F5: pacientul in asezat, gambele atarna in afara suprafetei

de
sprijin.
Kinetoterapeutul
realizeaza cu o mana stabilizarea gambei prin priza circulara in
1/3
distala.
Pentru F4-F5 rezistenta se va aplica prin apucarea marginii mediale a
piciorului,
policelefiind plasate pe partea dorso-mediala a piciorului, iar policele
kinetoterapeutului
pe partea Rezistenta va fi pusa inspre sensul opus miscarii piciorului
plantara.
pacientului
(spre
eversie).
Eversia picioruluirealizata de muschii lung si scurt peronier.
Testarea pentru F0-F2: idem ca la inversia piciorului, doar ca miscarile se
realizeaza
in sens
opus. Pentru
FI palparea tendonului peronierului scurt se face pe marginea
laterala
a proximal de baza metatarsului V, iar corpul muscular pe partea laterala a
piciorului,
regiunii
distale a gambei; peronierul lung se palpeaza distal fata de capul fibulei, in 1/3
proximala
a a gambei (corpul muscular).
fetei laterale
Testarea pentru F3-F5: idem ca la inversia piciorului, doar ca miscarile se
realizeaza
in sens
opus.
Flexia in articulatiile metatarsofalangiene- realizata de lombricali pentru degetele
II- V
si al halucelui pentru degetul mare.
de flexorul
scurt
Testarea pentru F0-F2: pacientul in decubit ventral cu piciorul inafara suprafetei de
sprijin.
Pentru FI nu se pot palpa tendoanele muschilor, iar pentru F2 miscarea va fi
executata pe incompleta.
o
amplitudine
Testarea pentru F3-F5: pacientul va executa miscarea pe toata amplitudinea
din
aceeasi
pozitie
ca la F2, pentru F3 fara rezistenta, iar pentru F4 cu rezistenta. La haluce
miscare
se vade celelalte 4 degete la care o vom testa global.
testa separat
Extensia in articulatiile metatarsofalangiene- realizata de muschii extensorul
comun al propriu al halucelui si pedios.
degetelor,extensorul
Testarea pentru F0-F2: pacientul in decubit ventral cu piciorul inafara suprafetei de
sprijin.
Pentru FI, palparea extensorului comun al degetelor se face pe suprafata
dorsala a
metatarsienelor;
extensorul propriu al halucelui se palpeaza pe suprafata dorsala a
articulatiei
MCF a halucelui, iar pediosii pe fata dorsala a piciorului, lateral de extensorul
comun.
F2in directie opusa fata de flexie.
miscareaLaeste
Testarea pentru F3-F5: idem ca la flexie dar in directie opusa.
Deoarece in AND edemul este evident, am realizat si masurarea diametrului
si
gambeipiciorului
in doua puncte,
respectiv deasupra maleolelor si la nivelul articulatiei
talonaviculare.
3.3.3.3. Scala de evaluare a autonomiei la mers
in lucrarea de fata, pentru aprecierea autonomiei de mers, utilizam o scala de
nivele evaluare
astfel: pe 5
43210Nivelul
++. +++
+++
+, ++,
Semnificatia
Pacientul
ajutatoare,
suprafata
cadru de mers
nu
merge
Tabel
are
darpoate
nevoie
pe225
nr.
fara
pe
suprafete
initia
3orice
de
mijloace
Scala
caije
baston
mersul
felde
plane
de
sau
evaluare
Prezenta
ainautonomiei
timpul
sau absenta
mersului
la mers
durerii
Schiopatat
X,
XX, XXX
rc
in acest tabel semnificatia durerii este urmatoarea: - fara durere; + durere usoara;
-H+++
| durere
moderata;
durere acuta, iar a schiopatatului: x nu schiopata; xx schiopatat
usor;
xxx
schiopatat
evident.
3.4. Programul kinetic

Programul de recuperare l-am realizat pornind de la urmatoarele obiective:
Combaterea durerii;
Combaterea edemului si a procesului inflamator;
Recastigarea fortei musculare si a stabilitatii:
Recastigarea mobilitatii articulare;
Recastigarea coordonarii;
Reluarea mersului.
Programul de recuperare a fost diferit in functie de stadiul AND - ului. Astfel in
stadiul /,
cand predomina tulburarile circulatorii, edemul si durerea s-au utilizat
posturarile antideclive,
cu
membrul inferior ridicat la 25 - 30 fata de planul patului. Posturarile au fost
diferite, pacientul
schimbandu-si
pozitia corpului si a segmentelor la anumite intervale de timp
pentru aescarelor.
preveni Posturile utilizate au fost cele de DD si DL cu membrul
aparitia
inferiordin
afectat
flectat
sold siusor
din genunchi si cu extremitatea distala ridicata la 25 - 30 fata de
suprafata
de Sub genunchi, la nivelul spatiului popliteu li s-a aplicat pacientilor o
sprijin
(SS).
perna cu scopul
realizarii
unei usoare flexii a genunchiului, pozitie in care durerile sunt
diminuate (pozitie
antalgica).
Tot in stadiul I s-au realizat baile alternante la temperaturi de 36 - 18C. Scopul se regaseste
in efectele bailor alternante si anume:
Maresc fluxul sanguin local;
Activeaza trecerea lichidului din compartimentul extracelular in vase
favorizand astfel resorbtia edemului;
Determina contractii si relaxari ale musculaturii netede a vaselor, in special a
limfaticelor usurand astfel circulatia de intoarcere.
De asemenea, tot in scopul combaterii edemului si pentru a marii fluxul circulator
la nivelul
extremitatii
distale a memebrului inferior am folosit metoda Burger.
Pentru pacientii din stadiul II AND am utilizat:
dus subacval la o presiune de 2,5 atmosfere;
bai galvanice partiale a segmentului afectat;
bai alternative cu temperaturi alternante ale apei de 36-18C;
masaj de drenaj limfatic;
kinetoterapie individuala , folosind tehnicile de mobilizare si decoaptare (detractie), precum si
la formarea
Tinand
unuide
cont
numar
ca lamare
nivelul
de mici
gleznei
articulatii",
si piciorului
se gasescunor
o multitudine
redori stranse
de oase care
programul
exercitii
kinetice
propriu
- zis. prevenirea
care
IVn^rahiparticipa
3.4.1.
P (1 Tehnici
QftIV AIrmn/?urr%rlivtmfiri
de mobilizare
FHitnra Riirtirpcti n
devin extrem de invalidante pentru pacientul cu algoneurodistrofie se realizeaza

