Examen TGD: 18 ianuarie seria I, 103-104(16.00-18.

00)
Sistemul dreptului
Functiile dreptului
Definitia dreptului
Tipologia juridica
Sistemul dreptului
Sistemul dreptului, in literatura de specialitate, se considera ca presupune 3 notiuni, concepte:
sistemul dreptului stricto sensu, sistemul juridic si sistemul legislativ.
Sistemul juridic reprezinta o parte componenta a realitatii sociale cuprinzand toate institutiile
si autoritatile statale, principiile dreptului, fiind preocupat de analiza dreptului ca fenomen
juridic.
Sistemul legislativ cuprinde modul de alcatuire si de organizare al legislatiei unui stat dupa
criterii alese sau stabilite de legiuitor. El cuprinde normele juridice dintr-un stat, atat cele in
vigoare cat si cele anterior emise. Pentru normele in vigoare se au in vedere normele cuprinse
in Constitutie, in legile organice si in toate celalalte acte normative ale statului(legile
ordinare=ordonante, hotararile de Guvern, ordinele ministrilor, ordine ale prefectilor,
hotarari ale consiliului judetean, hotarari ale primarului, hotarari ale consiliului local,
dispozitii ale primarului dintr-o comuna).
Sistemul de drept stricto sensu reprezinta unitatea indisolubila dintre ramurile si institutiile
dreptului. Dreptul este alcatuit din ramuri si institutii juridice pentru ca normele juridice nu
exista izolat, ele sunt grupate intr-o institutie(ex: institutia casatoriei, institutia adoptiei), pe
ramuri(dreptul familiei, ramura dreptului privat).
Ramura de drept reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale
dintr-un anumit domeniu folosind aceeasi metoda de reglementare si acelasi principii. Din
aceasta definitie, rezulta 3 notiuni: obiectul de reglementare, principiile si metoda. Obiectul
si principiile sunt criterii obiective, iar metoda este un criteriu subiectiv.
Obiectul relatiile sociale reglementate de normele de drept selectate din ansamblul relatiilor
sociale si care se refera la un domeniu particular(de exemplu: relatiile patrimoniale si
personal nepatrimoniale din societate, traditional, sunt reglementate de dreptul civil; relatiile
de afaceri care au ca scop obtinerea unui profit reglementate de dr. afacerilor, relatiile
internationale dintre state, precum si dintre state state si organizatiile internationale sunt
reglementate de dreptul international public; relatiile de munca de dreptul muncii; relatiile de
aparare sociala ca urmare a comiterii unei infractiuni sunt reglementate de dreptul penal; )
Principiile sunt principii comune de ramura, aplicabile tuturor institutiile juridice din cadrul
acelei ramuri.

Metoda de reglementare arata modul in care este reglementata conduita partilor in cadrul
acelor relatii sociale surprinse de norma de drept. Exista 2 metode:

In dreptul public, metoda autoritarista sau a inegalitatii partilor pentru ca

intotdeauna una din parti este o autoritate publica a statului. Fiind vorba despre o
autoritate publica, aceasta este titular de putere , exercita atributii de putere publica si
prin urmare are o pozitie privilegiata, supraordonata celorlalte parti, de aici metoda
fiind de INEGALITATE.
In dreptul privat, metoda egalitatii partilor indiferent de calitatea acestora, adica daca
sunt autoritati publice sau nu. In raporturile de drept privat, toate autoritatile publice,
inclusiv statul, se comporta ca simpli particulari pentru ca in actele juridice pe care le
incheie nu este vorba de exercitarea atributiilor lor de putere publica.

Institutia juridica reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale
inrudite intre ele folosind metod comun de ramura si principii comune ale ramurii:norme
cu privire la conditii de fond ale casatoriei, desfacere, a casatoriei institutia casatoriei ;
conditii de fond ale adoptiei, nulitatea adoptiei adoptia. Toate se grupeaza in ramura
dreptului familiei.
Functiile dreptului
-

Reprezinta acele directii fundamentale ale actiunii mecanismului juridic la a caror

indeplinire participa intregul sistem de drept(toate autoritatile statale).
Exista 4 functii primare:
1.Institutionalizare sau formalizare juridica a organizarii social-politice
2.Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii
3.Functia de conducere a societatii
4.Functia normativa