in
primul
rand tehnicilor de mobilizare pasiva si decoaptare articulara.
Iprin
utilizarea
[ 1. Articulatia tibiofibulara distala
Tehnica de alunecare anterioara si posterioara
| P: DD.
K: Cu mana dreapta apuca glezna, fixand-o pe SS. Degetele se afla in jurul
calcaiului, pe
posterioara
iarpartea
malelola mediala a P. se afla in contact cu partea palmara a
pumnului.
Mana
stanga
ia
contact cu
maleola
laterala, prin podul palmei, asezat pe partea anterioara a
maleolei.
M: in timp
ce
mana dreapta
impiedica miscarea in jos a maleolei mediale, mana stanga
imprima alunecarea
posterioara
a maleolei laterale fata de maleola mediala. Prizele se vor
schimba maleola
pentru amediala
misca fata de maleola laterala.
posterior
Aceste tehnici se folosesc pentru cresterea jocului articular in aceasta articulatie. Ea
trebuieusor in timpul flexiei gleznei deoarece talusul este mai lat in partea
sa se departeze
anterioara
decat K. nu poate actiona in mod pasiv pentru aceasta departare,
in
cea posterioara.
2. Glezna
Flexia - alunecarea inapoi a talusului pe tibie; deschiderea (indepartarea)
articulatiei
tibiofibulare.
Extensia - invers ca la flexie.
Pozitia articulara inchisa-flexia
*
Tehnica de detractie
P: DD, genunchiul flectat la 90, soldul flectat si usor abdus.
K: Asezat pe o coapsa la marginea SS, cu spatele la P. Genunchiul P. este mentinut
deasupra
crestei
iliace a K.,
presand gamba P. intre cotul si trunchiul sau. Cu amble maini apuca
glezna
P.
in
fel se gasesc pe partea mediala iar celelalte degete pe partea
incat ambeleasa
police
laterala.
palmei
drepte iaPodul
contact
cu partea dorsala a talusului iar podul palmei stangi ia
contact cuAntebratele
calcaneul sunt orientate in linie cu directia fortei.
posterior.
M: Detractia este obtinuta prin actiunea ambelor maini. Glezna poate
fi mentinuta in usora eversie,
pentru a bloca articulatia subtalara.
Detractia trebuie sa apara in timpul extensiei piciorului si in acelasi timp
necesara
pentru o este
miscare
cu amplitudine completa spre pozitia articulara inchisa (flexia
piciorului). Tehnica de alunecare posterioara a tibiei pe talus (sau alunecarea anterioara a
talusului pe tibie)
P: DD.
227
K: Cu mana stanga apuca si stabilizeaza talusul si piciorul, venind din partea

mediala
si cuprinzand
partea posterioara
a calcaneului. Mana dreapta ia contact cu tibia distala, pe partea
anterioara,
chiar
proximal de maleole.
M: Tibia este alunecata posterior pe talus prin actiunea mainii drepte.
Nota: O alunecare anterioara a talusului pe tibie se poate executa prin stabilizarea
tibiei cusimana
dreapta
miscarea talusului anterior. Cand se foloseste aceasta tehnica este
important sa
se mentina
articulatia
subtalara
in usoara eversie, pentru blocarea calcaneului pe talus. Aceasta
este omai
tehnica
putin
dificila deoarece K. lucreaza impotriva gravitatiei. Aceasta tehnica se
foloseste
pentru
extensia gleznei.
a
Sis
\
V A.
Tehnica de alunecare posterioara a talusului pe tibie

P:
DD, calcaneul atarna la marginea SS.
K: Cu mana stanga stabilizeaza tibia distala prin presiune impotriva SS, avand
degetele pe partea
posterioara.
Antebratul stang se aseaza pe gamba pacientului, pentru a preveni
ridicarea
ei de pe
SS
in timpul
miscarii. Cu podul palmei drepte ia contact cu talusul pe
partea dorsala,
avand
policele
pe partea
laterala si indexul pe partea mediala, celelalte trei degete
fiind
pe talpa
piciorului.
M: Mana dreapta induce alunecarea posterioara a talusului pe tibie. Aceasta tehnica
se foloseste
pentru flexia gleznei.
rc
3. Articulatia subtalara
Tehnica de detractie
Se executa in acelasi mod ca si detractia articulatiei gleznei, exceptand priza
dorsala,
ce aselua contact cu osul navicular. in acest fel calcaneul este
misca distal
pentru
departat de talus
prin
intermediul
navicularului
si cuboidului.
Tehnica de inclinare spre valgus (eversia)
P: DD, genunchiul flectat la 90, soldul flectat si usor abdus.
K: Aceeasi pozitie ca la detractie. Apuca glezna in asa fel incat falangele distale ale
policelorcuiau
contact
partea mediala a calacaneului iar falangele distale ale celorlalte degete
iau contact
cu si proximala a calcaneului, in aceeasi linie cu sinusul tarsian. M:
partea
laterala
in valgus
aInclinarea
calcaneului
este obtinuta prin deviatia ulnara a pumnului, transmitand forta
prin falangele
policelor.
Falangele celorlalte degete joaca rolul unui punct fix pentru ca miscarea
sa poata Aceasta
aparea. tehnica se foloseste pentru cresterea eversiei in articulatia subtalara.
Tehnica de inclinatie spre variis (inversia)
Aceasta tehnica se executa asemanator cu tehnica de inclinare spre valgus,
policelorfalangele
fiind proximal de calcaneu iar falangele degetelor se muta distal pentru a
lua contactlateral.
cu
calcaneul
Falangele degetelor misca calcaneul in inversie, policele jucand
rolulAceasta
de punct
fix.
tehnica se foloseste pentru cresterea inversiei in articulatia subtalara.
229
rc
Tehnica de balans dorsal al calcaneului pe talus

P: DD,
genunchiul flectat la 90, soldul flectat si usor abdus.
K: Adopta aceeasi pozitie ca pentru tehnica de detractie. Cu podul palmei drepte
stabilizeaza
talusul
dorsal,
avand
policele pe partea mediala si degetele pe partea laterala. Cu
podul
palmei
stangi ia
contactmainii
cu marginea superioara a calcaneului posterior, avand de asemen
ea
policele
pe
partea mediala si degetele pe partea laterala.
M: in timp ce mana dreapta stabilizeaza talusul, mana stanga balanseaza calcaneul
inainte
inapoi.impreuna cu urmatoarea refac miscarea ce trebuie sa apara in
Aceastasitehnica
JJ
articulatia
|| ! si extensie a gleznei. ________________________________
Fig. 7. Balansul talusului pe calcaneu Fig. 8. Balansul calcaneului pe talus
Tehnica de balans plantar al calcaneului pe talus

Se executa la fel ca si tehnica de balans
dorsal, modificand prizele in asa fel incat mana dreapta se muta mai jos, pentru a
lua
contactiar
cumana
osul stanga este mutata chiar proximal de partea posterioara a
navicular
calcaneului.
Mana calcaneul inapoi si inainte prin intermediul oaselor navicular si
dreapta
balanseaza
cuboid.stangi
Podul joaca rolul de punct fix pentru ca miscarea sa apara.
palmei
4. Articulatia talonaviculara
Tehnica de alunecare dorsala si plantara P: DD, genunchiul
flectat la aproximativ 90, calcaiul sprijinit pe SS.
K: Mana stanga fixeaza calcaneul si talusul pe SS prin apucare dinspre partea
dorsala,
la acelasi
nivel cu gatul
talusului, cu policele pe partea laterala si celelalte degete pe partea
mediala.apuca
Manaosul navicular folosind tubercului navicular ca si linie de demarcatie.
dreapta
Podul palmei
policele
drept si
iau contact cu partea dorsala a piciorului iar palma si degetele iau
contact cu
partea
mediala
si plantara.
M: in timp ce mana stanga stabilizeaza si impiedica miscarile in glezna, mana
dreapta
vadorsal
miscasiosul
navicular
plantar fata de talus.
Aceasta tehnica se foloseste pentru cresterea jocului articular al antepiciorului.
5. Articulatia naviculocuneiforma
Tehnica de alunecare dorsala si plantara
Aceasta tehnica se executa in mod asemanator cu tehnica de alunecare dorsala si
plantara
in
articulatia
talonaviculara,
miscand insa prizele distal. Mana stanga va stabiliza
osul navicular,
in
timp
ce mana dreapta
va mobiliza oasele cuneiforme.
7. Articulatiile cuneiformo-metatarsiene si cuboido-metatarsiene
Tehnica de rotatie (pronatia si supinatia)
P: DD, genunchiul
flectat la aproximativ 70, calcaiul sprijinit pe SS.
K: Stabilizeaza oasele cuneifoeme si cuboide cu mana stanga, avand policele pe
partea
dorsala
a
piciorului
si celelalte
degete pe cea plantara.
a) pentru pronatie mana dreapta a K. apuca proximal metatarsienele din partea
laterala,
policele
pe
parteacudorasla
si degetele pe partea plantara. Antebratul este supinat b) pentru
supinatiea mana
dreapta
K. apuca metatarsienele proximal, de partea mediala, cu policele pe
partea dorsala
degetele
pe ceasiplantara. Antebratul este pronat. M: Mana dreapta roteaza
metatarsienele
in bloc, in
pronatie sau supinatie.
Aceasta tehnica se foloseste pentru refacerea pronatiei si supinatiei antepiciorului.
231
3.4.2. Programul de exercitii kinetice

O 9
Descrierea exercitiului kinetoterapeutic nu are o terminologie bine precizata.

pentruTotusi,
aceasta lucrare vom utiliza sistemul ATE, care pleaca de la structura unui
exercitiu fizic si
anume:
Pozitia de start si miscarile efectuate in cadrul acestei posturi (A - activitatea);
Tipul de contractie musculara (concentrica, excentrica, izometrica) necesara in
timpul
exercitiului (T - tehnica);
Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial, cu scop de facilitare sau
inhibare a (E - elemente).
raspunsului
Importanta in aceasta descriere este si pozitia kinetoterapeutului fata de pacient,
si
prizele precum
si contraprizele
pe care le aplica pe segmentele mobilizate.
Ex. 1. Obiectiv - tonifierea tibialului anterior
A - P.l. - D.D., cu piciorul in extensie. Kinetoterapeutul homolateral de
pacient,
mana cu
stanga stabilizeaza gamba la nivelul treimii distale a gambei, pe fata
anterioara,
prin presare
pe planul patului, mana dreapta opune rezistenta pe fata dorsala
a
piciorului;
TI - flexia
piciorului; T2; T3 mentinere; T4 revenire in P.l.
T- TI- contractie concentrica; T2;T3 contractie izometrica;
T4 - relaxare, Kt. aduce pasiv piciorul in P.L
Ex.2. Obiectiv - tonifierea tibialului anterior