1. Dreptul are menirea sa asigure functionarea si organizarea legala a autoritatilor

statului, a exercitiului puterii; acest lucru se face prin legea fundamentala a statului
Constitutia si prin legile organice, precum si prin intregul sistem al actelor normative.
Fiecare autoritate statala exercita una dintre cele 3 puteri clasice ale statului, avand
competentele si limitele acestor competente, reglementate prin normele juridice. Nu
poate exista autoritate publica in afara legii.
2. Orice norma de drept ocroteste o valoare sociala considerata fundamentala, esentiala.
Dreptul are rolul de a interveni de fiecare data atunci cand valorile sociale sunt
incalcate prin folosirea aparatului de constrangere statala, astfel, dreptul este un
instrument al controlului social pentru ca el are rolul de a preveni pe cat posibil
comportamentele neconforme cu normele juridice, precum si de a sanctiona aceste
comportamente. Dreptul defineste cadrul general de desfasurare a proceselor sociale
si sanctioneaza conduitele deviante.

3. Functia de conducere
Norma juridica, norma de drept reprezinta un act de conducere a societatii pentru ca
numai in cazul lor obligativitatea respectarii acestora este statala. Legea este o forma
universala de exprimare a intereselor si a dezideratelor esentiale, majore, iar forta
statului se legitimeaza prin exercitarea ei prin normele ei de drept.
4. Functia normativa
Dreptul inseamna limitarea conduitei, comportamentului cetatenilor prin normele sale.
Din momentul aparitiei unei norme de drept, comportamentul cetatenilor in domeniul
de reglementare al normei nu mai poate fi intamplator, la libera alegere a fiecaruia
pentru ca acest comportament nu mai poate fi decat cel prescris, cel prevazut de
norme.
Dreptul in sistemul normativ social
Sistemul normativ social cuprinde mai multe categorii de norme, in cadrul caruia normele de
drept ocupa un rol aparte, astfel: pe langa norme de drept, intalnim norme cutumiare, norme
religioase, norme etice, norme politice si norme tehnice.
Normele etice
Initial dreptul s-a confundat cu morala, in sensul ca normele de morala erau norme de drept.
Ulterior, acesta s-a separat de morala, la ora actuala dreptul fiind total independent, acest
lucru nu inseamna ca normele dreptului sunt amorale; fiecare norma juridica contine un
minim de morala. Influenta moralei se observa atat in procesul de creare, de elaborare a
dreptului, cat si in procesul de aplicare a acestuia. Doctrina juridica este unanim de acord ca
dreptul pozitiv trebuie sa se fundamenteze pe morala, astfel incat niciodata sa nu se ajunga la
reglementari imorale.
Normele cutumiare sau de obicei
Normele juridice s-au fundamentat si s-au dezvoltat in timp pe norme cutumiare(nescrise).
Obiceiul reprezinta o regula de conduita sau de comportament cu caracter repetat, practicata
intr-un timp indelungat cu convingerea sociala ca este obligatorie. Aceste 2 elemente,
elementul material de practica sociala indelungata(a da, a face si nu a face ceva) si elementul
psihologic constand in convingerea obligativitatii ei, au determinat transformarea unei norme
obisnuielnice, cutumiare, de obicei intr-o norma de drept astfel multe cutume au fost
absorbite de normele de drept, in lege scrisa.
Normele tehnice
Sunt norme care apar in procesul de productie, care vizeaza eficacitatea si siguranta in
diferite activitati: nuclear etc, dar exista si norme de creare a unui act normativ. Aceste norme
de tehnica legislativa, in timp, s-au transformat in norme juridice, fiind cuprinse in legi.
Unele norme tehnice au fost absorbite de normele juridice, fiind prevazute si sanctiuni in
cazul nerespectarii acestora.