A - P.I. - D.D. cu membrul inferior (MI) afectat usor flectat din sold si si
genunchi,
planta
pe pat. Kt. homolateral de pacient cu o mana pe fata anterioara a treimii
distale
coapsei,a cealalta mana opune rezistenta pe fata dorsala a piciorului;
TI - flexia piciorului;
12 - extesia genunchiului prin alunecarea usoara a calcaiului pe planul patului; T3 flexia
genunchiului
prin alunecarea usoara a calcaiului pe planul patului, Kt. opune
usoara
rezistenta
miscarii; T4 - revenire in P.I.
T- TI - contractie concentrica;
T2 - contractie izometrica pentru tibialul anterior si excentrica pentru psoas - iliac
si
ischiogambieri;
T3 - contractie izometrica pentru tibialul anterior si concentrica pentru psoas - iliac
si
ischiogambieri;
T4 - relaxare, Kt. aduce pasiv piciorul in P.I.
E - Rezistenta, contactul manual, comanda verbala, vizualizarea miscarii.
Ex. 3. Obiectiv - tonifierea tibialului anterior si a cvadricepsului
A - P.I. - D.D. cu gamba atarnand la marginea mesei. Kt. homolateral realizeaza cu
omana priza pe fata anterioara a gleznei, iar cu cealalta pe fata dorsala a piciorului;
TI - flexia piciorului; T2 - extensia gambei; T3 - flexia gambei; T4 - revenire la P.I.
T - TI - contractie concentrica pentru tibialul anterior;
T2 - contractie izometrica pentru tibialul anterior si concentrica pentru cvadriceps;
T3 contractie
izometrica pentru tibialul anterior si excentrica pentru cvadriceps; T4 relaxare;
Ex. 4. Obiectiv - tonifierea tibialului posterior si a peronierilor
A - P.I. - D.D. cu piciorul in usoara flexie plantara. Kt. homolateral, cu o
mana
stabilizeaza
gamba, proximal de maleole, iar cu cealalta prinde piciorul avand
policele
pe fata plantara si celelalte degete pe cea dorsala si opune rezistenta
miscarilor
piciorului;
TI - inversia piciorului; T2 - mentinere; T3 - eversia piciorului; T4 - mentinere; T5
- revenire in T
P.I.- TI - contractie concentrica pentru tibialul posterior; T2 - contractie izometrica
pentru tibialul posterior
T3 - contractie concentrica pentru peronieri;
T4 - contractie izometrica pentru peronieri;
T5 Rezistenta,
E- relaxare, Kt.
contactul
aduce233
pasiv
manual,
piciorul
comanda
in P.I.
verbala, vizualizarea miscarii.
rc
Ex. 5. Obiectiv - tonifierea tricepsului sural

A - P.L - D.D. cu soldul si genunchiul flectate la 90, piciorul in flexie. Kt. inainte J
pacientului cu o mana stabilizeaza glezna la nivelul tendonului ahilian si al
calcaneului, iar cu cealalta opune la nivelul talpii rezisteta;
TI - extensia piciorului; T2;T3 - mentinere;
T4 - revenire in P.L
*
T - TI - contractie concentrica; T2;T3 - contractie izometrica;
T4 - relaxare, Kt. aduce pasiv piciorul in P.L
Ex. 6. Obiectiv - cresterea mobilitatii gleznei
A - P.l - D.D. cu soldul si genunchiul flectate la 90. Kt. in fata pacientului, cu
mana
stanga
stabilizeaza glezna prin priza circulara pe fata anterioara a gleznei, proximal
de
maleole, mana dreapta ia contact cu piciorul prin priza la nivelul
articulatiilor
metatarsofalangiene, podul palmei pe fata plantara, iar degetele pe fata dorsala;
TI - circumductii in sensul acelor de ceasornic; T2 circumductii in sens opus;
T - T1 ;T2 - miscari pasive;
E - Prizele, contactul manual, vizualizarea miscarii.
Ex. 7. Obiectiv - cresterea mobilitatii gleznei;
A - P.l - D.D. cu soldul si genunchiul flectate la 90.
TI - circumductii in sensul acelor de ceasornic;
T2 - circumductii in sens opus;
T - TI;T2 - miscari active libere;
E - Comanda, vizualizarea miscarii.
Ex. 8. Obiectiv - cresterea coordonarii membrului inferior
A-P.I.-D.D.;
TI - flexia genunchiului, calcaiul atinge mijlocul tibiei opuse;
T2 - flexia genunchiului, calcaiul atinge genunchiul opus; T3 revenire in P.L prin alunecarea calcaiului pe tibia opusa.
T - TI ;T2;T3 - miscari active libere;
E - Comanda, vizualizarea miscarii.
flexia
T2
genunchiului;
coapsei;
- flexia
coapsei;
T7
Apiciorului;
Ex.
-T-T1-T8-miscari
P.L
extensia
T5
9.--Obiectiv
D.D.
extensia
T3
piciorului;
- abductia
-genunchiului;
cresterea
active
T8coapsei;
libere;
- revenire
coordonarii
T6T4
- in
adductia
- P.L
flexia
membrului inferior;
' y^r-tj TI -
CaL tehnici si metode in recuperarea kinetica in alvoneurodutrufie Emilian Tarcau
Ex. 10. Obiectiv - tonifierea bicepsului sural

A - P.L - asezat la marginea patului, talpile pe sol. Kt. in fata pacientului
opune pe partea superioara a genunchiului;
rezistenta
TI - extensia
piciorului; T2;T3 mentinere; T4 revenire in P.L;
T -TI - contractie
concentrici; T2;T3 contractie izometrica; T4 Contractie excentrica;
Ex. 11. Obiectiv - cresterea mobilitatii gleznei si piciorului
A - P.L - pacientul asezat la marginea patului, talpile pe o placa asezata pe o
sfera; T -hemi
pacientul va executa miscari in toate axele si planurile posibile;
T - miscari active libere;
E - placa, comanda verbala, vizualizarea miscarii.
Ex. 12. Idem ex. 11, dar din stand, in acest caz kinetoterapeutul se afla in spatele
pacientului si intervine in momentul dezechilibrarii acestuia.
Exercitiile s-au executat in ritm propriu, in serii de cate 8 repetari, 3 serii, o
zilnica, 5 repriza
sedinte pe saptamana.
Dupa fiecare sedinta s-au efectuat timp de 5-10 minute si variante de mers
inainte,
inapoi, lateral,
pe plan inclinat, urcat si coborat scari.
235
rc