Norme religioase
O parte din normele religioase au fost transformate in norme de drept, au devenit juridice:
recunoasterea unor sarbatori religioase, cand s-a decis ca unele dintre ele sa fie zile libere
legale.
Norme politice
Sunt rezultate din anumite practici politice practicate de partide politice, de autoritatile
politice ale statului si in cazul acestora unora au fost absorbite de normele de drept, fiind
gasite in regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului.
Principiile generale ale dreptului
Termenul de principiu provine de la latinescul principium care inseamna idee
calauzitoare a unui domeniu, chintesenta unui domeniu. Principiile de drept sunt idei
centrale care stau la baza continutului tuturor normelor juridice. Principiile au un rol
contructiv, axiologic, ajuta la crearea dreptului, precum si la aplicarea acestuia. Are un rol
axiologic, valorificator pentru ca principiile reprezinta rezultatul unui proces de selectie si
valorizare a conduitelor sociale, conduite devenite reguli, transformate in principii.
In doctrina juridica, s-au cristalizat 4 principii generale de drept, aplicabile oricarei familii de
drept, sistem.
1. Asigurarea bazei legale de functionare a statului
Fiecare putere a statului exercitata printr-o autoritate este reglementata in ceea ce
priveste organizarea, functionarea si limitele sale de o norma de drept.
2. Principiul libertatii si egalitatii.
Intr-un stat de drept functionarea acestuia nu poate fi conceputa fara a fi garantate
drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, precum si egalitatea tuturor in
fata legii. Astfel, pe de o parte, cetatenii trebuie sa se supuna statului si sa respecte
dreptul creat de acesta, iar pe de alta parte statul trebuie sa se supuna propriului drept
prin asigurarea si prin respectarea unui corpus de drepturi si libertati sine qua non
inerente fiintei umane. Aceste drepturi sunt considerate a fi esentiale, fundamentele
pentru buna functionare insasi a statului. In statele totalitare, incalcarea acestor
drepturi fundamentele a dus la conflicte sociale, demonstrand ca protectia care trebuie
asigurata acesteia de catre stat este absolut necesara si ca, trebuie sa fie de prim rang
al reglementarii, sa fie de nivel constitutional. La ora actuala, aceasta protectie e
asigurata si la nivel international prin tratate si conventii internationale.
Principiul egalitatii se regaseste in Constitutia oricarui stat democratic, la noi:
Nimeni nu este mai presus de lege. Acest principiu are drept corolar, principiul
nediscriminarii, fiind precizate criteriile de discriminare, care pot aduce atingere
principiului egalitatii. Principiul egalitatii inseamna aplicarea unui tratament identic in
situatii identice.
3. Principiul responsabilitatii

Initial, in doctrina s-a considerat ca responsabilitatea nu apartine dreptului, ci moralei,

dreptului fiindu-i proprie numai notiunea de raspundere. Ulterior, aceasta conceptie a
fost abandonata, astfel ca la ora actuala se considera ca si responsabilitatea apartine
dreptului, prin urmare, dreptul nu are numai un caracter represiv, nu are numai rolul
de a sanctiona, de a trage la raspundere persoanele neconforme cu conduita
reglementata de lege pentru ca el nu intervine numai pe terenul raului deja infaptuit, ci
are si rolul de a preveni comportamentele antisociale. Normele de drept, odata ce au
fost adoptate responsabilizeaza individul, astfel, dreptul intervine si antefactum, nu
numai postfactum. De asemenea, responsabilitatea se afla in stransa legatura cu
libertatea cetateanului, ea reprezinta o premisa a acesteia si chiar o conditie a
garantarii juridice, a protectiei juridice a acesteia.
4. Principiul echitatii si al justitiei
Este un principiu prin care dreptul se autolegitimeaza, asigurand procesul de aplicare
a normelor de drept. Dreptul, in primul rand, trebuie sa legifereze numai ceea ce este
just, corect, adevarat si rezonabil pentru membrii societatii, pentru societate in
general. Se spune ca principala lui misiune este aceea de a asigura justitia, adica de a
face dreptate, de a asigura echilibrul social. Aplicarea dreptului, fie de catre
autoritatile administrative, fie de catre judecatori inseamna a asigura dreptatea, a
asigura echilibrul social, dar acest lucru presupune interpretarea normei de drept.
Normele dreptului trebuie interpretate cu respectarea unor principii speciale, evitanduse o interpretare subiectiva care ar putea aduce atingere aplicarii dreptului si prin
aceasta, principiului echitatii si justitiei. De aceea, orice norma de drept trebuie
aplicata in litera, cat si in spiritul ei.