Tinand cont de etilogie, de multitudinea factorilor care duc la aparitia AND,
precum
si de
complexitatea
tulburarilor
determinate de aceasta, recuperarea implica o cunoastere
temeinica asi biomecanicii gleznei si piciorului, precum si in utilizarea acelor tehnici
anatomiei
si
metode
care
duc
in final
la scurtarea perioadei de recuperare.
Obiectivul principal al acestei lucrari a fost stabilirea catorva dintre mijloacele,
si
metodeletehnicile
de recuperare
care vor sta la baza lucrarii de doctorat. Am realizat o
evaluare initiala
(in si una finala. Pentru primii trei pacienti, pe care i-am avut in
momentul
internarii)
studiu sireferat
pentru(in care evaluarile finale le-am realizat personal), evaluarile initiale
primul
au fostdeluate
din realizate de kinetoterapeutii cu care au lucrat. La ceilalti atat
fisele
evaluare
evaluarea
initialaau fost realizate de echipa de cercetare.
cat si cea finala
Durata de internare la Spitalul de Recuperare din Baile Felix este de 14 zile in care
efectuat s-au
10 sedinte de kinetoterapie, precum si celelalte proceduri indicate de
medicii
de
specialitate.
in urma cercetarii efectuate am ajuns la urmatoarele rezultate:
Durerea am analizat-o,
la modul general pe baza a 7 domenii de apreciere (intrebari
cu raspuns pe loc) si anume: Cum simtiti durerea?
1. Acut sau cronic?
2. Sub forma de junghi sau crampa?
3. Sub forma de caldura sau arsura?
4. Ca si o apasare sau greutate?
5. E persistenta sau intermitenta?
6. Cat disconfort creeaza?
7. Da oboseala sau epuizare?
Pentru fiecare din aceste intrebari s-au acordat de la 0 la 5 puncte (scorul total
putandtinand
fi de cont de urmatoarea scala:
35 de puncte),
0- absenta;
1- usoara;
2 - usor suportabila;
2- moderata;
3- greu suportabila;
5- insuportabila.
De asemenea durerea am mai analizat-o si in momentul examinarii pacientilor,
la mers. precum si
Per
ansamblu
observa
scorurile
obtinute
in
general
testarea
mari
pentru
stadiul
deacesti
I20,
initiala,
algoneurodistrofic,
toti
pacienti
coborand
cat si (la
lase
cea
prima
inpoate
stadiu
final
finala.
testare)
cu
dominat
Doar
cateva
sunt
5 ca
din
puncte
de
normale
durere.
cei 12
subtinand
pacienti
Doar
aceasta
la
cont
au
BP
valoare.
ca
lasunt
care
testarea
majoritatea
se
Aceste
afla
initiala
in sub
medie,
atatsilaoarecum anormala pentru acest stadiu.
scoruri
dintre
stadiu
este destul
ei
IImai
se
durerea
de
afla
ridicate
mare
in
Tabel nr. 4. Analiza durerii

Domeniul de aprecie
B
G
D
B
T
B
B
P
IA
PS
S
M
N
S
R
C
M
M
P
A
D
0
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
1
F
3
3
3
3
2
1
3
2
3
1
2
1
3
3
3
2
1
3
2
2
1
3
2
3
3
2
2
3
2
3
2
2
3
2
3
2
2
2
1
4
3
2
2
3
3
3
1
0
re
1
0
0
3
3
3
3
2
3
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
1
0
2
1
4
3
3
3
2
1
1
1
0
2
1
3
2
-i i
3
2
2
1
3
1
1
1
3
3
1
0
3
2
4
3
3
2
3
2
1
0
3
2
1
0
3
2
0
0
0
0
1
1
2
1
1
0
3
2
1
0
1
0
1
0
3
2
19
15
21
14
12
6
21
16
9
2
21
18
23
16
7
2
12
6
11
4
12
5
22
17
3
2
DUREREA IN MOMENTUL EXAMINARII (PPI)

BG
3
2
3
1
1
F
DB
I
F
TB
1
F
BP
I
F
IA
1
F
PS
SM
NS
RC
M
PA
DO
I
I11F
mmm ! ." - : - -- v :
3
2
3
1
4
; ..237
................... - ;2314J
11
----------------
11
11
238
In ceea ce priveste durerea in momentul evaluarii, se observa ca doi dintre pacienti

(PS si DO) prezinta o durere foarte mare cu senzatie oribila (4) la prima
testare,apoi
dar ca
care
a
scazut
si intensitate.
La restul se incadreaza intre 3 (durere mare, senzatie
stresanta)
si 1 avand si un caz (TB) care la testarea finala nu prezenta durere (0).
(durere
usoara),
A.
Temperatura
locala
Tabel
nr. 5. Rezultatele evaluarii temperaturii la nivelul AND - ului
Pacient
Temperatura in C
Dif. intre MI-s si
Ml-d
MI - stang
MI - drept
I
BG
DB
37,0
36,6
36,9
36,6
TB
BP
IA
PS
SM
NS
RC
MM
36,4
36,5
36,6
37,1
36,7
36,8
36,5
36,7
PA
DO
36,8
36,8
Dif.
Dif FI
0,1
0,0
36,6
36,8
36,6
36,8
0,0 0,4
0,3
0,0 0,2
36,4
36,5
36,6
36,8
36,6
36,7
36,5
36,5
0,0
0,0
0,0
0,3
0,1
0,1
0,0
0,2
36,4
36,9
36,7
36,7
37,3
36,7
36,5
36,5
36,4
36,7
36,7
36,6
37,0
36,7
36,5
36,5
0,0
0,2
0,0
0,1
0,3
0,0
36,7
36,8
0,1
0,0
36,6
37,2
36,6
37,0
0,0 0,0
0,1
0,2 0,4
0,2
0,0
0,2
0,4
0,1
0,2
0,4
0,4
0,6
0,0
0,1
0,0 0,0
0,0 0,2
0,0
Temperatura tegumentului la nivelul membrului inferior cu AND a fost comparata

cu din acelasi punct de pe membrul inferior opus si inregistrata pe partea laterala a
cea
tendonului
ahilian.
A
In urma programului de recuperare, pe baza metodelor si a mijloacelor

utilizate
pentru
combaterea
edemului
ascada
inflamatiei
s-a de
ajuns,
cade
valorile
grade
Celsius
inferior
membrului
sanatos,
Analizand
inferior
se pot
si
cudiferentele
observa
AND, si
sadiferente
de
temperatura
culavalori
prima
dintre
testare
la 0,3C
membrul
pana
(PS siinferior
lain
SM)
0,6C
lacu0,1
(SM).
AND
C La
si
la
nivelul
testarea
(BG, La
PA).
NS,
membrul
DB,
si TB, IA si RC valorile au fost identice la cele doua testari.
Fig. 13. Termometrizarea locala a AND - ului
Amplitudinea articulara
239
ele obtinute prin goniometrizare

(Tabel 6. Rezulta
Miscarea
Pacient
ER
IP
Ep
Fd
Ed
Eh
Fh
25
15
33
38
20
30
pam
20
40
50
30
5
23
12
10
pam
17
35
42
25
30
pam
25
45
50
30
10
58
30
22
42
50
30
30
50
60
35
105
20
35
40
25
i
pam
28
42
55
40
15
22
24
33
31
DB
Y ^pi
TB
-12
-7
5
-10
-5
5
5
10
; -5
li
10
1 IA
1
-3
35
5
30
40
10
28
10
35
34
35
42
43
I
I PS
D
I
13
-6
7
35
0
p
0
pam
12
22
11
30
129
50
28
40
34
44
65
40
11
J_
12
14
15
12
35
25
30
55
35
15
40
35
42
70
48
15
-2
0
p
0
pam
10
25
12
35
13
15
60
40
12
35
43
75
55
IBG
I
F
BP
Fg
SM
NS
D
RC
MM
PA
DO
I
ID
F
33
42
9
10
8
15
14
0
p
pam
20
25
45
25
0
25
15
0212 i - imposibil;
34 pam
35
240-0p0posibil darJ_
Nota:
15
13
10
5-5
95
742
30
40
45
pam
0P
pe amplitudine
28 redusa;10
38
833
25
530
545
25
35
30
40
p - posibil.
56
35
10
48
80
55
20
58
15
45
30
60
43
13
11
7
Mobilitatea articulara este afectata pe toate miscarile gleznei, piciorului si a

Aceastadegetelor.
reducere de mobilitate nu este insa foarte severa, pacientii incepand din
timp
(in marea programul de recuperare. Nu s-a evidentiat nici un caz cu tendinte
lor majoritate)
de trecere
spre
stadiul
III algoneurodistrofic
(caracterizat prin reduceri evidente de mobilitate si
chiar anchiloza),
dimpotriva,
pacientii au raspuns bine programului de recuperare, semnalanduse
cresteri pe
detoate miscarile.
mobilitate
Rezultatele pentru mobilitate obtinute la fiecare pacient in parte sunt evidentiate
grafic.
Graficul 2. Pacientul BG
40
%
20
%
Graficul 8. Pacientul
SM
80
%
41
NS
60%

RC

MM

PA

DO
Forta musculara
9
Pacient
BG
DB
TB
BP
IA
PS
I
F
I
F
I
F
1
F
I
F
1
Tabelul nr. 7. Rezultatele evaluarii fortei musculare

Muschiul
T. A.
T.S.
T.P
P
L
F.S.H
F4F4
F4F4
F4F4F4
F4+
F4
F4
F4+
F4+
F4
F4
F4
F4F4
F4
F4+
F4+
F4
F4+
F4+
F5F4
F4+
F5F4+
F4
F4+
F5F5
F5
F5F5F5
F4+
F4
F4
F5F4
F5F5F5F4+
F5
F5
F5
F4
F4
F4+
F5F4+
F5F5F5
F5
F5
F5F5
F3+
F4
F4F3+
F4
F4
241
E.C.D
F4F4
F4F4+
F5F5
F5
F5
F4
F5F4-
E.H
F4
F4+
F4
F4+
F4+
F5
F5
F5
F5
F5
F4
NS
RC
MM
PA
DO
SM
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
F4
F4
F5F4
F5F4+
F5
F4
F4+
F3+
F4
F4
F4+
F4+
F4+
F5
F5
F5
F4+
F5F4+
F5F4+
F5F4+
F5-
F4+
F4+
F5F5F5
F5F5
F4
F5F3+
F4+
F4
F4+
F4
F4
F5F4
F5F5F5
F4F4+
F4F4+
F4F5Nota: TA
F4+
F4
F4+
F4+
F5
F4+
F5
F4
F5F4F4
F4F4+
F5F5F5
F4+
F5
F4+
F5
F5F5
F4F4+
F4F4+
F5F4+
F4
F5
F5
F4+
F5F5
F5
F5F5
F5
F5
F4+
F4
F5
F5
F3+
F4F4
F5F4
F4
F5-
1 1 W W* . l i L Uf l Ul Ul UU I V1 1 V1 ) I U UA K/ Vt/ a O UL UI , M. A 1 1 U1 U 1 U1 p v JI W 1 I v i , A t / Vl VUl Vl I l j
FSH - flexor scurt haluce; ECD - extensor copmun degete; EH - extensorul propriu al
halucelui.
Forta musculara este buna, iar faptul ca miscarile nu se realizeaza pe toata

amplitudinea nu se datoreaza reducerii fortei musculare ci redorilor articulare.
De
altfel pacientilor au forte de peste 4, atat la evaluarea initiala, cat si la cea
majoritatea
finala,
valoriintalnindu-se doar la doi dintre pacienti (DO si PS) si doar pe anumite
mai reduse
miscari.
Mersul
Pacient
Tabelul nr. 8. Rezultatele obtinute la analiza mersului

Nivelul
0
1
2
3
++, XX
I
+, XX
F
++, XXX
DB
I
+, XX
F
TB
I
+.X
F
-H-, XXX
BP
I
F
++, XXX
IA
I
+, XX
F
+++, XXX
PS
I
++, XX
F
SM
I
-H-+, xxx
F
++,xx
+,
XX
NS
I
F
+,X
RC
I
-H-, XX
F
+, XX
MM
I
F
-H-, XX
PA
I
+, XX
F
+++,
XXX
DO
I
++, XX
F
Nota: - fara durere; + durere usoara; -H- durere moderata; +++ durere acuta, iar a
xx schiopatat usor; xxx schiopatat evident.
schiopatatului: x nu schiopata;
BG
X
+, XX
+, XX
+.X
in evaluarea mersului am utilizat o scala pe 5 nivele in care: 0 - pacientul nu poate

initia
pacientul merge fara mijloace ajutatoare, dar pe suprafete plane; 4 - mers normal pe orice
e
tudiu
suprafata.fel
Totodata am urmarit durerea la mers si schiopatatul. Din cei 12 pacienti
avuti
in
toti puteau merge neavand nevoie de caije sau cadru de mers. Dupa programul
de inetoterapie
(care
a cuprins si exercitii de reeducare a mersului), doar doi pacienti mai mergeau
u bastonul,
acienti mai aveau
acest lucru datorandu-se in primul rand mobilitatii mai reduse. De altfel, acesti
inca la sfarsitul perioadei de recuperare deficit de cateva grade de flexie
lorsala. De asemenea s-a
redus si durerea la mers, iar schiopatatul a devenit mai putin evident la oti pacientii.
La final, 4
243
dintre pacienti au reusit sa mearga pe orice fel de suprafata, iar la unul [intre ei nu
se
observa
nicimai
schiopatatul.
244
5. CONCLUZII
Lucrarea de fata reprezinta o incercare de a stabilii cateva tehnici si metode de
recuperare cu algoneurodistrofie care sa duca la eficientizarea recuperarii,
a pacientilor
iar
rezultatele
obtinute
in urma cercetarii ne permit sa tragem niste concluzii:
Pacientii cu algoneurodistrofie la nivelul distal al membrului inferior
reprezinta
o cadrul sectiilor de recuperare, care, datorita multitudinii
categorie
aparte in
factorilor
etiologici care o determina si a complexitatii recuperarii, necesita o atentie
deosebita
din de recuperare;
partea echipei
Este obligatorie realizarea unor evaluari intermediare pe baza carora sa se
stabileasca
in daca trebuiesc aduse modificari programului kinetic initial;
mod concret
Pentru combaterea redorilor articulare si implicit a mobilitatii articulare,
utilizarea
tehnicilor
de mobilizare si de decoaptare articulara este obligatorie, necesitand
o buni cunoastere a acestor tipuri de manevre;
A
In general forta musculara nu este prea afectata, valorile inregistrate fiind de cel
F4putin la majoritatea pacientilor;
Realizarea zilnica a mersului pe diferite suprefete si in diferite variante pentru a
ajunge
cat mai
repede la independenta de miscare, iar o data cu aceasta creste increderea in
sine
si in reusita recuperarii.
Pentru a creste eficienta in reusita recuperarii propunem:
La selectarea pacientilor sa avem in vedere si alte unitati de recuperare medicali
pentru
a avea in studiu un numar cat mai mare de pacienti;
Completarea tehnicilor si metodelor de recuperare cu altele noi, adaptate
necesitatilor
pacientilor;
Realizarea a doua sedinte de recuperare zilnice, pentru a vedea in ce masura
dublarea de sedinte pe perioada internarii (14 zile) duce la reducerea
numarului
timpului
necesar recuperarii AND - ului.
BIBLIOGRAFIE
1.ALBU C., VLAD T.L., Albu A. (2004): Kinetoterapia pasiva , Ed. Polirom, lasi;
2. BRATA MARJA (1996): Metodica educatiei fizice
, Ed.scolare
Universitatii din Oradea, voi I;
3. CHIRIAC M. (2000): Testarea manuala a fortei musculare
, Ed. Universitatii din Oradea;
4. CHIRIAC M., FLORA
O noua
D. (2002):
abordare a tehnicilor de facilitare neuromusculara
proprioceptiva , Analele Universitatii din Oradea, Kinetoterapie Tom IX;
5. CORDUN MARIANA (1999): Kinetologie medicala , Ed. Axa, Bucuresti;
6. DEGERATU CORNELIA (1983): Algoneurodistrofia , Ed.Medicala, Bucuresti;
7.
FLORA DORINA (2002): Tenhnici de baza inEd.
kinetoterapie,
Universitatii din Oradea;
8. LENART G. (1975): Selteneposttraumatiche Zustande des kindlichen Fusses;
9. MARCU V. (1998): Bazele teoretice ale exercitiilor fizice
, Ed.inUniversitatii
kinetoterapie
din Oradea;
E. privind
(2005); evaluarea pacientilor cu algoneurodistrofie
10. MARCU V., TARCAU
Studiu
, Ed.
Universitatii din Oradea;
li; PALAS F., HAGRON E. (2001): Kinetoterapie activa , Ed. Polirom, Iasi;
12. PASZTAIZ. (2001):
Kinetoterapia in recuperarea functionala a aparatului
, Ed. Universitatii
locomotor
din Oradea;
13. SBENGHE T. (1987): Kinetologie profilactica, terapeutica
, Ed.
si Medicala,
de recuperare
Bucuresti;
Ed.membrelor
Medicala,
14. SBENGHE T. (1981):
Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ,ale
Bucuresti;
15. SBENGHE T. (1999): Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei
, Ed. Medicala, Bucuresti;
16. SBENGHE T. (2002): Kinesiologie stiinta miscarii , Ed. Medicala, Bucuresti.
Biblioteca
Universitar Avram
lantu
Cturâpocfl
Fac Îj
Nr
245
246

66
Dictionarul
explicativ al limbii romane

- DEX - (1975) Editura Academiei RSR, Bucuresti.
Mariana Kinetologie
(1999):
medicala, Editura AXA, Bucuresti.
69
Sbenghe T.
Kinesiologie.Stiinta
(2002):
miscarii , Editura Medicala, Bucuresti, p. 371.
67
Cordun
4. Tratamentul kinetic bazat pe metode si tehnici adecvate, individualizate de la

pacient
pacient,
va avea
intotdeauna
o eficienta
atunci cand
stapani bine
si /orlaaplica
consecvent
tehnicile
si metodele
bazate pesporita
facilitare
kinetoterapeutii
vor
73
neuroproprioceptiva.
(2004 ) - Kinetoterapie in neuropediatrie, Editura Arionda, p. 18.
Pasztai Z.
7 Marcu
V., Dan M., Milea M. (2001): Sport pentru persoane cu handicap , Editura Triest, Oradea, p. 7.
N. (2001): Reeducarea neuro-motorie , Editura Medicala. Bucuresti, d. 122.
79 Robanescu
87
Citat din Robanescu N. (2001): Reeducarea neuro-motorie, Editiua a M-a revizuita

, Editura
Medicala, Bucuresti, p. 62.
si adaugita
Mariana (1999):
Kinetologie medicala , Ed. Axa, Bucuresti, p.l 1.
,03
Sbenghe T. (2002):
Kinesiologie stiinta miscarii , Ed. Medicala, Bucuresti, p.l8.
102
Cordun
_1 _
1]_ r__
x . r /1 A0 1ANI.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ CJ IO 1 1
Cordun Mariana (1999):

Kinetologie medicala , Ed. Axa, Bucuresti, p.l97.
,21
Palas F., Hagron E. (2001):
Kinetoterapie activa , Ed. Polirom, Iasi, p. 143.
122
Sbenghe T. (1987):
Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare
, Ed. Medicala, Bucuresti, p. 187.
123
Flora Dorina (2002):
Tehnici de baza in kinetoterapie , Ed. Universitatii din Oradea, p. 4.
l26 Sbenghe T. (1987): Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare,
p. 191.
Ed. Medicala, Bucuresti,
127 Palas F., Hagron E. (2001):
Kinetoterapie activa , Ed, Polirom, lasi, p. 115.
130 Sbenghe T. (1987): Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare
,3l Palas F., Hagron E. (2001): Kinetoterapie activa , Ed. Polirom, lasi, p. 286.
'Sbenghe T. (1987): Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare
,40 Palas F., Hagron E. (2001): Kinetoterapie activa , Ed. Polirom, Iasi, p. 286.
14l Cordun Mariana (1999): Kinetologie medicala , Ed. Axa, Bucuresti, p. 302.
1 Cordun Mariana (1999):
Kinetologie medicala , Ed. Axa, Bucuresti, p. 302.
Flora Dorina (2002): Tehnici de baza in kinetoterapie , Ed. Universitatii din Oradea, p. 26.
I44 Albu C., Vlad T.L., Albu A. (2004): Kinetoterapia pasiva, Ed.Polirom, Iasi, p.
9.
,47 Chiriac M., Flora Dorina (2002): O noua abordare a tehnicilor de facilitare neuromusculara proprioceptiva,
Analele Universitatii din Oradea, Kinetoterapie Tom DC, p. 14.
,4g Cordun Mariana (1999): Kinetologie medicala , Ed. Axa, Bucuresti, p. 325.
247

Facilitarea Neuroproprioceptiva in Asistenta Kinetica Vasile Marcu Si Corina Matei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facilitarea Neuroproprioceptiva in Asistenta Kinetica Vasile Marcu Si Corina Matei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

K.AJI.

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

Prezentul volum contine referate din cadrul programelor de pregatire a

Fiecare autor isi asuma responsabilitatea pentru continutul textului

EDITURA UNIVERSITATII DIN ORADEA

I. FACILITAREA NEUROPROPRIOCEPTIVA IN ASISTENTA

2.1. Control motor - generalitati ..............................................

III. TEHNICILE F.N.P. IN RECUPERAREA KINETICA A BOLNAVILOR

cu localizare predominanta la nivel lombar ........................ 123

3. TEHNICILE DE FACILITARE NEUROMUSCULARA PROPRIOCEPTIVA ..... 128

Tehnici pentru promovarea stabilitatii ..................... tTl

3.6.3. Tehnici pentru promovarea mobilitatii controlate .......

IV. TEHNICI DE FACILITARE NEUROPROPRIOCEPTIVE

5. ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR ................................ 201

6. CONCLUZII SI PROPUNERI ............................................... ......... 202

V. CAI, TEHNICI SI METODE IN RECUPERAREA KINETICA IN

1. INTRODUCERE ........................................................................... 205

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

SCURT ISTORIC AL DEZVOLTARII TEHNICILOR DE

Herman Kabat, medic neurofiziolog, la sfarsitul anilor 1940, folosindu-se de

In 1946, finantat de industriasul H. Kaiser, Kabat fondeaza la Washington D.C.

In 1951 se alatura si kinetoterapeuta M. Knott, iar in 1952 kinetoterapeuta D. Voss.

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

neuronale facilitate si declansarea unei descarcari a 11 motoneuroni

(fata de 6 motoneuroni, cat ar reprezenta sumarea

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

1.2. Motricitatea reflexa

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

intinderea muschiului, respectiv a fusului muscular, creeaza excitatia specifica

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

Fig. 2 Sistemul gama si circuitul Golgi

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

Semnalele de la organul Golgi ajung in maduva, excitand un singur neuron

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

Stimulul exteroceptiv ajuns in maduva, in afara de reflexul flexor homolateral si

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

prin contractia unui grup muscular, simultan cu relaxarea grupului muscular

1.3. Clasificarea facilitarilor

tehnicile FNP traditionale; stimularile cutanate;

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

Desigur, un mai bun randament al exercitiului terapeutic se obtine daca stimulul

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

(Ex: Decubitul ventral tinde sa inhibe hipertonia extensorilor extremitatilor) si cu

Stimularea electrica a nervului sau muschiului precum si inregistrarea

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

inca din 1960 Marinacci a studiat bio-feedbackul pe care 1-a numit la

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

de perceput si interpretat, evidentiindu-se aspectele normale sau

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

2.TEHNICILE DE FACILITARE NEUROPROPRIOCEPTIVE

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta fonetica - Mircea Chiriac

caracter general (efectuate singure sau insotind o tehnica specifica excitatorie

2.1. Tehnici FNP cu caracter "excitator"

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

Segmentul se pozitioneaza astfel incat sa se elimine actiunea gravitatiei, iar

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac

2.1.7. Progresie cu rezistenta (PR)

Facilitarea neuroropriocetiv n asistenta inetic - Mircea Chiriac

In ambele variante izometria se executa in punctul de limitare a miscarii; dupa

Facilitarea neuroproprioceptiva in asistenta inetica - Mircea Chiriac